Sunteți pe pagina 1din 19

Ajunse la un anumit stadiu de dezvoltare, relatiile economice,

politice, de familie etc., determina substanta din care se constituie normele


juridice, acestea fiind inserate in ordinea de drept prin intermediul tehnicii
juridice normative. In acest fel, normele juridice reflecta realitatea socialistorica, neavand o existenta apriorica acesteia. Fiind un produs istoric,
trebuie admis faptul ca, la un moment dat, si reglementarile juridice pot fi
depasite de evolutia unor fenomene sociale.
Acest aspect a fost subliniat in literatura de specialitate prin
precizarea necesitatii interventiei legislative, si anume: fie reglementarile in
vigoare nu mai sunt compatibile cu cerintele actuale sau de perspectiva;
fie prezenta unor norme juridice este reclamata de existenta unui gol
legislativ in anumite domenii ale relatiilor sociale.
Elaborarea actelor normative este un demers subordonat unor
comandamente ale constiintei si ratiunii factorilor care creeaza norma juridica si
unor reguli specifice de modelare a lor, demers care pentru a asigura un echilibru
intre reflectarea realitatii si reglementarea realitatii trebuie sa se bazeze cel putin pe
doua conditii esentiale, si anume: pe de o parte, cunoasterea realitatii si a
necesitatilor sociale supuse normarii, cunoastere intemeiata pe datele furnizate de
diferite stiinte, in special de stiintele juridice; pe de alta parte, se impune aplicarea
adecvata a normelor de tehnica legislativa[1].

Fara a fi diminuate importanta si rolul activitatii de elaborare a


normelor juridice, pentru modelarea continutului regulilor de
drept si pentru exprimarea lor intr-o forma specifica, sunt
utilizate mai multe notiuni, cu un inteles mai larg sau mai
restrans: tehnica normativa, tehnica legislativa, tehnica juridica
normativa, legistica formala.
Intrucat insusi legiuitorul foloseste denumirea de tehnica
legislativa pentru elaborarea actelor normative, in cele ce
urmeaza o vom utiliza si noi. Cu toate acestea, o asemenea
denumire, daca nu i se precizeaza corect continutul, poate duce
la confuzii, intrucat poate avea o dubla semnificatie.
Unii autori, cand se refera in sens restrans la aceasta notiune, in
alternanta cu aceea de legiferare, vizeaza procesul de elaborare
sau creare a legilor ca actul juridic normativ cu cea mai mare
forta juridica in ierarhia izvoarelor formale ale dreptului, deci
activitatea de legiferare a puterii legislative in stat. In cadrul
acestui proces, legea asigura reglementarea relatiilor esentiale
pentru buna functionare a mecanismului social.

Consideram ca ar trebui sa facem o distinctie, pe de o parte,


intre intelesul pe care Constitutia il confera legiferarii, si
anume etapele modelarii actului normativ, respectiv: initiativa,
elaborarea, dezbaterea, adoptarea, promulgarea etc., legilor si
hotararilor privind regulamentele Camerelor Parlamentului, si,
pe de alta parte, intelesul activitatii de legiferare stabilit in
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru
elaborarea actelor normative, cand in categoria de lege este
considerat orice act normativ, in intelesul larg de izvor formal de
drept pozitiv.
Pentru clarificarea problemei, trebuie pornit de la intelesul si
scopul pe care insusi legiuitorul roman le-a stabilit referindu-se
la activitatea de legiferare si la tehnica legislativa in Legea nr.
24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea
actelor normative, republicata.
Potrivit Legii nr. 24/2000 activitatea de legiferare reprezinta
principala modalitate de implementare a politicilor publice,
asigurand instrumentele necesare pentru punerea in aplicare a
solutiilor de dezvoltare economica si sociala, precum si pentru
exercitarea autoritatii publice. Prin respectarea principiilor
generale de legiferare proprii sistemului dreptului romanesc, se
realizeaza reglementarea relatiilor sociale prin lege si prin
celelalte categorii de acte normative. Potrivit Legii nr. 24/2000,
activitatea de legiferare are in vedere sensul generic al legii,
avandu-se in vedere toate categoriile de acte normative
(incluzand legile, si nelimitandu-se doar la acestea), care se
initiaza, se elaboreaza, se adopta si se aplica in conformitate cu
prevederile Constitutiei Romaniei, cu dispozitiile Legii nr.
24/2000 si cu principiile ordinii de drept.
Astfel, notiunea de legiferare poate avea un inteles restrans
(cand este vorba de legile adoptate de Parlament) sau unul larg
(cand este vorba de toate categoriile de acte juridice normative,
indiferent de organul abilitat sa le adopte/emita etc.), asadar in
functie de categoria de acte normative si organe abilitate sa le
elaboreze. Legiferarea constituie un fenomen juridic ce se
deosebeste atat de relatia juridica, cat si de dreptul pozitiv.

Referindu-se la tehnica legislativa, legiuitorul roman precizeaza


ca aceasta asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea
legislatiei, continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare
act normativ, prin intermediul normelor de tehnica legislativa
fiind definite: partile constitutive, structura, forma si modul de
sistematizare a continutului unui act normativ; procedeele
tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea, publicarea
si republicarea actelor normative, la care se adauga si limbajul si
stilul actului normativ.
Reproducem una dintre definitiile formulate in doctrina pentru
tehnica legislativa: este alcatuita dintr-un complex de metode si
procedee menite sa asigure o forma corespunzatoare
continutului (substantei) reglementarilor juridice[2].

II. Principiile tehnicii de elaborare a actelor normative


A. Principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a
normelor juridice implica din partea legiuitorului cunoasterea
stiintifica a realitatilor, necesitatilor si implicatiilor normarii
juridice[3]. Fundamentarea noii reglementari trebuie sa aiba ca
punct de pornire dezideratele sociale prezente si de perspectiva,
luand in calcul si insuficientele legislatiei in vigoare.
B. Principiul respectarii unitatii de sistem a dreptului si
principiul suprematiei legii.
Principiul respectarii unitatii de sistem a dreptului inseamna sa
se aiba in vedere cerinta ca noul act normativ sa se integreze
organic in sistemul dreptului respectiv, ceea ce presupune
ocuparea unui loc si rol determinant in angrenajul sistemului
legislativ pentru a avea eficienta si finalitate[4].
Potrivit principiului suprematiei legii, legea, ca act juridic al
Parlamentului, se bucura de o forta juridica suprema in ierarhia
izvoarelor de drept, iar in cadrul acestora Constitutia, ca lege

fundamentala, ocupa locul cel mai inalt in aceasta ierarhie[5].


C. Principiul accesibilitatatii si al economiei de mijloace in
elaborarea normativa[6].
Principiul accesibilitatatii actelor normative se refera la
asigurarea unei receptari usoare a actului normativ de catre cei
carora li se adreseaza. Pentru a fi respectate, normele juridice
trebuie intelese. Potrivit legii[7], redactarea actului normativ este
subordonata dezideratului intelegerii cu usurinta a textului de
catre destinatarii acestuia.
D. Principiul asigurarii unui raport intre dinamica si statica
dreptului[8]. Sistemul dreptului este un sistem deschis si, ca
orice sistem, are si capacitatea de autoreglare care se realizeaza
prin existenta unui echilibru dinamic intre tendintele de
conservare a valorilor permanente ale dreptului si de schimbare
ale elementelor determinate de cerintele noi ale vietii sociale.
Astfel, normele de drept nu sunt imuabile, ele pot fi modificate
sau inlocuite (abrogate).

III. Etapele tehnicii de elaborare a actelor normative


a) initierea actelor normative. Proiectele de legi se elaboreaza ca
urmare a exercitarii dreptului de initiativa legislativa, potrivit
Constitutiei[9]. Proiectele celorlalte categorii de acte normative
se elaboreaza de autoritatile competente sa le initieze, potrivit
legii.
Proiectele de acte normative trebuie sa fie insotite de
documente de motivare care poarta denumiri diferite, in functie
de categoria de acte normative pe care le insotesc, astfel:
- expuneri de motive - in cazul proiectelor de legi si al
propunerilor legislative;

- note de fundamentare in cazul ordonantelor si al hotararilor


Guvernului;
- referate de aprobare pentru celelalte acte normative;
- studii de impact in cazul proiectelor de legi de importanta si
complexitate deosebita.
b) dezbaterea proiectelor de acte normative se realizeaza in
formele prevazute de Constitutie[10] si de Regulamentele
Camerelor Parlamentului pentru legi, sau in formele prevazute in
hotarari ale Guvernului pentru celelalte categorii de acte
normative.
c) adoptarea proiectului de act normativ are loc in mod diferit,
dupa anumite proceduri, dupa cum este vorba despre o lege, o
hotarare de Guvern, o ordonanta a Guvernului, un ordin al unui
ministru.
Promulgarea este specifica doar legii ii apartine
Presedintelui Romaniei.
d) realizarea publicitatii oficiale. In vederea intrarii lor in vigoare,
legile, hotararile Guvernului, ordonantele si ordonantele de
urgenta ale Guvernului, deciziile primului-ministru, actele
normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si
ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de
conducatorii organelor administratiei publice centrale de
specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

IV. Partile constitutive ale actelor normative

a) titlul actului normativ cuprinde denumirea generica a


actului, in functie de categoria sa juridica si de autoritatea
emitenta, precum si obiectul reglementarii exprimat sintetic;
b) formula introductiva indica temeiul constitutional sau legal al
reglementarii[11] si consta
intr-o propozitie care cuprinde denumirea autoritatii emitente si
exprimarea hotararii de luare a deciziei privind emiterea sau
adoptarea actului normativ respective;
c) preambulul actului normativ enunta scopul si, dupa caz,
motivarea reglementarii;
-----------------------------------Exemplu:
Titlu:
Ordonanta de urgenta nr. 195 din 22
decembrie 2005 privind protectia mediului
Avand in vedere necesitatea indeplinirii angajamentelor
asumate de tara noastra in procesul de integrare europeana,
este imperios necesara adoptarea, in regim de urgenta, a
prezentului act normativ, in baza caruia sa poata fi adoptata
legislatia subsecventa in domeniul protectiei mediului si
Tinand cont de necesitatea crearii cadrului unitar prin care se
statueaza principiile care guverneaza intreaga activitate de
protectie a mediului si care traseaza directiile de reglementare a
activitatilor economice in vederea atingerii obiectivelor
dezvoltarii durabile, elemente care vizeaza interesul public si
care constituie situatii de urgenta extraordinare.

Formula introductiva: In temeiul art. 115 alin. (4) din


Constitutia Romaniei, republicata,
Guvernul Romaniei adopta prezenta
ordonanta de urgenta:
-------------------------------------d) partea dizpozitiva a actului normativ reprezinta continutul
propriu-zis al reglementarii
si cuprinde totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera
raporturilor sociale supuse reglementarii.
e) mentiunea privind transpunerea normelor comunitare se face
dupa partea dispozitiva a actelor normative si cuprinde
elementele de identificare a actului comunitar care a fost preluat,
astfel: Prezenta/prezentul (tipul actului normativ) transpune
Directiva nr. / privind , pubicata in Jurnalul Oficial al
Comunitatilor Europene (JOCE) nr. ../
f) atestarea autenticitatii actului normativ se realizeaza prin
semnarea actului normativ respectiv de reprezentatul legal al
emitentului, se dateaza si se numeroteaza.

V. Structura interna si sistematizarea actelor normative


Articolul este elemental structural de baza al partii dispozitive.
De regula, articolul cuprinde o singura dispozitie normativa
aplicabila unei situatii date. In textul legii, articolul este exprimat
prin abrevierea art. Articolele se numeroteaza de la inceputul
pana la sfarsitul actului normativ, in continuare, cu cifre arabe.
Cand actul normative cuprinde un singur articol, acesta se va

defini prin Articol unic.


Alineatul este o subdiviziune a articolului si este constituit, de
regula, dintr-o singura propozitie sau fraza, prin care este
reglementata o ipoteza juridica specifica ansamblului articolului.
Se folosesc alineate distincte, asigurandu-se articolului o
succesiune logica a ideilor si o coerenta a reglementarii atunci
cand din dispozitia normativa primara a unui articol decurg mai
multe ipoteze juridice. Cand un articol are doua sau mai multe
alineate, acestea se numeroteaza cu cifre arabe cuprinse in
paranteza. Cand se face referire la alineatele dintr-un act
normative, sunt utilizate prescurtarile al. sau alin.
Enumerarile in text se identifica prin utilizarea literelor
alfabetului romanesc, nu prin liniute ori alte semen grafice.
Sistematizarea continutului actului normativ se realizeaza prin
respectarea unei ordini de prezentare a ideilor, prin dispozitii
generale, de fond, tranzitorii si finale, cum am precizat anterior.
Numerotarea si denumirea diferitelor grupari de articole.
Capitolele, titlurile, partile si cartile se numeroteaza cu cifre
romane, in succesiunea pe care o au in structura din care fac
parte. Sectiunile si praragrafele se numeroteaza cu cifre arabe.
Titlurile, capitolele si sectiunile se denumesc prin exprimarea
sintetica a reglementarilor pe care le cuprind.
Anexele se pot folosi la redactarea textului unui proiect de act
normativ, ca parti componente ale acestuia.
Principalele forme de sistematizare a actelor normative sunt
codificarea si incorporarea. Codificarea este o forma superioara
de sistematizare. Incorporarea reprezinta o forma inferioara de
sistematizare, prin simpla alaturare a textelor unor acte
normative intr-o structura omogena, prezentata sub forma de
codex, care sa inlesneasca cunoasterea si aplicarea lor.

VI. Limbaj si stil in elaborarea actelor normative.


Stilul legislativ se refera la ansamblu de caracteristici al formei
textelor legislative. El este cel care da expresie claritatii,
conciziei, sobrietatii, simplitatii si preciziei, cu toate ca difera de
la o ramura de drept la alta, de la un sistem de drept la altul.
Stilul legislativ difera si de stilul judiciar[12].
Toate tipurile de acte normative se redacteaza in forma
prescriptiva proprie normelor juridice. Redactarea se
subordoneaza dezideratului intelegerii cu usurinta a textului de
catre destinatarii acestuia. Tipul de dispozitie (imperative,
permisive etc.) prin care legiuitorul a ales sa reglementeze
anumite raporturi sociale trebuie sa rezulte expres din
redactarea normelor juridice. Textul legislativ trebuie sa fie
formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si
pasaje obscure sau echivoce.
Trebuie avuta in vedere coerenta ideilor, in functie de
conexiunile si de raportul firesc dintre ele, ca si utilizarii unui
anumit limbaj si stil juridic specific normativ, concis, clar, sobru
si precis, respectandu-se cu rigurozitate regulile gramaticale si
cele de ortografie. In limbajul normativ aceleasi notiuni se
exprima prin aceiasi termeni
La redactarea textelor se folosesc cuvinte in intelesul lor curent
din limba romana moderna, evitandu-se folosirea
regionalismelor. Daca o notiune sau un termen nu este
consacrat sau poate avea intelesuri diferite, pentru evitarea
oricaror confuzii, semnificatia acestui termen in context este
stabilita in insusi actul normativ care il instituie, fie la inceputul
actului normativ, in cadrul dispozitiilor cu caracter general, fie
intr-o anexa destinata lexicului respectiv. Semnificatia stabilita
in acest fel pentru unii termeni devine obligatorie pentru toate
actele normative din aceeasi materie.
Cu mici exceptii, este interzisa folosirea neologismelor atunci

cand in limba romana exista un sinonim de larga raspandire.

Concluzii
Normele juridice reflecta realitatea social-istorica, neavand o
existenta apriorica acesteia. Fiind un produs istoric, trebuie
admis faptul ca, la un moment dat, si reglementarile juridice pot
fi depasite de evolutia unor fenomene sociale, fiind astfel
justificata interventia legislativa.
Elaborarea actelor normative este un demers subordonat unor
comandamente ale constiintei si ratiunii factorilor care creeaza
norma juridica si unor reguli specifice de modelare a lor, demers
care pentru a asigura un echilibru intre reflectarea realitatii si
reglementarea realitatii trebuie sa se bazeze cel putin pe doua
conditii esentiale, si anume: pe de o parte, cunoasterea realitatii
si a necesitatilor sociale supuse normarii, cunoastere intemeiata
pe datele furnizate de diferite stiinte, in special de stiintele
juridice; pe de alta parte, se impune aplicarea adecvata a
normelor de tehnica legislativa.

Intrebari de control
Ce intelegeti prin notiunea de tehnica legislativa?
Care sunt principiile care stau la baza elaborarii normelor
juridice (a actelor normative)?
Explicati partile constitutive ale unui act normativ.

Care sunt exigentele limbajului si stilului in elaborarea unui text


normativ?

Teme de reflectie
Pe baza cunostintelor juridice pe care le-ati dobandit, incercati
sa redactati un act normativ prin care ati dori sa reglementati
juridic o relatie sociala.

SIBIU
2015
Nu este cu putin ca cel care a clcat, pe ascuns, convenia
reciproc de a nu vtma i a nu fi vtmat s cread c va rmne
nedescoperit, chiar dac a scpat de mii de ori pn n prezent, cci, pn
la sfritul vieii, el nu-i sigur c nu va fi descoperit. EPICUR, filozof grec

Vnzarea este o aciune cotidian. Fiecare dintre noi putem juca


att rolul cumprtorului, ct i cel al vnztorului, n funcie de necesitile
pe care le avem.
Ulterior ncheierii unui contract de vnzare, relaia vnztorcumprtor continu s existe chiar i dup ce vnzarea s-a ncheiat,
bunul fiind predat i preul pltit. Chiar dac bunul a fost predat, vnztorul
are obligaia de a-l garanta pe cumprtor c bunul vndut de el nu este

de o calitate inferioar celei prezentate nainte de ncheierea contractului.


nsui legiuitorul stabilete acest lucru, instituind n noul Cod civil c odat
cu ncheierea vnzrii, n sarcina vnztorului se nate o obligaie de
garanie.
Asupra cror aspecte concrete poart ns aceast garanie?
Obligaia de garanie a vnztorului mbrac, potrivit noului Cod civi, trei
forme: garania contra eviciunii, garania contra viciilor ascunse i garania
pentru bun funcionare.
Prin eviciune se nelege deposedarea de un lucru obinut legal
ca urmare a pronunrii unei sentine sau a exercitrii de ctre altcineva a
dreptului su n privina aceluiai lucru.
Conform art. 1695 NCC, n materia vnzrii, garania contra
eviciunii este menit sa-i asigure cumprtorului stpnirea linitit a
bunului. Altfel spus, vnztorul trebuie s vegheze asupra stpnirii
nestingerite a bunului pe care l-a vndut i s mpiedice orice aciune prin
care altcineva ncearc deposedarea cumprtorului. Aceast prevedere
legal este instituit, deci, n favoarea cumprtorului.
Vnztorul este de drept obligat s l garanteze pe cumprtor
mpotriva eviciunii, care l-ar mpiedica total sau parial pe acesta din urm
s-i stpneasc bunul. Prin urmare, odat cu transmiterea dreptului de
proprietate asupra bunului vndut, vnztorul trebuie s garanteze i
stpnirea nestingherit a lucrului.
Chiar dac vnztorul nu l-ar asigura expres pe cumprtor de
acest lucru, el este oricum obligat de lege s adopte o astfel de conduit.
Art. 1695 alin. 2 NCC stabilete c: garania este datorat
mpotriva eviciunii ce rezult din preteniile unui ter numai dac acestea
sunt ntemeiate pe un drept nscut anterior datei vnzrii i care nu a fost
aduse la cunotina cumprtorului pn la acea dat.
De exemplu: X., ter fa de contractul de vnzare ncheiat ntre
R. (vnztor) i P. (cumprtor), susine c bunul vndut de R. lui P. i
aparine lui. Dac preteniile lui X. sunt ntemeiate pe un drept nscut
anterior vnzrii iar R. nu i-a adus la cunotin lui P. despre acest drept,

R. nu poate s se sustrag de la a da socoteal i s spun c nu mai are


nici un fel de obligaie.
Aa cum am mai specificat, eviciunea poate fi total sau parial.
n cazul n care eviciunea este total, vnztorul are obligaia s
restituie preul n ntregime i s napoieze cumprtorului valoarea
fructelor pe care acesta a fost obligat s le restituie terului evingtor. De
asemenea, cumprtorul are dreptul s cear restituirea cheltuielilor de
judecat i daune-interese.
Totodat, conform art. 1702 alin. 2 NCC, vnztorul este obligat
s ramburseze cumprtorului sau s fac s i se ramburseze de ctre
acela care evinge toate cheltuielile necesare i utile pentru lucrrile
efectuate n legtur cu bunul vndut.
De exemplu: R. i-a vndut lui P. un imobil compus din 4 camere.
n scurt timp P. (cumprtorul) a efectuat un mprumut bancar i pentru a
achita rata lunar a ncheiat un contrat de nchiriere cu privire la o camer
din imobil. La momentul ncheierii contractului de vnzare dintre R. i P.,
vnztorul R. nu l-a ntiinat pe P. despre un drept de uzufruct pe care l
avea X asupra imobilului. Dup 7 luni, P. este evins de X. fiind nevoit s
restituie i chiria pe care a primit-o n tot acest timp de la chiriaul su. n
acest caz, avnd de partea sa dreptul de a fi garantat contra eviciunii de
ctre vnztorul imobilului, P. are dreptul s cear de la vnztor: preul
casei n ntregime, valoarea chiriei pe cele 7 luni, cheltuieli de judecat,
daune-interese, cheltuielile ncheierii i executrii contractului efectuate de
el n calitate de cumprtor i pierderile suferite i ctigurile nerealizate
din cauza eviciunii.
n temeiul art. 1700 NCC, cumprtorul poate cere rezoluiunea
vnzrii dac a fost evins de o parte a bunului suficient de nsemnat
nct, dac ar fi cunoscut eviciunea, el nu ar mai fi ncheiat contractul.
Cumprtorul are ns posibilitatea de a cere i meninerea vnzrii, cu
primirea de despgubiri.
De exemplu: R. cumpr un teren de la P., pe care l mparte n
aa fel nct s poat cultiva trei tipuri de legume, cultivarea legumelor

fiind chiar scopul cumprrii terenului. El este evins de o parte din teren de
terul F. rmnndu-i loc doar pentru cultivarea unui singur tip de legume.
Dac R. ar fi cunoscut eviciunea el nu ar mai fi cumprat terenul. Prin
urmare, avnd de partea sa dreptul de a fi garantat contra eviciunii de
ctre vnztorul imobilului, el poate cere rezoluiunea vnzrii. Dimpotriv,
dac R. este evins doar de o treime din teren i consider c acest lucru
nu l mpiedic s-i desfoare activitatea, el poate cere meninerea
vnzrii, cu acordarea de despgubiri.
Din punct de vedere procesual, atunci cnd cumprtorul este
chemat n judecat de ctre un ter care pretinde c are drepturi asupra
lucrului cumprat, el trebuie s l cheme n cauz pe vnztor (chemarea
n garanie). Dac nu face acest lucru, fiind condamnat printr-o hotrre cu
putere de lucru judecat, el poate pierde dreptul de a fi garantat contra
eviciunii, dac vnztorul dovedete c existau suficiente motive pentru a
se respinge cererea de chemare n judecat. Sarcina probei revine
vnztorului, care poate invoca uzucapiunea, posesia de bun-credin
etc.
Cu alte cuvinte, cumprtorul trebuie s cear ajutorul
vnztorului, s i permit s-l garanteze i s lupte mpreun mpotriva
preteniilor terului. n caz contrar, el poate pierde dreptul de a fi garantat
contra eviciunii.
Garania este datorat mpotriva eviciunii ce provine din fapte
imputabile vnztorului, chiar dac acestea s-au ivit ulterior vnzrii,
ntruct cel care este obligat s garanteze contra eviciunii nu poate s
eving.
Chiar dac prile au convenit ca vnztorul s nu datoreze nici
un fel garanie, el rspunde totui de eviciunea cauzat ulterior vnzrii
prin faptul su personal ori de cea provenit din alte cauze pe care,
cunocndu-le n momentul vnzrii, le-a ascuns cumprtorului. Orice
clauz contrar este considerat nescris.
Pe lng garantarea contra eviciunii, vnztorul are obligaia de
a garanta cumprtorul c bunul vndut nu are vicii ascunse. El va

rspunde pentru viciile lucrului vndut dac sunt ndeplinite urmtoarele


condiii: viciul s fie ascuns, viciul s existe la data predrii bunului i viciul
s prezinte o anumit gravitate.
Ct de ascuns trebuie s fie viciul? Art. 1707 alin. 2 NCC arat
c, este ascuns acel viciu care, la data predrii, nu putea fi descoperit,
fr asisten de specialitate, de ctre un cumprtor prudent i diligent.
Prin urmare, n practica judectoreasc, posibilitatea cumprtorului de a
lua la cunotin despre viciul lucrului se apreciaz in abstracto, avndu-se
n vedere un cumprtor prudent i diligent.
Cumprtorul are obligaia de a verifica bunul nainte de a-l
cumpra. Pentru a se prevala de aceste dispoziii el trebuie s
demonstreze c viciul era ascuns astfel nct el nu ar fi putut iei la iveal
n urma unei cercetri atente. Cumprtorul nu poate invoca faptul c
bunul are vicii ascunse, n cazul n care vnztorul sau un expert i-a atras
atenia asupra viciilor ascunse ale lucrului, informndu-l.
n jurisprudena francez exist o prezumie de cunoatere a
viciilor de ctre cumprtorul profesionist (lacheteur professionnel).
Condiia acestuia este mai sever dect cea a cumprtorului ocazional,
cel puin dac are aceeai specalizare ca i vnztorul: el este considerat
a cunoate viciile lucrului pe care l cumpr.
Ct de grav trebuie s fie viciul ascuns? Potrivit art. 1707 alin. 1
NCC, vnztorul garanteaz cumprtorul contra oricror vicii ascunse
care fac bunul vndut impropriu ntrebuinrii la care este destinat sau
care i micoreaz n asemenea msur ntrebuinarea sau valoarea nct,
dac le-ar fi cunoscut, cumprtorul nu ar fi cumprat sau ar fi dat un pre
mai mic.
Viciile ascunse ale lucrului nu se confund cu nerespectarea
calitii lucrului. n cazul viciilor ascunse, cumprtorul primete lucrul pe
care l-a dorit, dar el este afectat de anumite vicii, pe cnd n cazul
nerespectrii calitii, vnztorul pred alt obiect.
De exemplu: P. cumpr de la R. 50 de scnduri din lemn de fag,
urmnd ca predarea lor s aib loc la o dat ulterioar. La data primirii lor,

ns, cumprtorul n loc s primeasc scnduri din lemn de fag primete


scnduri din stejar. n acest caz, vnztorul va rspunde, dar nu pentru
viciile ascunse ale lucrului, ci pentru nerespectarea obligaiei de predare.
Poate fi nlturat garania contra viciilor bunului vndut? Art.
1708 NCC arat c: dac prile nu au convenit altfel, vnztorul este
obligat s garanteze contra viciilor ascunse, chiar i atunci cnd nu le-a
cunoscut. Clauza care nltur sau limiteaz rspunderea pentru vicii este
nul n privina viciilor pe care vnztorul le-a cunoscut ori trebuia s le
cunoasc la data ncheierii contractului.
Dac toate condiiile sunt ndeplinite, cumprtorul poate s
aleag ntre dou aciuni: aciunea redhibitorie - prin care s solicite
rezoluiunea contractului i ca efect al rezoluiunii repunerea prilor n
situaia anterioar ncheierii contractului; aciunea estimatorie - prin care
s solicite o reducere a preului, proporional cu paguba produs prin
apariia viciului.
Pe lng aceste dou aciuni, potrivit art. 1710 NCC,
cumprtorul mai poate s obin, dup caz: nlturarea viciilor de ctre
vnztor pe cheltuiala lui sau nlocuirea bunului vndut cu un bun de
acelai fel, ns lipsit de vicii.
n acelai timp, instana, la cererea vnztorului, innd seama
de gravitatea viciilor i de scopul pentru care contractul a fost ncheiat
precum i de alte mprejurri poate s dispun o alt msur dect cea
solicitat de cumprtor.
O prevedere de o importan sporit o constituie cea de la art.
1709 NCC, potrivit creia: cumprtorul care a descoperit viciile ascunse
ale lucrului este obligat s le aduc la cunotina vnztorului ntr-un
termen rezonabil, sub sanciunea decderii din dreptul de a cere
rezoluiunea vnzrii. n practic, n legtur cu aceast chestiune, s-ar
putea ivi urmtoarea ntrebare: ce a vrut s spun legiuitorul prin termen
rezonabil? n termini uzuali, rspunul ar putea fi: cu ct mai repede cu att
mai bine.
n cazul n care cumprtorul este profesionist iar bunul vndut

este mobil corporal, termenul pentru denunarea viciilor este de doua zile
lucrtoare. n situaia n care viciul apare n mod gradual, termenul pentru
denunarea viciilor ncepe s curg din ziua n care cumprtorul i d
seama de gravitatea i ntinderea viciului.
Lund n considerare condiiile actuale, noul Cod civil a introdus
n art. 1716-1718, cu titlu de noutate: garania pentru buna funcionare.
Potrivit art. 1716 alin.1, n afar de garania contra viciilor
ascunse, vnztorul care a garantat pentru un timp determinat buna
funcionare a bunului vndut este obligat, n cazul oricrei defeciuni ivite
nuntrul termenului de garanie, s repare bunul pe cheltuiala sa. Dac
reparaia este imposibil sau dac durata acesteia depete timpul
stabilit prin contract sau prin legea special, vnztorul este obligat s
nlocuiasc bunul vndut []. Dac vnztorul nu nlocuiete bunul ntrun termen rezonabil, dup mprejurri, el este obligat, la cererea
cumprtorului, s i restituie preul primit n schimbul napoierii bunului.
Noul legiuitor a extins obligaia de garanie a vnztorului n
privina tuturor defectelor lucrului vndut, inclusiv cu privire la funcionarea
defectuoas, starea precar, imposibilitatea folosirii lucrului potrivit
destinaiei.
Singura condiie legal este ca viciul s mpiedice utilizarea
lucrului, neavnd relevan dac defectul este important sau secundar, ori
lucrul este uor de reparat.
De exemplu: la cumprarea unui aparat electrocanic, vnztorul
ofer garania funcionrii pentru o perioad de 3 ani i se oblig prin
contract s-l repare n maxim 15 zile dac apar defeciuni neimputabile
cumprtorului. n cazul n care dup 2 ani aparatul se stric i
cumprtorul revine pentru a-i fi reparat obiectul, vnztorul trebuie s-l
repare pe cheltuiala sa i s-l restituie cumprtorului. Dac reparaia este
imposibil sau dac durata acesteia depete termenul de 15 zile stipulat
n contract, vnztorul este obligat s nlocuiasc bunul vndut.
Aa cum am artat i n exemplul de mai sus, garania nu va fi
datorat dac vnztorul dovedete c defeciunea s-a produs din pricina

modului nepotrivit n care cumprtorul a folosit sau a pstrat bunul. Deci,


dac defeciunea este consecina ntrebuinrii necorespunztoare,
garania nu va opera.
Sub sanciunea decderii din dreptul de garanie, cumprtorul
trebuie s comunice defeciunea nainte de mplinirea termenului de
garanie, aa cum arat art. 1718 NCC.
De exemplu: pstrnd ipoteza din spea de mai sus, dac
cumprtorul solicit repararea bunului dup 3 ani i 4 luni, dei
defeciunea s-a produs n urm cu 1 an, el va fi deczut din dreptul su.
Concluzionnd, vnztorul are obligaia de a garanta pe
cumprtor c bunul vndut nu este de o calitate inferioar celei
prezentate nainte de ncheierea contractului, n caz contrar cumprtorul
putndu-se adresa instanei, pentru dispunerea unei msuri potrivite. Iar
judectorul, odat sesizat, trebuie s depun toat diligena pentru
repararea pagubei ntruct este de datoria unui judector s aib grij ca
s nu existe nici un ru fr remediu (George Bernard Shaw, 1856-1950).
BIBLIOGRAFIE
Lucrri consultate:

Baias Fl. A., E Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul


Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2012

Belu Magdo Mona-Lissa, Contractul de vnzare n Noul Cod civil, Ed.


Hamangiu, Bucureti, 2014

Crpenaru S. R., Tratat de drept comercial romn. ed. a II-a, Ed.


Universul Juridic, Bucureti, 2011

Malaurie Ph., L. Ayns, P.Y. Gautier, Drept civil : Contractele speciale,


Ed. Wolters Kluwer, Bucureti, 2009

Mangu Codrua Elena, Riscul n principalele contracte civile potrivit


noului Cod civil. Contractul de vnzare-cumparare; contractul de
locaiune; contractul de arendare; contractul de antrepriz, Ed.
Universul Juridic, Bucureti, 2013

Moiu Florin, Contractele speciale, Ediia a V-a revzut i adugit,


Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2014

Stnciulescu Liviu, Curs de drept civil. Contracte, Ed. Hamangiu,


Bucureti, 2014

Turcu Ion, Vnzarea n Noul Cod civil, Ed. C.H.Beck, Bucureti, 2012

Uliescu Marilena, Noul Cod civil. Studii i comentarii, Volumul III,


Partea a II-a. Cartea a V-a (art. 1650-2499). Contracte speciale.
Garanii, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2015

Alte surse:

Prelegerea Prof. univ. dr. Boroi Gabriel, pe tema Contractele civile


speciale, susinut n data de 15.09.2011 n cadrul Institutului
Naional al Magistraturii, disponibil pe www.inm-lex.ro/NCC/