Sunteți pe pagina 1din 6

Cibotaru Catalin-Andrei

BFKT; An III; Gr. 4

Harta asigurarilor de sanatate: Cum e in Europa, cum va fi in


Romania

Spre deosebire de Romania, in cele mai multe tari europene asigurarile


medicale private sunt deja disponibile. Pe de alta parte, conform legii Vladescu,
Romania ar urma sa se numere printre putinele state europene unde asigurarile
medicale de baza sunt administrate exclusiv de companii private.

ROMANIA, in varianta Legii Vladescu


Contributia la asigurarile sociale (10,7%) vor acoperi o asigurare medicala de
baza (similara celei din prezent), care va fi administrata de una dintre cele cel putin
4 companii private de asigurari care vor intra in Romania. Persoanele neasigurate
vor putea beneficia de asistenta medicala doar in cazul unei urgente sau a unor boli
cu potential epidemic. Asigurarile medicale complementare (care vor fi fiscal
deductibile in plafonul de maxim 300 euro pe an) vor oferi timp de asteptare mai
mic pentru accesul la servicii medicale si tratamentele neincluse in asigurarea
medicala de baza (chirurgie estetica, stomatologie, etc.). Salariile medicilor ar putea
creste daca acestia isi vor putea negocia salariile cu spitalele in care lucreaza. Intre
altele, CNAS-ul stabileste un pret maxim pentru serviciile medicale pe care
asiguratorii privati nu-l pot depasi, supravegheaza si monitorizeaza functionarea
caselor private si ia masuri pentru evitarea aparitiei monopolului pe piata
asigurarilor medicale private. Anumite categorii de persoane vor avea asigurare de
baza fara sa plateasca nimic (pensionarii cu pensii sub 740 lei, copiii, elevii si
studentii pana in 26 de ani, familiile cu ajutor social). Proiectul prevede in acest
moment si aparitia spitalelor de interes national, singurele care vor putea
fi finantate suplimentar direct de la bugetul de stat.
In prezent, romanii beneficiaza de servicii medicale de stat, in baza contributiei
sociale platita lunar. Spitalele sunt, in marea majoritate, de stat si exista clinici si
cabinete private, in special in orasele mari.

FRANTA
Finantarea sistemului sanitar este dominata de cotizatii sociale ale
angajatorilor si ale angajatilor, iar francezii au libertatea neconditionata a alegerii
tipului de serviciu medical, dar nu-si pot alege liber asiguratorul, afilierea facanduse automat pe baza apartenentei profesionale. Sistemul social national este

Cibotaru Catalin-Andrei
BFKT; An III; Gr. 4
completat de finantarea prin impozite si asigurari voluntare de sanatate. Acesta
asigura servicii pentru 99,9% din populatie si suporta 78,4% din cheltuielile de
sanatate. Accentul se pune pe modelul cu finantare din impozite bazate pe venitul
total. Sistemul de asigurari de baza nu acopera integral costul tratamentelor in
intregime, existand un sistem de coplata care poate fi acoperit printr-o asigurare
complementara (mutuelle). Spitalele publice, care se axeaza pe urgente, interventii
complexe, reabilitare, tratament pe termen lung sau psihiatric, detin 65% din paturi.
Foarte mult francezi au incheiat asigurari private complementare, 10% din
cheltuielile totale pentru sanatate fiind acoperite prin acestea. Competitia libera
intre asiguratori exista doar pe componenta asigurarilor complementare, nu si
pentru asigurarile de baza.

GERMANIA
Circa 87% din populatie este acoperita de asigurarea standard de sanatate,
finantata prin asigurari sociale. Populatia are dreptul sa-si aleaga liber asiguratorul
din mai multe fonduri de asigurari non-profit. Angajatii si angajatorii platesc fiecare
circa 7,1% din salariu, cei din urma achitand in plus 0,9% pentru a acoperi protezele
dentare si concediul medical. Afilierea este obligatorie pentru angajatii ale caror
venituri se afla sub un plafon stabilit. Persoanele cu venituri foarte mari sunt total
excluse din schema asigurarilor, ei avand obligatia sa cotizeze la un sistem de
asigurari de sanatate privat. Pachetul standard cu servicii este generos pentru toate
nivelurile de ingrijire, incluzand servicii pentru varstnici sau tratamente in unitati de
reabilitare pentru familii cu copii. Clientii pot alege singuri un fond de afectiuni.
Spitalele primesc bani pe baza grupelor de diagnostice (DRG).

OLANDA
Finantarea sistemului este asigurata de cotizatiile la asigurari, platile directe
ale pacientilor si subventii din partea statului. Actul privind Asigurarile de Sanatate ii
obliga pe toti cei care locuiesc si muncesc in mod legal in Olanda sa cumpere
asigurari individuale private de sanatate de la unul dintre asiguratori, care, in
schimb, trebuie sa accepte pe oricine, indiferent de varsta si statutul de sanatate si
sa asigure un pachet standard de servicii medicale. Sistemul se bazeaza pe
asigurari sociale de sanatate (acopera 63% din populatie) si asigurari private de
sanatate (31% din populatie). Exista un regim national special care acopera bolile
cronice, psihiatrice si invaliditatea (echivalentul programelor nationale in Romania).
Toata lumea achita 12,55% din venituri pentru a finanta aceste programe. Exista un
maximum pentru rambursarea platii medicamentelor, ceea ce depaseste trebuie
suportat de pacient. Initial, pe piata olandeza au intrat 11 companii private de
asigurari medicale, in prezent ramanand active doar 4. Concurenta intre asiguratori

Cibotaru Catalin-Andrei
BFKT; An III; Gr. 4
este importanta si pe segmentul asigurarilor de baza, si pe cel al asigurarilor
suplimentare (o raritate in UE). Ingrijirea primara este asigurata, in general, de
medicii de familie, cu rol de filtru spre specialisti si spitalizare.

MAREA BRITANIE
Asigurarea medicala ii include pe toti rezidentii legali, asigurarile
suplimentare nefiind frecvente. Sistemul privat este aproape absent, aproximativ
11% din populatie avand o asigurare privata. Serviciul National de Sanatate este
finantat in special din impozitare generala (95%), restul realizandu-se din alte
contributii. Serviciile primare sunt asigurate de medicii de familie care desfasoara
activitati independente, avand rolul unui filtru de acces si fiind responsabili pentru
circa 1.800 de membri din comunitatea locala. Spitalele primesc finantare bazata pe
activitate si contracte. Listele de asteptare pentru accesul la asistenta medicala
ajung insa si la 12 luni.

SPANIA
Sistemul, bazat pe impozitare, acopera 99,8% din populatie, inclusiv
imigrantii. Accesul la sistemul de sanatate este gratuit, conform unui act din 1986.
Medicii de familie, cu rol de filtru, se situeaza intre pacienti si sistemul de sanatate.
Toti specialistii din spitale si unitatile de ambulatoriu sunt salariati. Posibilitatea
contractarii unei asigurari de sanatate private exista, dar numarul celor care
apeleaza la ea este limitat.

AUSTRIA
Sistemul este finantat in special din asigurarile sociale de sanatate, cu 45%.
Anagajatii si angajatorii platesc, in mod egal, intre 7,1-9,1% din castiguri. Serviciile
includ de la tratament medical la ergoterapie, reabilitare, tratamente spa sau
concediu medical. Circa 19% din paturile de spital sunt detinute de institutiile de
asigurari sociale, 16% de organizatiile private nonprofit si doar 6% sunt private sau
non-profit. 2,4% din populatie nu este asigurata.

BELGIA

Cibotaru Catalin-Andrei
BFKT; An III; Gr. 4
Asigurarile sociale de sanatate acopera servicii pentru 99% din populatie,
acestea fiind finantate de contributiile angajatilor/ angajatorilor si de cele obligatorii
ale celor care desfasoara activitati independente. Pacientii au dreptul sa-si aleaga
furnizorii, spitalul, fondul de afectiuni. Pentru serviciile din spital, belgienii trebuie sa
plateasca in functie de statutul de angajat, cel familial si de durata internarii.
Sistemul de rambursare al platii medicamentelor promoveaza utilizarea genericelor.
Comunitatile sunt responsabile pentru majoritatea serviciilor de preventie.

CEHIA
Sistemul este finantat in proportie de 80,5% din asigurari obligatorii, 10,2%
din impozite si 8,3% din plati directe. Toate contributiile au un plafon. Fiecare individ
isi poate alege fondul de asigurare, pe care-l poate schimba dupa un an. Nivelul
beneficiilor este foarte ridicat, incluzand de la servicii de preventie la terapie spa.
Furnizorii privati de ingrijire ambulatorie (95%) si spitalele publice (90% dintre
paturi) lucreza pe baza de contract cu fondurile de asigurare de sanatate, care
concureaza pentru membri. Au fost privatizate putine policlinici si spitale mici.

DANEMARCA
Asigurarea universala valabila pentru toti rezidentii este finantata din
impozite. Numarul asigurarilor private pentru clinici private este in crestere pentru a
scurta timpul de asteptare. Nu exista o lista a beneficiilor, specialistul fiind cel care
considera tratamentul adecvat pentru finantarea de stat. Medicii de familie
constituie poarta de intrare spre specialisti, pshihoterapeuti si spitale.

IRLANDA
Rezidentii sunt eligibili pentru orice fel de serviciu. Exista doua categorii de
servicii, in functie de contributie. 75,2% din cheltuielile de sanatate sunt finantate
din impozite. Medicii de familie desfasoara activitati independente si au rol de filtru.
Spitalele publice voluntare sunt finantate in special de stat.

ITALIA
Acoperirea universala prin Serviciul National de Sanatate e finantata prin
impozitare generala. Autoritatile locale asigura serviciile pentru pacienti sau platind

Cibotaru Catalin-Andrei
BFKT; An III; Gr. 4
alti furnizori. Desi exista acces universal la un pachet uniform de beneficii, exista
diferente majore in ceea ce priveste ingrijirea medicala si cheltuielile, in functie de
regiuni. Unitatile locale de sanatate controleaza si acrediteaza spitalele publice
(61%) si pe cele private, nonprofit.

SUEDIA
Bazat predominant pe impozitare, sistemul de sanatate acopera intreaga
populatie rezidenta. Cheltuielile publice sunt de circa 86% si sunt finantate, in
principal, prin impozite regionale. Medicii de familie ghideaza pacientul catre
serviciul de ingrijire adecvat din sistem. La nivel local, autoritatile ofera si
finanteaza serviciile sociale de bunastare, gen ingrijirea copiilor, a persoanelor cu
dizabilitati etc. In general, personalul este format din functionari publici. Majoritatea
judetelor au raspunderi financiare descentralizate.

ELVETIA
Asigurarea de sanatate este obligatorie din 1996 si cuprinde un pachet de
beneficii cu subventii pentru cei cu venituri mici. Fiecare rezident trebuie sa
achizitioneze o asigurare de la una dintre cele 90 de companii existente. Din
activitatile de asigurare obligatorii nu se pot obtine profituri si nu se pot refuza
solicitanti. Sistemul de sanatate este finantat din diverse surse, cea mai mare
contributie fiind de 38%, prin plati private. Pachetul standard include de la internari
nelimitate in spitale la medicamente aprobate. Majoritatea regiunilor opereaza
propriile spitale in baza bugetelor globale. Circa o treime din rezidenti primeste
subventii.
(Sursa: Kaiser Permanente International si date OECD, 2010)

Cibotaru Catalin-Andrei
BFKT; An III; Gr. 4