Sunteți pe pagina 1din 3

Irisul

Este una dintre cele mai populare si frumoase plante de gradina. Are cateva sute de varietati dintre
care 200 spontane. Varietatile de iris sunt disponibile de la dimensiuni miniaturale pana la foarte
inalte, cu flori in toate culorile si cu dimensiunea acestora de la 5 la 23 cm diametru. Daca se vor
face aranjamente cu mai multe specii de irisi, inflorirea se va extinde din aprilie pana in iunie.
Pentru plantare se aleg locuri insorite, cu cel putin 6 ore de soare direct. Irisul prefera solul bine
drenat, bogat in substante nutritive. Acesta trebuie sa aiba pH neutru sau usor acid. Fertilizarea
solului se face cu cantitati scazute de nitrogen si ridicate in fosfor si potasiu (5-10-10). Locul de
plantare trebuie sa-i asigure irisului o buna aerisire, pentru a indeparta pericolul daunatorilor. Irisii
cresc dintr-un rizom plantat chiar sub suprafata solului.
Din acest rizom vor creste frunzele, tulpinile florale si radacinile care vor hrani planta. Dupa 2-5 ani
acest rizom va putea fi sectionat. Aceste sectiuni trebuie sa contina muguri sanatosi si vor fi folositi
pentru dezvoltarea plantatiei de irisi. Pentru majoritatea irisilor, perioada de inflorire maxima este
dupa 3-4 ani de la plantare. Din iulie si pana in septembrie rizomul are o perioada de odihna.
Aceasta este perioada din an cea mai propice pentru
plantarea rizomilor asa incat pana la venirea iernii sa fie suficient de bine dezvoltati. La sfarsitul
verii, mugurii viitoarelor plante sunt deja formati. De aceea, e nevoie ca ei sa fie protejati la timp de
frigul iernii. Inainte de plantare cu 2-3 saptamani, solul trebuie bine ingrijit pe o adancime de 20-25
cm. Rizomii trebuiesc plantati aproape de suprafata intr-o adancitura facuta in asa fel incat rizomul
sa fie plasat deasupra spatiului in care se vor dezvolta ulterior radacinile. Atunci cand se planteaza
mai multi rizomi, acestia trebuie sa aiba aceeasi orientare si sa existe intre ei o distanta
aproximativa de 30 cm.
Irisii necesita aceleasi ingrijiri ca si alte plante perene. Eliminarea buruienilor prin sapare la
suprafata duce la aerisirea rizomilor, daca este facuta cu grija asa incat acestia sa nu fie raniti.
Aceasta sapare trebuie sa aibe loc inaintea infloririi. Udarea trebuie sa fie adecvata: solul trebuie
pastrat umed dau nu ud. Dupa ce se trec florile, indepartati-le de pe tulpini, daca obtinerea de
seminte nu este scopul dvs. Eliminarea frunzelor sau tulpinilor
bolnave va reduce sansele de imprastiere a unor afectiuni. Fertilizarea se face de cel mult 5 ori pe
an. Plantele aflate in primul si al doilea an de vegetatie trebuiesc protejate de frigul iernii prin
mulcire. Inainte de aceasta operatiune se indeparteaza portiunile afectate de diverse boli si planta va
fi tratata cu fungicide.
Mulcirea ajuta nu numai la protejarea plantei de frig dar previne si smulgerea acesteia din pamant
din cauza vantului. In primavara, stratul de protectie va fi eliminat esalonat. Dupa ce pamantul se
usuca, verificati daca rizomii s-au pastrat in buna stare peste iarna. Rizomii deteriorati vor fi
indepartati iar cei care s-au imbolnavit vor fi tratati cu substante corespunzatoare. Ei vor fi
replantati dupa regulile deja enumerate mai sus. Desi irisii sunt plante care nu necesita ingrijiri
speciale, ei trebuiesc feriti de omizi si de afectiunile produse de bacterii la nivelul rizomilor.
Gradina trebuie pastrata curata si toate gunoaiele care se mai aduna pe timpul toamnei sau iernii vor
fi indepartate.

Dalia
Originara din Mexic, dalia este o planta de gradina foarte cultivata datorita varietatilor, culorilor si
duratei de inflorire. Inalta de aproximativ 2m dalia are tulpina usor lemnificata si frunze mari.
Floarea daliei poate fi de cinci feluri: floare simpla, floare de anemone, floare aplatizata, pampon

sau cactus, aceasta din urma fiind cea mai cautata. Dalia infloreste din iunie pana in octombrie, dar
aceasta perioada se poate prelungi prin acoperirea spatiilor in care este cultivata. Planta se dezvolta
foarte bine in locuri insorite, cu sol bogat in humus si ferit de vant. Este foarte potrivita pentru
gradinile din zonele deluroase cu temperaturi moderate, dar rezista destul de bine si la ses, numai ca
aici trebuie udata abundent. Radacinile tuberizate se folosesc pentru inmultire dar ele nu rezista la
temperaturi mai mici de 0 gr. C, de aceea ele se scot toamna din pamant si se depoziteaza in spatii
racoroase.
Radacinile tuberizate se sectioneaza departe de muguri, urmand ca din acestia sa creasca lastari.
Aceste bucati de radacini tuberizate se folosesc pentru infiintarea plantatiilor in gradina sau in sere.
Daca doriti sa fortati cultivarea daliei asa incat sa aveti flori din mai si pana in noiembrie le puteti
cultiva in ghivece, ladite sau direct pe parapete in spatii acoperite (sere), la o temperatura de 16-18
gr.C si sol pastrat permanent reavan. Solul potrivit este acela format din pamant de frunze, pamant
de telina si nisip. Inainte de plantare solul trebuie dezinfectat. Dupa o luna de la plantare, daliile ar
trebui sa aiba 5 cm inaltime. In functie de locul pregatit pentru ele, plantarea va incepe in februarie
sau martie. Daca le cultivati in spatii deschise, atunci este mai bine sa incepeti aceasta la inceputul
lui aprilie.
Dalia se mai poate inmulti si prin butasi care dau flori foarte frumoase. Indiferent daca la plantare
folositi butasi sau radacini ruberizate trebuie sa aveti grija sa nu le acoperiti cu prea mult pamant si
nici sa le puneti la o adancime prea mare. Daca plantati gresit daliile vor creste incet sau vor fi
afectate de seceta. Daca plantarea este prea deasa, vlastarii se vor umbri reciproc afectand calitatea
florilor. Daca doriti sa obtineti dalii pentru flori taiate nu trebuie sa neglijati lucrarile speciale de
ingrijire. Ele au ca scop ramificarea plantei cat mai aproape de baza sau eliminarea unor vlastari sau
boboci laterali care ar duce la flori nereusite. Aceste operatiuni incep cand planta are trei perechi de
frunze, pentru a economisi substantele nutritive pe perioada de dezvoltare (vara-toamna).
Udarea daliei se face dimineata sau seara cu cantitati mari de apa. In perioada de crestere puteti
adauga si substante minerale pentru o dezvoltare mai buna a plantelor. Buruienile care apar pe
spatiul plantatiei se indeparteaza si solul se afaneaza. La unele specii de dalia se procedeaza la
tutorare sau musuroire, udarea producandu-se printre brazde. Dalia este sensibila la viroze, fainare,
mucegai cenusiu, paianjeni, coropisnite, melci si afide. Dar dupa asemenea insiruire de afectiuni nu
trebuie sa va speriati: pentru fiecare boala exista o substanta potrivita care o combate. Doar in cazul
virozelor este recomandata distrugerea plantelor afectate.
In mod normal, la o dalia ingrijita se pot obtine aproximativ de 20 de tije florale. Recoltarea florilor
se face dimineata sau seara, taierea facandu-se deasupra lastarilor pregatiti pentru urmatoarea
inflorire. Dupa caderea primelor brume de octombrie, tuberii plantelor care au fost cultivate in camp
se scot si se depoziteaza in spatii reci (pivnite, magazii, sere reci). Pentru scoaterea lor se folosesc
cazmale. Se aleg zile uscate si insorite pentru aceasta operatiune. Dupa ce tuberii au fost scosi si
curatati de pamant se dezinfecteaza, se spala cu apa rece si se aseaza intr-un singur strat in ladite
care vor fi pastrate la temperaturi de 4-6 gr. C

Crinii
Membru al familiei Liliacee, crinul are nenumarate varietati, majoritatea provenind din China si
Japonia. In antichitate, crinul isi impartea celebritatea cu trandafirul. Pentru romani si greci crinul
simboliza puritatea si speranta, motiv pentru care era oferit adesea templului zeitei frumusetii. Toate
varietatile de crin sunt perene si au in pamant bulbi cu aspect de solzi, care permit inmultirea pe
cale vegetativa. Tulpinile sunt drepte si au frunze ovale. Forma florilor si felul in care sunt dispuse
ajuta la clasificarea varietatilor.

Crinul alb este cel mai cunoscut dintre toate varietatile. El creste pana la 150 cm si are 12-20 de
flori parfumate, care apar in luna iunie. Crinul imperial infloreste tot in iunie, dar este o varietate
care necesita cultivarea in zone mai calde. Floarea seamana cu o trompeta de culoare violet pal pe
partea exterioara. Crinul portocaliu are cate 5-8 flori pe o tulpina. Culoarea lui variaza de la galben
pana la rosu punctat cu negru.
Crinii trebuiesc plantati in zone partial umbrite cu sol usor acid, bogat in humus si bine aerisit.
Inmultirea lor se face prin bulbi selectati cu grija in perioada de vara si pastrati 2-3 saptamani in
ladite. Crinul se mai inmulteste prin bulbili care apar la subsoara frunzelor sau prin butasi de solzi.
Unele varietati sa inmultesc chiar si prin butasi de tulpina si frunze sau prin seminte. Plantatiile se
infiinteaza toamna, bulbii plantandu-se la o distanta de 15-40 cm si la o adancime de 15-20 cm.
Solul potrivit trebuie sa contina turba si pamant de frunze. Se aplica ingrasari pe baza de potasiu in
perioada de inflorire. Crinii se uda ritmic, se plivesc de buruieni si li se afaneaza solul din cand in
cand. La nevoie plantele vor fi tutorate.
Crinii sunt sensibili la viroze, fusarioza, bacterioza si rugina. Daca observati pete pe frunze, daca
bulbul pare putred si degaja un miros urat, atunci planta este bolnava si trebuie eliminata pentru ca
risca sa le imbolnaveasca si pe celelalte. In general bolile sunt prevenite prin tratarea solului si a
bulbilor cu diverse substante. Atunci cand crinul este in faza de boboci bine colorati se taie cam la
10-20 cm de baza tulpinii, asa incat bulbul sa fie pastrat in siguranta. Daca doriti sa obtineti inflorire
timpurie, puteti sa cultivati crini in sere. Foarte apreciati, crinii se pot folosi ca flori taiate pentru
decorul interioarelor sau ca flori de gradina. Mai nou, puteti planta bulbi de crini si in jardiniere si
ghivece adanci de minim 15 cm. Veti fi rasplatiti cu flori superbe care, cu siguranta, vor atrage
atentia.