Sunteți pe pagina 1din 4

Masurile de siguranta

Potrivit art. 107 N.C.pen., masurile de siguranta au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si
preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala.Masurile de siguranta se iau fata de persoana care a
comis o fapta prevazuta de legea penala, nejustificata.Prin urmare, in conceptia noului Cod penal, nu este suficient,
pentru luarea unei masuri de siguranta, sa se constate ca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, ci se impune
cerinta ca acea fapta sa nu fie justificata, adica sa nu fie savarsita in conditiile vreunuia dintre cauzele justificative.
Legea nu cere ca fapta sa fie si imputabila, ceea ce inseamna ca masurile de siguranta pot fi luate si daca exista o cauza
de neimputabilitate.
Caracterele masurilor de siguranta
a) Masurile de siguranta au in principal caracter preventiv , pentru ca sunt destinate sa preintampine,
prin inlaturarea starilor de pericol, savarsirea de noi fapte prevazute de legea penala, fie de catre cel fata
de care s-a luat masura de siguranta, fie chiar de alte persoane. Masurile de siguranta au , in subsidiar,
si caracter coercitiv.
b) Incidenta masurilor de siguranta nu este determinata de existenta raspunderii penale pentru fapta
savarsita, ci de existenta starii de pericol a persoanei, relevanta prin comiterea faptei. Din acest motiv,
la stabilirea masurii de siguranta nu se au in vedere criteriile generale de individualizare ci se tine
seama de natura si gravitatea starii de pericol si de posibilitatile de inlaturare a acesteia.
c) Masurile de siguranta au un caracter imprescriptibil, ele nu pot fi inlaturate prin trecerea timpului;
atata vreme cat exista starea de pericol, masura de siguranta se justifica, luarea ei se impune.
d) Masurile de siguranta sunt irevocabile; ele nu pot dura decat atata timp cat dainuieste starea de
pericol; daca aceasta a incetat, masura va fi revocata.
Conditiile generale de luare a masurilor de siguranta
Pentru luarea masurilor de siguranta, trebuie sa se constate intrunirea urmatoarelor conditii :
a) Savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Nu au relevanta forma de comitere a faptei
( consumata, tentativa pedepsibila) si nici natura sau gravitatea acesteia. Fapta care atrage luarea unei
masuri de siguranta trebuie sa aiba caracter penal, adica sa fie prevazuta de legea penala, indiferent
daca a atras sau nu si aplicarea unei pedepse. Nu intereseaza nici daca fapta comisa a beneficiat de o
cauza care inlatura caracterul penal al faptei sau raspunderea penala.
b) Existenta unei stari de pericol din parte persoanei care a savarsit fapta prevazuta de legea penala
sau a altor cauze. Starea de pericol care constituie temeiul luarii masurii de siguranta nu se confunda
cu perciolul social pe care il prezinta fapta prevazuta de legea penala si care constituie una dintre
trasaturile esentiale pentru existenta infractiunii. Starea de pericol se refera la persoana faptuitorului sau
la anumite lucruri avand legatura cu persoana acestuia si constituie o amenintare pentru viitor, pe cand
pericolul social pe care il prezinta fapta se refera la actiunea sau inactiunea prin care s-a realizat aceasta
fapta si constituie un element al gravitatii sale concrete.
c) Datorita starii de pericol, sa existe temerea justificata ca si in viitor persoana va savarsi din nou
fapte prevazute de legea penala.
Articolul 108 N.C.pen., cu denumirea marginala Categoriile masurilor de siguranta, prevede ca masurile de
siguranta sunt :
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicala;
c) interzicerea ocuparii unei functii sau a executarii unei profesii;

d) confiscarea speciala;
e) confiscare extinsa.
Regimul masurilor de siguranta

A.

Obligarea la tratament medical. Potrivit art. 109 N.C.pen., daca faptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv
cea provocata de consumul cronic de alcool sau de alte substante psihoactive, prezinta pericol pentru societate, poate
fi obligat sa urmeze un tratament medical pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature
starea de pericol.
Pentru a dispune obligarea la tratament medical, trebuie sa se constate intrunirea urmatoarelor conditii :
a) faptuitorul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;
b) faptuitorul prezinta pericol pentru societate;
c) starea de pericol a faptuitorului sa provina din cauza unei boli, inclusiv cea provocata de consumul
cronic de alcool sau de alte substante psihoactive. Pentru stabilirea acestei stari de pericol social,
trebuie sa se tina seama, pe de o parte, de legatura dintre boala sau consumul cronic al faptuitorului
si fapta prevazuta de legea penala savarsita de catre acesta, iar, pe de alta parte, de consecintele care
ar putea conduce la o agravare progresiva a conditiei psihofizice a faptuitorului, in absenta unui
tratament adecvat.
Legea prevede ca, atunci cand persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu urmeaza tratamentul, se
poate dispune internarea medicala. De asemenea, daca persoana obligata la tratament este condamnata la o pedeapsa
privativa de libertate, tratamentul se efectueaza si in timpul executarii pedepsei.
Potrivit art. 109 N.C.pen., masura obligarii la tratament medical dureaza pana la obtinerea unei ameliorari
care sa inlature starea de pericol. In noua lege penala, aceasta masura nu mai poate fi luata in mod provizoriu in
cursul urmaririi penale sau al judecatii.

B.

Internarea medicala. Conform art. 110 N.C.pen., daca faptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de
substante psihoactive sau sufera de o boala infecto-contagioasa si prezinta pericol pentru societate, se poate lua
masura internarii intr-o unitate sanitara de specialitate, pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care
sa inlature starea de pericol.
Masura internarii medicale se ia de instanta de judecata daca constata intrunirea urmatoarelor conditii :
a) persoana sa fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala. Internarea medicala se poate lua numai
impotriva faptuitorului, deci impotriva unei persoane care a savarsit o fapta prevazuta de legea
penala.
b) persoana sa fie bolnava psihiv, consumatoare cronica de substante psiho-active sau sa sufere de o
boala infecto-contagioasa.
c) sa existe temerea ca persoana care a savarsit fapta si s-a constatat ca este bolnava psihic sau
consumatoare cronica de substante psihoactive ori sufera de o boala infecto-contagioasa va comite
alte fapte prevazute de legea penala, daca nu va fi internata.
Potrivit art. 110 N.C.pen., masura internarii medicale intr-o unitate sanitara de specialitate se mentine pana la
insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inalture starea de pericol.De asemenea, in noua
lege penala aceasta masura nu mai poate fi luata provizoriu in cursul urmaririi penale sau al judecatii.

C.

Interzicerea ocuparii unei functii sau executarii unei profesii. Potrivit art. 111 N.C.pen., cand faptuitorul
a savarsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac inapt pentru ocuparea unei anumite
functii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfasurarea unei alte activitati, se poate lua masura
interzicerii exercitatii dreptului de a ocupa acea functie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.
Pentru luarea masurii de siguranta a interzicerii ocuparii unei functii sau executarii unei profesii, instanta de
judecata trebuie sa constate indeplinirea mai multor conditii, si anume :
a) sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala

b) fapta sa fie savarsita cu prilejul indeplinirii unei anumite activitati : o functie, o profesie, o meserie
sau orice alta ocupatie. In limbajul comun functie desemneaza o activitate cu caracter
admnistrativ pe care o desfasoara o persoana in mod regulat si organizat, intr-o institutie.
Prin profesie se intelege o indeletnicire utila din punct de vedere social, care necesita o pregatire
teoretica si practica speciala si a carei exercitare este reglementata prin lege ( medici, farmacisti,
ingineri, arhitecti, avocati etc.)
Meseria este o activitate utila din punct de vedere social, care se realizeaza in special prin munca
manuala si necesita o pregatire preponderent practica ( tamplar, zidar, fierar, croitor etc.)
Ocupatia este orice alta indeletnicire , social licita, cu caracter de durata, care presupune o
anumita abilitate practica ( vanzatori, pescari, conducatori auto etc.).
c) fapta savarsita sa fie consecinta incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac impropriu pe
faptuitor pentru functia, profesia, meseria sau ocupatia in exercitarea careia a comis fapta.Aceasta
presupune ca intre inaptitudinea faptuitorului de a exercita activitatea prevazuta de lege si fapta
savarsita sa existe o legatura cauzala.
Masura interzicerii ocuparii unei functii sau a exercitarii unei profesii poate fi revocata la cerere, dupa
trecerea unui termen de cel putin un an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au incetat. O noua cerere
nu se poate face decat dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
D.

Confiscarea speciala. Potrivit art. 112 N.C.pen., sunt supuse confiscarii speciale urmatoarele bunuri :
a) bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala;
b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte prevazute de
legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul
folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea
folosului ori a produsului obtinut daca sunt ale fapturitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a
cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau pentru a
rasplati pe faptuitor;
e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei
vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia.
f) bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala.
Din continutul reglementarii confiscarii speciale rezulta urmatoarele caracteristici ale acesteia :
a) confiscarea speciala este o masura cu caracter patrimonial si consta in trecerea silita si gratuita in
patrimoniul statului a anumitor lucruri apartinand persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala
si care au legaturi cu fapta comisa ori sunt detinute contrar dispozitiilor legale;
b) starea de pericol care justifica legal luarea masurii confiscarii speciale consta in primejdia pe care ar
prezenta-o lasarea in circulatie a anumitor bunuri, prin aceea ca ele ar putea servi sau incita la savarsirea unor
fapte prevazute de legea penala.
c) caracterul principial, obligatoriu al confiscarii speciale atunci cand obiectul se subsumeaza vreuneia dintre
categoriile de bunuri enumerate de lege.
d) datorita specificului sau, masura de siguranta a confiscarii speciale legal luata are un caracter irevocabil; nu
este susceptibila de revocare pe motiv de incetare a starii de pericol.
e) confiscarea speciala are caracterul unei sanctiuni de drept penal, si nu de despagubire civila.

E.

Confiscarea extinsa. Confiscarea extinsa consta in trecerea silita si gratuita in proprietatea statului a
anumitor lucruri, care apartin persoanei ce a savarsit o infractiune, datorita provenientei acestora din activitati cu
caracter infractional de aceeasi natura, desfasurate de respectiva persoana, in mod constant, pe o anumita perioada de
timp, anterior infractiunii pentru care este condamnata.

Confiscarea extinsa este o sanctiune penala, ce are caracter personal si irevocabil.

Pentru luarea masurii confiscarii extinse, instanta trebuie sa verifice indeplinirea urmatoarelor conditii :
a)

Confiscarea extinsa se poate dispune impotriva persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala,
dar si impotriva membrilor de familie ai acesteia, persoanelor cu care aceasta a stabilit relatii asemanatoare acelora
dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc, sau persoanelor juridice asupra carora persoana
condamnata detine controlul.
b)
Masura de siguranta se ia daca exista convingerea ca persoana condamnata a desfasurat si alte activitati
infractionale decat cele pentru care s-a dispus condamnarea, dar de natura similara.
c)
Valoarea bunurilor dobandite de persoana condamnata, intr-o perioada de cinci ani inainte si , daca este cazul
dupa momentul savarsirii infractiunii pana la data emiterii actului de sesizare a instantei, depaseste in mod vadit
veniturile obtinute de aceasta in mod licit.