BOLILE, DAUNATORII

1.

BOLILE

GRAULUI

GRAULUI

SI COMBATEREA LOR

SI COMBATEREA LOR

Productia plantelor agricole, inclusiv a graului, inregistreaza pagube

datorita diferitelor boli infectioase si neinfectioase.
Bolile infectioase sunt produse de agenti patogeni, indeosebi de
ciuperci. Bolile neinfectioase (neparazitare, fiziologice) suntproduse de
factorii nefavorabili ai mediului ambiant (factori climatici, pedologiei, de
nutritie, agenti poluanti etc.).
Agentii patogeni ai bolilor infectioase ale graului sunt virusurile,
microplasmele, bacteriile si ciupercile.
Cele mai mari pagube sunt produse de ciuperci, dupa care urmeaza
cele cauzate de virusuri, bacterii si micoplasme.
1.1.

BOLI

PRODUSE

DE VIRUSURI

Se cunosc pana in prezent peste 30 de viroze la grau. Acestea se

deosebesc intre ele prin insusirile morfologice, biochimice si serologice ale
virusurilor, prin vectorii care transmit virusurile, prin specificitatea gazdei, prin
simptomele bolii de planta-gazda.
Transmiterea bolii de la plantele bolnave la cele sanatoase se face de
regula prin insecte (indeosebi afide), care sunt principalii vectori ai
virusurilor care ataca graul. Virozele pot fi, de asemenea transmise prin
lastari, seva, seminte si polen.
Metoda cea mai economica si mai eficace de combatere a virozelor
graului este cultivarea soiurilor rezistente.
Principalele viroze specifice graului sunt:
Piticirea graului (Wheat dworf)
Prezinta o mare asemanare cu mozaicul graului de toamna.
Simptomele bolii. Caracteristica principala a plantelor atacate
este talia pitica provocata de actiunea fitotoxica a virusului si de actiunea de
suctiune a sevei de catre vectori.

Atacul este mai pronuntat cand se produce la plantele tinere si mai

putin accentuatcand are loc in faze de vegetatie mai avansate. In primul
caz plantele nu inspica, in al doilea caz pot inspica, dar boabele sunt
nedezvoltate si sistave. Pe frunzele plantelor atacate apar pete de culoare
verde deschis, care mai tarziu devin galben-brune. Cu timpul petele se
unesc, determinand ingalbenirea si necrozarea frunzelor.
Combaterea bolii se efectueaza prin cultivarea soiurilor rezistente.
Mozaicul striat al graului (Wheart streak mosaic, yellow mosaic)
Simptomele bolii. Plantele atacate raman mici, iar pe frunzele
acestora apar striatii discontinui, de culoare verde-galbuie, dispuse paralel
cu nervurile frunzei. Atacul este mai intens primavara, cand temperatura
creste, determinand piticirea siingalbenirea plantelor. Frunzele devin de
culoare galbena, necrotice si se rasucesc, spicele raman sterile.
Prevenirea
si
combaterea
bolii. Cultivarea
soiurilor
de
grau rezistente la atacul virusului constituie metoda cea mai sigura.
Prin utilizarea
liniilor
de
substitutie
cromozomiale
si
de
translocatie intercromozomiala cu speciile de Agropyron si Aegilops, se
vor putea crea soiuri rezistente.
Mozaicul patat al graului (Wheat spot mosaic, Wheat spot,
Wheat spot chlorosis)
Simptomele bolii. Sunt vizibile incepand din faza de plantula,
cand pe frunze apar pete mici de culoare verde deschis.
Pe masura ce plantele inainteaza in vegetatie plantele se inmultesc,
devin necrotice , se maresc si se unesc intre ele si imprima frunzelor o
culoare galbena aurie, de unde si denumirea de cloroza patata. In afara
acestui fenomen poate apare si fenomenul de piticire , determinand
chiar moartea plantelor, mai ales cand mozaicul este asociat cu mozaicul
striat al graului.
Prevenirea si combaterea bolii. Se efectueaza prin aceleasi metode
ca si in cazul mozaicului striat al graului.
1.2.

BOLI

PRODUSE

DE

BACTERII

Putrezirea bazala a glumelor

Simptomele bolii. Boala debuteaza prin aparitia culorii inchise sau

a unor striatii de culoare inchisa pe jumatatea inferioara a glumelor.
Tesuturile din dreptul zonelor colorate incep sa se inmoaie, proces care
se extinde si asupra rahisului si bazei boabelor. Concomitent, la baza
glumelor apare exudatul bacterian.
Boabele raman mici, nedezvoltate, avand baza embrionului
usor colorata in brun sau negru. Boala se manifesta rar pe frunze.
Agentul patogen este bacteria Pseudomonas atrofaciens (Mc Cull).
Prevenirea si combaterea bolii. Desi nu s-a stabilit daca bacterioza
se transmite prin seminte, tratarea acestora cu substante bactericide este
necesara.
Innegrirea glumelor. Este o boala foarte raspandita.
Simptomele
bolii. Constau
in
aparitia
unor
pete
si
striatii longitudinale de culoare bruna sau neagra pe glume, frunze
si ariste.
Boabele,
in
caz
ca
se
formeaza,
au
partea
bazala nedezvoltata si-si pierd capacitatea germinativa.
Agentul patogen este Xanthomonas translucens.
Prevenirea si combaterea bolii. Deoarece bacteriile persista 6 luni
este necesara dezinfectia semintelor. Aplicarea unei rotatii in care graul sa
revina mai rar pe aceeasi sola si distrugerea ierburilor-gazda dau rezultate
bune. Metoda cea mai indicata este utilizarea soiurilor rezistente la boala.
Arsura spicului.
Simptomele bolii. Se manifesta prin aparitia pe spic a unor exudate
de culoare galbena. De cele mai multe ori spicele afectate de boala se
deformeaza si devin cleioase.
Agentul patogen. Este bacteria Corynebacterium tritici (Hutch)
Burk. Vectorul acestei boli este Anquina tritici.
Prevenirea
si
combaterea
bolii. Metodele
folosite
pentru combaterea nematodului Anquina tritici sunt valabile si pentru
combaterea arsurii spicului. Trebuie evitata cultivarea graului pe solurile
umede, deoarece daunele produse de boala se micsoreaza.
1.

BOLI

PRODUSE

DE

CIUPERCI

Majoritatea bolilor graului sunt produse de ciuperci. Ciupercile, ca

si insectele, poseda cea mai mare capacitate de inmultire si de adaptare la
conditiile de mediu.
Datorita mecanismelor lor multiple de a forma noi rase fiziologice,
ele prezinta un permanent pericol pentru grau chiar si atunci cand dispunem
de soiuri rezistente.
Fainarea graului (Erysiphe graminis).
Fainarea este una dintre cele mai importante boli ale graului.
Simptomele graului. Fainarea apare pe toate organele aeriene
ale plantei, cel mai frecvent pe frunze si pentru care este considerata o
boala foliara. Boala apare in special pe partea superioara a frunzelor din
etajele inferioare ale plantei, in orice faza de vegetatie a graului.
Atacul se caracterizeaza prin aparitia unor pete de culoare alba
cenusie la suprafata organelor plantei, care reprezinta miceliul ciupercii.
Agentul patogen. Este ciuperca Erysiphe graminis f. sp. tritici
March.
Prevenirea si combaterea bolii. Metoda cea mai indicata este
combaterea pe cale chimica a bolii cu fungicide sistemice selective.
O alta metoda este cultivarea soiurilor rezistente la fainare.
Pentru diminuarea pagubelor produse de fainare un rol important il
detin masurile agrofitotehnice: utilizarea unei rotatii corespunzatoare a
culturilor, distrugerea samulastrei si a resturilor vegetale ramase dupa
recoltare, respectarea epocii optime desemanat, a densitatii normale,
aplicarea corecta a ingrasamintelor cu azot, fosfor si potasiu.
Rugina galbena a graului (Puccinia striiformis).
Cele mai pagubitoare epitifii sunt cele care apar inainte sau in timpul
infloritului. Ca si fainarea, atacul de rugina galbena intensifica procesele
de transpiratie si respiratie si diminueaza fotosinteza, stanjenind astfel
functiile de nutritie.
Astfel, sunt afectate negativ dezvoltarea si vigoarea plantelor si
umplereaboabelor, facand sa scada productia.

Simptomele bolii. Acestea sunt forma liniara a pustulelor

cu uredospori de pe frunzele plantelor adulte de grau si culoarea galbena
stralucitoare a uredosporilor, de unde si numele de 'rugina striata' sau 'rugina
galbena'. Striurile se afla intre nervurile frunzeicare limiteaza raspandirea lor
laterala. Cand sunt conditii favorabile pentru dezvoltarea ciupercii, striurile
conflueaza si pot sa acopere intreaga suprafata a frunzei.
Agentul patogen. Acesta este ciuperca Puccinia striiformis West f. sp.
tritici Erikss.
Prevenirea si combaterea bolii. Cel mai eficace mijloc de combatere
a ruginii galbene a graului este cultivarea de soiuri rezistente. Metoda cea
mai eficace este combaterea chimica prin folosirea fungicidelor sistemice cu
actiune curativa si eradicativa. Casi la fainare se recomanda si aplicarea
masurilor culturale.
Rugina bruna a graului (Puccinia recondita Rob)
Se mai numeste si rugina frunzei si este cea mai raspandita dintre
cele trei rugini.
Simptomele bolii. Atacul se manifesta in special pe limbul frunzelor si
mai rar pe teci si tulpini. Cand atacul este puternic, frunza se acopera in
intregime de pustule, care nu se unesc insa.
Pustulele sunt acoperite de epiderma,
exfoliaza punand in libertate uredosporii.

care

mai

tarziu

se

Agentul patogen este ciuperca Puccinia recondita Rob.

Prevenirea si combaterea bolii. Cultivarea de soiuri rezistente
constituie cel mai eficient mijloc de prevenire a bolii. Celelalte metode sunt
asemanatoare cu cele mentionate la rugina galbena.
Rugina neagra a graului (Puccinia graminis Pers.)
Este denumita si rugina tulpinii. La noi, rugina neagra a graului
constituie o problema numai pentru soiurile de grau de toamna tardive.
Simptomele bolii. Denumirea de rugina neagra provine de la
culoarea bruna inchis a uredosporilor si a teleutosporilor. Se manifesta pe
toate organele plantei: tulpina, frunze (teci si limb), glume si ariste prin
aparitia de pustule.

Datorita vatamarii epidermei pe suprafete intinse,

de transpiratie al plantei se mareste foarte mult, ceea
drept consecinta o sistavire accentuata a boabelor de grau.

procesul
ce are

Agentul patogen este ciuperca Puccinia graminis Pers.).

Prevenirea si combaterea bolii. Cea mai buna si sigura metoda
de evitare a bolii este cultivarea soiurilor rezistente si a soiurilor precoce
care scapa de atac. Dintre masurile agrofitotehnice este indicata
rotatia corespunzatoare a culturilor, precum si celelalte masuri prevazute la
celelalte doua rugini.
Fusarioza spicelor de grau (Fusarium spp.)
Boala mai este cunoscuta sub denumirea de arsura spicelor, inrosirea
spicelor sau albirea spicelor de grau.
Pierderile de recolta se reflecta in sterilitatea florilor si slaba umplere a
boabelor. Toxinele secretate de agentii patogeni care produc boala si care
se acumuleaza in boabe sunt toxice atat pentru animale cat si pentru
om.
Simptomele bolii. Partile afectate sunt spicele si portiunea de
tulpina imediat sub spic. Spicele infectate devin moi si isi pierd clorofila, se
albesc treptat si se usuca. Ele raman mici si erecte comparativ cu cele
neinfectate. Atacul poate cuprinde cateva spiculete, jumatate sau chiar
spicul intreg.
Daca atacul se produce inainte de inflorire, spicele raman seci,
daca se produce dupa inflorire are loc sistavirea boabelor. La baza
spiculetelor, pe rahis, apar miceliul si conidiile ciupercii sub forma unor
pernite, de culoare roz-portocaliu.
Agentul
patogen. Principalii
agenti
Fusarium graminearum, Fusarium avenaceum,
si Fusarium nivale.

patogeni
sunt:
Fusarium culmorum

Prevenirea si combaterea bolii. Metodele cele mai importante

sunt: aplicarea fungicidelor in timpul perioadei de vegetatie, in fazele de
inspicare si inflorire, folosirea soiurilor rezistente, aplicarea unei rotatii
corespunzatoare si ingroparea resturilor de plante infectate.

Fusarioza radacinilor, coletului si plantulelor de grau (Fusarium

sp.)
Speciile de Fusarium care produc fusarioza spicelor de grau ataca si
celelalte organe ale plantei.
Pagubele produse de aceasta boala se reflecta in numarul scazut de
plante si de frati la m 2, precum si in numarul, marimea si greutatea mai
mica a boabelor.
Simptomele bolii se manifesta prin brunificarea radacinilor si a
coletului si prin putrezirea plantulelor.
Agentul patogen. Speciile de Fusarium care produc fusarioza
spicelor de grau sunt si agenti patogeni ai acestei boli.
Prevenirea si combaterea bolii. Putrezirea plantulelor de grau
poate fi combatuta prin folosirea de samanta sanatoasa sau prin
dezinfectarea semintei cu produse fungicide. Semanatul mai tarziu
micsoreaza perioada de expunere a plantulelor in sol la temperatura optima
de dezvoltare a speciilor de Fusarium. Se recomanda o fertilizare adecvata
care sa contribuie la dezvoltarea unor radacini si tulpini viguroase.
Trebuie evitata ingrasarea excesiva cu azot, care indirect, prin
cresterea abundenta a aparatului foliar duce la pierderi mari de apa din
sol, favorizand evolutia bolii.
Mucegaiul de zapada (Fusarium nivale).
Pagubele produse de aceasta boala constau in distrugerea frunzelor
care uneori poate fi totala.
Simptomele bolii. Caracteristica cea mai importanta este aparitia
unei pasle miceliene si a sporodochiilor de culoare roz pe frunzele plantelor
de grau de toamna, dupa topirea stratului de zapada. Frunzele pot fi
partial sau total atacate. Acestea se brunifica si apoi se usuca.
Agentul patogen este Fusarium nivale.
Prevenirea si combaterea bolii. Nu sunt cunoscute soiuri de grau
rezistente. Se recomanda tratarea semintelor cu fungicide pentru a proteja
plantele de infectiile din sol. Dintre masurileagrofitotehnice, rotatia

corespunzatoare a culturilor si semanatul graului mai tarziu toamna, la

sfarsitul epocii, dau rezultate bune.
Septorioza graului (Septoria sp.)
Boala apare in zonele cu clima mai rece si umeda.
Sunt afectate mai mult boabele, care raman sistave si se pierd cu
pleava, la recoltare. Pagubele sunt mai mari cand vremea este umeda timp
mai indelungat in perioada cuprinsa intre inspicare si coacerea in lapte
(Nelson, 1980).
Simptomele bolii. Boala se manifesta pe toate organele plantei si
in tot cursul perioadei de vegetatie. La inceput apar pete clorotice, care cu
timpul se necrozeaza, pe frunzele de la baza, apoi pe cele din etajele
mijlocii si in cele din urma pe frunzele superioare, pe teci si pe spic.
Agentul
patogen este
perfecta Mycosphaerella graminicola.

Septoria

tritici

cu

forma

Prevenirea si combaterea bolii. Metoda cea mai eficace este

utilizarea soiurilor de grau rezistente. O importanta deosebita
in combatere o au masurile agrofitotehnice. Tratarea semintei cu Cript
odin reduce cantitatea de inocul prevenind ofilirea plantulelor.
Malura comuna a graului (Tilletia sp.)
Este una dintre cele mai raspandite si mai pagubitoare boli ale
graului, diminuand atat productia de boabe cat si calitatea acestora.
Datorita tratamentelor facute cu substante chimice, boala se mai
semnaleaza decat cu totul izolat unde tratamentul facut la samanta este
necorespunzator.
Simptomele bolii. Plantele atacate sunt de obicei mai scunde,
iar sistemul radicular al plantelor este slab dezvoltat.
Simptomele caracteristice apar odata cu inspicarea, cand culoarea
spicelor si frunzelor devine verde-albastruie. Spicele atacate sunt mai
subtiri, glumele mai rasfirate. Boabele infectate sunt mai scurte, mai
groase si au o culoare bruna-cenusie.

In urma strivirii, boabele elibereaza o pulbere fina de culoare

neagra cu miros de peste alterat. La treierat, boabele malurate sunt
distruse, contaminand astfel boabele sanatoase.
Agentul patogen. Principalele specii care produc malura comuna
sunt Tilletia caries si Tilletia foetida.
Prevenirea si combaterea bolii. Cultivarea soiurilor rezistente
si folosirea unei seminte lipsite de germeni constituie mijloacele cele mai
eficace. Dintre masurile agrofitotehnice se recomanda semanatul la epoca
optima.

Malura pitica (Tilletia controversa)

Simptomele bolii sunt asemanatoare cu cele produse de malura
comuna, deosebindu-se prin faptul ca plantele atacate prezinta o piticire
accentuata, nu depasesc 1/3 din inaltimea plantelor sanatoase. Plantele
atacate infratesc mai puternic, iar fratii au o rigiditate mai caracteristica.
Spicele au aspect foarte rasfirat. Boabele sunt mai mici si rotunde
decat cele sanatoase, sunt tari, iar continutul lor este constituit dintr-o
masa compacta, negricioasa sicu acelasi miros caracteristic de peste alterat,
ca la malura comuna.
Agentul patogen este ciuperca Tilletia controversa.
Prevenirea si combaterea bolii se face prin cultivarea unor soiuri
rezistente si respectarea masurilor agrofitotehnice.
Taciunele zburator al graului (Ustilago tritici)
Simptomele
bolii. Taciunele
zburator
devine
vizibil
odata
cu inspicarea plantelor de grau. Spicele atacate inspica mai devreme decat
cele sanatoase si se observa de la distanta, avand o culoare neagra,
contrastand cu spicele sanatoase care au culoarea verde.
Spicele
infectate
sunt
masa pulverulenta
uscata
de
fructificatiile ciupercii.

transformate
in
culoare
neagra,

Agentul patogen este ciuperca Ustilago tritici.

intregime
intr-o
care
reprezinta

Prevenirea si combaterea bolii se bazeaza pe cultivarea de soiuri

rezistente, tratarea semintei cu fungicide sistemice de tipul Carboxinei,
masuri culturale si certificarea semintei.
Helmintosporioza graului (Helminthosporium tritici)
Pagubele produse de aceasta boala variaza in functie de faza de
vegetatie a plantelor si de conditiile climatice.
Simptomele bolii. Primavara apar primele simptome ale bolii, pe
frunzele de la baza, sub forma de pete ovale, eliptice, fusiforme, de
culoare galben-bruna, conturate marginal de o dunga bruna-cenusiu.
Centrul petelor se coloreaza in brun inchis datorita fructificatiilor ciupercii.
Boala devine evidenta in cursul lunii mai cand petele conflueaza,
ocupand suprafete mari din frunze care se usuca de la varf spre baza.
Dupa
inspicat,
boalaevolueaza
pe
frunzele
etajului
superior,
determinand
,datorita evolutiei rapide, uscarea
prematura si sfasierea frunzelo
r.
Deoarece
frunzele
se
usuca
prematur,
umplerea
si
maturarea boabelor sunt stanjenite, asa incat raman sistave si productia
scade.
Agentul patogen. Forma perfecta este ciuperca Pyrenophora
trichostoma, cu stadiu imperfect Helminthosporium tritici repentis.
Prevenirea si combaterea bolii. Cel mai economic mijloc
de combatere este cultivarea se soiuri rezistente. Alte masuri
sunt: folosirea de samanta libera de parazit, distrugerea miristii
si samulastrei infestate, precum si combaterea chimica.
2.

DAUNATORII

GRAULUI

Diferitele specii de daunatori pot produce pagube atat din punct de

vedere cantitativ, cat si calitativ, graului aflat in orice faza de vegetatie. Sunt
specii de daunatori al caror ciclu de dezvoltare se desfasoara in
intregime in culturile de cereale paioase, ca:nematodul graului,
gandacul ghebos, mustele cerealelor, unele specii de afide, viermele rosu
al paiului, tripsii cerealelor, viespea graului, carabuseii cerealelor.
Graul reprezinta gazda si implicit hrana preferata pentru cele mai
multe specii de daunatori specifici cerealelor paioase. Evolutia daunatorilor

graului este influentata de conditiile ecologice din lanurile de grau. Vom

prezenta daunatorii graului care se intalnesc mai frecvent si care
determina pagube mai mari.
Tripsul graului (Haplothrips tritici).
Plante atacate si daune. Plantele gazda pe care a fost semnalat tripsul
graului apartin la 10 familii, predominand insa speciile din familia graminee: grau,
orz, ovaz, secara, orez, golomat, pir, obsiga (Banita si colab., 1982). In urma
atacului adultilor pe rahis si spiculet, se produceatrofierea organelor florale
si deci, sterilitatea partiala sau totala a spicului, aparand astfel simptomul
caracteristic de 'albeata spicului'. In locurile intepate apar puncte brune,
necrotice, iar spicele sunt deformate, cu aristele rasucite, indoite si
zbarcite.
Larvele ataca indeosebi boabele in formare pana la faza de coacere in
ceara. Boabele atacate in faza de lapte nu se mai dezvolta si devin
sistave. Pe boabe apar portiuni decolorate, tegumentul este putin incretit,
iar santul ventral se adanceste si se largeste.
Tripsii, pe langa faptul ca determina scaderea productiei pana la 10 %
, provoaca deprecierea calitatii glutenului si a insusirilor biologice ale
semintelor (Banita, 1976).
Din boabele atacate rasar plante cu o slaba capacitate de vegetatie.
Prevenire si combatere. Pentru prevenirea aparitiei atacului de
tripsi se recomanda masuri agrofitotehnice ca: rotatia culturilor la 3-4 ani,
arderea miristei, discuitul miristei, aratura de toamna si semanatul la epoca
optima si folosirea soiurilor precoce.
Paduchele verde al cerealelor (Schizaphis graminum)
Paduchele verde al cerealelor, ca insecta migratoare, se dezvolta
numai pe cereale si ierburi spontane. Cele mai atacate sunt: graul, orzul
si sorgul. Insecta poate ataca graul atat toamna in primele faze de
vegetatie cat si primavara si vara, mai ales in ultimele faze de
vegetatie.
Atacurile puternice toamna determina uscarea plantelor, iar in
perioada formarii boabelor determina reducerea productiei, atat
cantitativ cat si calitativ. In afara de sugerea sevei, caracteristica
tuturor afidelor, aceasta specie injecteaza un lichid salivar care este

foarte daunator, distrugand clorofila si vatamand structura celulara a

plantei.
Prevenire si combatere. Populatiile de afide pot fi mentinute la
densitati numerice coborate prin semanatul graului la epoca optima,
precum si prin distrugerea samulastrei care constituie principalul
rezervor de populare a culturilor cu afide.
Se
foloseste
si
combaterea
chimica,
fiind
recomandate
tratamentele cu Sinoratox R35 sau Carbetox 37 in doza de 1,5 l/ha.
Plosnitele cerealelor (Eurygaster sp.)
Plante
atacate
si
daune. Plosnitele
cerealelor
ataca
cerealele paioase, indeosebi graul, precum si diferite graminee
spontane. Adultii, pentru a se hrani, ca si larvele inteapa toate organele
aeriene ale plantei (frunze, tulpini, spice, boabe).
Vatamate, tesuturile plantei din zona atacata se distrug. Din cauza
atacului, planta intreaga poate pieri sau infrati abundent. Atacul pe
tulpina, cand spicul este in burduf produce avortarea spicului.
Ovarele intepate inainte sau la scurt timp dupa fecundare se usuca,
iar boabele nu se mai formeaza, Boabele intepate in faza avansata
de coacere prezinta un punct mic negru in centru unei pete
de decolorare.
Atacul plosnitelor hibernante, desi se manifesta pe toate organele
aeriene ale plantei, predomina totusi pe frunze si tulpini. Atacul larvelor si
adultilor noii generatii are loc aproape in exclusivitate pe boabe, care
determina pierderi cantitative cat si calitative.
Degradarea boabelor de catre plosnite are ca urmare reducerea
greutatii hectolitrice si a celei absolute, a energiei si a facultatii germinative,
precum si a calitatii de panificatie.
Prevenire si combatere. Metoda cea mai eficienta si cea mai utilizata
este combaterea chimica . Prognoza atacului si planul de combatere se
elaboreaza pe baza cunoasterii rezervei biologice a populatiei de plosnite in
locurile de diapauza, rezerva stabilita prin efectuarea de sondaje toamna si
primavara inainte de emigrarea din paduri.
In vederea avertizarii aplicarii tratamentelor chimice, atat impotriva
adultilor hibernanti cat si a populatiei noii generatii, este necesara

determinarea densitatii plosnitelor hibernante care au emigrat in culturile

de grau, precum si a densitatii de larve care alcatuiesc noua generatie de
plosnite.
Cercetarile efectuate au dus la stabilirea momentelor optime de aplicare a
tratamentelor si a pragurilor economice de la care trebuie aplicate tratamentele
(Popov si colab., 1982, 1983).
Pentru o cultura de grau cu o vegetatie si densitate normala , tratamentul
chimic impotriva adultilor hibernanti se aplica numai in cazul in care densitatea de
plosnite este de minimum 5 exemplare/m2 si numai dupa ce, cel putin 80 % din
populatia de plosnite a parasit padurea.
Referitor la populatia noii generatii se considera justificata economic
aplicarea tratamentului chimic atunci cand se inregistreaza o densitate de peste 3
exemplare/m2, iar majoritatea dintre acestea au trecut de varsta a 2-a. In solele
in care dupa aplicarea tratamentului se gasesc densitati mai mari de 3 larve/m2 se
efectueaza un nou tratament. Alaturi de tratamentele chimice se recomanda si
masuri agrofitotehnice.

Gandacul ghebos (Zabrus tenebrioides)

Larvele gandacului ghebos sunt oligofage, hranindu-se cu diferite graminee
cultivate si spontane. Hrana adultilor o constituie boabele de grau, secara, iar
pagubele produse de ei sunt mai mici decat cele produse de larve.
Larvele gandacului ghebos se hranesc numai cu partile aeriene ale plantelor
si niciodata cu radacini. Ele trag frunzele in galerii, consuma parenchimul,
ramanand doar nervurile care uscandu-se iau aspectul unor ghemotoace fibroase.
Plantele atacate sunt distruse treptat in intregime. Atacul se poate
prezenta sub forma de vetre sau generalizat. In conditiile unei monoculturi
pronuntate, a unui regim de precipitatii favorabil speciei si in lipsa tratamentelor
chimice s-au semnalat pana la 90 % plante distruse.
Prevenire si combatere. Dupa cercetari efectuate s-a elabor
at un sistem de prevenire a atacului, bazat pe tratamentul semintei cu
insecticide. Tratamentele chimice se pot imbina cu rotatia culturilor.
Viermi sarma (Agriotes sp.)

Plante atacate si daune. Larvele sunt extrem de vatamatoare. Culturile

de grau sunt atacate, mai ales in toamnele calde si cu umiditate suficienta in sol.
Frunzele planuitelor atacate manifesta o tendinta de ofilire si ingalbenire de la
varf spre baza si de cele mai multe ori se usuca.
La planuitele infratite atacul poate determina uneori o infratire
suplimentara, care duce insa la o diminuare a productiei. Culturile de grau
raman rarite, iar plantele care nu pier dau o productie scazuta.
Prevenire si combatere. Pentru prevenirea atacului si combaterea
viermilor sarma, o mare insemnatate o au masurile profilactice si
tratamentele semintei cu substante chimice.
Viespea graului (Cephus pygmaeus)
Plante atacate si daune. Viespea are o preferinta pentru grau.
Larva se hraneste in interiorul tulpinii cu tesutul parenchimatic,
rozand galerii neregulate, care se umplu cu rumegus si excrementele
sale.
Ca urmare a atacului, greutatea absoluta a boabelor scade. Se
poate produce ruperea paiului si caderea spicului la pamant.
Prevenire si combatere. Tratamentele foliare nu sunt eficace. Dintre
masurile agrofitotehnice, dezmiristirea, aratura adanca si rotatia culturilor pot
avea
un
anumit
rol
in
prevenirea inmultirii in masa a daunatorului. Metoda cea mai eficace
o reprezinta folosirea soiurilor rezistente.
Nematodul boabelor de grau (Anguina tritici)
Plante atacate si daune. Este un parazit monofag, cresterea si
dezvoltarea sa fiind asigurata numai pe plantele de grau.
Nematodul provoaca la plantele de grau modificari morfologice importante si
perturbari profunde ale principalelor procese fiziologice si biochimice.
Tulpinile plantelor infestate au internoduri scurte, talia plantelor micsorandu-se de
2-3 ori comparativ cu plantele neinfestate. Spicele sunt deformate, laxe, de doua ori mai
scurte decat spicele sanatoase , iar pe anumite portiuni sunt stirbe din cauza florilor
avortate si a lipsei boabelor.
Boabele sunt transformate in gale si se diferentiaza de boabele sanatoase atat
prin culoare cat si forma, confundandu-se ca aspect exterior cu boabele malurate.

Prevenire si combatere. Samanta din lanurile infestate sa nu se

foloseasca la semanat. Se recomanda distrugerea gozurilor, iar pe terenul
respectiv sa nu se semene grau timp de 2 ani.

Analiza senzoriala si fizico-chimica a materiilor prime si a covrigilor

1 Analiza senzoriala a materiilor prime

1.1 Analiza senzoriala a fainii

Principiul metodei: Metoda are la baza determinarea cu ajutorul simturilor (vazului,
mirosului, gustului, tactil) a urmatorilor indici de calitate: culoare, gust, miros si infestare.
Materiale necesare:

Culoare - lopatica de lemn

spaclu sau placa de sticla

balanta tehnica

vas cu apa rece

Miros - pahar Berzelius

termometru

sticla de ceas

balanta tehnica

Gust

balanta tehnica

Infestare

lupa cu putere de marire de minimum 5x

sita de matase sau de tesatura din fibre sintetice nr. 4xx

Mod de lucru:

Culoare

se cantaresc 50g faina si 50g faina etalon

se intind pe o lopatica de lemn (straturi dreptunghiulare egale)- se preseaza
straturile cu o placa de sticla

- se compara cele doua straturi

- se introduce lopatica intr-un vas cu apa rece circa 1 minut

- se scoate lopatica si se lasa sa se zvante la temperatura camerei

- se compara cele doua straturi

Miros:
Varianta I:

Se cantaresc 10g faina

Se pune faina intr-un pahar si se adauga 25 cm apa cu temperatura de 60 - 70C

Se acopera paharul cu o sticla de ceas si se lasa circa 4 5 minute

Se agita, apoi se lasa in repaus pana se depune faina

Se ridica sticla si se miroase lichidul

Se decanteaza lichidul si se miroase faina

Varianta II

Se cantaresc 5 g faina

Se freaca in palme faina

Se miroase faina

Gust:

Se mesteca 1g de faina. Se stabileste si prezenta impuritatilor minerale

Infestarea:

Se cantaresc 0,5 kg faina

Se cerne faina ,se examineaza restul de pe sita cu lupta pentru a constata prezenta
insectelor sau acarienilor vii

1.2 Analiza senzoriala a drojdiei

Principiul metodei
Metoda are la baza determinarea cu ajutorul simturilor (aspect, gust ,miros,vaz, pipait) a
indicilor de calitate.
Conform STAS:

aspectul - drojdia trebuie sa se prezinte ca o masa solida cu suprafata neteda;

consistenta drojdia in calupuri trebuie sa fia densa, sa se rupa usor, sa nu fie lipicioasa
sau vascoasa;

culoarea trebuie sa fie cenusiu-deschis, cu nuanta galbuie uniforma in masa;

gustul trebuie sa fie corespunzator drojdiei proaspete. Nu se admite gustul ranced sau
amar.

mirosul trebuie sa fie caracteristic drojdiei . Nu se admite miros de mucegai sau alte
mirosuri straine.
1.3 Analiza senzoriala a covrigilor
Principiul metodei

Metoda are la baza determinarea cu ajutorul simturilor (aspect, gust ,miros,vaz, pipait) a
indicilor de calitate.
Aspectul exterior: forma caracteristica produsului fara deformari, cu sectiunea fitilului cat
mai uniforma,
Starea si culoarea cojii: suprafata neteda si lucioasa, in afara de portiunea presarata cu
condimente, fara arsuri, zbarcituri, lipituri, etc.; culoare galbena aurie uniforma ;
Aspectul miezului: Poros, fara goluri mari, bine copt gust dulceag specific, miros placut
2 Analiza fizico-chimica
2.1 Determinarea aciditatii fainii
Aciditatea se poate determina prin:

metoda cu alcool etilic 67% vol.;

metoda cu alcool etilic 90% vol.;

metoda suspensiei in apa.

Principiul metodei:

Extractul apos al probei de analizat se filtreaza cu solutie de NaOH 0,1 n in prezenta

fenolftaleinei ca indicator.
Reactivi:

NaOH 0,1 n

fenolftaleina-solutie 1% in alcool etilic 70% vol.

Mod de lucru
1.se cantaresc 5 g de faina pe o sticla de ceas
2.se pune faina intr-un pahar curat
se pun 50 cm3 apa si se agita permanent pentru a evita formarea cocoloaselor
4.se pun 3 picaturi de fenolftaleina
5.se filtreaza cu solutie NaOH 0,1 n pana la aparitia culorii roz, care persista un minut
Calcul:

V - volumul solutiei de NaOH 0,1 n folosit la titrare,in cm3

M - masa probei luata pentru determinare ( 5 grame)
0,1 - normalitatea solutiei de NaOH
Se efectueaza in paralel doua determinari din aceeasi proba pentru analiza.

Ca rezultat se ia media celor doua determinari:

Repetabilitate:
Diferenta dintre rezultatele a doua determinari paralele efectuate de acelasi operator, in
cadrul aceluiasi laborator trebuie sa nu depaseasca 0,2 g de aciditate.
STAS - aciditate maximum

Faina alba(tip 480)-2,2

Faina semialba (tip 780)-3

Faina neagra(tip 1300)-4

Rezultate personale:
V1=1,2 ml NaOH 0,1 n
m=5g

D1:

grade

D2:

grade

grade aciditate
Concluzie:
Am obtinut valoarea 2,6 deci faina este semialba.
2.2 Determinarea glutenului umed
Principiul metodei:
Separarea substantelor proteice dintr-un aluat obtinut din 25g de faina de grau si din 15,5
cm3 solutie NaOH 2% prin spalarea manuala a aluatului cu solutie de NaCl sau apa curenta.
Reactivi necesari:

NaCl 2% cu apa curenta

solutie de iod ca indicator

Mod de lucru
1. se prepara o solutie de sare 2%
2. se cantaresc 25 grame de faina si se pun intr-un vas
se pune peste faina 15,5 cm3 solutie de NaCl 2%
4. se framanta aluatul 3-4 min
5. se lasa la odihna aluatul 5 minute
6. se spala aluatul 30 de minute cu NaCl 2% sau cu apa curenta la 20C
7. la sfarsitul spalarii se determina:
a) proba cu iod-sa nu coloreze
b) proba cu apa-sa nu produca opalescenta
8 se zvanta glutenul-prin manevrarea lui in palmele uscate
9 se cantareste glutenul (M)

Calcul:

sau
Gu-gluten umed
M - masa glutenului cantarit in grame
M - masa de faina luata in analiza(25 grame)
STAS:

Faina alba:26

Faina semialba:25

Faina neagra:24

Rezultate personale:
D1: m1=6g

D2: m=6,2

Concluzie:
Conform STAS faina este de culoare neagra.
2.3 Determinarea aciditatii covrigilor
Principiul metodei:
Extractul apos al probei de analizat se titreaza cu solutie de NaOH 0,1n in prezenta
fenolftaleinei ca indicator.
Reactivi :

NaOH 0,1n

Fenolftaleina
Mod de lucru:

1.Din proba de analizat se cantaresc 25g miez, si se introduc intr-un vas de sticla de 500
cm cu dop slefuit.
2.Se masoara 250 cm de apa ,se adauga peste paine la inceput 30 cm se amesteca pana la
obtinerea unei paste omogene. Se adauga si restul de apa pana la 250 cm.
Se lasa in repaus 5 minute.
4.Se filtreaza prin hartie de filtru.
5. Din solutia decantata se iau 50 cm(corespunzatori la 5g de proba) si se pun intr-un
pahar curat.

6.Se pun 3 picaturi de fenolftaleina.

7.Se titreaza cu solutie de NaOH 0,1n pana la aparitia culorii roz care persista 30 secunde.
Calcul :
Aciditatea se exprima in grade de aciditate.1 grad aciditate reprezinta aciditatea din 100g
proba care se neutralizeaza cu 1 cm NaOH,solutie n.

[grade de aciditate la 100g produs]

V - volumul solutiei de NaOH 0,1n folosit la titrare,in cm
m - masa probei corespunzatoare volumul de filtrat luat pentru determinarea in grame (5
grame)
Rezultatele se calculeaza cu o zecimala.
STAS: 3 grade
Rezultate personale:
V=1,5cm
M=5g

grade aciditate
V2=1,6

Concluzie:
Aciditate =3,1 grade aciditate
2.4 Determinarea sarii din covrigi
Mod de lucru

1.Se cantaresc 5 grame proba pe o sticla de ceas

2.Se pun intr-un balon cotat de 200 ml
Se pun 170 cm apa distilata calda(40-50C)
4.Se amesteca pana se obtine o suspensie
5.Se completeaza pana la semn cu apa distilata
6.Se filtreaza prin hartie de filtru
7.Se iau 25 cm filtrat si se pun intr-un pahar curat
8.Se pun 3-4 picaturi de fenolftaleina
9.Se titreaza cu NaOH 0,1n(hidroxid de sodiu) pana la roz pal
10.Se pun 0,5 cm K2CrO4 10%(cromat de potasiu)
11.Se titreaza cu AgNO3 0,1 n ( azotat de argint) pana la rosu caramiziu
12.Se noteaza volumul de AgNO3 si se introduce in formula
Calcul:

0,005845 - reprezinta grame NaCl corespunzator la 1 cm AgNO3 0,1 n

V - cm AgNO3 0,1n folositi la titrare
V1 - volumul balonului cotat(200 cm)
V2 - volumul de proba folosita la titrare(25 cm)
M - masa probei luata in analiza(5 grame)
STAS: % NaCl
Paine si produse de patiserie 1,2-1,3% NaCl
Rezultate personale:
V1=1,5 ml AgNO3 0,1 n

2.5 Determinarea capacitatii de hidratare a fainii

Principiul metodei:
Determinarea cantitatii de faina,corespunzatoare unei cantitati cunoscute de apa necesara
pentru formarea unui aluat, in conditii stabilite.
Mod de lucru:

Se umple un mojar cu faina din proba de analiza si se niveleaza suprafata fainii cu o rigla
de lemn.

Se face o adancitura in faina din mojar, prin apasare cu un pistil.

Se masoara cu pipeta 10 cm apa curenta, cu temperatura de 18-20C,si se introduce in

adancitura formata in faina.

Se amesteca apa cu faina ,la inceput cu o spatula ,apoi prin framantarea aluatului cu
mana , urmarindu-se o cat mai buna omogenizare.

Se continua framantarea ,inglobandu-se treptat cate o putina faina. Aluatul se considera

de consistenta normala cand la atingerea acestuia cu o bucata de sticla nu se lipeste de
aceasta.
Aluatul obtinut se cantareste.
Se efectueaza in paralel doua determinari din aceeasi proba pentru analiza.
Calcul si exprimarea rezultatelor:
Capacitatea de hidratare se exprima in % apa

Capacitatea de hidratare =

[%]

m1 - masa apei folosita la determinare , in grame(10g)

m - masa aluatului rezultat dupa framantare,in grame
Ca rezultat se ia media celor doua determinari
Repetabilitate:
Diferenta dintre rezultatele a doua determinari paralele efectuate de acelasi operator, in
cadrul aceluiasi laborator trebuie sa nu depaseasca 1,2g la 100g proba.
Stas faina
Calitatea fainii

Foarte buna

Buna

Satisfacatoare

Faina alba

Peste 58%

Peste 60%

Peste 64%

Faina semialba

54-58%

58-60%

60-64%

Faina neagra

Sub 54%

Sub 58%

Sub 60%

Rezultate personale:
D1 m=26g
M1=10g

Capacitatea de hidratare =
D2 m=25g
M1=10g

Capacitatea de hidratare =

Concluzie:
Conform STAS-ului faina analizata este faina alba satisfacatoare.
2.6 Determinarea umiditatii fainii
Principiul metodei:
Se determina pierderea de masa prin incalzire la 130 + sau -2C.
Aparatura:

Etuva

Fiola de cantarire cu capac

Mod de lucru:

Intr-o fiola de cantarire cu capac se cantaresc 5g faina. Fiola cu proba intinsa in strat
uniform se introduce descoperita cu capacul alaturi in etuva incalzita la 140 -145C. Se regleaza
etuva la 130+ sau -2C si se mentine 1 ora la aceasta temperatura. Apoi se acopera fiola cu
capacul, se scoate din etuva, se introduce in exticator, care contine clorura de calciu anhidra
(bulgari-pentru a absorbi umiditatea). Dupa racire se cantareste din nou cu o precizie de 0,01g.
Calcul :

Umiditate =

[%]

M1 - masa fiolei cu proba de faina inainte de uscare ,in grame

M2 - masa fiolei cu proba de faina ,dupa uscare ,in grame
M0 - masa fiolei in grame
Rezultatele se exprima cu o zecimala.
Repetabilitate: Ca rezultat se ia imediat aritmetica celor doua determinari efectuate in
paralel nu trebuie sa depaseasca 0,5g apa la 100g proba.
STAS: 14,5%