1.

Introducere
Scopul acestui eseu este de a analiza utilitarismul si de a realiza o scurta opinie despre
modul in care Mill priveste natura omului asa cum este ea perceputa la timpul sau si nu numai.
Din punctul meu de vedere acest aspect din doctina utilitarista este foarte important, caci Mill isi
fundamenteaza teoria pe capacitatea umana de a se raporta la mediul in care traieste si la rolul pe
care il au evenimentele in viata sociala. Mill discuta foarte mult despre schimbarile ce intervin in
mintea umana de-a lungul timpului, iar acest lucru afecteaza direct problemele etice spre
deosebire de stiintele exacte unde lucrurile par sa stea de clar. Aceasta este o problema pe care
Mill o discuta in critica sa impotriva lui Alan Sedgwick 1, un profesor la Universitatea
Cambridge, unde acesta aduce obiectii principiului utilitatii. Am sustras cateva pasaje din
recenzia lui Mill pentru a captura problema naturii umane morale din punct de vedere utilitarist
si de a analiza acele fragmente unde se vorbeste despre conditia omului in timp.
Voi incerca astfel o viziune oarecum istorica, insa nu temporala ci una in care teoria
utilitarista se confunda cu istoria. Caci se gasesc in Utilitarismul cat si in Eseuri etice cateva
pasaje ce induc ideea ca Mill priveste natura umana si din punctul de vedere al dezvoltarii i
schimbrilor succesive in ceea ce priveste etica. De asemenea imi propun sa analizez cum si daca
a reusit Mill sa treaca peste anumite bariere etice traditionale, probleme evidente in teoria
utilitarista. In cele din urma voi discuta despre distinctia dintre arta si stiinta caci este o parte
relevanta pentru acest eseu deoarece prezinta un factor important in evolutia, apararea si
promovarea utilitarismlui.

2. De ce utilitarism?
Un prim raspuns la aceasta intrebare il gasim in Eseuri Etice unde se spune despre Mill
ca este un adept al democratiei si al filosofiei practice. Liberalismul millian se confunda cu
utilitarismul si cu naturalismul mai ales in privinta teoriei consecintioniste.2

1
2

Utilitarismul este, dupa definitia ei principala principiul celei mai mari ferciri 3, cel mai
bun mod de a promova un grad de placere si absenta durerii. Influentat de societatea anglicana a
secolului al XIX-lea, unde exista un regim de sorginte aristocratica 4 principiul utilitatii vine in
ajutorul individului. Intr-o societate aristrocratica exista diferente de clase si, de obicei, clasele
superioare, care sunt in minoritate dar puternice, detin monopolul. Situatia existenta facea ca
utilitarismul sa fie perceput ca periculos si degradant5, asa cum afirma Sedgwick astfel incat Mill
continua doctrina inceputa de Bentham, dar pentru o mai buna promovare schimba si chiar
critica acesta doctrina.
R. Crisp gaseste trei intrebari care privesc aria eticii sau a moralitatii de la Platon la Mill :
Ce este fericirea? Care este modul moral de a trai sau de a actiona si Care este relatia dintre
fericire si moralitate?6 In Utilitarismul aceste intrebari se gasesc sub forma unei perpetue cautari
a celei mai mari fericiri, o fericire universala unde calitatile valoroase si capacitatea omului
de a fi virtuos au o mare importanta; acestea au definit in istoria umana mentalitatea utilitarista
sub diferite forme. Insa teoreticienii dinaintea lui Mill sustin ca moralitatea este un lucru
intrinsec, ce exista in sine. Mill pe de alta parte priveste moralitatea ca ceva care se invata si ca
un lucru este bun sau rau datorita consecintei pe care il are asupra omenirii. Crisp prefateaza
aceasta idee : etica kantiana considera ca crima este un lucru rau in sine, in timp ce utilitarismul
va considera ca este rau din cauza consecintelor sale. 7 Viziunea unei etici pure nu se regaseste la
Mill, empirismul fiind piatra de temelie in constrictia utilitarismului. Acesta este si punctul de
vedere al lui Crisp care afirma ca Mill crea sa cladeasca utilitarismul pe observatie si
experienta.8
3
4
5
6
7
8

3. Natura umana.
Exista, dupa cum am aratat mai sus critici ridicate impotriva utilitarismului, cele mai dure
venind din partea lui Alan Sedgwick. Milioane de oameni, din toate epocile istoriei, au crescut
ca fiinte sociale si ca agenti morali, supusi legilor lui Dumnezeu si ale oamenilor si nu au urmarit
niciodata sau nu s-au gandit sa urmareasca consecintele actiunilor lor, nici nu le-au raportat
vreodata la vreun standard de utilitate.9 Raspunsul lui Mill la aceasta afirmatie este ca inducerea
de consecinte este motivul pentru care oamenii pot deosebi un act ce produce placere de unul
care produce durere si astfel intervine argumentul ca aceste aptitudini ne revin odata cu
perceperea lor prin invatare. Voi reveni inca odata la empirism pentru a intari argumentul ca
trairile morale nu sunt innascute ci dobandite prin exerienta si ca aceste trairi se disting de
afectele morale pe care le detinem ca insusiri ale naturii omului. Insusi Mill afirma ca este un
fapt al naturii umane acela ca avem judecati morale si trairi morale.10
Faptul ca in istorie omul s-a confruntat cu dileme de ordin etic este cunoscut si pentru
Mill, aceasta fiind o alta problema intervenita in doctrina utilitarista. Omul a cautat, de-a lungul
istoriei, modele dupa care sa-si traiasca viata si sa aleaga dintre ele pe acelea care ofereau
surplusul de placere de care avea nevoie. Crisp gaseste trei principii care leaga utilitarismul de
istorie si afirma ca omenirea se va raporta intotdeauna la o perioada in care cea mai buna viata se
gaseste in cea mai buna istorie posibila. Voi adauga si traducerea acestor principii pentru a se
vedea relevanta argumentului.
P1. Cea mai buna posibila istorie a lumii este aceea in care raportul placerilor in
comparatie cu durerea ese mai mare.
P2. Cel mai bun mod de a trai, inclusiv cea mai buna viata pentru mine, este acela care
se gaseste in cea mai buna istorie posibila.
P3. Cele mai bune actiuni sunt acelea care se gasesc in cea mai buna istore posibila.11
9
10
11

Conform acestor principii mintea umana va alege tiparele celei mai bune vieti si se va
raporta la ele. Insa intrebarea este daca teoria utilitarista raspunde acestor necesitatii ale omului.
Cred ca omenirea a cautat dintotdeauna fericirea ca principiu ultim al vietii si ca placerea si
absenta durerii sunt singurele lucruri dezirabile ca scopuri 12 astfel incat o doctrina ca cea
utilitarista va rapunde nu numai nevoilor de ordin etic, dar si celor existente in domeniul politic,
economic si juridic.
Mintea umana este perceputa de Mill intr-o continua schimbare indreptata spre
cunoastere si spre progres astfel incat omenirea trebuia sa-si fi format pana acum convingeri
determinate cu privire la efectele unor actiuni asupra fericirii oamenilor; 13 Acest citat este
esential in continutul eseului deoarece in primul rand se bazeaza pe consecinte empirice si, in al
doilea rand, ca utilitarismul nu a aparat dintr-o simpla idee de la un singur om ci din aceasta
cautare de-a lungul timpului a unor metode de a atinge fericirea universala. Pot afirma ca Mill
vede in utilitarism un model bun de a induce naturii umane constiinta in ceea ce priveste efectele
actiunilor sale si de a-i oferi individului o cale sa-si indrepte greselile survenite in perioadele
anterioare. Mill neaga faptul ca utilitarismul ar fi in mod deliberat perfect caci corolarele
principiului utilitatii, ca de altfel perceptele oricarei arte practice, admit nesfarsite inbunatatiri si,
atunci cand mintea umana e orienata spre progres, aceste imbunatatiri au loc continuu. 14 Deci nu
doar a accepta principiul uitiliatii este de ajuns pentru a atinge scopul doctrinei, ci si continua
cautare a unui mai bun mod de a trai reprezinta o aplicare a doctrinei utilitariste. Insa implicit el
admite clar un lucru si anume : considerarea utilitatii ca test al moralitatii.15
A calcula consecintele nu este un fapt arbitrar, doar pentru a-si promova doctrina, ci un
mod prin care oamenii pot prevedea, delibera si contracara anumite probleme de ordin etic
intervenite in viata lor. Mill isi plaseaza increderea in acei oameni care opteaza pentru placerile
superioare in dauna celor inferioare deoarece aceia vor avea si calitatile superioare necesare unui
12
13
14
15

judecator competent. Insa, mai presus de aceasta, ei vor sti care este cel mai bun mod de a
actiona si de a asigura o existenta scutita cat se poate de mult de durere si bogata cat se poate de
mult in delectari, atat sub aspect cantitativ cat si calitativ. 16 Deci, prin ochii acestor oameni, se
pot analiza consecintele ce tin de natura omului, nu numai in timpul lor, dar si cu privire la trecut
pentru o mai buna organizare a societatii.
4. Utilitarismlul intre arta si stiinta.
Legatura dintre acest subiect si natura umana se gaseste la nivelul perceperii si utilizarii
unui sistem etic care sa vizeze promovarea fericirii. Moralitatea ca stiinta necesita o aplicare mai
greoaie si, astfel trebuie sa existe un intermediar care sa inteleaga si sa furnizeze premisa
majora originara, care aserteaza ca e dezirabila atingerea scopului dat. 17 Din exemplul lui Mill
cu judecatorul18 se poate intelege ca etica privita ca stiinta devine imuabila si inerta si nu admite
sub nici o forma cai de interpretare. Odata ce omul este constrans sa se supuna acestor reguli, ii
va fi foarte greu ca sa progreseze si astfel aplicarea eticii ar fi una standard in oricare din situatile
noi cu care se va confrunta natura umana.
Distinctia dar si relatia dintre arta si stiinta, Mill o face in cartea A System of Logic. Voi
cauta sa comentez eseul Logica stiintelor morale din acest unghi al perceperii eticii de catre
mintea umana. Arta eticii, in sens millian, nu are intelesul traditional ci un inteles al practicii, al
aplicarii acesteia iar rolul acestei distinctii este de a usura munca moralistilor si de a creea reguli
si principii.
Mill afirma ca propozitiile stiintei aserteaza o chestiune de fapt : o existenta, o
coexistenta, o succesiune sau o asemanare.19 Pe cand cele ale artei poruncesc sau recomanda ca
ceva s-ar cuveni sa fie.20 Pentru a defini un scop nu este nevoie doar de ceva care este ci de
ceva care trebuie sa fie fundamentat pe acel ceva ce este.
16
17
18
19

5. Concluzie.
Natura umana este in final cea care defineste ce

20