Sunteți pe pagina 1din 2

Raspunderea penala.

Notiune.
Raspunderea penala poate fi definita ca fiind un ansamblu de drepturi si obligatii corelative ale subiectelor
raportului juridic penal de conflict si se realizeaza prin constrangerea exercitata de stat, in conditiile legii, fata de
infractor, in vederea restabilirii ordinii de drept si prevenirii savarsirii de noi infractiuni.
Raspunderea penala se naste numai ca urmare a savarsirii unei infractiuni si se realizeaza in cadrul raportului
juridic penal, prin activitatea subiectelor acestui raport, titulare de drepturi si obligatii corelative.
Statul , ca titular al dreptului de a trage la raspundere penala, are totdeauna obligatia de a-si exercita acest
drept in cadrul legii, neputand pretinde de la destinatarii legii penale o alta conduita are nu a fost impusa de lege.
Pe de alta parte, persoana care a savarsit infractiunea are atat obligatia de a se supune legii si de a suferi
consecintele faptei sale, dar si dreptul de a pretinde ca tragerea la raspundere penala sa se desfasoare in cadrul legii
si sa nu i se pretinda mai mult decat prevede legea.
Particularitatile raspunderii penale.
A. Particularitati privitoare la fapta ilicita. Ca orice alta forma a raspunderii juridice, si raspunderea penala
presupune savarsirea unui fapt ilicit; ceea ce este propriu acestuia in cazul raspunderii penale este ca fapta
trebuie sa constituie un ilicit penal, si anume o infractiune. Prin urmare, pentru a exista raportul juridic
penal de constrangere sau de raspundere penala, este necesar ca fapta concret savarsita si interzisa de legea
penala sa indeplineasca toate conditiile cerute de norma de incriminare pentru acel tip de infractiune.
B. Particularitati privitoare la subiectele raspunderii penale. Subiectele raspunderii penale sunt : statul,
pe de o parte, si infractorul, pe de alta parte. Statul reprezinta subiectul denumit activ, care exercita
constrangerea juridica pentru aplicarea si asigurarea realizarii sanctiunii juridice, iar infractorul, care este
denumit subiect pasiv, trebuie sa suporte consecintele faptei penale, adica aplicarea si executarea
sanctiunii.
C. Particularitati referitoare la constinutul raportului juridic de raspundere penala. Statul, ca subiect
activ, are dreptul de a-l trage la raspundere penala pe infractor pentru infractiunea comisa, dar si obligatia
de a-l sanctiona pe infractor numai daca vinovatia sa a fost dovedita si numai in limitele prevazute de lege.
Infractorul, ca subiect pasiv, are obligatia de a raspunde pentru infractiunea savarsita si de a executa
pedeapsa sau masura educativa ori de siguranta aplicata, cat si dreptul de a raspunde si de a fi sanctionat
numai in limitele legii.
D. Particularitati privitoare la obiectul raportului de raspundere penala. Raportul juridic de raspundere
in general are ca obiect sanctiunea pe care statul o aplica persoanei care a savarsit fapta ilicita. Obiectul
raportului de raspundere penala se deosebeste de celelalte forme de raspundere juridica prin specificul
conduitei care i se impune subiectului pasiv, si anume aceea de a suferi sanctiunea prevazuta de legea
penala.
Raspunderea penala ca institutie fundamentala a dreptului penal
Raspunderea penala este o institutie fundamentala, fara de care nu poate fi conceput dreptul penal, alaturi de
institutia infractiunii si cea a sanctiunilor de drept penal. Ca institutie, raspunderea penala cuprinde un ansamblu de
dispozitii privitoare la realizarea prin constrangere a oridinii juridice penale, dispozitii care se refera la conditiile in
care ia nastere raportul juridic penal de conflict, la continutul si la modul de solutionare a acestui raport, la cauzele
care fac ca raspunderea penala sa fie inlaturata sau la cauzele in care ea poate fi inlocuita cu o alta forma de
raspundere juridica

Principiile raspunderii penale


A. Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale. Acest principiu este consacrat explicit in art. 15
alin (2) C.pen., care prevede : infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.
B. Personalitatea raspunderii penale. Potrivit acestui principiu, nu poate fi subiect pasiv al raspunderii
penale decat peroana care a savarsit nemijlocit infractiunea ori a contribuit la comiterea acesteia in calitate
de instigator sau complice.
C. Unicitatea raspunderii penale (non bis in idem). Acest principiu instituie regula dupa care raspunderea
penala este unica, in sensul ca savarsirea unei infractiuni atrage o singura data aplicarea sanctiunii penale
prevazute de norma de incriminare pentru savarsirea faptei ilicite.
D. Celeritatea raspunderii penale. Acest principiu este menit sa asigure eficienta raspunderii penale si
presupune descoperirea infractiunilor si a infractorilor cat mai aproape de momentul savarsirii faptei,
executarea prompta si riguroasa a urmaririi penale, trimiterea in judecata a inculpatului si punerea de
indata in executare a pedepselor si a celorlalte sanctiuni aplicate.
E. Inevitabilitatea raspunderii penale. Potrivit acestui principiu, savarsirea unei infractiuni trebuie sa
conduca inevitabil la aplicarea pedepsei, cu exceptia cazurilor in care, potrivit legii, raspunderea penala
este inlaturata.
F. Individualizarea raspunderii penale. Este o alta regula care functioneaza in stabilirea raspunderii penale
si consta in operatiunea de adaptare a pedepsei in functie de pericolul social abstract si cel concret al
infractiunii si de periculozitatea infractorului.
G. Prescriptibilitatea raspunderii penale. Potrivit acestui principiu, raspunderea penala poate fi inlaturata
prin trecerea unui anumit interval de timp, prevazut de lege, de la data savarsirii infractiunii sau de la data
pronuntarii unei hotarari definitive de condamnare; din aceasta cauza, inculpatul sau condamnatul nu mai
poate fi supus raspunderii penale sau executarii pedepsei stabilite prin hotararea definitiva pronuntata.