Microbiologie

generala

zPrezenta peretelui celular la bacterii este constanta ~i necesara existentei lor

in conditii n:aturale, dar nu este \lniversaUi. Astfel, exista exceptii corespunzand unor
bacterii la care peretele:celularpoate lipsi definitiv sau temporar. Spre exemplu,
]1ico:&-lasm~}e,
cele rnalrnici hacterii cunoscute care pot cre~te ~i se pot reproduce in
afara celulelor gazda vii, d~i sunt parazite intracelulare, sunt liBs~ de perete celu~
De asemenea, sunt cunoscute bacterii mutante cu perete celular defectiv, numite
forme "L" (d~Ja denurnirea Institutului Lister, unde au fost descoperite). Unele
forme "L" potreveni la forma bacteriana originara, din care au fost obtinute, in timp
ce altele sunt stabile.
La marea majoritate a bacteriilor, care prezinta peret~ celular, acesta este
o structura bine definita, rigida, care inconjoara celula bacteriana acoperind
membrana plasmatica de care este strans ata~at. EI este vizibil la microscopul
electronic ~i invizibil la microscopul optic pe preparate colorate obi~nuit, dar
vizibil pe frotiuri carora Ii se aplica 0 coloratie selectiva (cu albastm Alcian) ~i
pe celule vii datorita refringentei. Pentru evidentierea sa microscopica se poate
recurge ~i la artificii de tehnica, cum ar fi lezarea menajata a peretelui cu
mijloace mecanice (ultrasunete, agitare cu perle de sticla) sau chimice (lizozim,
~oc osmotic) care permit eliminarea continutului celular, peretele ramanand ca
un sac golit de continut.
,/
.
Pentru..-analiza comp6zitiei chimice se preQaf.a-pereti celula~rrStare
pUrificat~n
ru
a mecanica a celulelo ~i apoi separ'!1".ec('anvelopei
insolul5i1~ d~ c stituentii ,solubili.Membrana plasmatica ~i proteinele ata~ate se
indeparteaza prin intermediul proteazelor sau detergentilorn
Pe asemenea preparate peretele celular pastreaza contuml de baza
relevand componenta sa esentiala: peptidoglicanul sau murein a (Lat. <murus>
= perete). Mureina formeaza un sac de jur imprejurul celulei bacteriene, avand 0
structura tridimensionala (Fig. 9). In arhitectura celulei bacteriene, peretele
prezinta 0 problema unica. In timp ce alte structuri celulare complexe (ex:
membrana, ribozomii) se asambleaza spontan, peretele celular necesita inserarea
unor noi blocuri de constructie intr-un strat deja mentinut ca atare prin legaturi
co:alente. De.ace~a, .e~terea ~i ~zvoltar~a
a intr-oo~a
eXlste~ta/ n~l~ me msm ~u tg!are
d~e . a~ fin te
deschlderea ~l mc derea enzlmaflca a Iega; nlor.

11'1

s.pecifica i~pune
ceca. ce pnve~te

aciJN- acctilmuramic
N - <lcctilglu.coz.amina
--e- = punte peptidicl
M=

G=

(b)

(e)

Fig. 9. Structura generala a peptidoglicanului din peretele celular. (a) 0 interpretare artistica a

retelei de peptidoglican, nerespectfuld proportiile. Peretele apare ca 0 unitate moleculara

continua ~i uneori multistratificata ce mconjoara celula ca 0 pIasa. (b) Structura la nivel
molecular a retelei de peptidoglican. (c) Structura moleculara fundamentala a unei punti
incruci~ate peptidice care variaza ca exactitate la diferite grope de bacterii.

Deosebirile cela mai nete in structura chirnicd globald a peretelui celular se

constata mtre bacteriile Gram-pozitiye ~i Gram-negative, denumite astfel dupa
reactia lor la coloratia Gram. Aceasta coloratie, imaginata de C. Gram, diferentiaza
imensa majoritate a bacteriilor existente ill natura ill una din cele doua categorii,
corespunzand unor particularitati de tip structural, natura biochimica, patogenitate,
structura antigenica diferite. Peptidoglicanul rnsa, componenta esentiala a peretelui,
are 0 structura similara, ill general, la toate bacteriile.

Structura tridimensional a a peptidoglicanului (mureinei) este formata

din punct de vedere chimic dintr-un heteropolimer a1catuit din doua
componente: peptidicli ~i glicanica.

Pot1iune&-&licanica, reprezentand scheletul, are structura unor lanturi

lineare formate din resturile altemante a doua N-acetil hexozamine diferite:
N-acetilglucoza~NAG)
~i addul N-acetil muramic (NAM) legate intre
ele prin legaturiC.l2:1.) Este deci un ~iv.
Acidul muramic este
unic pentru peptidoglicanul bacterian. Gruparile carboxil (-COOH) ale resturilor
de acid N - acetilmuramic fumizeaza punctele de legare ale lanturilor peptidice.
Componenta peptididi contine ca unitate de constructie un tetrapeptid
a1catuit din D- ~i L- aminoacizi in altemanta, in general cu structura:
L-Ala - D-Glu - L-Lys - D-Ala . La diferite microorganisme
peptidoglicanul difera prin: - aminoacizii 2 ~i 3 ai tetrapeptidului, - structura
puntii de legare ineuei~ata ~i - frecventa legaturilor incmei~ate.
Unitatile tetrapeptidiee apat1inand lanturilor de glican adiacente sunt la
randullor legate prin punti speeializate, interpeptidice.
-'k"In raport eu struetura chimica de baza, atat glieanii cat ~i tetrapeptidele
pot suferi variatii de structura care nu modifica insa semnificativ arhitectura
general a a moleculei.
Structura peptidoglieanului permite cre~terea peretelui celular prinJinteza
mureinei sub aetiunea enzimelor mureinsintetaze. Mureinhidrolazele, existente in
'
peretele celular, desfac legatura peptidoglicanica iar mureinsintetazele introduc
molecule noi la locul rupturilor. Printr-un meeanism similar de rupere a legaturilor
actioneaza lizozimul (muramidaza, 0 mureinhidrolaza) ~i penicilina. Morfogeneza
peretelui implica modifican complexe ale sintezcLp.eptidQglicanului Cll reactii
'
~ce
ca ~~_oolimerizarel
reglate in spatiu ca ~i in timp. Progrese in
intelegerea aeestor reactii au fast realizate utilizandu-se diferite mureinhidrolaze,
enzime autolitiee ~i penieilina.
k Stmetura peptidoglieanului a fost rezolvata cu ajutorul enzimei ,lizozll;n
(obtinuta obi~nuit din albu~ul de ou, prezenHi ~i in liehidele corpului), care,
hidrolizeaza
0 punte glicozidiea speeifiea din lantul de gliean, producand
dizaharidul NAG - NAM ce poarta diferiti substituentL Din diferite alte surse (in
special mele) au fost obtinute enzime baeteriolitiee speeifice pentm alte legl'ituri,
eu ajutorul carora pot fi obtinute 0 varietate de alte fragrnente. ldentificarea
compu~ilor obtinuti pe cale enzimatica ~i a intermediarilor de biosinteza
acumulati releva stmctura.
Intregul peptidoglican al eelulei bacteriene este 0 molecuHi giganta cu
legaturi covalente, numita murein sacculus (in forma de sac). Lanturi~~_de glican

*-

ale moleculei prezinHi legatun incuci~ate atat intre ele cat ~i intre diferitele
straturi concentrice atunCf cand peptidoglicanul este prezent in mai multe
straturi. Organismele patogene au 0 frecventa mai mare a legaturilor incruci~ate
decat majoritatea ceiorialte specii (de exemplu: 75% la Staphylococcus aureus)
ceea ce Ie face mai rezistente la liza prin lizozimul pe care 11 mtalnesc ill
lichidele corpului. TaPa sacului de mureina depinde de numarul cat mai mare al
legaturilor incruci~ate ~i-$-conferita
de mai multe particularitati:
.:. Iantul glicanic are 0 Iegatura compacta (P-1 ,4) ca ~i in cazul chitinei
(0 poIi - N - acetilglucozamina) din peretele celular al fungilor sau exoscheletul
artropodelor,
.:. alternanta L- ~i D- aminoacizilor in tetrapeptide formeaza polimeri
compacti,
.:. structura glicanului presupune un numar mare de punti de hidrogen
intre lanturile paralele.
De~i aceste trasaturi sunt raspunzatoare de retinerea unei forme
caracteristice a sacului de mureina, rigiditatea sa este numai relativa. EI poate
s~
flexilJni (ca cele asociate mobilitaW spirochetelor), iar legaturile s~le
incruci~ate flexibile, ca intr-o tesatura extensibila (stretch) p'ermit marirea' ~i~
contractarea substantiala a ~olumului celulei bacteriene sub influenta
modifidirilor dltpresiune osglOtidi. ,

---

Pe langa peptidoglican, peretele celular bacterian are in structura sa

chimica ~i alti compu~i care difera cantitativ ~i calitativ la bacteriiIe Grampozitive fata de bacteriile Gram-negative (Fig. 10).
Bacteriile Gram-pozitive au un perete celular gros (20 - 50 nm la
microscopul electronic), relativ omogen, care contine: peptidoglican 80 - 90 %
din greutatea sa (corespunzand Ia circa 20 stratun sau mai mult); profeinc ~i
polizaharide. Polizaharidele caracteristice sunt reprezentate de acizii teichoici
(Gr. <teichos> = zid, perete). (Fig. 10). Acizii teichoici sunt rp.olecule_RQ..limere-,sub forma de lamIDi lungi ~i flexibile care ies Ia suprafata, formate din 1,5 - poli
(ribitol - foSfat) ~i 1,3 - poli (glicerol - fosfat) cu diferiti substituenti (zaharuri,
cholina, D - alanina) care fumizeaza~.
Exista acizi teichoicil~g~ti ~e
celule si acizi teichoici solubili, care poifi excretati in cantitati man.

'

'--

'"-._-----_..

"

,
-<" .\.

.
protema
rnembranara

Iipoproteinll'

lipopoli%abaride {antia= ..0"

(LPS)
lipid A

canal
(poru1'protomet)

peptidoglican

rn~brana
externa
,;spatiu:
periplasrnic
,r, }
". /,

m<mbranl

rne;nmma

plwnaticll

plasmatica

Fig. 10. Compararea structurii detaliate a peretelui celular la bacteriile Gram-pozitive ~i Gram~

negative: (a) reprezentare tridimensionala, (b) in sectiune longitudinaHi.

Acizii teichoici legati de celuHi apartin la doua clase: 1)

aClZU

lipoteichoici care traverseaza peptidoglicanul: aviind un caplit al lantillui legat

de un glicolipid din membrana plasmatica, iar celalalt expus la exterior ~i care

sunt prezenti la toate bacteriile Gram-pozitive; 2) acizii teichoici de perete,

prezenti la ~bacterii
Gram-pozitive, care sunt at~ati de resturile de NAM
ale peptidoglicanului.
'
Rolul acizilor teichoici din peretele celular este multiplu:
fac posibiHi identificarea bacteriilor prin tehnici imunologice, fumizand
specificitate antigenidi; A-p .
confera peretelui celul~ un plus de rigiditate, iar in cazul bacteriilor patogene
un plus de viru1enta, opunandu-se procesului de fagocitoza;
sunt implicati in transportul ionilor in ~i in afara celulei;
unii pot functiona ca receptori pentru bacteriofagi;
pot juca un rol in diviziunea celulara.

*
*
*
*
*

Bacteriile Gram-pozitive pot contine in anumite cazuri ~tr!lturi exteme

reprezentate de un polizaharid propriu-zis legat covalent (de exemplu:
hidrocarbonatul

C de la Streptococcus)

sau de proteine. (proteina M de la

Streptococcus). Proteina poate forma un strat fibrilar sau

zona cristalina

bidimensionala corespunzand uneori mai multor straturi.

Aceste straturi superficiale de proteine sau polizaharide au rol de adezine
specifice fiind raspunzatoare de fenomenulde ~eziU!?SJa suprafete specifice.
Bacteriile Gram-negative au un perete celular care contine numai 8 - 10 %
peptidoglican din greutatea sa (corespunziind obi~nuit unui singrn strat) ~inu contine
acizi teichoici. tn schimb, secaracterizeazlLprin aparitia unei structuri suplirnentare,
in comparatie cu peretele celular al bacteriilor Gram-pozitive ~i anume: membrana
externa (denumita ~a prin contrast cu membrana citoplasmatica ce reprezinta
membrana intema a celulei bacteriene) (Fig. 11).
Peretele cehilar al bacteriilor Gram negative este alcatuit astfel din doua
structuri majore: - complexul peptidoglican
1,5 - 3,0 nm ~i ---membrana extern

- lipoprotehla,

a, eu 0 grosime

cu

grosime de

de 6 - 20 nm. In compozitia

chimica a membranei' externe a peretelui celular intra: fosfolipide

proteine (15%) ~i lipopolizaharide (50%).

(35%);

Fosfolipidele alcatuiesc dublul strat al membranei exteme (ca ~i in cazul

membranei plasmatice) in care sunt inclavate proteine ~i lipopolizaharide
(LPS). LpS determina activitatea ~,a
~i de~enij:~
proprietati, antigenice
si
sensibilitatea
la
fag.
~'
..~--..-..---..,.....,

--_

a bacteriei, unele

J.

Fig. 11. Reprezentarea schematica a compu~ilor~i straturilor anvelopei celulare la bacteriile Gram

negative. Trimerii proteinei de matrice sunt asociati ell lipoproteina ~i LPS, iar lipoproteilla este
asociata covalent de peptidoglican. Schema ilustreazA ~i unele proprietati ale membranelor.

Ca structura generala lipopolizaharidele sunt aldituite din lipidul A ~i

0 sau antigenul O. Lipidul A este inclus in membrana, in timp ce
polizaharidul 0 este ata~at de acesta ~i fonneaza in exterior lanturi specifice
alcatuite din tri-, tetra-, pentazaharide, a caror lungime difera chiar la acela~i
organism. Fata de lipidul A care contine constituenti similari la diferite specii,
RU~aharidyleste variabil ca structura ~i compozitie chimica fiiria responsabil in
mare parte de;pecificitateaantigenica a celuleL
.
.
Intre membrana extema a peretelui celular ~i membrana intema
(membrana plasmatidi a celulei) apare spapul periplasmic (Fig. 11).
Membrana extema difera ca organizare ~i functionare de membrana intema
(citoplasmatica) printr-o serie de particularitati:
.:. In timp ce membrana intema este mentinuta strans ata~ata de peretele celular
prin presiunea turgor a protoplastului, retemia membranei exteme necesita
ata~area de peptidoglicanul aflat dedesubt. Aceasta legare ferma a membranei
exteme de peptidoglican este conditionata in primul rand de 0 lipoproteina
mica (G.M. = 7,000 Da) care este prezenta in aproximativ 250.000 copii per
celuHi (Escherichia coli). Lipoproteina este legata covalent de aproximativ
1/10 din tetrapeptidele peptidoglicanului formand complexul peptidoglican

polizaharidul

- lipoproteina.

If
..

.
.

Bacterii

.~:. tn stratul intern al membranei ext~~~

ambele straturi ale membranei
i~t~rne) lipidel~ principale. sunt .f~tatid~
in timp ce in stratul extern
hpldele predommante sunt hpopohzaliiiridele (LPS).
:Punctia majora a membranei externe este de a fumiza 0 sita moleculara care
permite numai difuzia unor molecule relativ mici. Ea nu permite trecerea
unor enzime (de exemplu: lizozim) care ar putea ataca peptidoglicanul, foarte
susceptibil de altfel, pentru ca se afla intr-un strat atilt de subtire la bacteriile
Gram negative .
:. Unitatile de LPS asigura, prin existen1a in por1iunea lipididi a ~ase 1anturi de
-acizi gra~i, 0 coerenta mai mare dedit cea asiguraUi de cele doua lanturi ale
fosfatidelor. In plus, toate lanturile, in LPS, sunt saturate. Ca urmare,
membrana externa este lllai,glltW fluida dec5t membrana interna .
:. Membrana extema mai c_~erenHieste de asemenea mai uti, ~~~
s~Q
atii sub actiunea detergentilor sau solventilor organici ~i~L uti!!.
~~.a
pentru molecule hidrofobe, cum ar fi cele a numeroase
antibiotice. Protectia rezultata fata de atacul sarurilor biliare poate explica de
ce bacteriile din intestinul superior sunt toate Gram-negative .
:. Pe de alta parte, proteinele sistemului imunitar (anticorpii ~i complementul)
pot ataca membrana extern a, dar nu pot ajunge la membrana "interna" a
bacteriilor Gram-pozitive. Deci prin acest mecanism sunt omorate numai
bacteriile Gram-negative .
:. Gelurile electroforetice ale membranelor solubilizate releva 0 mare varietate
. de proteine in membrana intema, corespunzand numeroaselor ei functii. Prin
comparatie, aceasta varietate este mai limitata in membrana externa.
Din categoria proteinelor canicteristice membranei externe, orjnele
sunt relevate la microscopul electronic sub forma de
(g.m. = 35001fDa)~
fiecare subunitate prezentand uti por cu diametrul de 1
Porinele sunt legate
necovalent de peptidoglican, prin aceasta modalitate de ata~are putand asigura
continuarea canalului porinei in peptidoglican. Toti porii membranei exteme
transfera in cantitate suficienta mplecule mici, insa trasaturile specifice ale
suprafetei porinei influenteaza rata de trecere a moleculelor mai mari. Un uumar
mic de o
.
ifi .
ai m re, furniziind <:@~~

.ttirnm

nm.

ecifice pentru substante care se intalnesc in concentratie mica sau sunt prea
mari pentru a trece prin porinele obi~nuite, cum ar fi ~l}a,
diferitL
chela ri de fier, vitamina B12

Unele dintre proteinele membranei exteme servesc de asemenea ca

J.e.Ceptori specifici pentru b~~tiQfagi ~i pentru Q.~llitcjDe (proteine produse
de anumite bacterii cu actiune letaUipentru bacteriile strans inrudite ~i care au
un spectru ingust de actiune In comparatie cu antibioticele; aceste proteine sunt
codificate de plasmide).
Periplasma sau spapul periplasmic este un compartiment pericelular,
care contine un numar mare de proteine, unele de natura enzimatica (RN-aze,
fosfataze, penicilinaza) ~i altele implicate ill ~a
~i in
o~
(ca proteine de legare specififa). Pe~plasma mai contine
concentratii variabile dintr-un -91igo]ahariQ.~at ilID-.me.mbrana..
( M.D.a. =
"membrane derived oligosaccharide") implicat inls~e&!,are; Mentinerea unui
volum optim al periplasmei este necesara pentru cre~tereaoptima a bacteriilor ~i
moleculele M.D.a. fumizeaza osmomolaritatea corespunzatoare pentru a face
fata presiunii turgor a protoplastului.
Funetiile perete1uicelular

rn

Peretele celular functioneaza c)fG'n sistem d~ezistenta mecaniea ee

mentine intreaga stru~a a c~lulei ~i da forma aeesteia~sigura proteetia celulei
fata de ~oeul osmotieyP'artieipa ill proeesul de cre~terea eelulei, inAl\ocesul de
diviziune (prin formarea septului transversal) ~i de sporogeneza~re rol in
proeesele de schimb intre eelula ~i mediul ineonjurator. La nivelul peretelui
eelular sunt localizati 0 serie de reeeptori sau suprafete de recunoa~tere eu
implicatii multiple in activiHitile~i soarta eelulei bacteriene. Membrana extema
a peretelui eelulelor Gram-negative functioneaza ea 0 bariera de permeabilitate
suplimentara (sitli moleeulara) intre interiorul celulei ~i anumite substante din
mediu: anitbiotiee (penieilina), anumiti coloranti, saruri biliare ~i metale grele.
D,e as~menea, membrana externa scade capacitatea de fagocitoza a celulelor
6rganismului gazda pentru baeteriile Gram-negative, opunandu-se proeesului de
adeziune intre fagoeit ~ibacterie. Contribuie astfel indirect la cre~tereavirulentei
bacteriilor patogene. Prin natura LPS membrana extema conferaeelulei
bacteriene 0 anumita "personalitate" biochimiea sau calitatea de antigen. Astfel,
antigenele 0 din structura LPS ajutli la distingerea speciilor de bacterii Gramnegative (de exemplu: Salmonella) prin tehnici imunologice. Acest rol este
comparabil cu cel al acizilor teichoici din celulele Gram-pozitive. Lipidul A sau
endotoxina din aldituirea LPS este toxic in circuitul sanguin al gazdei
provodind febra ~ihemoliza intravasculara.

Prezenta spatiului periplasmic in structura peretelui unor celule

bacteriene are semnificatia unui compartiment adaptativ. Posibila prelucrare a
substantelor nutritive intr-un asemenea compartiment pericelular asigura un
anumit grad de eficienta procesului de nutritie, ceea ce explica aparitia sa in
special la bacteriile din mediile naturale sarace in substante nutritive (de
exemplu ape naturale).

z-