Sunteți pe pagina 1din 3

BASMUL

TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME


Basmul este o naratiune deliberat fantastica, definita ca specie a genului epic din
literatura populara sau culta, ce prezita confruntarea dintre doua categorii opuse Binele
si Raul- simbolizate prin personaje pozitive sau negative. Din aceasta confruntare, Binele
iese intotdeauna invingator deoarece basmul propune modele de conduita, idealuri
pretuite de omul din popor. Din literatura populara, specia a trecut si in literatura culta,
basmul cult prezentand viziunea artistica a unui singur autor.
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga, considerata sinteza a basmului romanesc,
urmareste un tipar narativ traditional, fiind particularizata prin interventiile autorului cult
ce supune materialul epic unui proces de transformare, modificandu-l dupa propriile opinii
si conceptii. Tema acestui basm este caracteristica pentru specie, prezentandu-se
confruntarea dintre bine si rau adusa, insa, la un nivel mai profund de catre autorul cult
ce reliefeaza interioritatea protagonistului.
Constructia subiectului este lineara, episoadele fiind structurate prin inlantuire,
actiunile decurgand firesc una din cealalta, motivandu-se reciproc. Timpul si spatiul
sunt imaginare. Folosirea adverbelor odata, candva etc sugereaza ca timpul este unul
nedefinit, rupt de cotidian. Atemporalitatii actiunii ii corespunde imprecizia spatiului:
undeva, in gradina ursului.
Actiunea este structurata pe episoade, urmarind tiparul basmului popular. Situatia
initiala prezinta o stare de echilibru craiul are trei fii, Verde-Imparat are trei fiice- care va
fi perturbata de sosirea unei scrisori in care Verde-Imparat il roaga pe fratele sau sa
trimita pe unul din fiii sai pentru a-i lasa imparatia. Actiunea de recuperare a echilibrului,
ce constituie un alt element din tiparul narativ traditional, prezinta incercarie esuate ale
celor doi frati mai mari de a trece de proba impusa de tatal lor pentru a se duce in
imparatia cealalta: proba podului. Mezinul doreste sa isi incerce norocul insa acesta este
refuzat de tatal sau. Suparat, acesta se retrage in gradina palatului unde intalneste o
batrana. Milos, fiul cel mic ii daruieste un banut si, ca rasplata, acesta primeste sfatul de
a nu pleca la drum fara calul, hainele si armele tatalui sau de cand era mire. Scena este
definitorie pentru viziunea autorului cult: fabulosul isi face aparitia intr-un cadru care nu
sugereaza prin nicio caracteristica evenimente neobisnuite. Mezinul reuseste, cu ajutorul
calului, sa depaseasca proba podului. Motivul calatoriei initiatice, specific basmelor, se
asociaza cu sfaturile tatalui. Acesta ii cere fiului sa se fereasca de omul span si de omul
ros, daruindu-i pielea de urs.
Probele la care va fi supus ulterior eroul sunt tipice pentru structura basmului traditional.
La trecerea prin padurea-labirint, fiul craiului se rataceste si, dupa trei intalniri fatidice,
accepta ajutorul spanului. Spre deosebire de alte personaje negative din basmele
populare, Spanul nu detine puteri supranaturale. Acesta, folosindu-se de inteligenta sa
vicleana si de marea sa putere de persuasiune reusete sa-l convinga pe mezin de
necesitatea ajutorului sa. Prin viclesug, la fantana acesta isi insuseste identitatea fiului de
crai, momentul fiind echivalent cu un botez: meziunul primeste un nume Harap-Alb si
o noua indentitate sluga a Spanului.
Multiplicarea numarului de probe la care este supus eroul diferentiaza basmul cult de
cel popular. Procesul initiatic al lui Harap-Alb este mult mai complicat, incluzand
parcurgerea unor etape complexe de maturizare. Proba salatelor din gradina ursului il
maturizeaza fizic pe Harap-Alb, acesta fiind nevoit sa-si invinga niste forte primare
pentru a reusi sa duca la bun sfarsit sarcina. A doua proba la care este supus eroul

marcheaza maturizarea vointei acestuia. Nestematele cerbului pot fi dobandite doar daca
Harap-Alb asculta fara sovaire sfaturile Sfintei Duminici, fiind nevoit sa sta int-o groapa
pentru o lunga perioada de vreme. Depasirea acestei probe marcheaza maturizarea
psihica. Ultima etapa de maturizare, cea afectiva, este indeplinita odata cu
indragostirea de fata Imparatului Ros. Spre deosebire de alte probe, Harap-Alb nu doreste
sa o dea pe fata Spanului ca si restul trofeelor obtinute din celelalte probe. Restabilirea
echilibrului se realizeaza prin dezvaluirea adevaratei identitati a eroului. Spanul ii taie
capul lui Harap-Alb iar calul, folosindu-si puterile magice, il omoara pe Span. Fata
Imparatului Ros il readuce la viata pe Harap-Alb, moment echivalent cu o renastere care
presupune dobandirea unei noi identitati, de stapan.
Basmul cult aduce inovatii structurii basmului popular prin multiplicarea numarului
de probe la care este supus eroul si prin complicarea lor progresiva pana la
deznodamantul tipic. Personajul principal nu mai este investit cu calitati supranaturale
ca in basmul popular. Acesta are un caracter complex, reunind calitati si defecte. Astfel,
autenticitatea umana pe care o dobandeste eroul ii confera un caracter aparte. Desi
apartine tipologiei voinicului din poveste, Harap-Alb este departe de tiparele
conventionale, autorul construindu-l accentuandu-i latura umana: este sovaitor in luarea
unor decizi si naiv. Totusi, eroul se distinge printr-o calitate exceptionala: bunatatea.
Compensandu-i slabiciunile firesc umane, bunatatea si mila ii confera lui Harap-Alb
calitatea de arhisemn(simbol) al binelui.
Personajele auxiliare, foarte numeroase, sunt mai complex realizate decat personajele
auxiliare din basmele populare. Uriasii ce il insotesc pe Harap-Alb (Fomila, Setila, Gerila,
Ochila, Parasi-Lati-Lungila) sunt puternic umanizati, atat din punct de vedere fizic cat si
din punct de vedere psihic. Portretul lor fizic este alcatuit facand trimitere la fiinta umana:
namila de om, pocitanie de om etc. Actiunile lor se inscriu mai mult in sfera realului
decat in sfera fantasticului. Singurele personaje auxiliare care amintesc de basmele
populare sunt calul, furnicile, albinele si Sfanta Duminica. Avand in vedere caracteristicile
personajelor auxiliare, se poate spune ca in basmul cult fantasticul este puternic
antromorfizat.
Ca si in alte basme, Povestea lui Harap-Alb valorifica tema confruntarii dintre bine si rau.
Particularitatea viziunii autorului cult consta insa, in acest basm, in relativizarea
perspectivei asupra notiunii de bine si de rau, simbolizate prin personaje situate mai mult
in sfera realitatii decat in cea a supranaturalului. Limitele intre cele doua notinuni
antitetice se sterg adesea, provocandu-l pe omul obisnuit sa descopere complexitatea
unei existente in care el insusi e erou.

RELATIA INCIPIT FINAL


Incipitul basmului eliminana schematismul enuntiativ specific basmului popular.
Atemporalitatea si aspatialitatea formulei initiale sunt umplute de continut: Amu cica era
odata intr-o tara un craiu, care avea trei feciori.... Incipitul anunta o viziune particulara
asupra universului imaginar pe care il pune sub semnul ironic al improbabilitatii: Amu
cica.... Inca de la inceput, in alte cuvinte, cititorul este invitat sa puna sub semnul jocului
lumea pe dos pe care o prezinta autorul cult. Se distinge in incipit o particularitate a
basmului cult: supradimensionarea expozitiunii care indeplineste rolul clasic al prezentarii
personajelor si al circumstantelor actiunii: un crai are trei fii, Verde-Imparat trei fiice,
razboie grele ce despart etc...
In acelasi spirit inovator ca si incipitul, finalul este realizat in doi timpi. Deznodamantul
actiunii nu coincide cu finalul operei care accentueaza prezenta ludica a naratorului care
comnteaza, atentioneaza, completeaza actinuea. Deznodamantul este unul tipic pentru

specie: fericit, imparatia sarbatoreste casatoria lui Harap-Alb cu fata Imparatului Ros.
Finalul insa concentreaza intregul si ii apartine naratorului omniscient care face legatura
dintre timpul basmului si timpul cititorului, alcatuind corespondenta intre fictiune si
realitate, sintetizand ironic trasaturile realitatii: Iar pe la noi, cine are bani bea si
mananca, iar cine nu, se uita si rabda.

PARTICULARITATILE DE CONSTRUCTIE ALE UNUI PERSONAJ


Titlul neobisnuit al basmului evidentiaza dubla personalitate a protagonistului,
reprezentata printr-o identitate reala (de tanar print) si una aparenta (de sluga a
Spanului); totodata acesta reflecta, prin contrastul cromatic, armonizarea defectelo si a
calitatilor umane, dintre care primele sunt necesare pentru a le verifica pe ultimele.
Trasaturile eroului sunt dezvaluite treptat, pe parcusul actiunii. Acesta este caracterizat
direct si indirect. Caracterizarea directa este realizata din perspectiva naratorului boboc
in felul la trebi de aieste si din perspectiva altor personaje: sluga vicleana ce-mi esti,
vedea-te-as imparat. Caracterizarea indirecta, insa, este cea mai compelxa dintre toate:

Sensibilitatea: la reprosurile tatalui


Milostenia: batrana
Naivitatea: acceptarea ajutorului Spanului

Portretu sau se contureaza treptat, iar majoritatea trasaturilor reies din fapte, actiuni,
limbaj. Daca portretul fizic este aproape absent(...), portretul moral se defineste treptat
prin insumarea trasaturilor. maturizarea treptata a eroului: de la varsta inocentei la
varsta maturitatii
Concluzie: maturizarea de catre experiente dramatice. Povestea lui Harap-Alb este un
roman de formare cu subiect fabulos, reliefand procesul de maturizare a unui erou ce
sintetizeaza toate trasaturile omului universal.