ERICK H.

ERICKSON CICLURI DE DEZVOLTARE UMANA

1. Stadiul oral: (primul an de viata)
-relatia bipolara de caracteristici INCREDERE NEINCREDERE
(dependenta copilului de calitatea ingrijirii parentale:
-ingrijire calma, calda, echilibrata;
-ingrijire dezordonata, capricioasa. )
2. Stadiul anal: (1 3 ani):
-autonomia si emanciparea copilului de tutela parentala versus
rusinea si indoiala ca expresie a incapacitatii de a dobandi
autonomia;
-excesul critic = excesul rusinii.
3. Stadiul al III-lea: genital pudic (4 5 ani)
-INITIATIVA / VINOVATIE
initiativa motorie si intelectuala (imaginativa), joc, comunicare prin
vocabular = CARACTERISTICA PSIHICA / stabilizare in structura
personalitatii; ingradirea imaginatiei, evaluarea ei ca inoportuna =
VINOVATIE.
4. Stadiul al IV-lea: (6 11 ani) (perioada de latenta)
-SARGUINTA / INFERIORITATE
Scoala absoarbe cea mai mare parte a disponibilitatilor
copilului; impune reguli si tendinte spre sarguinta; dar si sentimentul
inferioritatii in cazul in care copilul nu poate raspunde cerintelor
sarguintei impuse.
Erickson largeste determinarea sociala a dezvoltarii psihice.
Inferioritatea se manifesta ca reactie de esec.
5. Stadiul al V lea: (12 18 ani) versus
Constientizarea identitatii eului / confuzia rolurilor.
Identitatea eului traita amplu = se intaresc increderea, autonomia,
initiativa.
Confuzia de roluri sau identificarea cu roluri negative:
-frecventa la copiii delicventi;
-implica intarirea neincrederii;
indoielii;
rusinii;
inferioritatii.
Comportamentul sexual este si el implicat in identitate.
Esecul de roluri nu este de nerecuperat in fazele urmatoare.
6. Stadiul (ciclul) al VI-lea al vietii: (varsta mijlocie (tinerete + inceput
varsta adulta)).
INTIMITATE / IZOLARE
Intimitatea se constituie si se intareste prin intemeierea unei noi
familii; prietenie; angajare; sexualitate.
7. Stadiul al VII lea: (varsta adulta mijlocie):
ALTRUISM / EGOCENTRISM
Altruism = preocupari si fata de altii, nu numai fata de cei din familie,
inclusiv preocupari pentru generatiile viitoare, pentru progresul tarii,
al umanitatii.
Egocentrism = ratarea atitudinii altruiste.
8. Ultimul ciclu: (anii batranetii):

REALIZARE / DISPERARE.
Nuclearizarea activitatii psihice in jurul trairilor de realizare /
disperare. Sensul realizarii = posibilitatea de a privi viata ca pe o
realizare. Disperarea = retrospective ce vad esecurile, ratarile sau cai
precare alese in viata.
Erickson:

-fiecare stadiu prezinta crize ce implica contrarieri;

-o oarecare deosebire intre structurarea identitatii fetelor si a
baietilor in ciclul adolescent (al V-lea). La tinerele fete organizarea identitatii se
prelungeste pana dupa casatorie cand se structureaza partial prin identitatea
sotului (Donmal si Adel ).
Personalitatea are o compozitie complexa angajata social.
Psihicul uman: - sistem deschis, complex, de tip cibernetic.
C. I. Parhon: - Ilikibiologie studiul biologic diferentiat al varstelor.

Ursula Schiopu, Emil Verza Psihologia varstelor [pg. 233,247]

PROBLEMELE INTEGRARII SOCIALE

In ceea ce priveste integrarea in genere, aceasta are mai multe laturi
calitative care au fost condesate in tabelul de mai jos (dupa M. Moldovan).
Forme de integrare dupa autorul E. Williams:
INTEGRAREA
INTEGRAREA
INTEGRAREA
INTEGRAREA
CIVILIZATOARE
NORMATIVA
SOCIALA
CULTURALA
Ajustarea
la Normele
sociale Ajustarea
Concordanta intre
interesele
si se ajusteaza intre grupurilor intre ele normele
unui
rolurile grupului de ele si individul la si formarea unei sistem cultural si
apartenenta.
ele.
societati
individul la ele.
organizate.
Forme de integrare dupa autorul Warner Landeker:
INTEGRAREA
INTEGRAREA
INTEGRAREA
FORMATIVA
COMUNICATIVA
FUNCTIONALA
Cadru normativ insusit si Insusirea normelor si Interdependente
de
prezent in conduite.
mijloacelor simbolice si asteptari si acte ce
folosirea
lor
in rezulta din diviziunea
comunicare.
sarcinilor.
Asa cum rezulta din tabel, integrarea este extrem de complexa. Se poate
realiza, deoarece tineretul poseda resurse si capacitati deosebite ce trebuie
canalizate si antrenate in directii foarte diverse. Prezinta importanta satisfacerea
intereselor, a motivatiei proprii, pe de-o parte, iar pe de alta parte, obtinerea unor

rezultate in activitate care sa raspunda pe deplin cerintelor societatii. Integrarea

profesionala si sociala deplina constituie pentru tineret nu numai o conditie de
adaptare, ci una de mentinere a sanatatii fizice si mintale, de dezvoltare
armonioasa a personalitatii. P. Pinzaru considera diferentele dintre socializare si
integrare ca fiind remarcabile.
Integrarea sociala se realizeaza in mai multe directii. Cea mai importanta
din acestea este integrarea profesionala. Dealtfel, problemele cele mai spinoase
apar in domeniul acesteia. Aceste dificultati izvorasc atat din cauze obiective, cat
si din motive subiective. Din categoria cauzelor obiective fac parte unele
deficiente ce tin de organizarea locului si a procesului de munca, neindeplinirea
sarcinilor de munca, incompetenta conducatorilor, atmosfera nesanatoasa in
colectiv etc., iar printre cauzele subiective pot fi citate: necunoasterea reala a
greutatilor ce se ridica in activitate, formularea unor idealuri care depasesc
posibilitatile profesionale de realizare, existenta unor deficiente pe linia pregatirii
profesionale, deficiente caracteriale etc. In literatura psihosociologica se releva
efectele si rolul atmosferei in colectivele de munca ca factor determinant al
angajarii active a persoanei si a randamentului in activitate. Se stie ca in
colectivele de munca incarcate de tensiuni, productivitatea nu se ridica la nivelul
cerintelor intreprinderii si se realizeaza o slaba cooperare intre membrii
colectivului. Cand conducerea intreprinderii nu se preocupa de realizarea unui
climat psihologic pozitiv apar insatisfactii si lipsa de interes pentru problemele
productiei. In astfel de situatii, tineretul fie ca adopta comportamente de aparare si
izolare fata de colectiv, fie ca incepe sa manifeste fenomene de absenteism,
dezinteres fata de munca, ignorarea problemelor colectivului. Actualmente,
nimeni nu se mai indoieste de faptul ca adaptarea omului la munca integrarea
sa in cadrul profesiunii alese depinde nu numai de calitatile si aptitudinile
persoanei, ci si de conditiile sociale si psihologice ale vietii de intreprindere,
acestea putand sa stimuleze sau sa franeze resursele umane: interesele
profesionale, spiritul creator si originalitatea, dorinta de a depasi rutina. Astfel de
conditii se refera, mai ales, la stuctura si comunicatiile intreprinderii, regimul de
munca, securitatea muncii etc., spune pe drept cuvant, P. Pufan.
Exista o serie de conditii care favorizeaza instabilitatea angajatilor ce au un
caracter mai mult sau mai putin valabil, in diferite tipuri de intreprinderi. Unii autori
se refera la aceste cauze, incercand o ierarhizare a lor Ph. Mulleri si col. enumera
urmatoarele:
1)in recrutarea angajatilor nu se au in vedere aptitudinile acestora;
2)nu se satisfac toate promisiunile date angajatilor la inceputul incadrarii lor
in munca;
3)atmosfera din intreprindere este dezorganizata, conducerea
inconsecventa, membrii colectivului se afla intr-o permanenta discordie;
4)se adopta principiul favoritismului pentru promovarea in munca si pentru
acordarea stimulentelor.
Printr-un studiu efectuat pe tinerii cuprinsi intre limitele de varsta de la 17 la
26 de ani in 6 intreprinderi din capitala, profilati pe meseriile prelucrarii metalelor
prin aschiere (strungari, rabotori, frezori, mortezori etc.), s-a constatat ca la baza
fluctuatiei in munca si a rezultatelor slabe in procesul de productie stau o serie de
factori dintre care amintim:
a)slaba optimizare a factorilor psihologici ai muncii;
b)manifestarea neglijentei in atitudinea fata de tineri, in acordarea
stimulentelor si a promovarii;

c)ignorarea meritelor personale si a rezultatelor bune obtinute in

activitate;
d)in distribuirea sarcinilor nu se tine seama de capacitatile tinerilor.
La aceasta se adauga:
e)slaba calificare profesionala si, ca atare, imposibilitatea de a
indeplini sarcinile de productie si, in fine:
f)atmosfera nefavorabila in colectivele de munca etc.
Fenomenele de mai sus pun in evidenta faptul ca tanarul se gaseste intr-o
etapa complexa, dar fertila de dezvoltare si afirmare a personalitatii. Conditiile
concrete din intreprindere faciliteaza canalizarea aspiratiilor si a capacitatilor
proiective in directia valorificarii si utilizarii maxime in scopuri constructive. In caz
contrar apar parasiri de locuri de munca (absenteism), cautarea altora mai
favorabile, apoi a altora (fluctuatia fortei de munca), fenomen relativ plin de
consecinte pentru economie, cu efecte negative in nivelul de trai. Acest fenomen
este mai activ in perioada de timp intens de industrializare, datorita absorbtiei
intense de tineret in intreprinderi inca nepregatite satisfacator in a crea conditii de
identificare profesionala. Integrarea sociala strans legata de integrarea
profesionala penduleaza la tineri intre dorinta a gasi un colectiv deschis, receptiv,
in care tanarul sa se simta legat de viata si de munca, si un loc de munca in care
sa-I fie respectate si evaluate eforturile in mod corect si continuu. La modul
concret, caracteristicile integrarii profesionale ale tineretului sunt foarte diferite,
impregnate de o oarecare tensiune.
Din unele lucrari pentru obtinerea gradului didactic, efectuate sub
conducerea noastra, care urmareau o analiza a integrarii a 64 de tineri absolventi
ai unei scoli de copii orfani intre 1969-1974, in diverse profesii, s-a constatat ca in
43,75% cazuri, absolventii nu si-au schimbat profesia, desi majoritatea au trecut
printr-un stagiu de perfectionare, calificare, cativa au trecut sa lucreze in sisteme
de invatamant postliceal. Fluctuatii de la primul loc de munca se datoreaza in
primul rand casatoriei (12,50% cazuri), dorintei de apropiere de locul natal
(26,56% cazuri). La un procent de 7,81% tineri, a doua schimbare a locului de
munca reuneste cam aceleasi procente din aceleasi motive (casatorie si
apropierea de locul natal). Exista si un procent de 1,57% reprezentand a treia
schimbare a locului de munca ce are loc in urma casatoriei. Pregnanta a aparut in
analiza raspunsurilor la un chestionar tendinta de trecere din mediul rural in
mediul urban a absolventilor, mai ales la generatia din 1974. Dealtfel, in timp ce
orientarea scolara se face in cadrul gratuitatii scolii, cel putin pentru nivelul
gimnazial si o parte a celui liceal, in multe tari, pe masura ce se trece spre
nivelurile superioare ale invatamantului, intervin forme de selectie sau se pun in
evidenta filtre discriminative economico-sociale, in esenta de clasa (in tarile
capitaliste). Integrarea profesionala se face, din aceste motive, in conditii de stres
latent sau acut. Unele profesii antreneaza un coeficient de stres mai mare decat
cel ce decurge din competitie si scheme profesionale restranse pentru nivelurile
profesionale mai inalte. Exista in mod individual grade de rezistenta la stres. M.
Magureanu a studiat aceasta ipotetica rezistenta printre care: intr-un experiment
ce stimula situatia stresanta de examen, calcule mintale considerate eliminatorii
considerate eliminatorii la tineri sportivi cuprinsi intre 19 si 24 de ani (parasutisti)
si (tirori) intre 20 si 32 de ani. Experimentul a permis o inregistrare concomitenta a
reactivitatii de repaus si de activitate intelectuala, frecventa cardiaca, amplitudinea
pulsului, reactia electrodermala, electroencefalograme (ritmul alfa), ca si
inregistrarea tuturor intervalelor de timp si a timpului de reactie (plus probe

psihologice). Exista o tipologie a caracteristicilor de rezistenta la stres

(hiperreactivii, normoreactivii si hiporeactivii).
O serie de autori, printre care Hall, Schneider si Nygren, semnaleaza
fenomenul denumit socul realitatii in contactul cu lumea profesiunilor la tineri.
Integrarea in munca este plina de surprize si dominata de un anumit grad de
anxietate, deoarece in intreprinderi si locuri de munca expectatia fata de noii veniti
are componente de relativa anulare provizorie a intregii biografii de eforturi
scolare in favoarea unor insusiri prezumtive de alta natura. Stadiul deciziei in
alegerea profesionala a locului de munca a cuprins in prealabil numeroase
alternative, dictate de numerosi factori. Soelberg (1966) considera ca decizia se
realizeaza si clarifica treptat in subconstient inainte de a se clarifica pe planul
constiintei.
Referindu-se la gradul de maturitate in alegerea carierei, John O. Crites a
definit maturitatea in termenii a patru factori:
-1) consecventa alegerii profesiei;
-2) realism al alegerii carierei;
-3) competenta in cariera aleasa;
-4) maturitate a atitudinilor a alegerii.
R. W. White, care a insistat asupra faptului ca acordul dintre expectatia si
perceperea capacitatii profesionale prezinta mare importanta, a aratat ca daca se
acorda sarcini profesionale clare si evidente, tanarul ce intra intr-un loc de munca
dezvolta aspecte noi ale sinelui din aria profesionala si se realizeaza o crestere
profesionala.
Tiedeman si OHara (1963) considera ca dupa alegerea particularizata a
unei profesii, implantatia duce la reducerea disonantei (a conflictelor interne
determinate de atractia alternativelor) si ajuta la constientizarea faptului ca s-a
facut decizia. Acest stadiu al implantatiei poate sa dureze alternativele fiind
dictate de numerosi factori.
Se pare ca notiunea de integrare a fost formulata prima data la conferinta
UNESCO de la Havana din 1956 si a fost acceptata si utilizata intens dupa
aceasta data. Intr-o lucrare recenta exista cateva observatii interesante privind
aceasta problema. Oricum, integrarea trece prin cateva stadii care ar putea fi
vazute ca trepte gradate de integrare (acomodarea, adoptarea, participarea si
integrarea propriu-zisa). In timpul parcurgerii acestor stadii, are loc si o modificare
a motivatiei de rol. Se trece de la acceptia de tip supunere, In care actioneaza
motivatia de recompensa si comportamente reglate din exterior, la motivatia de
autorealizare (din ultimul stadiu), in care se exprima comportamente reglate
dinspre interior (autoreglare). Victor Tircovnicu a observat si el etape, forme si
ritmuri ale adaptarii elevilor din scolile profesionale, la viata urbana, scolara si
industriala (deci un cadru mai larg).
D.C. Miller si W. H. Forn se refera la asa-numitele situatii ocupationale
treptate si progresive. El descrie patru astfel de situatii si tipurile de profesionisti
mai frecvente corespunzatoare:
1)Profesionistii cu paternuri stabile. Aceasta este situatia in care se
trece de la scoala la intreprindere (munca). In aceasta situatie se afla multi
profesionisti care lucreaza toata viata intr-un singur loc.
2)Profesionistii, cu paternuri de cariera conventionala, se exprima in
situatiile in care se fac cateva incercari, apoi are loc integrarea intr-o profesie
stabila; cei mai multi menageri au avut aceasta evolutie.

3)Situatia de paternuri instabile. In acest caz se afla persoanele ce

nu se stabilizeaza niciodata (incearca tot alte servicii). S-ar parea ca au o mai
larga si instabila aractie profesionala decat cei legati de o singura profesie.
4)In sfarsit, exista profesionisti cu paternurile de alegere multipla
acestia au o disponibilitate profesionala larga.
La tinerele fete, alegerea profesiunii este mai complicata. Exista, dupa
denumirea data de Epstein, barierele ocupatiilor de barbati care sunt inca lejer
restrictive. Rolul de sotie, apoi cel de mama incarca tensional timpul femeilor care
se integreaza profesional. Din acest motiv, tinerele fete traiesc integrarea
profesionala mai cu anxietate. Horner relateaza faptul ca anxietatea este mai
puternica dupa insucces la femei decat la barbati, iar iesirea din performanta se
traieste dramatic. Dealtfel, chiar in situatii de succes, la femei persista o usoara
anxietate. Din aceste motive, femeile prefera situatia in care statutul profesional
este mai relaxat.
Dar adaptarea la munca si cadrul ei general este adesea dificila. Fluctuatia
fortei de munca constituie expresia acestui fapt. Maria Moldovan diferentiaza o
fluctuatie latenta a fortei de munca si una reala. Fluctuatia latenta se manifesta
prin intentia schimbarii categoriei, locului de munca in intreprindere si dorinta de
schimbare a profesiei si a intreprinderii. A operat comparativ pe femei cu
deficiente auditive si fara. In tabel s-au dat rezultate in % la aceasta problema
pe varste (in 1977,1978).
Categorii
Varsta (ani)
Sub 20 21-25
26-30
31-35
36-40
41-60
Cu deficiente de auz
21,2
26,0
7,1
5,8
2,2
2,0
Fara deficiente de auz
23,9
25,0
10,0
4,4
6,4
10,0
Total
45,1
51,0
17,1
10,2
8,8
12,0
Dupa cum se poate lesne observa, pana la 35 de ani este cea mai mare
fluctuatie cu punctul de varf intre 21 si 25 de ani, varsta la careincepe stabilizarea,
ceva mai evidenta la femeile cu deficiente de auz decat la auzitoare.
Dealtfel, castigul mediu al femeii fata de castigul barbatului este legal mai
mic intr-o serie de tari, cum ar fi: (pentru 1975) in Danemarca cu un decalaj de
17,7, in Suedia cu 16,2, in Finlanda cu 28,4, in Anglia cu 39,3, in Elvetia cu 34,6 si
in R. F. Germania cu 29,2.
Fluctuatia latenta in aceeasi intreprindere este relativ diferita, dupa M.
Moldovan. Doresc schimbarea locului de munca in aceeasi intreprindere cam
43,1% femei hipoacuzice si abia 5,1% femei fara deficit auditiv. Doresc
schimbarea meseriei 10,2% hipoacuzice si 21,2% femei fara deficit de auz.
Pretentiile si autoevaluarea femeilor cu deficit auditiv sunt mai reduse. Doresc
schimbarea locului de munca si a profesiei 9,0% femei cu deficit de auz si 13,1
fara si, in fine doresc schimbarea intreprinderii 2,0% femei hipoacuzice si 40,3%
femei fara deficit de auz, fapt ce pune in evidenta mobilitatea latenta de aspiratii a
acestora din urma.
Evident, felul de a privi problema randamentului este simplu si general la
tineri. Totusi, ei se refera in subtext la trei feluri de randament. La randamentproductivitate ce exprima cantitatea de materie prima necesara pentru a obtine o
productie definita, apoi la randamentul financiar, care se refera la masura in care
cresterea investitiilor dintr-o intreprindere permite o crestere a productiei (investitii
de tehnologii si masini noi mai productive). In fine, exista randamentul-munca ce
se refera la cantitatea de produse obtinute datorita muncii umane intr-o unitate
fixa de timp.

Desi progresul (viteza cu care se depasesc dificultatile si se pun la punct

noi tehnologii, idei, produse) este un bun al intregii omeniri, exista o inegalitate a
ritmului lui si a tehnicii pe natiuni, o incorporare inegala a progresului stiintific in
diferite domenii tehnice, si o inegalitate a dezvoltarii stiintei in diferite ramuri, ceea
ce creeaza diferente sensibile de adaptare in munca.
Fireste, exista o dimensiune mai subtila a muncii ca relatia dintre om si
natura. Hegel sublinia candva ca, gratie uneltelor sale, omul poseda putere
asupra naturii exterioare, pe cand prin scopurile sale el este mai degraba
subordonat ei. Opinia cu privire la polificare este de asemenea diversa; 15,75%
dintre tineri considera ca prin polificare are loc o dezvoltare a societatii (deci o
considera ca atribut al progresului), 37,50% considera polificarea ca o abilitate
mai larga fata de productie, iar 18,75% se refera la caracterul utilitar pragmatic al
policalificarii (se poate trece mai usor de la un loc de munca la altul, in aceeasi
intreprindere).
Dealtfel, o serie de studii pun in evidenta o relatie relativ slaba intre
satisfactia in munca si performanta. Zissu Weintraub a facut studii ce confirma
aceasta idee si a citat o serie de lucrari care au surprins acelasi fapt. Autorul citat
se raliaza la ideea ca motivatia in adaptarea si integrarea profesionala are doua
laturi: o latura care se centreaza pe aspecte si elemente dorite si altele ce se
centreaza pe trebuinta functionala de activitate. In aceeasi ordine de idei, Zissu
Weintraub, I. Florea, G. Ohanesian considera, in urma unor studii privind
persoane integrate in activitati repetitive, ca insatisfactia in munca are mai mare
importanta decat satisfactia, deoarece actioneaza mai complex si influenteaza
performantele.
Printre defectele evocate ca implicate in nerealizarea pe plan profesional
au fost trecute egoismul, lenea, minciuna, laudarosenia, aroganta, duritatea si
alcoolismul. Opinia cu privire la familie a fost relativ nuantata la tineri. Pe primul
loc se afla buna inteleger, stima reciproca, sprijinul convivilor. Copiii se considera
ca fiind factori de coeziune familiala. In studiul lui P. Dumitru Stoica s-a evidentiat
opinia tinerilor cu privire la munca, opinie departajata in patru categorii.
Majoritatea au considerat ca munca are un rol vital de eliberare (autonomie) si
dezvoltare a omului (64% din tineri). O categorie, nu neglijabila, a considerat ca
munca ofera un teren de afirmare profesionala, sociala si politica (21,87%). A treia
categorie de tineri (10,93%) a considerat ceva mai restrictiv rolul muncii,
referindu-se doar la autodezvoltare, la implinirea de sine a personalitatii prin
formarea de trasaturi pozitive de caracter, iar ultima grupa (4,70%) a considerat
munca doar ca mijlocul prin care se asigura existenta materiala.
Problemele casatoriei constituie de asemenea una din situatiile de
anxietate latenta si de solicitare a integrarii. Relatiile de casatorie sunt din cele
mai complexe. Varsta celor mai frecvente casatorii este aceea sub 20 de ani la
fete si apoi de 20-24 de ani, iar baietii intre 20-24 de ani si 25-29 de ani (1960),
fenomen ce s-a deplasat usor sub varsta de 20 de ani la fete in 1965, cu o usoara
crestere a casatoriilor cu tineri cuprinsi intre 25 si 29 de ani, situatie ce se
accentueaza dupa anul 1975; ca atare, se manifesta o usoara tendinta de mutare
a casatoriei tinerelor fete spre varstele 20-25 de ani cu tineri de aceeasi varsta si
pe urmatorii cinci ani. Mai mult ca sigur ca acest fenomen se datoreaza prelungirii
scolaritatii feminine. Institutia casatoriei este foarte solida, dar pune probleme de
adaptare a mentalitatii celor doi parteneri, a caracteristicilor dobandite, gusturi,
deprinderi, stil de viata, mici manii, preocupari, atitudini si nivel de cultura etc. In
anul 1938, Terman a facut un prim studiu exhaustiv (792 de perechi) asupra

acestei probleme, urmat de studiile din 1939 ale lui Burgess si Cottrell (526) si in
acelasi an Kelly a studiat 82 de cupluri. In genere, in toate studiile de acest gen
(studiile pe baza de chestionarii de opinii) a reiesit ca predictia casatoriilor reusite
implica lipsa de conflicte grave si persistente cu parintii, educatorii, interrelationari
in copilarie si adolescenta.
In ultimii 25-30 de ani se manifesta mai mult interes privind preparatia
pentru casatorie a tinerilor. In unele tari s-au constituit oficii de consiliere privind
casatoria. De obicei, perioada de logodna este o perioada de acomodare a celor
doi parteneri. Exista insa tendinta de a se scurta logodna. In conditiile societatii
socialiste, casatoriile tinere (intre studenti si intre tinerii muncitori) au inceput sa
se omogenizeze din punctul de vedere cultural, datorita cresterii nivelului general
si obligatoriu de scolarizare.
Factorii economici, spatiul locativ constituie nu numai cadrul in care se
organizeaza viata tinerei familii, dar si cadrul aspiratiilor, dorintelor si antrenarii
posibilitatilor, angajarea de economii,deprivari etc. In cadrul casatoriei apar si
probleme legate de educarea si experienta sociala a fiecaruia din cei doi parteneri
ai cuplului. Exista o foarte bogata si complexa literatura de specialitate in aceasta
problema in diferite tari cum ar fi: Suedia, Franta, R.F.G. si S.U.A. Datorita unor
dificultati care se manifesta pe acest plan, s-au dezvoltat terapiile de familie.
Numerosi sunt autorii care pun in evidenta faptul ca, in cazul casatoriilor se
manifesta pregnant alegerea dintre alternative pozitive si foarte atractive.
Casatoria poate dezechilibra tanarul sau tanara sau sa le creeze o conditie de
energizare a activitatii, o stare de echilibru. Aceasta poate sa se accentueze
odata cu nasterea primului copil in familie. Multi considera acest eveniment ca un
soc pentru ambii parteneri tineri. In genere, tinerele fete casatorite (la 19,20 de
ani) considera casatoria ideala la 22 de ani, ceea ce inseamna ca manifesta un
vag sentiment ca s-au grabit in propria decezie. Acelasi tip vag de stare tensionaldepresiva se manifesta la tinerele cu 2-3 copii nascuti in perioada cuprinsa intre
18 si 26 de ani tinere ce se simt debordate de sarcini si de neprevazutul implicat
in cresterea copiilor. Aceasta concluzie s-s desprins dintr-un studiu efectuat pe
8000 de tinere salariate din toate ramurile industriale, studiu efectuat de
Alexandru I. Bejan.
Si decizia de a avea primul copil este relativ incarcata de anxietate latenta.
In acelasi timp exista, mai ales la tinere, mai mult ca la tineri, o mai puternica
dorinta de a avea un copil ca un fel de suplimentare a legaturilor afective din
casnicie si atragere a sotului in responsabilitati mai complexe. Acest fenomen
este mai evident in familiile in care femeile tinere constata ca nu pot avea copii
decat in urma unor tratamente complicate.
In perioada de gestatie (sarcina), atat la primipare (tinere aflate la prima
sarcina), cat si la multipare (tinere aflate la al doilea sau al n-lea copil) se
manifesta atat disconfort fizic, ce favorizeaza tendinte impulsive, de tip obsesiv,
stari depresive si alte tendinte de normalitate marginala, cat si anxietate de fond,
episodic intensificata, mai ales la gestantele multipare care au avut avorturi
repetate spontane fara cauze organice determinate. Studierea a 90 de gestante
multipare prin examen clinico-psihologic; un chestionar cu 16 itemi, testul familiei,
chestionarul de anxietate Cattell si analiza viselor, efectuate in 1975 la un spital
din Bucuresti, au pus in evidenta in afara de starile de fond mai sus mentionate, o
stare tensionala suplimentara conturata in jurul efortului constient, aproape
obsesiv, de implinire pana la capat a sarcinii (cu spitalizare aproape pe toat
perioada de gestatie), dar si o rejectie inconstienta, intretinuta de emotionalitatea

si experienta colectata prin celelalte situatii de gestatie traversate, imposibilitate

de identificare cu rolul maternal si culpabilizare din frica de a pierde afectiunea
celor din jur si mai ales a sotului. Dealtfel, si gestantele normale au momente de
disconfort adeseori in primele luni si usoare stari depresive in ultimele luni.
Sarcina, apoi nasterea primului copil, lactatia si procesele fiziologice ce
insotesc maternitatea sunt conditionate social. Atitudinea fata de copil ca si de
intreaga gama de situatii implicate in maternitate sunt legate de gradul in care
primul copil, si apoi al doilea sunt doriti sau rejectati subconstient. Neplacerile din
timpul sarcinii pun adeseori in evidenta dependenta excesiva maternala in
copilarie, adeseori si o oarecare reactie de distantare sexuala. Exista cateva
momente de crestere a anxietatii si depresiunui usoare la 4,6,7 si mai ales cateva
saptamani inainte de nastere. Durerile din timpul nasterii pot fi intensificate
datorita anxietatii. Experimentarea nasterii fara durere are la baza anularea
anxietatii prin sugestie si cunoastere. Desigur, dupa nastere incepe o perioada
relativ lunga de griji legate de alimentatia copilului de fluxul lactatiei, cresterea
greutatii copilului. Se vorbeste foarte mult de dependenta copilului de mama. De
fapt dependenta mamei de copil este tot atat de mare. Ea se realizeaza nu numai
prin alaptare si transferul laptelui fluid in corpul copilului, ci si prin componentele
active numeroase ce insotesc acest proces. Prima comunicare a copilului cu
mama are loc in timpul suptului. Faptul ca acesta se produce cu o oarecare
aviditate din partea copilului sau cu nerabdare, mici crize de tipete, cu scurte
momente de pauze etc. deranjeaza tanara mama.
De fapt, chiar copiii eutrofici realizeaza relatii de comunicare diferentiate cu
mama abia dupa 2 3 saptamani, pana atunci mama tanara este in genere
adesea tulburata de lipsa de comunicare a copilului altfel decat prin suptiune si
micile episoade ale acesteia. In actul de suptiune se contureaza forme de
afectiune si se directioneaza strategii de oeganizare de confort maximal al
copilului. Cresterea in greutate a copilului instaurarea CNV (comunicarii
nonverbale) creeaza mamei siguranta afectelor pozitive ale ingijirii copilului si
instaleaza calmul fericit al maternalitatii, renuntarea fara regret la numeroase
dorinte, obiceiuri, distractii.
Desigur, copilul mic gaseste de cele mai multe ori un stil si o structura
familiala. Prezenta lui devine insa o conditie noua de fond a reorganizarii familiei.
Iulian Segal si Herbert Yahres (1979) au studiat aceste relatii, preluand o idee a
carei paternitate se atribuie lui G. Beteson (1977), teoreticianul tezelor double
bind. In esenta, dupa nasterea copilului acesta se va adapta la conditiile generale
ce emana din viata si structura familiei, dar concomitent, familia se va adapta nu
numai la prezenta copilului in contextul ei, ci si la caracteristicile personale ale
copilului nou aparut. Unii copii sunt dificili, dorm greu, nu mananca, plang mult, nu
stabilesc usor relatii cu cei din jur chiar daca mama lor este o persoana delicata si
echilibrata. R. Bell a insistat asupra diferentelor mari care exista intre copii, chiar
aceia care sunt veseli in primele saptamani, sau care sunt eutrofici. Acei copii
care sunt veseli de felul lor, surad usor si repede, stabilesc usor relatii cu cei din
jurul lor, provoaca cel putin cateva conditii de optimizare a mediului familial. Dintre
acestea citam:
a)ceeaza momente de bucurie si fericire legate de spectacolul
cresterii lor;
b)atenueaza tensiunea unor stari de disconfort provocate adultilor
(din familie) de factori extrafamiliali;
c)creeaza parintilor incredere in rolul parental;

d)creeaza parintilor un punct de focalizare a dorintelor de

perpetuare a momentelor de incantare ce la resimt, reenergizand intregul lor fond
actional;
e)proiecteaza in viitor dorinta ca prin copii sa traiasca mai bine si
frumos destinul existentei umane;
f)securizeaza atractia fata de familie ca un adevarat camin.
Foarte de timpuriu copilul sesizeaza aceste aspecte de structura si
climat al familiei si se adapteaza acestora. In contextul adaptarii, mama devine
pentru copil ecran de referinte si securitate in primele etape ontogenetice,
deoarece ea satisface trebuintele vitale ale copilului, ca si trebuintele
fundamentale de a fi iubit, tot ea creeaza cadrul primar al interdictiilor.
Am putea considera confortul si echilibrul psihic al familiei ca valoare
evaluativa, raportand numarul de tensiuni ce o caracterizeaza intr-o unitate de
timp data, la structura si numarul interrelatiilor afective dintre parinti si copii.
Analiza totala a confortului psihic al familiei ar trebui sa cuprinda si relatiile copii
copii. Exista o evolutie a acestor variabile. Multi autori considera ca studii
concrete valide sunt foarte greu de realizat pe acest plan.
Planul adaptarii parintilor la prezenta copiilor este animat chiar de copil prin
inflatia tot mai mare a dorintelor, a atractiei obiectelor, a curiozitatii, a dorintei de
miscare si de a fi asistat ale copilului. Aceasta eruptie a subiectivitatii, foarte
evidenta dupa 7-8 luni, a copilului se izbeste de disponibilitatile de timp si
independenta ale mamei (mai ales). Copiii mici au timpul si ritmul lor de
relationare. Treptat se dezvolta dorinta de a efectua singur tot felul de activitati.
Adultii isi intensifica treptat inciziile brutale in activitatile pe care copilul vrea sa le
finalizeze (deoarece contravin flagrant regulilor familiei) si dintre acestea ar fi
dorinta de a trage fata de masa, de a arunca toate obiectele dintr-un sertar
deschis etc. Astfel, copilul se izbeste de o alta forta a adultului, interdictia,
exigenta, iar adultul sesizeaza dificultati deosebite privind educatia copilului.
Tipologii ale tineretului. Exista numeroase incercari de clasificare a tinerilor.
Fara indoiala, sructura profesiunilor creeaza o amprenta diferentiala discreta. Tot
atat de discret se creeaza diferentieri prin densitatea (prezenta sau absenta) de
roluri paternale si matrimoniale si, in fine, statutul social (locul in ierarhia
profesionala) constituie un factor discret de diferentiere. Un tanar sau o tanara
care au luat unul sau doua brevete de inventie sau altul, care este fruntas
regional pe ramura de productie, exprima o componenta psihoindividuala
specifica pregnanta. Intereseaza insa si alte criterii. Tipologiile cunoscute ale lui
Jung (extravertitii si introvertitii), preluate in mai toate tipologiile moderne, tipologia
lui E. Kretschmer in autist interiorizat schizotim; picnicul de statura medie cu gat
scurt si masiv, piept si pantece usor proeminent, instabil emotiv, lipsit de vointa;
ciclotim, de statura mijlocie, bine legat, puternic, cu o oarecare lentoare si
flegmatism si displasticul, amestecat, se pot bine si usor observa la tineri. Petre
Datculescu atrage atentia asupra tipologiei lui Hans Weneke si W. Jaide. Hans
Weneke pune la baza diferentierii tipologice atitudini de contact cu lumea. Pe
aceasta baza el diferentiaza pragmaticii, primitivii si receptivii spiritual.
Pragmaticii, foarte numerosi printre tineri, se caracterizeaza printr-o buna
adaptare, o vizare directa a succesului care reprezinta acoperirea valorii. Printre
pragmatici se diferentiaza tipul dominat de problemele muncii profesionale si cei
dominati de mirajele lumii ludice (distractii).
Categoria primitivilor, putin numeroasa este a tinerilor care fiind maturi
biologic, nu ajung psihologic la acelasi nivel. Unii sunt imaturi psihic genetic altii

din conditii de deficit de alimentatie culturala. Primii, mai putin avantajati, raspund
foarte putin la conditii de suplimentare educativa. A doua categorie poate
recupera partial handicapul cultural, dar adesea pastreaza un primitivism
structural si o mimare caricaturala a adultilor. Categoria celor receptivi spiritual
este pozitiv incarcata cu o structura echilibrata a personalitatii si cu multa
creativitate.
Tipologia lui Walter Jaide opereaza cu mai multe criterii, dintre care si cel al
alegerii profesiunii. In acest context, el diferentiaza: dezinteresatii, vag interesatii
si constientii de scop. Dupa criteriul emancipare conservatorism diferentiaza trei
tipuri cu cate doua variante fiecare: naivii, conservatorii (rabdatori, pastratori
nereceptivi), dezinteresatii detasati (emancipati), investigatorii decisi (in
permanenta cautare de sine si de atitudini noi).
Jaide opereaza si cu criteriul angajarii social politice. Din acest punct de
vedere, el delimiteaza tipurile: angajati, interesati, indiferenti, sceptici si
destructivi. Termenii de descriere a acestor tipuri nu depasesc sensul termenilor
prin care se departajeaza.
Totusi, foarte numerosi autori relateaza faptul ca pana la 24 de ani tineretul
este extrem de eterogen. L. Rosenmayer, comparand aceasta varsta cu aceea
dintre 13/14 ani o gaseste mai stabila, datorita faptului ca in a doua, diferentele de
maturizare sunt mai mari. Aceiasi autori au retinut insa si observatia facuta de F.
Neidhari, ca eterogenitatea de integrare sociala a tineretului de 20-24 ani este
foarte mare ceea ce a facut pe primul sa considere varsta cuprinsa intre 20 si
24 de ani ca prelungire a adolescentei.
Pentru perioadele de la 25-35 de ani, caracteristicile latente legate de
subidentitatea profesionala, parentala, de activitati social obstesti si maritala se
exprima drept criteriul din ce in ce mai pregnant.
Nu putem ignora din aceasta trecere in revista discutiile privind
numeroasele fatete ale diferentelor mai pregnante, fara a ne referi la un studiu
privind personalitatea prin intermediul testului Szondi si aplicarea acestuia la
diferite varste. In ceea ce priveste analiza factoriala si vectoriala a rezultatelor la
acest test proiectiv se pune in evidenta intre 20 si 24 de ani si in continuare
constituirea trebuintei de afectiune, trebuinta pentru cultura evidenta la baieti
pana la 29 de ani. Se manifesta conform reactiilor din vectorul P. trebuinte etice,
evitarea situatiei de a se da in spectacol, pudoare si cenzura morala riguroasa,
capacitatea de a se stapani, impulsuri situative moderate, dar si o tendinta de a
tine cont de punctul de vedere al altora. Eul spiritual este evident intre 18 si 30 de
ani, iar reactiile de detasare si acrosaj afectiv sunt mai prezente dupa 25 de ani,
cand se diferentiaza.
Cateva probleme speciale. Desigur, exista si o serie de aspecte legate de
comportamentele atipice sau a celor deviate moral si social. Problemele
infractionismului si ale variantelor sale nu pot fi lasate la o parte. Chiar daca
cifra neagra a infractionismului este greu de cunoscut, pe de o parte, din cauza ca
victimele insesi renunta din diferite motive sa semnaleze infractiunea multe
situatii se claseaza din lipsa de probe etc. Nici chiar infractionismul legal nu este
suficient de clar. Exista nevinovati pedepsiti in unele cazuri si vinovati scapati abil
printr-un proces nu suficient de bine condus. In orice caz, se considera ca
infractionismul se modifica odata cu varsta. In acest sens, tinerii marcheaza o
incidenta a infractionismului care atinge o culme absoluta in faza de la 25 la 30 de
ani, urmand o descrestere la varstele ulterioare. In fazele adolescente domina
atentatele impotriva proprietatii (furtul), abuzul de incredere la tinerii adulti (30 de

ani); furtul scade dupa 25 de ani, excrocheria atinge varful static la 21 de ani,
abuzul de incredere creste brusc peste 32 de ani si scade abia dupa 35 de ani,
spargerile si furturile calificate cresc intre 32 si 33 de ani, iar delicventa in
domeniul moravurilor incepe in jurul a 16 ani, creste pana la 30 de ani si scade
lent. Violenta impotriva persoanelor e mica la adolescenti, creste mult la tinerii
adulti (inclusiv delicventa rutiera).
Curba delicventei feminine este mai lenta in ceea ce priveste versantele de
ascensiune si scade mai putin rapid ca aceea a delicventei masculine, fiind totusi
totdeauna sub aceasta.
Cauzele delicventei si ale cresterii acesteia la varstele tineretii sunt
multiple.
Numeroase studii evoca influentele nefaste ale conditiilor de adaptare,
influente ale unei familii dezorganizate, certate cu legea, lipsa de statut
ocupational, alcoolismul, o proasta structurare a laturii emotionale a personalitatii,
lipsa simtului de responsabilitate si a educatiei lui, indicatori de agresivitate
manifesta si latenta foarte mari, intelingenta nealimentata educational si convertita
spre delicventa etc. In genere, se considera ca cea mai dramatica perioada
pentru barbati estre intre 20 si 25 de ani. Este o perioada de contradictii, de
integrare in sisteme de gratificatii cu resturi de agresivitate de tipul celor din
copilarie. O a doua perioada incarcata se contureaza spre sfarsitul etapelor de
adult tanar (35 de ani). Este o perioada de repliere si bilant, de scadere a ardorii
intimitatii si de inlocuire cu mai multa tendinta spre confort. Totodata este o
perioada de crestere a starilor nevrotice si a cautarii de noi repere in viata si
activitate, de sesizare filozofica a rosturilor vietii si uneori de sesizare a ratarii
sau a pierderii unor oportunitati.