Sunteți pe pagina 1din 181

Identificarea Receptiva A

Obiectelor

PREZENTAREA PROGRAMULUI

Programul de identificare receptiva a obiectelor este


menit sa invete elevul sa identifice obiectele si
persoanele intalnite in viata de zi cu zi.

Este o abilitate ce poate fi deprinsa indiferent daca


elevul detine abilitati de limbaj expresiv sa nu.

Programul de identificare receptiva a obiectelor ii


este de folos elevului in dobandirea de noi
concepte, cum ar fi: culori, forme, dimensiuni.

PRECERINTE

Inainte de a incepe acest program, elevul trebuie


sa fi masterat programele:
a) Potrivire si Sortare
b) Imitare Nonvervbala
c) Limbaj receptiv timpuriu.

Profesorul trebuie sa cunoasca procedurile de


invatare prin diferentiere.

MATERIALE NECESARE

Pentru a preda elevului Programul de Identificare


receptiva a obiectelor, profesorul are nevoie de:

Un numar mare de obiecte de gospodarie (cesti,


pantofi, cuburi, prajitura, creioane), obiecte cu care
elevul intra in contact foarte frecvent;

Imagini/fotografii cu aceste obiecte;

Fotografii cu parintii copilului si cu rudele acestuia;

Imagini de obiecte decupate din reviste, carti etc,


care sunt fixate pe planse de 8 X 12 cm;

O masa pentru asezarea obiectelor si imaginilor.

OBSERVATIE:

Pentru a va asigura ca elevul poate face distinctia


intre obiecte si imagini, (adica intre cele format 3D
si cele 2D), este necesar ca elevul sa stapaneasca
potrivirea stimulilor care vor fi folositi in acest
program.

IDENTIFICAREA PRIMELOR 2
OBIECTE

Primele 2 obiecte pe care trebuie sa le identifice elevul


vor fi unele pe care acesta le vede in mod curent (in
fiecare zi) sau pe care sa le poata apuca/tine cu usurinta.

Este important sa folositi obiecte care au cat mai putine


elemente care sa distraga atentia: obiecte mici, cu culori
bine definite, fara desene si fara modele; de ex. o cana
si un pantof.

Incepeti predarea cu obiectele pe care elevul le poate


identifica (prin atingerea, indicarea sau aducerea, la
cerere) pentru a maximiza succesul si a minimiza
timpul alocat invatarii.

ETAPA 1:

SD1: Puneti ceasca pe masa cam la 1 metru de elev si


spuneti: CEASCA, succint si clar.

Daca elevul nu reuseste sa raspunda corect, repetati


SD1 si imediat dupa aceea sugerati raspunsul fizic,
ducandu-i mana incet si asezandu-i-o cu palma pe
ceasca (R1).

Daca elevul a facut suficiente progrese in imitarea


nonverbala, oferiti pur si simplu modelul raspunsului
corect (o sugestie mai putin intruziva).

Incurajati elevul imediat dupa ce executa raspunsul


corect.

Apoi luati ceasca de pe masa, asezati-o din nou pe


masa si spuneti: CEASCA se incepe o noua
incercare.

Mentineti intervalul dintre incercari de la 1 pana la 3


secunde.

Dupa 3 pana la 4 incercari reusite cu sugestii, reduceti


treptat sugestia.

Treceti treptat de la ajutorul fizic (sugestia manuala)


sau de la prezentarea modelului, la un ajutor mai
subtil, cum ar fi indicarea cestii; apoi reduceti treptat si
aceasta sugestie.

Incurajati fiecare raspuns corect fie ca ati oferit sau nu


sugestii, dar maximizati incurajarea in situatiile in care
nu ati oferit sugestii.

Atunci cand elevul raspunde corect, fara sugestii, la 5


din 5 sau 9 din 10 incercari procedati dupa cum
urmeaza:

Continuati sa prezentati SD1 cu incercari de grup,


prezentand in mod repetat acelasi SD la fiecare
incercare.

Introduceti un element de dificultate mai mare - puneti


ceasca in locuri diferite pe masa la fiecare incercare si
variati pozitia cestii fata de elev.

Dupa 3 pana la 4 raspunsuri corecte consecutive fara


sugestii, treceti la Etapa 2.

ETAPA 2:

Curatati masa de toti stimulii. Prezentati SD2 asezand


pantoful pe masa in fata elevului si spunand
concomitent PANTOF.

Sugerati elevului sa dea raspunsul corect (atingeti


pantoful), ghidandu-i mana spre varful pantofului sau
oferind modelul acestei actiuni.

Incurajati.

Luati pantoful de pe masa in diferitele incercari,


pentru a realiza prezentarea discreta.

Continuati prezentarea SD2 (PANTOF) in incercari de


grup, reducand treptat sugestiile.

Cand elevul raspunde corect la 5 din 5 sau 9 din 10,


continuati prezentarea SD2 in incercari de grup, dar
variand pozitionarea stimulului (pt a evita indicile de
pozitionare si pt a facilita scanarea).

Cand elevul raspunde corect si fara sugestii la 5 din 5


sau 9 din 10, treceti la Etapa 3.

ETAPA 3:

Combinati SD1 (ceasca) cu SD2 (pantof) conform


procedurilor de invatare prin diferentiere.

Prezentati SD1 cu sugerarea completa a pozitiei,


asezand ceasca in mijlocul mesei, iar pantoful in coltul
din spate al mesei, departe de elev.

Asezarea cestii langa elev faciliteaza raspunsul corect,


iar asezarea pantofului departe de elev are ca scop
inhibarea atingerii pantofului.

Daca elevul nu raspunde corect, repetati SD1 si


sugerati raspunsul corect - fie prin sugestia manuala,
fie prin oferirea de model, fie prin indicarea cestii.

Reduceti treptat sugestiile fizice, indicarea sau


modelul.

Apoi reduceti si sugerarea pozitiei prin micsorarea


progresiva a distantei dintre cele doua obiecte, pana
cand acestea sunt complet aliniate pe masa, la o
distanta egala de elev.

Alternati aleatoriu pozitiile stanga dreapta a


obiectelor pe toata durata acestei etape.

Cand elevul raspunde corect, fara sugestii, la 9 din


10 sau 19 din 20 de incercari consecutive, treceti la
etapa 4.

ETAPA 4:

Prezentati SD2 (Pantof) asezand pantoful in fata


elevului si oferiti o sugestie integrala de pozitie
asezand ceasca in coltul din spate al mesei.

Prezentati SD2 prin incercari de grup.

Reduceti sugestiile de pozitionare prin incercari


succesive, pana cand ceasca si pantoful sunt pe
aceeasi linie, la distanta egala de elev.

Alternati aleatoriu pozitiile stanga dreapta ale


obiectelor pe tot parcursul acestei etape.

Considerati stapanit exercitiul la 9 din 10 sau 19 din


20 de raspunsuri corecte fara sugestii.

ETAPA 5

Reintroduceti SD1 (Ceasca) cu ajutorul unei sugestii


integrale de pozitie.

Reduceti treptat sugestia, in timp ce stimulati raspunsul


corect.

Daca apar erori, reintroduceti cantitatea minima de


sugestii pentru a obtine raspunsul corect.

Considerati exercitiul stapanit la 9 din 10 sau 19 din 10


raspunsuri corecte, fara sugestii.

ETAPA 6:

Reveniti la incercarile de grup pt SD2 (Pantof).

Incepeti prin reducerea indiciului de pozitie: asezati o


ceasca la mijlocul mesei si pantoful la jumatatea
distantei dintre coltul mesei si ceasca.

Reduceti treptat sugestia de pozitie, in incercarile


ulterioare.

Cand elevul raspunde corect, in mod independent la


4 incercari consecutive, treceti la etapa 8.

ETAPA 8:

Alternati SD1 cu SD2, micsorand treptat numarul de


raspunsuri corecte consecutive necesare inainte de a
schimba Sd-urile.

Daca elevul raspunde incorect la oricare dintre


incercarile date, reintroduceti cantitatea minima de
indicii necesare pentru a facilita obtinerea unui
raspuns corect.

Renuntati complet la toate indciile, inainte de a trece


la alternarea SD, incurajand la maxim raspunsurile
corecte fara sugestii.

Daca elevul raspunde corect la fiecare SD la


alternarea directa (SD1 SD2; SD1- SD2; SD1
SD2 etc), incepeti cu alternarea aleatorie a SD1 si
SD2.

Considerati stapanit exercitiul la 9 din 10 sau 19 din


20 de raspunsuri corecte.

GENERALIZAREA

Este recomadat ca generalizarea sa se realizeze in


seturi de 5 pana la 10 incercari in randul profesorilor si
mediilor, de 4 pana la 5 ori pe zi, pt urmatoarele 3 4
zile inainte de a preda identificarea unor obiecte
suplimentare.

Aceste exercitii trebuie distribuite in mai multe


momente ale zilei.

In introducerea de noi persoane sau medii, nu uitati ca


unii elevi pot avea nevoie de saptamani pt a transfera
abilitatile nou deprinse.

IDENTIFICAREA CELUI DE-AL 3-LEA OBIECT

Invatati elevul sa identifice cel de-al treilea obiect,


urmand pasii din sectiunea anterioara.

Asigurati-va ca acest nou obiect este diferit


perceptual de primele doua.

Dupa ce elevul stapaneste identificarea celui de-al


treilea obiect la incercarile prin prezentari de grup,,
invatati elevul sa faca distincita intre SD3 si SD1,
apoi intre SD3 si SD2.

Apoi invatati elevul sa faca deosebirea intre toate


cele 3 SD-URI, alternandu-le in mod aleatoriu.

IDENTIFICAREA OBIECTELOR
SUPLIMENTARE

Dupa ce elevul este capabil sa ientifice si sa faca


diferentierea intre cele 3 obiecte, predati identificarea
obiectelor suplimentare, urmand aceleasi proceduri ca si
pentru primele 3.

Predai fiecare obiect nou pn la nsuirea acestora, pe


rnd, apoi combinai obiectele pentru a obine diferenieri
ntre ele.

Iniial, obiectele selectate ar trebui s fie elemente


comune pe care elevul le vede frecvent n mediul su, i
alese atent pentru evitarea similitudinilor de aspect i
form sonor.

ALTE SPECIFICATII:

Pe msur ce elevul capt experien n acest


program, se vor introduce treptat i articolele care arat
i sun la fel.

Pe msur ce elevul nva s identifice un numr ct


mai mare de obiecte v putei da seama c nu este
necesar s urmai fiecare etap prezentat n cadrul
procedurilor de difereniere standard pentru stabilirea
gradului de stpnire.

Stpnirea identificrii unor obiecte primare poate


permite unor elevi s fac diferena ntre un obiect nou
i orice obiect stpnit fr a avea nevoie de angajarea
unei tehnici de combinare elaborat de obiecte pentru
fiecare SD nou.

SFERE DE DIFICULTATE

1.

Dac obiectele alese pentru nvare prezint prea


multe similariti n aspect sau dac sun prea
asemntor, elevul poate avea dificulti n a face
diferenierea.

2.

Lipsa ateniei duce de asemenea la dificulti de


obinere a diferenierilor:

elevul este implicat ntr-un comportament autostimulatoriu, care intr n competiie cu ncurajrile
oferite de profesor;

Profesorul prezint prea multe ncercri deodat iar


elevul recurge la neatenie pentru a evita exerciiul;

Ritmul lent al ncercrilor - Intervalele lungi ntre


ncercri i permit elevului s se implice n
comportamente alternative ntre ncercri i s nu se
concentreze la sarcina predat

elevul poate avea dificulti de difereniere ntre


obiecte deoarece prezentarea materialelor nu este
optim.

OBSERVATIE: Exista frecvente diferite de nvare


dintre elevii din aceeai categorie de diagnostic.

Exista elevi care au greuti de stpnire a primei


diferenieri dup o lun de la predare.

Dac elevul cu care lucrai are astfel de dificultati,


tineti cont de urmatoarele aspecte:

elevul poate dobndi identificarea receptiv a


aciunilor mai uor dect identificarea receptiv a
obiectelor.

Este o bun idee ca la nceputul acestui program s v


asigurai c elevul poate distinge obiectele nvate.

Unii elevi nva conceptele unor obiecte nainte de a


nva identificarea obiectelor.

Pentru elevii cu dificulti mari la prima difereniere


SD1-SD2, mai exist o etap de remediere n care
SD1este mai nti difereniat fa de ce am numit
iniial stimul difereniat n locul SD2:

Combinai SD1 cu stimulul difereniat aa cum se


sugereaz la nvarea prin difereniere (ordinea
ncercrilor poate decurge prin combinarea lui SD1 cu
o imitare nonverbal );

Apoi, trecei la o etap mai dificil n care SD1 este


alternat cu un SD verbal pentru o aciune stpnit de
tipul "Ridic-te.;

Dac elevul are probleme mari n identificarea


receptiv a obiectelor n ciuda recomandrilor din
seciunea curent, v sugerm s amnai acest
program pentru o lun sau dou.

ntre timp, exersai celelalte programe i reintroducei


Programul De identificare conceptual a Obiectelor
ntr-o etap ulterioar a tratamentului.

GENERALIZAREA IDENTIFICARII RECEPTIVE A


OBIECTELOR

Dup ce elevul nva s identifice aproximativ 15


obiecte diferite, ncepei generalizarea obiectelor
din aceeai clas.

Continuai s predai membri ai unei clase pn ce


elevul va putea identifica civa din membrii acestei
clase de la prima prezentare.

Dup ce elevul este capabil s identifice corect un


membru al unei clase de la prima ncercare, va fi
foarte aproape de a-i forma un concept despre
aceast clas.

Iniial, generalizarea ar trebui limitat la obiecte care


arat similar cu obiectul iniial pentru a maximiza
reuita elevul ui.

O dat cu progresul elevului se introduc gradat


obiecte care seamn din ce n ce mai puin cu
obiectul iniial.

Dup ce elevul stpnete identificarea claselor de


obiecte de pe poziia bine structurata a statului la
mas, ncepei s nvai elevul s identifice
obiectele aa cum apar ele n mediul su cotidian.

Pentru a pregti aceast generalizare, predai


elevului exerciii de receptivitate, "Adu (obiectul)."

Pentru a facilita nsuirea acestei sarcini, ncepei


cu plasarea unui obiect familiar, cum ar fi un pantof,
pe mas, n faa elevul ui, aa cum s-a procedat
anterior n cadrul programului.

Prezentai exerciiul, "Adu pantoful" (accentuai


cuvntul "Pantof"), i, dac este necesar, oferii
elevului sugestia de a ridica pantoful i de a vi-l
nmna.

Prezentai acest SD prin ncercri de grup,


reducnd treptat sugestiile din ncercrile ulterioare.

Dupa 9 din 10 rspunsuri corecte fr sugestii,


ncercai un alt obiect familiar, cum ar fi ceaca.

Prezentai exerciiul "Adu ceaca " i ateptai s


vedei dac elevul rspunde corect fr sugestii .

Dac elevul nu reuete, oferii o sugestie i


ncurajai o nou ncercare.

Reducei treptat sugestiile n ncercrile ulterioare i


exersai acest SD pn la nsuire.

Dup ce elevul ncepe s demonstreze buna


stpnire a diferenierii, aezai obiectele din ce n
ce mai departe de mas n ncercrile ulterioare i
apoi cerei elevului s prseasc scaunul pentru
a recupera articolul specificat.

Treptat, nvai elevul s recupereze obiectele din


cealalt parte a camerei, de pe holul ce duce spre
alt camer, i n final din alt camer.

Dup ce elevul nva s recupereze pe rnd


obiectele din diferite locuri, revenii la mediul iniial
de predare (la masa elevul ui) i aezai alte
obiecte lng articolul-int pentru a spori
complexitatea sarcinii.

Dup stpnirea acestei deprinderi, cerei mai


multe articole o dat.

De exemplu, prezentai exerciiul "Adu pantofii i


osetele."

Cnd introducei aceast etap, este util s aezai


obiectele aproape de mas, reducnd astfel durata
de timp n care elevul trebuie s rein n minte
cele dou articole nainte de a le recupera.

Obiectivul este s cretei att numrul de articole


pe care elevul trebuie s le identifice deodat cat
i distana dintre obiecte i elev.

IDENTIFICAREA IMAGINILOR

Folosii imaginile obiectelor care se regsesc n


mediul elevului.

Putei introduce de asemenea imaginile membrilor


familiei sau a prietenilor.

Imaginile folosite nu trebuie s aib un fundal


ncrcat, trebuie s aib aproximativ aceeai
dimensiune, i s fie aplicate pe fie de aceeai
dimensiune.

Dup ce elevul stpnete identificarea a


aproximativ 15 obiecte sub forma unei imagini n
form 2-D, introducei imagini ale unor exemplare
diferite din clasa respectiv n scopul generalizrii.

FAZA I IDENTIFICAREA OBIECTELOR IN VARIANTA


2D
PASUL 1:

ncepei SD1, care const din a spune f asta, n


timp ce desenai o linie vertical de 20 cm n partea
stng a hrtiei.

Imediat, ajutai elevul ghidndu-i mna spre a


desena o linie asemntoare n partea dreapt.

O dat ce elevul stpnete tragerea unei linii


verticale dreapt - o copie a liniei dvs i o face
corect n 5 din 5 cazuri sau 9 din 10, desenai o
dreapt orizontal.

PASUL 2:

Exerciiul SD2: spunnd f asta desenai o linie


orizontal pe hrtie.

Dac are nevoie de ajutor, folosii aceeai


procedur de la Pasul 1 (ghidati-i mana fizic).

O dat ce elevul stpnete trasarea liniei


orizontale, trecei la pasul urmtor.

PASUL 3:

Intercalai exerciiile SD1 i SD2

ncepei cu multe exerciii SD l (spunei f asta n


timp ce desenai o linie vertical).

Dac e necesar, ajutai-l la nceput.

Se consider fcut exerciiul dup 3 linii consecutiv


executate corect, neajutat.

Peste 2, 3 secunde de la stpnirea lui SD l,


prezentai SD2 (spunei f asta n timp ce desenai
o linie orizontal) i ajutai cu mna dvs rspunsul
studentului, dac e necesar.

Ajutai-l tot mai puin i, dup 3 linii consecutive


corecte, schimbai la SD l.

De acum, considerai corect dac a fcut 2 linii


consecutive drepte, iar mai apoi, una singur,
nainte de a schimba exerciiul.

Exerciiul este gata o dat ce elevul stpnete


tragerea de linii drepte alternativ ca copie a liniilor
dvs i o face corect n 5 din 5 cazuri sau 9 din 10.

PASUL 4:

Exerciiul SD3 (spunnd f asta desenai o linie


diagonal).

Facei SD3 pn la nvare, urmnd procedurile de


la Pasul 1.

O dat ce SD3 este stpnit intercalai-l mai nti


cu SDl i dup aceea cu SD2, ca mai sus.

O dat ce elevul poate desena toate trei liniile i le


deosebete, trecei mai departe la Faza 2.

FAZA II IMITAREA PROFESORULUI IN DESENAREA


FORMELOR DE BAZA
PASUL 1

In aceasta faza el trebuie s imite cercuri,


triunghiuri, dreptunghiuri, i ptrate.

Iniial mprii fiecare form n segmente separate.

Cnd elevul a nceput s imite fiecare component,


treptat nlnuii componentele pentru a crea o
form.

Exerciiul SDl va fi cercul - forma cel mai puin


dificil de imitat.

PASUL 1:

Dati SDl: spunnd f asta, desenai un cerc.

Imediat ajutai elevul cu mna dvs.

Dac e necesar, desenai un cerc punctat - facei


punctele de suspensie ct mai rare, slabe i puin
vizibile.

Dac elevul termin cercul dar continu s


deseneze spirale, cnd nchide cercul i cerei s se
opreasc, spunnd "Stop" - n timp ce-i ridicai
creionul de pe hrtie.

Cerei s deseneze cercuri la care nu e ajutat,


pentru a reduce dependena de dvs.

O dat ce elevul stpnete desenarea cercului (5


din 5 sau 9 din 10 corecte, fr ajutor), trecei mai
departe la Pasul 2 i nvai elevul s deseneze un
triunghi isoscel.

PASUL 2:

nfiai-i prima component din SD2 (desenarea


unui triunghi isoscel) spunnd f asta n timp ce
desenai o linie diagonal - partea stng a
triunghiului.

Dup ce o face corect, nfiai-i a doua


component spunnd, f asta n timp ce desenai
o linie diagonal ca parte dreapt a triunghiului
(legat de vrful primei).

Dup ce o face corect, nfiai-i ultima


component spunnd, f asta n timp ce desenai
linia de baz a triunghiului de la stnga la dreapta.

Dac e necesar, ndrumai elevul cu mna sau


desenai un triunghi punctat pentru a-l urmri.

Gradat, furnizai elevului puncte ct mai puine sau


mai slabe i ajutai-l ct mai puin.

O dat ce elevul poate s deseneze laturile


triunghiului de trei ori consecutiv, ncepei nlnuirea
lor.

Spunei-i "f asta" n timp ce mai nti desenai latura


stng a triunghiului i dup aceea imediat latura
dreapt a triunghiului.

Ajutai-l din ce n ce mai puin.

Cerei s deseneze primele dou laturi ale triungiului


mpreun.

Adugai baza la sfrit i cerei rspunsul separat.

Dup ce elevul poate s deseneze dou laturi ale


triunghiului dintr-o dat, nlnuii toate trei laturi
spunnd, "f asta n timp ce desenai latura stng,
latura dreapt, i dup aceea baza triunghiului.

Stpnirea exerciiului este considerat complet la


5 din 5 sau 9 din 10 rspunsuri corecte neajutat.

PASUL 3:

Intercalai SD1 (desennd un cerc) i SD2


(desennd un triunghi), conform procedurii de
nvare prin deosebire.

PASUL 4:

Putei continua cu SD3, nvarea unui ptrat.

Predai aceast ndemnare urmnd procedurile


descrise la Pasul 1.

Odat SD3 stpnit, intercalai-l mai nti cu SD2 i


dup aceea cu SD1 conform procedurii de nvare
prin deosebire.

Alte forme c ar trebui s fie predate includ


semicercul i ovalul.

Dac motivaia elevului scade n timp ce desenai,


variai sarcina cu, de exemplu, lsndu-l s fac
abloane dup formele nvate deja.

FAZA 3: IMITAREA PROFESORULUI N


DESENAREA FIGURILOR
DESENAREA UNEI CASE

1.

Se compune din redarea unui ptrat (poriunea


principal a casei) cu un triunghi (acoperiul).

Deoarece elevul a nvat deja s deseneze


aceste componente separat, e mai simplu s
nlnuii cele dou dou forme ntr-un rspuns,
cernd elevului s deseneze ambele forme n
legtur corect una cu cealalt.

Odat forma principal a casei stpnit,


adugai dou ferestre ptrate i o u
dreptunghiular.

2. DESENAREA UNUI POM

Se compune dintr-un vrf triunghiular i mai lung,


apoi un dreptunghi ngust legat de baza triunghiului
la mijloc.

Ar trebui s urmai aceleai proceduri ca pentru a


desena o cas, combinnd cele dou elemente
deja nvate ntr-un singur rspuns.

3. DESENAREA UNUI CON DE NGHEAT.

Desenarea unui con de ngheat se compune dintrun semicerc (ngheata) n partea de sus a unui
triunghi rsturnat.

Ca mai sus, cerei rspunsurile separat, ca dup


aceea s nlnuie componentele ntr-un singur
rspuns.

4. DESENAREA UNUI TREN.

Desenarea unui tren se compune din:

un dreptunghi ngust, vertical (cabina);

dup aceea un dreptunghi orizontal mai lat


ataat cabinei (motorul);

dup aceea un dreptunghi mic vertical n partea


de sus a motorului, n fa (coul de fum);

n cele din urm un cerc dedesubtul cabinei i alt


cerc dedesubtul motorului (roile).

O dat ce elevul stpnete desenarea


componentelor trenului ca cinci elemente separate,
folosii nlnuirea lor, dar n ordine invers, pentru
ca el s deseneze trenul ntreg.

Desenai pe rnd cabina, motorul i coul, apoi


desenai ambele roi ca a doua parte a lanului.

Odat stpnit succesiunea acesta, stabilii alta;


desenai cele dou roi i coul mpreun, apoi ntre
ele cabina i motorul.

Continuai cu aceast succesiune pn cnd elevul


poate s deseneze ntreg trenul deodat.

5. DESENAREA UNEI FIGURI HAZLII

Desenarea unei figuri hazlii const ntr-un cerc pe


post de cap, ochii ca dou pete negre i o singur
linie curbat ca gur.

Predai mai nti componentele separat, apoi le


nlnuii mpreun.

Astfel, artai elevului mai nti cum s deseneze


capul i un ochi, iar dup rspuns, cellalt ochi i
gura le facei separat.

Apoi facei capul i ambii ochi ateptnd s le imite,


pe urm gura, pn cnd elevul poate s
deseneze figura ntreag deodat.

6. DESENAREA UNUI OM FCUT DIN LINII.

Desenul const din:


figur hazlie (capul),
o vertical lung pentru gt i corp,
dou orizontale legate de ea, ca mini,
dou diagonale ca picioare.

nainte s deseneze aceast figur, elevul ar trebui


s poate face o figur hazlie dintr-odat.

Celelalte componente ar trebui s fie predate


fiecare separat, apoi s fie nlnuite.

O dat ce elevul poate s imite elementele, folosii


diferite proceduri de a le combina.

In funcie de ndemnarea studentului, putei figura


i degete minilor, tlpi picioarelor, urechi i pr.

7. DESENAREA UNUI PROFIL DE PISIC.

Desenarea unui profil de pisic se compune din:


un cap mic circular,
un corp mai mare, tot cerc,
o linie vertical - coada,
un triunghi ca ureche,
o figur hazlie cu musti,
patru bee, picioarele.

O dat ce elevul a nvat s imite componentele


separat, facei o procedur de nlnuire invers a
lor pentru a le combina.

8. DESENAREA UNUI PROFIL DE CINE.


CINE

Desenarea unui profil de cine se compune din:

un cap triunghiular (nclinat astfel ca baza


triunghiului s fie gtul cinelui) legat de un corp
dreptunghiular la care ataai o coadai
orizontal de la colul superior,
o ureche mic, triunghiular,
patru linii verticale (picioare) pornind din corp.

O dat ce elevul a nvat s imite componentele


separat, facei o procedur de nlnuire invers a
lor pentru a le combina.

9. DESENAREA UNEI GIRAFE

Desenarea unei girafe se compune din:


Un cap oval,
un gt dreptunghiular lung,
un oval (sau dreptunghi) mare orizontal ca i
corp,
patru linii verticale sau dreptunghiuri nguste ca
picioare,
o linie simpl drept coada si i o ureche mic
triunghiular.

Desennd un punct i o linie curbat pe capul oval


dai o figur de giraf fericit. Pentru a desena
girafa, urmai procedurile de combinare de la pisic
i cine.

FAZA 4: COLORAREA FORMELOR I


FIGURILOR SIMPLE

O dat ce elevul poate s deseneze formele de


baz, mai putei introduce colorarea formelor i
figurilor simple.

Cerei s fie ct mai precis, pentru a dezvolta


micrile exacte.

Grosimea liniilor trasate n jurul formei trebuie s fie


tot mai mare, pn ce coloratul devine uor.

Ajutai-i mna n timp ce spunei elevului


"Coloreaz nuntru !"

Reducei treptat numrul ndemnurilor.

O dat ce elevul nva s coloreze formele simple,


umeaz s introducei crile de colorat.

Ar trebui iniial s alegei crile de colorat cu forme


simple, evitnd detaliile.

Dup ce elevul stpnete coloratul fr s-i


indicai ce s coloreze, facei din aceast activitate
o modalitate de a recepta ajutorele verbale.

De exemplu, artai-i elevului cum s coloreze un


cerc spunndu-i "coloreaz un cerc".

SFERE DE DIFICULTATE

Pentru unii studeni, folosirea unei suprafee


nclinate - un evalet, se poate dovedi eficient
pentru a vedea si desenele dvs i rspunsurile sale
simultan.

Altora le va fi mai uor s foloseasc suprafee care


pot fi terse (folii reinscriptibile, tabl) i chiar i va
motiva s tearg ce nu e bine desenat.

La nceputul Fazei de desen din program (imitarea


unei linii verticale) pare dificil pentru student, de
aceea o putei introduce dup ce acesta invata s
imite prin simultaneitate.

Dac elevul este preocupat s mzgleasc,


folosii dou foi de hrtie, una pentru a mzgli
mpreun, iar alta pentru a trece la desen.

Dac elevul insist s deseneze peste linia dvs, l


putei lsa, pentru nceput. Apoi, i putei delimita
foaia, de exemplu printr-o linie groas pe mijloc
separnd partea elevului de partea dvs.

TAIATUL CU FOARFECA
FAZA 1: INVATAREA TAIATULUI SI TINERII FOII

ncepei prin a nva elevul s in foarfecele


corect.

Poziionai-v n spatele elevului i servii-i


foarfecele inndu-l corect cu degetul mare prin inelul
mic i indexul, degetul mijlociu, i probabil inelarul,
prin inelul mare.

Cu degetul dvs mare stng desfacei foarfecele


dintre mnere.

Repede introducei cu mna un cartona ntre lame,


pe dreapta.

Concomitent cu sprijinul manual, dvs trebuie s


spunei Deschide! n timp ce elevul deschide
lamele i Taie! n timp ce elevul taie hrtia.

Renunai gradual la sprijin. Evitai dependena de


ajutor manual.

Apoi invatati-l cum sa o tina singur.

Ajutai-l cu mna pentru nceput.

Slbii ajutorul treptat, oferind din ce n ce mai


puina asisten.

O dat ce elevul poate s in i s taie o cartel de


carton singur, treptat mrii limea cartonului
pentru a avea nevoie de dou tieturi sau de trei ca
s-l poat tia.

Cnd poate tia o cartel de 10 sau 15 cm pe


lime (aproximativ cinci sau ase tieturi cu
foarfeca pentru a ajunge dincolo), trecei la Faza 2.

FAZA 2: TIEREA PE LINII DREPTE.

Desenai o linie groas pe mijloc pe o cartel de 3


cm i nvai elevul s taie pe linie.

Punei cartela i foarfecele pe mas i spunei,


"Taie linia !"

Dac e necesar, ghidai rspunsul conducndu-i


mna pe linie.

Ghidai-l tot mai puin, pn nva.

O dat ce este stpnit aceast ndemnare,


treptat mrii limea cartonului pn cnd elevul
poate tia o cartel de 10 sau 15 cm pe linie.

Apoi treptat reducei grosimea liniei pn cnd


elevul poat tia pe o linie subire.

FAZA 3: TIEREA PE LINII FRNTE.

La tierea pe o linie frnt, elevul va trebui s mite


cartela ca s taie unghiul.

ncepei cu un singur unghi, care necesit numai o


micare a cartelei.

Desenai o linie n unghi pe mijloc, groas, pe o


cartel de 10 cm lime.

Spunei "Taie linia !" i ghidai rspunsul,


conducndu-i mna cu foarfecele ca s ajung n
colul unghiului.

Ghidai-l tot mai puin, pn nva.

O dat ce aceast ndemnare este stpnit,


folosii o cartel mai mare i adugai al doilea
unghi i dup aceea pe al treilea.

Apoi treptat reducei grosimea liniei pn cnd


elevul s poat tia pe o linie desenat cu ceva
subire.

FAZA 4: TIEREA PE LINII CURBE

Tierea pe o linie curbat necesit continua ajustare


a cartelei.

Desenai o linie neagr, groas, curbat pn n


partea cealalt a unei cartele de 10 cm.

Treptat sporii ndoitura curbei, dup ce elevul


stpnete curba larg.

Pe msur ce elevul progreseaz, dai-i cartele mai


late cu mai multe curbe, mai complicate i dup
aceea curbe multiple.

FAZA 5: TIEREA FIGURILOR SIMPLE.

Desenai, de exemplu, un triunghi n mijlocul unei


cartele de 15 cm i urmai aceiai pai descrii n
Faza 3 pentru unghiuri.

O dat ce elevul o s poat tia triunghiurile, i dai


s taie ptrate, dreptunghiuri i cercuri.

In cele din urm, dai-i s taie propriile desene.

Punei elevul s taie forme desenate pe cartele mai


late, apoi mai groase.

Mai trziu, nvai elevul s taie ilustraii din reviste.

LIPIREA

S lipeasc ar trebui nvat concomitent cu tierea


sau dup ce elevul nva s taie formele simple.

Ar trebui s fie pregtite pentru lipire ilustraii mari,


fiindc ilustraiile mai mici sunt dificile de manevrat.

Pentru a preda elevului lipitul, ar fi necesar: clei de


lipit alb, hrtie colorat, un castron puin adnc, i
dou pensule.

ncepei prin a pune nite clei de lipit in castron,


nmuiai pensula n clei i dup aceea aplicai pe
hrtie.

Concomitent cu aceasta spunei "Picteaz" i


ajutai-l manual dac e nevoie, s se serveasc de
pensul pt a aplica cleiul de lipit pe hrtie.

Urmtoarea instruciune este "Lipete" - i dai-i o


ilustraie studentului, indicndu-i (cu degetul) unde
unde s o ataeze.

Mai poate s aib nevoie de sprijin pentru a


poziiona ilustraia cu faa n sus pe hrtie (unora nu
le e clar cu ce parte a ilustraiei trebuie lipit).

Poate s le fie mai uor s lipeasc obiecte dect


ilustraii: mingii de bumbac, panglici colorate,
confetti, nasturi, paiete, pene sau macaroane, bee
colorate pe hrtia alb.

n plus, elevul poate s fie nvat s foloseasc


cleiul la decorarea propriilor desene. De exemplu,
poate s decoreze omuleul desenat lipindu-i cu clei
bumbac ca pr i paiete pe haine.

PICTATUL

Pornii cu un format asemntor cu acela folosit n


potrivirea culorilor.

Plasai dou sau trei recipiente puin adnci


coninnd vopsele de culori diferite pe mas.

nmuiai pensulele n recipientele de vopsea si


spunei "Care e ?; dai-i cte o pensul elevului
pentru a o pune la fiecare farfurie corespondent
culorii.

Dup ce aceste asocieri sunt stpnite, nvai


elevul s recepteze instrucia "Picteaz !"

Luai o foaie mare de hrtie alb, dai instrucia i


sprijinii rspunsul corect - s ridice o pensul
curat.

I-o cufundai n vopsea, aplicai vopseaua pe hrtie


i ntoarcei pensula n recipientul corect.

Putei s-o facei i fr comanda verbal. Dac este


insuficient, ndemnarea trebuie predat prin
nlnuire.

Pentru a folosi aceast procedur, predai fiecare


component separat, n primul rnd ultima din
succesiune, plasarea pensulei n recipientul corect.

Dup aceea nlnuii a doua i a treia, aplicnd


vopseaua pe hrtie i ntoarcerea pensulei la
recipientul corect.

n cele din urm, nlnuii prima component la


lantul celor dou astfel nct ridicarea pensulei,
pictatul, i ntoarcerea pensulei la recipient s fie
asociate cu instrucia, "picteaz.

Dac e necesar, cerei elevului pensula pus


napoi n recipientul corect spunnd, "Care e?" sau
"Aceeai."

O dat ce elevul stpnete pictura la mas,


nvai-l s picteze pe un evalet.

IDENTIFICAREA RECEPTIVA A
COMPORTAMENTELOR

IDENTIFICAREA PRIMELOR
COMPORTAMENTE

Printre primele comportamente pe care ar trbui sa i


le predati elevului trebuie sa fie unele pe care
elevul le gaseste placute, sau care sunt frecvent
efectuate in viata sa de zi cu zi, cum ar fi mancatul.

Initial, puteti folosi fotografii ale elevului sau ale


altor persoane familiare, ilustrand comportamente,
deoarece astfel de fotografii pot fi mai frapante
pentru elev decat fotografii ale unor persoane
necunoscute.

In stadiile de inceput ale acestui program,


prezentati comportamente care sunt usor de
discriminat vizual si auditiv.

PASUL 1

SD1 consta in prezentarea unei fotografii ilustrand o


persoana care manaca, in timp ce spuneti,
simultan, mananca.

Daca elevul da raspunsul corect, continuati sa-i


prezentati elemente din SD1, pana cand raspunde
corect la 5 incercari din 5 fara prompter; apoi treceti
la pasul 2.

Daca elevul raspunde incorect, sau nu raspunde


deloc, oferiti-i un prompter fie prin modelarea
(exemplificarea) raspunsului corect, fie ghidati
mana elevului pe fotografie.

Continuati cu prezentarea altor cartonase din SD1,


estompand gradat prompterul in incercerile
ulterioare. Intotdeauna indepartati cartonasul-stimul
intre incercari.

Dupa ce elevul raspunde corect la 5 din 5 sau 9


sau 10 incercari fara prompter, treceti la pasul 2.

PASUL 2:

Comportamentul ilustrat pe al doilea cartonas trebuie


sa fie diferit atat ca aspect, cat si ca denumire, fata
de de primul comportament, pentru a facilita
discriminarea elevului intre cele doua
comportamente.

Incepeti pasul 2 punand al doilea cartonas (care


ilustreaza o persoana ce sta in picioare) in centrul
mesei goale, in fata elevului, spunand simultan sta
in picioare.

SD2 consta in prezentarea celui de-al doilea cartonas


comportamental, si enuntul dv Sta in picioare.

Daca elevul raspunde corect (atingand cartonasul


comportamental), continuati prezentarea pana cand
elevul raspunde corect la 5 din 5 incercari fara
prompter.

Daca elevul raspunde incorect, sau nu raspunde


deloc, utilizati un prompter ca in pasul 1, si
estompati-l in incercarile ulterioare.

Cand prezentati SD2, plasati cartonasul in diferite


locatii pe masa de fiecare data.

PASUL 3:

Puneti cartonasele utilizate in SD1 (mancatul) si


SD2 (statul in picioare) pe masa.

Utilizati un prompter de pozitie, prin plasarea


cartonasului SD2 in coltul indepartat al mesei,
departe de cartonasul SD1, care este plasat
aproape de elev, in fata acestuia.

Apoi, prezentati SD1 spunand mananca.

In probe succesive, estompati lent prompterul de


pozitie, mutand cartonasul SD2 mai aproape de
cartonasul SD1.

Daca elevul nu reuseste sa raspunda corect,


reintroduceti prompterul de pozitie.

Ulterior acesta este estompat pana cand


cartonasele sunt unul langa altul si echidistante de
elev.

Cand elevul raspunde corect la SD1 in 4 probe


consecutive fara prompter, cu pozitiile celor 2
cartonase rotate randomizat, treceti la pasul
urmator.

PASUL 4:

Prezentati probe succesive ale SD2 (statul in


picioare).

Incepeti prin utilizarea unui prompter complet de


pozitie, ca in pasul anterior, si estompati acest
prompter in urmatoarele cateva probe.

Cand elevul raspunde corect la 4 probe


consecutive fara prompter, treceti la pasul 5.

PASUL 5:

Prezentati probe succesive din SD1 (mancatul),


incepand cu un prompter partial de pozitie: plasati
cartonasul cu mancatul in fata elevului, si
cartonasul cu statul in picioare ceva mai departe de
cartonasul cu mancatul.

Estompati prompterul de pozitie de-a lungul


probelor, alternand randomizat pozitiile stangadreapta ale cartonaselor.

Dupa 3 raspunsuri consecutive fara prompter,


treceti la pasul 6.

Reduceti numarul raspunsurilor corecte solicitate cu


fiecare alternare succesiva de la SD1 la SD2.

Aceasta se face in pasi gradati, pornind de la


premisa ca asocierile SD1-R1 si SD2-R2 devin tot
mai puternice, cu fiecare recompensare a
raspunsului corect.

PASUL 6:

Reveniti la seria de probe de SD2 (statul in


picioare), incepand cu un prompter partial de
pozitie.

Estompati rapid acest prompter in urmatoarele


cateva probe.

Treceti la pasul urmator dupa 3 raspunsuri corecte


consecutive fara prompter.

PASUL 7:

Reveniti la seria de probe de SD1 (mancatul),


incepand cu un prompter de pozitie minim.

Estompati rapid acest prompter, in urmatoarele


cateva probe.

Cand elevul raspunde corect la doua probe


succesive fara prompter, treceti la pasul 8.

PASUL 8:

Continuati alternarea intre SD1 si SD2, estompand


treptat prompterul de pozitie in cadrul setului de
probe, pana cand elevul raspunde corect la SD1 si
SD2 - prezentate alternativ, cu cartonasele plasate
echidistant de elev si pozitiile lor stanga-dreapta
schimbate in mod randomizat.

Daca elevul raspunde incorect la o proba, utilizati


prompterul de pozitie minim necesar pentru a
reinstala raspunsul corect.

Estompati prompterul cat de curand posibil.

Elevul a invatat deosebirea intre mancat si stat


in picioare cand raspunde corect la 9 din 10 sau la
19 din 20 probe fara prompter si rotate randomizat.

Recomandam recompensarea acestei importante


achizitii, si generalizarea ei cu alti educatori si in
alte medii (ambiente, locatii) inainte de a trece la
SD3.

Amestecati probe din noul SD cu probe din SD-urile


invatate anterior.

Plasati achizitia elevului pe o schema de pastrare


(orar de pastrare).

Intercalati Programul de Identificare Receptiva a


Comportamentelor cu alte programe.

ARII DE DIFICULTATE

Unii elevi identifica cu dificultate comportamentul


corect, odata ce prompterul de pozitie este estompat.

Este posibil ca unii elevi sa achizitioneze


discriminarea intre prezentarile stimulilor 2-D fara sa
invete mai intai sa potriveasca cartonasele cu
cartonase identice.

Invatarea discriminarii intre doua comportamente,


indeosebi la inceputul programului, poate fi prea
dificila pentru unii elevi.

Unii elevi au dificultati extreme in discriminarea


comportamentelor cand sunt prezentate in forma 2D.

GENERALIZAREA IDENTIFICARII RECEPTIVE A


COMPORTAMENTELOR

Probati aplicarea unor fotografii noi ale


comportamentelor deja invatate, pentru a vedea daca
elevul este capabil sa generalizeze de unul singur.

Daca elevul raspunde corect la acest cartonas


comportamental, treceti la un alt exemplu din aceeasi
actiune.

Daca elevul raspunde incorect, invatati-l sa


raspunda corect la noul exemplu, urmand pasii
descrisi anterior.

Cu cat mai mare este numarul exemplelor pe care


elevul le invata, cu atat mai probabila este
conceptualizarea comportamentului de catre elev.

IDENTIFICAREA COMPORTAMENTELOR
IN VIVO
PASUL 1

Pozitionati 2 adulti (Adultul 1 si Adultul 2) la 3-4 m


distanta unul de altul si la 4-6 m in fata elevul ui.

Prezentati o serie de probe din SD1, in care Adultul


1 demonstreaza un comportament (de exemplu,
bate din palme pentru 5-8 secunde) si educatorul
spune in acelasi timp bate din palme (daca
comportamentul ales este cel de a bate din palme).

Utilizati promptere si recompensati R1, ce consta in


indicarea de catre elev a adultului care bate din
palme.

Definitivati invatarea la 5 din 5 sau 9 din 10


raspunsuri corecte fara prompter.

PASUL 2:

Prezentati SD2, ce consta in Adultul 2 care sare


sus-jos de 5-8 ori, iar educatorul spune in acelasi
timp sare. Perfectionati invatatul, ca in pasul 1.

Deoarece elevul poate invata sa indice pur si


simplu adultul, si nu comportamentul adultului, este
necesara introducerea pasului 3.

PASUL 3:

Amestecati SD1 si SD2, in conformitate cu


procedurile de invatare a discriminarii, pana cand
elevul raspunde corect in 9 din 10 sau in 19 din 20
probe fara prompter.

Pentru a facilita excluderea unor prompteri


inadvertenti, cei doi adulti trebuie sa-si alterneze
aleator pozitiile si comportamentele.

Odata ce primele doua comportamente au fost


invatate, noi comportamente pot fi introduse,
urmand aceleasi proceduri subliniate in aceasta
sectiune.

La un moment dat, elevul trebuie invatat sa


raspunda la cereri mai elaborate, cum ar fi arata-l
pe cel care bate din palme si arata-l pe cel care
sare.

Pentru a reduce erorile promptati raspunsul corect


prin:

maximizarea volumului si pronuntiei partilor


semnificative din propozitie;

prin exprimarea cuvintelor mai putin importante


pe un ton mai soptit si rapid (de ex, arata-l pe
cel care BATE DIN PALME).

Estompati prompterul prin:

cresterea gradata a volumului;


incetinirea ritmului cuvintelor mai putin
importante,
diminuarea volumului si cresterea ritmului
componentelor cele mai importante din
comanda, pana cand intregul SD este spus la un
volum egal si cu un ritm constant.

ARII DE DIFICULTATE

Unii elevi au dificultati serioase in invatarea


stimulilor 3D (in vivo), dar invata relativ repede
stimulii 2D.

Puteti facilita discriminarea stimulilor 3D, furnizand


stimuli 2D ca prompteri.

Unii elevi demonstreaza transferul intre forme,


invatarea stimulilor in 2D facilitand achizitia
stimulilor in 3D, sau invers.

Limbajul Abstract Primar: Invatarea


Culorilor, Formelor si Marimilor

IDENTIFICAREA RECEPTIVA A
CULORILOR

PRECERINTE

Inainte de a incepe instruirea in componenta


receptiva a Programului Culorilor, elevul trebuie sa
fi invatat Potrivirea culorilor si Identificarea
Receptiva a Obiectelor.

Procedurile de predare a identificarii receptive a


culorilor sunt similare cu cele subliniate pentru
invatarea identificarii receptive a obiectelor.

Dupa ce sunt prezentati pasii de baza in predare in


programul de fata, vom explora problemele care se
pot intalni in cursul invatarii si vom propune posibile
solutii la aceste probleme.

IDENTIFICAREA PRIMELOR
DOUA CULORI

Incepeti prin a selecta doua obiecte care se


deosebesc mult unul de altul.

Culorile pe care le alegeti nu trebuie doar sa arate


diferit, dar si denumirile lor trebuie sa sune foarte
diferit.

O pereche buna pentru inceput poate fi rosu si


albastru.

Urmand pasii de mai jos, elevul trebuie sa stea


asezat la masa, vis--vis de dv sau pe o latura
adiacenta a mesei.

Pentru a ilustra pasii de invatare, alegem rosu ca


fiind prima culoare (SD1) si albastru ca fiind a doua
culoare (SD2).

Raspunsul corect la SD1 este indicarea cu degetul


de catre elev (sau atingerea) cartonasului rosu.

Raspunsul corect la SD2 este indicarea cu degetul


de catre elev sau atingerea cartonasului albastru.

PASUL 1:

Goliti masa de toti itemii.

Prezentati SD1, spunand Rosu, imediat dupa ce


plasati cartonasul de culoare rosie pe masa in fata
elevul ui.

Promptati si recompensati raspunsul corect.

Gradat estompati prompterul, pana cand elevul


poate raspunde la SD1 fara asistenta.

In urmatoarele cateva incercari, mutati cartonasul


rosu in diferite pozitii pe masa.

Considerati ca a invatat la criteriul de 5 din 5 sau 9


din 10 raspunsuri corecte nepromptate.

PASUL 2:

Repetati pasul 1, dar utilizati Albastru ca SD2.

Odata ce SD2 este stapanit, conform acelorasi


criterii utilizate in pasul 1, treceti la pasul 3.

Utilizati procedurile de invatare a discriminarii


pentru a-l invata pe elev sa identifice cartonasul
rosu dintr-o situatie in care ii sunt aratate ambele
cartonase rosu si albastru.

PASUL 3:

Plasati ambele cartonase pe masa.

Utilizati un prompter de pozitie, plasand cartonasul


rosu aproape de elev si cartonasul albastru la
capatul indepartat al mesei.

Prezentati SD1 (Rosu) si adaugati un prompter de


indicare sau manual daca este necesar, pentru a
produce raspunsul corect.

Estompati prompterul de pozitie, miscand lent


cartonasul albastru in rand cu cel rosu, pana cand
cele doua cartonase sunt aliniate, la o distanta de
aprox 20 cm unul de altul.

Randomizati pozitiile stanga-dreapta ale celor doua


cartonase colorate pe masa, pe parcursul
estomparii prompterului.

Considerati ca a invatat la 9 din 10 sau 19 din 20


raspunsuri corecte nepromptate.

PASUL 4:

Pozitionati cele doua culori pe masa astfel incat


cartonasul albastru sa fie aproape de elev si
cartonasul rosu la capatul indepartat al mesei.

Prezentati SD2 (albastru).

Promptati daca e necesar si recompensati


raspunsul corect.

Incepeti sa estompati prompterul de pozitie,


miscand lent cartonasul rosu mai aproape de cel
albastru, pana cand cele doua cartonase sunt
plasate unul langa altul pe masa.

Randomizati pozitiile stanga-dreapta ale


cartonaselor colorate pe parcursul estomparii
prompterului.

Considerati ca a invatat la 9 din 10 sau 19 din 20


raspunsuri corecte nepromptate.

PASUL 5:

Plasati ambele culori pe masa si prezentati SD1


(rosu).

Promptati daca este necesar, fie atingand


cartonasul colorat, fie utilizand un prompter de
pozitie.

Recompensati.

Estompati toti prompterii si randomizati pozitiile


stanga-dreapta ale cartonaselor.

Considerati ca a invatat la 5 din 5 sau 9 din 10


raspunsuri corecte nepromptate. Apoi treceti la
pasul 6.

PASUL 6:

Urmati aceleasi proceduri utilizate la pasul 5, insa


prezentati SD2 (albastru).

Treceti la pasul 7 dupa ce elevul raspunde corect


la 5 din 5 sau 9 din 10 incercari nepromptate.

PASUL 7:

Plasati cartonasele rosu si albastru pe masa si apoi


prezentati SD1 (Rosu).

Promptati daca e necesar si recompensati


raspunsul corect. Randomizati pozitiile stangadreapta ale cartonaselor pe masa.

Dupa ce elevul raspunde corect in 4 incercari


succesive nepromptate, prezentati SD2 (Albastru).

Estompati prompterul in incercarile subsecvente.

Dupa ce elevul raspunde corect la 4 incercari la


rand nepromptate cu cartonasele randomizate,
intoarceti-va la SD1, promptati si asigurati trei
raspunsuri corecte nepromptate la rand, inainte de
a va intoarce la SD2.

Pe masura ce asocierile corecte (adica SD1 R1 si


SD2-R2) sunt intarite, reduceti numarul
raspunsurilor corecte consecutive de la 4 la 3 si la 2
inainte de a intoarce SD-urile.

Ca pas final in alternarea sistematica dintre SD1 si


SD2, inversati aceste doua comenzi dupa 1
raspuns corect la fiecare comanda.

Considerati ca a invatat discriminarea la 9 din 10


sau 19 din 20 raspunsuri corecte nepromptate.

IDENTIFICAREA CULORILOR
ADITIONALE

Predati identificarea culorilor suplimentare in


aceeasi maniera in care au fost predate primele
doua.

In alegerea unui al treilea obiectiv, alegeti o culoare


care arata diferit si a carei denumire suna diferit de
primele doua.

Odata ce ati selectat urmatorul obiectiv, treceti prin


aceiasi pasi descrisi in sectiunea precedenta.

Cand elevul indeplineste criteriul de invatare


pentru a treia culoare, invatati-l sa discrimineze cea
de-a treia culoare de fiecare din primele doua culori.

In timp, cresteti dificultatea discriminarilor,


contrastand, de ex, albastru cu negru sau rosu cu
roz.

Gradat, cresteti numarul culorilor plasate pe masa la


un moment dat, trecand de la doua la trei, apoi la
mai multe cartonase.

Intre incercari, amintiti-va sa randomizati pozitia


cartonaselor pe masa.

Culorile mai putin obisnuite pot fi predate


intermitent,

GENERALIZAREA IDENTIFICARII RECEPTIVE A


CULORILOR

Continuati sa prezentati stimuli in 2D, dar inlocuiti


cartonasele-stimul initiale cu bucati de postav
similare ca culoare si dimensiune cu stimulii de
origine.

Succesul elevului va fi maximizat daca noii stimuli


au nuante apropiate de culorile de origine.

Odata ce elevul invata discriminarea dintre acesti


stimuli, variati dimensiunea lor prin marirea sau
reducerea lor.

Dupa ce elevul este capabil sa identifice culori cu


noii stimuli 2D, extindeti generalizarea prin
introducerea de obiecte 3D identice in toate
aspectele cu exceptia culorii.

Apoi lent extindeti conceptul de culoare in pasi


treptati catre jucarii, hrana, mobilier non-identice.

Nu utilizati obiecte care au mai multe culori - fiecare


obiect introdus trebuie sa fie colorat uniform.

ARII DE DIFICULTATE

1.

Daca elevul are dificultati in identificarea culorilor


sau in a invata discriminarea intre diferite culori,
incercati sa-i prezentati stimulii dispusi vertical si
nu orizontal.

2.

Daca orice pereche de culori data (de ex, rosu si


albastru) este neobisnuit de dificil de discriminat
pentru elev, treceti la o alta pereche de culori (de
ex, portocaliu si galben) sau contrastati una din
culori cu alb.

3.

Unii elevi invata cu succes sa identifice culori in


forma 2D, dar intampina dificultati in identificarea
culorilor in 3D.

IDENTIFICAREA RECEPTIVA
A FORMELOR

Urmatoarele materiale sunt necesare pentru a


preda Programul de Forme:
perechi de forme de baza (cerc, triunghi, patrat,
dreptunghi, oval, inima, diamant), identice din
toate punctele de vedere cu exceptia formei
(adica aceeasi marime, culoare si textura).

Inainte de a preda acest program, este important ca


elevul sa stapaneasca potrivirea formelor.

IDENTIFICAREA PRIMELOR
DOUA FORME

Pentru a maximiza succesul elevului in invatarea


identificarii primelor doua forme, formele trebuie sa:
arate diferit una de alta;
denumirile lor sa sune de asemenea diferit.

Deoarece formele cerc si dreptunghi arata diferit


una de alta si denumirile lor suna diferit, ele
reprezinta o pereche buna pentru a fi predate
primele.

In ilustrarea urmatorilor pasi:


SD este atunci cand spuneti Cerc;
raspunsul corect la SD1 este R1 elevul sa
arate cu degetul sau sa atinga cercul.
SD2 este atunci cand dv spuneti dreptunghi;
indicarea sau atingerea- de catre elev a
dreptunghiului este R2.

In pasii ce urmeaza, dv si elevul veti sta vis--vis


sau pe laturi adiacente ale mesei.

PASUL 1:

Curatati masa de orice itemi.

Plasati cercul pe masa in fata elevul ui, prezentati


SD1 (cerc), promptati raspunsul corect si
recompensati.

Promptati mai intai prin a arata cu degetul catre


cerc.

Daca prompterul esueaza, treceti la un prompter


mai intrusiv, cum ar fi un prompter fizic la
urmatoarea incercare.

Estompati prompterul in incercarile subsecvente.

Dupa ce elevul raspunde corect la SD1 fara


prompter, evitati caracteristicile de pozitie, miscand
cercul in diferite pozitii pe masa, cu fiecare
prezentare a SD1.

Plasati criteriul de invatare la 5 din 5 sau 9 din 10


raspunsuri corecte nepromptate.

Apoi treceti la pasul 2.

PASUL 2:

Pasul 2 este predat in aceeasi maniera ca si pasul


1, cu exceptia SD2 (dreptunghi) care este utilizat.

Incepeti acest pas prin a inlatura toate obiectele de


pe masa.

Prezentati SD2 (dreptunghi) imediat dupa ce


plasati cea de-a doua forma vizata pe masa in fata
elevul ui.

Odata ce elevul raspunde corect la SD2 in 5 din 5


sau 9 din 10 incercari nepromptate, treceti la pasul
3.

PASUL 3:

Prezentati SD1 (Cerc) si utilizati un prompter de


pozitie, plasand cercul aproape de elev.

Pozitionati dreptunghiul la capatul indepartat al


mesei, pentru a minimiza erorile din timpul tranzitiei
de la SD2 la SD1.

Daca apare o greseala, asigurati un prompter mai


intrusiv, cum ar fi un prompter fizic pe langa un
prompter de pozitie.

Estompati mai intai prompterul fizic.

Apoi estompati prompterul de pozitie, mutand


dreptunghiul in linie cu cercul, in timp ce randomizati
plasarea stanga-dreapta ale celor doua forme, pentru
a evita caracteristicile de pozitie.

Odata ce prompterul de pozitie este estompat,


formele trebuie puse aliniate, cam la o distanta de 15
cm una de alta.

Plasati criteriul de stapanire la 9 din 10 sau 19 din


20 raspunsuri corecte nepromptate, cu formele
aliniate si cu pozitiile stanga-dreapta intercalate.

Apoi treceti la pasul 4.

PASUL 4:

Schimbati pozitia celor doua forme, astfel incat


dreptunghiul sa fie aproape de elev si cercul sa fie
plasat la capatul indepartat al mesei.

Promptati daca e necesar, si recompensati.

Incepeti procesul de estompare mutand treptat


cercul mai aproape de dreptunghi la fiecare
incercare.

Deasemenea alternati randomizat pozitiile stangadreapta a fiecarei forme.

Dupa ce elevul raspunde corect in 9 din 10 sau 19


din 20 incercari nepromptate, treceti la pasul
urmator.

PASUL 5:
5

Plasati ambele forme pe masa si prezentati SD1


(Cerc).

Daca este necesar, promptati fie prin atingerea


formei corecte, fie cu un prompter de pozitie.

Recompensati raspunsul corect, si estompati


prompterul de-a lungul incercarilor succesive.

Plasati criteriul de stapanire la 5 din 5 sau 9 din 10


raspunsuri corecte nepromptate, cu pozitiile stangadreapta ale formelor intercalate randomizat.

Apoi treceti la pasul 6.

PASUL 6:

Urmati aceleasi proceduri prezentate la pasul 5, cu


exceptia SD2 prezentat (dreptunghi).

Considerati acelasi criteriu de invatare ca la pasul


5.

Apoi treceti la pasul urmator.

PASUL 7:

Prezentati SD1 spunand cerc, imediat dupa plasarea


cercului si dreptunghiului pe masa.

Promptati daca este necesar, si recompensati.

Randomizati pozitiile stanga-drepata ale formelor.

Dupa ce a invatat (4 raspunsuri corecte nepromptate la


rand), prezentati SD2 (dreptunghi).

Promptati raspunsul, pentru a evita o eroare, si apoi


estompati prompterul.

Dupa ce elevul raspunde corect in 4 incercari


succesive nepromptate la rand, cu pozitiile formelor
randomizate, intoarceti-va la SD1.

Promptati, si asigurati 3 raspunsuri corecte


nepromptate la rand, apoi 2, si in final 1.

Plasati prezentarile SD1 si SD2 intr-o rotatie


randomizata.

Dupa ce SD-urile sunt rotate randomizat, stabiliti


criteriul de invatare a discriminarii la 9 din 10 sau 19
din 20 raspunsuri corecte nepromptate.

Generalizati discriminarea intre educatori si


ambiente.

IDENTIFICAREA UNOR FORME


ADITIONALE

Predati fiecare forma suplimentara in aceeasi


maniera in care au fost predate primele doua.

Forma selectata ca fiind al treilea obiectiv trebuie sa


arate diferit de primele doua forme, iar denumirea
sa trebuie sa sune de asemenea diferit.

O stea sau un patrat pot fi o alegere buna pentru


urmatoarea forma.

Dupa ce elevul atinge criteriul pentru a treia forme,


invatati-l pe elev sa discrimineze cea de-a treia
forma de primele doua.

In timp, gradat, cresteti dificultatea discriminarilor,


de exemplu prin contrastul dintre un oval si un cerc
sau a unui dreptunghi si un patrat.

In acelasi timp, cresteti gradat numarul formelor


prezentate pe masa odata, de la doua la trei sau
mai multe.

Randomizati pozitiile formelor, ca si prezentarile de


SD-uri. Ca si in cazul predarii culorilor

Focusarea initiala cand se predau formele, trebuie


sa se limiteze la formele care apar in mod obisnuit.

Predarea formelor suplimentare ar trebui sa fie


executata apoi intermitent.

GENERALIZAREA IDENTIFICARII RECEPTIVE A


FORMELOR

Incepeti trainingul de generalizare prezentand


desene ale stimulilor pe bucati separate de hartie
alba, de marime si forma identica.

Treceti la exersarea discriminarii, urmand


procedurile descrise mai devreme.

Odata ce este stapanita discriminarea desenelor,


treptat treceti la obiecte 3D de diferite forme, cum
ar fi farfurii, ceainice, tigai, mancare (de ex, prajituri
rotunde si prajituri dreptunghiulare).

Prin procedurile aratate pana acum, cei mai multi


elevi invata sa abstractizeze atributele care
constituie conceptul de forma.

ARII DE DIFICULTATE
1.

Daca elevul intampina probleme semnificativa in


deosebirea, de ex, a unui cerc de un dreptunghi,
incercati sa grupati un cerc cu o stea sau sa treceti
la o pereche complet diferita de forme.

2.

Daca problema continua cu dificultatea elevului


de a invata forme, mai luati odata in calcul
spunerea formelor la componenta de potrivire din
Programul de Potrivire si Sortare, pentru a va
asigura ca elevul urmareste (poate discrimina)
formele.

3.

Dupa ce elevul stapaneste aceasta aptitudine,


reintroduceti componenta receptiva a Programului
de Forme.

4. O alta procedura care poate fi utila in facilitarea

discriminarilor este introducerea unui stimul


contrastant.

5. Utilizarea unui stimul contrastant este considerat un

pas ante-training, si poate fi efectuat prin


contrastarea dintre SD1 (Cerc) cu un obiect 3D
cum ar fi pantof sau soseta.

6. Daca este necesar, utilizati prompteri de pozitie si

estompari ale acestora pentru stimulul contrastant,


de-a lungul incercarilor.

IDENTIFICAREA RECEPTIVA A
MARIMII

PREZENTAREA PROGRAMULUI

Programul Marimilor este conceput pentru a-i preda


elevului conceptul de marime, utilizand cuvintele
mare si mic.

Procedurile de predare a marimii sunt exact


aceleasi cu cele utilizate pentru a preda culorile si
formele.

Inainte de a i se preda identificarea receptiva a


marimilor, elevul trebuie sa achizitioneze potrivirea
diferitelor marimi si sa stapaneasca conceptele mai
putin complexe de forma si culoare.

MATERIALE:

Perechi de obiecte 3D, identice din toate punctele


de vedere, cu exceptia marimii;

Obiecte 3D neidentice de marimi diferite;

Desene cu obiecte mari si mici, pe cartonase si in


carti.

Prima pereche de obiecte selectate trebuie sa


exagereze diferentele de marime - un pantof de
tenis al unui copil mic si un pantof de tenis al unui
barbat.

SD1: cand dv spuneti Mare si prezentati un pantof


de tenis de adult.

R1: elevul sa arate cu degetul sau sa atinga


pantoful de tenis de adult.

SD2 (adica atunci cand dv spuneti mic si


prezentati un tenis de bebelus).

R2 ( elevul arata sau atinge tenisul de bebelus).

Pentru fiecare dintre urmatorii pasi, stati vis--vis de


elev si goliti toti itemii de pe masa inainte de fiecare
incercare.

PASUL 1:

Plasati un pantof de tenis de adult pe masa in fata


elevului si spuneti Mare.

Promptati raspunsul corect si recompensati.

Promptati aratand spre obiectul mare sau utilizati


un prompter manual, daca indicarea nu este
suficienta.

Estompati prompterul in incercarile urmatoare.

Odata ce elevul raspunde corect de unul singur,


mutati obiectul mare in pozitii diferite pe masa cu
fiecare incercare subsecventa de S1 in acest pas.

Cand elevul raspunde corect la 5 din 5 sau 9 din


10 incercari fara prompter, treceti la pasul 2.

PASUL 2:

Inlaturati SD1, tenisul de adult, de pe masa.

Prezentati SD2 spunand mic si plasand un item


identic cu itemul mare, cu exceptia marimii (in acest
caz, un tenis de bebelus) pe masa in fata elevul ui.

Odata ce elevul indeplineste criteriile pentru SD2


(5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte
nepromptate), supuneti SD1 si SD2 procedurilor de
invatare a discriminarii, cum este descris in pasul 3.

PASUL 3:

Spuneti MARE in timp ce puneti tenisul de adult


aproape de elev, si tenisul de bebelus la capatul
indepartat al mesei.

Daca prompterul de pozitie nu determina raspunsul


corect, dati un prompter manual sau de indicare pe
langa prompterul de pozitie in urmatoarea
incercare.

Estompati prompterul manual sau cel de indicare


mai intai, si apoi estompati prompterul de pozitie,
mutand obiectul mic in linie cu obiectul mare in
incercarile subsecvente.

Randomizati pozitiile stanga-dreapta ale celor doua


obiecte pe masa in decursul procesului de
estompare.

Considerati ca a invatat la 9 din 10 sau 19 din 20


raspunsuri corecte nepromptate, cand cele doua
obiecte sunt situate liniar la aprox 15 cm unul de
altul, iar pozitiile lor stanga-dreapta sunt intercalate
randomizat.

PASUL 4:

Spuneti mic, plasand tenisul de bebelus in fata


elevului si tenisul de adult la capatul indepartat al
mesei, intr-un prompter complet de pozitie.

Adaugati promptere suplimentare daca este


necesar si recompensati raspunsul corect.

Daca sunt utilizati prompteri suplimentari,


estomapati-i pe acestia mai intai, apoi treceti la
estomparea prompterului de pozitie.

Randomizati pozitiile stanga-dreapta ale obiectelor


pe masa in cursul procesului de estompare.

Treceti la urmatorul pas dupa ce elevul raspunde


corect la 9 din 10 sau 19 din 20 incercari
nepromptate.

PASUL 5:

Prezentati SD1 cu ambele obiecte pe masa.

Promptati daca e necesar, recompensati raspunsul


corect si estompati prompterul in incercarile
subsecvente.

Plasati criteriul de invatare la 5 din 5 sau 9 din 10


raspunsuri corecte nepromptate cu pozitiile stangadreapta ale obiectelor randomizate.

Apoi treceti la pasul 6.

PASUL 6:

Prezentati SD2 si urmati aceleasi proceduri


subliniate in pasul 5.

Dupa ce elevul raspunde corect in 5 din 5 sau 9


din 10 incercari nepromptate, treceti la pasul 7.

PASUL 7:

Plasati obiectele mic si mare pe masa, aliniate.

Prezentati SD1, promptati daca e necesar, si


recompensati raspunsul corect.

Randomizati pozitiile stanga-dreapta ale obiectelor


in incercari.

Considerati ca a invatat la 3 raspunsuri corecte


nepromptate la rand.

Cand acest criteriu de invatare este atins,


prezentati SD2 si promptati raspunsul, pentru a
evita o eroare.

Estompati prompterul.

Dupa ce elevul executa trei raspunsuri corecte


nepromptate la rand, intoarceti-va la SD1.

Promptati, si asigurati doua raspunsuri corecte


nepromptate intai la SD1 si apoi la SD2.

In cele ce urmeaza, alternati intre SD1 si SD2 dupa


un raspuns corect nepromptat la fiecare SD.

Prezentati SD1 si SD2 in rotatie randomizata.

Considerati ca a invatat la 9 din 10 sau 19 din 20


raspunsuri corecte nepromptate.

GENERALIZAREA IDENTIFICARII RECEPTIVE A


MARIMII

Dupa ce elevul invata sa identifice obiecte mari si


mici utilizand un set de obiecte 3D similare in toate
proprietatile cu exceptia marimii, introduceti seturi
suplimentare de obiecte 3 D, parcurgand pasii 1-7
din sectiunea precedenta.

Predati doar o singura pereche de obiecte odata.

Stabiliti criteriul de invatare la 5 din 5 sau 9 din 10


identificari cu succes a unor perechi noi de obiecte
ideintice.

Dupa ce elevul stapaneste identificarea receptiva


a obiectelor 3D identice in toate proprietatile cu
exceptia marimii, introduceti obiecte 3D nonidentice.

Incepeti prin a prezenta obiecte care sunt foarte


similarea, dar nu identice.

Gradat, introduceti obiecte tot mai diferite.

Odata ce elevul indeplineste criteriul de invatare a


obiectelor non-identice 3D, introduceti obiecte in
forma 2D.

Initial, testati generalizarea, neacordand


recompensa.

Daca elevul nu raspunde corect la incercarea de


proba, urmati pasii 1-7 descrisi in sectiunea
precedenta, pentru a preda discriminarea obiectelor
in 2D.

Stabiliti criteriul de invatare la 5 din 5 sau 9 din 10


raspunsuri corecte consecutive nepromptate, in
care se identifica obiectele identice, cu exceptia
marimii mici si mari, reprezentate ca stimuli 2D.

Apoi introduceti imagini de obiecte non-identice,


urmate de fotografii din carti.

Ca test final pentru generalizare, inversati SD-urile


obiectelor predate.

Cu alte cuvinte, prezentati un obiect pe care


elevul l-a invatat ca fiind mic, intr-un context in care
acesta se dovedeste a fi mare, si vice-versa.

ARII DE DIFICULTATE

Daca elevul are de la inceput dificultati in a invata


sa identifice receptiv marimea, introduceti un set
diferit de obiecte, punandu-le pe cele initiale
deoparte.

Daca elevul continua sa intampine dificultati, si


este incapabil sa faca vreun progres in identificarea
dimensiunii, dupa cateva saptamani de predare,
aveti in vedere amanarea temporara a acestui
program, si reintroducerea lui intr-un stadiu mai
avansat al terapiei.

Cand reintroduceti programul, urmati pasii 1-7


utilizand un set diferit de obiecte fata de cel (cele)
cu care elevul a inregistrat esecuri.

Daca elevul nu e capabil sa discrimineze


dimensiunea intre obiecte mici si mari, dupa
cateva saptamani de predare utilizand aceasta
procedura, intrerupeti sarcina de receptie si
introduceti denumirea expresiva a marimii.

S-ar putea să vă placă și