1.Filosofiei disciplina autonom a culturii avnd ca obiect cunoaterea formelor i proceselor gndirii.

Filozofia
este o modalitate de gndire i investigare, format dintr-un ansamblu de noiuni i idei, care tinde s cunoasc i
s neleag sensul existenei sub aspectele sale cele mai generale, o concepie general despre lume i via .
Filozofia este una din principalele forme ale manifestrii spiritului uman. ntrebarea cum se poate defini filozofia
este chiar i ea una filozofic. Pentru introducerea conceptului putem spune c este studiul n elesurilor i
justificrilor sau credinelor despre cele mai generale sau universale aspecte ale lucrurilor, un studiu care nu este
realizat prin experimente i observare atent, ci prin formularea problemelor i oferirea soluiilor lor,
argumentarea soluiilor oferite i discuia dialectic a tuturor acestora. Filozofia studiaz concepte generale
precum existena, buntatea, cunoaterea sau frumuseea.
2.concepte despre lume viziuni,idei,convingeri in raport cu viata omului.sunt 2 niv :teor convingeri,praticactiunii.Tipuri de con al lumii:mitul cea mai veche forma de ciunostinte a lumii cupreinde
idei,viziuni,convingeri,sen vieti,locul omului in lume,stiinta suma dom stintifice dezv de savant.
sub2. 1 Gorgias Principalele sale teze sunt: Nu exist nimic.Dac ar exista ceva, nu ar putea fi cunoscut.Dac ar
exista i ar putea fi cunoscut, cunoaterea nu ar putea fi comunicat. Ultima tez este argumentat n felul
urmator: cuvntul este un semn, care nu are nimic n comun cu ce reprezint el. Aceeai reprezentare nu poate
exista la dou persoane diferite, deoarece atunci nu ar fi o singur reprezentare, ci dou. Chiar dac aceeai
reprezentare ar exista n minile a doi oameni, ea ar fi diferit din cauza deosebirilor individuale. Reprezentarea
unei culori nu poate fi comunicat prin cuvinte, fiindc urechea nu aude culori, ci sunete. Negnd existena,
posibilitatea de a cunoate adevrul i de a-l comunica, filosofia lui Gorgias reprezint o teorie total sceptic. El
a fost socotit pe bun dreptate un nihilist.
Sub2.2 Protagora Expresia Omul este masura tutor lucrurilor apartine lui Parmenide . Initial prin cuvintul
sofistse intelegea acei oameni intelepti, iscusiti in ceva, mai tirziu erau numiti nu acei care se staruiausa gaseasca
adevarul , dar care incercau sa redee falsul drept adevar si invers, superficialitateadrept competent. Aceasta
a devenit posibil deoarece ei au dus pina la extremitate idea despre relativitatea oricaror cunostinte.
Sofitii au fost o preiad de savani i filozofi care demonstrauc adevrul este ntotdeauna pur
subiectiv.Adevr obiectiv comun tuturor oamenilor nu existfiindc fiecare om percepe
lucrurile n felul su, fiecare se bazeaz pe senzaiile, interesele iscopurile sale.Omul tnr i
omul btrn, omul sntos i cel bolnav, puternic i slab percep aceleai lucruri n mod diferit i deci
au cunotine, dispun de adevruri diferite.Este adevrat nuc e e a c e e s t e n r e a l i t a t e , e s t e a d e v r a t
ceea ce mi convinge i m satisface pe mine.
Sub3 1 dialecticii lui Socrate 1)Legea unitatii si luptei contrariilor2)Legea transformarilor cantitative
si calitative reciproce3)Legea negarii negatiilor. Socrate credea in rostul inalt al ratiunii umane, care, daca
formeaza destinul omului, atunci acesta isi realizeaza intelesul adinc al vietii. , Socrate traieste din convingerea
nestramutata ca trebuie sa existe un adevar absolut, ce este independent atit de parerile insilor cit si de parerile
maselor de oameni. Fata de relativismul sofistilor, dupa care fiecaruia in fiecare moment ii este adevarat ceea ce i
se pare, fata de lipsa de convingere, ce nu se fundamenteaza pe argumente, ci cauta sa determine numai prin
vorbe, Socrate este patruns in intreaga lui fiinta de adevarul ca exista un adevar, care are valabilitate peste toate
parerile, asadar o masura dupa care trebuie judecata si examinata orice afirmatie. Socrate crede in valabilitatea
adevarului si dreptul critic al acestuia. Aceasta convingere nu poate fi dovedita, din pricina ca ea este conditia
oricarei argumentari.
Sub 3.2 Cunoaste-te pe tn insusi A te cunoaste pe tine insuti este cea dintai cerinta pe care ne-o porunceste
ratiunea;este temelia cunoasterii si a intelepciunii.Cine nu-si cunoaste cusururile,nu si le poate indrepta,cine nusi cunoaste nevoile nu are nici o grija de a le implini,cine nu stie ce-nseamna binele si raul,nici lipsurile de orice
fel ,nu se poate gandi la ingrijirea si lecuirea lor.Problema cunoasterii de sine nu este un lucru usor de rezolvat de
catre oricine,cei mai multi dintre semenii nostri fie se supraapreciaza,fie se subapreciaza.Cel mai important este
sa ne autocunoastem asa cum suntem in realitate,pe baza unor reale capacitati sau defecte,pt. a putea adopta un
comportament adecvat nu numai in familie,ci si la serviciu si in societate.Reusind sa ne autocunoastem si sa ne
autocontrolam,autoperfectionandu-ne continuu,putem reusi usor sa facem distinctia dintre adevar si
minciuna,dintre aparent si real,dintre posibil si imposibil.Voi cum reusiti toate acestea sau daca nu,de ce?In
speranta ca acest subiect va reusi sa va trezeasca interesul va urez numai bine si spor la autocunoastere!
Sub 4.1 concepte ale filosofiei carteziene Conform lui Descartes la baza lumii stau dou substane : una
material i alta ideal,spiritual, avnd urmtoarele caliti :Cea material sau fizic este corporal i are
ntindere n spaiu,Cea ideal are, ca atribut principal, gndireaFilozoful consider c aceste dou substane sunt
unite de ctre Dumnezeu i doar el este n stares in mpreun aceste 2 nceputuri care sunt opuse, izolate,
deosebite una de alta.
4.2 m ndoiesc, deci cuget, cuget, deci exist A fi nesigur n prerea sa, a sta la ndoial; a nu avea ncredere,
Capacitate de a gndi; gndire.

Sub 5.1viziunea lui Kant asupra cunoaterii Critica raiunii puren care cerceteaz bazele procesului de
cunoatere. Kant ncearc s integreze ntr-o concepie unitar cele dou poziii contrare ale teoriei cunoaterii
din vremea sa, pe de o parte pe de alta empirismul Kant face deosebirea ntre judecata analitic i cea sintetic.
n cazul judecii analitice, adevrul deriv din analiza nsi a conceptului, fr a mai fi nevoie de un
experiment, respectiv de o percepie sensorial. n situaia n care o analiz raional nu este suficient pentru a
extrage adevrul i este nevoie de o observaie senzorial sau experiment, atunci avem de a face cu o judecat
sintetic. Evident, toate cunotinele valabile la un moment dat derivate din experien au prin urmare un caracter
sintetic. Kant mparte judecile n empirice sau a posteriori i judeci a priori. Kant susine c noiunile
de timp, spaiu i cauzalitate, care fundamenteaz legile ce guverneaz relaiile lucrurilor dintre ele, nu sunt
legate de obiectele din natur ci, dimpotriv, ca pure forme apriorice, stau la baza capacitii de cunoatere a
subiectului, fiind astfel transferate realitii obiective. Spaiul, timpul i cauzalitatea sunt prin urmare forme care
funcioneaz n procesul de percepie ca tipare, cu scopul de a ordona i structura toate impresiile senzoriale
5.3 importana filosofiei kantiene Astfel am avut n vedere omul ca fiin raional nzestrat cu contiin de
sine. n prima Critic contiina de sine este prezentat n forma contiinei propriei experiene. Cunoaterea
omului are dou surse: sensibilitatea i intelectul care sunt facultile intuiiilor i conceptelor. Conceptele ce nu
pot fi presupuse n experient sunt categoriile. Categoriile sunt formele noastre de gndire. Condiiile n care se
aplic categoriile sunt principiile. Suma acestora definete limitele preteniilor noastre la o cunoatere a priori.
Contiina de sine cere ca lumea s apar conform categoriilor. Filosofia critic kantian ne ofer o perspectiv
asupra omului ca scop final. Omul este un scop n sine i nu trebuie folosit ca mijloc, este scop obiectiv a crei
existen este prin ea nsi un scop. Omul este de asemenea fiin raional, fiin liber. Fr libertate omul n-ar
putea fi moral. Faptele morale nu pot fi efectuate dect de o voin autonom, iar autonomia voinei presupune
libertatea, adic posibilitatea de a ndeplini imperativul categoric. Moralitatea poate fi exprimat numai n
imperative categorice. Ele se ntemeiaz numai pe raiune. Formulrile imperativului categoric susin gndirea
moral obinuit aa cum percepiile sintetice a priori ale intelectului susin cunoaterea tiinific comun. n
faa legii morale toi oamenii sunt egali. Imperativul categoric interzice toate formele de constrngere arbitrar.
Judecata moral privete intenia bun sau rea a unei aciuni. Legea moral se manifest n agentul moral.
Valoarea agentului moral const n capacitatea de a rezista nclinaiilor. Un aspect al fiinei umane cu relevan
pentru antropologie este cel de demnitate. Pentru Immanuel Kant conceptul de demnitate este fundamental.
Demnitatea este definit de ctre Kant ca fiind valoarea lucrurilor preuite pentru ele nsele. Menirea omului n
univers este pentru Kant cultura.
6.1pleaca de ala kant ,pu indent fenom vointa si ajunge la contestrea fiintei umane ,fiind absoluta vointa e
libera,natura umana se identifica cu vointa dar omul nu e liber el doar dispune de o iluzie a libertati ivita arunci
cAND isi constiiieza dcopurile care de fapt ar fu obiectivitatea vointei universale ,el neaga puterea omului de asi
conferi un sens al vietei prin ratiune ,si toate val leg de rat.omul care a inteles ca viata e lipsita de sens isi doreste
libertatea , se pronunta impotriva vointei irationale ,shopen dorea sa schimbe modul de a fi si se sa se depart de
stiinta pu a intelege suflul incostientului al vietei.

6.2
6.3

7.1 voinei de putereconstituie esenta existentei ce tine demetamorfoza, de victorie asupra propriului eu, de
depasirea omului, abandonarea vechilor idoli si sperantei intr-o lume de dincolo . Nietzsche se pronunta impotriva
conceptiei interpretarii oamenilor ca fiind egali,pt ca, cum spunea el,oamenii se deosebesc dupa gen,dupa virsta,
dupa sanatate, dupa avutie, iar promovarea ideii egalitatii este daunatoare, contrara esentei umane.Faptul ca se
incearca a sustine pe cei slabi, este cevainuman, cauzeaza aflarea societatii in putrefactie(la aceasta contribuie
religia ce se bazeaza pe ideea luiD-zeu si morala care se bazeaza pe ideea despre bine si rau). El considera ca pt
ca societatea sa prospere, trebuie sa fie luata in consideratie teza ca D-zeu este mort;nu trebuie nici de apelat
ptajutor, nici de acordat.Notiunile despre bine si rau ,egalitate, dreptate sunt caracteristicecelor slabi,neputinciosi
si lipsiti de vointa. Oamenii se deosebesc doar prin vointa spre putere,care este caracteristica tuturor . Nietzche
introduce notiunea desupra-om(om lipsit de mila, curatit de ideile morale, care poate sascoata societatea din
starea deplorabila in care se afla. Notiunea de Supra-om mai inseamna o persoanaexceptionala, cu calitati
deosebite , cu vointa spre putere exceptionala ce nu are limite in realizareavointei sale).

7.2 deconstruii morala religioas

fil ger constata ca in lume culturile siau pierdut unitatea stilistica ,de
aici ideal cult a niet fara credinta in ratiun,inapoi la viata ,crit val cult intemiet pe ratiune stiinta,norme concepte
,crestinismul ca doctrina a egalit in fata lui d-eu cu norme precum mila iubirea smerenia umilita care afect
vointa de putere d-zeu a murit la adresa cult orient ,inst laice ,desh un nou orion al omului geniu creator care e
cuprins in conceptul de supraom.ideia sprom nu se substituie ideii de divinitat ci respinge modul in care prin
secularizarea cult moder,d-zeu a fst ucis
8.1,8.3 structura incontientului
Freud porneste de ala ideia ca viata psihica a indivisului la bz dualitai sexuale care tind la conservarea
spatiului,eului-conservarea individului.aparatul psihic compusdintro serie de componente supreetajate
:inconstientlui e rezorvorului trairilor actelor refulate al instic sexuale,preconstienttul filru indeplinid functia de
cenzura si permitand accesul selectiv in constiinta a acelor impulsuri si tendinte acceptabile pu ea,constiend este
un strat syperficial de fapt expensia unor adancuri in care predominant ese inconstientul. Freud caracteristica str
vietii psihice-id,ego,super-ego.Id sinele sau inconstientului,pasiunele omului. Ego-e intermediarul intre id si
lumea extena instanta psihica de coordonare de echilibrare si impacare.Super-ego rol sentimentului inconstient al
vinovatiei.
8.2 Metode freud Descoperind incontientul psihic i importanei explorrii lui n terapia psihanalitic, Freud a
pus la punct i cteva metodele specifice de explorareAnamneza - este o rememorare a mprejurrilor sociale i
psihice care au prevalat n momentul apariiei primelor simptome nevrotice Asociaiile libere - regula de aur a
psihanalizei este vorbirea liber, fr intervenii critice contiente. Aceast metod aplicat n aa-zisele asociaii
libere l-a ajutat pe Freud s renune la hipnoz.Interpretarea actelor ratate i simptomatice - o alt contribuie
fundamental la investigarea proceselor incontiente semnat de Freud. Interpretarea viselor - Freud descoper
semnificaia viselor pe care le leag de satisfacerea unor trebuine incontiente refulate. Interpretarea viselor n
psihanaliz este un subiect central pentru c interpretarea nsi este calea regal spre cunoaterea
incontientului. Analiza (interpretarea) simbolurilor - n aceeai manier specific psihanalizei, simbolurile care apar n vise, n nevroze sau produse culturale - contribuie, prin interpretarea lor, la lmurirea etiologiei
nevrotice.
9 1Ontologia este o parte componenta a filosofiei, care are drept obiect existenta, trasaturile si principiileoricarei
existente. Termenul ontologie provine de la ontos-fiinta si logos-stiinta, introdus in 1613 deGoclenius. Mai apoi,
acest termen este popularizat de Christian Wolff in 1729 in lucrarea Ontologiaca prima filosofie. Idea acestei
discipline filosofice exista inca de la Aristotel, care o numea filosofie prima. In central atentiei ontologiei se
afla notiunea de existenta, dar si notiunea de non-existenta.Existenta semnifica tot ce este indiferent de
forma, reprezinta faptul de a fi , de a avea o realitateobiectiva pe cind non-existenta-indica
capacitateadea.nufi,de.a.nu.exista.Ontologia.studiaza f u n d a m e x i s t e n t e i , n i v e l u r i l e , m o d u r
ile si formele esentiale de manifestare ale acesteia.Ontologia moderna, mai ales ce
a c o n t e m p o r a n a , s e r e f e r a i n s p e c i a l l a s o c i e t a t e . O b i e c t i v u l i l constituie
definirea
statutului existential al omului.
9.2 comparai tipurile de existen Existenta naturii si lucrurilor in natura. Natura ca totalitate este vesnica si
netrecatoare. Existenta omului. El este ca organism viu, ca reprezentant a specie Homo sapiens, ca
fiintacugetatoare, ca fiinta social-istorica. Specificul existentei umane este ca prin munca omul se formeazasi se
manifesta.Existenta spiritualului.C u p r i n d e d i f e r i t e p r o c e s e p s i h i c e s i c o n s t i e n t e a a c t i v i t a t i
i u m a n e , cunostintele materializate in limba si sistemele simbolice.Existent sociala este procesul real al
activitatii vitale a oamenilor, procesul de reproducere avietii materiale a oamenilor.

9.3 Spatiul este modul de existenta a materiei ce exprima proprietatea obiectelor si fenomenelor de a
aveaintindere, dimensiuni, structuralitate si interactiune. El exprima ordinea, pozitia, distanta,
marimea,forma obiectelor coexistente in lumea reala. Spatial are un sir de are un sir de proprietati generale
sispecifice. Se deosebesc urmatoarele tipuri de spatiu: astonomic, fizic, biologic, psihologic, social. Timpul este
modul de existenta a materiei care reflecta durata, coexistenta, succesiunea schimbarii sidezvoltarii sistemelor
materiale. Timpul este ireversibil si asimetric. Trasatura specifica a timpului esteca, spre deosebire de spatiu
care este tridimensional acesta este unidimensional. In fuctie de proprietatile generale pe care
le poseda, se distinge urmatoarea clasificare a timpului:Timpul fizic este caracteristic materiei fizice. Timpul
pe Planeta noastra, peste tot locul curgeuniform, iar pe alte planete depinde de viteza rotirii acestor planete.
Timpul biologic caracterizeaza lumea vie.Acesta reprezinta intensivitat
p r o c e s e l o r s i ritmurilor biologice, durata schimbarilor biologice a organismelor vii.Timpul uman. Acesta

poate fi divizant in timp social si individual, psihologic. Timpulsocial e diferit de la o epoca la alta, el
are diferita intensivitate.
10.1 Gnoseologia(teoria cunoasterii) -este disciplina filosofica ce studiaza cunoasterea in general, obiectulsi
subiectul, premisele cunoasterii, tipurile si nivelele cunoasterii. Cunoasterea, la rindul ei fiind un proces de
reflectare a realitatii obiective in constiinta oamenilor,proces de activitate creatoare decapatare, reproducere si
functionare a cunostintelor. Ca si pentru filosofie in intregime problemacentrala a gnoseologiei este raportul
dintre gindire si existenta, insa in gnoseologie ea se formuleazaspecific- cum se refera gindurile noastre despre
lumea obiectiva catre aceasta lume insasi? Este oarein stare gindirea noastra sa cunoasca lumea inconjuratoare?
Reflectam noi oare correct lumea?
10.2 Fomele cunoaterii senzoriale i raionale
Cunoastere senzoriala ste cunoastere nemijlocita, oferind informatie primara despre obiectul studiat,realitatea
fiind redata prin imagini senzoriale,si perceputa cu ajutorul simturilor.Cunoasterea senzoriala se realizeaza prin:.
Senzatia e reproducerea in creier a insusirilor simple ale obiectelor care actioneaza sub forma destimuli asupra
organismului.Perceptia este un nivel superior de prelucrare a informatiei despre lume si realizeaza o
imaginesintetica a obiectelor Reprezentarea constituie o imagine senzoriala a obiectelor cercetate fara sa existe
un contactnemijlocit cu acestea. Nivelul rationalesteo forma superioara de reflectare a realitatii, este o
cunoastere mijlocita (pe bazaunor cunostinte putem capata cunostinte noi), care ofera cunostinte generalizate si
abstracte sub formade notiuni si judecati,reda esenta lucrurilor si fenomenelor.Ea are un character
conceptual,neimaginativ. FormeleNotiunea- este forma logica care reflecta obiectele cu insusirile lor
esentiale;este expresia lucrurilor ingindire;reflectarea lor in mod generalizat si abstractJudecataeste forma logica
in care se dezvaluie legatura dintre subiectul si obiectul gindirii, este ungind exprimat in forma de propozitie, in
care se afirma ori se neaga ceva despre obiecte. Rationamentul-este si el o forma logica a gindirii, in procesul
careia din cunostintele existente ,.
10.3 formele cunoaterii tiinifice antropologice

11.1 Adevarul(scopul final al cunoasterii)- este categoria filosofica care vizeaza corespunderea adecvata
aimaginii cu obiectul, a cunostintelor cu realitatea obiectiva. Adevar sunt cunostintele care reproduceobiectul asa
cum exista el in afara si independent de constiinta.Cuvintul adevar vine din greaca,insemnind o stare de
neascundere. Adevarul este o proprietate nu a fenomenelor, obiectelor sau proceselor , ci a cunostintelor
noastre despre acestea. Fiind rezultatul activitatii subiective a omului, elreproduce obiectiv existenta lumii reale.
11.2comparai tipurile de adevr Adevarul subiectiv- este o categorie filosofica ce tine de dependenta
adevarului de diversi factori,accentuind , totodata, ideea ca fiecare om are adevarul sau.Adevar absolut- este
categorie filosofica ce vizeaza coincidenta completa, definitiva a imaginii cuobiectul reflecatat. Aceste
cunostinte nu depind de dezvoltarea cunoasterii si practicii sociale, de aceeasunt adevaruri eterne.Ca exemple
de adevaruri absolute servesc constatarea evenimentelor, faptelor (Chisinau este capital Moldovei)..Adevarul
relativ- este categorie filosofica care reflecta coincidenta incompleta a imaginii cobiectul.Adevar relativ sunt
cunostintele care correct reflecta realitatea, dar nu cuprinde toatelaturile,aspectele obiectului reflecatat, ceva
ramine necunoscut. In procesul cunoasterii are loc trecereatreptata de la adevarul relative la cel absolut. Adevarul
absolut poate fi inteles ca o suma a adevarurilor relative,iar in adevar relative se contin elemente ale adev abs.
12.1determinai geneza i natura contiinei

Constiinta- forma de reflectare a realitatii proprie oamenilor, forma cea mai inalta a
activitatii creierului, psihicului. Provine de la cuvintele latine cum-cu si scientiastiinta. In structura constiintei se deosebesc elementele cognitive (gindirea),
emotional (emotii si sentimente) si volitiv (vointa).
Gindirea este capacitatea de analiza si sinteza, de a capata cunostinte noi si de a le
folosi in diferite conditii. Aceasta ne da informatie si cunostinte despre lumea
obiectiva. Gindirea umana are un caracter abstract, generalizat, ea se exprima prin
notiuni.
Emotiile si sentimentele sunt reflectari apreciative a realitatii, ele unesc
situatia exterioara cu necesitatile omului. n structura contiinei evidenien dou
niveluri: contient i incontient. Nivelul contient include acele procese psihice de
care noi ne dm seama, le nelegem, se gsesc n centrul ateniei noastre.
Incontient - domeniu al psihicului ce const dintr-o totalitate de procese, operaii
i stri ce nu sunt reprezentate n contiina subiectului. Acest domeniu a

concentrat n sine pasiunile, motivele, nzuinele sensul crora este determinat de

cerinele i necesitile fiziologice. Aadar nu orice aciune este orientat contient.
Fenomenele incontiente nu-s ceva misterios, enigmatic, ci tot aceea activitate a
sistemului nervos superior care n momentul dat nu se gsete n centrul ateniei
contiente, nu se percepe i resimte de individ. Unele i aceleai procese psihologice
pot s-i schimbe modalitatea, ele pot s se transforme din contiente n incontient
i invers, ntre ele nu exist un hotar denetrecut. Din punct de vedere fiziologic
procesele incontiente ndeplinesc un rol de protecie a sistemului nervos, iau sub
controlul su acele funcii care nu cer atitudinea creatoare i participarea
nemijlocit a contiinei (deprinderile, automatismele .a.).
12.2estimai rolul eticii proiectat la nivelul contiinei
E tica este stiinta care se ocupa cu morala , ea contine totalitatea normelor morale iar moralitatea este unitatea dintre
constiinta si comportare.

Etica, reprezinta un sistem de principii morale si de metode pentru aplicarea

acestora. Astfel, etica furnizeaza instrumentele pentru a elabora judecati morale. Ea
cuprinde limbajul, conceptiile si metodele care dau capacitatea individului de a
efectua decizii morale. Desigur, rationamentele si judecatile etice mature nu sunt
totdeauna usor de facut. Faptele reale ale situatieinu sunt totdeauna limpezi, n
aceasta situatie, principiile sau criteriile etice ce trebuie folosite nu ntrunesc
totdeauna acordul sau consensul, nici macar al specialistilor. De aici etica pare,
pentru cei mai multi oameni de afaceri, si fie ceva subiectiv, amorf, rau definit si, n
cosecinta, nici folositor. Aceasta lipsa de ncredere n etica este, desigur, un fapt
nefericit, deoarece fara un acord comun asupra principiilor etice, etica ramne a
fiecaruia pentru el nsusi si ncrederea, care este baza tuturor afacerilor, este
subminata. Astazi, multi universitari (americani) considera ca etica a cazut
inexplicabil din pozitia sa nalta, exclusiva, din programele de nvatamnt ale
colegiilor si universitatilor. ntr-adevar, astazi numai o mica minoritate
dinabsolventii colegiilor si facultatilor au urmat un curs de etica. Sunt chiar putini
care cunosc limbajul etic si conceptele pe care le contine acesta, precum utilitarism,
justitie, drepturi sau bun simt.Dar sunt cteva principii calauzitoare de bun simt
care pot ajuta managerii n considerarea implicatiilor etice ale deciziilor si
comportamentele manageriale:1. Supunerea n fata legii. O teza a responsabilitatii
sociale si a eticii manageriale e supunerea fata de lege, de preferat att n privin_a
literei, ct si a spiritului ei.2. Ss se spuns adevsrul. Spunerea adevsrului e
importants n constituirea ncrederii n interesa_ii relevan_i.3. Sa se arate respect
pentru oameni. Tratarea cu respect al oamenilor are adnci radacini n studiul
eticii.4. Utilizarea si respectarea Regulii de aur. Tradus a n condi_iile lumii
afacerilor, aceast_ regul_ nseamn_ tratarea indivizilor corect _i cinstit, a_a cum
managerii ar dori s_ fie tratat_ afacerea dac_ aceasta ar fi un individ.5. nainte de
orice s_ nu p_gube_ti pe cineva, s_ nu faci r_u. Acest principiu n realitate prima
regul_ a eticii medicale este considerat de unii cercet_tori americani a fi linia de
baz_ a oric_rei consider_ri etice _i totodat_ una u_or de aplicat n afaceri.6.
Participarea activ_ f_r_ paternalism. Acest principiu _intit la nv__area privind
nevoile interesa_ilor relevan_i, mai mult dect deciderea a ceea ce este mai bine
pentru ei.7. Totdeauna s_ ac_ionezi cnd ai responsabilitate. Managerii au
responsabilitatea de a ini_ia o ac_iune sau de a lua o decizie de cte ori au

capacitatea sau resursele de a proceda a_a, sau oricnd cei apropia_i sunt n nevoie
_i managerul este singurul care poate oferi ajutor.
12.3apreciai timpul ca fiind stpnit de contiin

Timpul are un sir de proprietati generale si specifice:

-ireversibilitate.Timpul este una dintre dimensiunile universului care ordoneaza
evenimentele intr-o succesiune ireversibila si este corelata cu notiunea de
eveniment.
-unidimensionalitatea.Timpul are o singura dimensiune si se scurge intro singura
directie.
-durata.Una dintre problemele majore ale timpului este problema trecerii.Ea
presupune intelegerea asimetriei dintre trecut si viitor.Aceasta asimetrie se numeste
cite odata sageata timpului.
-omogenitate.Timpul n mecanica clasic este omogen, nu este influentat de
obiectele sau fenomenele ce au loc si este independent de spatiu.
Particularitatea unor norme, se incearca de a elucida corelatia dintre norme sociale
in societate la etapa actuala si se demonstreaza ca un imperative al timpului ce
consta in utilizarea mai frecventa a traditiilor si normelor, obiceiurilor de
convietuire sociala.
Constiinta este memoria, fara de care nu am ajunge la identitatea de noi insine sau
ne-am pierde-o. Memoria constituie un fel de trasatura de unire intre ceea ce am
fost si ceea ce suntem in prezent si spre ceea ce aspiram sa fim in viitor, este
identitatea eului nostru pe axa timpului. De aceea, Henri Bergson definea
constiinta in primul rind ca memorie. Un om care si-a pierdut memoria si-a pierdut
in mare parte constiinta si deci identitatea de sine, daca nu i-a fost atins si mai grav
centrul vorbirii, pentru ca astfel sa nu fie chiar totul pierdut pentru a si le recupera.
Literatura se ocupa cu predilectie
de astfel de cazuri umane. Tot datorita
constiintei, ne amintim un eveniment placut sau trist din viata sau din istoria tarii
noastre. Memoria trairilor anterioare si proiectia viitorului sunt laturi
complementare ale identitatii de sine a personalitatii umane. Aceste componente se
refera si la comunitatile umane, nationale indeosebi. Constiinta trecutului comun si
increderea in viitorul propriu sunt definitorii pentru constiinta nationala a ficarui
popor.

13.1definii noiunea de dreptate

Dreptatea valoare juridic i politic; ea presupune "recunoaterea n altul a unei

personaliti egal cu a noastr" (Proudhon), "acordarea libertii i respectul demnitii
individului"(M. Ralea); dreptatea constituie izvorul libertii i egalitii, formeaz baza
societii; generic ea semnific "respectarea riguroas a drepturilor fiecruia". Pentru Rawls,
dreptatea este un compromis ntre libertate, egalitate i recompens. Dreptatea permite i
anumite genuri de inegaliti: de prestigiu, avere, obligaia de a plti impozite etc. Dei
inegalitile trebuie nlturate, ns n unele cazuri remarca autorul "Teoriei justiiei" - ele
sunt singura modalitate care permite s existe mai mult dreptate n societate. De la Aristotel
s-a pstrat distincia ntre diferite forme de dreptate: comutativ, distributiv i represiv, n
fiecare regsindu-se exigena egalitii i proporionalitii; 1. dreptatea comutativ are ca
idee central o regul matematic (dou cantiti egale cu a treia sunt egale ntre ele) un
schimb este drept cnd cei doi termeni schimbai au aceeai valoare, fiecare din ei putnd fi

schimbat pe un ter comun; un mod de recunoatere i afirmare a egalitii ntre persoanele

participanilor la schimb, pentru c fiecare are aceleai drepturi; 2. dreptatea distributiv are
ca principiu fundamental "fiecruia dup munca i valoare sa", care se coreleaz cu principiul
egalizrii anselor i al vieii decente; este nedrept s se distribuie retribuii egale unor oameni
inegali; dreptatea distributiv stabilete egalitatea n raporturile a patru termeni - dou lucruri
i dou persoane; candidatul bun va primi nota bun, candidatul slab va primi nota slab; 3.
dreptatea represiv, conform creia sanciunea este proporional cu gravitatea prejudiciului
nsui; are o form cutumiar legea talionului: "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte".
Credem c, n perspectiv, va prevala tipul de dreptate distributiv, iar dreptatea (s dai ce
este al lui) va tinde s se confunde cu caritatea (s dai ce este al tu, fapt ce implic
devotament i generozitate).
13.2analizai dreptatea n raport cu binele i adevrul
Pentru a stabili relaia dintre drept, adevr i dreptate trebuie mai nti s descoperim semnificaia metafizic a fiecruia
dintre termeni. Cuvntuldrept deriv din latinescul directus i are nelesul de linie dreapt, rigl saudrept. Este
corespondentul termenului jus drept, dreptate, licit.
Dreptul, conform DEX poate avea patru definiii care privesc sensul juridic al cuvntului drept. ntr-un prim sens dreptul
reprezint totalitatea regulilor i normelor juridice care reglementeaz
relaiile sociale dintr-un anumit stat. Totodat este i o tiin sau disciplin care studiaz dreptul. Dreptul mai poate avea
nelesul de prerogativ legal recunoscut unei persoane, de a avea o anumit conduit, de a se bucura de anumite privilegii.
ntr-un ultim sens, dreptul mai poate avea nelesul de rsplat, retribuie, care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei
munci.
Din punct de vedere filosofic, dreptul este conceput n sensul de justee sau echitate, pornind de la ideile lui Platon,
Aristotel si mai apoi Toma dAquino. Filosoful grec, Platon vorbete de idea de dreptate, de justee, un ideal al dreptii, un
ideal ce nu poate fi atins i mai ales gsit n lumea sensibil n care ne aflam. El doar poate fi copiat, reprodus inegal dup
ideea de dreptate care guverneaz n lumea ideilor. Acest ideal, spune Friedrich A. Hayek nu poate fi atins niciodat n mod
desvrit, de vreme ce legiuitorii, precum i cei crora le este ncredinat aplicarea legii, sunt oameni supui greelii.

Orice lege, restrnge libertatea individual ntr-o anumit msur, iar aa cum spunea filosoful
german, Immanuel Kant: Dreptul este tiina care limiteaz libertaile pentru a le pune de
accord. Aici se pune problema definirii dreptului din punct de vedere deontologic. Datoria
dreptului este aceea de a fixa o limit, de a restrnge libertile pentru a nu se ajunge la o situaie
de anarhie. Limitarea libertaii se face pe baza ideii c voina liber a fiecruia s poat coexista cu
voina liber a tuturora, n virtutea unei legi universale a libertaii. n consecin dreptul reprezint
o organizare a libertii. Individul este liber s i urmreasc elurile i dorinele lui personale, n
cadrul regulilor cunoscute ale jocului.
Una dintre teoriile dreptului este cea a dreptului natural, care i are rdcinile n antichitatea
greac. Filosofii au utilizat ideea de natur ca ordine a lucrurilor, opunnd natura tiraniei
oamenilor. Sofocle opune legile naturale divine, legilor scrise, fcute de oameni, artnd c
primele sunt nelepte, iar celelalte sunt arbitrare. Aristotel, fondatorul teoriei naturaliste a
dreptului, concepe lumea ca un tot unitar, cuprinznd ansamblul naturii. Dup prerea lui, omul
aparine naturii ntr-un dublu sens: nti, el este o parte a materiei, participnd la experiena
acesteia, dar, n acelai timp, omul este nzestrat cu o raiune activ, care l distinge de alte pri
ale naturii. El este, deci, capabil s i formeze voina n acord cu raiunea sa.
O variant a teoriei dreptului natural aplicat la stat o constituie teoria contractului social. Aceasta
a cunoscut o mare dezvoltare la juritii i oamenii politici din secolul al XVII-lea. Autorul replicii
teoriei naturaliste a fost filosoful francez Jean-Jaques Russeau. El pornete de la faptul c
oamenii se nasc liberi i prima lege natural a lor este de a veghea asupra propiei lor conservri.
Este necesar o form de asociere care s apere persoana i bunurile fiecrui asociat.

Adevrul, conform DEX reprezint concordana ntre cunotinele noastre i realitatea obiectiv, o oglindire a realitii
obiective n gndire, ceea ce corespunde realitii, ceea ce exist sau s-a ntmplat n realitate. Totodata adevrul mai are i
semnificaia de justee i exactitate.
Teoria adevrului o d Aristotel, i anume: A enuna c ceea ce este, este, i ceea ce nu este, nu este, reprezint un
adevar. Aadar, cnd vine vorba de lucruri ce sunt susceptibile de ambele contrarii, aceeai opinie i aceeai judecat
ajunge s fie adevrat i fals i se poate ca ea s fie cnd adevrat, cnd neadevrat. Dar cnd e vorba de lucruri ce nu
pot fi altfel dect sunt, nu se
poate ca aceeai opinie s fie cnd adevrat, cnd fals, ci aceleai opinii sunt de-a pururi adevrate sau false.
La fel ca i la dreptate, Platon vorbete despre adevrul ca ideal. Trebuie s il reamintesc din nou pe Platon deoarece
idealismul su se leag i de adevr. Lumea sensibil n care trim, o lume nconjurat de opinii este guvernat de soare, pe

cnd lumea ideilor, lume nconjurat de adevruri absolute este guvernat de binele suprem - adevrul.
Adevrul, n zilele noastre tinde s fie tot mai relativ. Orice adevr susinut de o persoan poate fi contestat de ctre o alt
persoan indiferent dac punctul de plecare este acelai. De aici i
maxima: Adevrul este undeva la mijloc. Adevrul relativ nu mai stabilete ceea ce este drept, cum stabilea adevrul
absolut. Adevrul relativ este un punct de plecare, care poate fi contestat
pan se va ajunge la un fals i cu toate acestea nu se poate spune c el este fals.
Dreptatea, conform DEX reprezint principiul moral i juridic care cere s dea fiecruia ceea ce i se cuvine i s i se respecte
drepturile. Dreptatea mai poate avea nelesul de reparare a unei nedrepti svrite cuiva. Dreptatea este echitate,
justiie, lege.
Concepia asupra dreptii pe care John Rawls o dezvolt se bazeaz pe dou principii: mai nti, fiecare persoan care
particip la o practic sau care e influenat de aceasta, are un drept egal la cea mai larg libertate care e compatibil cu o
libertate de acelai fel pentru toate persoanele; i, n al doilea rnd, inegalitile sunt arbitrare n msura n care nu ne vom
putea atepta ca ele
s conduc la avantajul tuturor. Aceste principii formuleaz dreptatea ca un compus cuprinznd trei idei: libertatea,
egalitatea i recompensa. Rawls vorbete despre dreptatea ca echitate, iar argumentul pornete de la experimentul
mental al vlului de ignoran. Acesta presupune o situaie n care oamenii sunt lipsi i de orice cuno tin privind nzestrrile
lor, valorile morale pe care le au i preferinele concrete. De asemenea, indivizii afla i n spatele vlului ignoran ei nu
cunosc sentimente precum invidia. Tot ceea ce tiu ei este c vor avea preferine pentru satisfacerea crora va fi nevoie de
mijloace. Rawls spune c nu vom ajunge la o dreptate absolut dect cu ajutorul vlului de ignorant, care ne mpiedic s
privim avantajele, dezavantajele, preferinele i de asemenea ne mpiedic s avem resentimente fa de
oameni. Aristotel vorbea despre dreptate i merit. Etica teleologic a lui Aristotel vizeaz scopul unei

aciuni, iar scopul dreptii trebuie s fie meritul. Potrivit exemplului dat de nsui filosoful, dac se
vor mpri flaute unor artiti egali ntre ei, nu li se vor da cele mai bune instrumente celor mai
nobili, pentru c nobleea nu-i face mai ndrepii. Va trebui s se dea instrumentul celui mai
desvrit artist, care va ti s se serveasc cel mai bine de el. Astfel, dreptatea trebuie s se fac
n funcie de merit. Moralitatea lui Aristotel se mbin cu vlul de ignoran a lui Rawls, pentru c
dac am fi orbii de prejudeci, de orice fel de preferine, de noblee ori de frumusee, am putea
face dreptate n funcie de merit. Am putea privi omul n speldoarea lui, n frumusee i nobleea
lui emanat de cunotine, inteligen, talent etc. Ideea de dreptate funcioneaz n temeiul
libertii i egalittii.
Dreptatea se aterne atunci cnd oamenii sunt liberi i sunt tratai egali, sunt egali n faa legii,
egali n faa tuturor. Ei trebuie s fie egali ntre ei, dar asta nu nseamn c toi oamenii sunt la fel.
Sunt egali n faa legii, adic statutul pe care l au n societate, fie el de muncitor sau de
coordonator, rmne n societate, n faa legii ei sunt tratai cu egalitate. Jean Paul Sartre n
lucrarea sa Fiina i neantul vorbea despre o libertate i responsabilitate absolut. Dreptatea se
bazeaz pe sentimentele sociale ale umanitii i tinde ctre utilitatea general: datorit
sentimentului natural de dreptate, oamenii sunt capabili s identifice acele lucruri care nu le sunt
benefice. Graie moralizrii prin sentimentul social,
oamenii acioneaz promovnd binele general. Oamenii detest s aduc vreun prejudiciu societii
i implicit lor nile. O persoan dreapt consider c un act nedrept este condamnabil chiar i fr
s fi fost afectat ea nsi n mod direct de acea aciune. Astfel, dreptatea se realizeaz n
vederea conservrii drepturilor tuturor membrilor comunitii.
Prin urmare, cele trei concepte de drept, adevr i dreptate vizeaz echitatea i justeea. Dup
cum am vzut mai sus, n definiiile fiecrui cuvnt am regsit cuvntul echitate . Vom spune,
deci, c ce este drept trebuie s fie adevrat, s fie just, iar ceea ce este adevrat trebuie s
conduc spre dreptate pentru ca adevrul este cel ce face dreptatea. Starea de fapt duce la
raiunea unui adevr, o situaie care face posibil existena unei legi. Legea este cea care confer
subiectului de drept, un drept anume, un privilegiu, care este protejat de aceasta. Odat ce dreptul
este nclcat, legea poate interveni n vederea restabilirii dreptului respectiv. Dac una dintre valori
se altereaz, relaia dintre acestea ar duce la o transformare complet.
Cele trei valori, mpreun, ntrunesc conceptul de echitate, de justee. Echitate fr drept i
adevr nu
exist, iar echitate fr dreptate nu nseamn nimic.
Dreptatea, dac nu este guvernat de adevr, dac prin dreptate promovm idei false, atunci nu
mai putem vorbi de adevr i, prin urmare, nu mai poate exista un stat de drept.
Statul de drept este angajat s respecte drepturile i libertile ceteneti, s urmreasc
ocrotirea acestora i s lupte pentru adevr. Luptnd pentru adevr, statul de drept va regsi
dreptatea pentru c dreptatea zace n ceea ce e drept i adevrat, n ceea ce este echitabil.
13.3evaluai dreptatea n raport cu impunerea i constrngerea

O constrngere este o limitare a posibilitilor datorit unui sistem de reguli.

Constrngerile sunt ntlnite n orice domeniu al vieii umane, ba chiar mai mult n orice parte
a universului cunoscut. Constrngerile sunt materializate prin intermediul legilor - n accepiune
larg.
14.1definii conceptul de frumos

Frumosul o valoare estetic care semnific perfeciunea desvrit, perfeciune privit, dea lungul istoriei gndirii filosofice, n mod diferit: Platon echivala frumosul cu ideea de
frumos care sluiete n lucruri; el ine nu numai de exteriorul, ci i de interiorul lucrurilor;
aspiraia spre perfeciune se realizeaz n trepte: frumosul fizic, frumosul moral, frumosul n
sine; Aristotel concepea frumosul n ipostaz de substana perfect organizat, el ine de
exterioritatea lucrurilor, de forma lor; Sf. Augustin explic frumosul prin recurs la divinitate,
tot ce este frumos are n sine ceva divin; pentru Kant, frumosul este ceva ce place fr
concept; iar pentru Hegel, frumosul devine ntruchiparea sensibil a ideii; Schleiermacher
identific frumosul cu perfeciunea; T. Vianu privea frumosul ca ceva izbutit estetic. Astzi,
frumosul se definete ca "ansamblu de reprezentri, emoii, sentimente i idei cu privire la un
complex de nsuiri ale entitilor, relaiilor, activitilor i produselor activitii umane,
nsuiri care sunt apreciate ca avnd valoare estetic" [Pan, L., "Filosofia culturii tehnice",
2000, p. 116].
Frumosul uman reprezint rezultanta frumuseii naturale, psihice, intelectuale i
comportamentale; forme care se intercondiioneaz. Frumosul poate fi n natur i n art; n
decursul timpului s-a licitatat n special frumosul n art. Credem c acest gen de frumos,
realizat de artistul calculator, va va invada piaa, i amenin n mod alarmant gustul i
discernmntul artistic.
14.2comparai noiunea de "frumos n sine" cu frumosul ca proprietate atribuit lucrurilor i fenomenelor
din realitatea nconjurtoare

Raionamentul logic nu reuete s ne conduc spre ceea ce este frumos n sine. Frumosul n sine
ne conduce n final ctre descoperirea adevrului. Pctuim prea mult n faa frumosului n sine,
astfel nct adevrul ni se ascunde.
Ne rugm s orbim n faa frumosului spernd astfel s contientizm chintesena actului creator,
dar, de fapt, asta nseamn s ne ducem pcatul mai departe, adic s vedem, dar fr s
nelegem unde ne situm n faa frumosului.
Nici cnd am devenit nite montri ai aceste dualiti, nu ne-am dat seama dac orizontul nostru
cuprinde acel frumos n sine.
Ne mirm, dar nici noi nu tim ce consecine va avea acest act. Stm i meditm n sperana c
ceva sau cineva va face un gest gratuit i astfel vom nelege i noi de ce se ndeprteaz att de
mult FRUMOSUL.
14.3argumentai importana gustului estetic pentru categoria de frumos

Conceptul de estetica isi are originea in limba greaca: aisthesis, aisthetikos ceea ce se
refera la sensibil, placut, frumos. Estetica este stiinta despre frumos, ea studiind legile si
categoriile frumosului.
Educatia estetica este una dintre componentele educatiei care utilizeaza in formarea
personalitatii potentialul educativ al frumosului estetic, social si natural.

Categoriile educatiei estetice sunt:

- idealul estetic este categoria care exprima modelul (prototipul) estetic spre care
aspira sa-l cultive si sa-1 finalizeze un artist, un individ.
- stilul estetic este o categorie care exprima calitatile si capacitate omului de a percepe
de a trai frumosul.
- gustul estetic este categoria care exprima calitatea si capacitatea omului de a iubi si
aprecia frumosul sub raport cognitiv, afectiv si comportamental.
- spiritul de creatie este categoria care exprima capacitatea si abilitatea de a imagina si
crea frumosul. Educatia, in general, si educatia estetica, in special, trebuie sa treaca accentul
de pe ipostaza reproductiva a invatamantului pe ipostaza cultivarii potentialului creator al
personalitatii.
Dezvoltarea aptitudinilor estetice creatoare presupune:
- stimularea aptitudinilor creatoare in receptia estetica, dezvoltarea imaginatiei
integratoare in raport cu opera de arta receptata,
- formarea capacitatii de a exprima, de a comunica trairea estetica,
- dezvoltarea capacitatii de a surprinde, a aprecia si a exprima cu mijloace artistice
unele aspecte ale naturii, ale existentei cotidiene,
- stimularea trebuintei de frumos,
- formarea abilitatilor estetice si a deprinderii de a le folosi consecvent in munca si in
viata cotidiana.
Chiar i realitatea pe care o numim urt are coninutul ei estetic. Caracterul formei estetice
este determinat de acel Ceva care place sau e moral, care ridic pe om la cerul metafizicii i al
realitii, acel frumos din punct de vedere natural i fizic. Acel ceva trebuie s se simt, s se arate.
Spiritul estetic st sub semnul triadei Unitate, Armonie, Simetrie. El define te fiin a artei sau
arta fiinei.
Sentimentul abstract definete violena sentimentului, n general, care nu a reuit s se
transforme n contemplaie. Uurina cu care apare intuiia este dat de Sentiment i nu de Idee.
Cum lefuiete sentimentul o imagine? Ce rost are fierberea sentimentelor, dac spiritul nu se
odihnete pe o imagine frumoas?
Rspunsul e dat de art, bunul gust i fineea simului. Un sentiment vioi se transform ntreg
ntr-o reprezentare lefuit, iar raportarea se face ctre neleapta experien a vie ii.
Un refugiu al vieii i al existenei, pentru care ntotdeauna avem timp, este Misterul. Ceea ce nu
poate aprea din prima prin cuvinte, prin sunete, prin pictura pus pe pnz reprezint Misterul.
Acesta alearg cuvintele pn cnd muchii gurii noastre obosesc, face ca muzica s tresar n
gtlej sau s ne tremure degetele ce caut clapele ideale, sau care face ca pnza s se piard n
culori.
Independena unei forme presupune materia asupra creia se exercit. Dependen a de frumos
trebuie s fie util pn cnd va oferi ansa unei garanii a independen ei.