Proiect realizat de : Barcari Ioana

Munteanu Olivia
Tudose George
Diaconu Denisa
Clasa : a XI-a D
Data : 27 ianuarie 2009
Comunismul este un termen care se poate referi la una
din mai multe noiuni: un anume sistem social, o ideologie
care promoveaz acest sistem social, sau o micare
politic care dorete s implementeze acest sistem.

Ca sistem social, comunismul este un tip de societate

egalitarist n care nu exist proprietate privat i nici
clase sociale. n comunism toate bunurile aparin societii
ca ntreg, i toi membrii acesteia se bucur de acelai
statut social i economic. Probabil cel mai cunoscut
principiu al unei societai comuniste este: "Fiecare dup
puteri, fiecruia dup nevoi."
n esen regimul totalitar comunist din Romnia a fost la
fel ca n toate rile n care s-au instaurat astfel de
regimuri, avnd ns anumite particulariti care l-au
deosebit de acestea n sens pozitiv sau negativ. Astfel,
toate regimurile comuniste din zona european au fost
impuse de Uniunea Sovietic, cu acordul Puterilor
occidentale i complicitatea unor fore interne, fiind
implementate dup modelul sovietic.
Aceste regimuri s-au instaurat i meninut prin for,
recurgndu-se n acest scop la represiuni sngeroase n
toate statele respective, la suprimarea drepturilor i
libertilor fundamentale ale omului, impunndu-se un
singur partid declarat ca for politic conductoare,
realizndu-se n practic formula partid-stat. Att
economia ct i politica acestor ri era subordonat
Uniunii Sovietice, fiind n felul acesta afectate grav
independena i suveranitatea acestora.
Fr s ignorm particularitile fiecrui regim comunist
din aceste ri, apreciem c, aa cum am subliniat, esena
lor a fost aceeai, adic de regimuri dictatoriale
comuniste. ncercarea de a face o ierarhizare a acestor
regimuri constituie o abatere de la realitate avnd, n
practic, consecine politice negative.
Dac se recurge totui la o nuanare, se poate aprecia c
regimul cu duritatea cea mai excesiv a fost cel bolevic al
crui model a fost copiat de celelalte state comuniste,
Uniunea Sovietic fiind fora conductoare a lumii
socialiste. Tot ca o nuanare trebuie menionat cazul

Iugoslaviei, care a respins att modelul ct i tutela

sovietic, regimul politic din aceast ar, neavnd
aceeai duritate, pstrnd totodat legturile cu
Occidentul i lumea a treia.
Regimul comunist din Romnia, ntins pe un timp
ndelungat de peste patru decenii, a cunoscut doua mari
perioade, cea de dinainte de Ceausescu si cea de dupa.
In aceast etap au avut loc i naionalizarea principalelor
mijloace de producie i colectivizarea forat a agriculturii
care, n fapt, au dus la lichidarea proprietii private n
marea ei majoritate i la instituirea proprietii de stat sub
denumirea de proprietate socialist. Prin aceste aciuni
cetenii rii au ajuns s depind de stat, iar drepturile i
libertile individuale au fost afectate dramatic.
Legea Nationalizarii
Legea Naionalizrii din 1948, pe numele ei complet
Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naionalizarea
ntreprinderilor industriale, bancare, de asigurri, miniere
i de transporturi, este legea care a consfiinit trecerea
Romniei de la economia de tip capitalist la economia de
tip centralizat.
Legea stipula n primul rnd c erau naionalizate toate
resursele solului i subsolului care nu se gseau n
proprietatea Statului la data intrrii n vigoare a
constituiei Republicii Populare Romne din 1948. A doua
component o reprezentau ntreprinderile individuale,
toate
tipurile
de
societi, asociaiile particulare
industriale, bancare, de asigurri, miniere, de transporturi
i telecomunicaii, etc. Practic circa 90% din economia
rii era transferat n proprietatea Statului. Cu toate c
legea prevedea anumite condiii pentru despgubiri,
acestea erau la completa discreie a Statului. Din acest
punct de vedere, nu era o adevrat lege de
naionalizare, ct o lege de confiscare a proprietii
private.

Au fost etatizate 1.060 de ntreprinderi, detaliate pe

parcursul a 28 de anexe, separate pe domenii de
activitate. Cap de list fceau toate marile societi din
economie. n noiembrie 1948, controlul statului s-a extins
asupra cinematografelor i caselor de sntate, iar pn n
1950 asupra farmaciilor, ntreprinderilor chimice i a
tuturor unitilor economice i social-culturale, precum i
a unei mari pri din locuine de proprietate privat. Legea
a deschis calea i pentru colectivizarea agriculturii
romneti.
LEGE Nr. 119 din 11 iunie 1948pentru nationalizarea
intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere
si de transporturi*)
MONITORUL OFICIAL NR. 133 bis din 11 iunie 1948
*) Text corectat conform rectificarilor aparute in Monitorul
Oficial Nr. 135 si 143 din 14 si 24 Iunie 1948.
CAP. 1Obiectul nationalizarii
ART. 1Se nationalizeaza toate bogatiile subsolului care nu
se gaseau in proprietatea Statului la data intrarii in
vigoare a Constitutiei Republicii Populare Romane, precum
si intreprinderile individuale, societatile de orice fel si
asociatiunile particulare industriale, bancare, de asigurari,
miniere, de transporturi si telecomunicatii, enumerate mai
jos, dupa criteriile indicate pentru fiecare categorie:
1. Intreprinderile siderurgice, de metalurgie, neferoase si
de laminat, prevazute in lista anexa Nr. I.
2. Toate intreprinderile din domeniul metalurgiei
prelucratoare cu peste 100 de salariati.
3. Intreprinderile prelucratoare de metale, santierele
navale, intreprinderile producatoare de instrumente de
precizie si de material electrotehnic, garajele si atelierele
de reparat auto, enumerate in lista anexa Nr. II.
4. Toate intreprinderile care produc, transporta sau
distribuie energia electrica, cu exceptia uzinelor
apartinand organelor administratiei locale si acelea care
apartin intreprinderilor nenationalizate si servesc in cea
mai mare parte nevoilor proprii ale acestor uzine.
5. Toate intreprinderile de extractie si prelucrare a
minereurilor de fier, aur, argint si alte metale neferoase.

6. Intreprinderile din domeniul industriei carbonifere,

precum si carierele prevazute in lista anexa Nr. III.
7. Intreprinderile din domeniul industriei petrolifere si de
gaze naturale, enumerate in lista anexa Nr. IV.
8. Toate intreprinderile producatoare de ciment.
9.
Intreprinderile
producatoare
de
materiale
de
constructie si anume: var, materiale ceramice, brute si
fine, pietre de constructie, produse din piatra, produse din
ciment, materiale pentru izolari termice, carton asfaltat,
conform listei anexe Nr. V.10. Toate intreprinderile
producatoare de materiale refractare.
11. Toate intreprinderile producatoare de geamuri.
12. Intreprinderile producatoare de sticla, cristale pentru
oglinzi conform listei anexe Nr. VI.
13. Intreprinderile de constructie enumerate in lista anexa
Nr. VII.
14. Toate intreprinderile producatoare de cherestea, cu cel
putin un gater mecanic, avand o instalatie de forta de cel
putin 50 HP.
15. Toate intreprinderile producatoare de tamplarie de
arta si de binale, de unelte de tamplarie, cu o instalatie de
forta motrice de cel putin 50 HP., utilate cu cel putin 5
masini-unelte, cum ar fi: bandseg, abricht, fierastrau
circular, frezmasina, masina de grosime, lant, masina,
bormasina, strung, nut si feder, sau masini de importanta
apropiata.
16. Toate intreprinderile producatoare de placaje, panele,
furnire, parchete si frizuri, cu o instalatie de forta motrice
de cel putin 20 HP.
17. Toate intreprinderile producatoare de accesorii pentru
industria textila, de calapoade si cuie de lemn, cu o forta
motrice de cel putin 100 HP.
18. Toate intreprinderile producatoare de creioane,
rechizite scolare din lemn, metri de lemn cu o forta
motrice de cel putin 30 HP.
19. Toate intreprinderile producatoare de tevi si butoaie,
cu o forta motrice de cel putin 20 HP.
20. Toate intreprinderile producatoare de cherestea,
carucioare, jucarii, perii si pensule, rulouri si jaluzele,
racitoare si alte articole de lemn, enumerate in lista anexa

Nr. VIII.
21. Toate intreprinderile producatoare de celuloza, hartie,
carton si mucava.
22. Toate intreprinderile de arte grafice, confectiuni din
hartie, cartonaje, precum si sectiile arte grafice si
cartonaje, apartinand altor intreprinderi, avand cel putin o
masina rotativa sau o instalatie de forta motrice de cel
putin 30 HP.
23. Toate intreprinderile producatoare de tevi din carton,
necesare industriei textile, intreprinderile producatoare de
hartie sticlata (emeri) sau de alte articole din hartie,
enumerate in lista anexa Nr. IX.
24. Toate filaturile de bumbac.
25. Toate tesatoriile de bumbac, avand cel putin 30 de
razboaie.
26. Intreprinderile prelucratoare de bumbac si anume:
tesatoriile, intreprinderile de tricotaje, intreprinderile
producatoare de ata, intreprinderile producatoare de vata,
precum si intreprinderile de egrenat bumbacul, enumerate
in lista anexa Nr. X.
27. Toate filaturile de matase.
28. Toate tesatoriile de matase avand cel putin 20
razboaie.
29. Intreprinderile prelucratoare de matase si anume:
tesatorii, intreprinderi de tricotaje, impletituri, panglici,
ata, ciorapi, enumerate in lista anexa Nr. XI.
30. Vopsitoriile, apreturile si intreprinderile de confectiuni
enumerate in lista anexa Nr. XII.
31. Toate filaturile si tesatoriile de lana avand cel putin
150 de fuse sau cel putin 4 razboaie cord.
32. Intreprinderile producatoare de lana si anume: de
tricotaje, vata de croitorie, pasla, palarii si articole
tehnice, enumerate in lista anexa Nr. XIII.
33. Intreprinderile producatoare de in, canepa si iuta,
enumerate in lista anexa Nr. XIV.
34. Toate intreprinderile de textile cu productie diversa
avand insa cel putin 30 razboaie.
35. Toate intreprinderile integrate si semiintegrate, din
domeniul industriei de pielarie, avand o instalatie de forta
motrice de cel putin 30 HP.

36. Toate tabacariile avand o instalatie de forta motrice de

cel putin 20 HP.
37. Toate intreprinderile de incaltaminte avand o instalatie
de forta motrice de cel putin 10 HP.
38. Intreprinderile prelucratoare de blanuri, producatoare
de manusi si alte articole din piele, enumerate in lista
anexa Nr. XV.
39. Intreprinderile din industria chimica de baza, conform
listei anexa Nr. XVI.
40. Intreprinderile producatoare de articole de cauciuc, cu
o forta motrice de cel putin 80 HP.
41. Intreprinderile producatoare si prelucratoare de
materiale plastice, cu o forta motrice de cel putin 20 HP.
42. Toate intreprinderile prelucratoare de materiale grase:
sapun, stearina, oleina si lumanari, avand o forta motrice
de cel putin 50 HP., precum si toate fabricile care produc
glicerina.
43. Toate intreprinderile producatoare de lacuri si vopsele,
de culori, oxizi metalici, materii colorante, de ultramarin,
avand o instalatie de forta motrice de cel putin 40 HP.
44. Intreprinderile producatoare de panglici pentru masini
de scris, hartie carbon, indigo, paste si cerneluri pentru
sapirograf si cerneluri in general, avand o instalatie de
forta motrice de cel putin 10 HP.
45. Intreprinderile producatoare de negru de fum,
carbune vegetal si animal, conform listei anexe Nr. XVII.
46. Intreprinderile producatoare de chimicale pentru
industriile textile si tabacarie, avand o instalatie de forta
motrice de cel putin 10 HP.
47. Intreprinderile producatoare de oxigen, avand o forta
motrice de cel putin 50 HP.
48. Intreprinderile producatoare de produse chimice
diverse, enumerate in lista anexa Nr. XVIII.
49. Intreprinderile producatoare de articole de parfumerie
si cosmetice, de solventi, esente si uleiuri eterice, precum
si laboratoarele farmaceutice, enumerate in lista anexa Nr.
XIX.
50. Toate morile sistematice avand cel putin un valt dublu
pentru grau sau porumb si o capacitate teoretica de
macinis de minimum 1 vag/24 ore de paioase sau de

porumb.
51. Toate fabricile de bere cu o capacitate de productie de
cel putin 1.000.000 l/an.
52. Toate intreprinderile producatoare de spirt, cu o
capacitate de productie de cel putin 100 tone/an.
53. Intreprinderile producatoare de bauturi spirtoase,
enumerate in lista anexa Nr. XX.
54. Intreprinderile producatoare de glucoza, dextrina,
amidon, drojdie comprimata, enumerate in lista anexa Nr.
XXI.
55. Intreprinderile producatoare de ulei, enumerate in
lista anexa Nr. XXII.
56. Toate presele mecanice de ulei care apartin
proprietarilor de mori ce au fost nationalizate prin efectul
prezentei legi, acele care functioneaza impreuna cu o
moara nationalizata, indiferent de proprietar, precum si
acelea a caror capacitate de productie este de cel putin
500 kg ulei in 24 ore.
57. Toate intreprinderile producatoare de ghiata artificiala
si toate depozitele frigorifere.
58. Toate intreprinderile producatoare de zahar.
59. Toate intreprinderile producatoare de produse
zaharoase (bomboane, ciocolata, halva, marmelada etc.),
cu o capacitate de productie de cel putin 1 to/8 ore.
60. Toate intreprinderile producatoare de conserve de
orice fel, care poseda instalatii pentru fabricarea
conservelor in cutii de tabla sau borcane de sticla inchise
ermetic, toate intreprinderile producatoare de bulion sau
marmelada, cu o capacitate de cel putin 1 to/8 ore,
precum si toate intreprinderile producatoare de afumaturi
sau preparate de carne, cu o capacitate de productie de
cel putin 500 tone produse/an.
61. Intreprinderile de uscat fructe, enumerate in lista
anexa Nr. XXIII.
62. Toate intreprinderile de decorticat cereale (orez,
arpacas, fulgi de ovaz), cu o capacitate de productie de
cel putin 1,5 to/8 ore.
63. Toate intreprinderile producatoare de paste fainoase.
64. Toate brutariile ce poseda instalatii mecanice pentru
framantat aluatul.

65. Toate intreprinderile producatoare de unt, branzeturi

si lapte pasteurizat, cu o capacitate de prelucrare zilnica
de cel putin 2.000 litri lapte.
66. Toate intreprinderile producatoare de bulion sau
marmelada, cu o capacitate de productie de cel putin 1
to/8 ore.
67. Toate abatoarele particulare cu o capacitate de taiere
zilnica de cel putin 100 bovine sau 150 porcine.
68. Caile ferate enumerate in lista anexa Nr. XXIV.
69. Toate societatile particulare de exploatare a
tramvaielor, daca nu au fost nationalizate odata cu
intreprinderile industriale.
70. Intreprinderile exploatatoare de vagoane-cisterne,
enumerate in lista anexa Nr. XXV.
71. Toate conductele pentru transportul produselor lichide
si gazoase, care nu sunt nationalizate prin efectul
prezentei legi, concomitent cu societatile industriale
respective.
72. Societatile de navigatie, enumerate in lista anexa Nr.
XXVI.
73. Toate vasele fluviale si maritime, enumerate in lista
anexa Nr. XXVII, precum si toate vasele sub pavilion
romanesc, scufundate in apele teritoriale romanesti sau
straine.
74. Societatile de asigurare, enumerate in lista anexa Nr.
XXVIII.
75. Societatea Anonima Romana de Telefoane.
76. Societatea Romana de Radio-Difuziune.
77. Societatea Nationala de Credit Industrial.
La intreprinderile infiintate printr-o conventiune speciala
de catre un Stat strain cu Statul Roman, se nationalizeaza
tot ce nu apartine celor doua state.Listele anexe fac parte
integranta din prezenta lege.O intreprindere se considera
intrand in prevederile legii de fata daca conditiunile
stabilite prin criteriile indicate pentru fiecare categorie au
existat intr-un moment oarecare in decursul perioadei
cuprinse intre 1 Ianuarie 1938 si data publicarii prezentei
legi.Intreprinderile prevazute in listele anexa se considera
nationalizate, chiar daca denumirea sau adresa lor sunt
indicate in aceste liste partial sau inexact; de asemenea

daca si-au schimbat denumirea ori adresa.De asemenea,

intreprinderile se considera nationalizate daca sunt
indicate cu numele persoanei fizice sau juridice care le-a
detinut sub orice titlu (arenda etc.)Pe data publicarii
prezentei legi, trec in proprietatea Statului ca bunuri
comune ale poporului, administrate prin Ministerul de
Finante, libere de orice sarcini, actiunile si partile sociale
ale societatilor si asociatiunilor care intra in prevederile
acestui articol.Bunurile nationalizate prin efectul prezentei
legi vor fi administrate de ministerele in al caror domeniu
de preocupare intra obiectul intreprinderilor nationalizate.
Brutariile, abatoarele, morile, presele mecanice de ulei,
care se incadreaza in criteriile legii de fata, art. 1, vor fi
preluate si administrate de organele primariilor locale, cu
exceptia acelora la care s-au numit sau se vor numi
directori de catre ministerele de resort. In termen de zece
zile de la aparitia prezentei legi, primariile vor comunica
Consiliului de Ministri, prin Comisiunea Judeteana de
Nationalizare respectiva, precum si Ministerului de
Interne, lista acestor unitati industriale pentru a se da
decizia de trecerea lor in administratia primariilor.Consiliile
de administratie ale intreprinderilor nationalizate se
dizolva pe data publicarii legii de fata.
ART. 2Odata cu intreprinderile principale se nationalizeaza
toate intreprinderile anexe.Se nationalizeaza de asemenea
instalatiuni care servesc in mod permanent activitatii unei
intreprinderi nationalizate, chiar daca aceste instalatiuni
apartin altui proprietar decat acel al intreprinderii
nationalizate.
ART. 3Societatile de orice fel care poseda mai multe
unitati, se nationalizeaza in intregime, daca vreuna din
unitati se incadreaza in prevederile legii de fata.
ART. 4Incepand de la data publicarii prezentei legi, nici o
intreprindere nu va putea instraina, nici in total si nici in
parte, si nici muta utilajul sau sau instalatiunile sale, decat
cu autorizarea prealabila a ministerului de resort, chiar
daca nu se incadreaza in prevederile prezentei legi.
Instrainarile facute fara respectarea dispozitiunilor de mai
sus sunt nule de drept, nulitatea fiind de ordine publica si
putand fi invocata de oricine.Proprietarii sau reprezentantii

10

legali ori imputernicitii acestora, ai intreprinderilor in

constructie sau a acelora care, din orice motiv, nu au fost
puse in functiune, precum si a acelora care si-au incetat
sau intrerupt activitatea, sunt obligati ca in termen de 15
zile de la publicarea legii de fata, sa inainteze Directiunii
Generale a Controlului Economic, iar in provincie
Serviciilor Judetene de Control Economic, o declaratie
intocmita conform formularului constituind anexa Nr. XXIX
din prezenta lege.
ART. 5Nu intra in prevederile legii de fata si nu se
nationalizeaza intreprinderile sau partea din capitalul
acestora, care se gasesc in proprietatea unui Stat facand
parte din Natiunile-Unite, care a dobandit aceste bunuri ca
urmare a executarii Tratatului de Pace, sau prin achitarea
unor obligatiuni de despagubiri, izvorand din starea de
razboi.
CAP. 2Efectele nationalizarii
ART. 6 Prin efectul nationalizarii, intreprinderile trec in
proprietatea Statului cu fondul de comert si cu toate
obligatiunile contractate in vederea exploatarii lor;
intreprinderile sub forma de societate sau asociatiuni isi
pastreaza patrimoniul, asa precum el va reiesi din bilantul
incheiat in vederea predarii catre noua conducere
desemnata de Stat in urma nationalizarii; in activul si
pasivul intreprinderilor de orice fel, nationalizate, intrand:
a) La activ toate bunurile imobile si mobile, corporale si
incorporale, precum: terenuri, cladiri, instalatiuni, drepturi
patente, licente, contracte, autorizatii, marci de fabrica,
hartii de valoare, cambii, carti de depuneri, numerar,
sume datorate intreprinderii, accesorii, materii prime,
marfuri semifabricate sau finite si alte asemenea;
b) La pasiv totalitatea obligatiunilor intreprinderii.Prin
efectul prezentei legi intreprinderile nationalizate se
substituie in toate drepturile si obligatiunile vechilor
intreprinderi.
ART. 7Noua conducere a intreprinderii nationalizate va
putea cere, in termen de sase luni de zile de la publicarea
prezentei legi, sa declare nule obligatiunile sau
tranzactiunile incheiate de intreprinderea respectiva
inainte de nationalizare, care au fost incheiate cu scopul

11

vadit de a pagubi intreprinderea, in folosul personal al

contractului sau al unei persoane fizice sau juridice
straine.Pentru judecarea acestor cereri va fi instituita pe
langa Curti cate o comisie compusa din trei magistrati
numiti de Ministerul de Justitie. Comisiunea va judeca la
primul termen, pe baza de memorii scrise depuse de
partile interesate cu 15 zile inainte de termenul de
judecata.Deciziunea comisiunii nu este supusa nici unei
cai de atac ordinara sau extraordinara.
CAP. 3Procedura nationalizarii
ART. 8La intrarea in vigoare a prezentei legi, ministerele
de resort vor numi directori care vor lua in primire
conducerea intreprinderilor nationalizate pe baza unor
situatiuni sumare, de la proprietarii sau reprezentantii ori
imputernicitii acestora.Noii directori vor exercita toate
atributiunile vechilor organe de conducere.In caz de lipsa
a proprietarilor, reprezentantilor sau imputernicitilor lor,
intreprinderea va fi preluata in prezenta autoritatilor
politienesti, in comunele urbane, sau a autoritatilor
comunale in comunele rurale.
ART. 9Pana in momentul preluarii intreprinderilor de catre
noua conducere, conform inventarului si bilantului pe care
intreprinderile sunt obligate sa le incheie in acest scop,
vechea conducere sta la dispozitia celei noi pentru orice
lamuriri, fiind responsabila pentru lipsurile constatate,
afara de lipsurile si pagubele provenite din actele de
administratie ale noii conduceri.
ART. 10La predarea intreprinderii se va incheia un procesverbal, in triplu exemplar, la care se vor alatura copii de
pe inventar si bilant. Un exemplar al procesului-verbal se
va inmana vechiului proprietar, un altul se va pastra de
intreprindere, iar ultimul se va inainta Ministerului de
resort.
CAP. 4Despagubiri
ART. 11Statul va acorda despagubiri proprietarilor si
actionarilor intreprinderilor nationalizate.In acest scop se
instituie "Fondul Industriei Nationalizate", persoana
juridica de drept public, autonoma, cu sediul in Bucuresti.
Pentru sumele datorate, Fondul Industriei Nationalizate va
emite obligatiuni, pe care le va rascumpara din beneficiul

12

net al intreprinderii nationalizate.

ART. 12Organizarea si modul de functionare al Fondului
Industriei Nationalizate, se va stabili printr-o deciziune a
Consiliului de Ministri.Gestiunea Fondului Industriei
Nationalizate este supusa controlului Ministerului de
Finante.
ART. 13Despagubirile cuvenite proprietarilor se vor stabili
de comisiuni functionand pe langa Curti, formate din trei
magistrati numiti de Ministerul de Justitie.Impotriva
deciziunilor acestor comisiuni nu exista nici o cale de atac.
ART. 14Din drepturile de despagubire se vor scadea
datoriile intreprinderilor neprevazute in pasivul acestora,
precum si acele izvorand din evaziuni fiscale sau alte
operatiuni contrare legii, ca si pierderile provenite din
reaua administratie a acestor intreprinderi, inainte de
nationalizare.
ART. 15Nu se acorda despagubiri:
a) Acelora care, fiind in serviciul Statului, judetelor sau
comunelor, s-au imbogatit in timpul cat erau in serviciu,
prin fapte ilicite constatate judecatoreste;
b) Acelora care, au plecat din tara in mod clandestin ori
fraudulos, precum si acelora care nu se intorc in tara dupa
expirarea termenului de valabilitate a actelor de calatorie
eliberate de autoritatile romane.
CAP. 5Infiintari de noi intreprinderi si concesiuni
ART. 16In ramurile in care intreprinderile au fost
nationalizate, dreptul de a crea intreprinderi noi apartine
Statului.
ART. 17Prin exceptie Statul va putea acorda concesiuni
pentru infiintarea de noi intreprinderi persoanelor fizice
sau juridice, prin jurnal al Consiliului de Ministri, la
propunerea Ministerului de resort.
CAP. 6Sanctiuni
ART. 18Se pedepsesc cu 5-10 ani munca silnica si cu
confiscarea intregii averi acei care, indiferent prin ce
mijloace, cu intentiune, vor zadarnici sau vor incerca sa
zadarniceasca nationalizarea prevazuta de prezenta lege,
vor tainui parte din patrimoniul intreprinderilor sau vor
vatama, nimici, instraina, muta, exporta sau micsora, prin
orice
mijloace,
bunuri
sau
instalatiuni
supuse

13

nationalizarii.Cu aceeasi pedeapsa se vor sanctiona si acei

care intentionat vor prezenta organelor Statului date
inexacte sau incomplete asupra acestor bunuri.
ART. 19Se pedepsesc cu inchisoare corectionala de la 4-10
ani si cu amenda de la 50.000-500.000 lei, functionarii
publici sau persoanele imputernicite in temeiul prezentei
legi, care nu vor executa sau vor zadarnici executarea
insarcinarilor ce le revin potrivit prevederilor ei.
ART. 20Infractiunile la prevederile prezentei legi se
constata, se urmaresc si se judeca, potrivit legii Nr. 351
din 3 Mai 1945, pentru reprimarea speculei ilicite si a
sabotajului economic si a legii Nr. 252 din 15 Iulie 1947,
pentru organizarea controlului economic.
CAP. 7Dispozitiuni finale
ART. 21Cu efectuarea nationalizarii si cu rezolvarea
problemelor si litigiilor izvorand din aplicarea ei, se
insarcineaza Consiliul de Ministri. Consiliul de Ministri va
putea delega o comisiune restransa din sanul sau pentru
conducerea operativa a operatiunilor care va avea ca
organe exterioare, in fiecare judet, cate o Comisiune
Judeteana de Nationalizare.
ART. 22Intreprinderile nationalizate pot fi date in
proprietate sau in simpla folosinta administratiunilor
locale, pe baza hotaririi Consiliului de Ministri.
ART. 23In cazul dizolvarii unei intreprinderi nationalizate,
activul net ramas dupa lichidare trece in proprietatea
Statului.
ART.
24Conturile
creditoare
ale
proprietarilor
intreprinderilor nationalizate, la aceste intreprinderi, fie ca
aceste conturi au fost deschise pe numele acestora sau pe
numele de interpusi, dupa o constatare judecatoreasca se
considera aport de capital la intreprinderea respectiva,
neconstituind o creanta impotriva intreprinderii.
ART. 25 Membrii societatilor cooperative industriale
existente la data intrarii in vigoare a prezentei legi, la
iesirea lor din societate, vor putea retrage din partea lor
sociala maximum 50.000 lei numerar, restul profitand
societatea.Dispozitiunile alineatului precedent nu vor fi
aplicate societatilor cooperative ce se vor instiinta dupa
intrarea in vigoare a legii de fata.

14

ART. 26Timp de trei luni de la nationalizare, personalul

administrativ de la sef de sectie in sus, precum si
personalul tehnic (ingineri, subingineri, desenatori,
constructori, maistri etc.), al intreprinderilor nationalizate,
nu va putea parasi intreprinderea si nu va putea fi licentiat
din aceasta, fara aprobarea ministerului de resort.
ART. 27Politele intreprinderilor nationalizate scadente in
decursul unei luni de la ziua nationalizarii, nu vor putea fi
protestate, acordandu-li-se o prelungire de treizeci de zile
de la data scadentei.
ART. 28Delegatiile de numire a noilor directori le dau drept
de semnatura valabila chiar si pana la indeplinirea
formelor legale de publicare in Monitorul Oficial.
ART. 29Intreprinderile nenationalizate vor continua
activitatea lor in cadrul legilor in vigoare.
ART. 30Legea de fata intra in vigoare pe data publicarii ei
in Monitorul Oficial.
ART. 31Orice dispozitiuni contrare prezentei legi, se
abroga.Legea votata de Marea Adunare Nationala in
sedinta de la 11 Iunie 1948.
Anexele la legea nationalizarii intreprinderilor industriale,
bancare, de asigurari, miniere si de transporturi:
http://www.teodoru.ro/texte/legea119_1948.htm
Reforma agrara
Reforma agrara din 22 martie 1945 a exproriat, cu cateva
exceptii prevazute de lege, tot ceea ce depasea suprafata
de 50 de hectare si, pe pamantul astfel obtinut (1468000
hectare), a improprietarit 918000 de tarani saraci, dandule 1109000 hectare, restul constituind rezerva de stat.
Reforma agrara a legiferat de fapt impartirea pamanturilor
efectuata in februarie-martie, chiar anterior instalarii
guvernului dr. Petru Groza, de catre taranimea ajutata si
indrumata de activistii partidului comunist. Totodata,
reforma a insemnat lichidarea mosierimii ca clasa.
Analiza problematicii agrare din Romnia n cadrul
reformei din anul 1921 comport o privire de ansamblu

15

asupra sistemului agrar ce opera pe teritoriile locuite de

romni n preajma primului rzboi mondial, asupra
contradiciilor prezente n domeniul proprietii i al
produciei din aceast ramur economic, precum i
referitor la necesitatea unor transformri de substan n
agricultura Romniei Mari, generate de consecinele primei
mari conflagraii mondiale i a ndeplinirii idealului unirii
tuturor romnilor ntr-un singur stat.
n aceast perioad, pe ansamblul economiei naionale
putem constata preponderena produciei agricole, n
raport cu celelalte domenii de activitate, pe fondul unui
raport demografic net favorabil populaiei rurale, elemente
ce plaseaz problema agrar n prim-planul evoluiei
economice i sociale a Romniei.
n plus, caracterul substanial agricol al economiei
Romniei determina, n mod firesc, direcia pe care se
impunea s o urmeze reforma structural i instituional
a societii romneti. Acest aspect este probat de
repartiia populaiei active pe ramuri economice.
Sistemul agrar romnesc n vigoare la debutul primei mari
conflagraii mondiale este marcat, n mod ineluctabil, de
modul de repartiie a proprietii funciare, de amprenta
specific pe care regimul de nvoieli agricole o imprim
produciei i repartiiei veniturilor agricole, precum i de
fenomenul marii arendii.
Legea rural din 1864 meninuse primordialitatea marii
proprieti n structura vieii rurale din cuprinsul statului
modern romn. Aceasta se nscrie la nceputul secolului
XX la un nivel ridicat, cu circa 1000 de latifundii de peste
500 ha fiecare i peste 2400 moii cu suprafaa cuprins
ntre 100 i 500 ha.
n fapt, reforma fusese iniiat nc din perioada
premergtoare rzboiului, interesul statului pentru clasa
rneasc fcndu-se simit chiar din 1908, prin
reglementarea nvoielilor agricole i crearea creditului
rural, ca msur de facilitare a cumprrii de terenuri de

16

ctre rani.
Aceste msuri pot fi considerate ca un preambul al unei
reforme ulterioare care urma s modifice radical repartiia
proprietii i s nlture crizele agricole, n condiiile n
care mijloacele pentru achiziionarea de pmnt erau
extrem de limitate i ajutorul statului insuficient iar
industria era nc departe de a putea angaja un numr
prea mare de muncitori provenii din surplusul de for de
munc din sectorul agricol.
De asemenea, nc din anul 1913, ntr-o scrisoare public,
Ion Brtianu promitea exproprierea unei pri a marii
proprieti i o nou distribuire a pmnturilor la rani.
Dup intrarea Romniei n rzboi alturi de Antanta,
pentru a se face fa necesitilor de aprovizionare ale
frontului, se instituie Regulamentul pentru executarea
muncilor agricole (21 septembrie 1916) prin care
autoritile comunale sau judeene puteau rechiziiona n
vederea cultivrii pmntului braele i mijloacele de
munc ale ranilor, agravnd n acest mod situaia
ranilor, astfel nct n faza final a rzboiului problema
unei noi reforme agrare revenea n actualitate.
n acest sens, n lunile martie i aprilie 1917 regele a
adresat soldailor de pe front proclamaii prin care li se
promitea mproprietrirea.
n timpul retragerii de la Iai, n luna iulie 1917,
Parlamentul a votat modificarea articolelor 19, 57, 67 din
Constituie, articole coninnd prevederi ce vizau
realizarea reformei agrare i introducerea votului
universal.
Astfel, se prevede c pentru cauz de utilitate naional
ntinderea proprietii rurale rneti este sporit prin
exproprierea de terenuri cultivabile cu scopul de a le
revinde ranilor cultivatori de pmnturi.
Ordinea n care se realiza exproprierea era:

17

a) terenurile cultivabile ale Domeniilor Coroanei

Regale, fundaiilor, societilor de binefacere
b) proprieti rurale ale persoanelor strine (de
origine, ori prin cstorie sau n orice alt mod)
c) absenteiti
d) proprieti rurale ale particularilor n cuantum de 2
milioane ha cultivabile, pn la un minim de teren
intangibil cultivabil de 100 ha.
De asemenea, se remarc faptul c exproprierea nu
presupunea automat i mproprietrirea ranilor, n acest
scop urmnd s se promulge o lege special.
Prin modificarea Constituiei se ndeplinea etapa iniial a
legiferrii reformei agrare i se introducea un nou sistem
electoral bazat pe votul universal, egal, direct, obligatoriu
i cu scrutin secret pe baza reprezentrii proporionale.
Reforma agrar revenea n actualitate n toamna anului
1918, cnd guvernul conservator prezenta un proiect de
arendare a pmnturilor ce aparineau marilor proprietari,
ce prevedea obligativitatea arendrii a 1.600.000 ha fa
de 1.300.000 ha arendate pn la rzboi.
n aceast perioad reforma agrar avea preconizate 3
faze i anume:
- arendarea obligatorie;
-exproprierea i arendarea la obti (asociaii
rneti);
- vinderea pmnturilor ctre rani.
n cele din urm, n absena Parlamentului, legiferarea
reformei agrare dup ncheierea rzboiului, la 11
noiembrie 1918, a fost continuat de liberalii aflai la
guvernare prin promovarea unor Decrete-legi de
expropriere att pentru Vechiul Regat al Romniei, ct i
pentru teritoriile din celelalte provincii istorice romneti.
Astfel, pentru Vechiul Regat, n Monitorul Oficial din 14
decembrie 1918 este publicat Decretul lege nr.

18

3681/1918 de expropriere pentru cauz de utilitate

naional, care prevedea exproprierea imediat a
proprietilor
n
condiiile
prevzute
de
legea
constituional din 19.07.1917 i instituirea de comisii
speciale pentru a constata modul de aplicare a
prevederilor legii i pentru a se pronuna cu privire la
expropriere.
Prima lege de expropriere este completat cu Decretul lege nr. 3697 din 15 decembrie 1918 care prevedea
aplicarea a dou forme de expropriere: total i parial.
Pentru exproprierea total erau prevzute 3 categorii de
proprieti:
a) terenurile cultivabile ale Domeniilor Coroanei i
casei Regale i ale tuturor persoanelor
juridice, instituii, fundaiilor, societi de
binefacere;
b) proprieti agricole ale strinilor;
c) proprieti ale celor ce locuiau n strintate
(absenteitilor).
Pentru completarea pn la 2 milioane ha se expropriau
parial, n termenii Constituiei, proprietile particulare de
peste 100 ha, dup o scar progresiv n baza creia
rmnea un minimum intangibil ntre 100 i 500 ha.
Pentru realizarea aciunilor de expropriere se instituiau 3
tipuri de comisii: local, judeean i regional n care
apar i reprezentani ai ranilor alturi de un delegat al
proprietarului i unul al statului.
Un aspect important al exproprierii l constituia faptul c
aceasta a luat n calcul inclusiv terenurile nsmnate n
toamna
anului
1918,
prevznd
o
indemnizaie
suplimentar pentru fotii proprietari.
Cele 2 Decrete au fost ratificate i completate prin vot
parlamentar n 17 iulie 1921 printr-o lege agrar ce
modifica i amenda anumite dispoziii ale acestora.

19

ntre aspectele importante impuse de activitile de

expropriere remarcm, mai nti, faptul c aceasta a fost
adaptat la condiiile fiecrei regiuni, cota de expropriere
parial variind n funcie de relieful i particularitile
naturale ale zonei, precum i n funcie de nivelul cererii
de pmnt dintr-o anumit regiune.
De asemenea, dac prin legile din noiembrie 1918
exproprierea se fcea pentru proprietate i nu pentru
proprietar, genernd astfel situaii cnd se puteau depi
suprafee mai mari de 500 ha provenind din mai multe
moii, prin legea din 1921 se fixa cota de expropriere la
proprietar, fapt ce a condus la acumularea a nc 34.133
ha expropriate.
Analiza prevederilor legii privitoare la expropriere ne arat
c aceasta avea un pronunat spirit economic, ntruct
reglementa ca pe suprafeele pe care se realizaser
investiii de capital special (ferme cu instalaii de industrie
agrar, ferme de cretere a animalelor) cota de
expropriere s fie mai mic i excepta de la expropriere
terenurile plantate cu vi de vie, precum i toate
plantaiile realizate nainte de 1 iulie 1917, terenurile
irigate, cursurile de ap, lacurile, locurile pentru
construcii i terenurile neproductive. Aceste prevederi
fixau raportul dintre pmnt i proprietar n funcie de
activitatea agricol a acestora, urmrind i intensificarea
produciei.
Totodat, reforma putea avea i o valoare educativ
stimulnd balana productiv printr-o protecie mai mare
a celor ce se ocupau n mod direct i perfecionat de
pmntul lor (pentru proprietarii ce erau agronomi sau
pentru fiecare copil de proprietar ce absolvise sau urma
cursurile unor instituii agronomice de nvmnt se
suplimenta cu cte 50 ha baremul minim intangibil de
expropriere), n timp ce proprietile ce fuseser arendate
i cultivate prin arendai ntre 23 aprilie 1910 i 24 aprilie
1920 erau expropriate integral.

20

De asemenea, pdurile erau exceptate de la expropriere

iar subsolul terenurilor expropriate trecea n proprietatea
statului iar, n paralel, se prevedea necesitatea constituirii
islazurilor comunale i a punilor comunale (prin
completarea legii privitoare la proprietatea asupra
domeniului silvic din 24 septembrie 1920).
n vederea coordonrii activitilor aferente exproprierii, la
31 decembrie 1918 a fost emis legea de organizare a
Casei Centrale a Cooperaiei i mproprietririi Stenilor,
instituie central din cadrul Ministerului Agriculturii i
Domeniilor creat prin extinderea Bncii Populare i a
Cooperativelor rneti.
Aceasta fusese creat i prin prisma faptului c intenia
legiuitorilor a fost aceea de a prentmpina procesele
negative de pierdere a pmntului i de srcire a celor
mproprietrii, prin faptul c pmntul expropriat nu
urma s intre direct n proprietatea ranilor ci printr-o
faz de ucenicie a mproprietririi concretizat n
arendarea terenurilor expropriate ctre asociaii sau
cooperative de arendare (obti) compuse n mod exclusiv
din rani, acetia primind fiecare cte un lot n folosin
ce urma s fie lucrat sub ndrumarea unui agronom de
asociaie.
Acest mecanism reprezint o soluie de adaptare a
avantajelor tehnice ale marii exploatri la sistemul micii
proprieti,
pentru
a
contrabalansa
neajunsurile
pulverizrii proprietii agrare.
n acest mod, n anul agricol 1919-1920 existau 2644 de
obti de mproprietrire care au lucrat 2136414 ha
(aproximativ 7/8 din terenul cultivabil expropriat),
utilizarea acestui sistem realizndu-se cu rezultate
economice foarte bune.
Un alt aspect important al acestei faze a reformei agrare l
reprezint faptul c exproprierea s-a realizat cu

21

despgubirea proprietarilor ce pierdeau aceste terenuri,

preul fixat n acest sens pentru rscumprare
reprezentnd de 40 de ori arenda pentru regiunea
respectiv, conform preurilor din anul 1913 pentru
Vechiul Regat i de 20 de ori pentru restul rii.
Plata preului datorat proprietarului expropriat se fixa de
ctre comisiile de expropriere iar dreptul de recurs pentru
eventualele nemulumiri era destinat ctre Curtea de Apel.
De asemenea, ca instan de jurisdicie agrar se creeaz
Comitetul Agrar care ndeplinete acest rol pn la data de
2 noiembrie 1932 cnd se hotrte trecerea litigiilor
legate de mproprietrire n competena organelor
judectoreti.
n ceea ce privete posibilitatea nstrinrii ori vnzrii
terenurilor de mproprietrire, n articolul 221 al legii
agrare din 17 iulie 1921 se prevedea c, pmntul
stpnit de steni, pe baza legilor de mproprietrire
poate fi nstrinat cu titlu oneros sau gratuit numai
romnilor, fr deosebire de sex, cu obligaia de a-l pune
n valoare personal i cu rezerva dreptului de preemiune
al statului.
n aceast direcie, se poate afirma c din punct de
vedere economic aceast prevedere instituia un minimum
de condiii pentru noii mproprietrii.
Privit sub aspectul suprafeelor totale ce au fost supuse
exproprierii (cifrate la aproximativ 5.786.760 ha n 1924 i
5.811.836 ha n 1937) putem afirma c reforma agrar
din Romnia a mbrcat o form mai accentuat dect
cele nfptuite n alte ri din Europa Central
(Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Austria i Germania),
unde s-a recurs la exproprieri de mai mic ntindere sau la
colonizri n regiuni cu mai mult pmnt.
Particularitile specifice ale relaiilor de proprietate
stabilite n timp au determinat necesitatea aplicrii mai

22

multor legi de reform agrar la nivelul marilor regiuni

istorice ale rii ntregite fr a afecta caracterul i spiritul
unitar al acesteia.
Problema mproprietririi ranilor fusese cuprins n
proclamaiile de unire pentru Transilvania i Bucovina iar
legiferarea efectiv s-a realizat prin Decrete-legi de
expropriere, consolidate de legile definitive pentru reforma
agrar din 30 iulie 1921.
Acestea conineau prevederi asemntoare celor ce s-au
aplicat n Vechiul Regat, innd cont de zona n care se
aflau terenurile supuse exproprierii, de cererea de pmnt
pentru diverse regiuni, de particularitile de clim i de
sol, precum i de investiiile speciale de capital realizate
pe terenurile respective sau de domeniile unor comuniti
religioase (n Bucovina, unde expropriere acestora s-a
fcut parial pn la o cot de 12 ha pentru fiecare
aezmnt religios).
n Basarabia, unde n timpul revoluiei ruse i al existenei
Republicii independente a Basarabiei toate terenurile
fuseser expropriate, s-au aplicat aceleai principii de
expropriere ca n Vechiul Regat, extinse i asupra
domeniilor arendate ntre 1905 i 1916, ns mari
probleme s-au creat n aciunile de a reda vechilor
proprietari proprieti de pn la 100 ha.
Spre deosebire de vechea Romnie, unde exproprierea s-a
fcut pentru utilitate naional n Transilvania aceasta sa realizat pentru cauz de utilitate public aceast
formul fiind adoptat pentru a include i minoritile
naionale, acestea nefiind exceptate de la mproprietrire
iar exproprierea nefcndu-se mpotriva lor.
n ceea ce privete mproprietrirea efectiv a ranilor,
legile de reform agrar prevedeau o ordine de preferin
la punerea n posesie asupra pmntului care avea n
vedere att criterii de ordin sentimental i social, ct i
criterii strict economice.

23

Astfel, mproprietrirea urma s aib n primul rnd n

vedere: mobilizaii din campania 1916-1919; participanii
la rzboiul din 1913; vduvele de rzboi; agricultori fr
pmnt sau cu proprieti sub 5 ha; orfanii de rzboi;
invalizii de rzboi; familiile cu muli copii; agricultorii ce
dispuneau de gospodrii cu inventar agricol; preoii i
nvtorii din mediul rural.
n cazul n care cererea de pmnt ar fi depit oferta
zonei n care se aflau, unii rani puteau beneficia de loturi
de pn la 50 ha n regiuni de colonizare (Dobrogea,
Cadrilaterul i sudul Basarabiei) unde suprafeele de teren
disponibile permiteau nfiinarea de noi gospodrii
rneti.
Totodat, menionm faptul c legea prevedea n mod
expres c sunt exclui de la mproprietrire dezertorii, cei
care s-au dovedit ostili statului i naiunii romne, precum
i cei care au refuzat ncorporarea iar reforma urmrea a
oferi mijloace de producie celor ce vor, tiu i pot s
lucreze, statul rezervndu-i dreptul de a retrage
proprietile celor care nu lucreaz prin mijloace proprii
terenurile cu care au fost mproprietrii, fiind considerate
nule achiziiile de agrement sau de specul.
Cu toate c aplicarea reformei agrare nu s-a realizat fr
dificulti i tergiversri, manifestate att la nivelul
operaiunilor juridice (precizarea situaiei moiilor, a
cotelor de expropriere i a comisiilor de judecat), ct i
din punctul de vedere al operaiunilor tehnice (de
cadastru, msurare i parcelare a terenurilor), n anul
1926 autoritile au declarat c reforma era ncheiat, n
realitate ea continund i manifestndu-se n numeroase
procese ce aveau pe rol revizuirea deciziilor de
expropriere, cotele de mproprietrire sau cuantumul
sumelor ce se plteau ca rscumprare.
n pofida acestui fapt, la nivelul anului 1924 fuseser deja
mproprietrite pe cuprinsul ntregii ri un numr de

24

peste 1 milion de familii rneti, cu o suprafa de

aproximativ 3 milioane de ha.
n ultimii ani de aplicare a reformei, 1934-1937, numrul
ranilor mproprietrii a ajuns la peste 1.300.000 n
condiiile n care totalul celor ndreptii la mproprietrire
depea cifra de 2 milioane.
Suprafeele cu care ranii au fost mproprietrii,
exceptnd situaiile n care acetia au beneficiat de loturi
de colonizare, s-au situat ntre 2,5 ha n Bucovina i 6 ha
n Basarabia, n timp ce loturile din Transilvania au fost n
medie de 4 ha iar cele din vechea Romnie de 5 ha.
n acest fel s-a ajuns ca Romnia s fie un stat n care s
predomine mica gospodrie rneasc, cu un procent de
82,70% proprieti sub 5 ha.
n concluzie, prin amploarea sa, reforma agrar din 1921
a fost apreciat ca fiind cea mai mare i mai ndrznea
din punct de vedere economic din lume,fiind un act de
dreptate social, acceptat la nivelul ntregii societi
romneti i avnd consecine majore asupra configuraiei
i evoluiei ntregii perioade interbelice romneti sub
aspect economic, social demografic, politic i cultural
mental.

25

Nicolae Ceausescu

26

Stema Romaniei in perioada comunista

Revolutia din 1989

27