Noua epoc a migratiilor

Cu toate c sedentarismul a reprezentat o treapt semnificativ a dezvoltrii

umanittii, acesta nu a implicat imobilitatea ca stare de normalitate a societ
tilor complexe. Fiecare etap istoric si mai toate civilizatiile au cunoscut
variate forme de mobilitate spatial; deci migratia, n variate ipostaze . tinde
s fie o constant a istoriei speciei umane. Cu toat sustinerea pentru ideea de
permanent istoric a migratiilor n variate ipostaze credem c asertiunea c
umanitatea a intrat ntr-o nou epoc a migratiilor (Castles si Miller, 2003)
este ntru totul justificat.
Pe de o parte, avem argumentul volumului si al cuprinderii: creste numrul
migrantilor si al regiunilor de pe glob implicate n procese de migratie (fie ca
tri de origine, fie ca tri de destinatie). n perioada 1985-1990, populatia
lumii a crescut n medie anual cu 1,7%. Cresterea medie anual a migrantilor
a fost de 2,6% (IOM, 2000, p. 5). La nivel global, numrul migrantilor legali
a sporit de la 75 de milioane n 1965 la 192 de milioane (aproximativ 2-3% din
populatia lumii) n 2005 (IOM, 2000, 2005). La nceputul acestui mileniu
numrul migrantilor care nu dispuneau de documente legale de rezident
(rezidenti iregulari sau ilegali) a fost evaluat ntre 15 si 30 de milioane,
nregistrnd o crestere dinamic (ILO, 2004, p. 96). n prezent, aproximativ
3% din populatia lumii poate fi considerat migrant. Tot la argumentul cuprinderii,
trebuie mentionat reducerea relevantei distantei geografice n articularea
si propagarea unor procese de migratie. n contextul reducerii costurilor,
timpului si a riscurilor implicate de deplasri la distante mari una dintre
regularittile/legile migratiei formulate de Ravenstein la sfrsitul secolului
al XIX-lea: .procesele de migratie se extind treptat respectnd logica proximit
tii geografice. (Ravenstein, 1889, p. 286) tinde s fie treptat infirmat.
Aceasta se datoreaz avansului tehnologic n industriile de transport si comunica
tii, care faciliteaz mobilitatea si comunicarea la distant. Se dezvolt
astfel sisteme de migratie (practici migratorii de durat, institutionalizate ntre
unitti geo-politice bine delimitate) aflate la distante geografice considerabile,

cum ar fi cea ntre Brazilia si Japonia (Tsuda, 1999).

n al doilea rnd, pentru a sustine ideea de nou epoc a migratiilor, putem
invoca argumentul diversificrii si al dinamicii migratiei contemporane. n
ceea ce priveste diversificarea, trebuie mentionat faptul c procesele de
migratie devin din ce n ce mai eterogene mai ales sub aspectul destinatiilor si
al structurii populatiilor implicate n aceste procese. Astfel, migratia, altdat
dominat de brbati, devine din ce n ce mai feminizat (creste ponderea
femeilor). Acest lucru se produce n mare parte datorit modificrii structurii
populatiei trilor dezvoltate (prin mbtrnire) si cererii crescute de servicii de
ngrijire, asigurate n special de ctre femei (Phizacklea, 1998). Reunificarea
famililor, industria cstoriilor si a sexului au si ele un rol considerabil n
propagarea migratiei feminine.
Un alt aspect al diversificrii migratiei se poate constata si n ceea ce
prieste variatetea categoriilor sociale implicate n migratie si obiectivele
urmrite. Cursurile migratorii originare dintr-o anumit regiune (care, n
trecut, din punctul de vedere al caracteristicilor sociologice a persoanelor
implicate, erau destul de monocrome) devin diversificate att sub aspectul
scopurilor urmrite de migranti (afaceri, studii, munc, relatii familiale,
pensionari care migreaz ca s maximizeze puterea de cumprare etc.), ct si
al stratificrii socioprofesionale a populatiei angajate n migratie (tineri,
pensionari, persoane nalt calificate sau fr nici o calificare etc.).
n ceea ce priveste dinamica migratiei contemporane, trebuie mentionate si
schimbrile relativ rapide ale trilor de destinatie a migratiei. O parte din
trile din sudul Europei (Italia, Spania, Portugalia), care pn acum cteva
decenii au fost tri de emigratie, s-au transformat relativ recent n destinatii
preferate de un numr considerabil de imigranti. Mai mult, trile importante
de origine a migrantilor din sistemul migrator dinspre estul ctre vestul Europei
(Polonia, Romnia), a cror populatii s-au conectat masiv n ultimele decenii
la fluxurile migratorii, tind s se transforme n tri de emigrare. n Romnia,
la sfrsitul anului 2006, numrul rezidentilor strini (cetteni strini care, la
momentul respectiv, au avut un permis valid de rezident n Romnia) a fost de

48.200, prognozndu-se o crestere semnificativ pentru perioada imediat

urmtoare (Horvth, 2007, p. 4).
n al treilea rnd, asistm la o crestere att a dependentei de migratie, ct
si a problemelor implicate de imigranti si migratie. n ceea ce priveste dependen
ta, aceasta este valabil att pentru trile de origine, ct si pentru trile de
destinatie ale migratiei. Asa se face c n trile de origine exist comunitti
locale si uneori chiar ntreaga economie national care depind ntr-o msur
semnificativ de remiteri (sume de bani trimise acas de emigranti), resurs
adesea considerat drept un panaceu al subdezvoltrii, n special n tri cu
srcie cronic, cum ar fi trile africane sau, n context european, Republica
Moldova. De exemplu, cresterea economic recent a Romniei (mai ales la
capitolul de consum intern) se datoreaz si remiterilor (sumele de bani trimise
acas de migranti). Volumul remiterilor pe anul 2007 a fost evaluat la 7,2
miliarde de euro, reprezentnd aproximativ 6% din PIB-ul (Produsul Intern
Brut) Romniei pe anul respectiv (Buscu, 2008, calcule proprii1). Cealalt fat
a acestui proces este reprezentat de dependenta de migratie a economiilor si
societtilor care primesc un numr mare de imigranti. Imigrantii (necalificati
sau cu calificare medie) reprezint o surs de fort de munc ieftin, contribuind
la mentinerea unor preturi mici si la crearea de profituri substantiale n
anumite sectoare (constructii, agricultur, spre exemplu). Un profit mai dificil
de estimat pentru trile de destinatie a migratiei o reprezint cel rezultat n
urma fortei de munc nalt calificate sau exodul creierelor (brain drain).
Cert este c aceste dependente negative (lipsa de resurse n trile de origine
ale migratiei) si cele pozitive (beneficiile imigratiei n trile de destinatie) fac
ca migratia s persiste si, ntr-un anumit sens, s devin propria ei cauz:
regiunile de origine sunt dependente de remiteri, economiile trilor de imigrare
de profiturile aduse de imigratie si imigranti. Dependenta de migratie a
regiunilor mai dezvoltate devine si mai pronuntat odat cu declinul fertilittii,
precum si cu mbtrnirea populatiei si aparitia dezechilibrelor majore ntre
generatii. n acest context, specialisti ONU vorbesc despre migratia de nlocuire
a populatiei (population replacement migration), deci o migratie ce se

impune n contextul confruntrii cu problemele implicate de o structur

demografic dezechilibrat. O parte din ce n ce mai mic de populatie activ
trebuie s ntretin o populatie de inactivi n crestere, cu precdere pensionari.
Astfel, dac statele europene intentioneaz s-si mentin populatia la nivelul
anului 1995 (728 de milioane de persoane, inclusiv statele din fosta Uniune
Sovietic), cu o structur pe vrste relativ echilibrat, ar avea nevoie (n
perioada 1995-2050) de circa 100 de milioane de imigranti (United Nations,
2001, pp. 83-84). Datorit migratiei, eterogenitatea cultural a multori tri
creste n mod semnificativ si acest multiculturalism nu este vzut ca fiind
lipsit de probleme, n toate aspectele lui. n societattile de imigrare adesea se
invoc un anumit deficit de integrare a imigrantilor, constnd n faptul c nu
fiecare grup de imigranti se conformeaz n mod identitic asteptrilor societtii
majoritare de a adera la modelele culturale dominante ale societtilor n care
imigreaz (pentru contextul german, vezi Esser, 1980). Unele grupuri constituite
adevrate societti paralele, puternic diferentiate cultural fat de modele
culturale majoritare. O atare situatie, combinat cu o doz de intolerant
(rasism sau rasism cultural) a societtii majoritare, poate genera marginalizare
social si tensiuni interculturale. Ca urmare migratia contemporan reprezint
o provocare continu la adresa mecanismelor si modelelor dominante ale
producerii si asumrii coeziunii sociale, dar si vizavi de pattern-urile dominante
de asumare si afirmare a apartenentei la o anumit comunitate politic,
erodnd ideile si ideologiile n fort referitoare la natiune si cettenie (Baubck,
2001; Levitt si Dehesa, 2003). Dubla cettenie sau migrantii fr cettenia
trii de destinatie, dar care au cptat o serie de drepturi sociale si chiar
politice datorit nasterii sau rezidentei ndelungate n trile de destinatie, fac
problematice functionarea ideei de cettenie, asa cum a fost ea asumat n mod
conventional ca loialitate exclusiv a unui individ fat de o entitate politiconational. Afilierile, loialittile si identtile multiple sunt doar unele din
putine situatii .neortodoxe. rezultate n urme migratiei contemporane.
Aceast dualitate concomitent a dependentei de migratie si .problemele.
crescnde implicate de gestionarea ei reprezint un paradox (valabil cu prec

dere n spatiul european, dar nu numai) ce marcheaz aceast nou er a

migratiei: cu toate c statele vd ratiunea pentru care ar fi necesar s genereze
sau s sustin cote nsemnate de imigrare, ezit. i ezit tocmai din cauza
reactiilor unor segmente semnificative de cetteni fat de ceea ce ei definesc
ca probleme generate de imigranti si migratie. Devine din ce n ce mai cert:
celebrarea multiculturalittii din ultimele decenii nu nseamn n mod automat
si solutionarea problemelor incumbate de diversitatea etnocultural crescnd.
n fine, aceast nou dinamic a miscrilor migratorii are loc n contextul
intensificrii procesului de globalizare si de restructurare a economiei globale.
Globalizarea genereaz dualitatea acumulrii economice coplesitoare si dinamica
nemaintlnit a relocrii capitalului productiv. Astfel, apar si se dezvolt
rapid asa-zisele orase globale, caracterizate de acumularea, concentrarea unor
servicii stintifice, tehnologice si financiare. Aceste megalopolisuri genereaz
si sustin o migratie permanent a diferitelor categorii sociale. Pe de alt parte,
capitalul productiv tinde s fie realocat aproape exclusiv pe logica maximizrii
profitului (fr a tine prea mult seama de impactul social, de interesele statelor
nationale, de considerente ecologice sau culturale); aceasta nseamn c
regiuni din ce n ce mai marginale ale lumii sunt incluse n procesul productiei
globale, rezultnd suprapuneri cteodat stranii de spatialitti si temporalitti
diferite (Sassen, 1991, 2000). Aceste procese de schimbare creeaz noi cereri
de fort de munc pe pietele dezvoltate, cumulativ cu cresterea potentialului
migrator n trile de origine a potantialilor migranti (pentru contextul european,
vezi Dvell, 2005). Delocalizarea capacittilor productive genereaz resurse
si motivatie pentru migratie n trile n curs de dezvoltare, realiznd legturi
complexe ntre trile de origine si destinatie a capitalului, care astfel pot
deveni tri de destinatie, respectiv tri de origine a migrantilor. n plus,
cresterea dinamicii capitalului global se produce partial datorit cresterii
propensiunii retelelor globale (financiare, a companiilor multinationale etc.)
de a deveni autonome si chiar de a influenta statele nationale (Castels, 1996).
Aceste schimbrile structurale ale economiei globale si pozitionarea statelor
nationale vizavi de aceasta pot explica o parte din noile dinamici migratorii, n

care statele nationale pot fi vzute ca avnd o capacitate diminuat, dar totusi
existent, n a genera si/sau controla migratia international.