Sunteți pe pagina 1din 25

Anginele acute

Termenul de angină corespunde tuturor infecţiilor care interesează


faringele şi amigdala palatină.
Sunt frecvent întâlnite în patologia infantilă.
Angina poate fi:
– entitate de sine stătătoare (cu autonomie evolutivă şi terapeutică), sau
– epifenomen în cursul evoluţiei unor boli generale:
• boli infecto-contagioase:
– Scarlatină,
– Rujeolă,
– Mononucleoză infecţioasă
• Hemopatii maligne
– leucemie
– agranulocitoză.
Factori favorizanţi :
– distrofia,
– anemiile,
– diatezele constituţionale,
– climatul rece şi umed.
ETIOLOGIE
- Apar mai frecvent după vârsta de 3 ani, atunci când amigdalele
palatine sunt suficient de dezvoltate şi participă activ la
procesele de apărare antiinfecţioasă de la nivelul căilor
respiratorii superioare.
Agenţii etiologici ai anginelor sunt:
- virusuri:
• adenovirusuri,
• V. Coxsackie
• Echovirus;
- bacterii:
• streptococul beta hemolitic grup A,
• streptococul viridans,
• stafilococul aureu,
• Haemophilus influenzae;
- fuzospirili.
TABLOUL CLINIC
A. ANGINELE VIRALE
Debut (de obicei) brusc, cu:
– febră oscilantă,
– anorexie,
– disfagie,
– senzaţie de uscăciune a gâtului,
– rinoree,
– tuse seacă.
Frecvent procesul infecţios interesează şi laringele şi bronhiile.

Examenul obiectiv relevă:


– hiperemia faringelui,
– +/- microvezicule la nivelul pilierilor, luetei şi a peretelui
posterior al faringelui (v. Coxackie).
– anginele determinate de adenovirusuri asociază un catar
conjunctival, adenopatie laterocervicală şi mandibulară.
A. ANGINELE VIRALE

Dg (+) se stabileşte pe baza:


• datelor anamnestice şi epidemiologice,
• manifestărilor clinice
• determinărilor serologice

Evoluţia: de obicei benignă, cu vindecare în câteva zile.

Complicaţii
• rare
• atunci când apar sunt determinate de suprainfecţia
bacteriană.
B. ANGINELE BACTERIENE
- frecvent determinate de streptococ beta hemolitic gr A.
- Angina streptococică debutează brutal, cu
- febră 39-400C,
- vărsături,
- disfagie marcată,
- (+/-) otalgie, dureri abdominale,
- adenopatie laterocervicală şi submandibulară satelită.
Examenul obiectiv local relevă:
- hiperemia intensă a mucoasei faringiene, a pilierilor anteriori, a
luetei,
- amigdale hipertrofice şi hiperemice,
- prezenţa unui exudat pultaceu la acest nivel.
Paraclinic:
– Leucocitoză marcată (nr. PMN ↑)
– Exudat faringian cu streptococ β hemolitic gr. A = prezent
– Titrul ASLO ↑ (după 2 – 3 săpt. de la debutul bolii
B. ANGINELE BACTERIENE
- Angina streptococică (II)

 Evoluţia favorabilă sub tratament


 Complicaţi (apar în absenţa tratamentului sau în condiţiile unui
tratament aplicat tardiv):
 Locale :
 Flegmon periamigdalian
 Abces retro şi laterofaringian
 La distanţă:
 RAA
 Glomerulonefrită

Anginele bacteriene determinate de alţi agenţi patogeni îmbracă


acelaşi tablou clinic dar faringele este mai puţin hiperemic
comparativ cu angina streptococică
Anginele acute
Forme clinice:
a) Angina eritematoasă:
– amigdalele sunt hiperemice şi hipertrofice.
– evoluează cu stare generală relativ bună cu vindecare în 4-5 zile, fără
complicaţii

b) Angina eritemato-pultacee
– Debut brusc cu: disfagie şi febră.
– Ex obiectiv: amigdale hiperemice, hipertrofice cu depozite pultacee ce se
detaşează uşor.
– Evoluţie favorabilă şi vindecare în 6 – 7 zile.

c) Angina lacunaro-criptică:
– amigdale hipertrofice cu depozite pultacee la nivelul criptelor;
Anginele acute
Forme clinice (II):
d) Angina veziculoasa

e) angina cu false membrane:


– Etiologia: stafilococ, pneumococ, B. difteric, bacilul mononucleozei,
sau în cadrul hemopatiilor maligne.
– Ex local: se caracterizează prin prezenţa la nivelul amigdalelor şi a
pilierilor anteriori a unor pseudomembrane
• de culoare alb – cenuşie,
• bogate în fibrină,
• aderente de mucoasa adiacentă
• greu detaşabile şi care prin decolare lasă o suprafaţă
sângerândă.
• După deteşare se refac rapid.
– Tabloul clinic asociază febră moderată, manifestări toxice (paloare,
astenie, tahicardie).
a) Angina eritematoasă:

Tablou clinic ANGINA ERITEMATOASĂ


Etiologie adenovirusuri

Debut brusc
Febră
Disfagie moderată
Rinoree +
Tuse +
Manifest. digestive inapetenţă
Adenopatie minimă sau absentă
Aspectul faringelui hiperemia peretelui posterior al faringelui,
a luetei, şi a pilierilor

Splenomegalie -
Leucocite ≤ 10.000 / mm3
Complicaţii parotidită acută

Tratament simptomatic
b) Angine eritemato-pultacee
Tabloul clinic ANGINA STREPTOCOCICĂ
Etiologie streptococ β hemolitic

Debut Brutal
Febră crescută
Disfagie marcată
Rinoree -
Tuse +/-
Manifest. digestive vărsături, dureri abdominale, inapetenţă

Adenopatie laterocervicală şi submandibulară

Aspectul faringelui hiperemia mucoasei faringiene, a pilierilor şi


amigdalelor cu depozite pultacee pe amigdale

Splenomegalie -

Leucocite ≥ 15.000 / mm3

Complicaţii otită, pneumonii, flegmon periamigdalian, abces


retro-faringian, RAA, GNA.
Tratament penicilină, eritromicină, cefalosporine
b) Angine eritemato-pultacee
Tablou clinic ANGINA DIN MONONUCLEOZĂ
Etiologie v. Epstein Barr

Debut brusc
Febră ↑ (2-5 sãptãmâni)
Disfagie moderată
Rinoree -
Tuse +
Manifest. digestive inapetenţă, hepatomegalie
Adenopatie generalizată
Aspectul faringelui Angină unilaterală, puţin extinsă, însoţită de
hiperemia faringiană şi a vălului palatin.
Exudat amigdalian pultaceu cu false
membrane,
Spleno-megalie +
Leucocite Limfo-monocitoză
Complicaţii -

Tratament simptomatic
c) Angine veziculoase
Tabloul clinic HERPANGINA
Etiologie Cocsackie A şi B ECHO
Debut brusc
Febră Crescută (39 – 400)
Disfagie -

Rinoree +

Tuse +

Manifest. vărsături, inapetenţă


digestive
Adenopatie laterocervicală
Aspectul eritem difuz al vălului palatin cu microvezicule de
faringelui 1-2 mm înconjurate de o zonă hiperemică
localizate pe pilieri, luetă, faringe post.
Ulcerează rapid.
Splenomegalie -

Leucocite ≤ 10.000 / mm3

Complicaţii
suprainfecţie bacteriană

Tratament
ampicilină, simptomatic
Tabloul clinic STOMATITA
Etiologie Virusuri herpetice

Debut brusc
Febră crescută
Disfagie -
Rinoree +/-
Tuse -
Manif.digestive inapetenţă,

Adenopatie laterocervicală

Aspectul microvezicule diseminate la nivelul mu-


faringelui coasei bucale, a limbii, pilierilor, luetei ce
se ulcerează rapid şi se suprainfectează
uşor.
Splenomegalie -

Leucocite ≤ 10.000 / mm3

Complicaţii suprainfecţie bacteriană

Tratament ampicilină, simptomatic, aplicaţii locale şi


ultraviolete
e) Angine cu false membrane
TABLOUL CLINIC ANGINA ULCERONECROTICĂ

Etiologie floră fusospirilară

Debut insidios
Febră moderată
Disfagie moderată
Rinoree +/-
Tuse -
Manifest. digestive sialoree, halenă fetidă
Adenopatie -
Aspectul faringelui Ulceraţii neregulate unilaterale
localizate la polul superior al amigdalei
Şi care se acoperă de o falsă membrană
ce se va elimina în zilele următoare

Splenomegalie -

Leucocite normal
Complicaţii -

Tratament penicilină,
e) Angine cu false membrane
Tablou clinic ANGINA CU FALSE MEMBRANE
Etiologie streptococ, stafilococ, b. difteric

Debut Brutal
Febră Crescută
Disfagie Marcată
Tuse
Rinoree -
+/-
Manifest. digestive Inapetenţă
Adenopatie latero cervicală
Aspectul faringelui Pseudomembrane la nivelul amigdalei şi Angina din difterie
pilierilor anteriori, de culoare alb-cenuşie,
bogate în fibrină, aderente de mucoasa
subiacentă
Spleno-megalie -
Leucocite ≥ 15.000 / mm3
Complicaţii pneumonii, bronşite

Tratament penicilină, cefalosporine


ADENOIDITELE

Reprezintă inflamaţia amigdalei faringiene fiind favorizată de:


prezenţa distrofiei, a diatezei constituţionale, de climatul rece şi umed.
Se descriu:

ADENOIDITA ACUTĂ
Debut brusc cu febră neregulată cu vârf matinal, obstrucţie nazală copilul
prezentând respiraţie stertoroasă sau respiraţie orală, rinoree purulentă,
agitaţie, alimentaţie dificilă la sugar;

Obiectiv se evidenţiază un faringe moderat congestionat cu secreţii


albicioase care se scurg pe peretele posterior;

Complicaţii: otita medie, bronşita, laringită, flegmon cervical, abces


retrofaringian, diaree parenterală, pneumonii;

Tratament: antibiotice, simptomatice, dezinfectante nazofaringiene.


ADENOIDITA SUBACUTĂ
- febră în pusee ce persistă peste 2-3 săptămâni sau
subfebrilităţi; ascensiuni termice matinale;
- anorexie, stagnare ponderală, uneori vărsături şi scaune
diareice, dificultăţi de alimentaţie;
- hipoacuzie + otalgie tranzitorie la copilul mare.

ADENOIDITA CRONICĂ
= vegetaţii adenoidiene = hipertrofia cronică a amigdalei
faringiene;
- determină tulburări respiratorii manifestate prin cianoză
peri-oro-nazală, copilul ţine permanent gura întredeschisă,
cu respiraţie zgomotoasă.
În timp se instalează faciesul adenoidian, toracele este
insuficient dezvoltat, prezintă întârzierea creşterii staturo-
ponderale.
Indicaţiile adenoidectomiei
- obstrucţie nazală persistentă, cu respiraţie stertoroasă;
- obstrucţie orală persistentă, sindromul sleep apnea;
- sforăit permanent;
- otită medie recurentă;
- sinuzită sau infecţii de vecinătate cu caracter recurent
Otitele

Otita externa
• este reprezentatã de inflamatia conductului auditiv extern.
• apare mai ales în conditii de umiditate crescutã, fiind
foarte des întâlnitã la copiii care practicã înotul sau la
copiii ce stau mult cu capul sub apã, în baie.
• Alte conditii favorizante :
– traumatismele locale survenite în timpul curãtãrii urechii cu
betisoare sau cu degetul,
– corp strãin in conductul auditiv extern sau
– dupã diferite dermatite (de contact, atopicã etc).
– Cerumenul are un efect protector împotriva infectiei bacteriene,
astfel cã un conduct auditiv prea uscat, cu cerumen în cantitate
insuficientã, va fi predispus la infectie.
Otitele
Tabloul clinic
• durere la nivelul urechii, care se accentueazã când pavilionul urechii
este tractionat sau atunci când se apasã pe suprafata din fata
conductului auditiv extern, zonã care este foarte sensibilã.
• În cazul copilului mic, aceastã manevrã determinã retragerea capului si
episoade de plâns, semne foarte importante.
• Copilul mai mare
– dureri,
– senzatia de înfundare a urechii, de mâncãrime (mai ales în otita cronicã)
sau de
– senzatia de corp strãin în ureche si de scãdere a auzului (aceasta mai ales
datoritã edemului si secretiilor acumulate, care îngusteazã conductul
auditiv extern).
– De obicei, timpanul nu este afectat.
Otitele
Tratamentul otitei externe
• în cazul otitei externe este suficient un tratament local.
• Înainte de începerea acestui tratament, urechea (conductul auditiv extern) va trebui curãtatã cu
ajutorul unor betisoare cu vatã îmbibate în apã cãldutã si abia apoi se va picura solutia indicatã de
medic.
• În primele douã zile, aceasta poate fi administratã mai frecvent, apoi doar câte 3-4 picãturi de trei ori
pe zi, pânã la vindecare. Copilul va fi culcat pe partea opusã urechii afectate iar pavilionul urechii va
fi usor tractionat în sus si spre înapoi. Dupã introducerea picãturilor, copilul va mai fi tinut culcat
aproximativ cinci minute.
• În primele zile de tratament, se poate lãsa, în conductul auditiv extern, un tampon de vatã îmbibat în
solutia respectivã.
• Tot în primele zile, se pot administra calmante împotriva durerii.
• se va evita contactul urechii afectate cu apa, ea trebuind curãtatã dupã cum s-a descris anterior.
Aplicarea de comprese calde pe zona urechii este de asemenea utilã, ameliorând durerea mai ales în
primele zile de boalã.
• La copiii care înoatã frecvent, se poate face profilaxie cu instilare de picãturi (alcool diluat sau acid
acetic 2%) în conductul auditiv extern, imediat dupã iesirea din apã.
• Tratamentul cu antibiotice, injectabil sau pe cale oralã, este necesar doar dacã apare febra sau
inflamarea ganglionilor din zona urechii.
Otita medie
• unul din sase copii cu vârsta de pânã la un an face
cel putin un episod de otitã medie, dupã aceastã
vârstã, frecventa bolii scãzând mult.
• de cele mai multe ori, otita medie este o
complicatie a rinitei si rinofaringitei acute, boala
apãrând de obicei la câteva zile de la debutul unei
infectii acute a cãilor respiratoare. Infectarea
urechii se realizeazã, în acest caz, prin trompa lui
Eustachio.
• La sugar si copilul mic, trompa lui Eustachio :
– este mai scurtã si mai orizontalã,
– este mai largã, ceea ce explicã usurinta cu care microbii prezenti în
nazofaringe pot ajunge în urechea medie, infectând-o.
– Plânsul sau suflarea incorectã a nasului favorizeazã împingerea secretiilor
în trompa auditivã, antrenând obstructia acesteia si accentuarea infectiei.
• Factori favorizanti :
– prezenta vegetatiilor adenoide (asa-zisii “polipi”),
– distrofia,
– imunodeficientele,
– malformatiile (“gura de lup”),
– alergia,
– sinuzita,
– factori de mediu, cum ar fi:
• conditiile socio-economice precare,
• îngrijirea copilului în colectivitãti (cresã, grãdinitã),
• familiile numeroase în care mai existã un copil cu otitã medie,
• fumatul pasiv de cãtre copil,
• alimentarea copilului culcat pe spate si sezoanele reci.
Tabloul clinic
la sugari, simptomatologia este nespecificã,
• agitatie, tipãt, plâns aparent fãrã motiv,
• Somn agitat,
• refuzã alimentatia,
• scaune diareice
• febrã (în toate cazurile în care un sugar sau un
copil mic prezintã febrã din cauze necunoscute, un
examen ORL se impune cu necesitate).
Tratamentul otitei medii
• Antipiretice
• calmante pentru durere
– (paracetamolul în doze uzuale fiind cel mai indicat),
– cãldura localã (de exemplu, asezarea pe urechea afectatã a
unui scutec usor încãlzit cu fierul de cãlcat).
• picãturi în nas pentru a desfunda trompa lui
Eustachio si a elimina secretiile acumulate în
urechea medie.
• Antibiotice in functie de etiologie.