Sunteți pe pagina 1din 17

Fundaia nvmntului Preuniversitar

al Cooperaiei Meteugreti ,,Spiru Haret


Colegiul UCECOM ,,Spiru Haret Bucureti

PROIECT DE ABSOLVIRE A ANULUI I


CALIFICAREA: TEHNICIAN OPTOMETRIST

COORDONATOR:
Prof. Ing. Anca Gordin Stoica

ELEV
TEFNESCU GABRIELA

2015
Bucureti

Studiu de caz pentru viciul de refracie, alegerea


lentilelor i monturilor, elaborarea tehnologiei de
execuie a lentilelor aeriene i de contact, elaborarea
tehnologiei de execuie a monturilor.

MEMORIU EXPLICATIV

CUPRINS

Capitolul 1
Analizatorul vizual

1.1 Prile componente ale ochiului uman: descriere, rol.


Vederea furnizeaz informaii cu privire la mediul nconjurtor; ea ne ngduie s
identificam obiectele i vieuitoarele ce ne nconjoar, precum i distana dintre ele i cea care ne
separ de ele; acest lucru denot o importan fiziologic considerabil, nu numai n diferenierea
luminozitii, formei i culorii obiectelor, dar i n orientarea n spaiu, meninerea echilibrului i a
tonusului cortical. Cercetrile ne+au demonstrat c aproximativ 80% din amintirile pe care le
pstrm sunt nregistrate prin vedere. Analizatorul vizual, ca si ceilalti analizatori ai organismului,
este un sistem functional unitar, care din punct de vedere morfologic si functional are n
componena sa trei segmente:
1. Un segment periferic sau receptor, care primeste excitatiile exterioare specifice;
2. Un segment de conducere (caile nervoase) care conduc influxul nervos de la segmentul
periferic catre scoarta cerebrala.
3. Un segment central sau cerebral, unde excitatia este transformata in senzatie vizuala.
Segmentul periferic este format din globul ocular si anexele sale. Globul ocular este o
formatiune aproape sferica, situata in partea anterioara a orbitei, cu diametrul antero-posterior de
aproximativ 25-26 mm, cel transversal de 24,5 mm, iar cel vertical numai de 23,7 mm. Deosebim
un ax antero-posterior, un ecuator si merdiane. Polul anterior corespunde centrului corneei, iar cel
posterior se afla pe sclera, corespunzator zonei dintre papila si macula. Linia care uneste cei 2 poli
este axul optic al globului ocular. Linia vizuala este linia care uneste obiectul privit si macula,
trecnd prin centrul optic al ochiului. Unghiul dintre axul optic si linia vizuala are 5 grade si este
numit unghi alfa.
Ecuatorul este circumferinta cea mai mare de pe suprafata globului, in planul perpendicular
pe axul antero-posterior ce duce la mprirea globului ocular in doua jumatati, numite emisfere.
Meridianele sunt curbele care trec prin ambii poli ai axului antero-posterior, unul fiind vertical si
altul orizontal.
Masa globului ocular variaza intre 7 si 7,5 g, volumul este de 6,5 cm3. Tunicile globului
puse in tensiune de catre continutul intraocular dau o consistenta ferma . Axul globului ocular

formeaza cu axul orbitar un unghi de aproximativ 350. Globul ocular este in vecinatate in sus cu
sinusul frontal, in jos cu sinusul maxilar, medial cu celule etmoidale si lateral cu fosa temporala si
pterigo-maxilara prin intermediul peretilor orbitei. Globul ocular este format din trei straturi
suprapuse care formeaza peretele lui si din medii transparente cuprinse in interiorul luii anume:
A.Stratul fibros sau extern care are rolul de a forma un invelis protector globului ocular. El
este format din doua portiuni distincte: cornee, situat anterior, si sclera, situat posterior.
Corneea este partea anterioara a stratului fibros i pe lnga rolul su protector ea are i un rol
optic insemnat acest

rol fiind datorat transparentei sale, lasnd sa intre razele luminoase in

interiorul ochiului. Ea are rol n mentinerea formei globului ocular i este constituita in mare parte
din lame de tesut fibros, fiind transparenta datorita dispozitiei regulate a fibrelor care o compun i
cantitatii constante a lichidelor interstiale. Corneea are forma unei calote sferice. Diametrul
orizontal este mai mare (11 mm) dect cel vertical (10 mm). Grosimea sa variaza: la periferie este
de 1 mm, iar spre centru se subtiaza pna la 0,55 mm. Histologic ea seste alctuit din cinci straturi:
a. Epiteliul anterior stratificat pavimentos compus din celule epiteliale turtite la suprafata,
poligonale mai in profunzime si cilindrice la baza. La marginea corneei, epiteliul anterior se
continua cu epiteliul conjunctivei;
b. Membrana limitanta anterioara (Bowman), o membrana rezistenta, subtire, omogena,
fara structura, strabatuta de numeroase fibre nervoase.
c. Tesutul propriu al corneei sau stroma corneana constiutuit din tesut conjunctiv dispus in
lame paralele;
d. Membrana limitanta posterioara (Descemet), o membrana foarte elastica si subtire;
e. Epiteliul posterior sau endoteliul, este un strat de celule latite, care separa corneea de
camera anterioara.
Sclera alcatuieste cea mai mare parte a invelisului exterior al ochiului, cca 5/6 avnd o
culoare alba-sidefie, la copil este albastruie, la batrani usor galbuie si nu poate fi strabatuta de
razele luminoase.Este formata dintr-un tesut fibros dens, este dura si inextensibila la adult.
Grosimea ei variaza cu regiunea: peste 1 mm in jurul papilei, 0,6 mm la nivelul limbului, 0,3 mm la
locul de insertie a muschilor drepti. Sclera are doua doua fete: fata externa, convexa, pe care se
insera muschii drepti si cei oblici, vine in contact cu capsula lui Tenon. Fata interna, concava, este
bruna si rugoasa, adera de coroida si poarta numele de lamina fusca.
Sclera este strabatuta de o serie de orificii, prin care trec vase si nervi care ies sau patrund
in interiorul ochiului. Orificiul de iesire al nervului optic este situat la 4 mm medial de polul
posterior al ochiului. La acest nivel sclera subtiata este perforata de numeroase orificii foarte mici
formand lama ciuruita (lamina cribosa) prin care trec fibrele nervului optic. De jur imprejurul lamei
ciuruite, se gasesc orificii prin care trec arterele ciliare posterioare scurte si lungi, precum si nervii

ciliari. Putin inapoia ecuatorului, se gasesc 4 orificii prin care ies din interiorul ochiului cele 4 vene
vorticoase. Anterior, in jurul corneei se mai gasesc cteva orifcii mici prin care trec arterele ciliare
anterioare. Sclera este foarte putin vascularizata. Din punct de vedere structural, sclera este formata
din tesut fibros dens constituit din fibre de colagen dispuse in toate directiile. Vascularizatia sclerei
este provenita din vasele limbice anterioare, vasele tecilor nervului optic si vasele episclerale
externe. Inervatia sclerei este asigurata de nervii ciliari scurti si lungi.
B.Stratul vascular
Al doilea strat ocular este stratul vascular, numit si uvee, situat sub sclera. Este intens
vascularizat, bogat in celulele pigmentare de culoare inchisa i este compusa din trei parti
anatomice si functionale distincte i anume: irisul, corpul ciliar si coroida. Irisul, situat napoia
corneei si naintea cristalinului, formeaza partea anterioara a uveei, delimitand astfel camera
anterioara. Are forma unui diafragm prevazut cu un orficiu mic in centru, pupila. Pe fata lui
anterioara la 2-3 mm de marginea pupilara, circular, se deosebeste o linie numita micul cerc arterial
irian, care imparte aceasta fata in doua zone: una periferica mai larga, numita zona ciliara,care
prezinta un relief radiar, datorita numeroaselor vase iriene care merg de la periferie spre centru si
una mai ingusta centrala, zona pupilara care este mai neteda. Marginea periferica a irisului se
continua cu corpul ciliar. In structura irisului distingem 3 straturi:
a. Endoteliul irian anterior format dintr-un singur strat de celule epiteliale, lipsite de
pigment, care se continua cu endoteliul cornean. La nivelul criptelor iriene endoteliul lipseste,
lasnd stroma in contact direct cu umoarea apoasa.
b. Stroma iriana, alcatuita dintr-un tesut conjunctiv lax in care se gasesc fibre elastice, fibre
musculare netede, vase sangvine, nervi si celule cu pigment. Fibrele musculare asezate concentric
formeaza sfincterul pupilar situate la 1 1,5 mm de la marginea pupilara.
c. Epiteliul posterior este format din doua rnduri de celule. Primul rnd este format din
celule mio-epiteliale, care alcatuiesc dilatatorul pupilei. Rndul al doilea este format din celule
cubice pline cu pigment melanic, care reprezinta continuarea epiteliului pigmentar al retinei. Stratul
pigmentar la marginea pupilei este rasfrant inainte, formnd gulerasul pigmentar al pupilei. Prin
contractarea si relaxarea muschilor irieni se produc modificari in diametrul pupilei.
Corpul ciliar reprezinta partea mijlocie a tractului uveal si se intinde de la radacina irisului
pana la ora serrata, avnd o largime de 6-7 mm. Daca se face o sectiune sagitala a ochiului, corpul
ciliar apare de forma triughiulara, avnd o fata iriana anterioara, una externa scerala si una
posterioara in raport cu corpul vitros. Segmentul anterior prezinta cca 70-80 creste radiare, numite
procese ciliare, separate intre ele prin niste santuri mici. Procesele ciliare sint formate din ghemuri
vasculare anastomozate intre ele. Vasele sunt cuprinse intr-un tesut conjunctiv in care se afla si
numeroase celule pigmentare. Epiteliul care le acopera este format din doua rnduri de celule, cel

extern din celule cubice, pigmentare, cel intern cu celule cilindrice cu granulatii mitocondriale
numeroase. In partea sa anterioara, corpul ciliar contine numeroase fibre musculare netede, care in
totalitate alcatuiesc muschiul ciliar. Deosebim fibre radiare (muschiul lui Wallace Brucke) si fibre
circulare circulare (muschiul lui Rouget-Muller).
Coroida se intinde de la punctul de intrare a nervului optic pna la ora serrata, captusind astfel
jumatatea posterioara a sclerei. Este un strat bogat vascularizat si intens pigmentat, formnd astfel
ecranul opac al ochiului, avnd un rol insemnat in mentinerea tonusului ocular si in nutritia
celulelor retiniene. Coroida este formata din mai multe straturi. Primul strat este cel supracoroidan,
sau lamina fusca, alcatuit dintr-un tesut conjunctiv, usor pigmentat, aderent de sclera. Al doilea strat
este stratul vaselor coroidiene, format dintr-o bogata retea de artere si vene, in ochiurile careia se
gasesc un tesut fibroelastic si numeroase celule pigmentare. Arterele sunt situate intr-un plan mai
profund si provin din arterele ciliare scurte posterioare. Coroida este separat de epiteliul pigmentar
al retinei printr-o lama bazala si vitreana, numita la Bruch. Arterele uveei provin din trei surse
diferite.
a. Ciliarele scurte posterioare, in numar de 7-8, perforeaza sclera in jurul nervului optic
mergnd in spatiul supracoroidian, vascularizeaza partea posterioara a uveei pna la ora serrata;
b. Ciliarele posterioare lungi, una nazala si una temporala, care, dupa perforarea sclerei in
apropierea nervului optic, in spatiul supracoroidian, ajungnd in corpul ciliar unde are loc
anastomoza ramurilor ascedente cu cele descedente. Anastomozele aflate la radacina irisului
formeaza marele cerc arterial irian;
c. Ciliarele anterioare provenite din arterele musculare, ajungnd in corpul ciliar, se
anastomeaza cu ramurile din marele cerc arterial irian. Din marele cerc arterial irian se desprind
artere colaterale care dau ramurile posterioare sau ciliare, care merg la ora serrata anastomoznduse cu ramurile arterelor ciliare posterioare si ramurile iriene care merg radiar prin iris spre marginea
pupilei, formnd aici micul cerc arterial irian.
Pupila este un orificiu circular situat in centrul diafragmului irian. In conditii normale,
pupila are urmatoarele caracteristici: - este de culoare neagra la examenul direct si portocalie la
examenul oftalmoscopic; - are o forma rotunda, regulata; - pozitia sa este aproximativ centrala (usor
deplasata in jos si spre nas fata de axa ochiului); - cele doua pupile sunt sensibil egale, putnd exista
o mica diferenta (anizocorie) fiziologica. Diametrul pupilei variaza in stare normala intre 2 si 5 mm
in raport cu varsta (mai mare la copii, mai mic la vrstnici) si cu luminozitatea la care este expus
ochiul, sau in raport cu anumite stari functionale ale ochiului. Din punct de vedere functional,
pupila are doua proprietati fundametale: este optic perfect transparenta si are posibilitatea de a-si
modifica continuu, anatomico-reflex, diametrul in raport cu necesitatile vizuale. Pupila sta sub
dependenta a doi muschi antagonisti, sfincterul pupilar si dilatatorul pupilar, inervati de sistemul

neuro-vegetativ, primul de parasimpatic si al doilea de simpatic.


C. Stratul nervos (retina).
Retina alcatuieste stratul intern, tunica nervoasa a globului ocular, fiind situata intre
coroida si corpul vitros. Ea captuseste interiorul globului ocular de la papila pna la orificiul
pupilar. Retina, stratul receptor pentru lumina al globului ocular, reprezinta o portiune exteriorizata
a sistemului nervos central. Este o membrane foarte subtire, perfect transparenta. Din punct de
vedere structural si functional, retina poate fi impartita in doua zone:
1. Pars optica, care acopera tot polul posterior si merge pna la ora serrata, zona in care
retina are o structura complexa si proprietati fotoreceptoare;
2. Pars caeca [ceca], ce se intinde de la ora serrata pana la orificiul pupilar; este mult mai
simpla in ceea ce priveste structura histologica, fiind formata doar din elemente nediferentiate.
Limita intre acestea este data de o zona festonata, preecuatoriala, numita ora serrata.
Privind raportul retinei cu coroida si corpul vitros este de remarcat ca foita externa a retinei,
epiteliul pigmentar, adera intim de coroida, in timp ce celelalte straturi sunt usor detasabile, nefiind
mentinute in contact cu coroida dect prin tensiunea intraoculara si corpul vitros. Grosimea retinei
vizuale este de 150-250 in regiunea maculei, reducandu-se la 100 la ora serrata. Din punct de
vedere histologic retina este alcatuita din 10 straturi:
1. Epiteliul pigmentar este format dintr-un strat de celule poliedrice continand melanina,
asemanatoare ca structura chimica cu pigmetul coroidian.
2. Conurile si bastonasele sunt celule fotoreceptoare (elementele receptoare ale
analizatorului vizual), de dimensiuni variabile dupa sediu, sunt formate dintr-o expansiune externa
(conul si bastonasul) si dintr-o portiune (corpul celular) care contine nucleul; sunt situate in stratul
nuclear extern.
3. Membrana limitanta externa separa zona nucleilor de restul celulei conurilor si
bastonaselor, fiind dependenta de fibrele lui Muller, din aparatul de sustinere al retinei.
4. Stratul nuclear extern este zona retiniana care adaposteste corpul celular al conurilor si
bastonaselor. In stratul nuclear extern se mai gasesc si elemente ale aparatului de sustinere al retinei,
expansiunile fibrelor lui Muller.
5. Stratul plexiform extern care urmeaza este format dintr-o impanzire de filamente
protoplasmatice, cu striatii verticale. Intregul strat este traversat de filamente ale aparatului de
sustinere.
6. Stratul nuclear intern contine protoneuronul caii vizuale celula bipolara precum si
numerosi neuroni de asociatie, impreuna cu elementele aparatului de sustinere. Acesti neuroni de
asociatie sunt: celule orizontale si celule amacrine.
7. Stratul plexiform intern este si el o aglomeratie de filamente, care sunt pelungirile

protoplasmatice descendente ale celulelor ganglionare precum si prelungirile celulelor de asociatie


si fibrele laterale ale celulelor lui Muller.
8. Stratul de celule ganglionare contine cel de-al doilea neuron, care transmite influxul
nervos primit de la celulele bipolare spre cortex. Corpul celular este voluminos, contine un nucleu
sferic cu un nucleol inconjurat de protaplasma cu aspect tigroid si neurofibrile.
9. Limitanta interna separa stratul de fibre optice de vitros. Este o membrane subtire,
considerata a fi dependenta de fibrele lui Muller, rezultnd din sudura placutelor lor bazale.
10. Aparatul de sustinere. Celule retiniene si sistemul fibrilar care stabilete contactul
dintre ele sunt mentinute in pozitie printr-un aparat de sustinere complex compus din fibrele Muller.
Regiuni retiniene cu structura speciala sunt:
1. Fovea centrala, unde retina se reduce a numai doua straturi: epiteliul pigmentar si stratul
de celule vizuale. In fovee sunt numai conuri, ele fiind foarte lungi si subtiri. Spre marginea foveei
apare cte un bastonas. Aici stratul nuclear extern este foarte dezvoltat. La marginea foveei toate
straturile interne retiniene se ingroasa mult.
2. Ora serrata constituie o zona de tranzitie intre retina vizuala si cea oarba. Aici neuronii
retinieni sunt atrofiati, iar celulele de sustinere, mai dezvoltate, iau progresiv caracterul celulelor
epiteliului ciliar cu care se continua.
3. Pars caeca (retina oarba) cuprinde retina ciliara, formata din doua straturi epiteliale;
stratul intern compus din celule cubice clare, si stratul extern din celule cubice cu pigment.
1.2 Fiziologia ochiului: acomodaia, fenomenele de reflexie, refracie, difracie, interferen n
componentele oculare, fenomenele fizico-chimice i electrice.

Acomodaia semnific formarea unei imagini clare a unui obiect situate la o distanta mai mic
de 5m (infinitul oftalmologic).
Procesul acomodrii:
- se realizeaza prin intermediul unui flux controlat de SNV nervul cranian III
- are trei componente:
bombarea

cristalinului
- contractia muschiului ciliar relaxeaza fibrele zonulare convexitatea si puterea de refractie a
cristalinului
ochiul poate focalize obiecte situate mai aproape de 5m.
contractia

pupilei
- are ca scop reducerea ariei prin care lumina poate intra in ochi marind astfel profunzimea
campului

aberatia sferica
adancimea focala (intervalul in care o imagine ramene focalizata chiar daca se formeaza inaintea
sau in spatele retinei)
- persoanele cu miopie adesea inched partial ochii pentru a-si creste adancimea focala
convergenta privirii
- axele celor doi ochi isi modific pozitia pentru a mentine ambii ochi focalizati pe obiect.
Ochiul emetrop - ochiul care poate focalize pe retina razele paralele care vin de la obiectele
departate, in conditiile in care muschii ciliari sunt complet relaxati .
Erorile de refracie sunt datorate unor variatii ale:
- lungimii axiale
- puterii de refractie.
Miopia - apare cand lungimea axiala este prea mare pentru puterea de refractie a ochiului
-Imag. se focalizeaza in fata retinei ob. Indepartate nu pot fi focalizate pe retina
-poate fi corectata prin intermediul unei lentile divergente
Hipermetropia - apare cand axul ochiului este prea scurt pentru puterea sa de refrectie
- imaginea se focalizeaza in spatele retinei un obiect indepartat poate fi vazut clar
daca ochiul isi mareste puterea de refractie prin acomodare. spasmul muschiului ciliar
-defectul poate fi corectat prin intermediul unei lentile convergente
Prestibismul
-Scaderea capacitatii de acomodare a ochiului asociata cu inaintarea in varsta datorata scaderii
elasticitatii cristalinului
-Punctum proximum se indeparteaza de ochi
-Se corecteaza cu lentilele convergente
Astigmatismul
-Cornea prezinta anumite deformatii care conduc la anormalii de refractie
-Imaginile formate sunt neclare (un punct al obiectului se proiecteaza in 2 sau mai multe puncte
imagine).
-Corelatia se face cu lentile cilindrice

1.3 Miopia
Miopia este un defect al vederii care se manifesta prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele
situate la o distanta mai mare. Aceasta se intampla deoarece razele paralele,ce vin de la un obiect,
atunci cand traverseaza globul ocular, se focalizeaza inaintea retinei, permitand doar distingerea
obiectelor situate la o distanta mai mica. Globul ocular al persoanelor miope este mai alungit, fiind
nevoie de lentile divergente pentru a corecta vederea, deplasand focarul pe retina. In jur de 26% din
populatia lumii are miopie.
Prima etapa a vederii este crearea unei imagini pe retina, folosind razele paralele ce rezulta din
cristalin. Aceasta prima faza este bazata pe legile focalizarii luminii. Un obiect va fi cu atat mai bine
definit, cu cat razele sale produc o imagine mai clara pe retina. In emetropie, adica in absenta unor
tulburari de refractie, imaginea cade exact pe retina.
In miopie, focalizarea este in fata retinei. Astfel, ea va parea mult mai confuza.
Cu toate ca ar trebui sa fie situate la infinit (5 metri in practica), punctum (cel mai indepartat punct
vazut inca net) este situat la miopi intre nas si 5 metri, in functie de gradul miopiei.
Miopia se masoara in dioptrii, care sunt negative. O miopie de 1 dioptrii are nevoie de ochelari de
-2 dioptrii.
Determinarea distantei de la punctum remotum ofera, de asemenea, de gradul de miopie: gradul de
miopie este invers proportional cu distanta de la punctum remotum exprimata in metri. Exemplu, in
cazul in care cel mai indepartat obiect vazut clar este de 10 cm, deci 0,1 metri, atunci miopia este de
10 dioptrii; daca obiectul este situate la 2 metri, atunci myopia de 0,5 dioptrii.
Miopiile se impart in:
1. Mici: pana la 3 dioptrii
2. Medii: intre 3 si 6 dioptrii
3. Mari: intre 6 si 9 dioptrii
4. Forte: peste 9 dioptrii
n funcie de cauze miopia poate fi:
- Miopia axial n care lungimea axial a globului ocular este mai mare dect normal.
- Miopia de curbur se datoreaz unei accenturi a curburii corneene. Acest fenomen poate fi
ntlnit n afeciuni ale corneei cum ar fi keratoconul i keratoglobul n care curbura corneei poate
atinge 50-60D.
- Miopia de indice este o miopie tranzitorie produs de o cretere a indicelui de refracie cristalinian
datorit unor afeciuni cum ar fi diabetul zaharat
Miopia benigna apare in jurul varstei de 6 ani (miopia scolarilor). Are o evolutie progresiva

pana in jurul varstei de 20 de ani, cand se stabilizeaza, nedepasind 6 dioptrii. Nu se insoteste de

leziuni semnificative ale fundului de ochi si complicatii oculare.


Miopia maligna este prezenta de cele mai multe ori de la nastere; este congenitala,
transmisibila gentic. Evolueaza progresiv, atingand valori de -20-40 de dioptrii. Globul ocular are
dimensiuni mari cu leziuni intraoculare, vederea este alterata permanent. Axul antero-posterior este
alungit, sclera se subtiaza neuniform (mai ales in vecinatatea papilei nervului optic). Apar zone
denudate de sclera, prin retractia coroidei (conus miopic, stafilom posterior). La aceste modificari se
adauga o vizibilitate crescuta a vaselor coroidiene, degenerari corioretiniene si ale vitrosului,
hemoragii la nivelul maculei. (pata Fuchs). Pe masura ce leziunile de la nivelul fundului de ochi
progreseaza, acuitatea vizuala scade. Cu timpul apar complicatii: cataracta, hemoragii retiniene,
dezlipire de retina s.a.
Miopa se corecteaza cu lentila divergenta cea mai slaba, concava, sferica (-), care da
acuitate vizuala buna la distanta de 5 m. Lentilele de contact sunt de preferat, mai ales in cazul
miopiilor mari si maligne, deoarece dimunueaza efectul de micsorare excesiva a dimensiunii
imaginii corectate pe retina, ameliorand astfel acuitatea vizuala.

1.4 Psihologia persoanelor ce prezint vicii de refracie

Capitolul 2
Tehnologia de execuie a lentilelor aeriene
2.1 Tehnologia de execuie a lentilelor de corecie i protecie, aeriene, din sticl
mineral: clasificare, avantaje i dezavantaje, descrierea procesului tehnologic de
execuie, tehnologia centrrii, descrierea aberaiilor geometrice i cromatice;
2.2 Tehnologia de execuie a lentilelor de corecie i protecie, aeriene, din sticl
organic: descrierea procesului tehnologic de execuie, avantaje i dezavantaje;
2.3 Tehnologia straturilor subiri: definirea straturilor subiri, clasificare,
metode de aplicare, rol, avantaje, dezavantaje;
2.4 Lentile recomandate miopiei: descriere, avantaje i dezavantaje.

Capitolul 3
Tehnologia de execuie a lentilelor de contact
3.1 Tehnologia de execuie a lentilelor de contact: clasificare, descrirea
procesului tehnologic de execuie;
3.2 Avantajele i dezavantajele lentilelor de contact
3.3 Lentile de contact recomandate miopiei

Capitolul 4
Tehnologia de execuie a monturilor de ochelari
4.1 Tehnologia de execuie a monturilor de ochelari din materiale plastice, metalice,

combinate: descrierea materialelor, clasificare;

4.2 Modul de alegere a monturilor de ochelari


4.3 Tipuri de monturi alese pentru corectarea (viciului de refracie ales)
descriere, avantaje, dezavantaje.

Capitolul 5
Msuri de tehnica securitii i sntii muncii necesare realizrii
lentilelor i monturilor pentru ochelari
- legi i norme specifice.

S-ar putea să vă placă și