INCEPUTUL CRE$TINARII SIRBILOR

SUB IMPARATUL BIZANTIN HERACLIU

Preot Asistent lOAN RAMUREANU

I.

A$EZARE.I

Sf RBI LOR

$1 CROA7'lLOR

IN

RALCANI

Sirbii tac parte din marea famijie a popoarelor sl3\'e ~i a1ciituiesc

impreunii eu bulgarii, croatii 1;'islovenii, grupul slavilor de sud. Deoarece
istoria politicii ~i religioasii a sirbilor e strins legatii de istoria poporului
f.roat, in studiul nostru ne vom referi uneori ~i la dezvoltarea politica ~i
r.ligioasa a croaPlor.
Triburile slave au inceput sa patrunda in Peninsula Ba1canicii, pe teritoriul imperiului roman de Riisarit, atI'ase de ll1irajul Constantinopolului,
mai intii in grupuri mici, in timpul imparatului
Anastasie (491-518),
apoi in prima jumiitale a secolului al VI-lea, sub imparatii Justin (518527) ~i Justinian (527-565), in grupuri tot mai mari. De Ia jumatatea seca! VI -lea, triburile slave venira in numar mult mai mare impreunii eu
avarii, popor nomad de origine turco-tatara,
servind acestora ca masii
de manevrii in expeditiile lor de prada. Venind din Asia Centrala, avarii
s-au instal at in Pannonia pc teritoriul IIlyricului occidental, in locul Longobarzilor, care plecasera din Italia de Nord. Din Pannonia, avarii faceau
dese incursiuni de prada pc teritoriile imperiului bizantin. Triburile slave
aU ate sub dominatiil avarilor au luat parle, incepind din a doua jumiitate
a sec. al VI-lea, la loate expeditiile impotriva imperiului de rasari!. Asttel, slavii au ajutat pe avari sa cucereasca in 582, ora~ul Sirmium (Mitrovitza), metropola Prefec!urii I1lyricului. De acum, slavii patrund in grupuri tot mai numeroase in toatU Peninsula Balcanica ajungind pina in
Macedonia, Grecia Centrala 1}ichiar pin a in Peloponez, iar in Apus pina
13 Dyrrachion (fost Epidamnos, mai tirziu Durazzo), pe tarmlll Marii
Adriatice. Tn ultimii ani ai sec. al VI-lea, slavii, incl1rajati de avari, ~i-al1
creat 0 marina pentru curse ~i piraterii ~i atacau coastele Dalmatiei,
Italiei ~i Greciei, in timp ce triburile slave din interior, prin inaintarea
lor spre Adriatica, reduceal1 teritoril1! vechiului IIlyric la 0 fii:;;ie tot mai
ingl1stii de-a Il1nguI coastei dalmate.
La suirea pe tron a impiiratull1i bizantin Heracliu (610-641), slavii
ccupau Tstria. Dalmatia, Pannonia Superior ~i Pannonia Inferior, lv\oesi<J
Superior ~i Moesia Inferior, Dacia Ripensis ~i Dacia Mediteranea (= Dacia interioara), Dardania. Pr aevalitania, Macedonia ~i 0 parte din Thracia.
Tn anu! 614, Slavii au incendiat ~i distrus din temelie marea metropol5
cre1;'tina Salona, situata pe coast a dalmilti3, care, prin martirii si episcapij
ei, a jucat un mare rol in istoria cre~tinismului. Curind dupa acest de7.astru, a urmat ruinil oril:;;ului Epidaurus, 1l11mitde venetieni R<Jgusil, iar

INCEPUTUL

CREijTINARIl

SIRBILOR

16i

de slavi Dubrovnik .. 1 Popu~atia romana. inspaimintata

:;;i-a gasit sciiparea
pe 1I1sulele AdrIatIcl!, pe st11lca Raguse!, la Spalata, in palatul lui Diocle. I. Penlru incursiunile
~i stabilirea
slavilor in Balcani, vezi ca bibliografie:
Pro
COpill de Cezareea, De bello gothico, Ill, 13; IV, 40, cd. G. Dindorf, in Corpus Scriptorum Historiae. Byzantillae,
t. II, Bonnae, ~833, p. 329 sq. ~i 492 sq.; ed. J. Hallry,
loan de Asia sau de Efes, Istoria
_ t. II, LeipZig (feubner),
1905, p. 353 ~l 4f5483:
Bisericeasca,
VI, 25, in Die Kirchengeschichte
des 10haJl/!s VOIl Ephesus,
aus dem
MuncheIl,
1862, p. 255; vezi ~j: loan,
syrischen
iibNselzt
von J. M. Schon[eldcr,
Hishop of Ephesus, The Third Part of Ecclesiastical
History, lr. by R. Payne Smilh,
Oxford, 1860, p. 432; Eva.gr~, 1st. Bis., V, 12, The ecclesiatical
history, cd. by 1. Bidez
and L. Parmentier.
(Bizantine
Texl6, vol I), London,
1898, p. 208 ~i Migne, P.G.,
t. LXXXVI, 2, col. 2816 B; Theophancs,
Chrollographia,
an. C051, in Migne, P.G., t.
CIX, col. 509 C. Vezi ~i ed. J. Classen, in Corp. Script. Hist. Byz., t. I, Bonnae, 1839,
p. 361; cd. C. de Boor, t. I, Lipsiae, 1885, p. 233; Faptete Sfintului Dimitrie, MiJ!ullll~,
in Migne, P.G., t. CVI, col. 11671426; Paulus Diaconus, Historia gelltis Longobardorum,
ed. L. Bethmann et G. Waitz, in Mall. Germ. Hist., Scriptores
refilm Longobardicarum
et Italicarum, Hannoverae,
1898 ~i trad. engleza: History of the Langobards,
de W. J.
Foull{e, Philadelphia,
1907, p. 62; Mihail Sirianu, Cronica, X, 18, ed. J. B. Chabot,
Michel Ie Syriell, Chronique, t. III, Paris, 1899, p. 347348.
Stlldii mai importanle:
Lj. Hauptmann,
Les rapports des Byzalltins avec les Slaves
et les ALlares pendant la seconde moitie du F/e siecle, in Bymnlion,
t. IV (19271928),
Paris.Liege,
1929, p. 137170; Louis Brehier et Rene Aigrain, Gregoire Ie Grand, Les
flats barbares et la cOllqw!te arabe (580.757). (Histoire de l':.giise depu:s les ongines
jusqu'b. 110S jours, publiee sous la direction de Augustin Fliche et Vktor Martin, t. 5).
Paris, 1938. p. 8385; 145- 146; F. Dvornik, Les Slaves, Byzance et Rome au IXe siecl~
(Travaux
pubIies par l'lnstitut
d'etudes slaves, IV). Prague,
1926, p. 131. Idcm, Les
legendes de COllstantin et de Methode
vues de Bl)zance.
(ByzaIJtino-Slavica.
Recueil
pour J'elude des relations
byzantino-slaves).
Prague,
1933, p. 319, 248-267. Mathew
Spinl;a, A history of christianity
ilz the Balkalls. A study in the spread 01 byzantinE
culture among the SlaVS. (S/udy
in church history, vol. I), Chicago,
1933, p. 1-36;
1'\il;o Zupanici, Les Serbes a Serbciste (Macedoin'e),
au I'll siecle, in Byzantion, t. IV
(IW7.1928),
p. 277280; idem, Bela Srbija, in Narodna S/arina, t. II, Zagreb, 1923.
p. 107.] 18; Con:;tantin Jirecel{, Geschichte der Serben, Band I, Golha, 1911, p. 81109;
De VOTnovici, His/oire de la Dalmalie,
t. I, Paris, 1935; Jacques
Zeiller, Les origines
chre/iennes
dans les provinces
dQllllbiennes de ['empire romain, Paris,
]918, passim;
Ferdinand
$i~cici, Geschichte der /(roaten, Bd. I, Zagreb.
1917, p. 49(0; Ferdo $i.~cici,
Istoria Croaliei),
Zagreb, 1925. (Merge pina la anul 1102). noua
Povijest Hrvata
inaccesibilil; stanoe Stanojevici, Is/orija Srpskoga naroda, ed. 3a, Beograd,
1926 ~i Histoire de Yougoslavie,
Belgra.d, 1936; N. lorga, :.fXJque et carac/ere de /'etablissement
des Slaves dans la peninsule de Balkans, in Revue historique du Sud-Est europeell, VII
annee (1930), 1.3, Janvier-Mars,
p. 1- 17. Pentru completarea
bibliografiei
lrimitem la:
Vladimir Ciorovici, Bulletin Historique.
His/oire Yougoslave,
in Revue His/orique, 52-e
annee, t. CLV (1927), JanvierFevrier,
p. 112-162; M. Lascaris, Yougoslavie,
Bulle/in Bibliographique, in Byza,ntion, t. V, 2 (19291930), p. 544555; Byzantion,
t. VII, 2 (1\'t32),
p. 387-395; Byzarztion, t. XIV, 2 (1939), p. 415424.
Sa se vada urmatoarele
lucrari ~i articole mai noi: M. Vasmer, Die Slaven in
Griecfumland,
Berlin,
1941, excelenta
lucrare;
D. A. Zakythinos, Ol 2:Aci.GO( b 'EUO:/)(,
Alena,
1945; P. Charanis,
On the slavic settlement
in the Pelopanesus,
in Byzantinische Zeitschrilt,
46 Bd. (]951),
I, p. 91-103; A. Bon, Le Peloponese
byzantin jusqu'en 1204, Paris,
1951; G. Labuda, ChrolWlogie des guares
de Byzance
con/re les
Avars et les Slaves a la fin du V I-e siecle, in Byza:,ntinoslavica,
t. XI (Prague,
1950),
2, p. 167.173: P. LemerIe, Invasions et migrations dans les Balkans depuis la fin de repoque
romaine jusqu'au V/ll-e
siecle, in Revue Historique,
t. 211 (1954), 1-2, AvrilJuin, p.
265-308, cu bogata bibliografie in aparatul critic; F. Bari~ici, f;ar Foka (602.610); podunawski Avaro-Sloveni
(_ De Avaro-SlaLlis in P/wcae il11peratoris aetate), in Zbamik RailoVQ,
Vizantoloski Illsti/ut, 4 (1956). p. 7388; F. Dvornik, The Slavs. Their early history alld civi-

(=

166

Proot

Asist(Jl1lt lOAN

RAliIUREANU

"

(ian, ~i in spalele zidurilor de la Trau, Zara, Veglia 1,iiOssaro.2

Tn Rasarit, marea cetate a Tesalonicului,
al doiIea ora~ al imperiului de Rasarit, a suferit mai mulle atacuri din parlea slaviIor, dar a ramas necucerit, datorita puternicilor
sale ziduri. Dupa informatiile pe care Ie
Dimitrie,
avarii au atacat
avem din scrierea numita MillUlzile Stilltlilui
Tesalonicul illlpreuna cu slavii in anii 586, 597, 609, 614, 617, 620 ~i 622.
In anii 645 1,ii647, slavii au atacat singuri Tesalonicul. 3
lisalioll, Boston, 1056; 1. Bona, Die Langobarden
in Ungam, in Acla Archaelogica
Academiae Scielliiarum
lfJ,lgariae.
7 (1956). p. 183-244. Vezi pentru ale lucrari iugoslave:
Comili! Natiollal Yougoslave des Sciellces Ifisloriques.
Dix aJlllees d'hisloriographie
YOu'
goslave - 19.J5-1955. Pn~sente sous la redadion
de Jorjo ,Tad ic i, Beograd, 1955. p. 115134; Karl H. Menges, An Outline of Ihe early Hislory and migralioll of Ihe Slavs, New
Yorl(, 1953, ne-a lipsit.
Punctul de \'edere sovielic se clmoa~le din !ucrarile:
M. V. Levcenl(o, Bizantul
~i Slavii ill sec. V1-VII. in Vesillik DrcDlIei Islorii, 1938, nr. 4, p. 23-48; 13. T. Gorianov, A~ezt'iri/e slave ill sec. V I ~i regimul lor social, in ruse~te, in Vesillik Drumei IslorU,
1939, ,I, p. 308-318; N. S. Derjavin, CJlaBHHe B LlpeBHocTH. KYJlbTYPIIO-Y!cTOplI'lecKHii
04epK Moskva, 1945. Vezi traducerea
rominii : Siavii ill L'echime. Schilii istoricii culluralii. Bucure~ti, 1949, p. 9-51; Academician
V. I. Piceta, CJlaBHllo BII33I1THI1cKHe OTHOlIJellllH 13 VI-VII 1313. 13 ocoelueHHII COBeTCKHXHCTOpllKOB(19171947) (= Relatiile byzalllillo-slave
ill secolele V 1-VII ,~i puncful de vedere al isloricilor sovielici. 1917-1947),
in Vesillik Drevnei Islorii. 1947, nr. 3, p. 95-99 .
Din~re tratatele
mai noi penbru istoria Bizanjului.
cit1\m: A. Piganiol,
L'Empire
chrelien, 325-395. Paris, 1947; L. Brehier, Le monde byzanlill. Vie el morl de BI/zallce,
t. I. Paris, 1948; E. Stein, Hisloire du Bas-Empire,
II. De la disparilioll
de /'Empire
a la morl de luslinien
(476-565. Paris.
Bruxelles,
Amsterdam,
1949; P.
d'Occidenl
Goube-rt, BI/zance avalll /'I slam. II: Byzance el L'Occidenl sous les successeurs
de Juslinien. I. Byzance eI les Francs, Paris,
1956; G. Ostrogorsky,
Ifis/oire de /'Ial byzalllill (Bibliotheque
H/storique).
Traduction
Iran~aise de J. Gouillar1d, Paris,
1957.
2. Releritor la ora~ul Spalalo
(Split).
Grgo No\'ali, in studiul Conslalllillus
Porphirogelleles
ulld Thomas Archidiakoll
iiber die Zerslorung
romischell Siddle ill Dalmaliell. in Acles du I11-e COllgres Illlefl!alio,~al
d'eludes
byzalliilws,
Alhen~,
1932, p.
145, alirrna ca cetatea Spalato n-a lost 0 fUfldajie noua pentru mlugiajii
din Salona.
deoare'Ce ea exista din sec. III-IV. Legenda lormarii ora~ului Spalato, in urma dezastrului Salonei din 614, a lost creatii de episcopii de Spalato, care pretindeau
asupra
Da,lmajiei acelea~i drepLuri de jl~risdicjie pe care Ie avusesera in treeut episcopii Salonei.
Oslo, 1951.
Vezi ~i Ejnar Dyggve, !lislory of salollilall Christianity,
3. Faplele Sfilliului
Dimifrie, Mitwllile,
in Migne, P.G., t. CVI, eol. 1167-1426;
sa se vadi! ~i naua edijie ilJgoslavi!: Vizo.llliski izvori za isloriju /larada Jugoslaviae.
(Follies
Byzalllilli
hisloriam
populorum
Jugoslaviae
speclallies.
InstitutlJm
ByzantinlJm,
lib. III. Recensente Georgio Ostrogorsl<i).
Tamus I, Serbocroatice
interpretali
et commentariis omali ab F. Bari~ici, M. Rajkovici,
B. Krel(ici, L. Tomiei, Beograd,
1955, p.
165-216; A. Burmov, Les sieges de Thessalollique
par les Slaves dalls les "Miracula
Salleli Demelrii
marlyris~
el leur chronoloRie,
in Godi~nik l\a Fifosofsko-Isloriceskii.a
FacuItalel
Ila SofUskiia U.niversilel,
t. XLVII, 1952, II, p. 167-215, in limba bulgarl!,
cu rezumat in limbile flI'sa ~i Iraneeza';
P. Lemerle, La composilioll
el la chrollologie
des deux premiers livres des Miracula S. Demelrii, in Byzallfillische
Zeilschrifl.
Bd. 46
(1953), p. 349-361, ~i in studiul aceluia~i, IllvasicJlS el migraliolls
dans les Balkalls ...,
in Revue Hislorique.
t. 211 (1954), p. 294-295; F. Bari~ki, Ciuda Dimilrja Solunskog
Minwlile
Sfinlului
Dimi/rie din TesalOllic ca izvoare islorice),
kao isloriski izvori
in Srpska Akademija
Nauka, Be-ograd, 1953, cit:. apud Dix annees d'his/oire
youg., p.
119: Bozidar Ferjancici, Pilallje napada
lIaseljavallja
Siovella lIa Balkallsko Poluoslrt'o,
u liIeraluri od 1940 do 1953 godille (Problema
illvaziei ~i slabiIirii slavilor in PeIlillsula Balcallicd ill sludii/e referi/oare
la acesl subieCI illfre allii 1940 ~i 1953, In
Isloriski
pregled, 2, Beograd,
1954, p. 74-76, apud Dix alIn~es d'hist. youg., p. 120;

(=

-I

INCEPUTUL

CREf)T/NARII

SIRB/LOR

167

Astfel, in timp ce cre~tinii de Rasarit, din Egipt, Palestina ;>i Siria.

treceau sub dominatia Islamului, triburile slave care vor intra in curind
in component a viitorului stat bulgar, apoi sirbii, croatii ~i slovenii, au
ocupat vastele ;>i bogatele provincii danubiene ~i iIIyriene, care fac-eau
parte in trecut din illlperiul roman universal. Ei au distrus aproape in
mtregil11e Prefectura
Illyricului, unde domina limba latina. Populatia
romanica din Peninsula Balcanica, nUlllita de neamurile slave Vlahi
fiind dislocata, s-a refugiat in mare parte in ora;>ele Dalllla1iei ~i Istriei:
sau la nordul Dunarii. Mase illlportante de vlahi ~i-au gasit scaparea in
muntii Macedoniei ~i ai Pindului, in muntii Rodopilor ~i ai Balcanilor
(Ifaemus),
un de, infruntind vitregia istoriei ~i urgisirea popoarelor inconjuratoare,
au putut supravietui, in conditii istorice dintre cele mai
grele, pina azL
Raporturile slavilor cu avari! au variat dupa regiuni ;>i epoci, mergind
de la supunerea cOlllpleta pina la alianta. In anul 626, intre 29 mai ~i
10 august, slavii au ajutat pe avari ~i per9i, uniti printr-o alianta Illilitara,
la marele asediu al Constantinopolului.
Asediul a fost general, pe apa
~i pe uscat.
Dupa e1;'ecul atacului asupra Constantinopolului,
puterea avarilor
incepu sa decada. Triburile slave din JIIyricum 1;'i Europa Centrala incepura sa manifeste 0 tendinta spre independenta. Ele se aliara intre ele
~i se revoltara illlpotriva avarilor. Tnca din anul 623, triburile slave din
partile Boemiei ~i Moraviei vechi, care cuprindea 1;'i Siovacia, scapara de
dominatia avarilor 1;'ise organizeaza intr-un stat independent sub conducerea lui Samo (623-658), ceh sau poate franc de origina. -4 Tntre 635
B. Gralenauer,
Kronolo~ka vpra~allja se/ift1e Jujnih Slovanov ob podalkih spisa Mirawla
S. Demelrii (_
Probleme
de crollologie releri/oare la migratiile
Siavl/or de Sud ill
Millullile Sfilliulul Dimilrie).
in Zbomik
Filozofskog
FawlMa,
t. II, Zagreb, 1955, cit.
apud Dix allnees d'hisf. !pI/g . p. 116; idem, Nekaj vprasallj iz dobe l\aselilw
Iujll1!k
Siovanol). in Zgodovillslii
ciasopis. t. IV, 1950, p. 23-126; cit. apud Dix allllees dhisf.
youg., p. 116-117.
Vezi ~i studiile:
H. Delehaye,
Les Recueils anliques des Miracles des Sainls ...
Les Miracles de S. Dhne(rius.
in Analecla Bollalldiana.
t. XLII (1925), lasc. I-II, p.
57-64; A. Pernice,
Sofia dala del libro II dei Miracula
S. Demelrii. MarlyriS"), in
Bessariolle, serie II, anno VI (1902), vo\. II, lase. 65, p. 181-187; V. Laurent, Sur [,a
dale des glises Sf. Demelrius
et S-Ie Sophie a Thessalonique,
in ByzulIlillische
Zeitschrifl, Bd. IV (1895), p. 421-434. La p. 424-431, Cronologia celor doua carji Miracula
S. Demelrii marlyris.
4. Fredegarii
Scholastici,
Chrollicorum
quae dicunlur ... libri IV, cum contillua
liollibus, ed. 13. Krusch, in MOll. Germ. Hisl., SS. rer. Meroving,
~. II, Hannoverae,
Deulschlallds
Geschicltlsquellen
ill Millelaller,
I, ed. 7-a, p.
1888, ~i ed. \Y. \Vattenbach,
114-118;
Gesla Dagoberti
regis, ed. B. Krusch, in MOll. Germ. liisf., SS. rer. Merovillg, t. II, libri I-XII, p. 396-425; Allonymi
Sa/isburgensis
Libel/us
de conoersiollt!
Hagoariorum
el Carallianorum,
ed. \Y. Wattenbach,
in Mall. Germ. Hisl., Scriplores
refilm Merovillgicarum,
t. XI, Hannoverae,
1854, p. 7 sq., ~i ed. M. Kos, Razpraue
zlIanslvellega
dru~lva v Ljubliani,
II. his. od 3, 1936, p. 126-140. Penlru
primul stat
slav, slalul lui Samo, cea mai buna lucrare e aceea a savantului
polon G. Labuda,
Pierwsze
palllsiwo slowiallslzie. Panlslwo
Samolla. in limba poIona" cu rezumab Irancez: Le premier elal slove. "tlal de Samo, Poznani
1949, care restringe
teritoriul
statu\l1i lui Samo n urn a-j la teriborilJl Cehoslovaciei
actnale.
Vezi ~i V. Chlol1.pecky.
Consideralions
sllr Samail
Ie premier
roi des Slaves,
,in Bt/zalltilloslavicQ.
t. XI

E~

t;~

168

Proot Asistent

lOAN

RiiMUREANU

;=;i 641, sau ;=;i mai de vreme, triburile

slave din Illyria ;=;i Peninsula
Balcanidi
incercara
aceJa;=;i lucru.
Probabil,
odata Cll aceasta
incercare
de
eliberare
a slavilor
din Illyria ;=;i Balcani
de sub dominatia
avarilor
coincide instal area sirbilor ;=;icroatilor
in provinciile
vechiului
Illyric.
Dupa relata rile imparatului
Constanti
al VII-lea Porfirogenetul
(913919; 944-959),
croatii locuiau sub denumirea
de croatii albi)) in Croatia
Alba, dincolo de Carpatii
;=;i Muntii Sudeti, in bazinul
Elbei ;=;i Oderului
superior,
invecinindu-se
la Vest cu Irancii, iar la Nord-Est
cu Bavaria
;=;i
sirbii pagini o'LnvEi;
<Pgayy[ui;
!IE nAT]o[ov
Y.lHOlXO-UOl, y.a[
o\JVOQO-UOl
LY.AUBol; taLi; aBan,[OtOli;
2.EgPAoli; . 5 In ceea ce prive;=;te guvernarea,
la
Prague, ](50). p. 223-239; G. Vernadsl(y, The begining of the Czech state, in Byzantion,
t. XVI (194419,15), p. 315327);
N. Gratsiansldj,
Siavionskoe
carstvo Sarno, in Isloriceskij Jumal, HJ43, nr. SG, p. 4147; J. J. Mildmla, Sarno und sein Reich, in .-1rchiv
liir slavische Philologie,
an.' 42 (]929),
p. 77-97; F. Ovornik, Les Slaves, Byzance el
Rome au IX-e siecle, p. 148-149; B. Grafenaucr,
Novej:~a litera!ura a Samu in njeni
problemi (Lucrarile cele mai rceente dcspre Sarno :~i problcmele rcferi/oare la cl), in
Zgodvinski
Ciasopis, t. IV, Ljubliana,
1950, p. 151-169, cit. apud Deux alUl/?es d'hisloriographie YDugoslave, Beograd,
1955, p. 118; Fr. Dvornik, The Slavs, their early hislory
and cit'ilisation,
Boston,
195G, cap. Ill: The Franks, Byzanlium
and the First Siavic
Slates.
Peutru
asediul Constantinopolului
de clitre avari ~i slavi in G26, vez;: F. Bari~ki, Le siege de Constantinople
'par les Avares eI Slaves en 626, in Byzantion,
!.
XXIV (]%4\.
Bruxelies,
I95G-1957, p. 37-395; P. Lemerle, Invasions
et migrations dans
les Balkans ... , in Rcvlle Historique,
t. 2] 1 (1954). 1-2, p. 2:'6-300.
Penlnl avari, vezi sUlIdiul recent al lui J. HJussig, Thcophylakts
Excurs ilber die
~klJ'ischen Volker, in Byzantion,
t. XXIII (1953). Brl!xci!es, 1\154, p. 286-287, 297-305,
407-410. Yezi de asemenea:
G. Moravcsik,
BuzanlillOlurcica.
Bd. I: Die byzantinischen
Quei/clI der Geschichte dcr Tiirkvolker,
Budarcst,
]942, p. 41-42, ~i Bd. II: Sprachreste
der Tiirkvolker
in den buzan/inischen
Quellen,
Buda'pest,
]943, sub Va<:<! 'A F"'" ,
c:. A. MaCJrtney,
011 the Greek sources for the history of the Turks ill the sixlh century,
in Bulletin of the School of OrientaL and Alrican Sttulies 01 the University
of London,
11 (1944), 2, p. 2G6-275: B. Grafenauer,
Razmerje med Sioualli in Obri do oblcgal/ia (:ari
grada (626) ill njegove
gospodarskodrujbene
polage (Raporlurile
dintre Siavi ,~i
Avari :~i prilldpiile
lor social-agricole
pitla la asediuL Conslalltilwpolului
(626)< in
19odovinski
Ciasopis, 9 (1955), apiirut in 1957, p. 143-153.
5. Constantin
Porlirogenetul,
De admillistrando
imperio, cap. XXXI, in Migne,
P.G., t. CXIII, col. 281 A ~i cd. J. Bekker, in Corpus Scriptorum
Historiae Byzanlince,
Bonnae,
18'10, p. 148, Vezi ~i ed: recenIii: Constanlinos
Porphirogenetos,
De administrando imperio. Greck text, edited by Gy. Moracksik,
Engli6h translaHon
by J. H.
Jcnikins, Budapest, 1948.
Pcntru denumirea
de Croatia Alba, vezi tot la Const. Porfirogenetul,
De adm.
imp., XXXI, P.G., t. CX III , col. 287-288 B, ~i ed. de Bonn, p. 151: "o~, 1) 11S'T").~ XP.OJ6cnta xcII Y)'J.o~P1j i:tot~l'a~~l'h1j
0.6ci.;:.,(O'to; ~uTxti.'a' l'EX'" tf], o'>jl',pav, 1',o.Ow, xal at 1:).r,0("~avu~ aut1jv ~pe).c'"

Pentrll Bavaria, vezi tot la Const. Porlirogene1ul,

Dc adm. imp., cap. XXX, in.
Migne, P.G., t. ex III , col. 276, ~i ed. <Ie Bonn, p. 143: ,Xp{J)"~c, 1<". t~)><Ouv t1j"><iha.
1<"0,, Bo."('~a.p'!a.; (Ialine Baivaria),
"'''a elolv 1pOl{J)~ B,).oXpwe"tct>; vezi P. Slwk, L'explication de quelques graphies des noms de lieu et de persollnes
serbo-coartes
dUJIS
COllstalltill,
De administrando
imperio~,
chap. 29-36, in Deuxieme
COllgres InterIlational des Judes Byzantines
(\inllt la Belgrad,
1(27), Belgrad,
1929, p. 143-144,
publicat mai pe larg in Starohrvatska
Prosvjeta, nouvelle serie, t. I, p. 60-70 ~i in limba
germani!,
in leitscWift
liir Ortsnamenforschullg"
IV (1929),
p. 213-244;
Vratoslav
Jagici,
Ein Kapitel
aus der Geschichte
de siidslawischen
Philo logie,
Band
XVII,
Berlin 1895, p. 47-87, aid p. 31; F. $i~ici, Povijest llrvata u vrijeme narodllih vladara,
Zagreb,
1925, p. 236-265: Teorije 0 doseljenju
Hrvata
Srba; L. Hauptmann,
Prihod

lNCEPUTUL

CRE,~T1NARlI SIRBILOR

inceput, coa}ii_ erau imparti(i

in ju~anii
(jupanies).
Cinci din
-pann se unJra sub conducerea
a CIllCI fra(l, trecura
Dunarea
in D<I!matia, de unde alungara
pe avari. Tn timpuI imparatu1ui
(610-641),
ei se stabilira
de-a lungul tarmurilor
Marii Adriatice
pina la Dyrrachion
(Durazzo).
Imparatul
HeracIiu semna cu ei
prin care croa!ii se obligau
sa apere Dalmatia
de incursiunile
lasind insa imperiului
de Rasarit ora;=;eIe ;=;iinsulele maritime
de
Adriaticei 6,

169

aceste ju~i venira

Heracliu
din Istria
.un tratat,
avarilor,
pe tarmul

De asemenea,
tot dupa inlofIll<l(iile lui Constantin
al VI I-lea Porlirogenetul sirbii, numiti la inceput. sirbii albi, locuiau in regiunea
numita
I3oiki, situata
la Nord de a;=;ezarile prime ale croatilor,
;=;i Ia Slid de Saxa,
in vecinatatea
franciIor,
Iiind condw;;i de doi Irati. Limba sirbilor
al bi
er<l Jpropiata
de dii1lectul sirbilor
din Lusacia,
poIahii,
popula(ie
sl;]vii
ale carei resturi
mai exista ;=;i astazL Unul dintre cei doi Irati, luind Cll
sine jumiitate
din populatia
sirba,
a venit,
in urma croatilor,
la chemarea
Bizantinilor,
pe teritoriul
imperiului
de Rasarit.
Tmparatul
Heracliu stabili pe sirbi mai intii in Macedonia,
in apropierea
Tesalonicul ui,
na ~t'QBAl(1 ,> - Locl/rile sirbilof"J).
intr-un
teritoriu
numit de bizantini
situat in Pieria, la Nord de muntele
Olymp. Sirbii n-au lost multumi(i
de
a;=;ezarea lor. Dupa ce statura
aici un timp, Ii se 'paru locul pre a strimt
- ~i-I pi\rasira.
Ei se indreptara
spre Dunare ;=;i voira sa pIece in tara lor,
cu invoirea
imparatului
]-fer<lcliu. Om, dupa ce trecura
Dunarea,
s-all
razgindit
;=;i au cerut imparatului
Heracliu
prin pretorul
Belgradului
sa
Ie daruiascii
un nou loc de a~ez<Jre fa Sudul Dunarii.
De asta data, HeracIiu Ie-a incuviin(at
sa se a~eze in Serbia centrala de azi ~i in Dalmatia,
Ia Sud de croa(i, in acelea;=;i conditii ca ~i ace~tia, adica sa apere i:nperiul de incursiunile
a\'arilor. 7

(= Venirea Craa(ilor), ill Strena l3uliciana. Commentationes

grall/la/orial!!
H rualov
Francisco 13l1lici ob XV vilac 11Isira feliciter peraeta, Zagreb et Split, p. XXVI ~! 515547, crede ca Croatia Alba era situata pe \'is/lIla", in Polo/lia, iar croajii ar Ii venit in
noua lor a~ezare dupli 626, ca riizboinici contra aVJrilor, formind 0 casta sllperioarii ~j
Ilobili!, chematii de bizJntini,
spre a Ie velli in ajutor;
S. Sal'3ci, lranische Herlwnft
des I\roalischell
Volksllamell,
in Orienlalia CirristiallO Periodica. t. XI (1949), 3--1, p.
este de originii iranianii;
M. Vasmer, Urrlers/J312-340, socote~te CD numele croajilor
chwl~en iiber die lilleslell \Y'ohllsi/ze der Slaven, I. Die !rallier ill Siidrussland,
Leip,zig, ]923.
6. Constantin
Porfirogenetul,
De adm. imp., XXI, in Migne, P.G., t. CXIII, eol.
284 A, ~i ed de Bonn, p. 148-149; H. Gregoire, L'Origine et Ie twm des Croales et des
Serbes, in Buzalltion. t. XVII (19441945),
p. 88-118, indcosebi p. 92-9G; L. Brehier et
R. Airgrain, Gregoire Ie Grand, les etats barbares et la cOllqucte arabe ..., p. 148; Ch.
Diehl et G. Mar~ais, Histoire du Moyell ..Jge. T. III: Le monde orielltal de 395 a 1081,
(His/oire gell/?rale publiec sous la direction de G. Glatz). Paris, ]93G, p. 152, 131-133;
141-152; F. Ovornil" Les Slaves, ByzaJ1ce et Rome au IXe siecle, p. 56.
7. Cons1antin Porfirogenetul,
De adm. imp., cap. XXXII, in Migne, P.G., t. CXII (,
Ilistoria.e Byzantinae,
Bonnae,
co!. '288 C-289 B, ~j ed. J. Bel,ker, in Corpus Scriptorum
1840, p. 152- ]53; H. Gregoire, L'Origine et Ie /10/11 des Croates et des Serbes, in Byzantiol1, t. XVII (] 944-1945), p. 97-98; G. Labuda, Pierwse paJlstvo slowianskie.
Panstwo
Samona,
cu rezumat in I. fraocezii:
Le premier eta! slave. Eta/ de Samo, Poznan,
]949, cap. V, 2; Les migratiolls
des Serbes et de Craates vers Ie Sud, p. 194-252
~i 354 355.

170

Proot Asi..n=t

lOAN

RAMUREANU

Filologul Vatroslav Jagici a con!estat valoarea istorica a afirmatiilor

Iui Constantin Porfirogenetul,
socotind u-Ie ni~te tesaturi de confuzii ~i
anacronisme, lipsite de fond istoric. Argumentul sau lingvistic principal
e laptul ca limba slauilor din' Slid e un lant de tranzitiuni dialect ale ale
unei limbi unice in fond de 10 Morea Adriatica pinii la Marea Neagrii,
care nu soar prezenta a~a, daca croatii ~i sirbii, cum afirma Constantin
Porfirogenetul,
au venit din Nord-Est, din grupul slavilor occidentali,
caruia apartin cehii, moravii, slovacii, polonii, sorabo-Iuzacienii
~i polabii. B Cunoscutul istoric C. JIRECEK, in lucrarea consacrata istoriei sirbilor. !) s-a declarat pentru teoria lui JAGICI.
Istoricii iugosJavi de dupa primul razboi mondial (1914-1918) s-au
ridicat impotriva teoriei lui Jagici. Astfe!, Niko Jupanici crede ca sirbii,
intruclt au avut primele lor a~ezari la Nord-Est de Boemia, vorbeau 0
limba apropiata de slava occidentaUL Fiind triburi razboinice bine organizate, ei a~ fost chemati de bizantini, in Peninsula BaIcanica, spre a
apara imperiul de incursiunile de prada ale avarilor. Putin numero~i, dar
bine organizati "i disciplinati, ei formau e patura sociala superioara ~i
dominanta, care s-a contopit cu timpul in masa triburilor slave din Balcani venite inaintea lor, lasindu-Ie acestora doar numele. 10 Jupanici a lost
urmat de L. Hauptmann, care a formulat 0 teorie asemanatoare
cu privire la croati. 11
Operele lui Constantin
Porfirogene!ul,
Dc adl11inislrando imperio ~i, De lem.alil1tls,
Migne, P.G., t. CXIII, col. 63-140, au fost trac1use In limba rusa de Gavril Laskin ~i
publica(e
in LfTeH!!fl Bb OGweCTBa UCTOpll1l H JtpeBHoCTeii pociflcJ(IIXn, ,"\0 sl\\\' a ,
1899. Vezi S. N. Derja\'in,
S[avii in vechime, Burure~ti,
1949, p. 47, n. 4. Cap. 30-33
din De adl1linislrando imperio,> sint editate ~i de J. B. Bury, The ear[y Hislory of Sla(Jonic Selllemenls,
London, 1920. Pentru
lucrarea
De Themalibus'>, vez; ec1ijia lui A.
Pertusi, Conslanlino
Parfirogenelo,
De Thematibus,
Inlroduzione,
teslo critiro, commento
(Sllldi e Tcsli, 160). CiltiJ del VJlirano,
1952. Relermiele
Jui Constanlin
Porfirogenelul
despre croaji ~i slrbi au losl rercetale critic de mai mulji isloriei ~i lilolo,2'i. Vezi Bogo
GralenJuer,
Prilog Krilici izvjeslaia
KonslanJina
Porfirogenela
0 doseljeilju
Hrvafa
ConJribllfii /a crilica refeT/ilfelor [t.i Constantin
Porfirogemdul
despre slabNirea croafilor), apud Dix UllIlces d'hisloriographie
yougoslave,
1945-1.055, Beograd,
1955, p. 115I J(i, ~i In Hislorijski Zbomik, 5, 1952, Zagreb, p. I-56, eu rezumai in I. germana.
Ve7.i
~i L. Brehier-R. Aigrain, Gregoire [e Grand, [es Elals /Jar/Jares el La conqu61e arabe
Biali
590-757), p. 148, n. I ~i 2; Liewieki
(T.), Lilzike Konslanlyna
Porfirogcnely
Ser/Jowie w p6lnicnej Pas/sce
(Lilzikii lui Conslanlin
Porfirogenelul
~z' sirbii albi
in Po[onia de Nord), In Roczniki Hisl., XXI (1956), 9-34, eit. din rev. Byzanlinos/a'{jica,
t. XIX (1958), 2, p. 353.
8. Vatroslav Jagiei, Ein Kapilel aus der Geschichle der siidslawischen
Sprachen, In
Archiv fiir Siavische PhiloloJ!.ie, !. X\lII, Berlin, 1895, p. 47-48. Valoarea
istorid
a afir~i
maiiilor
lui Constantin
Porfirogenetul
relerilaare
la sirbi ~i eroaii, a losl contestala
de Emile Hallmant, Vn probleme etnop,raphique. La civilisalion de La Dall1lalie, In Revue
Hislorique,
42-e annee, lome CXXIV (Paris,
1917), Mars-Avril,
p. 287-304. Dupa HaLlmanl, releriniele lui Consbn!in
Porlirogenelul,
despre slrbi ~i croaii, sint 0 purii legt'fJ1dd.
Parerea aceasta, Insa, e CLl_lolul nelnlemeiata,
iar In limpul nos(ru e parasita.
9. C. Jiri"Cek, Geschichle der Serben, Bd. I, Golha, 1911, p. 107-109.
10. Niko Zupanici, Bela Ser/Jija
Serbia A[ba), In Narodna Slarina, nr. 2, ZaI!reb, 1922, p. 108118; Idem, Les Serbes i1 Srbcisle
(Macedoine)
au Vll-e
siecle, in
Byzantion,
t. IV (1927-1928), p. 277-280-.
Venirea Croatilor),
In Sirena
Buliciana,
11. L. Hal1.ptmann, Prihod Hrvalov
Zagreb et Split, 1924, p. XXVI ~i 515-547; idem, J)olazak Hrvala (= Sosirea craatilor

(=

(=

(=

INOEPUTUL

ORE$TINARIJ

SIRBILOR

171

Incontestabil ca teori<l lili Jupanici ~i Hauptman nu e lipsita de -unele

exagerari. De aceea, piherea imor invatati e rezervata fata de ea. 12 Totu:;;i,
ea este mai apropiata de referintele Illi Constantin Porfirogenetul.
Cunoscutul bizantinolog belgian, Henri Gregoire, in studiul sau, L'Origine
et Ie nom des Croates et des Serbes, crede de asemenea ca referintele Iui
Constantin Porfirogenetul cu privire la cele doua popoare slave inrudite au
valoare istorica. 13

,:;

~
'1

Dupa parereanoastra,
chiar daca toti filologii sint de acord sa afirme
unitatea etnica ~i lingvistica a tututror iugoslavilor, ale caror dialecte
formeaza un lant de tranzitii insensibile nascute din fondul unei limbi
unice. faptul acesta nu constituie un mGtiv suficient de valabil spre ase respinge autoritatea relatarilor imparatului Constantin al VII-lea Porfirogenetul despre sirbi 9i croati, din lucrarea sa De admillistralldo imrerio. Oridt de puternic ar fi mgumentul lilologic, nu se poate explic<l
cum Constantin al VII -lea PorfirogentuI. care avea la dispozitie arhivele
imperiale ale BizantuJ ui ~i era relativ apropiat de evenimentele povestite.
a putut sa se in~eIe. Astfel problema originii sirbilor ~i croatiIor ~i timpul
stabilirii lor in provinciile vechilllui Illyric. multa vreme controversate in
istnriografie, se pare ,i.! ~j-a gasit in timpuI nostru solutia delinitiva_
Stabilirea croatilor si sirbilor in Dalmatia si Serbia actu<1la, cu consimtamintul imparatuIui Heracliu, ramine Ul~ fapt incontestabil.
Intre neamllrile slave care se stabilisera de la jumatatea sec.' al VI-lea
in Macedonia ~i in apropierea Tesalonicului erau strumienii sau strymonienii, rynchinienii, sagudatii ~i drugubitii. Asupra lor. Bizantlll a exercitat 0 puternica inriurire. Aceste teritorii locuite de slavi erau numite de
bizantini Sclavinia - ~i(AaBlVla sau ~i(Aau[vta . 11 Pe teritoriul oCllpat
in leriloriile acluale), in Zbomik
Kralja Tomislava,
Jugoslovenska
Akademja,
Beograd,
1925, p. 86-J27; Les rapporls des Byzanlills
avec les Slaves el [es Avares pell1all~ [a
seconde moilie du V I-e siecle, In Byza ntion, t. IV (1927-1928),
p. 166-170. Ve'zl ~l L.
Brehier, Les misisons chn!lienl!es chez les Slaves au IX-e siecle, in Le 'MOline Slave, 4-e
Ulmee (1927), nr. 10, Oelobre, p. 33-34 ..
12. Ferdo $i~R:i, P01,iesl Hrvala
Isloria Croatiei), Zagreb,
1925, p. 261-264,
cilat dupa VI. Ciorovici, Bulletin Hislorique YougosLavie, in Revue His!orique, 52-e annee,
(1927), Janv.-Febr.,
p. 132. Vezi Ia Cioroviei ~i alii istorici eu aile teorii,
t.
p. ]31-]36.
13. H. Gregoire, L'Origine et le nom des Croales el des Serbes, In Byzanlion,
I.XVII (1944-1945), p. 88-118, Indeosebi p. 90.
14. Sancli Demetrii, Marlyris
acla, Miraco/a, II, eap_ IV, ]85 ~i 190, In Migne,
P'lj1'0, ; eol. 1356: ij oOj.lj.ll1X(11
twvy.xp
P.G., I. CXVI, eol. ]349: <XCO'1:,x
toB ttiiv 'PO"fX(VOIV
O:1tiVtOlVl:XACO~(VOIV
Iho toB l:tpo"tii/o, XI1! 'PoYX!voo:o;
Theophanes
Chronographia,
an.
6180 ~i 6250, In Migne, P.G., t. CVIII, col. 740 B; eol. 868 A ~i t'Jd. J. Classen, In Corp.
Script. His!. Byz., I. I, Bonnae, p. 557, 663; ed. C. de Boor, Lipsiae
(Teubner),
1885,
p. 364, 430; St. Kyriakides, A! 1tS~t to" };tpUj.lOV'"xco! tYjVe'OO"AOV!X.o: OA",e."cot~1tot,,~o.t,
xcot<i tOY j.lboy I1!W"I1,in 8.000:AOV(",,,, M.).st~j.lo:tO:, I, Tesalonie, 1939, p. ]-]8 ~i 37-42 ~i reeenzia studiului de Fr. Dolger,ln Byzanlinis.;he Zeilschrifl, Bd. 39 (1939), p. 544-545: P. Lemerle,
Invasions el migralions dans les Balkans ..., in Revue Hislorique, I. 211 (1954), p. 300-3.08, ~i
luerarea aceluia~i, Philippe et La MacMoine
orienlales i1 l'Cpoque chrelienne el byzaniine,
Paris, 1945, p. ] 13-139, Indeosebi p. 116, n. 2-3; Fr. Dvornik, La vie de saint Gregoire
[e Decapolile el [es Slaves MacMoniens
au IX-e siec[e. (Travaux
pub lies par j'Instilul

(=

ax

I,
'I

.I

~
}
1I
I:

,~

,I

._'

Preot As\stmt

172

lOAN

!i

RAMUREANU

de slavi in baIcani, au locuit mai ales in partile muntoase, vechea populatie romanicil, vlahii sau rominii, mai mult' sau mai putin amestecati cu
slavii. 15
Natiunea sirbil s-a format in regiunea muntoasa a Peninsulei Balcanice, pe vaile riurilor Piva, Lim, Tara, Drina, Ibar~i pe cursul superior
al .Moravici sirbe9ti, prill asimilarea altar triburi slave, supuse sau vecine.
In componenta poporului sirb, au intrat 9i alte neamuri imudite cu ei c.
nerecenii, zachlumienii sau zachlumii, trebunienii, dioklenii sau diokleii
(= locuitori din ora9ul 9i provincia Diocleea). Ora9ul Diocleea din vechea
provincie romana Pracvalitania,
numit mai tirziu 9i Zeta, iar azi Podgorita, se a!la in Muntenegru.
Primul stat al sirbi!or in Evul l\<\ediu, Rascia (Raska sau Rasa), se
intindea de la riul Morava pina la Adriatica, din vecinatatea Ni9ului pina
1;] Cattaro (fost Risinil1m). Centrul lui era Valea Ibarl1lui 9i a Limului,
intoarse spre Dunare.
II.

INCEPUTUL

CRt:..5'TlNA!<.Jf SlPBfLOR

IN TIMPUL

IMPARATULUI

llfRACUU

Croa\ii 9i s:rbii stabiliti pe teritoriul fosteIor provincii romane ale

Illyricului er:lU la inccpulul a~ezarii lor pagini. TeritoriiIe pe care s-au
3~ezat si.bii 9i croa\ii faceau parle din Prefectura lIIyricului, care din
punet de \'cr!ere hisericesc sc a!l" sub jurisdictia SccHinului de la Roma. J6
d'Etudes
Slaves),
V, Prague,
1926, p. 3126; idem, J.es Slaves, Byzance
1'1 Rome all
IX I' siecle, p. 1314; idem, Les ilij!endes de Conslalliin 1'1 de MLifhode vues de Byzancr.
(Byzantilloslavica.
Recueil pour l'Etude
de relation
byzilntinoslaves),
Prague,
1933:
ideom, The Slavs. Their early history and civilisnlion.
(Survey of Siavis civilisation,
t.
J1), Boston, Amerkan
Academie of Arts and Sciences, 1956.
ill Hillieriand von Thessalollike,
Doiger (Fr.), Ein Fall slawischer
Einsicdlullg
im 10 Jahrhunderl,
in Silzungsberichle
der Bayerischen
Akademie der Wissenschaflen,
PhiL-his!. Klasse, Jahresgang
1952, Heft 1. Vezi ~i recenzia studiului in limba francezii
de 1. Duicev (Sofia), in Byzantinoslavica,
t. XIX (Prague,
1958), nr. 2, p. 301304.
15. Petnru raporturile
dintre rumini ~i slavii din sud de Peninsula
Balcanici!, in
evul mediu, vezi N. Iorga, Serbes, Bulgares 1'1 Roumains dans la Peninsule
Baleanique
au MoyenAge,
in Bullelin de la Seclion Historique. Academi{: Roumaine, troisieme. annee
(19IG), nr. 3, Janvier, p. 207-209; Dorde Sp. Radojcici, Srpsko-Rumunski
adllOsi XIVdu XVI-I' au XVII-e sieele), Novi Sad, 195G;
XVII veka (= Relalions serbo-roumailles
Biirbulesctl
(! lie), Relations des ROII/nains avec les Serbes, Sulgares, les Grecs el la
Croalie, Ia~i, 1912.
16. Pentru
jurisdictia
b;sericeascii
a IJlyricului sau fiicut studii serioase.
Vezi
dintre cele mai ins~mnate:
V. Grumel, Ie vicarial de Thessalonique
1'1 Ie premier mUa
chemelz/ de /'I11yricum orienlal au palriarcal de Conslanlinople,
in Annuaire de ['Ecole
a I'lnsli/lIt Calholique de Paris, 19501951, p. 4963; idem,
de legislalions
refigieuses
L'IllyriClim
de la mort de Vnlentinien
Jer (375) a la marl de SlilicOli (408), in
Revue des Eludes Byzantines,
t. IX (1951), Paris, 1952, p. 5-'10: J. Palanque,
La pre
fecture de pretoire d'lllyriClll~1 all IV-e siecle, in B!fzantiOlz, t. XXI (1951), p. 514;
~i vdem, Essai sur la prefeclure du pre/oire du Bas-Empire, Paris, 1934; F. Lot, Dale
du par/age de [,Illyrie enlre ['Orienl el l'Occidenl, en appendice e I'etude sur la '''Nofi/ia
dignilalum
atriusque
imperii",
in Revue des etudes
anciennes,
XXXVIII, (1936),
p.
322-334; Emilienne Demougeot,
Les par/ages ide [,lllyricum
a la fin dll IVe siecle, in
Revue Hislorique,
1947, JuilletSeptembre,
p. 16-31, ~i recenzia
lui J. Harmatta,
in
Revue d'his/oire comparee, nouveIJe. serie, XXVI annee, t. VlJ (1948), p. 159 sq.; jdem,
A propos des partages de I'lllyrieum
en 386-395, in Acles du VIe congres interlUJiiOlwl

10

1NCEPUTUL

CREfjTlNARII

.. -1'.~ _.--~,

S1RBILOR

,"""---";,,,_.,-~------~,,

173

Din punet de vedere politic ele apartineau in linJpul imparatului Heracliu

imperiuIui de Rasarit. Tntilnirea dintre ritul ri'isaritean 9i cel apusean
pe teritoriul llIyricului nu avea In secolul al VI-lea consecinte neplacute,
deoarece i'n acest timp nu se dadea prea mare importanta micilor dease
biri dintre cele daua rituri, a;;a cum s-a intimplat mai tirziu de la jumatatea a doua a secalului al IX-lea. CeIe dOlla rituri rasaritean ~i apusean
au putut convietui in pace, mai ales ca dcosebirile lor erau neinsemnate.
Episcopiile grece~ti ~i romane din Peninsula
Balcanica 9i de pe
coasta Dalma\iei, care au supravietuit
il1vaziilor, ~i populatii!e cre?tine
de lil11ba greaca ;;i latina, ramase printle noii cuceritori, fie in ora~ele
Greciei 9i A'\acedoniei, fie pc coastele Dalmatiei, fie in regiunile muntoase
rnai retrase, au fost cele dintii care au contribuit la raspindirea sporadicil
n cre9tinisIl1u1ui printrc trihurile sJave, deci 9i printre sirbi 9i croa\i.
Partea de npus a Illyricului, :J~a numitul IIlyric occident;]l, sc gase<l
sub jurisdictia directa <: Papei de la Roma, iar partea de riJsarit, IIlyricul
oriental, se gasea sub jurisdictia vicaruIui sau, arhiepis~opul JlIstinianei
Prim<l, infiintati! de Juslinian cel Mnre (S27-56S) prin novella XI-a din 14
.prilie 535, pe locul satullli sau de na$tere, Tauresium, din Dacia Mediterallea.17
Roma avea in Illyric 1113imillte scaune episcopale ca: SpalClto
d'etudes
byzalliines
(!inut la Paris, 27 Juillct-2
Aof1t 1(148). t. I, Paris,
1950, p.
&792; idem, De [,Un lie 0 la division de ['Empire romaine (395-410). Essai SLir Ie gouver
nemenl imperial, Paris,
1951, rxcelentii
Ilicrare. S. L. Greenslade,
The ll/yrian Church
and Ihe Vicarint of Thessalonica,
378395. in Journal of theological Siudies, t. 4G (1944),
(J. 47G4; 280298; D. Streichman,
Die Allfiinge des Vikaria!s ,Jo9n Thesalollich, in leit
schrift der SavigllY S/ifllllzg fiir Rechlgeschiclzle,
Kan. Abt., Bd. 43 (1922). p. 33031\4;
S. \'~ill1ee CC!nslalltinople (Eglise de), in Diclionnaire de Theologie Calholiqlle, t. IIJ,
2,

PFlris,

1023.

co!.

1:150

3;1:

idem.

At!!I!'xin,t!

de l'1i/yn"null

au

patriarfat

f)('cumh:ique,

In E.chos d'Orielll,
14-e annee (1911). nr. 86, J~nvier, p. 2936; J. R. Palanqllc, G.
Bardy, P. de Labriolle, Dc la prIix co::s!n"tinieillic
II fa mort de TIzr",'dosc (Nisloire de
/'Eglise depllis II'S oriRines jusqu'o I/OS jours, (Jubliee sous la direction de Aug. Fliche
et V. Martin, t. III), Paris, 1936, p. 475, 481; Fr. Dvornik, Les Ugelldes
de Constanfin
,,/ de Methode vues de Rf/ZQnCe, p. 24828:~; idem, La lulle cnlre Byzallce 'et Rome i1
propos de /'lIIyriclIl1l au IXc siecle, in Melallges Charles Diehl, t. I, Hislcire, Paris,
1930, p. 51S0; Adolf von Harnack,
Uie Mission l::zd ALisbrellulIg des Chrislcnlums
in
den erstell drei Jalzrhllllderlell.
v:erte Auf\., z\':citer Band, Leipzig,
1924, p. 78G797;
L. Duchesne, flisloire ancielllle de 1'gUse, t. III. quatrieme ed., Paris, 1911, p. 475481;
idem, L'll/yricum
ecclcsiaslique,
in l3yzalllinische
Zcilsehrifl,
erster
Band (1892), p.
531550; idem, Aulonomies
Ecclesiastiques.
Les t=.gUses separees, deuxieme ed., Paris,
1905, p. 229-279.
17. Asupra Arhiepismpiei
Jllslinialla Primu, sau scris studii in!eresante
din punet
de vedere is!oric ~i arhe-:Jlogic. Vezi urmiHoarele:
B. G. Granici, De GriindLlIl!! des au/okephalen Erzbis/ul1ls van Justiniana Prima durch Kaiser Jus!inian I im Jahre 53.5 !I. C'h..
in B:JzaJltion, t. " (1925), Paris; 1926, p. 123-140; N. VuJici, Ou dr.il li:sliniww Prima.
in Musee Beige, t. XXXII, 1928, p. 5571, ~i in Deuxieme Congri!s In/emaliu/lnl
des
F.tudes Byzantines,
tinut la Be.lgrad, 1927. Belgrad 1929, p. 7071.
Vezi ~i in Glasnik
Srpskog
Nallcinog Dru~tvii,.L
V; G. Novak, KgI' lezela Jllsiiniana
Prima (= Ullde
s~ giisea Justilliana Prima), in Sbornik Bidillv, Praha,
1928, p. 47-57; N. N. Ziatarsl{i,
Prima Jusliniana
im Titel des blligarischen
Erzbisch'Jfs
L'on Achrid, in Byzalllillische
Z~lIschrift,
Band 36 (1930), p. 0184489; J. Zd!e.,
1.8 sf/{' de Jlls!i:lfalla Pri!;1O, in
Atelange Charles Diehl", t. I, Histoire. Paris, 1930, p. 299304.
Noile cercet!iri arheologice
f[.'Cut~ de sr-eciali~tii iugosla':: ~i striiini all desccp~rit
ci\ Justiniana
Prima se gasea situa15 la ~O Km. lJord,vest de Ni~, in loc.1iFtalea IJllmitii

'"

174

PI'COt As!$iont

lOAN

RA1I1UREANU

11

(Split),
Diocleea,
Salona,
Scodra
(Scutari),
DyrraehiuOl
(Durazzo),
Iustiniana
Prima, Ulpiana,
Naissus,
Remesiana,
Serdiea sau Sardiea
(Sofia),
Ratiaria
(Arcear),
Viminaciul11,
Singidunum,
Sirmium,
Mursa, Sopiannae,
Siseia, Subaria,
Scarbantia,
miJi la apus, Poetavio ~.a. 18
Pdintre
ora~ele eiJre au avut a Jllare inf!uentii in opera de convertire
a slavilor
din Balcani,
se af!a in prilJlul rind Tesalonicu!,
al doilea ora~
a! imperiului
bizantin,
centru stralucit
de limbii ~i eulturii greaca, pe care
arhontii
s!avi din Macedonia
si Thracia
veneau
deseori sa-I viziteze.19
Din punet
de vedere
biserice~e,
Thesalonicul
se gasea
sub jurisdictia
r~omei, fjind vicariat
al Bisericii
ROll1ane pentru
prefeetura
I1lyricului
inainte
de inliintarea
arhiepiseopiei
de Justiniana
Prima.
Dupa incetarea
existentei
arhiepiscopiei
Justiniana
Prima,
Tesalonicul
a continuat
sa ramina vicariat
papal
pina la 731, cind Leon I II Isaurul
trecu I11yrieul
orienta!
sub jurisdietia
Patriarhiei
de Constantinopol.
MuI!i slavi, printre care se ailau ll1ai in urll1a ~i sirbi ~i croati, fjind
inroJati
in armata
imperiala
a Bizantului,
au primit cre~tinismul
de la
~i cercu! cuhizantini
~i I-au raspindit
apoi printre
rudenij!e,
prietenii
noseuti!or
lor. ~stfeJ,
in 538, genera!ii
imparatu!ui
Justinian
eel Mare
(527-565),
Martinus
~i Valerianus
au ll1ers in ItiJ!ia, la asediul Romei, cu
Mauriciu
1.600 so!dati de cavalerie,
huni, s!avi. ~i anti. 20 Sub impiiratuI
(582-602)
un cOll1andant
slav' eu numele
de Tatill1ir, se af\a in fruntea
unui deta~ament
bizantin
!a Dunare.21
In timpul razboaielor
~i incursiunilor
popoarelor
barbare
pe teritoriul
l3izantului,
barbatii,
femeile ~i tinerii luati in robie, au fost 'propo\'eduitorii
cei mai zeIo~i ai credintei
cre~tjne
printre
pagini.
Scrierea
care poartii
ne inforll1eaza
ca avarii
titlul MinI/nile Stintull/i Dimitrie din Tesalonic
~i s!avii, invadind
cele doua Pannonii,
cele dObla Dacii. Dardania,
Moesia
Taricin Grad. Vezi: E. Honipn~JI!I,
Meridial/us
episcopus. in AI/Iluaire de /'lnslitllt
de
Philologie
et d'/fistoire
orientales
et slaves, 7, 19391944, p. 141154, cu bibliografie.
V. R. Peh::ovici, Les fouillcs de Tsarilchin
Grad, in Cahiers Archeologiques,
t. Ill, Paris,
1948, p. 4963; U. Boskovici, NOllvelles fouilles et recherches exeClltecs par /'lnstitl/t
Archeologique
de l' Acadbnie
serbe des ScilNlces, in Actes du V I COIlgres inlemalional
d'etudes Byza.lllirU!s, t. II, Paris, 1951, p. 5363; C. A. Ralegh Radford, Juslilliana Primn
(Tsariisill
Grad) a G-th cmlllry irl SOl/them Serbia, in Anliquity, t. 28 (1954), p. 1518.
18. J. Zei/ler, Les origines
chrelier11les dans les provinces dallubiennes de /'empire,
romaine, Paris, 1918, passim. Pentru SaJ1dica: J. Zeiller, Vile primalie cphemere dalls
/'ancien lIIyricurn, Sardique, in Memorial, Louis Pelit, A1t!Iallges d'hisloire et d'archeologie
byzantillcs
(Archives de rOrient chriJiell, 1). 1948, p. 423-426.
19. S. Derrretrii nJartyris acla. Miraculorum,
liber II, cap. I, 166, in Migne, P.G.,
I. CVI, co!. 133. Cilat ~i de Fr. Dvomil(, Les Slaves, Byzallce et Rome au IX-e siecle,
pagina 99.
20. Procopiu de Cezareea,
De bello golhico, lib. J, cap. 27, ed. G. Dindorf, hI
Corp. Scripl. /fisl. Byz., I. II, Bonnae, ]833, p. 125; ed. J. Haury, t. II, Leipzig (Teubner), 1905, p. 131. Vezi ~i Fr. Dvornil<, Les Slaves, B.lIzance et Rome au IX siecle, p. 72.
21. Theophylacles
Simocates, Historiarurn Iibri, VI, cap. 8, ed. J. Bekl(er, in Corp.
Script. Hisl. Byz., Bonnae, ]834, p. 256; &I. C. de Boor, Lipsiae (Teubner,
1887), p. 235239; F. Dvomik, Les Slaves. Byzance et Rome au IX-e siecle, p. 72. Vezi tot aid ~i alti
comandati
slavi care aclivau in serviciul imperiului bizantin. M. J. Higgins, Nole 011 the
Emperor Maurice's
Mililary Administration,
in Melanges.
P. Peeters,
I, AB, 67, Bruxelles, ]949, p. 444446.

12

INCEPUTUL

CREfjTINARII

SlRBlLOR

175

~i Thracia
pina la marele
zid care apara Constantinopolul,
au luat in
robie tot poporul ~i I-au dus la a~ezarile lor din Pannonia,
Iinga Duniire.
un de a rar.;as peste ~ajzeci de ani. Din casa toriiIe mixte, s-au nascut 0
multime de copii. Cre~tinii deportati
de avari ~i de slavi au ramas atit de
profund
legati de natiunea
~i cretlinta
lor, ca copiii acestora,
in mare
parte nascuti
din parinti
avari ~i slavi, dar crescuti
de mame romane ~i
elene, se hotarira
sa se intoarca
in patria.stramo~ilor
lor. Ei reu~ira Sa-si
croiasca
un drum, unii catre Constantinopol.
iar altii catre cetatile Thr~ciei sau catre Tesalonic. 22
'pupa relatarile
imp?ratului
Constantin
al
paratul
Heracliu
(610-641)
este cel dintii care
sirbilor
~i croatilor.
Vorbind
mai intii des pre
genetul
ne informeaza
ca ace~tia s-au razbQit
~jnd sa se elibereze,
au acupat,
din porunca
care se instaJasera
avarii.:!3
Apoi adaoga
cu
l1rma toarele:
Etzov

bE tw

'ton

VII-lea Porfirogenetul,
illls-a -Ocupat de cre~tinarea
croati, Constantin
Porfiraimpotriva
avarilor
~i, reului Heracliu,
teritoriul
pe
privire
la cre~tinarea
Jor

i<ULQw ot 'tOLOU'tOL X(JwBatoL

li(Jxovm

'tov

nud(Ju

'toU

'0

TIoQya.
liE ~UOlAEVI;; 'HQ(1xAlOI;; unoonD.ul;;
i<Ut a1to 'PWf!111;; ayuywv
[EQEi-;,
i<a[ Ihaxovouc;,
toul;;
i<Ut E!; autwv'
jWL~Oal;; U(JXlE1t[Oi<01tOV XU[ 1t(JwBu'tE(Joul;;
XQwBu'toul;;
EBu1tnoE>.

traducerea
romineascii.
textul ne spune astfe!: 4.'Jar ace$ti croati aueo/l
conducator in timpul acela, pe tatal lui Porga. Jar imparatul Herae/iu, trimitind $i aducind preoti de la' Roma, iar din ,ace$tia tacindu-Ie arhiepiscop,
episcop, preo(i $i diaconi, a botezat pe craati. :!I

.In

Referitor
la sirbi, Constantin
Porfirogenetul
ne spune in lucrarea
53
'lar fiindca Serbia
De administrando imperio, la cap. XXXII, urmatoarele:
de acum $i Pagania (nume sub care se intelegea atunci regiunea oCllpata
de arentanii sau rentanii, de pe coasta Dalma(iei). $i tara care se /lUme$te a zachlumi/or (Hertzegouina)
'.$i regiunea Terbunia $i a callahti/or,
care se atlau sub stapinirea imparatului romeilor (adica a Bizantinilor)
deuenisera tari pustii din CGlIZa avari/or, (care au alunRat de acolo pe
romanii care IOCllesc acum in Dalmatia $i la D!Jrrachion), imparatul
(Herncliu)
a a~ezat pe ace~ti sirbi in aceste tari, iar ei erau supll$i impilAducind imparatlll preoti de la Roma i-a
ratuilli romei/or, (hizantinilor).
botezat pe 'ace$tia, ~i inuatindu-i so. sauir$easca dupa rinduiala cele ale
credintei, le-a explicat lor credinta din acele timpuri. Ultima propozitiune
din
Tal;;

acest important
t~xt, este in grece~te, astfel: OUI;; 0 BUOlAEVC;, 1tQEBv(= pentru 1t(JEoBU'tE(JoUI;;) a1to 'PWf!'I]1;; ayaywv EBu1tnOE, i<al 5lM!;al;; a\!-

22. S. Demelrii marlyris adla. Mirar:ula. lib. II. c~p. V, 195, In Migne. P.G.; t.
CXVI. col. 1361-1365; F. Dvomic, ibidem, p. 99; H. Gelzer. Die Genesis der byzaniinischen TemenverfasSlll1g~,
in Sitzl/llRsberichle
der Koni,f1lichen slichsischerl Akademie der
Wissenschaflen.
Philologische-Historische
KIasse, Bd. 18, Leipzig, 1899, p. 48 sq.; H.
Gregoire, L'Origine el Ie nome des Cmales el des Serbes, in Ryzanit'on, t. XVII (19441945), p. 110-111.
23. Constantin
Porfirogenetul,
De adm. imp., ca.p. XXXI. in Migne, P.G., t. CX! II,
col. 284 AB, ed. J. Bel<l<er, In Corp. Script. /fisl. Byz., Bonnae, 1840, p. 148.
24. Ibidem, co!. 284 B; vezi ~i ed. de Bonn, p. 148.- ]49.
'J

~
,.

Proot Asistol1t lOAN

176

toU~ ta t1i~

RAMUREANU

177

CRE.~T/NARI1 SIRB/LOR

pe monolizitii
Jl10cerati la Ortodoxie.2:)
Papa Honorius
I (625pastorea
in timpul lui HeracIiu
la Homa, era in vederile
religioase
ale Patriarhului
Sergie al Constantinopolul
ui (610-638) ~i ale
imparatului
Heracliu,
caci incIina
catre monotelism,
incit nu poate fi
yorba de vreo raceali1 a raporturilor
dintre
Roma ~i Constantinopol
in
:Icest timp. De altfel. mai ~irziu, la sinodlll al VI-lea ecumenic,
tinut la
I il fost condamnat
pentrll
Constantinopol
intre 680-68 r. papa Honorius
ideile sale monotelite.3o
Tn timpul lui Heracliu,
papa I-Ionorius I exercita
liber drepturile
sale
de jurisdictie
asupra Illyricului,
care, din punet de vedere politic, depindea
3tunci de Bizant.
Astlel, in 13 decembrie
625, el interveni
in chestiunea
episcopului
de Nicopolis
din Epir, Hypatius,
acuzat
de complicitate
la
omorirea
predecesorului
sau Sotericus.
Honorius
scrise a scrisoare
asupra
acestui
fapt episcopilor
din Epir ~ad episcopos per Epimm constitu[OSi).31 De asemenea,
interventia
papei Honorius
in chestiunea
episcopilor
de Cagliari
$i Syracuza,
arata ca el se alia in raporturi
bune cu autoriobiectiunea
lui C. Jirecek,
ca imparatul
tatile bizantine 32. Prin urmare,
HeracIiu era in rnporturi
reJe cu papa Honoriu
~i nu i se putea adresa
acestuia
pentiu
a-i cere misionari
in vederea convertirii
la cre~tinism
a
sirbilor
~i croiltilor,
nu poate rezista
unei cercetari
temeinice.
Heraclius
<1 avut
raporturi
normale $i cu papii urmatori.
Succesorul
lui Honorius
!,
Papa Severinus,
fu ales in 639 ~i muri in 640. Papa
loan al IV-Ie;!
(640-642), care urma papei Severinus,
lu ales cu ~tiinta lui Heracliu.33
Heracliu
muri Ja II februarie
641, tara sa fi intrerupt
in timpul domniei
sale raporturile
normale
cu Scaunul
Roman.
intoarca

tfAElV ;WA6i;, a1noi~ t6iv XQOVWV Jt(onv

E;!\I}EtOJ ib
Despre <1ce~ti misionari
romani
din secol ul al VII -Ica, noi nu mai avclll
alte informatiuni.
fuoE~Eia~

638), insa, care

Informatiile
lui Constantin
cre:;;tinarea
sirbilor !;>i croafilor

al VII-lea
Porfirogentul
referitoare
la
in timpul imparatului
j-Ieracliu, de preo{i
misionari chema(i de La Roma, au fost puse de unii istorici la indoialil.
Constantin
Porfirogenetul
ar fi exagerat
meritele
lui Heracliu
in cOllVertirea sirbilor :;;i croatilor
pentru a mentine
drepturile
politice !;>i religioasc
ale imperiului
de Rasarit
asupra
provinciilor
vechiului
Illyric.26
Cum
se poate, zice de alta parte Constantin
Jirecel<,27 ca imparatul
Heracliu
sa ceara preoti rnisionari
la Roma, cind relatiile sale cu p:1pii erau departe
Cercetarile
mai noi au mat at, insa, ca raporturile
lui
de a fi cordiale?
HeracJiu
cu Scaunul
Roman
n-au fast chiar alit de rete cit S-:1 crezut,
incH referintele
lui Constantin
Porfirogenetul
corespund
realiUj\ii.28
Din anul 630, adid'i dupa terminare:1
vidorioasa
a razboaielor
eu
per:;;ii, HeracIiu,
avind frontierele
orientale
ale imperiului
in deplina siguranta,
incepu sa se ocupe de slavii
din Peninsula
Balcanica,
multii
vreme neglijaji,
indeosebi
de sirbi $i de croati. Folosirea
mijloaceIor
militare ~i politice nu erau suficiente
pentru
potolirea
slavilor.
Heracliu
se
folosi de mijlocul
traditional
al propagandei
cre~tine,
pentru
a pacifica
pe s]avii din Balcani $i a-i face nl1 numai inofensivi,
ci chiar prietenii
!;>i
auxiliarii
imperiului
de Rasarit,
in lupta Illi impotriva
nItor popoare
b:1rbare. Tncercaren
de cre$tinare
n sirbilor ~i croatilor
intra in chip naturnl
in programul
politic :;;i religios
:11 impariltului
Herilcliu.
S-a afirnlnt
de catre C. Jireck,
ca papii de Ja Roma er:Ju supar:1ti
pe impariltu!
Herilcliu din eallza faimoslIlui
sall edict. "Ex{}Eat~ - Explicatiune,
publicat
in 638, prin care Heracliu
incercn sa impace 0i sit
25. COlls:anlill
Porfir,,!::c;;ctlll,
De adm. imp., Cilp. XXXII, ill j\\i!::;]C, P.G., t.
CXIII, col. 21>9 8292 A; cd. de 13onn, p. 153; G. Sp. Radojicid,
I.a dale de la conlIersion des Scraes. COI//l11il!:icalion presentee
au IX-e Congres
inlemailmwl
d'ffudes
b!lzanlincs
(Thessalontqlle,
12-25
Avril, 1953), in Dyzanlion, t. XXII (1952), Brllxelles,
1!)53, p. 253, ~i in n.c:pa1'"b",
~o'J e' ~t.e-I?;;~ 6U\:-<YU'/~Aqt,,?ij OUI.~p(OU, t. II, Atena,
1!J56, p. 57!J582, admile c5 prima cOllvcr!ire a sirhilor sa rlicu! dc preo(i velli!i de la
Roma . .I. Gay, lVolcs sur la crise du mOl/de chrtHicn ap((~s les conqlllHes amlies. Ies deux
patriarcals de RO!/1e et de Ryzal/ce. Premiers essais de missiC\!:s mmains chez Ics Slaves.
in Melanges d'Arcllt:oloRie el d'llistoire.
vol. XL V (1928), fase. IV, Parils-Romc,
p. 1-7,
indeosebi p. 6. Pell!ru impvralitl Heraeliu, sa se vadii studiile: Angclo Pemice, L'lmperalore Eraclio, Fircllze, J905, p. 183200; Rypp, Die Beziehungen
der Slaven wuf Avarcn
zlltn iislroemischen
Reiche unler da RegieTllng des -Kaisers Herak/ios.
Program
Bud
weis, 1888, care ne-a lipsit. A. A. Vasiliev, llisloire de I'Empire bywn/in,
Traduit
du
russe par P. Brodin et A. Bourguina,
t. I, Paris, 1!J32, p. 255-264; G. Ostroflorsl<y, Ge
schiehle des byzaJ/tinisehen
Slaales,
Munchen,
zweite Auflage, 1952, p. 7588. Vezi ~i
(rad. in limha francez5: l1isloire de I'Flal bt/zenlin. Trad. fral1c. de J. Goui:Iard, Paris,
1957: trad. cnglezii J. H lIssey, Ncw-Grunswick,
1957: L. Brehier, Le monde b!/zantin. Vie
et marl de TJyzU/lee, t. I, Paris, 19~8, p. 847-857.
26. fl'. Dvornik, Les Slaves, Byzance el Rome au IX-e sieele, p. 71.
27. C. Jireeek, Geselziehfe der Serbe/!, Bd. I, Gotha, 1911, p. 104.
28. L. Brehier et R. Aiwain, Gregoire Ie Grand, Les Elals barbares et la cO/lquele
arabe, p. 149; fr. [}vornil(, les Slaves. Byzance el Rome au IX-e sieele, p. 73.

INCEPUTUL

14

13

29. C. Jirecek,

Gesehichle

der

SerbC/!, Bd.

I, Gotha,

1911, p.

173; Fr.

Dvornil{,

ibidem.

.Ii

<

30. Pentru scrisoarea

Papei !lonorius
I clilre palriarhul
ecumenic
Serl!.hie, vezi
J. D. MaIlsi, Saerorum CO/ll;iliorum nova et amplissima
wI/eclio, t. XI, florelitiae,
1769
f~eproducere Paris ~i Le~JZig, 1901, col. 537-544; Migne, P.L., t. LXXX, col. 470476;
~h. J.-Hefele-Dom
H. Leclercq, Hisloire des c()lZciles d'apres les doeumenls
originaux,
'. III, premiere
partie, Paris,
IrOg,
p. 347, n. 1 ~i p. 348-364; p. 515-538, pentru
:1I1atematizarea
Papei Honoriu;
L. Duchesne,
L'E'.glise au VI-e sii!cle, Paris,
1925, P
472-473, n. ]; J. P. Kirsch, Die Kirche in der anliken griechiseh-romiSehetl
t<ullurroel/.
19::0, p. G8S-591, indeosehi p. 687-688, n. 159 ~i 160;
'!rsler Hand, Freiburg :111 Breisgau,
L. Brehier et R. Aigrain, Gregoire Ie Grand, les Elals barbares el la conqwJle arabe,
p. 121-124 ~i 189190; E. Amann, Ho/wrius I-cr, in Dielio/ll1aire de Theo:ogle Calholique,
t. VII, I, Paris, 1927, col. 93-131.
31. Ph. Jaffe, Regesla Ponti!ieum
RomanoTllm ab eondila eeclesia ad annum paS1
Christum nalum 119B,ed.
secunda,
t. I, Lipsiae, 1885, 11. 2010, p. 223; Mansi, I. X,
Florentiae,
1764. Reoroducere
Paris et Leipzig, 1901, col. 581-582; Fr. Dvornik, Les
Slaves, Byzanee el Rome au IX-e sieele, p. 73; Silva-Tarouca,
Epislolarum
Romanorum
[1onlifieum ad icarios per l/IWicum aliosq/Je episcopos coleelio Thessalonicellsis,
Roma,
1937, nea lipsit.
32. Epislola IX /fonorii Papae I ad Sergium subdiaconum,
scrisii la 10 iunie 627,
in Migne, P.L., t. LXXX, col. 478-479: Mansi, t. X, col. 582: Ph. Jaffe, Regesla Ponti!icum Roma(wrum, t. I, nr. 2015, p. 224. Epislola XIV HOllorii papae I ad Pelrum SyracusaIlUlI!, scrisii intre635-638,
in Migne, PL, t. LXXX, col. 481: Mansi, t. X, col. 585: Ph. Jaffe.
Regesla Ponitifieum
Romanorum,
t. I, nr. 2029, p. 226: fr. Dvornik, Les Slaves, By'Zanee el Rome; au IX-e siecle, p. 73.
33. Fr. Dvornil<, ibidem, p. 74.

1-

S. T.-4

178

Preot Asistent

JOAN RAMUREANl1

15

Adresindu-se Romei, spre a-i trimite misionari pentru convertirea

sirbilor ~i croatilor, imparatul
Heracliu a tinut probabil seama ~i d~
faptul cii cele doua popoare se aflau relativ aproape de Roma, caci ele
se instalasera pe teritoriul I1lyricului, care, din punet de vedere bisericesc.
se afIa sub jurisdictiunea
Scaunului Romei. Papa a luat in deosebi pe
croati sub protectia sa. Constantin al Vll-Iea Porfirogenetul ne confirma
ca ~aee{;ti eroati botezati nu voese sa se lupte in afara propriei lor tarir
impotriva altor popoare, deoareee 'au primit 0 deelar'atie $i 0 hotarire de
la papa al Romei, care, ~ub imparatul R eracliu '(II romeilor (bizantinilor)
le-a 'trim is 'fJreoti $i i-a botezat. $i asttel. ~7ce$ti croati, dIlpa ee 'au fost
botezati, au incheiat eu propria tor ~l1ina 1/n tratat $i all taeut juraminte
solemne $i sigure tata de Sfiniul Apostol Petru, sa nu mearga $i sa afaee
alta tara, ci mai bine 'sa 'traiasca in pace cu toti cei ee vor. Ei all primit
de la papa al Romei aeeasta urare co Dumnezeul croatilor sa Illptepentru
ei $i sa Ie stea intr-ajutor, aaea !oarecore alte neal11uri vor pornirazboLimpotriva lor, iar Petru, diseipolIlI lui H ristos, sa Ie aduca victoria. 3'!
In ceea ce .prive~te problema celor doua rituri, trebuie sa avem in
vedere ca in acest timp nu se facea 0 deosebire atit de mare intre Roma
~i Constantinopol, intre ritul rasaritean ~i cel apusean, a~a cum se va
intimpla de la jumatatea a doua a secoluJui al IX-lea, din timpul patriarhului Fotie (858-867; 877-886) ~i al Papei Nicolae I (858-867).
Intrucit sirbii ~i croatii se aflau la inceputul convertirii lor la cre~tinism, arhiepiscopul ~i episcopul numiti pentru ei de Heracliu dintre
misionarii trimi~i de Roma, despre care ne vorbe~te Constantin al VI I-lea
Porfirogentul, 35 erau probabil ierarhi misionari, caci nu pute<lu sa niba
inca 0 re~edinta stabila, in mijlocul unor popoare care trebuiau pregiitite
sa primeasca cre~tinismui.
Despre neamurile slave din Dalmatia ~i Istria ~tim ca in 642 erau
inca pagine. Delegatii Bisericii Romane incepura sa intre in legatura cu
eIe ~i sa circule pe teritoriul lor. Papa loan al IV-lea, dalmat de originer
trimise Ia ei in 64.\.-642 pe abatele Martinus cu multi bani, pentru a
rascumpara
pe cre~tinii din Dalmatia ~i Istria, care fusesera luati robi
de pagini, ~i a adus la Roma moa~tele Sfintilor din bisericile ruinate.
Moa~tele martirilor Venantius, Anastasius, Maurus ~i ale multor altora.
aduse de abatele Martinus din Dalmatia ~i Istria, au fost depuse in bise34. Constantin Porfirogenetul,
De adm. Imp., cap. XXXI, in Mig-Ile, P.G., t. CXIII,
col. 284, BC; ed. J. Bekker, in corp. Script. Hist. Byz., Bonnae, '1840, D. 149; F. $i~ici,
in lucrarea sa Geschichte der Kroaten, Bd. I, Zagreb, 1917, p. 100-107, nota I, neaga'
intentionat
inceputu,1 cr~tinarii
croa'jilor
sub impiiratul
HeracJiu,
pentru a doveUi cii
croatii n-au avut legaturi
~i ctI Bizan1ul, ci numai cu Scaunul roman. Pentru aces!
motiv, el amina creJ?f'inarea croa1i1or pillii catre sfjr~itul sec. al IX-lea, dupa. 876-878,
cind ace~lia s-au eliberat de sub jugul francHor. Aceasta parere. nu corespunde
realitatii istorice, deoarece cre~tinarea
croatilor
a illceput din timpul imparatului
Heradiu
~i s-a desavir~it ciUre slir~itul sec. IX, clnd ei intr-adevar
au intrat definiliv in legaturi
rel~ioase
cu Roma ..
35. Constantin
Porfirog-enetul,
De administrando
imperio, cap. XXXI, in' MiRne,
P.G." t. CXIJI, col. 284 B. Vezi ~i cap. XXXII, ibidem, col. 289 B-292 A,' ed. J. Bel,ker,
in Corp. Script Hist. Byz., Bonnae, 1840, p. J48-149; vezi ~i cap. XXXII, ed. Bonn, p. 153_

16

INCEPUTUL

CRE,~TINARII

SlRBILOR

179

rica ridicata in cinstea lor la Roma, Iinga fintina Laterana.36

Faptul
acesta arata ca triburile slave inca pagine nu erau inaccesi1;Jile crestinismului, iar solii Bisericilor cre~tine puteau la nevoie sa circule' pe
teritoriuI ocupat de ele.
Este sigur ca ere$tinismal a inceput sa patrunda in uiata popomlui
sirb $i croat din timpul imparatului bizantin Heracliu, aW prin misionarii
trimi$i de Roma, eit $i prin misionarii greci, iar sub impara{ii armiitori
a faeut oarecare progreso
Trebuie sa avem de asemenea in vedere- ca la celelalte triburi slave,
care se instalaserii de mai inainte in Peninsula BaIcanica, cre~tinisrnul
se raspindise sporadic. La inceput, convertirea sirbilor ~i a celorlalte
neamuri slave inrudite cu ei s-a facut pe grupuri individuale ~i cornunitati restrinse, nu pe intregul teritoriu.
In anul 678, croatii din DallllJtia recunoscurii suprelllatia imparatuI ui bizJntin Constantin al IV-lea Pogonatos (668-683) ;;i astfeI intrarii
sub infI uenta politica ~i religioasa
a Bizantului. 37
Cronicarii bizantini Theophanos ;;i Nikephoros 38 ne informeaza ca
illlparatul Justinian al II-lea Rhinotmetos (685-69.')) :J transferat in 687
sau mai sigur in 688-89, un numiir foarte mare de prizonieri slavi, treizeci
de mii, dupa F. Dvornik 39 ~i C. Jirecek,40 opt zeci de mii dupa V. 1.
'Lamanski, ceea ce ni se pare foarte exagerat, in tema Opsikion, in Bithynia, care erau de mult crestini. ,41 De Ia un functionar bizantin, anonim,
care era insarcinat cu ad~linistrarea
acestor sl~vi, ne-a ramas un sigiliu de plumb cu inscriptia greaca - arro ima"twv "till\' av5Qam)5wv "tillv
36. Liber Ponlificalis,
\l ita Ioanis IV, ed. L. Du~hesne, Bi/Jliotheque des Ecoles
fralll;aises d'.4thenes et de Rome, II serie, t. Ill, t. I, Paris, 1886, p. 330, ~i ed. Th.
Mommsen, in Mall. Germ. Hist. Gestaflll1l POlllificum Romallormu, t. I, Berolini, 1898,
p. 177: JohafUJes. nalione Dalmata ... temporibus suis misit per omllem Dalmaliam Sl'lf
Histriam mulfas (pecullias) 'per sanctissimum et fidelissimum Marti~lUm abbatem tpropter
redemptionel1l captivorul1l qui depraedati erallt a gentibus. Eadem temoore fecit ecclesiam beaUs marlwibus
VenJantio, Anastasio, 'Mauro!?t
'a/iorum JIlullorum
nwrlyrum,
quorum re/iquias de Dalmalia et Histria adduci praeceperat, et recondti ('as ill ecclesia
supra scripta, iuxta fonlem Laleranellsem, iuxta 'Oratorium 'beati Johannis euallgelislae.
Vezi menjiunea ~i la Ph. Jaffe, Ref!esla Pontificum Romanorum, t. I, intre anii 640642,
p. 228; Fr. Dvornik, Les legel1des de 'Collslalltill et de Methode VUI!S de Byzallce, p. 256;
L. Brehier, Les missiolls chretieflfzeS chez les Slaves au IX-e siecle, in Le Monde
Stave, 4 annee (1927), nr. 10, Oclombre, p. 38.
37. Pentru situa1a politicii a croa1ilor din Dalmatia
sub Constan~in
IV Pogonatos,
vezi M. Spinka, A History of chrisliallify
in Ihe Balkans, p. 19.
38. Theophanes,
Chrof1Dgraphia, an. 6180, in Migne, P.G., t. eVIII, col. 740 B;
ed. J. Classen, in Corp. Script. Hist. Byz., b. I, Bonnae, 1839, p. 557;, ed. e. de Boor,
t. I, Lipsiae
(Teubner),
1883, p. 364; Nicephori
Archiepiscopi
Constlblzliizopolifani,
'Icn~p!a: 2:6v~o\io, ed. C. de Boor, Lipsiae (Teubner),
1880, p. 36.
39. Fr. Dvornik, Les Slaves, Byzallce et Rome au IX-e siecle, p. 13.
40. C. Jiretek, Geschichte der Serben (bis 1371), Band I, Gotha 1911, p. 105.
41. V. 1. Lamanski, Slaqii in Asia Mica, ill Africa ~i in Spania, St. Petersburg,
1859, p. 3, in ruse~te. Cit. apud A. A. Vasiliev, liistoirle de l'empire byzantin, t. I, p.
288, nota 3; A. A. Vasiliev, L'Entf/!e triomphale de l'empereur Justinie,z II Ii Thessalon/que en 688, in Orientalia Chrisliana Periodica, t. XIJI (1947), nr. 1-2, p. 355368;
aiel p. 365366.

" ~,I
'J

;
i

I
..

'1

4
'.1-

;1

.}]

;:

18
180

Proot Asistent

lOAN

RAMUREANU

17

De la consulii sclavilor slavi din eparhia bithyniei,

a carei datare G. Ostrogorsky
a stahilit-o
in anul 694-695.42
Pentru
ace9ti slavi mutati
in Bithynia,
au fost create de Patriarhia
Ecumenica
noi episcopii,
care depindeau
de mitropotia
de Niceea.
rntre
ace9ti slavi, se gaseau
desigur
9i uflii cre$tifli sirbi dupa cum ne arata
notita episcopal a care
numele
uneia dintre episcopiile
nou infiintate.
dateaza
din sec. al VII-lea
mentioneaza
episcopiile
cu nume slave
a
tii~ Mob!.Hvij~ JitOL MEAitO'u"i a Gordoserbilor
twv rOQbO(JEQBllIv U
Modrinei,
Episcopia
Gordoserbilor
din Bithynia
s-a mentinut
mull timp pe lista
episcopiitor
PatriarlJiei
Ei.:umenice.
EpiscopuL Neofit al Gordoserbiei
44 a
luat parte la sinodul al VII-lea ecumenic,
tinut la Niceea, in 787, cind s-a
lamurit
invatatura
des pre cullul
Sfintelor
icoane. ,$tefan, episcopul
Gordoserbiei,45
la aproape
0 suta de ani in urma, lua parte la sinodul din
869-870 de la Constantinopol,
cind a fost reconfjrmat
in scaunul
patriarhal
Ignatie
(847-858; 867-877) 9i a fost depus 9i anatematizat,
patriarhul
Fotie, in prezenta
delegati10r
pC1pii Adrian
al II-lea (867-872).
Provinciile
IJIyricului
oriental
fura puse din 731, impreuna
cu Sicilia
9i Calabria,
in timpul imparatutui
bizantin
Leon al II I-lea Isaurul
(717740) sub jurisdictia
bisericeasca
a Patriarhiei
de Const<:H1tinopol. 46
}:%AaPOWV tii~

BdhJvwv

E1taQxia~

INCEPUTUL

CREf}TlNARII

SlRBILOR

181

parte din provinciile

de Nord ale IIlyricului
oriental
erau locuite acum de
sirbi 9i de neamurile
inrudite
cu ei. Din acest timp, civilizatia
9i cuttura
Bizantului,
atit de strins legate
de cre9tinismul
rasaritean,
incepurii sa
patrunda
tot mai mutt in viata poporului
sirb.
'
Cre~tinarea
completa
a poporul ui sirb s-a facut de misionari
trimi~i
de la Constantinopol
la inceputul
domniei imparatului
Vasile
I Macedoneanul
(867-886). Aceasta
a doua faza a cre9tinarii
sirbilor,
facutii de
0 yom arata pe larg intr-un
studiu
asta data de misionari
bizantini,
ulterior.

~
~

--;.

42. G. Ostro!(orsky,
Geschichte
des byzanlinischen
Staates,
ersle Auflage, Miinchen, ]940, p. 85, n. 3; zweite, durchgearbeitete
Auflage, f\\unchen,
1952, p. 107, nota
I, ne da ~i incercarile
.de datare ale altor istorici, indeosebi ru~i; A. Th. Vi~nakova!
o colonie slavii ill sec. VII in Iiithynia. in ruse~te, in Vestnik Drevnei Istorii, 1940, nr.
I. p. 138-141; P. Charanis,
The Slavic Element in Byzantine
Asia /Ylinor. in Byzantion.
t. XXVIII (1948), p. 70-75, n. 3, a combatut datarca
sigiliullli pllsa de Ostrcgorsl;y,
in
694-695, insa fara un rezultat
convingiHor.
De parerea
lui Osko!(orsky
este ~i Andre
Maricq, Notes sur les Slatles dans Ie Peloponese
eJ en Bilhynie
el sur l'emploi de
"Slave:> comme appelatif.
in Byzantioll.
t. XXII (1952), Bruxelles,
1953, p. 348-355:
P. Lemerle, Invasions
et migrations
dans les Balkalls ... in Retlue Historiqae,
t. 211
(1954), p. 305-308.
43. H. Gelzer. Ungedruckte
and ungenugend
veroffentlichte
Texte der Noti/iae
F.piscopatuum,
ein
Beitrag
zar
b!IZantinischell
Kirchen
and
Verwaltwzgsgeschichfe.
(Abhwwlungm
der philosophischen-philolo/lischen
Klasse der bazlerischen Akademie
der
Wissenschaften.
I, d. XXI, B. III Abt., Miinchen, 1901, p. 538; fl'. Ovornil;, Les Slaves.
Byzance et Rome au IX-e sieele. p. 103: L. Brehier ct R. Aigrain, Gregoire Ie GrGfld.
les Etats barbares et la conquete arabe. p. 150.
44. J. O. Mansi,
Sacroru.'1l Concilioram
IlOt'a et amplissima
collectio,
t. XIII,
florentiae,
1767. Reproducerea,
Paris et Leipzig, IYOI, co!. 392 B; F. Ovornik, Les
Slaves. Byzance et Rome, au IX- sieele, p. 103.
45. Mansi, op. cit., t. XVI. Vemtiis,
1771. Reproduction
Paris CJ! Leipzig, 1902.
co!. 144 C ~i 193 E; Stephanus,
Dei amicissimus
episcopus Gordoserbensium:
F. Ovornik, Les Slaves. Byzance et Rome aa IX-e sieele, p. 103.
46. Franz
DOlger, Corpus der griechischen
Urkanden
des Mittelalters
and der
neaere/z Zeit. Re{he. A: Regestelz.
Abteilung
I: Regesten
der KaiserarkandCl!
des
ostromischen
Reiches,
1. Teil: Regesten
von 565-1025. Munchen
und Berlin, 1924, p.
36, .Ia anul 731, august. Scrisoarea Papei Nicolae I dill 25 septembrie 860 catre impain Ph. JaffeG. Wattenbach,
Regesta Ponlificum
Romaratul Mihail 111 al Bizan(alai,
norum. t. I, nr. 2682, p. 343. Vezi aceasta scrisoare editata complet in Monumenta
GerJ
maniae Historica.
Epistalae,
t. VI, fasciculus
I, Karo/ini aevi. IV, Berolini,
1912, p.
433-439, indeosebi p. 438; Mi~ne, P.L., t. CXIX, co!. 773-779 13, Mansi, op. cit . t. XV
Venetiis,
1770. Reproduction,
Paris-Leipzi~,
1902, co!. 162-167; Mansi, t. XVI, Venetiis
1771. Reproduction,Paris-Leipzig.
1902, col. 59-64.

Dam H. Leclercq, in lucrarca

Ch.-J. Hefele-Dom H. Leclercq, /listoire des COIIt. III, deuxieme partie, Paris,
1910, p. 679680, nota 1, crede ca decrctul imp!),'atului Leon al 11Ilea Isaun'l! a l.ost publicat in 732; V. Grumel, L'Annexion
de l'IIlyricam oriental. de la Sicile et de la Calabre aa pctriacat de C01lstantinople.
in !Mlarzges,
Jales Lebreton.
Recherches
des Sciences
religieuses,
3940 (1951-1952),
p. 191-200,
afirma ca anexarea s-a fiicut in 756 sub Papa $te!an al II-lea (752-757).
TO: V. Grumel, in cOImmicarea
intitulata:
Cause et la date de ['annexion de
I'IIlyricum Oriental, de la Sicile et de la Calabre au Patriarcat
b!fZantin. publicatli in
di stadi bizaJltini, Palermo, 3-10 aprilie, 195],
Aiti delta V II J congressQ il:temaziolzale
t. I (Studi Bizantini e Necellenici).
a cura din Silvio Giuseppe Mercati, volume selt:"mo,
Roma, 1953, p. 376, e de piJrere fa trecerea provinciilor
IIlyricului Oriental sub jllris
d/ctia Patriarhiei
de Conslan!in0pGI
sa [lkllt mult mai' tirliu. clitre 752 sau 756, d\1pa
re francii ocupara ROJ11a. ("rn~ti;n1a hiwntinii
nu Pl1'lea ~l1porta ca e'Jisropii imparatlllui
de Constantinopol
sa fie supu~i unui condudilor
bisericesc
strain, Papei de la R"ma,
prolejat de regi inferiori ~i barbari.
Aceastii teorie nu poate rezista criticii ~tiin1ifice,
deoarece decretul de anexare a provinciilor
IIlyricului Orient'al 'Ia Palriarhia
Ecumenicii,
dal de imparatlll Lcon III Isaurul, e confirmat de docllmentele bizantine ~i de scrisorile
Papii Nicolae I ~i Adrian I. Vezi Scrisoarea Papei .Adrian I din 78.5 catre impiiriiteasa
Irina a Bizan(alui. citita in ~cdinta a II-a a sinodlllui ecumenic
(787), in Jaffe-Wattcnbach, Regesta Pontificum
Romanomm.
t. I, nr. 2448, p. 299; Mansi, op. cit. I. XII.
Florentiae,
i766. Reprodllcere Paris-Leinzic:.
1901, co!. 1073: ,\\if!ne, P.L., t. XCVI. co!.
1213-1234. Vezl ~i Scrisoarea Papei AdriaJI 1, din 794, catre Carol cel Mare, in Jaffe\Vattenbach,
Regesta Ponlificum
RcmarlOram, t. I, nr. 2843, p. 305. J"\ansi, t. XIII, Florentiae,
1767. Reprod., Paris-Leipzig.
1902, co!. 808 SQ.; M. V. Anastos, The transfer
of /[/yricum. Cal.abria and Sicilll to the jurisdiction of the patriarchate
of Constantinople,
in 732/33, in Studi Bizanlini e Neoellenici, 9 (1957), p. 14-31, combate teza lui V. Grume!.

dies.

,~