Gazometrie arteriala

Masurare a nivelului oxigenului si dioxidului de

carbon in sangele arterial. Aceste niveluri reflecta hematoza
(imbogatirea sangelui in oxigen si epurarea dioxidului de carbon din el
prin plamani). Prelevarea sangelui se face plecand de la
o artera superficiala, in general artera radiala de la incheietura mainii,
sau, la copil, din capilarele urechii. Rezultatul, obtinut in citeva
minute, este exprimat in "presiune partiala" arteriala: PaO2 pentru
oxigen (in mod normal de la 11,3 la 13,3 kilopascali, adica de la 85 la
100 milimetri coloana in vechile unitati, aceste valori micsorandu-se
cu varsta); PaC02 pentru dioxidul de carbon (in mod normal de la 4,9
la 5,7 kilopascali, adica de la 37 la 43 milimetri coloana de mercur,
valoare care nu se modifica cu varsta).
Aceste masuratori sunt facute intotdeauna cuplat cu cele ale altor
parametri de importanta fiziologica considerabila: pH (reflecta
concentratia sangelui in ioni bicarbonat si in dioxid de carbon);
procentul de hemoglobina oxigenata (de la 97 la 100% in sangele
arterial); cantitatea de hemoglobina sangvina; nivelurile de bicarbonati
sangvini.
Plecand de la totalitatea acestor elemente, este posibil sa se evalueze
situatia respiratorie a unui bolnav, sa se aprecieze perturbatiile
echilibrului acido-bazic, sa se determine, atunci cand se cunoaste
debitul cardiac, cantitatea de oxigen pe care inima si plamanii le
furnizeaza tesuturilor periferice. Atunci cand sunt cuplate cu
masuratorile de gaze in sangele arterial si de gaze in sangele venos
amestecat, prelevat din artera pulmonara in cursul unuicateterism
cardiac, este, de asemenea, posibil sa se evalueze consumul periferic
de oxigen. Examinarea gazelor din sange face parte din explorarea
functionala respiratorie. Ea permite evaluarea gravitatii
unei insuficiente respiratoriisi determinarea cauzei sale, fiind in
acelasi timp utila pentru interpretarea perturbatiilor de echilibru acidobazic sangvin (acidoza, alcaloza), pentru evaluarea aportului si
utilizarii oxigenului.