Sunteți pe pagina 1din 2

Individualizarea pedepselor

Notiune
Individualizarea pedepselor a fost definita in doctrina penala ca fiind acea operatie de adaptare sau dozare a
pedepsei in raport cu gravitatea abstracta sau concreta a infractiunii si cu persoana infractorului, in asa fel incat
pedeapsa sa isi poata indeplini cu maxima eficienta functiile si sa isi rezealizeze scopul.

Formele de individualizare a pedepsei


Individualizarea pedepsei se infatiseaza in urmatoarele trei forme : individualizarea legala,
individualizarea judiciara si individualizarea administrativa. Aceste forme sunt corespunzatoare celor trei etape
distincte in opera de combatere a savarsirii de fapte penale : etapa incriminarii faptelor, cand se stabileste pedeapsa
aplicabila pentru fiecare fapta descrisa de lege; etapa stabilirii raspunderii penale, prin determinarea concreta a
pedepsei in vederea aplicarii ei pentru infractiunea savarsita; etapa executarii pedepsei aplicate de instanta
judecatoreasca.

A.
Individualizarea legala a pedepselor. Un rol hotarator in problema individualizarii il
are preocuparea legiuitorului de a consacra si de a asigura, prin insasi elaborarea normelor de
drept penal, realizarea principiului individualizarii pedepsei; aceasta preocupare se
concretizeaza in urmatoarele operatiuni :
a)consemnarea expresa a principiului individualizarii pedepsei ( art. 74 NCP );
b)stabilirea cadrului general al pedepselor aplicabile in sistemul nostru de drept
penal ( art. 53 55 NCP), cadrul de pedepse astfel instituit este avut in vedere la
stabilirea pedepselor pentru diferitele fapte incriminate in legea penala;
c) stabilirea naturii si limitelor speciale ale pedepsei pentru fiecare infractiune
in parte, considerata cea mai importanta operatie de individualizare legala a
pedepsei. Stabilirea naturii si limitelor speciale ale pedepsei priveste nu numai
infractiunile in varianta tipica , ci si variantele agravate sau atenuate ale acestora;
d)stabilirea cadrului legal si a mijloacelor legale prin care se realizeaza
individualizarea judiciara a pedepsei , cat si cea administrativa. In acest sens,
legiuitorul reglementeaza regulile de aplicare a pedepsei in cazul starilor de atenuare
( tentativa, minoritate ), de agravare ( concurs de infractiuni, recidiva, infractiune
continuata) si in cazul participatiei penale. In toate aceste stari sau situatii, legea
detemina limitele in care pedeapsa poate fi redusa sau sporita de instanta de
judecata.
e)prevederea in lege a anumitor circumstante atenuante sau agravante
( circumstante legale). In aceste cazuri, caracterul atenuant sau agravant fiind
determinant de lege, circumstantele respective se impun instantei de judecata, care
este obligata sa tina seama de ele atunci ele constata in realitate ( instanta nu le
poate atribui un alt caracter).
B.

Individualizarea judiciara a pedepselor. Este de competenta instantei de


judecata si consta in stabilirea si aplicarea pedepsei in limitele prevazute de lege in cazul
savarsirii unei infractiuni determinate, tinand seama de gravitatea infractiunii savarsite si de
periculozitatea infractorului. Pedeapsa astfel stabilita reprezinta un antecedent penal
pentru condamnat si este consemnata in cazierul judiciar.

C.

Individualizarea administrativa a pedepselor. Apartine organelor administrative


de executare a pedepselor si se efectueaza in faza executarii pedepsei aplicate,
reprezentand ultima etapa in realizarea principiului individualizarii pedepsei. Individualizarea
administrativa presupune adaptarea regimului de executare a pedepselor privative de
libertate in raport cu conduita condamnatilor la locurile de executare a pedepselor. Aceasta
forma de individualizare poate privi nu numai regimul de executare, dar si durata executarii
efective a pedepsei, prin aplicarea dispozitiilor privitoare la liberarea conditionata sau la alte
forme de executare ori prin gratiere.
Individualizarea judiciara a pedepselor

Notiune
Criteriile generale de individualizare a pedepselor pot fi definite ca fiind acele reguli, principii de care
instanta de judecata trebuie sa tina seama la stabilirea si aplicarea pedepsei in cadrul operatiei de individualizare
judiciara a pedepsei.
Instanta este singura in masura sa infaptuiasca nemijlocit opera de individualizare a pedepsei, in functie de
imprejurarile concrete in care s-a savarsit fapta si de persoana faptuitorului, avand deplina libertate de actiune in
vederea realizarii acestei operatiuni. In acelasi timp, data fiind importanta individualizarii pedepsei pentru politica
penala a statului nostru, realizarea ei nu trebuie sa fie lasata integral la aprecierea instantei de judecata, ci ea trebuie sa
respecte anumite reguli de natura sa orienteze operatia de individualizare. Aceasta conceptie a fost insusita de Codul
penal, obligand astfel instanta sa individualizeze pedeapsa, orientandu-se dupa anumite criterii generale.

Criteriile generale de individualizare judiciara prevazute in noul Cod penal


In art. 74 noul C.pen. sunt reglementate criteriile de individualizare judiciara a pedepsei. In temeiul acestui
text, stabilirea duratei ori cuantumul pedepsei se face in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea
infractorului , care se evalueaza dupa urmatoarele criterii :
a) imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;
b) starea de pericol creta pentru valoarea sociala;
c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;
d) motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit;
e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f)conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal;
g) nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
De aceste criterii se tine seama si la alegerea pedepsei alternative prevazute in norma de incriminare.