Sunteți pe pagina 1din 4

Pedepsele

Notiune
Pedeapsa a fost definita ca fiind o sanctiune de drept penal constand intr-o masura de constrangere si reeducare,
prevazuta de lege si care se aplica infractorului de catre instanta de judecata, in scopul prevenirii savarsirii de noi
infractiuni.
Caracterele pedepsei
a) Pedeapsa are caracter legal. Este considerata pedeapsa numai acea masura de constrangere prevazuta ca
atare de lege. In norma de incriminare, pedeapsa este prevazuta atat ca natura, cat si ca durata. Instanta
de judecata aplica numai pedepsele prevazute de lege si numai in limitele stabilite de aceasta; eventuala
depasire a limitelor pedepsei poate avea loc numai in urma constatarii unor circumstante atenuante sau
agravante si numai in conditiile legii.
b) Potrivit legislatiei penale, pedeapsa are un caracter determinant, atat cea prevazuta in norma de
incriminare, cat si cea aplicata de instanta. Pentru fiecare fapta in parte, pedeapsa este relativ
determinata, fiind incadrata intre cele doua limite limita minima si limita maxima -, cu exceptia
detentiunii pe viata ,care este absolut determinata. Pedeapsa stabilita de instanta ca urmare a savarsit unei
infractiuni este intotdeauna absolut determinata.
c) Pedeapsa este o sanctiune cu caracter public, pentru ca se aplica de anumite autoritati stabilite de lege, si
anume instantele de judecata, si numai in cadrul procesului penal.
d) Pedeapsa are un caracter aflictiv, deoarece, fiind o masura de constrangere, produce o suferinta de natura
morala, fizica,materiala celui condamnat.
e) Pedeapsa are un caracter educativ, deoarece prin aplicarea ei se urmareste formarea la infractor a unei
noi atitudini fata de valorile sociale, a unei noi constiinte astfel ca acesta sa nu mai savarseasca noi
infractiuni.
f) Pedeapsa are un caracter personal; ea se aplica numai infractorului, adica numai persoanei care a
savarsit ori a contribuit la comiterea faptei cu forma de vinovatie ceruta de norma de incriminare.
Scopul pedepsei
Prin prevenirea de noi infractiuni se intelege atat preintampinarea savarsirii de noi infractiuni din partea celui
caruia i s-a aplicat o pedeapsa (preventia speciala), care se va realiza prin actiunea de reeducare la care este
supus condamnatul in timpul executarii pedepsei, cat si prevenirea savarsirii de infractiuni din partea oricarei
alte persoane (preventia generala), care se realizeaza in mare masura prin rezonanta pe care o are condamnarea
la o pedeapsa.
Functiile pedepsei
a) Functia de constrangere. Aceasta decurge din insasi natura pedepsei ca masura de constrangere si
consta in provocarea unei anumite suferinte infractorului prin privatiunile de ordin fizic si moral la
care acesta este supus. Elementulde constrangere si suferinta se releva prin silirea condamnatului
de a executa pedeapsa inchisorii, de a achita o amenda penala ori de a fi privat de anumite
drepturi.
b) Functia de reeducare. Decurge din caracterul de mijloc de reeducare pe care il are pedeapsa. Pedeapsa,
privita ca mijloc de reeducare, nu conditioneaza insa punerea in libertate a condamnatului la expirarea
pedepsei; acesta va fi eliberat indiferent daca mai sunt rezerve cu privire la faptul daca cel condamnat s-a
indreptat sau nu prin executarea pedepsei.
c) Alte functii ale pedepsei examinate in doctrina penala.

Functia de exemplaritate consta in influenta pe care pedeapsa aplicata condamnatului o produce asupra altor
persoane, care, observand constrangerea la care este supus condamnatului, reflecteaza asupra propriei lor
conduite viitoare si se abtin de la savarsirea de infractiuni.
Functia de eliminare intervine in cazul in care pedeapsa suportata de un infractor este privativa de libertate si
se caracterizeaza prin eliminarea temporara sau definitiva a condamnatului din mediul care a contribuit la
formarea pornirilor sale rele, protejand astefel socitatea.
Clasificarea pedepselor
A.

Dupa rolul si importanta atribuita pedepsei, se disting pedepse principale, pedepse complementare si pedepse
accesorii.
a) Pedepsele principale sunt acelea care au un caracter de sine statator, adica pot fi stabilite si aplicate
singure, avand un rol principal in sanctionarea infractorului.
b) Pedepsele complementare sunt cele care au rolul de a completa represiunea si sunt aplicabile
numai pe langa o pedeapsa principala privativa de libertate si se executa separat de aceasta.
c) Pedepsele acesorii sunt cele care insotesc ope legis pedeapsa principala privativa de libertate,
nefiind necesar, in principiu, sa fie pronuntate de catre instanta de judecata.

B.

Dupa obiectul asupra caruia poarta sanctiunea, pedepsele se clasifica :


a) Pedepsele privative se viata sunt cele are conduc la suprimarea vietii infractorului, respectiv pedeapsa
cu moartea.
b) Pedeapsele corporale sunt cele care se executa asupra corpului persoanei, ca, de exemplu, bataia,
mutilarea si altele.
c) Pedepsele privative sau restrictive de libertate sunt cele care constau din privarea de libertate pe
timp nelimitat sau pe timp limitat ori constau din restrangerea libertatii.
d) Pedepsele privative sau restrictive de drepturi sunt cele care au ca obiect diferite categorii de drepturi al
caror exercitiu este interzis sau restrans pentru condamnat pe diferite termene.
e) Pedepsele morale sunt cele care presupun dezaprobarea publica a infractorului si a faptei sale.
f) Pedepsele pecuniare sunt cele care privesc patrimoniul condamnatului.

C.

Dupa gradul de determinare a pedepselor , se face deosebirea intre pedepse determinate si pedepse
nederminate.
a) Pedepsele determinate sunt cele prevazute in lege atat ca natura, cat si ca durata, cuantum. La
randul lor, pedepsele determinate pot fi absolut determinate ( de exemplu pedeapsa cu
moartea) sau relativ determinate (pedeapsa cu inchisoarea ori amenda intre anumite lmite)
b) Pedepsele nedeterminate sunt cele care presupun prevederea in lege doar a naturii pedepsei,
fara a fi determinata durata acestora.

Categoriile si limitele generale ale pedepselor


Felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice
Potrivit Codului penal, pedepsele aplicabile persoanei fizice au urmatoarea configuratie :
1. Pedepsele principale sunt :
a) detentiunea pe viata;
b) inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani;
c) amenda de la 100 la 50.000 lei.
2. Pedepsele complementare sunt :
a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani;
b) degradarea militara
c) publicarea hotararii definitive de condamnare
3. Pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prevazute in art. 66, in conditiile
prevazute de art. 65.
A.

Pedepsele principale.

a) Detentiunea pe viata. Este o pedeapsa principala si a fost introdusa in Codul penal roman ca urmare a
abolirii pedepsei cu moartea, atat din necesitatea de a sublinia caracterul profund umanist al regimului
politic instaurat in Romania dupa decembrie 1989, cat si pentru a indeplini obligatiile internationale
asumate de tara noastra in urma ratificarii de catre Parlamentul Romaniei a Conventiei pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, adoptata de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950.
Detentiunea pe viata este prevazuta in legislatia penala romana ca pedeapsa principala pentru cele mai grave
infractiuni.
b) Inchisoarea. Pedeapsa inchisorii consta in izolarea condamnatului de mediul normal de viata si plasarea
lui intr-un mediu inchis, pe o anumita durata de timp stabilita in hotararea definitiva de condamnare
( durata care nu poate depasi maximul general prevazut in scara generala a pedepselor, adica 30 de ani), cu
acordul acestuia, o munca utila, cu obligatia de a respecta disciplina muncii si ordinea interioara a locurilor
de detinere.
Datorita aptitudinilor sale functionale, pedeapsa inchisorii ocupa principalul loc in sistemul pedepselor in
vigoare; ea poate indeplini cu succes atat functia de constrangere, cat si functia de reeducare si, totodata, este
usor adaptabila, de asemena este remisibila si , in parte, reparabila.
Limitele generale ale pedepsei inchisorii sunt de la 15 zile la 30 de ani, iar limita maxima speciala nu depaseste
25 de ani.
c) Amenda penala. Este o pedeapsa pecuniara care consta intr-o suma de bani al carei cuantum este stabilit
de instanta de judecara prin hotararea ramasa definitiva, pe care condamnatul este obligat sa o plateasca
statului. Ea se deosebeste de sanctiunea administrativa, civila , fiscala, procedurala etc. prin caracterul ei
de pedeapsa, fiind o consecinta a raspunderii penale a faptuitorului. Amenda penala se aplica numai pentru
savarsirea unei infractiuni si numai de catre instanta de judecata.
Potrivit Codului penal, cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor-amenda. Suma corespunzatoare
unei zile amenda,cuprinsa intre 10 si 500 de lei, se inmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins
intre 30 de zile si 400 de zile.
Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse intre :
- 60 si 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai pedeapsa amenzii;
- 120 si 240 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;
- 180 si 300 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare
de 2 ani.
Instanta stabileste numarul zilelor-amenda potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei.
Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile-amenda se stabileste tinand seama de situatia materiala a
condamnatului si de obligatiile legale ale condamnatului fata de persoanele aflate in intretinerea sa.
B.

Pedepsele complementare.
a) Interzicerea unor drepturi. Este o pedeapsa restrictiva de drepturi si consta in interdictia, pe o perioada
de timp determinata, prin hotararea de condamnare, a exercitiului anumitor drepturi ale condamnatului. Ea
se aplica pe langa pedeapsa inchisorii, fiind un adaos la aceasta, si se executa dupa executarea sau
considerarea ca executata a pedepsei cu inchisoarea.
Potrivit art. 66 alin. C.pen., pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta in interzicerea
exercitarii, pe o perioada de la 1 la 5 ani, a unuia sau a mai multora dintre urmatoarele drepturi :
- dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice;
- dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
- dreptul stainului de a se afla pe teritoriul Romaniei;
- dreptul de a alege;
- drepturile parintesti;
- dreptul de a fi tutore sau curator;
- dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-a folosit
pentru savarsirea infractiunii;
- dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;
- dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta;

dreptul de a parsi teritoriul Romaniei;


dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public;
dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta;
dreptul de a se afla in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice,
stabilite de instanta;
- dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis
infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori de a se apropia de acestea;
- dreptul de a se apropia de locuinta, locul de munca, scoala sau alte locuri unde victima desfasoara activitati
sociale, in conditiile stabilite de instanta de judecata.
b) Degradarea militara. Potrivit art. 69, pedeapsa complementara a degradarii militare consta in pierderea
gradului si a dreptului de a purta uniforma de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
c) Publicarea hotararii definitive de condamnare. Aceasta pedeapsa complementara se poate dispune daca
instanta apreciaza ca publicarea hotararii definitive de condamnare va contribui la prevenirea savarsirii
altor asemenea infractiuni.
C.

Pedeapsa accesorie. Continutul pedepsei accesorii este diferit dupa cum aceasta insoteste pedeapsa cu
inchisoarea sau pedeapsa cu detentiunea pe viata. Cand pedeapsa accesorie insoteste pedeapsa inchisorii consta in
interzicerea exercitarii drepturilor prevazute in art. 66 alin (1) lit. a), b) si d) o), a caror exercitare a fost interzisa
de instantaca pedeapsa complementara.
Cand persoana a fost condamnata la detentiunea pe viata, pedeapsa accesorie opereaza de drept (ope legis) asupra
drepturilor prevazute la art. 66 alin. (1) lit. a)-o) sau a unora dintre acestea.
Pedeapsa accesorie prevazuta la lit. c) se pune in executare la data eliberarii conditionate sau dupa ce pedeapsa a
fost considerata ca executata.

S-ar putea să vă placă și