Omorul

art. 188. Omorul (1) Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoarea de la

10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseste.

1. Continutul legal
Omorul, asa cum este definit in art. 188 C.pen., consta in uciderea unei persoane.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii.
a) Obiectul juridic special al infractiunii de omor il constituie relatiile sociale a caror formare,
desfasurare si dezvoltare normala implica repespectul acelei valori sociale, care este viata
omului.
b) Obiectul material al omorului consta in corpul unui om in viata, indiferent de varsta, sex,
starea sanatatii sau a normalitatii bio-antropologice.
B. Subiectii infractiunii.

a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana, deoarece existenta infractiunii nu este
conditionata de vreo calitate speciala a subiectului. In consecinta, infractiunea poate fi
savarsita de orice persoana care indeplineste conditiile generale psihofizice ale raspunderii
penale.
Participatia penala in cazul omorului este posibila sub toate formele : coautorat, instigare si
complicitate.
b) Subiect pasiv al omorului este persoana ucisa ca urmare a activitatii faptuitorului, deci cea
care sufera raul cauzat prin comiterea infractiunii. Pentru existenta subiectului pasiv al
infractiunii de omor este suficient sa se constate ca persoana titulara a valorii ocrotite penal a
suferit raul produs prin savarsirea infractiunii, adica moartea sau punerea in pericol a vietii.
Dupa consumarea omorului, subiectul pasiv nu mai este o persoana, ci o victima.

3. Continutul constitutiv
1

A. Latura obiectiva
a) Elementul material se realizeaza, din punct de vedere obiectiv, prin uciderea unei
persoane, adica prin orice activitate materiala care are ca rezultat moartea unui om.
Elementul material poate consta intr-o actiune (comisiune) sau intr-o inactiune
(omisiune)
b) Urmarea imediata. Actul de violenta devine relevant, sub aspectul infractiunii de
omor, in momentul in care se produce rezultatul, constand in moartea victimei. In
lipsa lui, actul de violenta poate fi luat in considerare ca element al tentativei de omor
sau al altei infractiuni de violenta, dar nu ca element constitutiv al infractiunii de
omor. Infractiunea de omor fiind o infractiune de rezultat, se cere deci producerea
unui rezultat determinat, indiferent daca moartea s-a produs chiar in timpul efectuarii
activitatii de ucidere, imediat dupa aceasta sau mai tarziu.
c) Legatura de cauzalitate. Intre activitatea desfasurata de faptuitor si moartea victimei
trebuie sa existe un raport de cauzalitate. In descrierea faptei de omor nu apare o
expresie anume care sa sugereze legatura cauzala, insa aceasta rezulta, implicit, din
descrierea actiunii.

B. Latura subiectiva
Omorul se savarseste cu intentia de a suprima viata unei persoane, adica, fie cu
intentie directa, atunci cand faptuitorul a prevazut rezultatul actiunii sale (moartea victimei) si a
urmarit producerea acestuia, fie cu intentie indirecta, cand faptuitorul a prevazut rezultatul actiunii
sale si fara a-l urmari, a acceptat totusi posibilitatea producerii acestuia.
Latura subiectiva a omorului nu include cerinta savarsirii faptei dintr-un anumit mobil.
Aceasta inseamna ca infractiunea exista, chiar daca nu s-a stabilit mobilul savarsirii faptei. Omorul nu
este conditionat, in forma sa simpla, nici de savarsirea faptei intr-un anumit scop. Chiar daca scopul
urmarit de faptuitor consta, de exemplu, in curmarea suferintelor fizice ale victimei, care sufera de o
boala incurabila, fapta va constitui infractiune.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni.

A. Forme. Infractiunea de omor, fiind o infractiune comisiva (care poate fi realizata atat prin
actiune , cat si prin inactiune) si o infractiune materiala conditionata de producerea unui
rezultat distinct de actiune in timp si spatiu si determinat de aceasta, este suspceptibila de
desfasurare in timp si deci de forme imperfecte, cum ar fi actele preparatorii sau tentativa.
Actele preparatorii nu se pedepsesc, in schimb, tentativa se pedepseste potrivit art. 188 alin.
(2) C.pen., fiind posibila in toate formele sale.
Tentativa la infractiunea de omor poate fi intrerupta atunci cand activitatea autorului a fost
oprita si impiedicata sa se desfasoare din cauze exterioare vointei faptuitorului.
2

Infractiunea de omor poate imbraca si forma tentativei perfecte, care se realizeaza atunci cand
actiunea tipica a fost executata in intregime, dar rezultatul moartea victimei nu s-a produs.
Tentativa la infractiunea de omor poate imbraca si modalitatea tentativei relativ improprie,
care se caracterizeaza prin caracterul impropriu sau inapt al mijloacelor folosite, precum si prin lipsa
obiectului de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.
Infractiunea de omor se consuma in momentul in care activitatea de ucidere a produs urmarea
imediata, adica moartea victimei. Pana la producerea acestui rezultat, care poate surveni la un oarecare
interval de timp dupa efectuarea activitatii de ucidere, fapta constituie o tentativa de omor si va fi
urmarita ca atare, sub rezerva schimbarii incadrarii in cazul cand, ulterior, se va produce consumarea.
B. Modalitati. Infractiunea de omor prevazuta la art. 188 C.pen. constituie forma tipica,
modalitatea simpla a actiunii de ucidere. Infractiunea de omor, in forma sa tipica, poate
prezenta numeroase si variate modalitati faptice, determinate de imprejurarile concrete in care
aceasta a fost savarsita (mijloace folosite, locul si timpul savarsirii, relatiile dintre faptuitor si
victima, mobilul faptei).

C. Sanctiuni. Infractiunea de omor in forma sau varianta sa tipica se pedepseste cu inchisoare de

la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi din cele prevazute in art. 66 C.pen.
Tentativa se pedepseste , potrivit cu regulile aratate in art. 33 alin. (2), cu inchisoare
de la 5 la 10 ani.