Postmodernismul nu poate fi conceput i apreciat critic dect prin raportare la modernism (aa arat i prefixul `post-`)

Dificultatea definirii termenului se datoreaz faptului c el funcioneaz nu doar n literatur, cultur, arhitectur sau n artele plastice, ci i n
filozofie, disciplinele social-politice etc.
Postmodernismul i postneomodernismul trebuie puse n relatie cu termenii: modernism, modernitate; modernitatea este o perioad istoric din
evoluia omenirii, derulat ntre Epoca Luminilor (sec al XVII-lea) i primii ani dup cel de-al doilea razboi mondial, iar modernismul este
estetica acestei perioade.
In literatura roman, fenomenul postmodern ia amploare dup 1980, respectiv 1990 2000.
Postmodernismul e privit ca o mutaie survenit n contiina umanittii, ct i ca o modificare a paradigmei culturale.
Postmodernistii modific fundamental chiar conceptul de `literatur`, care se extinde acum dincolo de spaiul pur beletristic, inducnd i genurile
nonficionale (jurnal, corespondenta, literatura de popularizare) i literaturile noncanonice (literatura minoritatilor nationale, cea pentru femei
etc.).
Scriitorul postmodern trieste apsat de povara secolelor anterioare, fiind contient c totul a fost deja scris; el trebuie acum s reinvesteasc
fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilittii sale.
Scriitorul postmodern respinge mimesis-ul, prefer jocul cu limbajul i colajul de sintagme, de teme sau de motive din epocile literare apuse, i
un autobiografism execesiv pe alocuri.
Citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, dialogul intertextual, parafraza, indic presiunea livrescului asupra
existenei.
Graniele culturale, limitele genurilor i ale speciilor literare se anuleaz.
Literatura este nscenat, n mod ludic, fr tragism i fr inocen.
Fragmente, sintagme, laitmotive, atitudini din texte venerate sunt reasamblate i puse ntr-o nou lumin.
Ttrsturi ale literaturii postmoderniste: desolemnizarea discursului, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversitii realului, refuzul stilului
nalt, ermetic i impersonal, valorificarea creativ i recuperatoare a stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafraz si parodie, practicarea
unei poetici a concretului i a banalului, receptivitatea fa de livresc, n forma intertextualittii, a metatextualitii, i a transtextualitii.
Rreprezentani n literatura romn: Mircea Crtrescu, Mircea Nedelciu, Mircea Horia Simionescu, Traian T. Coovei, Ion Stratan, Ruxandra
Cesereanu.

Postmodernismul este, dup definiia lui Eugen Simion, o etic i o estetic a seduciei, a jocului i a impuritii, adic un fel de modernism
fr transcenden, asemntor manierismului i barocului, adic un postmodernism fr postmodernitate. Din punct de vedere etic,
postmodernismul ar fi un fel de nou umanism, construit pe mitul unei (imposibile, de fapt, - consider Mircea Crtrescu ) ntoarceri:
promisiunea de a se ntoarce cu o contiin lucid i mai nelegtoare, la ceea ce un romancier de azi numete codul existenial al omului i de
a da o imagine unitar i verosimil a omului uitat n haosul unei istorii iraionale.
Dup Nicolae Manolescu, postmodernismul este un modernism mai tolerant, care mprumut criteriul poeticului din poezia modern, artnduse mai ngduitor n preferinele i idiosincraziile lui.
Putem face observaia c omul postmodern nu mai triete nostalgia dureroas a unui limbaj unic tocmai pentru c are posibilitatea crerii unui
limbaj unic. Omul postmodern nu mai triete n ruptura comunicrii. Pentru el, comunicarea este posibil, iar stilul conteaz mai puin,
deoarece e dominat de ludic.
Trsturile postmodernismului au fost formulate i dezvoltate de criticul Ihab Hassan, citat de Mircea Crtrescu n Postmodernismul romnesc
cu lucrarea Pluralism n postmodernism. Perspective. Acestea ar fi: indeterminarea pierderea ncrederii n valorile absolute; fragmentarea
discontinuitatea textului ( unitatea crii se dezmembreaz pentru a face loc independenei propoziiei, n care propoziia se dezmembreaz
pentru a face loc independenei cuvntului etc. ); decanonizarea scriitorii canonici privii ca valori imuabile i sacrosante sunt demitizai;
lipsa de sine n opere apare deconstrucia n subiect, acesta nsui fiind o ficiune, o manifestare a unor false euri; nereprezentabilul /
neprezentabilul ceea ce intereseaz e poziia fa de referent, dar pentru artistul postmodern, referentul nu mai exist, operele putnd fi
complet nerefereniale; ironia se generalizeaz devenind substana nsi a operelor artistice; trecutul poate fi recuperat cu ironie; istoria,
tragic iniial prin repetare devine fars; scriitorul postmodernist nu creeaz, ci mimeaz, lund n derdere, fantaznd; hibridizarea toate
formele artei prezentului se pot combina aleatoriu, postmodernismul depind definitiv categoriile nchistate ale esteticii clasice;
carnavalizarea pasiune pentru polifonia stilistic i narativ, pentru formri i deformri continue ale limbajului; performana textul
postmodernist este interactiv i cere participarea direct i intens a receptorului la constituirea lui; unele texte literare se cer reasamblate i chiar
rescrise de cititor; construcionismul o consecin a perspectivismului postmodern este pierderea tot mai accentuat a sentimentului realitii,
a timpului i a istoriei ( lumea devine ficiune ) i relaia referenial dintre acestea i oper nu se mai ncheag; istoria, spre exemplu, e tratat
cu o libertate extraordinar, fiind torsionat, alterat, corectat; imanena n literatur, aceasta se manifest ca o exuberan intertextual,
metatextual [] autoreferenial, unic n istoria formelor.

Mendebilul
caracterizare
Personajul principal al povestirii lui Mircea Cartarescu, botezat de copiii pe care ii intalneste pe soseaua Stefan cel Mare, unde se muta impreuna
cu mama sa, Mendebilul, este construit pe o structura mitica. El modifica o "lume", ii da noi dimensiuni, iar pozitia sa in cadrul grupului, dupa o
respingere initiala, urmeaza o linie ascendenta, apoi una descendenta, ceilalti copii "dezicandu-se" de el in final.
Aparitia lui ii surprinde pe ceilalti copii inca de la inceput. Reactia lor este de respingere, deoarece simt "diferenta", "alteritatea": "Daca ne
devenea prieten, bine. Daca nu, si mai bine, caci simteam nevoia unui dusman adevarat. () Cum noul venit nu avea tata (sau acesta nu se aratase
pana acum), ni s-a parut un dusman tocmai potrivit. Asa ca, intr-o dimineata, l-am invaluit grijuliu, asemenea senatorilor pe Cezar, l-am insfacat
si
l-am
tarat
inspre
reteaua
de
canalizare.
Voiam
sa-l
facem
vrajitroaca."
Chiar infatisarea Mendebilului le-a intarit ideea ca el este diferit, ca nu e ca toti ceilalti copii: "Baiatul se proptise in calcaie si se zbatea
ingrozitor. Privita de aproape, fata lui era cu totul diferita de a oricarui copil pe care il vazusem pana acum. Parul ii era castaniu, usor buclat. La
indoitura fiecarei bucle, reflexe aurii tasneau in toate partile. Firele de par de deasupra stateau usor afanate, formand un paienjenis rosietic. Sub
carlionta de pe frunte, sprancenele subtiri se arcuiau peste cele doua ovaluri largi ale ochilor intredeschisi. () Tinea totdeauna buzele ferm lipite,
nu-si dezvelea dintii aproape niciodata, dar zambea uneori cu gura umeda, exprimand ceva intre viclenie, ironie si simpla blandete. Acum insa,
cand il caram spre groapa, avea o expresie de concentrare maxima. Oboseai numai privindu-l. Eu il tineam de bratul stang, cand, ajunsi pe buza
santului,
am
simtit
deodata
ca
zvarcolirile
lui
capata
o
forta
neobisnuita."
Cu timpul, insa, ei renunta la urmaririle prin santuri si la jocul "Vrajitroaca". Impresia ca noul venit in grupul lor "face pe grozavul dispare
repede si lasa loc unei fascinatii neobisnuite: "Chiar de a doua zi ne-am lasat subjugati de farmecul Mendebilului. Dimineata n-am coborat deloc
in santuri, desi mireasma de pamant ne trezea nostalgia, ci l-am inconjurat pe baiat si l-am ascultat povestind. Ne povestea, stiu acum, legendele
Mesei Rotunde, cu Charlemagne si Arthur, cu pagani cumpliti si o sabie care purta un nume. Apoi ne-a povestit Viteazul in piele de tigru."
Sediul copiilor se muta din santurile murdare in Scara Unu. Acesta este locul in care Mendebilul va fi incoronat rege al "povestilor". "Un timp
insa, de pe tronul lui de beton si metal, baiatul a inceput sa vorbeasca, printre povesti si parca visand, despre alte lucruri decat cavaleri si sabii.
Pur si simplu intrerupea uneori o poveste si, cu o voce schimbata, ferma si rigida, imposibil de contrazis, spunea cateva fraze pe care faceam un
efort zadarnic sa le pricepem.'" Dupa ce ii uimeste pe noii prieteni cu povesti si legende, Mendebilul incepe sa emita si teorii despre multitudinea
eurilor, nemurire sau evolutia speciei umane.
Puterea Mendebilului asupra celorlalti devine atat de mare, incat acestia respecta chiar un decalog formulat de el fara sa puna intrebari: "Din

momentul in care le-am vazut, am simtit ca trebuie sa tinem seama de aceste cuvinte, ba chiar ca exista ceva in noi care ne constrange sa nu ne
abatem de la ele. Timp de vreo doua-trei saptamani nimanui nu i-a trecut macar prin cap sa faca vreunul dintre lucrurile interzise."
Influenta Mendebilului asupra celorlalti copii dispare o data cu sosirea "insului in camasa rosie, cadrilata", un vanzator ambulant care ii
"vrajeste" cu o multime de obiecte: "chewinggum (), cesulefe de tabla aurie cu cureluse de plastic multicolore, sfarleze Ia fel de pastelate"
Obiectele ii atrag, si copiii nu-l mai asculta la fel de atenti pe Mendebil, care, la randul lui. pierde din verva de pana atunci si incepe sa repete
aceleasi povestiri. Poruncile sunt uitate si toti se intorc la jocurile de dinaintea aparitiei Mendebilului, care este alungat. Chiar el, dupa plecarea
vanzatorului ambulant, intra in sant "facand gesturi ciudate, care noua ne aminteau de Vrajitroaca", cu "o masca infioratoare, pictata cu acuarele,
mai primitiva, mai ranjita, mai amenintatoare decat tot ce inventaseram noi vreodata in materie de masti pentru Vrajitroaca."
Respins la inceput, admirat si recunoscut ca sef al "gastii" apoi, Mendebilul ii influenteaza pe ceilalti prin puterea imaginatiei si a lumii
fantastice pe care le-o impartaseste. Neobisnuit ca infatisare si ca viziune asupra lucrurilor din jur, se impune in fata celorlalti, si prima abatere
de la atitudinea pe care o avusese si de la pozitia in care fusese investit este sanctionata.