1.

ANOREXIA SI BULIMIA(nutritie si dietetica)

Anorexia nervoasa
Exista doua clase majore de pacienti cu anorexie nervoasa:
- cei care isi restrictioneaza drastic aportul alimentar - tipul restrictiv
- cei care abuzeaza de alimente pentru o perioada de timp dupa care isi
provoaca varsaturile sau abuzeaza de laxative sau diuretice - tipul bulimic
Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase tipul restrictiv sunt:
- infometarea pana la scaderea greutatii cu cel putin 15% fata de normal
- teama excesiva si irationala de a deveni supraponderal
- hipogonadismul manifestat la femei prin lipsa a 3 menstruatii succesive, iar
la barbati prin scaderea apetitului sexual si tulburari ale functiei organelor
sexuale.
Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase, tipul bulimic sunt:
- toate criteriile pentru tipul restrictiv
- exces alimentar timp de 3 luni in medie
- exces de laxative sau diuretice sau varsaturi repetate sau exercitii fizice
excesive pentru a evita cresterea in greutate.
Desi aceasta afectiune este denumita anorexie, bolnavii isi pierd apetitul
alimentar doar dupa scaderea considerabila in greutate. O alta caracteristica
observata la multi bolnavi de anorexie nervoasa este perceptia distorsionata a
aspectului exterior, bolnavii crezand ca sunt mult mai grasi decat sunt in
realitate.
In mai mult de 95% din cazuri, anorexia nervoasa incepe printr-o dorinta
constienta de a scadea in greutate prin dieta, adesea combinata cu exercitii
fizice, si ocazional varsaturi autoprovocate si abuz de laxative sau diuretice
sau medicamente pentru scaderea in greutate. Tulburarea se instaleaza
definitiv in general dupa luni sau ani de cercetare atenta a marimii si formei
corpului.
Unii bolnavi incep dietele stricte datorita prietenilor sau rudelor care tin o
dieta sau care fac comentarii in legatura cu imaginea lor. Varful incidentei
debutului anorexiei nervoase este intre 14 si 18 ani. Dar este posibil si
1

debutul la varste de 7 sau de 70 de ani. Persoanele predispuse sunt femeile

tinere sensibile, autocritice sau cu aspecte compulsive ale personalitatii, care
provin din familii cu istorie de tulburari depresive sau din familii cu un stil de
viata "ingradit" de parinti (copii lipsiti de libertate). Practicarea sportului,
baletului, modelingului, luptelor sau altor asemenea activitati care
promoveaza aspectul slab al omului, poate duce de asemenea la dorinta de
scadere excesiva in greutate.
Dorinta de scaderea in greutate pornita din teama excesiva si neintemeiata de
a fi supraponderal este un simptom care diferentiaza cert anorexia nervoasa de
alte tulburari psihiatrice sau medicale cate pot duce la scaderea in greutate.
Bolnavii cu oricare dintre cele doua tipuri de anorexie nervoasa isi
organizeaza viata sociala, comportamentul si in ultima faza identitatea in jurul
dorintei de a slabi in continuare si de a nu creste in greutate. Familiile sufera
din cauza comportamentului anorexic al bolnavilor, care nu trec peste
rugamintile si amenintarile rudelor. Acest fapt determina familiile sa se simta
incapabile, furioase sau invinse, si ocazional le poate determina sa abuzeze de
proprii membrii de familie.
Stadiul final al acestei boli are doua caracteristici. Boala devine autonoma cu
modificari definitive, iar pacientul isi dezvolta o identitate bazata pe anorexia
nervoasa, un "rol de bolnav" care altereaza dezvoltarea sociala si psihologica
normala. Scaderea cronica in greutate poate fi sustinuta de asemenea de
efectele patofiziologice ale malnutritiei, cum ar fi golirea intarziata a
stomacului dupa aportul alimentar si durerile abdominale severe.
Simptome
Pacientii emaciati (slabirea excesiva din ultimul stadiu al bolii) au
anumite semne caracteristice care includ:
- hipotensiunea arteriala;
- bradicardia (scaderea numarului batailor inimii pe minut);
- scaderea temperaturii bazale a organismului;
- pierderea tesutului gras intrabdominal (care protejeaza organele interne) si
subcutanat;
- pierderea masei musculare.
2

Investigatii de laborator
Radiografiile si analizele de laborator releva:
- osteoporoza ;
- tulburari nervoase;
- grade variabile de anemie;
- disfunctii endocrine (nivelurile serice de gonadotropine, hormoni steroizi si
tiroidieni sunt scazute)
- cresterea nivelurilor serice de cortizol si de hormon somatotrop (hormonul
de crestere)
Tratament
Cei mai multi dintre pacientii care intrunesc toate criteriile pentru anorexia
nervoasa trebuie tratati intraspitalicesc pentru mai multe saptamani sau luni.
Initial, sunt stabilizati din punct de vedere medical, dupa care este inceputa
reabilitarea nutritionala. Cea mai buna metoda de a-i hrani este de a-i
convinge sa accepte anumite alimente sanatoase, recomandate de medicul
specialist, cu promisiunea ca nu li se va permite sa creasca in greutate.
Intubarea nazogastrica (introducerea unui tub prin nas pana in stomac prin
care sa se introduca alimentele) este arareori necesara, mai ales ca
hiperalimentarea parenterala (prin acest tub) poate duce la potentiale
complicatii. Alimentarea poate determina dureri abdominale si edeme
periferice usoare (umflarea usoara in principal a membrelor superioare sau
inferioare) datorita diversificarii alimentelor. In rare cazuri, apare distensia
stomacului (cresterea volumului stomacului).
Educatia si sustinerea din partea familiei si medicului, face pacientii sa isi
inteleaga boala si necesitatea de tratament.
Reabilitarea nutritionala este doar preludiul tratamentului final.
Modificarile de la nivelul sistemul nervos central ii determina pe pacienti sa
vada diferit aspectul exterior al organismlui si necesitatile nutritionale si sa
inteleaga ca boala a preluat controlul asupra vietii lor. Tratamentul este
indreptat, de asemenea, spre identificarea si tratarea tulburarilor coexistente,
care includ tulburarile de dispozitie, anxietatea, tulburarile de personalitate si
abuzul de alcool sau alte substante. Dupa ce greutatea pacientilor este readusa
la o limita sanatoasa, antrenarea intensiva intr-un model de viata sanatos
3

consolideaza eficienta tratamentului.

Tratamentul pacientilor cu varsta sub 18 ani are succes doar daca este
inclusa intreaga familie.
Perioada de convalescenta (perioada de recuperare completa) dureaza de
obicei 2-3 ani si include tratamentul individual, al grupului sau al familiei.
Rata de mortalitate a anorexiei nervoase este de aproximativ 18% in primul
rand datorita complicatiilor medicale si suicidului. Cei mai multi pacienti care
supravietuiesc, fac progrese de obicei, dar acestea apar dupa o perioada lunga
de timp de la ani pana la decade.
Tulburarile psihiatrice coexistente, in special tulburarile de dispozitie, de
personalitate si abuzul de substante, necesita cel mai mult timp si sunt cele
mai dificil de tratat. Mortalitatea poate fi redusa prin stabilizarea medicala
prompta a scaderii in greutate si a hipokaliemiei (hipopotasemiei) si prin
recunoasterea si tratamentul tulburarilor depresive aparute concomitent (in 3050% din cazuri). Din fericire, cu un tratament eficient (acut si de prevenire a
recaderii), aceasta suferinta este curabila, nu doar ameliorabila.
Bulimia nervoasa
Bulimia nervoasa reprezinta un sindrom care include 2 elemente:
- aportul alimentar excesiv;
- autoprovocarea varsaturilor si abuzul de laxative (sau alte metode pentru a
scadea in greutate).
Criteriile de diagnostic a bulimiei nervoase sunt:
- exces alimentar timp de 3 luni in medie;
- exces de laxative sau diuretice sau varsaturi repetate sau exercitii fizice
excesive pentru a evita cresterea in greutate;
- teama irationala de a creste in greutate;
- greutate normala sau crescuta;
- perceptia distorsionata a aspectului exterior.
Aproximativ 20% nu isi autoprovoaca varsaturi sau nu abuzeaza de laxative si
diuretice, dar dupa perioada de exces alimentar urmeaza o perioada de
infometare.
Un criteriu caracteristic pentru bulimie sunt episoadele de exces alimentar (in
medie de doua ori pe saptamana timp de 3 luni) in timpul carora pacientii simt
4

ca nu isi pot controla aportul alimentar.

Purgatia (excesul de laxative sau diuretice) nu este esentiala pentru diagnostic,
dar apare in 80% din cazuri.
Termenul de "nervoasa" a fost adaugat de curand la numele bolii pentru a
accentua caracteristicele comune cu ale anorexiei nervoase, in primul rand
preocuparea excesiva asupra scaderii in greutate si teama morbida de crestere
in greutate. Pacientii cu bulimie pot avea o greutate scazuta, normala sau
crescuta, greutatea normala fiind cea mai frecventa. Diagnosticul anorexiei
nervoase ia locul celui de bulimie, in cazul in care, greutatea este mai putin de
85% fata de normal.
La fel ca si anorexia nervoasa, bulimia nervoasa incepe printr-un regim
alimentar. Acestia se indreapta mai degraba spre bulimie decat spre anorexie,
atunci cand foamea invinge incercarile lor de restrictie a alimentatiei si ei
incep sa manance excesiv, aceasta actiune nefiind prin ea insasi anormala
dupa o perioada de deprivare alimentara atunci cand este pus in fata unei mese
bogate.
Tulburarile clinice apar atunci cand teama morbida de crestere in greutate se
consolideaza si pacientii sufera psihologic din acest motiv sau cand apar
complicatiile medicale dupa episoadele de abuz alimentar urmate de purgatie,
si in special atunci cand abuzul alimentar este determinat de suferintele
emotionale, mai mult decat de foame.
Abuzul alimentar este sustinut de restrictionarea meselor din timpul zilei (de
exemplu lipsa micului dejun, iar pranzul consta intr-o salata) astfel ca apetitul
este inhibat pana dupa masa sau chiar pana seara tarziu, cele mai frecvente
momente in care se desfasoara abuzul alimentar. In cazurile extreme,
pacientii consuma intre 10.000 si 30.000 de calori pe zi.
Viata sociala a bolnavilor este organizata, tintita asupra acestor abuzuri
alimentare secrete si asupra episoadelor de purgatie, care necesita momente
programate de plecari si reveniri.
Intr-o minoritate substantiala de pacienti, comportamentul bulimic este o parte
a comportamentului anormal, impulsiv, care include, de asemenea, abuzul de
bauturi alcoolice, de droguri, promiscuitate sexuala si furturi.
Bulimia poate debuta la orice varsta, incepand de la varsta de scolar pana la
5

varsta de 50 de ani, cu varful incidentei putin mai ridicat decat al anorexiei

nervoase, si anume intre 18 si 20 de ani.
Jumatate din pacienti cu bulimie au suferit anterior de anorexie nervoasa
sau au avut un episod asemanator anorexiei. Bulimia poate alterna cu
anorexia cu repetabilitate neregulata timp de mai multe decade.
Bulimia are diverse complicatii:
- tulburarile gastrice nespecifice (legate de golirea intarziata a stomacului
dupa alimentare);
- tulburarile ale tranzitului intestinal (tranzit intestinal intarziat, constipatie);
- regurgitarea alimentara repetata (ascensiunea alimentelor si secretiilor
gastrice din stomac in esofag);
- alcaloza hipokaliemica sistemica;
- afectarea renala
- convulsii.
Tulburarile gastrice si ale tranzitului intestinal pot determina distensia
abdomenului (marirea in volum) care agraveaza perceptia distorsionata a
marimii organismului si augmenteaza dorinta de purgatie.
Regurgitarile alimentare repetate erodeaza smaltul de pe fata linguala a
dintilor (fata interna).
Alcaloza hipokaliemica duce la aparitia aritmiilor cardiace. In cazul in care
bolnavii folosesc pentru a isi provoca varsaturile, tinctura de Ipeca, emetina
continuta de aceasta poate determina afectare miocardica, similara cu o
miocardita virala.
Cele mai multe decese in randul pacientilor de bulimie se datoreaza aritmiilor
sau suicidului. Chiar si dupa succesul tratamentului psihologic in a stopa
abuzul alimentar urmat de purgatie, pacientii pot avea o boala esofagiana de
reflux (regurgitarea mai sus mentionata) care poate provoaca varsaturi
involuntare timp de mai multi ani.
Tratament
Dupa stabilirea diagnosticului si tratamentul initial, multi pacienti cu bulimie
nervoasa pot fi tratati in continuare ambulatoriu odata ce gradat, scad
frecventa si severitatea episoadelor de abuz alimentar si de purgatie. Insa,
unora dintre pacienti trebuie sa le fie intrerupte brusc aceste comportamente in
timpul spitalizarii, in special in cazurile severe si greu de tratat sau
6

acompaniate de planuri de suicid sau in cazurile cu complicatii medicale.

Pacientii bulimici sunt, de obicei, surprinsi si usurati de descoperirea
faptului ca 3 mese pe zi in cantitati moderate nu determina cresterea in
greutate, asa cum se temeau.
Dupa ce episoadele de abuz alimentar si de purgatie au fost intrerupte si toate
complicatiile medicale tratate, tinta tratamentului este inhibarea pe termen
lung a acestor comportamente cu ajutorul terapiei cognitive si
comportamentale. La fel ca si in tratamentul anorexiei nervoase, medicul
trebuie sa recunoasca tulburarile psihiatrice coexistente. In aproximativ 50%
dintre cazurile de bulimie, medicamentele antidepresive sunt eficiente.
Exercitiile fizice moderate sunt de ajutor, atat in ameliorarea stresului cat si in
promovarea unei stari de sanatate.
Atata psihoterapia cognitiva cat si cea interpersonala au efecte mult mai
benefice semnificative si de mai lunga durata decat terapia antidepresiva
singura. Aceasta afectiune are o evolutie favorabila daca este tratata cu
rigurozitate.

2. O.R.L.

INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI ALE URECHII EXTERNE

(dopul de cerumen, corpii straini, plagi, contuzii, arsuri si degeraturi ale

pavilionului urechii)
Culegerea datelor
- circumstante de aparitie:
- dop de cerumen - persoane cu hipersecretie a glandelor ceruminoase
- traumatismele pavilionului
- expunere la temperaturi scazute, accidente de munca, traumatisme

- manifestari de dependenta- semne si simptome posibile:

diminuarea auzului
disconfort auricular
vertij
febra
prezenfa plagilor, arsurilor, degeraturilor la nivelul pavilionului
secrefii purulente, sanguinolente la nivelul pavilionului urechii
durere
cicatrici vicioase cu mgustarea orificiului conductului auditiv extern
Probleme de dependenta:
- comunicare ineficienta senzoriala auditiva;
- disconfort fizic cauzat de durere sau senzajii auditive violente (in cazul
corpilor straini animati);
- hipertermie;
- vulnerabilitate fata de pericole
- anxietate;
- insomnie;
- rise de complicatii: infectii ale timpanului urechii medii si cicatrici vicioase.
Obiective:
- sa se cicatrizeze plagile, arsurile, fara complicatii;
- pacientul
- sa afirme stare de bine fizic si psihic;
- sa si mentina temperature in limite normale;
- sa fie ferit de complicatii;
- sa se odihneasca corespunzator necesitatilor sale.
Interventii:
Asistenta:
8

- pregateste materialele si pacientul pentru spalatura auriculara In vederea

inlaturarii dopului de cerumen i a corpilor straini;
- aplica tratamentul in plagile pavilionului urechii( spala tegumentele
sanatoase din jur cu apa calduta si sapun, le dezinfecteaza cu alcool, face
dezinfectia plagii prin tamponare cu apa oxigenata, acopera plagile cu
comprese uscate fixand pansamentul cu fasa).
- aplica comprese umede in solufie de rivanol 1/1000 tn cazul infectarii
plagilor
- educa pacientul sa se prezinte in continuare pentru schimbarea
pansamentului pana la vindecarea plagilor.

Fig. 44 - A - Spalatura auriculari; B - Pozifia amboului seringii

NGRIJIREA PACIENILOR CU OTIT I OTOMASTOIDIT

Otita reprezinta o inflamatie sau infectie a urechii. Cel mai des
intalnit tip este otita medie ce presupune infectarea urechii medii.
In momentul in apar infectii trompa lui Eustachio (tubul de
legatura dintre urechea medie si si gat) se inflameaza si se blocheaza
fapt ce duce la acumularea de lichid in urechea medie. Acest lichid
favorizeaza dezvoltarea bacteriilor si virusilor provocand infectii ale
urechii.
Netratat n faa congestiv, duce la supuraie.
OTOMASTOIDITA = complicaie a otitei medii supurate, netratat la
timp. Se instaleaz la 23 sptmni de la debutul otitei.
Culegerea datelor
Circumstanele de apariie
la orice vrst, mai des la copii i sugari
ca urmare a unei rinofaringite
Manifestri de dependen (semne i simptome posibile) n otita acut
supurat
- durere care treptat devine vie, insuportabil, cu iradiere spre maxilar
- senzaie de tensiune n ureche
- hipoacuzie
- febr 3940C
10

- frisoane
- congestie nazala
- lipsa apetitului, greata, varsaturi
- vertij
- diaree, irascibilitate, agitatie (la copii)
- dificultate de a se odihni
- tulburari de echilibru
- in unele cazuri se poate ajunge la pierderea auzului- surditate
In otomastoidita acut supurant
durere vie n regiunea otomastoidian
resirarti dificila( dispnee)
tahicardie
febr
Investigatiile presupun:
- realizarea istoricului medical,
- examinarea urechii
- timpanometria (introducerea in ureche a unui instrument ce masoara
miscarile timpanului)
- teste auditive
- timpanocenteza (perferoarea timpanului cu un ac pentru a recolta si
analiza in laborator secretia urechii)
- reflectometrie (masoara modul in care timpanul raspunde la sunete)
- analize de sange pentru a repera o posibila imunodeficienta
Problemele pacientului
durere
anxietate
insomnie
hipertermie
comunicare ineficient la nivel senzorial auditiv
risc de complicaii: deshidratare
paralizia nervului facial
alterarea respiraiei i circulaiei
Obiective de ngrijire
sa se menina temperaturii corpului n limite fiziologice
11

 pacientul s afirme stare de bine

pacientul s vindece s se fac fr complicaii
Interveniile A.M. autonome
repaus la pat n perioada febril
salon curat, linitit cu temperatura 2022C
msurarea i notarea temperaturii i pulsului
educaie sanitar n vederea prevenirii mbolnvirilor
Interveniile A.M. delegate
administrarea tratamentului prescris de medic
antibiotice
antitermice
antialgice
instilaii auriculare (soluie cldua decongestiv antialgice)
instilaii nazale (cu soluie dezinfectant)
comprese cldue pe regiunea mastoidian
alimentaie hidrozaharata n perioadele febrile, redndu-se treptat
alimentaia obinuit a pacientului. La nevoie se vor administra
vitamine. Se urmrete o bun hidratare a pacientului.
pregtete pacientul i ajut medicul la puncia otic (parecentez
otic)
Puncia otic(timpanocenteza) se face n scop:
a) explorator recoltarea secreiei
b) terapeutic evacuarea secreiei urmate de spltur
acord ngrijirile ulterioare pacientul s se prezinte la control
Va fi asigurat c orificiul creat pentru drenarea secreiilor se va vindeca
fr s afecteze auzul.
cnd situaia o impune pregtete pacientul pentru intervenia
chirurgical i l ngrijete postoperator.

12

3. OFTALMOLOGIE
INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI INFLAMATORII
SI INFECTII ALE OCHIULUI
-BLEFARITELE - reprezinta inflamarea marginii libere a pleoapelor.
-ORGELETUL ( ulciorul ) - este inflamarea supurativa a foliculului
pilos si a glandei sebacee ale cililor de pe marginea pleoapelor;
-DACRIOCISTITA repr.obturarea canalului lacrimo nazal de un
process inflamator situat in lumenul canalului;
-CONJUNCTIVITA - este inflamarea mucoasei conjunctivale;
-KERATITA este inflamarea mucoasei corneei;
-IRIDOCICLITA- repr. Inflamatia irisului si a corpoului ciliar.
CULEGEREA DATELOR:
-CIRCUMSTANTE DE APARITIE ( cauze ):
-mediu cu praf;
-persoane cu rezistenta scazuta;
-persoane cu conditii de igiena precara;
-lipsa obiectelor de toaleta individuala;
-bazine de inot (pt. aparitia conjunctivitelor);
13

-apa infectata (pt. apar. Conjunctivitelor);

-traumatisme oculare.
-MANIFESTARI DE DEPENDENTA ( semene si simptome ):
-In BLEFARITE - congestia marginii ciliare a pleoapelor, arsura,
prurit al pleoapelor.
-IN IRIDOCICLIT

- durere oculara si perioculara de intensitate

variabila (surda pana la violenta );

-scaderea acuitatii vizuale;
-fotofobie.
-IN DACRIOCISTITE - lacrimare accentuata, tumefierea inflamatorie a
sacului lacrimal, scurgere de puroi la presiunea unghiului intern al
ochiului si durere.
-IN ORGELET prurit palpebral, durere la clipire, secretie purulenta
cand inflamatia abcedeaza.
-IN CONJUNCTIVITE inrosirea conjunctivei ,senzatie de arsura,
secretie conjunctivala- seroasa , mucoasa sau purulenta.
PROBLEMELE PACIENTULUI:
-durere de intensitate diferita;
-scurgere de secretie oculara;
-anxietate;
-risc de complicatii cicatrici ale pleoapei (in BLEFARITA)
14

-ulceratii (in CONJUNCTIVITA)

-pierderea vederii (in IRIDOCICLITA)
-discomfort.
DIAGNOSTIC DE NURSING:
Scurgere de secretie oculara din cauza unui proces inflamator
infectios, manifestata prin tegumente umede si rosi.
Discomfort din cauza unui traumatism ocular, manifestat prin
lacrimare , fotofobie, durere,etc.
OBIECTIVE:
-pacientul sa prezinte stare de bine fizic;
-sa se previna aparitia complicatiilor;
-acuitatea vizuala sa se pastreze intacta.
INTERVENTII:
Educatia populatiei pt. prevenirea infectiilor la orice nivel al ochiului.
Asistenta aplica tratamentul local recomandat:
-instilatii cu solutii midriatice
-aplicare de comprese imbibate in solutii antiseptice caldute ( in
blefarite, orgelet );
-spalaturi

ale

sacului

conjunctival

cu

solutii

antiseptic

in

conjunctivite ).
-pregateste instrumentarul si materialele pt. incizie drenaj la
recomandarea medicului ( in orgelet cand nu abcedeaza si in
dacriocistita );
15

-aplica pansament ocular se pregatesc comprese sub forma de pernite (

vata acoperita cu tifon ) cu diametrul mai ,mare decat orbita, care se
aplica pe globul ocular si se fixeaza cu benzi de romplast;
-administreaza tratamentul general cu antibiotic si antiinflamatoare;
-asigura repaus la pat, repaus vizual In camera cu semiobscuritate;
-asigura alimentatia pacientului: completa cu exceptia pacientului cu
iridociclita care primeste alimentatie desodata pt. a reduce exudatia.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU CATARACTA
DEFINITIE:
CATARACTA este boala oculara

caracterizata prin opacifierea

progresiva a cristalinului.
CULEGEREA DATELOR:
-CIRCUMSTANTE DE APARITIE ( cauze ):
-persoane varstnice ( cataracta senile );
-traumatisme ( cataracta traumatic );
-boli metabolice diabet zaharat , avitaminoze ( cataracta
secundara ) ;
-boli infectioase ale mamei in timpul sarcinii ( cataracta
congenitala ).
16

-MANIFESTARI DE DEPENDENTA ( semne si simptome ):

-scaderea acuitatii vizuale care poate fi cu instalare insidioasa
( cataracta senile ) sau cu instalare rapida ( cataracta traumatic );
-localizarea cataractei unilateral si apoi la celalalt ochi ( cataracta
senile ) si bilateral ( in cataracta congenital ).
PROBLEMELE PACIENTULUI:
-comunicare ineficienta la nivel senzorial vizual;
-anxietate;
-izolare;
-risc de accidente, caderi in special la varstnici;
-reducerea autonomiei in autoingrijire.
DIAGNOSTIC DE NURSING:
Comunicare ineficienta la nivel senzorial vizual din cauza
cataractei senile, manifestata prin scaderea acuitatii vizuale .
Anxietate din cauza prognosticului bolii , manifestata prin agitatie
si neliniste.
Risc de accidente din cauza scaderii acuitatii vizuale, manifestata
prin cadere sau lovire de obiectele din jur.
OBIECTIVE:
--pacientul sa-si recapete vederea;
-sa fie ferit de riscul accidentelor si complicatiilor.
17

INTERVENTII:
Asistenta- indruma pacientul ambulator la serviciul de specialitate
pt. a aprecia necesitatea actului operator.
In perioada preoperatorie asigura semiobscuritate in incapere, ajuta
pacientul sa cunoasca topografia sectiei, face exercitii de mers in camera
si la exterior cu ochii ocluzionati;
-invata pacientul sa foloseasca instalatiile de semnalizare pt. a se adapta
perioadei postoperatorii;
-recolteaza produse pt. examene de laborator ( sange pt. uree, glicemie,
TS, TC ,urina ,secretie oculara);
-conduce pacientul la examene de specialitate: examen cardiologic
EKG;
-asigura linistea si odihna preoperatorie.
In perioada postoperatorie supravegheaza pacientul permanent pt. a-si
mentine pansamentul binocular ( se panseaza si ochiul sanatos pt. a evita
clipitul );
-supravegheaza pulsul , tensiunea arteriala;
-educa pacientul sa nu faca miscari bruste, sa vorbeasca in soapta, sa
stea in decubit dorsal si lateral pe partea sanatoasa timp de 24 ore;
-administreaza calmante contra durerii;
-asigura 24 ore regim hidric prin tub de suctiune pt. a evita masticatia;
18

-schimba pansamentul cand este imbibat cu sange si (sau secretie );

-serveste pacientul la pat;
-ajuta pacientul sa coboare din pat cand medicul a permis mobilizarea;
-supravegheaza tranzitul intestinal pt. a prevenii constipatia;
-administreaza tratamentul local si general recomandat;
-aplica pansamentul monocular, ochiul sanatos ramanand descoperit
cand evolutia este favorabila;
-sustine psihic pacientul, constientizandu-l ca vederea se recapata
partial, iar trecerea timpului poate aduce rezultatul dorit;
-educa pacientul sa se prezinte dupa externare la controale periodice, sa
utilizeze corect ochelarii cu lentile convexe pt. distanta si citit ( in cazul
in care interventia chirurgicala a constat in extragerea cristalinului, fara
implant de cristalin artificial.
4. BOLI METABOLICE
Culegerea
datelor

- Circumstane de apariie:
- persoane n perioada de cretere excesiv (copii)
- aport alimentar sczut - srcie
- persoane cu efort fizic intens, fr aport alimentar
Corespunztor
- persoane cu tulburri de deglutiie, de masticaie
- persoane cu tulburri endocrine (Basedow), psihice, stri
Febrile
- Manifestri de dependen semne i simptome)
- astenie - scdere n greutate
- uscciunea tegumentelor
19

Probleme

Obiective

Intervenii

- edeme
- plgi nevindecabile
- bradicardie
- hipotensiune arterial
- intoleran la efort fizic
- scdere n greutate
- tulburri circulatorii
- risc de scdere a afectivitii
- risc crescut fa de infecii respiratorii (TBC)
- risc de complicaii - ptoze viscerale, hernii
- pacientul s-i recapete pofta de mncare, s recupereze
deficitul ponderal
- pacientul s-i dobndeasc fora fizic, starea de bine, fizic i
psihic
- s se previn apariia complicaiilor infecioase sau de alt
natur
- asistenta asigur realimentarea progresiv, pe cale oral sau
prin/i alimentare parenteral:
- valoarea caloric a alimentelor, n primele zile, este de 1000 1500 cal./zi, crescnd progresiv cu 50 cal./zi
- factorii nutritivi - aport de alimente bogate n proteine, cu
coninut redus de lipide i dulciuri concentrate
- numrul de mese este de 5-6/zi, la nceput, cu alimente de
consisten lichid, apoi, cu consisten normal
- pe cale parenteral, se administreaz perfuzii cu soluii
hipertone de glucoz 1000 ml/zi i preparate proteice; n aceste
soluii, se administreaz vitamine din grupul B i vitamina C
- pentru stimularea apetitului, se administreaz, la indicaia
medicului, doze mici, pe cale subcutanat, de insulin naintea
meselor (4 u x 3)
- msoar zilnic greutatea corporal i apreciaz evoluia n
20

funcie de curba ponderal

asigur igiena corporal
nva, ambulator, pacientul i familia acestuia cum s
pregteasc alimentele i modul n care s se fac alimentarea
administreaz tratamentul prescris - anabolizante (Steranabol i.m., Decanofort - i.m., Madiol per os)
educ pacientul s se prezinte la controale periodice, clinice i
de laborator

NGRIJIREA PACIENTULUI CU GUT

Guta este boala metabolic caracterizat, biologic, prin
hiperuricemie, depune urice n articulaii (acute sau cronice) i leziuni
viscerale (renale).
Cauzele bolii: scderea eliminrii renale de acid uric, hiperproducie
de acid uric supraalimentaie - n special, proteic.

21

Culegerea
datelor

Probleme

Obiective
-

Circumstane de apariie:
- persoane cu alimentaie bogat n proteine (carne, viscere)
Manifestri de dependent (semne i simptome)
- durere aprut noaptea, brusc, violent, insuportabil; este
monoarticular (de obicei, la nivelul halucelui)
- zona articular cu coloraie violacee, cldur local: febr, frison,
tahicardie, uneori, vrsturi
- problemele dispar ziua; durerile revin noaptea, prinznd i alte
articulaii
Aceste manifestri alctuiesc accesul gutos
- n stagiul cronic:-accesele dureroase se repet la intervale variabile
- apar tofi gutoi la mai multe articulaii i n piele (la pavilionul
urechii, coate, degete) - constantele de laborator (uree, acid uric,
creatinin) sunt modificate ntre accesele gutoase
- sunt prezente anchiloze articulare
n accesul gutos
- durere articular
- hipertermie
risc de deshidratare
n stadiul cronic
dureri articulare
alterarea tegumentelor prin prezenta tofilor gutoi
mobilitate redus
risc de invaliditi
risc de complicaii - litiaz uric
- pacientul s prezinte un echilibru al metabolismului proteinelor
pacientul s cunoasc i s respecte alimentaia prescris, pentru a
preveni accesele gutoase
- s se previn complicaiile bolii

22

intervenii

n accesul gutos
- asigur repausul la pat pe toat perioada dureroas
- aplic comprese locale, alcoolizate reci, imobilizeaz articulaia
- asigur alimentaia lacto-finos-vegetarian, hipocaloric, cu un aport
mai mare de lichide
- administreaz tratamentul prescris - Colchicina, n doze
regresive, ca medicaie specific, i antiinflamatoare
nesteroide (Indometacin, Fenilbutazona)

- n guta cronic
- instituie regimul alimentar:
- hipoproteic (1 g/kg corp/zi), (viscerele, mezelurile,
conservele de carne, carnea de vit, de pasre, se exclud)
- legumele, fructele se consum n alternant cu produsele
lactate, pentru meninerea pH-ului alcalin al urinei
- lichide circa 2 l/zi, pentru a crete clearance-ul uric
- recolteaz snge i urin pentru examene de laborator
- educ pacientul, internat sau n ambulator, s respecte
alimentaia pentru a preveni complicaiile bolii
- administreaz tratamentul medicamentos pentru a inhiba
sinteza acidului uric (Milurit) sau pentru resorbia uratului
de sodiu
- suplinete pacientul pentru a-i satisface trebuinele, atunci
cnd au survenit anchiloze, invaliditi

5. PNEUMOLOGIE
23

INGRIJIREA PACIENTULUI CU TUBERCULOZA

PULMONAR
Definiie: tuberculoza pulmonar este o boal infecto-contagioas
provocat de bacilul Koch, afectnd organismul n ntregime, interesnd
cu precdere plmnul i avnd de obicei o evoluie cronic, pe
parcursul creia se deosebesc dou etape: tuberculoza primar i
tuberculoza secundar.
Circumstante de aparitie
Agentul patogen- bacilul Koch, denumit astfel dup numele celui
care 1-a descoperit n 1882 (Robert Koch. De la omul bolnav, mai rar de
la bovinele bolnave, bacilii sunt mprtiai prin sput, puroi, urin, lapte
etc.
Contaminarea se face:
- pe cale aerian, aproape totdeauna prin bacilul Koch de tip uman. De
la bolnavii de tuberculoz i produsele patologice ale acestora, germenii
ajung n organismul indivizilor neinfectai (fie direct, prin ploaia de
picturi bacilifere format din mii de picturi de saliv purttoare de
bacili, inhalate cu uurin odat cu aerul atmosferic, fie indirect, prin
particule de praf contaminate n urma depunerii pe jos i pe obiecte a
picturilor bacilifere, ridicate apoi n aer i inhalate n acelai mod).
- pe cale digestiv, mai rar, prin ingerarea unor alimente infectate (lapte,
unt), n special n rile n care tuberculoza bovin este mai frecvent.
Cile cutanate, transplacentar etc. sunt excepionale.
Ptrunderea n organism a bacilului Koch determin leziuni
anatomice (ancrul de inoculare i adenopatia satelit), modificri
biologice (reacii la tuberculin pozitive) i semne clinice inconstante
(primo-infecie).
In cele mai multe cazuri, bacilii care ptrund n organism, nu
produc nici o tulburare (exceptnd pozitivarea reaciei la tuberculin).
Este vorba de tuberculoza-infecie. n alte cazuri, bacilii se multiplic,
provoac leziuni, cel mai adesea pulmonare. Aceasta este tuberculozaboal.
24

Prezena bacilului Koch este indispensabil pentru afirmarea

diagnosticului de tuberculoz. Leziunea iniial (primoinfecia) este
situat aproape ntotdeauna n plmni, bacilul Koch rspndindu-se de
aici n organism prin urmtoarele ci: calea limfatic; calea hematogen,
n care diseminarea bacilului se face prin deschiderea unui ganglion
limfatic sau a altor leziuni ntr-o ven; calea bronhogen, cnd bacilii
dintr-o leziune activ sunt transportai prin bronhii n alte pri ale
aparatului respirator.
Bacilul trebuie cutat n expectoraie i n lichidul de spltur
gastric, n cazul tuberculozei pulmonare; n urine n cazul tuberculozei
uro-genitale; n lichidul cefalorahidian, n cazul tuberculozei
meningiene; n puroiul unui abces, n cazul tuberculozei osteoarticulare
sau ganglionare.
Factori care contribuie la apariia bolii:
- terenul, care cuprinde ansamlul caracterelor care fac un organism
rezistent sau fragil;
- vrsta, riscul de a contracta boala fiind mai crescut ntre 0 i 3 ani, la
pubertate, adolescen i tineree (15-30 de ani) i dup 50 de ani;
- caracterul contaminrii: masiv, prelungit;
- scderea rezistenei organismului prin subalimentaie, epuizare fizic
sau psihic, teren tarat (diabet, alcoolism), stri fiziologice (sarcin,
alptare);
- unele terapeutici, n special corticoterapia;
- aprarea natural slab; prin lipsa de contact cu tuberculoza
de-a lungul generaiilor.
TUBERCULOZA PRIMAR
Definiie: tuberculoza primar este prima etap n evoluia
tuberculozei. Infecia este totdeauna exogen. Alergia la tuberculin e
prezent: leziunea iniial o constituie complexul primar, iar leziunile
caracteristice sunt adenopatia, inflamaiile perifocale i leziunile
cazeoase extensive. Evoluia poate fi acut sau subacut. Diseminrile se
produc pe cale limfatic i mai ales, hematogen n plmn, meninge,
oase, seroase, aparat urogenital. Pleurezia apare rar.. Principalele aspecte
25

sub care se prezint tuberculoza sunt: primoinfecia tuberculoas,

adenopatia traheobronic i tuberculoza miliar.

Circumstante de aparitie
Etiopatogenie: bacilul Koch ptrunde aproape totdeauna pe cale
aerian, fapt pentru care leziunile apar n marea majoritate a cazurilor n
plmni.
Primoinfecia este caracterizat anatomic prin ancrul de
inoculare, limfagita i adenopatia hilar satelit, constituind mpreun
complexul primar, iar din punct de vedere biologic, prin reacii cutanate
la tuberculin pozitive, iar clinic, prin semne de obicei necaracteristice.
Perioada de incubaie - perioada de timp de la ptrundera bacililor
Koch n orgnaism i pn la apariia modificrilor umorale, anatomice i
clinice - variaz de la cteva zile la 3-4 luni, n funcie de masivitatea
infeciei, virulena germenilor i de rezistena organismului. Aceast
perioad se numete antealergic i sfritul ei este evideniat prin
apariia reaciei prozitive la tuberculin. Primoinfecia survine mai
frecvent la vrstele mici i se ntlnete din ce n ce mai rar, pe msur
ce se avanseaz n vrst.
Dei foarte rar, primoinfecia poate fi localizat i n afara
plmnului: intestinal, cutanat, bucofaringian etc.
Manifestari de dependenta
primoinfecia poate fi descoperit, rar, cu ocazia unui simptom
funcional: tusea, uneori datorit apriiei aa-numitului "sindrom de
impregnaie bacilar" (astenie, inapeten, pierdere ponderal,
amenoree, stare subfebril) .
- dureri toracice;
hemoptizie;
oboseala;
transpiratii excesive mai ales noaptea;
dificultate in respiratie.

Probleme de dependenta:
26

dispnee;
subfebrilitate,
fatigabilitate,
diaforeza
deficit de volum de fluide,
anxietate,
devalorizare,
neplcerea de a efectua activiti recreative.
risc de complicatii.
Obiective:
Pacientul :
- sa respire eficient;
- sa si regleze temperatura corpului;
- sa beneficieze de somn si odihna corespunzator;
- sa fie echilibrat hidro- electrolitic;
- sa fie echilibrat psihic;
- sa se reintegreze socio-profesional
- sa fie ferit de complicatii ;
- sa nu devina sursa de infectie nosocomiala.
Interventii :
izolare inspital, sanatorii, la domiciliu ;
supravegherea functiilor vitale;
recoltarea produselor biologice;
administrarea medicatiei prescrise;
asigurarea alimentatiei adecvate;
verificarea igienei;
suplinirea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale;
educatie : respectarea masurilor de prevenire a infectiilor nosocomialepurtarea mastii, folosirea batistei de unica folosinta, colectarea
corespunzatoare a obiectelor contaminate ;
profilaxie ; vaccinarea BCG ;
cultura fizica si terapie ocupationala;
reincadrarea in munca, reabilitarea.

27

EDUCAIA SANITAR A BOLNAVULUI TUBERCULOS

Definiie:
~ S-a crezut mult timp c atitudinea bolnavilor este determinat de nivelul
lor de cunotine sanitare. Pe aceast baz s-a creat edificiul educativsanitar, n care esenial este transferul de cunotine considerate
necesare pentru a determina bolnavul s adopte o atitudine raional fa
de boala sa.
~ n practic trebuie inut seama de faptul c comportamentul este
determinat nu numai de factori raionali, intelectuali, ci i de cei
emoionali, afectivi.
Principiile de baz ale educaie sanitare antituberculoase:
~ Educaia sanitar trebuie s se axeze pe problemele centrale ale luptei
antituberculoase i s difuzeze n mas cunotinele tiinifice cele mai
noi.
~ Educaia antituberculoas trebuie s fie concret, adic s trateze acele
probleme care intereseaz nemijlocit persoanele crora se adreseaz.
~ Educaia sanitar trebuie s fie atractiv i chiar distractiv; s
foloseasc metode cu mare putere de influen, variate i vii, fr a se
ncrca peste msur cu multitudinea datelor tiinifice.
~ Educaia sanitar trebuie difereniat n funcie de grupul de populaie
cruia se adreseaz.
n domeniul tuberculozei, accentul se pune pe urmtoarele 3 grupe:
~ Populaia sntoas.
~ Bolnavii de tbc.
~ colarii.
Obiective educaiei sanitare:
~ Sensibilizarea populaiei fa de problemele luptei antituberculoase prin
conferine, expoziii, convorbiri pe grupe de populaie, articole de pres,
expuneri audio-video toate convergente spre a forma o opinie public
despre tuberculoz. Se urmrete totodat modificarea conceptului
privind modul de via. Se elimin factorii de risc. Adoptarea unui mod
de via sanogen.
~ Educaia sanitar n coli, la vrsta de cea mai mare receptivitate este de
o importan capital. Obiectivul principal nu este att de nsuire a unor
28

noiuni teoretice, ct de ndrumare ctre un comportament igienic.

Educaia antituberculoas n coli se asociaz cu problemele cu care
copilul vine n mod curent n contact: testarea biologic, vaccinarea
BCG, chimioprofilaxie etc. n general educaia sanitar va avea un
caracter optimist, cu posibiliti reale de prevenire i vindecare a
tuberculozei.
Aciuni de educaia pentru sntate se face n ce privete:
~ Strnutul.
~ Tusea - folosirea batistei.
~ nchiderea colilor pe perioada epidemiilor de boli infecioase aerogene.
~ Vaccinare.
~ Chimioprofilaxie.
~ Alimentaie raional.
Educaia sanitar se adreseaz:
~ Bolnavilor pentru prentmpinarea bolii prin protecia cu dosul palmei
sau batist n timpul tusei, utilizarea scuiptorii; vesela i obiectele de
toalet separate, respectare a recomandrilor medicului.
~ ntregii populaii: pentru a se feri de contaminare i pentru a se prezenta
din timp la control.
Recomandri la externare:
~ Igien riguroas, cu dezinfecia periodic a lenjeriei veselei.
~ Cura de repaus obligatorie.
~ Aeroclimatoterapia are efect tonifiant fizic i psihic prin aerul curat,
ozonat de munte i cadrul de frumusee natural.
~ Camera moderat nclzit.
~ Alimentaia bogat n calorii i vitamine.
Observaii:
~ Educaia sanitar este dificil pentru c se ridic problema adoptrii
regimului de via, de activitate i de alimentaie, s favorizeze evoluia
bolii. Bolnavii trebuie s fie contieni c tot ce fac este numai spre
binele propriei persoane i c numai dac respect indicaiile prescrise
vor putea avea o via normal alturi de semenii lor.
~ Protecia muncii n seciile de pneumologie prevede purtarea mtilor de
tifon n cursul unor procedee ca: schimbarea lenjeriei de pat, schimbarea
bolnavului, executarea toaletei bolnavului, recoltarea sputei i a
29

secreiilor naso-faringiene. Masca trebuie s acopere att gura, ct i

orificiile nazale.
~ Hainele de protecie se vor schimba ct mai des, iar nainte de a prsi
serviciul se va face baie / du i se va schimba complet mbrcmintea.
~ Asistenta care ngrijete astfel de bolnavi este bine s-i petreac timpul
liber n aer curat, s se prezinte contiincios la controale sanitare
periodice i s aib un regim de via ordonat.

30