FAMILIA

ENTEROBACTERIACEAE.
MICROBIOLOGIA SI
DIAGNOSTICUL DE
LABORATOR AL
ESCHERICHIOZELOR I AL
DIZENTERIEI BACTERIENE

FAMILIA
ENTEROBACTERIACEAE
Peste

50 de genuri cu peste 250

specii
Habitat: intestinul gros al omului,
animalelor. Pot fi intalnite pe sol,
plante, in apa, etc
Martori de contaminare fecal a
mediului
Majoritatea fac parte din microflora
normal (comensal) intestinal

CLASIFICAREA
N
-

FUNCIE DE PATOGENITATE:
Enterobacterii patogene: genurile
Shigella, Salmonella, Yersinia pestis ,
Klebsiella pneumoniae, unele variante ale
speciei Escherichia coli;
Enterobacterii condiionat patogene:
genurile Escherichia, Citrobacter,
Enterobacter, Hafnia, Klebsiella, Morganella,
Proteus, Providencia, Serratia, Edwardsiella ,
etc.

TESTE-CHEIE ALE FAMILIEI

ENTEROBACTERIACEAE
-

Bacterii (bastonae) gramnegative

Nesporogene
Mobile-peritriche sau imobile
Facultativ-anaerobe
Fermenteaz glucoza pn la acid (A)
sau acid i gaz (AG)
Catalazo-pozitive
Oxidazo-negative
Reduc nitraii n nitrii

TESTE PRIMARE (identificarea

genurilor)

Utilizarea citratului de Na (mediul Simmons)

Utilizarea malonatului de Na
Hidroliza ureei (testul Preus)
Decarboxilarea lizinei (LDC)
Dezaminarea fenilalaninei (FAD)
Producere de H2S n mediul multitest (ex.: Kligler)
Fermentarea glucozei pn la acizi (testul MR)
Fermentarea glucozei pn la acetoin (testul
VP)
Mobilitatea (n geloz semilichid)

TESTE SECUNDARE
(identificarea speciilor/variantelor)
Teste

biochimice (fermentarea
glucidelor, decarboxilarea aminoacizilor
(arginin, ornitin), producerea
indolului, etc)
Fagoidentificarea i lizotipia
Colicinogenotipia
Seroidentificarea
Antibiograma

CARACTERE
MORFOBIOLOGICE
Caractere

morfologice: bastonae

G-,
1 - 6 m x 0,3 - 1 m, mobile
peritriche (Shigella, Klebsiella,
Yersinia pestis imobile),
nesporogene, formeaz
microcapsule (Klebsiella
capsulat), posed fimbrii.

 Caractere
-

de cultur:
Anaerobe facultativ
Temperatura optim 37 grade C
(limite 18 45 grade)
Nepretenioase nutritiv
Colonii S, apar dup 18-24 h de
incubare, 2 - 3 mm (dup repicri
pot apare colonii R), Klebsiella
colonii M (mucoide), Proteus
invadeaz suprafaa mediului

MEDII DE CULTUR
De transport: glicerin 30%, soluie salin
3%, soluie tampon-fosfat

De mbogire a bacteriilor patogene:

Kauffmann, Muller, bulion selenit, etc

Diferenial-diagnostice:
I.
De izolare a culturii pure
- ENDO, LEVIN, PLOSKIREV
Componena: baz nutritiv, lactoz, indicator
Coloniile L+ : colorate; Coloniile L- : incolore
(frecvent flora patogen)
- Mediul Wilson-Blair cu sulfit de Bi (Salmonella
reduce sulfitul n sulfur de Bi colonii negre
pe mediul verde)

II. De acumulare i identificare

preliminar (medii multitest)
- Russel, Kligler (glucoz, lactoz, sruri
de Fe, indicator)
- Olkeniki (glucoz, lactoz, zaharoz,
uree, sruri de Fe, indicator)
III. De identificare final (medii cu citrat,
malonat, irul Hiss, medii cu aminoacizi,
gelatina, etc)

CARACTERE ANTIGENICE

Ag O, de perete, LPZ, termostabil i rezistent

la alcool, sensibil la formol, specificitate de
gen, specie, grup. Stimuleaza producerea Ig M.
Ag H, flagelar, proteic, termolabil i inactivat
de alcool, rezistent la formol, specificitate de
tip (variant). Stimuleaza producerea Ig G.
Ag K, superficial, capsular, termovariabil,
specificitate de specie, tip. Mascheaz Ag O,
inaglutinabilitate cu seruri anti-O. Variante L,
A, B la E.coli, Vi la Salmonella i Citrobacter
Ag F, fimbrial, termolabil, nespecific
ECA (Enterobacterial Common Antigen) antigen polizaharidic din peretele celular,
comun fam. Enterobacteriaceae (interes
taxonomic) Ag Kunin

Genul Escherichia.
Diagnosticul de laborator al
escherichiozelor
Genul Escherichia
Spp.: E.coli, E.blattae, E.fergusonii, E.vulneris,
E.hermanii
E.coli descoperita in 1885 de Teodor Escherich,
pediatru si bacteriolog
Habitat: intestinul gros al omului i animalelor
(80% din flora aerob intestinal), 10 7-109
bacterii/gram fecale.
Contamineaz solul i apele de suprafa.
Prezena E.coli - indicator de contaminare fecal

Rolul E.coli n fiziologia uman

1. Manifest activitate antagonist fa de alte
bacterii, inclusiv cele patogene (probiotic
tulpina Nissle 1917 - Mutaflor)
2. Stimuleaz dezvoltarea esutului limfoid prin
intermediul Ag sale
3. Particip la procesele de digestie, inclusiv n
metabolismul colesterolului i acizilor biliari
4. Asigur organismul cu vitamine, sintetiznd
vitamine B, K, acid nicotinic, acid folic, etc.
Rolul E.coli in biotehnologie, microbiologie
industriala, model in studii microbiologice

CARACTERE MORFOBIOLOGICE
E.coli enterobacterie tipic, mobil,
lactoza+ (colonii colorate pe medii DD de
izolare), fermenteaz glucoza cu formare
de AG.
Teste primare: MR +, mobilitate +, LDC+,
celelalte teste sunt negative
Structura antigenic
- Ag O 181 tipuri (O1, O2, O3,......O181)
- Ag H 60 tipuri (H1, H2, etc)
- Ag K 100 tipuri
Din combinaii rezult serovariante:
ex.: E. coli O55:H2:K1

FACTORI DE PATOGENITATE
Capsula (antifagocitar, Ag K1 camuflaj
imunologic datorit epitopilor comuni cu
polisialozil-glicopeptide cerebrale la nounscui)
Proteine din ME i LPZ (anti-complement,
protecie de factorii bactericizi ai sngelui,
adeziune, invazie)
Adezine: pili tipul I, se leaga de manoza de pe
suprafata cel epiteliale, pili CFA, pili P
(adeziune la uroepiteliu si hematii)
Toxine: endotoxina, enterotoxine termostabile ST i termolabile LT (codificate plasmidic),
citotoxine Shiga-like toxine (SLT-1, SLT-2),
codificate bacteriofagic
-hemolizina (citolizina care formeaza pori in
membrana diferitor celule)
Siderofori (sisteme de captare a Fe)

ROLUL E. COLI N PATOLOGIA UMAN

FENOTIPURI DIAREIGENE

Tulpini enteropatogene: EPEC (O26, O55,

O111, O125, O142, etc). Responsabile de
gastro-enterite infantile (infecii
salmoneliforme).
Aderarea EPEC la mucoasa intestinului subire
prin intermediul pililor Bfp (bundle forming pili)
si distrugerea microvilozitatilor (leziunea
atasare si stergere)
Insertia sistemului de secretie tipul III
seringa in peretele enterocitului si injectarea
unor proteine in citoplasma celulei, inclusiv a
receptorilor pentru intimina.
Atasarea stransa a EPEC printr-o protein din
membrana extern (intimina)

Alte proteine secretate determina rearanjarea actinei

in celule, cu formarea unui piedestal pentru
bacterie, distrugerea mitocondriilor si induc apoptoza
enterocitelor.
Rezulta perturbarea proceselor de secretie si absorbtie
intestinala (diaree, voma).
Unele tulpini produc SLT si sunt moderat invazive.
-

Tulpini enteroinvazive: EIEC (O28, O124, O143,

etc). Responsabile de sindrom dizenteric (infectie
dizenteriforma) cu invazia mucoasei colonului,
penetrare intracelular, ulceraii. Factori de
patogenitate: adezine, invazine.

Tulpini enterotoxigene: ETEC (O6, O8, O20,

O25, O115, etc). Infecteaza doar oamenii.
Responsabile de diareea cltorului, sindrom
holeriform.
Adeziunea la enterocitele intestinului subire este
asigurat de pili (CFA colonization factor
antigen sau CSF coli surface factors).
Elaboreaz toxine enterotoxine LT i/sau ST
(codificate plasmidic).
Mecanismul: activeaz adenilat- respectiv guanilat
ciclaza enterocitelor cu acumulare de cAMP sau
cGMP intracelular, provocnd o secreie sporit a
ionilor de Cl- i inhibiia absorbiei ionilor de Na +,
antrennd astfel o pierdere hidric important.

Tulpini enterohemoragice: EHEC

(O157:H7; O26, O111, O145). Responsabile
de colite hemoragice cu sindrom uremichemolitic (anemie hemolitic +
trombocitopenie + insuficien renal)
Sursa - animale colonizate cu tulpini EHEC.
Doza infectanta - <100 bacterii
Adeziunea prin intermediul proteinei din ME
intimina, determinand procesul adeziune si
stergere diaree
Produc citotoxine capabile de difuzie n
organism (Shiga-like toxine SLT 1 i SLT 2).
Receptori specifici sunt pe enterocite, celule
endoteliale si celulele epiteliului renal
(inflamatie, distrofie, hemoragii).
Produc frecvent hemolizin.

Tulpini enteroagregative: EAggEC

(O104:H4, O111:H12).

Cu ajutorul unor adezine (fimbrii) adera la

suprafata intestinului subtire. Urmeaza stimularea
secretiei mucusului, cu formarea unui biofilm, ce
protejeaza bacteriile de antibiotice si fagocitoza.
EAggEC produc 2 toxine toxina enteroagregativa
termostabila si toxina codificata plasmidic.
Ambele induc secretia lichidelor.
Provoac diaree persistent (peste 14 zile) la
copii si adulti cu imunosupresie (HIV/SIDA). Ader
agregativ la suprafaa culturilor de celule.

Tulpini enteroadezive: EAEC. Ader difuz la

celulele intestinale i culturile de celule. Provoac
sindroame diareice.

FENOTIPURI UROPATOGENE (O1, O2, O4, O6)

UPEC
Posed afinitate pentru mucoasa uro-genital
(fimbrii tipul 1 sau P (pyelonephritis -associated pili) , Ag O i
K specifice, hemolizine, etc ).
Responsabile pentru apr. 90% din ITU (inf. tractului
urinar)

FENOTIPURI CE CAUZEAZA MENINGITE

NEONATALE (tulpini K1)

Alte forme clinice provocate de E.coli:

Sepsis, oc endotoxinic
Infecii ale plgilor (frecvent de origine nosocomial)
Colecistite, peritonite, salpingite, etc.
Toxiinfecii alimentare

DIAGNOSTIC DE LABORATOR

Prelevate n funcie de forma clinic:

materii fecale, urin, snge, LCR, puroi, etc

Metode de diagnostic
Examenul microscopic de orientare (frotiu
Gram n infecii extra-intestinale, RIF)
Examenul bacteriologic (de baz,
cantitativ) detalii in Ghid !!!!!
Examenul serologic (retrospectiv, de
confirmare)
- RA cu autotulpini (titru diagnostic 1:200)

1.
2.
3.

Tratamentul escherichiozelor

Antibiotice peniciline semisintetice,

cefalosporine, aminoglicozide,
carbepeneme, ciprofloxacina, trimetoprim,
nitrofurane, aztreonam.
- N.B. Antibiograma obligatorie, rezistenta
multipla!
(ESBL rezist la peniciline si cefalosporine,
NDM-1 rez si la carbapeneme i/v)
- Eubiotice (colibacterin, lactobacterin,
bifidumbacterin, bificol, etc)
- Bacteriofagi
-

Profilaxia escherichiozelor - nespecific

GENUL SHIGELLA. DIAGNOSTICUL

DE LABORATOR AL DIZENTERIEI
Shigelele strict umane. Cauzeaz infecii
intestinale - igeloze, cea mai grav form
dizenteria bacterian.
Clasificarea genului Shigella (biochimic i
antigenic):
A Shigella dysenteriae (12 s/v, 12 b/v) Manitol B Shigella flexneri (6 s/v, 14 ss/v, 23 b/v)
C Shigella boydii (23 s/v)
D Shigella sonnei (1 s/v, 7 b/v)
Serogrupele B, C, D manitol +
Descoperite in 1898 de Kiyoshi Shiga

CARACTERE MORFOBIOLOGICE

Enterobacteriaceea tipice, imobile, lactozo-negative

(colonii incolore pe medii DD)
Teste primare - scindeaz glucoza pana la acizi (testul
MR+), celelalte teste primare sunt negative.
FACTORI DE PATOGENITATE:

1.

2.

3.

Factori de adeziune la mucoasa colonului (fimbrii, LPZ)

Sistem de secretie tipul III (seringa)
Microcapsula (antifagocitar)
Factori de penetrare i multiplicare intracelular
Toxine:
Toxina Shiga, de origine cromosomal. Inhiba sinteza
proteinelor in celula gazda. Manifesta activitate
neurotoxic, enterotoxic, citotoxic elaborat de
S.dysenteriae 1.
Citotoxine (Shiga-like toxine (SLT), verotoxine),
codificate de bacteriofagi. Efect similar cu cel al toxinei
Shiga.
Endotoxina

Structura antigenic: Ag O i K cu
specificitate de gen, specie, subspecie,
variant
Rezistena n mediul extern:
S.dysenteriae - foarte sensibil (1-2 ore)
S.flexneri persist 1-3 sptmni n
ap, 2 luni n lactate
S.sonnei persist i se multiplic n
lactate

PATOGENEZA DIZENTERIEI
BACTERIENE
Sursa de infecie: bolnav,
reconvalescent, purttor
Transmiterea fecal-oral:
- Contact direct (mini murdare)
- Alimentar (alimente, ap)

Doza infectant: 10-102 bacterii

Bacteriile afecteaza intestinul gros.
Celulele epiteliale normale sunt
rezistente la infectia cu Shigella spp.

In faza initiala Shigella este captata de

celulele M din placile Peyer. Dupa transcitoza
epiteliului intestinal bacteria este eliberata
intr-o vacuola care ulterior este captata de
macrofage. Shigella evita distrugerea prin
initierea rapida a apoptozei macrofagelor,
determinand eliminarea citokinelor
proinflamatoare (IL1, IL18).
Shigella eliberata din macrofage invadeaza
celulele epiteliale prin membrana bazolaterala (prin macropinocitoz dirijat, sistem
de secretie III). Shigella produce liza
membranei vacuolei si se multiplica in
citoplasma.

Bacteriile se propag intra- i intercelular

graie polimerizrii actinei la un pol al
celulei (caracter determinat plasmidic).
Citokinele eliberate de macrofage si celulele
epiteliale determina o recrutare masiva a
PMN un locul infectiei, ceea ce duce
distrugerea integritatii epiteliului si facilita
invazia directa a submusoasei, evitand
celulele M. Astfel, moartea macrofagelor,
distrugerea stratului epitelial, influxul
masiv al PMN determina inflamaia
fibrinoas intens a colonului, microabcese i ulceraii, cu apariia mucusului,
puroiului i sngelui n materiile fecale.

Perioada de incubaie 2 - 4 zile

Semne clinice febr, dureri
abdominale, tenesme (spasme
rectale), scaune lichide
mucopurulente-sanguinolente
frecvente.
Vindecarea n 2-5 zile (clinic, apoi
microbiologic).
Forme cronice sau portaj sunt
posibile.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL
DIZENTERIEI

Prelevate: probe de scaun

(elementele muco-sangvinolente,
purulente), apa, alimente, lavaje de pe
suprafee
Metode de diagnostic
1. Examenul microscopic RIF
2. Examenul bacteriologic
I. Izolarea culturii pure pe medii DD
(Endo, Levin, Ploskirev) sau
mbogirea igelelor n bulion selenit

II. Coloniile L- sunt repicate pe mediile Olkeniki,

Kligler pentru acumularea culturii pure i
identificare preliminar
(lactoza/zaharoza -, glucoza A, ureea -, H 2S -)
III. Identificarea definitiv a culturii pure
- Caractere morfotinctoriale
- Caractere de cultur
- Caractere biochimice (teste primare,
secundare)
- Caractere antigenice (seroidentificarea prin RA
pe lam cu seruri imune anti-Shigella poli- i
monovalente)
- Fagoidentificarea
- Virulena (testul Sereny la cobai)
- Antibiograma
IV. Analiza rezultatelor i formularea
rspunsului

3. Diagnosticul serologic (din a 5-7 zi de boal)

- RA, RHAI (aduli 1:400 (S.flexneri), 1:200
(S.sonnei)
copii 1:100
coproanticorpi (Ig A 1:80)
- ELISA
- RIFI
Imunitate: specific de tip, 1-2 ani, umoral
(IgA)
Profilaxie: vaccinuri ribosomale, inactivate,
atenuate (imunitate de scurt durat)
Tratament: antibiotice (trimetoprim, sulfamide,
tetraciclin, ampicilina, etc), eubiotice,
bacteriofagi, vaccin inactivat (dizenteria
cronic)