Moara cu noroc nuvela psihologica

Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu o

actiune mai ampla decat a schitei sau a povestirii, cu un singur
fir narativ si cu un conflict care implica un numar redus de
personaje. Nuvela psihologica se individualizeaza prin tipul de
conflict, insistandu-se asupra celui interior, pe schimbarile
caracteriale si comportamentale ale personajului principal.
Moara cu noroc, de Ioan Slavici, publicata in anul 1881
in volumul Novele din popor, este o nuvela psihologica, realista,
care surprinde destinul tragic al unei familii si al unui personaj
dezumanizat de patima banului, pe fundalul vietii sociale din a
doua jumatate a sec. al XIX-lea.
Fiind o nuvela psihologica, conflictul central este cel moralpsihologic, conflict interior al personajului principal.
Titlul nuvelei indica locul actiunii, insa in acelasi timp,
hanul sugereaza sansa de imbogatire a lui Ghita.
Tema nuvelei poarta valori etice si psihologice, dorind sa
demostreze ca dorintele de imbogatire duc la declinul moral si
spiritual.
Subiectul este construit clasic,organizat pe momentele
subiectului, in prim-plan fiind plasat un personaj a carui evolutie
va fi urmarita pe parcursul operei.
Expozitiunea il prezinta pe Ghita nemultumit de statutul
sau de cizmar, care decide, impotriva sfatului soacrei, sa ia in
arenda hanul Moara cu noroc .Un timp afacererile prospera, iar
familia pare sa traiasca fericita in noul mediu.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul,
pesonaj negativ, care declanseaza un sir de evenimente, in
urma carora Ghita se va degrada pana la dezumanizare.
Pe durata desfasurarii actiunii, din dorinta de a se
imbogati, carciumarul se indeparteaza de familie si devine
treptat complicele lui Lica la diverse nelegiuiri: jefuirea
arendasului, uciderea unei femei si a unui copil. Retinut de
jandarmi, lui Ghita i se da drumul numai pe chezasie.
Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot si tovaras al
lui Lica, pentru a-i da in vileag pe Samadau. Ghita nu este insa
sincer fata de Pintea, deoarece ii ofera dovezi ale vinovatiei lui
Lica, numai dupa ce isi poate opri jumatate din sumele aduse
de acesta din urma. La sarbatorile Pastelui, Ghita isi arunca

sotia in bratele lui Lica, in timp ce el merge sa-l anunte pe

jandarm ca Samadaul are asupra lui banii furati. Dezgustata de
lasitatea sotului care se instrainase de ea si de familie, Ana i se
daruieste lui Lica.
Punctul culminant are loc la intoarcerea lui Ghita,
moment in care acesta realizeaza legatura dintre Ana si Lica.
Ghita o ucide pe Ana, apoi el la randul lui este ucis de Raut, din
ordinul lui Lica.
Deznodamantul este dat de sinuciderea lui Lica, care
pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, se izbeste cu capul
de un copac. Singurele personaje care supravietuiesc sunt
batrana si copiii. Pentru a dramatiza scena si a accentua ideea
de final grandios, autorul se foloseste de metafora focului
purificator care cuprinde moara, stergand urmele faradelegilor.
Opera este consistenta, organizata in 17 capitole,
circulara, deoarece incepe si se sfarseste prin interventia
batranei.
Personajele lui Slavici sunt bine conturate, veridice, fiind
rezultate ale propriilor fapte, actiuni si ganduri, actionand liber,
neconstranse decat de forta destinului.Personajul asupra caruia
focalizeaza lentila moralista a lui Slavici este Ghita, care,
impreuna cu sotia sa, Ana si Lica Samadaul formeaza
triunghiul nefericirii.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea
realizandu-se la persoana a III-a de catre un narator omniscient
si omniprezent.
Modalitatile de expunere sunt folosite variat, pentru a
sugera gama variata de stari si pentru a focaliza asupra
aspectelor care intereseaza.
Naratiunea este dramatizata prin dialog, apoi ritmul
este incetinit prin prezenta secventelor descriptive cu rol in
descrierea cadrului naratiuni, a conturarii portretelor. Specific
unei opere de analiza psihologica este monologul interior, ce
reda gandurile personajului.
Realizata in maniera realista, cu accente clasice, opera
retine atentia prin complexitatea sa,dar si prin personajeele
pregnant conturate, dar mai ales, prin maniera tipica pentru
Slavici: includerea ideii moralizatoare.
Opera literara Moara cu noroc, de Ioan Slavici este o
nuvela psihologica, deoarece are toate trasaturile acestei specii
literare: analizeaza conflictul interior al personajului principal,

urmareste procesul instrainarii lui Ghita fata de familie si

degradarea morala a acestuia produsa de ispita imbogatirii.