Sunteți pe pagina 1din 7

NEVROZELE

Conceptul de nevroz trebuie refcut pentru c a fost deformat. A fost simplificat, n


sensul c a fost considerat ca o reacie a omului sntos supus la suprasolicitare. El se
confund oarecum cu oboseal i surmenajul i se atept ca, prin repaos i eventual
somnoterapie, subiectul s se restabileasc.
Vremurile sunt n schimbare i pentru nevroze. Se trece de la un concept de mas la
o persoan individual. nfloresc ofertele de psihoterapii, bioenergie, psihanaliz; rmne
ns nevroza ca principala surs de diagnostic pentru toate specialitile i numai cazurile
dificile ajung n sfrit la psihiatru.
De fapt, nevroza trebuie neleas ca parte a sistemului psihopatologic i ca
diferen fa de normal. Idealul este ca fiecare om s strbat de la natere la moarte
cteva etape de complexificare, de difereniere a psihicului, care s-l conduc la
maturitatea adultului adaptat, prosper, creator, socialmente valoros, familist, pe scurt un
cetean de valoare, onorabil.
Nevroza se desfoar n principal n planul eu-lui (al contiinei de sine), al
intimitii subiective i, de aceea, ea poate fi nu numai ignorat ci i disimulat, dei
subiectul e de multe ori n via la limita compulsiv a confesiunii, a mrturisirii.
Nevrozele au cea mai mare indicaie pentru psihoterapie. Ele beneficiaz de o
interpretare psihanalitic i deci, pe lng celelalte specialiti pe care le exploateaz, azi
apar i psihanalitii.
Nevroticul e un suferind, e un om ndurerat, i are dorina i nostalgia normalitii.
El vrea s redevin cum a fost, normal, sau s fie ca cineva normal. Are deci aceast
dorin de a se reface. Se autoculpabilizeaz i se infirmizeaz singur. Nu este bine ca n
ochii nevroticului s minimalizezi. Asta l ndeprteaz pe nevrotic, care are nevoie de
cineva asculttor, cruia s-i transfere ceva din fiina sa. Psihiatrul pentru nevrotic e un
martir asculttor.
Nevroticii sunt socotii de autoriti mai ales nite simulani, nite puturoi,
antisociali, idee ce a fcut ravagii chiar n familiile respective. Chiar partenerii le zic nai nici pe dracu.

Clasificri :
neurastenia,
nevroza obsesivo-fobic,
nevroza isteric,
nevroza motorie (mixt).

NEURASTENIA
Definitie
Neurastenie (engl. Neurasthenia) - Stare cronica de fatigabilitate si de astenie
fizica si intelectuala ce evolueaza pe un fond depresiv si la care, in general, se asociaza
dureri somatice numeroase.
Descrisa de neurologul nord-american G.M.Bread, in 1880, neurastenia a fost
promovata in clasele conducatoare din lumea occidentala pana pe la mijlocul primei
jumatati a seculului XX. Ea cuprinde cel mai adesea forme minore de depresie cu
distonie neurovegetativa si dureri corporale care duc cu gandul la o boala realmente
organica (de tipul depresii mascate actuale). Recent, Y. Lecrubier a individualizat un
sindrom similar, care ar fi legat de o hipofunctionare dopaminergica, timastenia.
In majoritatea tarilor termenul de neurastenie nu mai este in uzul general, insa este
important in istoria psihiatriei.
Pentru prima data termenul a fost utilizat in America in anul 1869 de catre Beard
pentru a descrie un sindrom de oboseala mintala si fizica, apetit diminuat, iritabilitate,
insomnie, concentrare deficitara si cefalee, in absenta unei boli anume. Beard a observat
faptul ca simptome similare pot aparea in boli cornice, febre consumptive si la
parturietare. Termenul a urmat sa fie folosit intr-un sens larg si neurasthenia a fost
comentata in multe manuale de la sfarsitul secolului al XIX lea si inceputul secolului
XX. Ross a inclus termenul in prima editie a cartii sale binecunoscute Nevrozele
comune (The common neuroses) publicata in anul 1923; in perioada pregatirii celei de
a doua editii din 1937, Ross a eliminat termenul sub motivatia ca majoritatea cazurilor
erau stari anxioase.

Initial, cauza neurasteniei a fost considerata epuizarea nervoasa in urma unei


activitati excesive,iar tratamentul includea o succesiune de perioade de odihna si
activitate planificata, uneori in asociere cu stimulare electrica aplicata la membrele
inferioare si cap. Ulterior, activitatea excesiva nu a mai fost recunoscuta drept o cauza
importanta, in contrast cu factorii constitutionali si psihologici precipitanti.
Cercetarile recente in practica generala au demonstrate ca oboseala si iritabilitatea
insotesc in mod obisnuit anxietatea si depresia usoara. Desi numai pare adecvata
denumirea acestui model simptomatic prin termenul neurastenie, aceste observatii arata
ca fenomenele clinice descrise de Beard pot fi inca decelate azi.
Janet a lansat termenul psihastenie ingloband tulburarile anxioase si obsesive.
Cuvantul psihastenie a fost folosit si pentru a reliefa preponderenta factorilor psihologici
fata de cei fiziologici in etiologia afectiunii.
Epidemologia nevrozelor
Tulburarile nevrotice se pot manifesta la trei niveluri simptome izolate;
tulburari nevrotice minore; sindroame nevorice specifice. Simptomele nevrotice izolate
pot fi resimtite uneori de subiecti normali. Intr-o tulburare nevrotica minora (sau
tulburare emotionala minora). Apar simultan simptome nevrotice variate fara
predominanta vreunui simptom; aceasta tulburare

este intalnita frecvent in practica

generala. In sindroamele nevrotice specifice predomina un tip de simptome; aceste


tulburari sunt mai frecvent intalnite in practica psihiatrica.
Au fost folosite metode epidemiologice pentru a estima frecventa tulburarilor
pentru fiecare dintre aceste niveluri. In astfel de studii este importanta ultilizarea
metodelor standardizate de observatie. Astfel, practicienilor generalisti li se cerea decat sa
comunice frecventa tulburarilor emotionale minore la pacientii lor.
Depresia mascata
Termenul de depresie mascata este uneori folosit pentru cazurile in care
dipozitia depresiva nu este atat de evidenta. Desi nu exista motive pentru a considera ca

aceste cazuri alcatuiesc un sindrom separat, termenul este util pentru a atrage atentia
asupra unui aspect clinic care poate fi usor scapat. Diagnosticul depinde de o cautare
atenta a celorlalte trasaturi ale tulburaruu depressive, in special perturbarea somnului,
variatia diurnal a dispozitiei si ideile depressive. Mascarea este cel mai probabil sa apara
in tulburarile usoare sau moderate, dar uneori apare si in tulburarile severe. Ca o
observatie din acest aspect termenul este totusi folosit, desi unii auttori sustin ca ar
trebui sa se faca decat in sens descriptiv. In forma sac ea mai severa, depresia inhibata
trece in stupor depresiv.
Tulburarea depresiva usoara
Uneori tulburarile depresive usoare prezinta simptome similare depresiei mascate
si stuporului depresiv. In aceste cazuri, pacientul se plange de dispozitia scazuta, de
pierderile energiei si a placerii, precum si de somn insufficient. Totusi, in tulburarea
depresiva usoara exista deseori alte simptome, mai rar intalnite in tulburarile severe.
Aceste simptome pot fi in mare caracterizate ca nevrotice si ele includ anxietate, fobii,
simptome obsesive si mai rar, simptome isterice. Desi anxietatea poate fi un simptom
intalnit in toate gradele de tulburare depresiva, ea poate fi la fel de severa in tulburarile
usoare ca in cele severe.
Aceasta constatare a sugerat multor cercetatori ca aceste tulburari depresive
usoare nu sunt doar simptomele adaugate,iar acest sindrom a fost denumit depresie
nevrotica.
Indepartand simptomele nevrotice gasite de cercetatori in anumite cazuri,
tulburarile depresive usoare sunt caracterizate prin simptome care erau de asteptat, ca
dispozitia scazuta, lipsa energiei si a interesului, iritabilitate. Perturbarea somnului exista,
dar nu si trezirea prea devreme dimineata care este atat de caracteristica tulburarilor
depresive mai severe. In schimb, exista frecvent dificultate in adormire si treziri repetate,
urmate de obicei de o perioada de somn la sfarsitul noptii.
Aspectele biologice (apetit scazut, pierderea in greutate, scaderea libido-ului),
nu sunt de obicei intalnite. Cu toate ca dispozitia poate varia in timpul zilei ea este de
obicei mai putin buna seara decat dimineata. Pacientul poate sa nu para in mod evident

deprimat dupa aspectul exterior sau lent in miscari. Nu se constata idei delirante sau
halucinatii.
In formele lor cele mai usoare, aceste cazuri inscriu in tulburarile afective minore.
Acestea pun probleme considerabile de clasificare. Multe dintre aceste tulburari
depresive usoare sunt de scurta durata, incepand intr-o perioada de necazuri personale si
linistindu-se cand situatia se schimba sau cand subiectul se adapteaza la noua situatie.
Totusi, unele cazuri persista timp de luni sau ani, provacand o suferinta considerabila
chiar daca simptomele nu cresc in intensitate.
Carlson si Goodwin (1973) au descris trei stadii ale maniei care chiar daca nu sunt
mereu separate se disting unul de altul, pot contribui la aprecierea tipurilor de simptome
drept cazuri usoare, moderate si severe. In cazurile usoare sunt crescute activitatea fizica
si limbajul; dispozitia este labila, fiind in principal euforica, dar lasand loc cateodata
iritabilitatii; ideile sunt expansive, iar pacientul cheltuieste adesea mai mult decat isi
poate permite; impulsiunea sexuala creste. In cazuri moderate, exista o marcata
hiperactivitate si o presiune a limbajului care pare dezorganizat; dispozitia euforica este
din ce in ce mai mult intrerupta de perioade de iritabilitate, ostilitate si depresie;
preocuparile grandioase sau de alt fel se pot transforma in idei delirante. In cazurile
severe exista o hiperactivitate frenetica, gandirea este incoerenta, ideile delirante devin
din ce in ce mai bizarre si apar halucinatii. Trebuie subliniat ca aceasta descriere este doar
un ghid si ca nu exista o succesiune invariabila.
Ca o concluzie, putem sustine ca neurastenia sau boala epuizrii i a
suprasolicitrii, era foarte frecvent i n trecut, cea mai dispreuit i cea mai mascat de
alte etichete (pentru concedii i pensionari). Neurastenia nu exist ca noiune n DSM IV,
dar descrierea ei se apropie foarte mult de forma depresiv, denumit si distimie. E vorba
de o slbiciune iritabil, sau cum se spune popular ncep s-l lase nervii; deodat
excitantii de prag obinuit ncep s enerveze. Omul devine un pachet de nervi ,lumea
devine greu de suportat, il enerveaz ceea ce pn acum nu te-a enervat (tramvaiele de pe
strad, btutul covoarelor, uile trntite etc.). Toate acestea reprezinta o provocare care
explodeaz. Manifestrile exploziei pot fi impulsive, distructive sau plns.
Deci, irascibilitate, hiperestezie, fatigabilitate, i de aici conflictul. Toi ip n
cas n jurul subiectului, el zace la pat, mai ia o pastil. Oboseala continu, fizic, il dor

toate, dar mai ales capul. Bolnavul devine nelinitit, indispus, anxios, angoasat. La
brbati angoasa este mai frecvent precordial sau digestiv, la femeie este mai ales
respiratorie, este senzatia de sufocare i de nod n gt. Emoiile se produc cu mare
uurin, este de ajuns o privire, un cuvnt ca s se dezlnuie emoiile.
Bolnavul devine distrat, cei din serviciu cred c este ndrgostit, distrat, c bea, n
orice caz nu tiu ce s-a ntmplat; nu se mai poate concentra, d impresia de zpcit, de
distrat, promite i nu se tine de cuvnt, ncurc treburile. Aceast impresie de zpceal
este dat de atenia spontan, care a ctigat teren n dauna ateniei voluntare, apoi are un
mod pripit de a percepe mediul exterior, este pripit pentru c nu este calm s perceap, s
aud, s vad; fiind angoasat, toate le face ntr-o grab care i aduce dezordinea. Aceast
dezordine pe care i-o creeaz n fiecare zi, el o pune pe seama zpcelii memoriei lui,
bolnavul acuz o scdere a memoriei, o scdere a capacittii de a nva, de aceea printre
acetia vom avea desigur foarte muli intelectuali, care acuz o scdere a capacitii de a
citi, o scdere a capacitii de a reine nume i date, o dificultate esenial i tragic n
procesul de creaie.
Capacitatea lor de munc este sczut nu numai obiectiv, ci foarte mult este
exagerat subiectiv. Astfel nct descrierea strii lor pare excesiv, ei folosesc metafore
de tipul: nu mai pot, sunt la pmnt, sunt drmat, mi-am ratat cariera, m cunosc foarte
bine.
Neurastenicii sunt o spaim i a ORL-itilor, datorit descrierilor ciudate i care
nu intr n schemele lor, urechea extern este normal, sistemele de investigare sunt
normale, i ei au totui de tratat acufene nsoite de ameeli i o bogie semiologic a
auzului tulburat.Tot n neurastenie se mai descriu i aa-numitele msuri de aprare.
Neurastenicul ncepe s se judece nainte de a veni la doctor i tie c a fcut
unele greeli. Atunci stric toate relaiile : nchide telefonul, deci, nu se mai poate duce pe
la edinte, bineneles c acolo se trage clopotul i se ntreab ce este cu el, deci se stric
i pe linie politic, ce ceart cu rudele, cu toat lumea. Ceilalti ii spun sa mearga la un
doctor,ceea ce ii aduce insuportabila idee c se face de rs si ii afecteaza via sexual.
Exist o ntreag problematic legat de acest fapt, mai accentuat evident la brbai. Se
adaug capitolul ruperii relaiilor cu proprii lui copii, se fac zgomotoi, ei i apar lui

zpcii, dezordonai, nu nva destul, atunci ia msuri i se duce la coal, unde se


ceart i cu profesorul.
Neurastenia a fost descris mai ales n concepia neurologic ca o boal a
suprasolicitrii. Deci neurastenia s-ar datora muncii prea multe i suprasolicitarii fizice.
Legat de aceast idee se poate vedea la fiecare caz n parte suprasolicitarea lui, tipul de
munc, turele, norma prea mare, fizicul prea mic, apoi transportul cu toate problemele
sale (naveta), suprasolicitarea de acas, gospodria, copiii, cozile. Deci este ca un
inventar al existenei din care rezult c aceast cauz este chiar propria existent care pare
si o simte ca fiind grea, mizerabil.