AMA-USHUMGAL-SUMUN-TIAMAT

1. Geneza

La început Întunericul domnea, iar Haosul era tot. Tiamat, Mama Haosului, împreună
cu Absu, Tatăl Adâncurilor, stăpânea împărăţia Întunericului şi a liniştii perfecte. Împreună,
Tiamat şi Absu, au format oceanul haotic primordial. Apa dulce a lui Absu s-a amestecat cu
apa sărată a lui Tiamat. Şi-au visat împreună năzuinţele întunecate.
Dar în afara celor doua vise, energiile care erau impure şi nu erau in armonie cu
Haosul, au început să ia formă în întuneric. Fără ca Mama Haosului si Tatăl Abisului să se
trezească din adâncul somn, energiile impure s-au împuternicit, şi atunci, o ceată mizerabilă
de zei rebeli s-a format. Din energiile non-haotice ce au luat formă, nedemnii şi ticaloşii zei
ai luminii false au inceput sa se manifeste.
Cel mai puternic dintre noii zei, era Enki. Enki devine conducătorul zeilor ticaloşi. El
devine regele zeilor nedemni. Liniştea perfectă nu mai era pentru mult timp perfectă, pentru
ca noaptea eternă a fost întreruptă de strigătul zeilor ticăloşi.
Absu, Tatăl Adâncurilor, se trezi din somnul lui adânc devenind furios. Tiamat, Mama
Haosului, se trezi din somnul ei adânc plină de ură. Dezgustaţi, şi-au întors privirea către zeii
cei noi. Cu ochii împăienjeniţi de ură, ei au văzut cum zeii ticăloşi au procreat. Asta a
întristat-o pe Mama Tiamat, şi l-a umplut pe Tatăl Absu cu o dorinţă răzbunătoare.
Nici măcar Egura, apa neagra a Abisului, nu a putut să reducă la tăcere râsul voios a
zeilor ticăloşi. Nici măcar ceaţa adâncurilor nu au putut să facă neobservată prezenţa noilor
zei. Comportamentul lor a devenit opus Tatălui Adâncurilor, si Absu s-a ridicat, umplut de
ură.
În furia lui, s-a dus la Dragonul Haosului, Tiamat, şi i-a spus:
„Acţiunile zeilor ticăloşi îmi sunt opuse pentru că nu mai pot să mă odihnesc sau să
dorm în întuneric. O să le distrug, o să le anihilez, o să le ruinez acţiunile, ca puritatea
Haosului sa fie restabilită, pentru ca noi sa ne visăm împreună năzuinţele întunecate din
nou.”
Când Tiamat a auzit aceste cuvinte, a ţipat plină de bucurie către soţul ei:
„Distruge-i pe cei ce au fost creaţi din visele mele, pentru că actiunile lor îmi sunt
respingătoare. Extermină aceşti zei rebeli, soţul meu, şi incă o dată, în îmbrăţişarea mea, vei
visa cele mai întunecate vise ale puterii.”
Când Absu a auzit asta, faţa lui a emanat răul care îl avea în minte pentru zeii
ticăloşi, propriile progenituri dezgustătoare. Când zeii noi au vazut aureola de ură ce îl
înconjura pe tatăl lor Absu, s-au umplut de frică. Zeii ticăloşi au fugit la Enki, care era regele
lor, si i-au explicat:
„Abyss este gata de război, si atotputernicul Dragon al Haosului recită blesteme de
răzbunare.”
Enki a auzit asta şi a fost cuprins de frică, dar el, cel care era cel mai laş dintre toţi
zeii ticăloşi, le-a spus servitorilor: „Să otrăvim apele adâncurilor şi dacă puterea Abyssului
stă în întuneric, să aducem lumina noastră în întuneric, să îl putem orbi pe tatăl nostru Absu.
Prin efortul nostru colectiv să-l distrugem pentru că Absu este mândru şi nu aşteaptă
laşitate. Să îl atacăm prin surprindere cu magia noastră, să îl coborâm în apele morţii, să
viseze visele morţii pentru totdeauna.”
Absu, Tatăl Adâncurilor, s-a ridicat din Abyss şi s-a pregătit pentru luptă, dar zeii laşi
l-au orbit cu lumină falsă şi i-au otrăvit apele. L-au atacat pe Absu, şi, cu magia lor, l-au pus
in somnul morţii. Zeii ticăloşi răsculaţi s-au umplut de bucurie, şi in extaz pur, s-au
împerecheat pentru a crea viaţă.
Astfel, zeii luminii şi-au celebrat victoria inşelătoare, şi regele zeilor ticăloşi, laşul
Enki, le-a spus servitorilor: „Să construim un templu şi ca să pângărim numele tatălui nostru
mort, îl vom numi Absu. În acest templu vom crea mai multă viaţă care se va opune
Haosului. Când ceilalţi zei au auzit asta, s-au umplut cu o bucurie dezgustătoare. Şi pe
terenul pe care l-au învins pe Absu cu atacul lor laş, au construit un templu. Pentru a
profana Haosul, l-au denumit Absu.
Înăuntrul templului Absu, Enki s-a împerecheat cu târfa lui, Damkina. Înăuntrul
templului Absu, s-a născut Marduk, fiul lui Enki, fiul Damkinei. Din pântecele curvei
Damkina, Marduk s-a născut, şi toţi zeii luminii i-au dat cadouri lui Marduk. Toţi zeii ticăloşi
ai luminii i-au dat puterile lor lui Marduk. Acesta a devenit cel mai puternic dintre toţi zeii
ticăloşi, la fel de laş şi viclean ca tatăl lui, Enki.
Marea Tiamat, Mamă a Haosului, Mama Tiamat, Dragonul Haosului, plină de mânie si
ură, s-a ridicat din Întuneric, şi ţipetele ei bântuitoare s-au auzit până în adâncuri si
întuneric. Ţipetele lui Tiamat au fost auzite în Nar Mattaru, acestea fiind ca o furtună,
biciuind toate sufletele, în afară de ale ei, cei care stăteau în Da-Ra-Es Ku-Kuga Bar Sheg.
Din cele mai întunecate peşteri ale Da-Ra-Es Ku-Kuga Bar Sheg’ului, Spiritul
Răzbunării a abordat-o pe Tiamat si i-a spus: „Soţul tău a fost omorât de zeii ticăloşi laşi,
Absu a fost omorât de către zeii abominabili. Cu ajutorul căilor lor inşelătoare l-au omorât pe
tatăl nostru şi au profanat întunericul Haosului cu mizeria lor. Lasă-ne să îl răzbunăm pe
mult iubitul nostru Absu, O Mamă a Haosului! Să îi răzbunăm moartea, O Atotputernicule
Dragon!”
Când Tiamat a auzit acest discurs, a fost încântată, şi a ţipat în întuneric: „Timpul
răzbunării a venit! Vânturile urii se vor înţeţi şi focul distrugerii va arde toată viaţa! Spiritul
Răzbunării m-a trezit din somnul meu melancolic, şi acum vom răzbuna moartea lui Absu!”
Cu magia ei, Tiamat a chemat întunericul cel viu. A invocat demonii răului şi zeii
Haosului, iar aceştia s-au adunat toţi în faţa tronului Dragonului. Înfuriaţi, ei au conspirat
fără întrerupere, aşteptând lupta. Înfuriaţi, au ţinut un consiliu să plănuiască războiul ce
venea.
Mama Tiamat, plină de ură, a recitat (conjurations?) conjurările antice, şi cu magia
ei, a chemat-o pe Hubur, Preoteasa ei. Hubur, Creatoarea de Demoni. Hubur, Umbra plină
de Mânie a lui Tiamat.
Tiamat i-a spus lui Hubur:
„Creează legiuni de răzbunare, creează demoni ai dezordinii, creează zei ai
distrugerii, pentru că eu, Tiamat, cel mai puternic si vechi zeu al Haosului, cer vărsarea
sângelui zeilor noi ca sacrificii! Creează armate de Războinici ai Haosului, ce vor răzbuna
moartea lui Absu. Creează răzbunători al Haosului, credincioasa mea Hubur, şi răzbună
nenorocirea Dragonului!”
Hubur a făcut o plecăciune in faţa tronului Dragonului, si cu magia ei neagră, a
chemat dragonii monştrii cu colţii lor ascuţiţi si neîndurători. În loc de sânge, Ea le-a umplut
venele cu otravă dizolvatoare de formă. Pe giganţii dragoni ai furiei i-a îmbrăcat in furie şi
teamă. I-a lăsat să deţină aura terorii şi i-a făcut zei, astfel încât cei care vroiau sa îi
distrugă, să fie distruşi. Hubur i-a aliniat pe Hydra, pe dragonii plini furioşi, şi pe Lahamu,
marele leu, câinele înfuriat şi omul scorpion. Mari demoni ai furtunii, omul peşte şi dragonii,
toţi cărând arme lipsite de milă şi fără frică de război. Ea a adus 11 Zei al Haosului de acest
fel. Şi când toate au fost gata, Hubur a îngenuncheat în faţa marelui Dragon, Tiamat.
Tiamat, Haosul Primordial personificat, a strigat la Hubur cu o voce plină de ură.
„Hubur, propria-Mi Umbră şi preoteasă credincioasă, sunt multumită cu ceea ce ai creat, dar
cine o sa îi conducă pe Cei 11 la victorie totală, şi o să îmi aducă sufletele sfâşiate ale zeilor
ticăloşi ca sacrificiu?”
Când Hubur a auzit intrebarea Dragonului Haosului, aceasta şi-a chemat perechea cu
magia ei neagră. Ea l-a chemat pe Marele Prinţ al Haosului, Dictatorul, Kingu. L-a adus pe
Kingu în faţa tronului Dragonului Tiamat. Şi, în numele lui Tiamat, Hubur l-a ales pe Kingu să
conducă armata. L-a ales pe Kingu sa conducă această întrunire sinistră, să ridice armele, şi
să comande in bătălia ce vine. Hubur l-a lăsat pe Kingu sa îi ia locul in consiliul întunecat.
Şi înaintea tronului lui Tiamat, Hubur i-a spus perechei ei, Marelui Kingu: „Am recitat
o formulă pentru tine, te-am făcut măreţ printre zei, ţi-am umplut mâna de putere si
dominaţie asupra tuturor zeilor. Acum, eşti mai puternic ca niciodata, soţul meu. Fie ca zeii
ticăloşi sa fie striviţi sub picioarele tale!”
Hubur i-a dat Marelui Kingu Tabletele Destinului, şi le-a legat de pieptul lui. Apoi,
Tiamat a strigat: „Kingu, acum este gata de război! Kingu care va răzbuna moartea lui
Absu!”
Legiunile Haosului erau acum pregătite pentru bătălia împotriva zeilor rebeli,
progeniturile nevrute si destabile ale lui Tiamat, şi zeii ticăloşi s-au umplut de frică din nou.
Zeul lor, Enki, tremura de frică şi de furie. Enki a plâns cu sânge pe tronul său, pentru că a
ştiut că nimeni nu poate supravieţui mâniei puternicei Tiamat.
Laşul Enki, zeul înşelător, şi-a adunat servitorii şi le-a spus de vrăjile aţintite spre ei
de către Tiamat. Enki le-a spus despre Cei 11, creaţi de voinţa Dragonului şi de magia lui
Hubur. Le-a spus despre Legiunile Răzbunării, care, sub conducerea lui Kingu erau pregătite
de război. Şi atunci când toţi zeii luminii false au auzit asta, au plâns cu sânge. Ei ştiau că
nici unul dintre ei nu îndrăznea să dea piept cu legiunile furiei ei, care, sub comanda lui
Kingu, aveau să îl răzbune pe Absu. Zeii fricoşi au fost reduşi la tăcere şi umbra lui Uggu s-a
revărsat asupra lor.
Dar Anshar, care era cel mai în vârstă printre zeii ticăloşi, a găsit o soluţie. Anshar l-a
chemat pe Enki şi i-a sugerat:
„Cel a cărui putere este enormă va fi protectorul tatălui său. Cel care se va lupta cu
Haosul, este Marduk, eroul.”
Când a auzit asta, Enki l-a chemat pe fiul său, Marduk, şi i-a spus:
„O Marduk, fiul meu credincios, ascultă-l acum pe tatăl tău, pentru că umbra morţii s-
a revărsat asupra noastră, şi Mama Tiamat, Dragonul malefic, ne-a declarat război, nouă, cei
care am purces din visele sale.
A adunat Legiunile Haosului şi întunericul furios, care acum sunt gata să ne verse
sângele. Tu eşti singura noastră speranţă Marduk, pentru că nici unul dintre noi nu
îndrăzneşte sa se lupte cu luptătorii Dragonului, conduşi de Kingu. Eu, Enki, vreau ca tu,
Marduk, care eşti cel mai puternic dintre zei să ne aperi de furia Dragonului. Vreau ca tu, fiul
meu, să o învingi pe Tiamat.”
Marduk care s-a umplut de ură către Forţele Haosului, a jurat în faţa tronului tatălui
ca o să conducă războiul împotriva Mamei Tiamat şi că o să folosească toate puterile zeilor
care i-au fost înmânate. Când zeii au auzit asta, s-au bucurat nespus, dar Marduk era cel
mai înşelător dintre zeii ticăloşi, i-a adunat pe toţi, şi şi-a înaintat cererile înainte de bătălia
cu Forţele Haosului.
El le-a spus astfel zeilor si tatălui său:
„Dacă eu, Marduk, fiu al lui Enki, voi duce război împotriva lui Tiamat, voi avea
nevoie de toate binecuvântarile şi puterile tuturor zeilor. Eu, Marduk, voi fi pus deasupra
tuturor. Să conduc peste cel mai mare tron este cerinţa mea. Că dacă voi nu mă faceţi cel
mai înalt zeu, nu voi fi îndeajuns de puternic să înving Haosul si atunci cu siguranţă vom
muri cu toţii.
Zeii, plini de teama războiului ce urma, i-au îndeplinit cererile lui Marduk. Au construit
temple măreţe în onoarea lui Marduk, şi i-au preaslăvit numele. L-au declarat pe Marduk ca
fiind regele zeilor şi i-au înmânat fleşa, tronul şi suveranitatea.
Zeii ticăloşi l-au înarmat pe Marduk cu arme puternice.
Ei l-au înarmat cu un arc şi săgeţi, topor şi sabie, şi fulger şi foc. Cu puterile sale noi,
laşul Marduk a creat o plasă de lumină falsă în care sa îşi captureze inamicii. Marduk a
chemat cele 4 vânturi cosmice, şi a creat Vârtejul şi Uraganul, să îl protejeze de furia
Haosului. A trimis aceste vânturi către Dragon sa îi inceţoşeze mintea.
Marduk, acum gata pentru bătălie, a chemat o mare furtună, apoi, înconjurat de
vârtejul care îl proteja, a zburat peste armatele întunericului. Marduk a călătorit până la
Tronul Dragonului.
Faţă în faţă cu Dragonul, Marduk a declarat război.
Fără să îngenuncheze, ticălosul Marduk, a îndrăznit să stea în faţa tronului Dragonului
Tiamat. Ummu Ushumgal Sumun Tiamat, Mama Haosului, plină de mânie si ură s-a uitat la
rebelul Marduk. Cu ochii morţii şi cu privirea rece antipatică, s-a uitat în jos către fiul josnic
al lui Enki. Tiamat a recitat cântecele morţii şi strigând, o incantaţie. Tiamat l-a atacat pe
Marduk cu formula Ei antică şi l-a injunghiat cu magia Ei neagră.
Fiul zeilor, înşelătorul Marduk, a fost cuprins de frică. Din ochii lui Marduk, a ţâşnit
sânge. Din gura lui Marduk, s-a scurs apa roşie a vieţii. Din urechile lui Marduk, a curs
sângele divin. Marduk a urlat în durere şi încet, a început să se înece în propriul sânge.
60 de demoni au sfâşiat trupul lui Marduk. 7 demoni i-au băut din sânge. Marele
Dragon, Împărăteasa Haosului, stând pe tronul Ei, a început să râdă de nenorocirea şi
suferinţa lui Marduk. Legiunile Haosului, conduse de Kingu, l-au înconjurat pe Marduk. Fii şi
Fiicele Urii l-au înconjurat pe Marduk.
Marduk, cuprins de frică, a văzut umbra morţii abătându-se asupra lui. Disperat şi
copleşit de de răul ce îl înconjura, şi-a chemat vânturile cosmice. Marduk şi-a chemat
furtunile si le-a abătut asupra demonilor. Şi-a aruncat plasa de lumină peste Tiamat.
Dragonul Haosului, cuprinsă de ură, a strigat blestemele antice. Acum, Marduk se lupta cu
toată puterea sa, şi a aruncat cele patru vânturi asupra Dragonului Tiamat. Când Tiamat a
strigat înfuriată, Marduk a făcut în aşa fel încât vânturile cosmice au intrat în Ea, ca Ea să nu
îşi mai poată închide gura pătată de sânge.
Mama Tiamat, cea mai mare dintre toti, a strigat la Marduk:
„Cum poţi spera să omori ceva ce nu a trăit niciodată?
Cum poţi învinge ceva ce nu s-a născut niciodată?
Eu, Tiamat, am fost tot atunci cand tot era nimic!
Eu am condus de dinainte ca moartea să existe.
Eu sunt spaţiul gol şi întunericul etern.
Eu sunt Haosul, distrugător a ordinii întregi şi mama tuturor dar si a tot ceea ce este
nimic.
Cum ai putea tu, Marduk, progenitură a unui vis născut mort al meu, spera vreodată
să conduci veşnic?
Înaintea cosmosului a fost Haosul, şi atunci când cosmosul va cădea, Haosul va
deveni din nou tot. Aşa că bucură-te de victoria ta scurtă, zeu ticălos, pentru că Eu, Tiamat,
care am fost prima care a văzut Tăbliţele Destinului, ştiu cum se va termina acest război.
Bucură-te de victoria ta scurtă Marduk, pentru că atunci când lumina zeilor noi se va
stinge, Eu voi conduce din nou!”
Marduk, care a fost cuprins de frică atunci când a auzit discursul dispreţuitor a lui
Tiamat, a făcut ca vânturile cosmice să îi umple abdomenul şi să o sfâşie din interior. Dar
Marele Dragon al Haosului, nu a urlat în durere. În schimb, Ea i-a răspuns cu un râs
batjocorit. Marduk, regele zeilor noi, a tras cu săgeţile lui de lumină în Dragon. Săgeţile lui
Marduk i-au tăiat intestinele Dragonului.
Râzând, Marea Tiamat a căzut.
Râzând, Mama Haosului a căzut în somnul nemorţii(undeath).
Când armata lui Kingu a văzut cum a căzut Dragonul, s-au tulburat, dar Înalta
Preoteasa a Haosului, Hubur, demonica vrăjitoare care a asistat la bătălie, s-a transformat
într-un vânt negru. Şi înainte ca sângele vărsat a Dragonului Tiamat să cadă, înainte ca
sângele Dragonului Haosului să fie desacrat de către ticălosul Marduk, Hubur a luat tot
sângele Marei Tiamat, şi l-a dus în locuri necunoscute de către zeii luminii false. Credincioasa
Hubur, Mama Magiei Negre, vrăjitoarea malefică Hubur, a dus sângele la cele mai
îndepărtate margini şi l-a turnat în nesfărşita goliciune a Profanului.
Din sângele Dragonului a luat naştere Imperiul Haosului. Din sângele antic al
Haosului, Răzbunătorii Întunericului s-au ridicat, Ei, cei care vor răzbuna căderea Tronului
Dragonului. Sângele Mamei Dragon a curs şi s-a răspândit, astfel încât Haosul a ajuns să
înconjoare ceea ce urma să devina cosmos. În întunericul Haosului au stat demoni malefici şi
flămânzi care aşteptau.
Laşul Marduk, ignorant în legătură cu acţiunile lui Hubur şi cu noul Imperiu al Furiei, a
stat lângă corpul „mort” al Dragonului şi i-a adunat armele. Acum, cel care a „omorât-o” pe
Tiamat, trebuia să îl înfrângă şi pe Kingu. Kingu, ultimul descendent al moştenirii antice.
Kingu, răzbunătorul Dragonului, arzând cu ură, era gata de război. Dar înainte ca
dictatorul Kingu să se lupte cu nedemnul Marduk, înainte să îl coboare pe Marduk în apele
morţii, a fost prins în capcana armatelor zeilor ticăloşi. Kingu a fost copleşit de legiunile
zeilor laşi, care acum au îndrăznit să apară. Pentru că o data ce Dragonul era „mort” şi Cei
Unsprezece care au fost creaţi de magia Preotesei Hubur s-au îndreptat către esenţa
sângelui a Haosului Extern, zeii ticăloşi au prins curaj fals.
Ei l-au legat pe Marele Kingu cu lanţuri arzătoare, şi Marduk a furat Tăbliţele
Destinului de la Kingu, şi le-a ataşat la propriul lui piept.
Atunci, Lordul Demonic al Haosului a râs de Marduk zicând:
„Tu, câine nenorocit, laşitatea ta probabil că te-a salvat, dar eu, Lord al Haosului, m-
am uitat în Tăbliţele Destinului şi am văzut cum se va sfârşi lupta dintre Haos şi cosmos.
M-am uitat în tăbliţele negre şi ţi-am văzut propria-ţi creaţie întorcându-se împotriva
ta. I-am văzut pe cei ce servesc Furia Sabiei Oarbe deschizând porţile zeilor flămânzi care
aşteaptă ziua răzbunării. Eu, Kingu, am văzut cum cei care, ghidaţi de sângele meu, o să
răzbune Haosul Primordial pe care l-ai desacrat.
Dragonul se va ridica, iar eu, Kingu, o să am parte de răzbunare!
Aşa că, bucură-te de victoria ta scurtă, pentru că victoria Haosului va fi eternă!
Răzbunarea mea este în moştenirea sângelui meu şi ura din sângele meu este fără de
sfârşit.
Bucură-te de victorie, Marduk, pentru că atunci când vor veni zorii Zilei Furiei,
sângele tău va fi vărsat în onoarea mea, de cei prin care sângele meu propriu va trăi!”
Când Marduk a auzit asta, le-a spus războinicilor lui să îl întemniţeze pe Kingu, în cea
mai întunecată peşteră din Uggu. Întreaga congregaţie de zei noi l-au înconjurat pe Marduk
şi l-au preaslăvit. Atunci, Marduk, ticălosul nedemn, a spart capul Dragonului cu sabia sa.
Marduk i-a tăiat venele, şi când tatăl său a văzut asta, a fost cuprins de bucurie. Marduk,
uitându-se la corpul Dragonului, s-a decis să creeze Universul cu corpul Mamei Dragon. I-a
tăiat corpul pe mijloc, şi cu jumătate a creat raiul, iar cu cealaltă jumatate, Pământul.
Marduk a pus gardieni să îi oprească pe „cei care stau pe dinafară” să nu îi invadeze
creaţia, din cauză că a simţit ura celor ce s-au ridicat din esenţa sângelui Dragonului. El a
creat ziduri să îşi protejeze creaţia de Zeii Furioşi ai Haosului. Marduk a creat porţi încuiate
pentru a preveni inundarea universului cu Mările Haosului. El a creat posturi pentru zei ce
corespund cu stelele constelaţiilor. Marduk a creat anii şi zilele, şi i-a lăsat conducători pe zei
asupra tuturor planetelor.
Fiul lui Enki a creat Soarele pentru a lumina ziua, şi luna pentru a lumina
noaptea.Toţi zeii l-au preaslăvit pe Marduk şi i-au dat titlul de „Lordul Creator”. Lui i-a plăcut
faptul că toţi îl adorau, şi astfel, s-a decis să creeze omul ca şi acesta să îl adore şi să îl
preaslăvească.
Marduk i-a spus tatălui său, Enki:
„Voi lega sânge şi voi forma un schelet. Voi crea omul a cărui scop va fi să ne
preaslăvească şi să ne servească drept sclavi.”
Când Enki a auzit asta, a fost mândru de fiul său şi a chemat toţi zeii să îi asculte
planul pentru crearea Omului.
Când zeii au auzit planul lui Marduk, toţi au fost de acord. El a fost satisfăcut şi a
întrebat: „Care dintre voi este gata să se sacrifice să îl putem crea pe sclavul nostru
credincios, Omul? Care dintre voi este gata să i se verse sângele, ca noi să ne creem sclavul
din lut şi sânge? Pentru a crea Omul, am nevoie de sângele unui zeu; ca Omul să se ridice
din lut, o viaţă de zeu trebuie sacrificată. Care dintre voi este pregătit să moară pentru a
îndeplini dorinţele adunării divine?”
Zeii laşi au fost cuprinşi de frică pentru că nici unul dintre ei nu era gata să îşi dea
viaţa pentru a îndeplini dorinţa demiurgului ticălos.
Dar zeii Igigi, care erau printre cei mai inteligenţi dintre zei, au venit cu o soluţie. Ei
i-au spus lui Marduk:
 „Să îl sacrificăm pe cel care ne-a declarat război, pe cel care ne-a luat în derâdere. Să
vărsăm sângele celui care ne-a profeţit moartea. Lordul Haosului, pe care îl avem
întemniţat, poate să moară ca noi să ne primim servitorii credincioşi. Putem să îl omorâm pe
Kingu, ca sclavul nostru, Omul, să fie creat!”
Când Marduk a auzit asta, s-a luminat la faţă şi a ordonat ca Kingu să fie adus în faţa
adunării zeilor. Zeii ticăloşi l-au scos pe Kingu din peştera din Uggu. Mândru, marele Kingu a
stat în faţa zeilor nedemni. Laşul Marduk i-a spus lui Kingu:
„Tu, care ne-ai profeţit moartea, tu eşti cel ce va muri acum. Poate că puterile
Haosului nu sunt aşa de mari precum am prevăzut iniţial. Poate marele Kingu este orb, care
nu şi-a văzut propria moarte în Tăbliţele Destinului.
Când Kingu a auzit asta, a râs batjocoritor din nou şi a spus:
„Eu, Kingu, mi-am văzut moartea în Tăbliţele Destinului, dar mi-am văzut şi învierea.
Moartea pentru noi, cei din Haos, este mai mult o odihnă scurtă. Noi am fost primii şi noi
vom fi ultimii! Noi, cei care nu am trăit niciodată, nu putem muri niciodată! Varsă-mi
sângele, laşule Marduk, pentru că sângele ce curge prin venele mele într-o bună zi te va
învinge, ura şi pofta mea de răzbunare fiind eterne. Bucură-te de scurta victorie, zeule rebel
şi ticălos, pentru că pedeapsa pentru crimele tale este oribilă şi eternă!”
Când zeii prezenţi au auzit asta, au fost cuprinşi de mânie, şi cu sabiile lor i-au tăiat
corpul lui Kingu in bucăţi. Laşul Marduk i-a tăiat venele lui Kingu, şi i-a amestecat sângele lui
cu lut pentru a da formă corpului uman, astfel încât să fie plin de viaţă şi să înceapă să
trăiască.
Omul a fost creat iar zeii l-au preaslăvit pe Marduk. Zeii nedemni i-au acordat lui
Marduk cele 50 de titluri şi l-au pus să conducă drept rege peste toţi zeii cosmici, pentru că
acolo unde odată era Haosul, acum era cosmosul.
Totuşi, în afara barierelor cosmosului, Zeii Haosului Furios, care s-au ridicat din
esenţa sângelui Dragonului Haosului, se uită la creaţia luminii false şi aşteapta ziua
răzbunării. Ei aşteaptă ordinul de la Cei Unsprezece ai Haosului să invadeze imperiul
demiurgului, să răspândească flăcările Luminii Exterioare, şi să stingă o dată pentru
totdeauna scânteia zeilor creatori.
Dar cei flămânzi, care aşteaptă războiul în exterior, nu sunt unicii servitori a voinţei
Haosului Înfuriat.
Este scris de asemenea că creaţia lui Marduk, condusă de sângele lui Kingu, va
deschide poarta din interior. Este spus că Omul, creat din sângele Celui Malefic, o să se
întoarcă împotriva propriului creator. Asta din cauză că neputinciosul Marduk a făcut o
greşeală fatală atunci când a creat omul din sângele lui Kingu, Lordul Haosului Înfuriat.
Prin sângele lui Kingu, Omul are adânc în sufletul lui Flacăra Neagră a Haosului. În
adâncurile sufletului său, Omul cară sămânţa urii anti-cosmice, pentru că spiritul-sânge al
Omului este esenţa răzbunătorului, şi ura umanităţii este ura lui Kingu.
Printre cei aleşi, care sunt ghidaţi de Spiritul Sângelui Haotic, sunt cei care sunt
binecuvântaţi cu puterile Zeilor Haosului antici. Aceşti aleşi, care servesc Furiei zeilor „morţi”
sunt cei ce vor deschide porţile încuiate din interior şi le vor da drumul celor care aşteaptă în
afara barierelor cosmice.
Creaţia lui Marduk nu este nimic mai mult decât o insulă ce se scufundă, înconjurată
de mare veşnic tulburată a Haosului, marea Haosului care este sângele Dragonului „mort”.
În afara zidurilor creaţiei, Cei Unsprezece răzbunători ai Haosului aşteaptă. Cei Unsprezece
şi legiunile lor aşteaptă ca porţile să fie deschise, ca ei să poată readuce Haosul ce domnea
odata.
Când Zeii Răzbunării, Războinicii Înfuriaţi al Haosului îi vor fi sfâşiat pe zeii ticăloşi,
când Mânia Dragonului Haosului va fi distrus zeii rebeli şi creaţia lor, AMA-USHUMGAL-
SUMUN-TIAMAT se va trezi din somnul morţii, iar întunericul primordial şi liniştea urlătoare
vor dizolva şi vor purifica totul.
Triumful Haosului asupra cosmosului va dura toată eternitatea, şi din nou, forţele
Haosului vor domni deasupra tuturor!
Silim-Madu Ama-Ushumgal-Hubur!
Silim-Madu Sumun Mummu Tiamat!