Sunteți pe pagina 1din 57

CAPITOLUL I : NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE

TUBULUI DIGESTIV

I.1. ANATOMIA SISTEMULUI DIGESTIV


Sistemul digestiv reprezinta ansamblul morfologic si functional de organe ce realizeaza
digestia si absorbtia alimentelor ingerate precum si evacuarea reziduurilor neasimilabile.
Digestia este procesul de descompunere a alimentelor ingerate n componente simple ce
pot fi absorbite de ctre organism pentru construirea i hrnirea celulelor, precum i pentru
obinerea energiei necesare activitilor zilnice. Se realizeaz cu ajutorul secreiilor diferitelor
organe implicate n digestie i al motilitii(activitatea muchilor SGI de amestecare i mpingere
a hranei ctre captul tractului digestiv).
Digestia are loc intr-un tub lung de 9 m, in tubul digestiv care incepe cu cavitatea bucala
si se termina cu rectul.
Partile principale sunt: cavitatea bucala, faringele, esofagul, stomacul si intestinele. Gura,
prima portiune a tubului se afla in cavitatea bucala. Aici au loc cele mai importante subprocese
ale digestiei, incepnd cu descompunerea moleculelor mari in molecule mai mici, dizolvabile.
I.1.1 Componenta tubului digestiv
a)Cavitatea bucala este separata de fosele nazale prin bolta palatina, alcatuita din palatul
dur si valul palatin. Limba este un organ musculos, alcatuit dintr-o radacina si un corp liber.
Dintii sunt organe dure, fixate in cavitati numite alveole dentare. Colul face legatura dintre
coroana si radacina.
In

consumarea

alimentelor

un

rol

important

il

au

dintii.

In partea din fata opt incisivi (patru in dantura superioara, patru in cea inferioara), patru canini
(cate unul in partea superioara si inferioara, pe ambele laturi), opt premolari si doisprezece

molari. Saliva este secretata de trei perechi de glande salivare. In faringe, esofagul se
incruciseaza cu caile respiratorii.
b)Esofagul este o conducta musculo-membranoasa ale carei capete sunt inchise de niste
inele musculoase.
c)Stomacul este un sac in forma de J, asemanator cu cimpoiul, ce se imparte in trei parti
functionale: gura stomacului - cardia, fundul stomacului si portiunea terminala. Aceste parti
produc sucuri gastrice diferite.
Producerea sucului gastric este controlata in mare parte de nervi si in parte de hormoni.
d)Pancreasul exocrin secreta sucul pancreatic (un lichid limpede si incolor), care este
condus prin doua canale in duoden. Situat in spatele stomacului, imediat sub acesta, seamana cu
o sticla culcata. Pancreasul incepe sa produca sucul imediat dupa ce hrana a fost introdusa in
gura. O alta functie principala a pancreasului uman este producerea celor doi hormoni
pancreatici,

insulina

si

glucagonul.

e)Vezica biliara este un sac in forma de para atasat de partea de jos a ficatului, functia ei
fiind de a depozita bila care se produce in ficat si de a o elimina la nevoie. Bila este un lichid
galben-verzui, avand in compozitia sa in cea mai mare parte apa, plus colesterol, saruri biliare si
acizi biliari. Bila se elimina prin canalul biliar comun in duoden unde se amesteca cu chimul
gastric.

Corpul

uman

are

nevoie

de

bila

pentru

digera

grasimile.

f)Ficatul, cea mai mare glanda (1,5-2kg), este situat in partea dreapta superioara a
abdomenului, sub diafragma. Pe fata superioara a ficatului se observa lobul drept si lobul stang.
Lobul drept este mai mare , ocupnd toata partea dreapta de sus a abdomenului. La exterior
exista o capsula conjuctiva - fibroasa din care pornesc spre interior pereti, care separa ficatul in
lobuli.
Ficatul produce zilnic aproximativ 1 litru de bila, care alimenteaza in permanenta vezica
biliara. Este un adevarat centru de reciclare, in special pentru globulele sanguine rosii moarte.
Durata normala de viata a globulelor sanguine rosii este de aproximativ 100 zile.
e)Intestinul subtire este partea din tubul digestiv care face legatura dintre stomac si
intestinul gros. Este un tub elastic si moale de muschi si membrane intestinale, care sta strns
rasucit in cavitatea abdominala, si care intins poate ajunge la o lungime de 6m. In intestinul
subtire se disting trei parti: duodenul, jejunul si ileonul.

Duodenul are forma literei C si este asezat in spatele abdomenului prin muschiul
peritoneal, celelalte parti fiind acoperite de peritoneu numai pe fata lor anterioara.
f)Intestinul gros are o lungime de 1,5m si o latime de 6,5 cm. Este impartit in 4 sectiuni
principale: cecum, colon, rect si canalul anal.
Prima portiune a intestinului gros este colonul, care incepe in partea dreapta a
abdomenului. Ileonul se varsa in colon deasupra capatului sau inferior. Segmentul inchis de sub
aceasta jonctiune - cecum, de forma unei pungi din care se prelungeste apendicele.
Colonul traverseaza abdomenul pe sub stomac, inainte sa se curbeze din nou brusc in jos. Partea
din colon care ajunge la pelvis se numeste rect, care este o portiune de trecere de aproximativ 12
cm

lungime,

ce

se

termina

in

canalul

anal.

Unit cu partea superioara a stomacului, duodenul este portiunea initiala a intestinului


subtire cu rol in digestia eficienta a hranei. Are o forma de potcoava ce inconjoara capul glandei
pancreatice. Peretele duodenului are doua straturi musculare care se contracta si se relaxeaza
alternativ, contribuind la deplasarea continutului alimentar in timpul digestiei.
Deasupra stratului muscular se gaseste submucoasa ce contine multe glande care secreta
mucusul protective, care previne autodigestia duodenului sau lezarea lui de catre compusi acizi.
In stratul superficial al duodenului, mucoasa, se gasesc glande care secreta un suc alcalin
ce contine unele dintre enzimele necesare pentru digestie. Sucul actioneaza, de asemenea, pentru
a neutraliza secretia gastrica acida. Celulele mucoasei necesita o reinoire constanta. Ele se
multiplica mai rapid decat oice alte celulue ale organismului: din o suta de celule, una este
inlocuita la fiecare ora pe tot parcursul vietii.

Fig.1.1. Anatomia tubului digestiv

I.2. ANATOMIA COLONULUI


Intestinul gros se intinde de la tunica ileonului, marcat prin valvula ileocecala, pana la
nivelul canalului anal, dar aceasta definitie morfofunctionala trebuie sa includa apendicele si
valvula Bauhin.
Aceasta conceptie cauta sa respinga o unitate functionala integratoare, dar
individualitatea morfofunctionala si patologica a diferitelor portiuni colice impun studiul
anatomic si patologic pe portiuni separate.
Lungimea intestinului gros variaza intre 100 150 cm, cu o medie de 130 150 cm,
cresterea in lungime se poate face pe seama intregului colon dar mai ales pe seama unor
segmente separate.

Fig.1.2. Colonul

Aceste alungiri pot fi congenitale sau castigate dea lungul vietii, ducand la dificultati in
investigatia radiologica atat in plenitudine cat si in dublu contrast astfel incat sigmoidul si
transversul au o lungime in jur de 50 cm, ascendentul 12 17 cm, iar descendentul 14 20 cm.
Calibrul intestinului gros prezinta o scadere progresiva incepand de la cec spre sigmoid cu
aproximativ 5 cm la cec si 2,5 cm la sigmoid dar in mod normal sau conditii patologice, exista
modificari de calibru prin spasme sau dilatari, creand astfel dificultati in investigarea colonului si
mai ales in punerea diagnosticului.
I.2.1. Cecul
Are forma de sac inchis in interior, iar superior se continua cu colonul ascendent, pe
peretele postero-intern la unirea dintre cec si ascendent se afla jonctiunea ileocecala prevazuta cu
un sfincter, numita valvula lui Bauhil. La aproximativ 2 cm sub aceasta se afla insertia
apendicelui vermicular.
Cecul poate fi invelit in intregime de catre peritoneu, situatie intraperitoneala sau poate fi
acoperit numai pe fata anterioara, situatie cand cecul este situat retroperitoneal ; cu toate acestea
cecul este considerat una dintre cele mai mobile parti ale colonului alaturi de transvers si
sigmoid.
Cecul este situat de obicei in fosa iliaca dreapta dar poate fi situat si inalt lombar, prerenal
sau jos in micul bazin. Ca aspect exterior el prezinta trei benzi musculare inguste care isi au
punctul de plecare la nivelul insertiei apendicelui si insotesc colonul pe toata intinderea lui.
Aceste benzi musculare sunt dispuse anterior iar celelalte postero- intern si extern.Aceste
benzi determina formarea de boreluri suprapuse sau trei coloane de umflaturi.
Din punct de vedere radiologic cecul poate fi impartit in doua:
-

fundul cecal

corpul cecului.

I.2.2. Configuratia interioara


In interior la nivelul cecului si intregului colon se gasesc:
- pliurile submucoase sau falciforme create de bandeletele longitudinale si apar ca niste
despartituri dispuse transversal fata de axul intestinului si constituie adevarate diafragme
incomplete.
-logile haustrale care sunt corespunzatoare boselurilor de pe suprafata organului.

A) Colonul ascendent
Este situat intre insertia valvulei ileocecale si a unghiului hepatic. Este situat retroperitoneal
si prin intermediul fasciei lui Toldt vine in contact cu patratul lombelor si polul inferior al
rinichiului drept. In afara, interior si anterior, colonul ascendent vine in contact cu ansele
intestinale.
Colonul ascendent este una dintre cele mai fixe portiuni ale colonului. Configuratia
exterioara este asemanatoare cu a cecului, cele trei bandelete musculare formeaza boselurile iar
in interior ele determina formarea pliurilor falciforme si a cavitatilor haustrale.
B) Unghiul hepatic al colonului
Face trecerea intre colonul ascendent si transvers, este situat in hipocondrul drept si lasa o
amprenta marcata pe fata interioara a ficatului. Este un segment semifix, iar posterior se
invecineaza cu rinichiul si portiunea a doua a duodenului iar anterior vine in contact cu ficatul
care il acopera.
C) Colonul transvers
Este partea cea mai mobila a colonului, poseda un mezocolon cu marginea anterioara
inserata pe colon iar cea posterioara fixa, este inserata de la dreapta spre stanga pe portiunea
inferioara a rinichiului, de partea a doua a duodenului, corpul pancreasului si partea superioara a
rinichiului stang.
Acest mezocolon la extremitate da nastere la doua formatiuni peritoneale si anume
ligamentul frenocolic drept si ligamentul frenocolic stang care fixeaza cele doua unghiuri colice
la peritoneul parietal. Ligamentul gastrocolic il solidarizeaza de stomac. Configuratia interioara
si exterioara este asemanatoare cu cea de la cec si colon ascendent cu singura deosebire ca
borelurile si haustrele diminua ca volum.
D) Unghiul splenic al colonului
Este predominent ascutit, este situat aproape in plan anteroposterior fiind asezat adanc in
hipocondrul stang, se invecineaza cu splina deasupra, cu marginea exterioara a rinichiului stang
intern si inainte cu marea curbura.
E) Colonul descendent
Este situat profund retroperitoneal alipit de ansele intestinului subtire, se intinde de la
unghiul splenic pana la o limita de demarcatie conventionala corespunzatoare crestei iliace
stangi. Este segmentul cel mai stramb al colonului si dispune de o musculatura puternica.
7

F)Colonul sigmoid
Alaturi de cec si transvers este una dintre cele mai mobile portiuni a colonului iar prima
portiune are o dispunere fixa ca a descendentului.
Prezinta un mezocolon sigmoidal care are o insertie colica de doua ori dand inflectiuni
sigmoidului, asemeni literei S.
Se gaseste in fosa iliaca stanga iar portiunea pelvina vine in raport cu vezica si rectul.
La nivelul sigmoidului exista numai bandelete musculare longitudinale si atunci el prezinta
doua serii de boseluri diminuate ca volum in raport cu restul segmentului colonului. La nivelul
sigmoidului se reduc si de asemenea numarul si volumul haustrelor interne.
G) Rectul si canalul anal
Rectul se intinde de la locul de terminare a colonului sigmoid pana la linia anorectala care
este circulara si desparte zona mucoasa de zona cutanata a rectului.
Lungimea rectului este 11 15 cm iar diametrul transversal de 2,5 3 cm, in timpul
umplerii cu bariu se pot dubla diametrele si apare fuziform dilatat in portiunea mijlocie si
ingustat la nivelul jonctiunii rectosigmoidiene si la nivelul portiunii perirenale.
In sens sagital, rectul descrie o curbura superioara cu concavitatea anterior si o curbura
inferioara cu concavitatea posterior iar in sens frontal o curbura inferioara cu concavitatea spre
dreapta. Posterior vine in contact cu sacrul si coccisul, fetele laterale sunt tapetate de peritoneu
iar anterior vine in contact cu organele genitale la femeie, prin fundul de sac al lui Douglas, iar la
barbat este separat de vezica urinara tot prin acelasi fund de sac.
Portiunea perineala vine in raport cu fosa isteorectala si uretra la barbat si vaginul la femei.
Rectul nu mai prezinta bandeletele musculare lipsind astfel boselurile si haustrele. Canalul anal
are o lungime de aproximativ 3 cm, este delimitat superior de linia anorectala si inferior de linia
anoperineala.
I.2.3. Structura intestinului gros
Intestinul gros prezinta aceleasi straturi ca si intestinul subtire, mucoasa, submucoasa si
musculoasa.

A) Mucoasa
Este mai groasa, lipita de valvule conivente, vilozitati si placi Pyer. Epiteliul este format
din celulele cilindrice, celulele calciforme. Corionul este tesut conjunctiv dens, contine elemente
limfoide si glande Lieberkuhn.
Musculatura mucoasei contine doua straturi de fibre netede, unul interior circular si al
doilea la exterior longitudinal, iar mucoasa canalului anal este de doua tipuri, tip cilindric situat
deasupra liniei anorectale si de tip malpighian situat sub linia anorectala ce face trecerea intre
mucoasa cilindrica si planul cutanat.
B) Submucoasa
Este formata din tesut conjunctiv, prezinta plexuri vasculare, capilare, limfatice si plexuri
nervoase.
C) Musculoasa
Prezinta un strat interior de fibre circulare si exterior un strat de fibre longitudinale care
sunt concentrate in bandelete circulare sau tenii intre care se gasesc pliurile semilunare sau
falciforme (boselurile).
Canalul anal prezinta o musculatura deosebita si anume prezinta sfincterul intern care este
compus din fibre musculare striate ce prezinta un fascicol profund, gros si mult mai superficial
subcutanat. Mai prezinta si muschiul ridicator anal care intareste sfincterul extern.
I.2.4. Vascularizatia intestinului gros
Partea dreapta a colonului este vascularizata prin ramuri ale arterei ileo-ceco-colice, artera
colica dreapta si cea mijlocie.
Partea stanga este vascularizata prin artera mezenterica superioara care da ramuri, artera
colica superioara stanga si artera inferioara stanga ce da ramuri sigmoidiene si rectale superioare.
Sistemul venos al colonului este asigurat de catre venele mezenterice superioare si
inferioare, care urmeaza traiectul arterei mezenterice.
I.2.5. Vascularizatia rectului
Este asigurata de arterele rectale sau hemoroidale superioare mijlocii si inferioare iar
vascularizatia venoasa a rectului isi are originea intr-un plex venos din stratul submucos care va
da nastere venelor rectale sau hemoroidale care se varsa atat in interiorul venei porte cat si in
interiorul venei cave inferioare.
9

Vasele limfatice isi au originea in plexul mucos si submucos formand pediculi care
urmeaza traiectul venelor.
Inervatia colonului este predominant vegetativa provenind din simpatic si parasimpatic.
Colonul drept primeste fibre simpatice din ganglionii colici si mezenterici superiori si fibre
parasimpatice din nervii vagi. Colonul stang primeste fibre simpatice din plexul mezenteric
superior si fibre parasimpatice din nervii splahnici pelvini. In peretii intestinului gros se gaseste
plexul micuteris Auerbach si plexul submucos Maissner. Inervatia rectala provine din ramurile
colaterale ale plexului rusinos si ale plexului sacrococcigian.
I.2.6. Sistemul limfatic
Isi are originea in stratul mucos, submucos, zona intravasculara si reteaua vasculara. Aceste
retele se aduna in ganglionii paracolici iar vasele limfatice rezultate se varsa in ganglionii
mezenterici superiori si inferiori.

I.3. NOTIUNI DE FIZIOLOGIE RECTOCOLICA


I.3.1. Functia motorie a intestinului gros
Functia intestinului gros este determinata de constituirea bolului fecal, stocarea acestuia si
in fine evacuarea materiilor fecale. In acest scop, colonul drept indeplineste rolul de constituire a
bolului fecal, prin absorbtie si reducere a volumului, pe cand colonul stang are rol de stocare si
evacuare.

10

Fig. 1.3. Probleme corelate cu constipatia

.
Fig. 1.4. Comparatia dintre tranzit normal si prezenta fecalomului
11

A)Miscarile de segmentare
Apar la distante regulate, ca expresie a contractiilor muschiului circular si sunt stationare,
realizand doar deplasari ale continutului intestinal pe distante mici, in ambele directii, favorizand
reabsorbtia hidrosalina.
1.Miscarile peristaltice
Sunt lente, mai putin frecvente si mai atipice, realizand contractii in valuri si favorizand
transportul continutului colic pe distante mici.
2. Miscarile antiperistaltice
Sunt rare, predominand la nivelul cecului.
3. Miscarile in masa
Apar de doua, patru ori pe zi, dupa micul dejun sau sub impulsul unor emotii sau stresuri,
sunt specifice colonului si intereseaza contractia a peste 2 cm de colon.
B)Tipuri variate de activitate motorie ale colonului
1.Cecul
Prezinta o activitate antiperistaltica in cicluri, imediat ce primeste continutul ileal. In
conditii fiziologice, aceste miscari nu produc reflex in ileon si au scopul de a favoriza brasajul
reabsorbtiei hidrice si saline.
2.Colonul proximal
Prezinta miscari de segmentare, ritmice, asimetrice, stationare, miscari de transport care
sunt rare. Se inregistreaza si functii de stocare, metabolism, bacteriene si absorbtie.
3.Colonul distal
Prezinta o intensa activitate motorie sub forma miscarilor de segmentare, nu atat in scopul
de reabsorbtie, ci cat mai mult de continenta. Propulsia se face datorita miscarilor de transport
initiate in colonul proximal.
4.Rectul
Prezinta in portiunea superioara, contractii care au ca scop sa intarzie trecerea continutului
colic in rect. In general, functia colonului sigmoid si a rectului este de continenta si in foarte
mica masura de reabsorbtie. Timpul de tranzit al colonului arata ca, in toate segmentele
colonului, se produc toate tipurile de activitate motorie mentionate. Factorii de care depinde
timpul de tranzit sunt:

12

-ingestia alimentelor,
-volumul si constitutia alimentelor,
-activitatea fizica,
-factorii psihoemotionali.
1.3.2. Functiile de digestie si absorbtie a colonului
Colonul nu este adaptat pentru un proces important de digestie sau activitate de absorbtie.
Totusi sub actiunea enzimelor bacteriene continua degradarea unor reziduuri, glucide neabsorbite
in insuficiente pancreatice, deconjugarea sarurilor iliace neabsorbite in intestinul subtire, etc.
Flora microbiana a colonului are si o proprietate de sinteza: permite absorbtia unor substante
medicamentoase.
A)Functia secretorie
a colonului se refera la mucus care are multiple roluri:
-adunarea particulelor si formarea bolului fecal;
-protectia mucoasei fata de agenti chimici si fizici;
-lubrefiant pentru deplasarea continutului colic.
B)Functia de absorbtie
Predominanta in colonul proximal se exercita asupra apei si a electrolitilor (Na, K, Cl, etc.),
datorita acestei proprietati , in colonul proximal are loc o intensa activitate de absorbtie hidrica si
salinica cu scopul de a modifica progresiv consistenta continutului colic si transformarii acestuia
in materii fecale.

I.4. METODE DE INVESTIGATIE RADIOLOGICA


Comparativ cu intestinul subtire, colonul pare mai accesibil investigatiei radiologice,
segmentul terminal al tubului digestiv ramane grevat de o serie de dificultati tehnice si de
formulare a diagnosticului. Complexitatea metodologiei investigative a colonului, ca si
importanta solicitare a bolnavului impun o informare competenta si completa din partea
clinicianului, referitor la afectiunea pentru care cere colaborarea radiodiagnosticianului.
Lungimea colonului si complexitatea structurala a diferitelor segmente reclama o conturare
cat mai precisa a sediului suferintei intestinului gros. Din pacate se mai gasesc indicatii de
13

control al tranzitului baritat la 24 ore pentru colite cronice, suspiciune de cancer al colonului sau
polipoza malignizata, cancer al rectului fara verificare rectoscopica etc. Clinicianul este obligat
sa verifice foarte bine argumentele clinice inainte de a le solicita. In perioada actuala, asistam la
o explozie metodologica de investigare a intestinului gros si este anacronic si condamnabil ca
numai pentru anumite suspiciuni sa se solicite examenul radiologic la 24 de ore (iradiatie inutila,
fara obtinerea unor informatii concrete).
I.4.1 Aspectul radiologic al intestinului gros, normal in lumina diferitelor metode de
investigatie
I.4.1.1. Investigatia radiologica a colonului prin tranzit baritat
Explorarea baritata per dos se face prin examinarea, la 6-8 ore si la 24 de ore, a opacifierii
intestinului gros. Se admite clasic ca pasajul baritat, permite cu precadere, aprecieri asupra
comportamentului functional, durata tranzitului, aspectele radiofunctionale spastice, hipotonii
sau atonii. Datele experimentale din literatura de specialitate, lucrari de fiziologie si
fiziopatogenie a unor autori ca S. F. Philip si I. Miscwicz confirma constatarea ca modificarile
radiologice de ordin functional sunt relativ inconstante, sunt expuse la o serie de factori
intercurenti ca: oboseala, consumul de alcool, excitante, droguri sau se gasesc sub influenta unei
suferinte digestive.
Majoritatea autorilor moderni si a radiologilor cu experienta sustin ca aprecierile
radiologice de ordin morfologic, sunt incorecte, incomplete, neconcludente si chiar periculoase
prin falsa securitate diagnostica, fapt ce a dus la abandonarea acestei metode de investigatie
I.4.1.2. Examenul radiologic al colonului prin clisma baritata
Clisma baritata sau irigoscopia, reprezinta metoda fundamentala si de selectie pentru
investigatia afectiunilor colonului.
a)Modalitati si conditii de realizare a clismei baritate
Pregatirea bolnavului pentru clisma baritata reprezinta conditia esentiala pentru o
realizare optima a investigatiei irigografice.
Curatirea colonului se face prin mai multe mijloace: administrarea de purgative mai
ales la bolnavii ambulatorii, la cei constipati sau dupa examinari baritate per os, substanta de
contrast persista timp indelungat la nivelul colonului.

14

Fig. 1.5.Investigatia radiologica a colonului prin tranzit baritat


Clismele evacuatorii pot realiza o golire ideala a intestinului gros in vederea irigografiei.
In mod normal, irigoscopia este precedata de o radiografie simpla care constata stadiul de
pregatire a bolnavului. In cazul unei insuficiente goliri a colonului se mai executa o clisma
evacuatorie chiar in serviciul de radiodiagnostic.
Cu toate aceste masuri de pregatire, daca la introducerea substantei de contrast se
constata inca reziduuri colice, trebuie sa se renunte in mod categoric la investigatie si sa se
reinceapa pregatirea corecta a bolnavului. Se considera ca numarul si valoarea clismelor
evacuatorii depinde de modalitatea lor de executare: inalte, executate cu rabdare, fara introduceri
brutale de lichid.
Regimul igienodietetic trebuie sa fie sarac in celuloza, grasimi si hidrati de carbon.
Deosebit de valoros este evitarea (1-2 zile) inainte utilizarii alimentelor cu mare potential
facultativ si producatoare de reziduuri . Un bun control in vederea pregatirii bolnavului se face
numai in conditii de spitalizare, experienta demonstrand ca la persoanele ambulatorii nu se poate
efectua o pregatire corecta a bolnavului.
b)Modul de executare a clismei baritate
Printre primele modalitati de realizare a irigoscopiei amintim inocularea continua, brutala
si invaziva a clismei baritate, fara control radioscopic, exceptand astfel durerile provocate de
distensia brusca a colonului, riscul perforatiilor, examinarea acestui colon umflat cu Ba nu
poate evidentia decat stenoze accentuate sau imagini lacunare provenite de la leziuni vegetative
voluminoase.

15

O a doua modalitate de efectuare a clismei baritate, la fel de retrograda, cu deosebirea ca


inocularea clismei baritate se face sub controlul ecranului, rezultatele constatarilor de diagnostic
i-si pastreaza si aici caracterul grosolan si superficial al descoperirii unor leziuni avansate ale
colonului.
Aceste doua modalitati de executare au dus la compromiterea metodei de investigare a
colonului deoarece erau trecute cu vederea leziuni mici polipoide, manifestari fine ale mucoasei
din boala Crohn, tuberculoza sau rectocolita hemoragica.

Fig.1.6. Boala Crohn-aspect endoscopic


Aparitia colonoscopiei a pus in discutie valoarea clismei baritate, in acest mod radiologii au
cautat noi metode de executare a irigoscopiei pentru a stabili echilibrul intre radiologie si
endoscopie.
O a treia modalitate de efectuare a irigoscopiei este studiul radiologic al colonului in stare
de colaps, dupa evacuarea unei importante cantitati de bariu. Se realizeaza sub control
radioscopic, repletiunea totala a colonului pentru verificarea leziunilor mari ale intestinului gros .

16

Fig.1.7. Boala Crohn-ulceratii vizibile in semn de sfoara

Fig.1.8. Boala Crohn-piesa extirpata-ileonectomie


17

Se evacueaza din cantitatea de bariu introdusa, colonul isi reia functionalitatera proprie
si prezinta zone de plisaj grosolan. Executarea de rotatii a bolnavului, imprimarea de oblice
pentru desfundarea anselor suprapuse si aplicarea compresiunii dozate ajuta la depistarea celor
mai mici accidente ale mucoasei.
I.4.1.3. Clisma baritata executata morfo-functional
Este cunoscut faptul ca irigoscopia reprezinta o trauma mecanica pentru colon, care atrage
dupa sine tulburarea tonusului si a peristaltismului intestinal odata cu declansarea senzatiei de
defecare, provocata de distensia anselor. Pentru a inlatura aceste inconveniente si in scopul de a
permite colonului sa-si revina la un tonus, peristaltism si autoplastica, s-au folosit doua procedee
de administrare a clismei baritate:
- o introducere moduata cu multa prudenta a bariului pe segmente si asteptarea aparitiei
aspectelor radiologice functional motorii.
- o evacuare treptata si partiala a bariului dupa o umplere masiva cu substanta de contrast.
Odata cu evacuarea treptata a bariului apar si aspecte functionale de tonus, peristaltism si
autoplastica.
Aceste doua modalitati se pot combina in raport cu necesitatile diagnosticului, in general
preferandu-se prima varianta care nu este asa traumatizanta pentru colon.
Prin inregistrarea tonusului , in cadrul clismei baritate, intelegem posibilitatea intestinului
gros de a se mula pe continut. Urmarirea dinamica seriografica a instalarii tonusului colic ne
furnizeaza informatii asupra integritatii sau infiltratiei peretelui intestinal.
I.4.1.4. Clisma baritata in dublu contrast
Reprezinta o ultima modalitate de executare a irigoscopiei. Irigoscopia prezinta modalitatea
ideala de efectuare a clismei baritate. Dublul contrast al intestinului gros se poate realiza
conform unor variante metodologice care difera in raport cu ordinea introducerii substantelor de
contrast(bariu, aer, apa), calitatea si cantitatea substantei baritate, etc.
Aerul se poate introduce dupa evacuarea unei clisme baritate executata standard,
efectuata cu un bariu mai mult sau mai putin consistent. Majoritatea autorilor sustin astazi ca
aceasta modalitate de efectuare a dublului contrast da rezultate mediocre.
Tehnica dublului contrast colic in prima intentie recunoaste o procedura radiologica
speciala: se introduce substanta de contrast pana la nivelul unghiului splenic al colonului, fara a-l
18

depasi si sa contina ingrediente impotriva precipitarii. Inaintarea substantei de contrast in restul


colonului se face, pe de o parte cu ajutorul rotatiilor bolnavului in sens orar, iar pe de alta parte
prin insuflatii de aer sub control radioscopic, in final executandu-se o importanta insuflatie de
aer, dupa necesitatile diagnosticianului.
Realizarea in bune conditii a irigoscopiei, in general, si a clismei baritate in dublu
contrast necesita aparatura mai mult sau mai putin specializata, in orice caz simpla si comoda, cu
scopul de a introduce si evacua cu usurinta diversele substante de contrast.
Pentru reusita unei irigografii in dublu contrast de prima intentie se recomanda respectarea
unor conditii:
-

realizarea uniforma a substantei de contrast la nivelul intregului colon;


constatarea de reziduuri (datorita unei insuficiente pregatiri) trebuie sa-l determinam pe

radiolog sa renunte la examinare;


pelicula de substanta de contrast trebuie sa fie de o duritate potrivita;
distensiile de aer ale colonului trebuie sa fie progresive pana in momentul ce substanta de
contrast a ajuns la nivelul cecului. In fazele urmatoare, distensia colonului trebuie sa fie

completa pentru a realiza asa numita perete de sticla a colonului;


degajarea diferitelor segmente ale colonului trebuie sa fie corect executata, cu ajutorul

rotatiilor, decubitelor, oblicelor sau incidentelor laterale;


fiecare segment important al colonului trebuie sa apara in dublu contrast pe cel putin unul
dintre clisee.
Aspectul normal al colonului in dublu contrast depinde de gradul de umplere cu substanta

baritata si de cantitatea de aer insuflata in colon. Dublul contrast al colonului, corect executat,
realizeaza pe segmente un perete destins si mulat cu un fin lizereu de substanta de contrast, fara
aparitia plisajului grosolan sau fin mucos.
Realizarea peretelui de sticla permite studiul celor mai mici imagini protruzive si
ulcerate. Studiul peretilor mulati cu pelicula de bariu permite si descoperirea accidentelor
conturului extern al ansei colice.
Clisma baritata a colonului sub toate variantele ei si mai ales sub forma dublului contrast
nu este lipsita de accidente si anume: perforatiile. Autorii nu pot preciza cauze ale perforatiei, in
afara de manuirea brutala a canulei intrarectale, in unele cazuri fiind vorba despre granuloame
vindecate sau cicatrici minuscule. De fapt majoritatea bolnavilor prezinta fisuri rectale sau mici
discontinuitati mucoase (relevate la interventiile chirurgicale). La batrani si la bolnavii cu o stare
generala precara introducerea clismei baritate trebuie facuta cu atentie, prudenta si blandete.
19

I.4.1.5.Endoscopia
Rectoscopia, rectosigmoidoscopia si colonoscopia reprezinta principalele examinari
paraclinice care completeaza, confirma si verifica constatarile radiologice.
Rectoscopia si rectosigmoidoscopia realizeaza de regula investigatia radiologica a
colonului, pe cand colonoscopia este precedata de clisma baritata a intestinului gros.
Colonoscopia da o valoare inestimabila in leziunile morfologice ale colonului, marime
grefata, comparativ cu clisma baritata, da o serie de incoveniente: refuzul bolnavilor, costul
ridicat al examinarii, imposibilitatea de a depasi anumite zone ale colonului, leziunile partial
stenozate, zonele spastice.
Atat in rectoscopie cat si colonoscopie biopsia ramane virtutea capitala a examenului
endoscopic.
In concluzie, in relatiile dintre radiologie si endoscopia rectocolonului ramane valabil
principiul colaborarii, al completarii reciproce a celor doua metode paraclinice in scopul
acoperirii zonelor oarbe, specifice fiecarei investigatii.

20

CAPITOLUL II. CANCERUL DE COLON

II.1. DEFINITIA CANCERULUI


Cancerul este un termen general cuprinzand variate tipuri de tumori maligne,
caracterizate printr-o crestere anrahica autonoma celulara, strabatand mai multe faze de la
invazia locala, la cea regionala, cu distrugerea tesuturilor din jur, urmata de raspandirea la
distanta prin metastaze, ducand la o boala progresiva, generalizata.
Cancerul este o grupare de celule anormale. Este cunoscut sub numele de tumora
(maligna), care creste fara a putea fi controlata. Tumorile canceroase invadeaza si distrug
tesuturile care le inconjoara. Nu toate tumorile sunt canceroase (exista si tumori benigne).
Tumorile benigne, care nu sunt canceroase, nu invadeaza si nu distrug tesuturi. O
tumoare benigna poate creste, insa, foarte mult. Tumorile canceroase pot raspandi celule
canceroase in alte parti ale corpului, fenomen numit metastaza, spre deosebire de tumorile benigne,
care nu se raspandesc in acest fel.

II.2. DEFINITIA CANCERULUI DE COLON


Cancerul de colon ocupa locul al treilea intre cancerele tubului digestiv, dupa cel gastric,
si rectal reprezentand 8-10 % din cadrul tumorilor maligne dezvoltate pe organismul uman,
Frecventa mare a localizarii cancerului la nivelul colonului se datoreste specificitatii fiecarui
teritoriu sau segment, colic, dispozitiei vasculo-limfatice, aparitiei bolii la oamenii varstnici.
Cancerul de colon are o viata latenta destul de lunga, asimptomatic la inceput, fapt care
ingreuneaza punerea diagnosticului in fazele primare. Depistarile precoce beneficiaza de
posibilitati terapeutice care pot duce la vindecare.
Se intalneste in mod egal la ambele sexe, mai frecvent peste 50 de ani dar nu rare sunt
cazurile, mai ales in ultimul timp de aparitie a cancerului de colon la tineri. Cancerul colic se
poate focaliza pe orice segment, colonul cuprinde 55% din localizari, iar dintre 75 % sunt
localizari la nivelul colonului sigmoid.

21

II.3. CLASIFICAREA CANCERELOR DE COLON


Studiile epidemiologice au cautat sa stabileasca legaturi intre frecventa cancerului de colon
si factorul geografic, factor alimentari, relatia cu polipii, caracterul familial al unor cancere
colice, rectocolita hemoragica, etc. Radiologul trebuie sa cunoasca si sa recunoasca concentrarea
acestor factori la un caz dat, in vederea focalizarii eforturilor diagnostice pentru descoperirea
celor mai mici accidente infiltrative sau protruzive ale mucoasei colice.
Radiodiagnosticul, in cadrul eforturilor sale investigative, va trebui sa tina seama de
urmatoarele puncte de vedere:
-

examinarea radiologica trebuie sa-si indrepte atentia spre fazele de inceput ale

neoplaziilor sau cel putin spre fazele utile din punct de vedere chirurgical;
descoperirea la timp a leziunilor protruziv-polipoide ar coincide cu depistarea

neoplasmului colic in faza de cancer intraepitelial sau intramucos;


investigatia radiologica va cauta sa puna in evidenta toate caracterele neoplasmelor

colice-infiltrante,vegetante,ulcerate,avand in vedere faptul ca ele se intrica.


principiul conform careia este mai usor sa descoperim neoplasmul colic punand in

evidenta unul dintre cele trei caractere macroscopice trebuie respectat;


suprainfectia, necroza si ulceratiile mucoasei in ulceratie, complica destul de repede

tabloul radiologic al neoplaziei colice;


radiologul este astfel pus in situatia de a decodifica imbinarea greu descifrabila radiologic
intre caracterul inflamator-reactional al reliefului si peretelui colic pe de o parte, iar pe de
alta parte radiosemiologia infiltrativ-neoplazica reflectata in autoplastica mucoasei, tonus

si peristaltism;
structura anatomo-histologica apare sub forma adenocarcinoamelor sau a carcinomului

coloid mucos sau a carcinoamelor anaplazice;


invazia locala a neoplasmului rectocolic se face circumferential ducand progresiv la

stenoza;
invazia in grosime a peretelui colic se face progresiv, de la faza intramucoasa la seroasa si

propagarea la organele vecine;


invazia ganglionara este decisiva pentru exereza si cu mult mai semnificativa decat

invazia parietala;
clarificarea TNM sau clarificarea Dukes raman orientative pentru radiolog, deoarece ele
nu se sprijina pe datele radiologice, pe de o parte, iar pe de alta parte ofera date continue

fara a exista un consens unanim;


investigatia radiologica poate descoperi cancere colice in stadii mucoase sau submucoase
prin evidentierea celor mai mici leziuni protruziv-polipoide ale lumenului intestinal;
22

radiosemiologia cancerului rectocolonului depinde de segmentul rectocolonului


investigat, de modalitatile investigatiei radiologice pentru care opteaza radiologul si de
faza evolutiva in care este depistat procesul tumoral.

Fig.2.1. Stadializarea cancerelor de colon

II.4. LOCALIZAREA CANCERELOR DE COLON


II.4.1. LOCALIZAREA CECALA
Aspectele radiologice depind de sediul localizarii la nivelul cecului. Localizarile basfondului si ale cecului propriu zis se caracterizeaza prin imagini lacunare mari, suprapuse pe
diverse planuri, policiclice, realizand amputarea polului inferior.
Dificultatile de interpretare radiologica sunt:
-

relieful bogat al cecului;


absenta sau raritatea elementelor peristaltice;
opacifieri incomplete cu Ba, simuland amputerea;
lipsa de rabdare a medicului sa a bolnavului de a opacifia cecul;
compresiuni de origine extrinseca.

23

Localizarile cecale cu cointeresarea valvulei Bauhin si a ileonului terminal se prezinta sub


forma imaginilor lacunare si a stenozelor. Investigatia radiologica a cecului spre deosebire de
restul segmentelor cecului trebuie sa foloseasca atat tranzitul baritat cat si irigoscopia sub
diferitele ei forme care se completeaza reciproc. Tranzitul baritat evidentiaza mai bine
comportamentul morfo-functional al valvulei Bauhin si al polului inferior al cecului. Imaginea
lacunara si stenoza sunt principalele combinatii ale tabloului radiologic realizat de tunicile
inflamatorii ale cecului, studiul polipoidal morfo-functional ar putea aduce indicii pentru
benignitate.
II.4.2. Localizarile tumorale ale colonului ascendent
Se caracterizeaza radiologic prin stramtare (stenoza), neregulat, anfractuoasa, imagine
lacunara excentrica si perivisceritica maligna. Caracteristic pentru aceste localizari sunt
tendintele de propagare spre extremitatea superioara, spre spatiul retroperitoneal, cu invadarea
ureterului si a duodenului, periviscerita maligna si invadarea spatiului laterocolic drept, provoaca
staza si dilatare importanta amonte de leziune.
II.4.3. Localizarile tumorilor la nivelul unghiului hepatic si splenic al colonului
Sunt dominate de stenoze si infiltratii anfractuoase, cu un intens proces de periviscerita
maligna.
Aceste aspecte radiologice sunt completate cu retractii ale topografiei unghiurilor
colonului. Fazele infiltrative genereaza dificultati de diagnostic din cauza suprapunerii si
angularii ansei unghiurilor colonului.

24

Fig. 2.2. Subocluzie intestinala-Sindrom Koenig-ileonul terminal cu stop complet la 8 cm de


valva ileo-cecala.

Dificultatile topografice sunt:


-

desfasurarea corecta a celor doua fluxuri colice este dificila si reprezinta cheia

diagnosticului;
proximitatea unghiului hepatic cu pedicul hepatic creeaza dificultati de diagnostic

diferential in localizarile tumorilor hepatice;


relatiile stranse ale unghiului splenic cu cupola diafragmatica stanga acuza o
simptomatologie comuna regiunii toraco-abdominale.

25

II.4.4. Localizarea cancerului la nivelul transversului


Apare radiologic sub forma predominant lacunara si ulcerata, infiltratia reprezentand mai
mult fondul general de evolutie al procesului malign.
Aspectul vegetant si ulcerant realizeaza stramtori cu perimiscenta maligna, dar lungimea
excesiva, mobilitatea relativ mare si accentuata, activitatea peristaltica a transversului creeaza
conditii favorabile invaginatiei la cele doua extremitati ale procesului tumoral, realizand aspectul
de imagine in pantalon de golf.
II.4.5. Localizarea tumorala la nivelul colonului descendent
Realizeaza aspect radiologic comun cu al colonului ascendent. Domina insa stenoza
anfractuos-neregulata, staza si dilatarea, intens proces de periviscenta, tendinta la ocluzie si
infectie.
II.4.6. Localizarile tumorale ale colonului sigmoid
Reprezinta cele mai frecvente cancere ale colonului si ocazioneaza cele mai dificile
probleme de diagnostic diferential:
a) cancerele localizate la nivelul jonctiunii dintre sigmoid si descendent sunt predominent
stenozant infiltrant vegetante
b) cancerele sigmoidului mijlociu intampina dificultati tehnice desebite
-

desfacerea si etalarea buclelor


obtinerea unui strat subtire
dificultatile compresiunii dozate si ale unui dublu contrast efectuat
imprimarea corecta a oblicelor si a decubitelor, reprezinta piatra de incercare
a radiologului.

c) cancerele regiunii rectosigmoidiene reprezinta capcana diagnostica de prim rang a


radiologului incepator si dificultatea esentiala pentru radiodiagnosticianul experimentat:
-

jonctiunea recto-sigmoidiana necesita impunerea de oblice si decubite pentru

desfasurarea ei;
forme predominant vegetante intralumen, dar si excentrice, muscand din peretele colic;
formele incipiente ocazioneaza un mozaic de semne radiologice: imagini polipoide
izolate sau aglomerate, pliuri cu dinamica modificata, microulceratii diseminate.

d) diagnosticul diferential al localizarilor sigmoidiene:

26

procese inflamatorii rectosigmoidiene


procese de periviscerita benigna si maligna de origine extrinseca

II.4.7. Localizarea rectala


Cancerele rectale intampina mari dificultati de evidentiere radiologica.
Aceste dificultati sunt:
-

utilizarea cat mai ingenioasa a incidentelor si decubitelor pentru evitarea suprapunerilor


si etalarea optima a peretilor rectali
- investigatia radiologica in strat subtire sondeaza mai bine perilizionalul morfofunctionala
-

din vecinatatea regiunilor mici protuzive


investigatia in dublu contrast probeaza elasticitatea peretilor rectali, posibilitatea de
distensie in totalitate a ampulei rectale, corespunzatoare morfologic a mucoasei in studiul

celor mai mici leziuni polipoide si a microulceratiilor


investigatia radiologica a rectului are valoare in starile de dupa tratament radioterapeutic,
constata diagnosticul tumorii vegetante, remanierile mucoasei si gradul de retractie prin

scleroza
obligativitatea radiologului de a face tuseul rectal inaintea irigoscopiei
constata permiabilitatea canalului anal si tonusul sfincterian
repereaza directia canalului anorectal si descopera formatiunile mari intralumen sau

compresiunile de origine extrinseca


descopera materii fecale intrarectale si recomanda noi clisme evacuatorii

II.5. CAUZELE CANCERULUI DE COLON


La baza dezvoltrii cancerului colorectal st procesul transformrii maligne a celulelor
din diferite esuturi ale colonului. n 75% de cazuri, cauzele dezvoltrii cancerului colorectal
rmn nedepistate. Celelalte 25% de cazuri le revin persoanelor cu riscul sporit de dezvoltare a
acestei boli.
Unele studii au artat c riscul de dezvoltare a cancerului colorectal se afl ntr-o legtur
direct cu modul de alimentaie a persoanei.
n special, riscul de dezvoltare a cancerului colorectal este mrit la persoanele care
consum mult carne i multe grsimi animale.
i invers, diminuarea riscului dezvoltrii cancerului colorectal este posibil datorit unei
diete bogate n fibre vegetale i antioxidani (fructe i legume proaspete), pete i uleiuri vegetale
nesaturate (ulei de floarea-soarelui, ulei de msline).

27

Conform studiilor recent efectuate, consumul regulat al buturilor alcoolice (n cantitate


de peste 30 ml de alcool pe zi) sporete riscul dezvoltrii cancerului rectal i, mai puin, a
cancerului n alte zone ale colonului. n plus la aceasta, riscul dezvoltrii cancerului colorectal
este mai mare la persoanele care consum berea, n comparaie cu cei care consum vinul.
Fumatul (n special, la vrsta fraged), de asemenea, sporete riscul mbolnvirii de cancer
colorectal.

II.6. TABLOUL CLINIC. SEMNE SI SIMPTOME


In evaluarea clinica a pacientilor cu cancer de colon este necesar sa se tina seama de doua
aspecte esentiale:
1.Existenta unui larg interval clinic asimptomatic datorat cresterii tumorale lente;
2.Caracterul nespecific al simptomatologiei, acesta aparand ca urmare a modificarilor de la
nivelul tumorii si tendintei de dezvoltare intralumenare sau intraparietale.
II.6.1. Semne si simptome care sugereaza o suferinta cronica
Tulburari de tranzit sau modificarea tranzitului habitual:
-diaree care apare fara cauza aparenta;
-constipatie care se accentueaza progresiv;
-alternante perioade de constipatie si diaree;
-falsa diaree, caracterizata prin materii fecale semiconsistente sau lichidiene reduse cantitativ la
pacientii cu neoplasme stenozante colonice;
-tenesme rectale;
-dureri abdominale localizate deobicei pe traiectul colonului la nivelul tumorii.
In neoplasmele penetrante durerea devina continua si iradiaza posterior.
Tumorile de cec perforate mimeaza simptomatologia unei apendicite acute. In cancerele
obstructive durerea este initial localizata pe traiectul colonului pana la nivelul tumorii si se
percepe intermitent sub forma de crampe insotite de balonare la acelasi nivel. Uneori ea creste in
intensitate, devine colicativa si se asociaza cu zgomote hidroaerice produse la propulsia
continutului fecal prin zona stenozanta.
Durerea dispare temporar dupa emisia de gaze si evacuarea materiilor fecale.
28

II.6.2. Semne si simptome specifice pentru o suferinta cronica


II.6.2.1.Hemoragiile digestive superioare
Pot fi acute sau mai frecvent cronice. Sangerarile acute se manifesta diferit in functie de
localizarea tumorii care s-a ulcerat.
In cazul neoplasmelor de colon distal si de rect, hemoragia se manifesta ca rectoragie
- sange rosu amestecat cu materii fecale sau izolat la inceputul scaunului, fie ca hematochezie
emisia de sange partial digerat de aspect rosu-caramiziu.
In tumorile stenozante de cec si ascendent, ca urmare a stagnarii intralumenare a
sangelui, hemoragia se poate exterioriza si sub forma de melena. Sangerarile cronice sunt mai rar
macroscopice, cel mai adesea avand un caracter ocult si determina aparitia anemiei hipocrome
microcitare.
II.6.2.1.Ocluzia intestinala incompleta
Constituie una din complicatiile majore ale cancerului de colon. Se manifesta sub forma
de dureri intense insotite de balonari ale segmentului supradiacent leziunii, zgomote hidroaerice
si eventual accentuarea peristaltismului.
Masa tumorala palpabila este dura, neregulata, mata, un caracter distinctiv reprezintandu-l
neoplasmul de colon transvers la care masa palpabila poate fi mobila.
II.6.3. Semnele si simptomele generale nespecifice
Apar deobicei tardiv in evolutia cancerului de colon. Starea generala a pacientului este
mult timp nealterata, astenia si anorexia caracterizand stadiile avansate. Scaderea in greutate,
desi prezenta la 2/3 din pacienti este in general nesemnificativa. Febra apare in cancerele cu
necroza intinsa si cele cu obstructii incomplete, traducand infectia supraadaugata. Paloarea
cutaneo-mucoasa este intalnita la pacientii cu sangerari oculte sau microscopice.
II.6.4. Semnele si simptomele datorate complicatiilor
Apar in stadiile tardive, limiteaza posibilitatile de interventie chirurgicala si agraveaza
prognosticul. Complicatiile cancerului de colon sunt variate. Au fost descrise complicatii
datorate invaziei

tumorale catre

lumenul

digestiv, ocluzia

intestinala

joasa

catre

mucoasa, perforatia in vasele sanguine intratumorale, hemoragia digestiva inferioara sau in

29

organele vecine, fistule vezicale vaginale, etc. Metastazarea se exprima clinic cel mai frecvent
prin hepatomegalie tumorala si icter sau ascita.
De o importanta particulara este depistarea sindroamelor paraneoplazice si poate fi unica
expresie

clinica

manifestata

chiar

in

stadii

evolutive

timpurii.

Se

pot

identifica

tulburari endocrine, cardiovasculare, nevralgice sau cutanate.

II.7. EXPLORARILE PARACLINICE


Explorarile endoscopice reprezinta cele mai utile investigatii paraclinice pentru dovedirea
existentei cancerului rectal, impactul lor crescand permanent pe seama progreselor tehnologice.
II.7.1. Polipectomia rectala dificila EMR
Localizarea polipilor adenomatosi la nivelul ultimei portiuni a intestinului gros este intr-o
proportie cuprinsa intre 40-60%1.
Procesul de transformare carcinomatosa (in cancer) a acestor polipi se produce intr-o
proportie variabila, intr-un interval de timp de 5-9 ani, astfel ca indepartarea lor constituie cea
mai buna strategie pentru prevenirea cancerului de intestin gros. Relatia dintre dimensiunea
polipului la primul diagnostic si probabilitatea ca acesta sa fie deja transformat canceros este
urmatoarea: daca are 2cm probabilitatea este situata intre 10-50%.
In afara polipilor adenomatosi, exista si alte tipuri de polipi benigni (non-cancerosi):
mezenchimali, neurogenici, inflamatori, hamartomatosi, limfoizi etc. Polipii transformati
cancerosi provin din aceleasi structuri celulare ca si cei benigni prezentati anterior: epitelial
adenocarcinom, carcinoid, melanom; mezenchimal leiomiosarcoma, sarcom, GIST.
Obiectivul principal al unui medic care efectueaza colonoscopie este de a indeparta toti
polipii cu risc de transformare canceroasa pe care ii gaseste la nivelul intestinului gros.
Polipectomia este operatia de indepartare endoscopica a polipilor. Dificultatea efectuarii
acestei manopere este legata in general de dimensiunile, forma si localizarea polipilor, precum si
de conditia pacientului(alterarea coagularii, patologie cardiaca/respiratorie/neurologica asociate).
Indepartarea polipilor plati cu localizarea cecala sau valva ileocecala are risc mai mare de
perforatie datorita grosimii reduse a peretelui colonic comparativ cu restul segmentelor.
Dimensiunea, configuratia (are sau nu pedicul) si arhitectura (tubular, vilos, tubulovilos, serat) au
importanta in decizia de indepartare endoscopica sau de indrumare a pacientului catre chirurgie.

30

Daca polipii

au mai putin de 1,5cm au risc neglijabil de a fi transformati malign

(canceros) si pot fi indepartati in majoritate pe cale endoscopica, ceilalti cu dimensiuni mai mari
de 2cm pot sa fie deja transformati. Polipii transformati canceros doar la nivelul stratului
superficial celular (in situ) pot fi indepartati endoscopic prin tehnicile speciale de EMR rezectie
mucoasa endoscopica sau ESD- Disectie mucoasa endoscopica.
Decizia de indepartare a unui polip pe cale endoscopica trebuie sa aiba la baza doua mari
argumente: rezectia sa fie completa in procent de 100%, iar polipul sa nu prezinta semne de
invazie in straturile profunde. In cazul unui polip malignizat este foarte importanta distanta fata
de marginea anala externa. Cu cat aceasta este mai mica cu atat sansele ca pacientul sa-si
mentina continuitatea tubului digestiv(evitarea anusului contra naturii)sunt mai reduse. De
aceea e foate importanta masurarea exacta a dimensiunilor polipului/tumorii, localizarea acestuia
anterioara/posterioara, precum si caracterul circumferential/semicircumferential.
II.7.2. Ecoendoscopia rectala flexibila 360
Poate preciza cu exactitate dimensiunile, localizarea, distanta precisa fata de marginea
anala externa, dar cel mai important daca polipul este limitat la stratul mucoasei si poate fi
indepartat endoscopic prin EMR(nu prezinta invazie in straturile profunde si nu exista ganglioni
cancerosi ).
II.7.3. Rectosigmoidoscopia
Este justificata ca examen de prima alegere deoarece 50-60% din CRC sunt localizate pe
ultimele 60 cm ale intestinului gros. Exista doua modalitati tehnice de efectuare a acestei
explorari:
A)Rectosigmoidoscopia rigida
Permite explorarea ultimilor 20-30 cm ai colonului si asigura:
- aprecierea distantei de la orificiul anal pana la tumora;
-descrierea pozitiei pe peretele acesteia si a gradului de extensie circumferentiala;

31

Fig. 2.3. Rezectie mucoasa endoscopica

-precizarea aspectului macroscopic;


-prelevarea de endobiopsii dirijate multiple si plasarea unei sonde de endografie endorectala.
B)Rectosigmoidoscopia flexibila
Reprezinta o metoda ce inlocuieste treptat rectosigmoidoscopia rigida ca urmare a
posibilitatilor superioare de explorare a vizualizarii mai clare a mucoasei si a disconfortului mai
redus.
II.7.4. Colonoscopia
Reprezinta cea mai valabila metoda de diagnosticare a CRC. Aspectele colonoscopice
ale CRC sunt diverse :
-

masa vegetanta cu sau fara ulceratii;


masa polipoida senila sau pediculata;
zona de stenoza inelara circumferentiala sau zona cu stricturi neregulate;
lumen tubular ce nu se destinde la insuflatia de aer ca urmare a infiltrarii neoplazice.
32

Fig.2.4. Colonoscopie

Fig.2.5. Aspecte ale cancerului de colon in diferite stadii de colon, vizibile la colonoscopie

33

Fig. 2.6. Explorari imagistice


II.7.5. Irigografia (clisma baritata)
Se realizeaza cu bariu fluid sau cu alte produse hidrosolubile de contrast prin examinarea
in umplere dupa evacuarea partiala sau totala cu insuflatie.
Imaginile radiologice difera in functie de aspectul macroscopic al tumorii :
-

formele vegetative dau o imagine de lacuna;


cele ulcerovegetative dau o imagine de nisa in lacuna;
cele infiltrante dau o imagine de stenoza.

Fig.2.7. Vizualizarea colonului prin clisma baritata

34

La nivelul rectului imaginea relevanta este de rect amputat; pe colonul sigmoid si


descendent aspectul radiologic este de lacuna sau de stenoza:
-

imaginile lacunare sunt bine circumscrise;


stenoza poate fi partiala sau completa si se intinde in sens longitudinal dand aspect tipic
de cotor de mar.
Cancerele localizate pe colonul transvers apar radiologic sub forma de stenoza(imagine in

pantalon bufant). Cancerele de cec au imaginea radiologica lacunara localizata la nivelul unui
perete sau circumferential.
II.7.6. Alte examinari radiologice
Examenul pe gol in ortostatism este folosit doar in urgenta, pentru diagnosticul
complicatiilor cancerului rectocolonului (ocluzii, perforatii).
Radiografia toracica poate evidentia metastaze pulmonare.
Radiografia sau scintigrafia osoasa folosita pentru depistarea metastazelor osoase.
Ecografia abdominala este utila pentru identificarea maselor parietale digestive, dar
mai ales pentru aprecierea stadiului tumoral.
Ecografia endorectala asigura explorarea peretelui rectal si al spatiului perirectal si se
realizeaza fie cu sonda rigida fie cu un endoscop.
Tomografia computerizata permite analiza completa a cadrului colic, nu este un
examen de prima intentie pentru diagnostic. TC este mai viabila decat ecografia, dar nu poate
identifica extensia pericolica la debut. Este utila pentru depistarea metastazelor viscerale.
II.7.7. Tuseul rectal
Tuseul rectal este o manevra clinica obligatorie la orice suspiciune de cancer de colon,
doar 510% din tumori sunt accesibile la aceste explorari. Pe langa evidentierea tumorilor
ampulelor rectale, permite aprecierea prezentei invaziei perirectale. Importanta tuseului rectal ca
test de screening a fost infirmata pe studii statistic.

35

II.8. DIAGNOSTICUL POZITIV


Exista 3 moduri de diagnostic a pacientilor :
1.Depistarea cazurilor izolate datorita adresabilitatii pacientilor la medic, fie pentru o
simptomatologie sugestiva, fie ca urmare a examinari clinice pentru acuze legate de alte organe.
Anamneza si examenul clinic ridica suspiciunea de cancer de colon, explorarile endoscopice
si/sau imagistice detecteaza tumora, iar histopatologia confirma natura maligna a acestuia.
2. Screeningul populatiilor cu risc mediu sau crescut de cancer de colon. Se realizeaza in
cadrul profilaxiei secundare si identifica indivizii cu cea mai mare probabilitate de a avea cancer
de colon sau polipi colonici din grupul celor fara semne sau simptome de boala.
3. Supravegherea, adica monitorizarea indivizilor cu antecedente de boala rectocolonica
predispozanta la cancer de colon.

II.9. DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL


Nr.
1

Boala

Criteriile de diagnostic diferential

Rectocolita ulcerohemoragica si boala-aspecte imagistice caracteristice


Crohn colonica

-histologie specifica

Diverticuloza colonica

-aspecte radiologice si imagistice caracteristice

Angiodisplazie

-imagine arteriografica sugestiva

Diaree HIV

-teste urologice pozitive


-manifestari clinice sugestive

Colita pseudomembranoasa

-date epidemiologice
-dupa administrarea de antibiotice
-identificarea toxinei clostridium in scaun
-endoscopie sugestiva

36

Colita ischemica

-batrani
-manifestari clinice: rectoragie, durere
-rect indemn endoscopic
-imagine arteriografica sugestiva

Tuberculoza colonica

-asociere cu tuberculoza pulmonara (deseori)


-identificare BK in scaun
-aspecte imagistice caracteristice

Colon iritabil

-histologie specifica
-excluderea tuturor cauzelor organice

Tab.2.1. Diagnosticul diferential

Fig.2.3. Diverticuloza sigmoidiana

37

II.9. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC


Supravietuirea la 5 ani de la diagnostic a pacientilor cu CRC a cunoscut in ultimii 30 ani o
imbunatatire evidenta ca urmare a diagnosticarii in stadii mai precoce si a imbunatatirii
mijloacelor de tratament. Cu toate acestea global aproape 50% din pacienti decedeaza in primii 5
ani.
Exista o serie de indicatori de apreciere a prognosticului.
Indicatorii histologici cel mai folosit este stadiul tumoral:
-supravietuirea la 5 ani in stadiu A este de 90 100%
B1

75 90%

B2

65 80%

C1

40 65%

C2

9 50%

1 30%

Fig.2.4. Repartitia pe medii de viata a bolnavilor de cancer


Aceasta distributie semnifica situarea in parametri inregistrati ca medie specifica
nationala multianuala pentru categoria de varsta 15-64 ani, ca si pastrarea tendintei la nivel
anual.
38

La lotul de bolnavi din categoria de varsta > 65 ani se inregistreaza valori comparabile cu
cele inregistrate la nivel national, datorita unor fenomene nesemnificative statistic. Se
inregistreaza o distributie diferentiata a grupurilor provenind din mediul urban care sunt mai
numeroase fata de bolnavii din mediul rural, ceea ce denota o mai buna depistare din partea
medicilor de familie din urban.

II.10. TRATAMENTUL CANCERELOR DE COLON


II.10.1. Tratamentul chirurgical
I.10.1.1. Indicatii teoretic orice pacient cu cancer de colon poate fi supus tratamentului
chirurgical:
-

pentru CRC localizat la peretele intestinal (Stadiul 1 TNM), interventia are scop curativ;
pentru extensia la CRC regional si la distanta (stadiul 2-3 TNM), chirurgul asigura
excizia tumorii prorative si incearca indepartarea cat mai completa a tumorilor invadate si

a metastazelor;
pentru CRC complicat (obstructie, hemoragie) si/sau cu metastaze la distanta (stadiul 4

TNM), tratamentul chirurgical initial , are in general , un rol paleativ;


- ulterior se poate completa cu o interventie curativa.
II.10.1.2. Contraindicatii in unele situatii particulare tratamentul chirurgical nu se poate
efectua ca in CRC cu metode practice diseminate sau cu metastaze in organe diferite (ficat si
plaman), sau in conditii patologice asociate care contraindica interventia chirurgicala.
II.10.1.3. Principii generale
1. Extensia rezectiei scopul principal al chirurgului in CRC este rezectia completa a
tumorii. Tratamentul chirurgical consta din excizia unui segment de intestin cu lungime adecvata
distal si proximal al tumorii.
2. Disectia ganglionilor limfatici interventia chirurgicala curativa necesita obligatoriu
evitarea larga a ganglionilor din teritoriul de drenaj limfatic corespunzator.
Vizual se indeparteaza ganglionii paracolici si cei enterocolici; pentru distrugerea celor
centrali se iau in consideratie varsta pacientului conditiile medicale asociate precum si
particularitatile depistate intraoperator .
II.10.1.4. Tipul de interventie chirurgicala curativa
39

Factorul decisiv in alegerea tipului de interventie curativa este localizarea tumorii .


In cazul cancerului de colon localizat pe colonul descendent se practica hemicolectemie
stanga.
In cazul cancerului de colon localizat in partea dreapta a cadrului colic se practica
hemicolectomie dreapta extensia fiind in functie de localizarea exacta a CRC.
Cancerul de colon sigmoidian este extirpat prin sigmoidectomie.
Exereza curativa a CRC, depinde de distanta fata de orificiul anal: 12-18 cm rezectie
rectala pe cale abdominala; sub 6 cm amputatie rectala; 6-12 cm decizia este hotarata
intraoperator.
Exereza pe cale endoanala este rezolvata doar chirurgical in stadiul T1 sau T2.
II.10.1.5. Tratamentul chirurgical complicat
Traditional ocluzia pe colonul stang se rezolva in trei timpi:
1.Cecostoma sau colostoma pe transvers la 10 14 zile.
2.Rezectia tumorii .
3.Indicarea colostomei in repunerea in tranzit a colonului.
Perforatia acuta in cavitatea peritoneala conduce la peritonita generalizata sau la abcese
care impune pe langa cura chirurgicala si lavajul periboseal.
II.10.1.6. Situatii particulare tratamentul cancerului in polip variaza in functie de extensia
terenului malign. Daca acesta nu depaseste muscularis mucosae se poate practica fie
polipectomia endoscopica fie cea chirurgicala. Daca tumora invadeaza membrana se indica cura
chirurgicala.

40

Fig.2.4. Chirurgie laparoscopica minim invaziva

II.10.2. Tratamentul adjuvant al cancerului de colon


Se efectueaza in continuarea interventiei chirurgicale curative. Efectele agentilor
chimioterapeutici folositi in tratamentul CRC sunt contradictorii, dar numai pe baza de 5Fluorouracil sau dovedit eficienti in clinici controlate. Chimioterapia poate fi efectuata pe cale
sistemica sau portala.
A)Tratamentul adjuvant al cancerului rectal sunt folosite aceleasi combinatii chimioterapice,
dar exista o serie de diferente in eficacitatea diferentelor :
- administrarea de 5-FU izolata sau in asociere cu metil-CCNU determina cresterea
supravetuirii dar nu scade rata recurentilor locali.
- asocierea a 5-FU cu radioterapia este benefica pentru reducerea recidivelor locale in
stadiile 2 si 3 TNM.

41

Tab.2.2. Recomandarile de tratament adjuvant interventiei chirurgicale in CRC


Cancer de colon
Stadiile 1 si 2 TNM
Stadiul 3 TNM
Stabilit
Alternativa
Stadiul 4 TNM
Cancer de rect
Stadiul 1 TNM
Stadiile 2 si 3 TNM
Stabilit
Alternativa
Stadiul 4 TNM

Tratamentul adjuvant recomandat*


Fara
5-FU +Levamisole
5-FU +Leucovorin
?(Fara/5-FU +Leucovorin)
Tratamentul adjuvant recomandat*
Fara
5-FU (bolus) + iradiere pelvina
5-FU (perfuzie continua) + iradiere pelvina
? (Fara /5-FU + Leucovorin)

*Aceste recomandari sunt supuse schimbarilor datorita acumularilor de noi dovezi


survenite cu mare repeziciune in acest domeniu; de aceea, ele trebuie adaptate permanent.
II.10.3. Chimioterapia CRC avansat se efectueaza in stadiul Dukes(4 TNM) cu scopul
imbunatatirii supravetuirii. Datele actuale pot fi sintetizate astfel:
- Administrarea izolata a pirimidelor fluorinate nu este utila
- Inundarea biochimica a 5-FU determina prelungirea semnificativa a ratei de regresie
tumorala, a intervalului dintre tratament si progresia bolii si a calitatii vietii in comparatie cu
utilizarea izolata de 5-FU. De aceea administrarea de 5-FU cu acid folic in doze mici poate fi
considerat tratamentul standard al CRC cu metastaze.
Se considera ca in ciuda dificultatilor tehnice terapia genica va deveni intr-un viitor
apropiat componenta esentiala a tratamentului bolii canceroase.
II.10.4. Profilaxia CRC
II.10.4.1. Profilaxia primara
Obiectivul profilaxiei primare este evitarea initierii procesului patogenic prin identificarea
si eradicarea factorilor etiologici ai CRC. Se folosesc doua cai pentru atingerea acestui scop:
1.Chemoterapia are la baza constatarea inca nefundamentata patogenic .Studiile statistice
si analistice efectuate ulterior au dovedit ca aspirina administrata timp de maximum 1 decada in
dozele indicate in profilaxia bolilor cardiovasculare diminueaza substantial riscul de aparitie al
CRC, similacul utilizat regulat timp de cel putin 4 luni scade semnificativ numarul si
42

dimensiunea polipilor adenomatosi la pacientii cu PAP, efectul AINS asupra polipilor colonici
sporadici nu este importanta.
2.Dieta protectiva are recomandarile :
-

diminuarea consumului de lipide alimentare (animale si vegetale) la numai 20% din

totalul caloric;
- cresterea cantitatii de fibre ingerate cel putin 25 g/zi;
- consumul zilnic de fructe si legume;
- evitarea consumului caloric excesiv si a excesului ponderal.
II.10.4.2. Profilaxia secundara
Obiectivul profilaxiei secundare este diagnosticul precoce al CRC, inainte ca trauma sa
depaseasca mucoasa si sa metastazeze, pentru ca interventia terapeutica sa aiba eficacitate
maxima.

43

III. CANCERUL DE COLON STANG

III.1. TABLOUL CLINIC


Colonul stng are diametru mai mic dect cel drept i aici materiile fecale au deja
consisten solid. Ele depesc cu dificultate obstacolele aprute la acest nivel, prin urmare
tumorile de colon descendent i sigmoid i semnaleaz mai repede prezena, fiind diagnosticate
de regul n stadiu incipient.
Primele semne in de modificarea progresiv a tranzitului intestinal. n special la
vrstnici, orice constipaie recent instalat trebuie atent investigat, pentru a elimina cancerul
colonic dintre cauzele posibile. Alteori, pacienii devin diareici sau au scurte perioade de
constipaie, alternnd cu perioade de diaree neexplicat prin diet.
Cnd apar, durerile cresc progresiv n intensitate i semnific nu att invazia organelor
vecine, ct mai ales distensia colonului n amonte de obstacol. Uneori pot mima o apendicit
acut, chiar dac motivul real al obstruciei se afl pe sigmoid.
Tumorile de colon stng nu ating dimensiuni impresionante, ca pe dreapta, ci determin
mai frecvent gtuirea peretelui colonic(se spune medical c stenozeaz lumenul colonic). La
nceput trec uor de obstacol i materiile fecale, i gazele, apoi numai gazele, pentru ca n
stenozele severe s nu mai treac nimic.
Abdomenul se umfl ca un cimpoi, pacientul nu mai are poft de mncare, simte c vars
dup numai dou guri de ap. Pot aprea chiar vrsturi abundente. Vorbim n acest caz de o
ocluzie intestinal prin cancer de colon stng. Aceast complicaie este o mare urgen
chirurgical, fiind letal n lipsa tratamentului.
Cnd tumora se ulcereaz, scaunul poate fi amestecat cu snge, de regul mai nchis la
culoare. Mai rar n cancerul de descendent i sigmoid, mai frecvent n cancerele situate la limita
cu rectul, materiile fecale pot conine mucoziti amestecate cu snge. Cteodat presiunea
gazelor din interior este att de mare, nct peretele colonului cedeaz i se perforeaz. Obinuit,
perforaia se produce la nivelul cecului, unde presiunea e mai mare, peretele mai subire i
vascularizaia mai proast. Fecalele se revars n abdomen, genernd o foarte grav form de
peritonit.
44

Fig.3.1. Tomografia computerizata cancerul de colon stang

III.2. DIAGNOSTICUL PARACLINIC


III.2.1. EXAMENE DE LABORATOR
Se ncepe printr-un consult medical i un minim set de analize. Destul de frecvent, n
snge apar substane specifice, numite markeri tumorali (CEA, CA 19-9 etc). Determinarea lor
nu se face de rutin, ci doar dac se suspicioneaz prezena unui cancer. Markerii tumorali sunt
utili i pentru monitorizarea postoperatorie a pacientului. Ei reapar n snge cu mult timp nainte
ca eventuala recidiv sau metastaz s fie vizibile prin alte investigaii.
Diagnosticul de certitudine se pune prin examen histopatologic, analiznd la microscop
fragmente de tumor prelevate colonoscopic sau din piesa extirpat chirurgical.
III.2.2. EXAMENE RADIOLOGICE

45

Ecografia abdominal este practic inutil pentru diagnosticul tumorii propriu-zise.


Totui, ea deceleaz metastazele din ficat, elimin alte cauze ale simptomatologiei, nu doare, nu
iradiaz i se poate repeta ori de cte ori este nevoie, fiind folosit de rutin.
Cu ceva timp n urm, se folosea ca metod de diagnostic irigografia cu bariu. Prin
clism se introducea n colon sulfat de bariu, pacientului efecundu-i-se apoi o radiografie.
Irigografia a fost aproape complet nlocuit cu metode imagistice moderne colonoscopie i
examen CT.
Colonoscopia vizualizeaz tumora i ofer posibilitatea biopsierii ei. Uneori, starea
pacientului nu permite efectuarea acestei investigaii, ea fiind nlocuit cu o tomografie
computerizat.
Examenul CT cu substan de contrast ajut i la stadializarea bolii, prin identificarea
eventualelor metastaze.

III.3. SCREENING-UL SI PROGNOSTICUL PACIENTILOR CU CANCER


DE COLON STANG
Dintre toti pacientii care au avut recurenta dupa rezectia curative a carcinomului de colon
si rect, 80% din aceste recurente au aparut in primii 2 ani.
In present se considera ca locul unde se gasesc recidivele neoplazice sunt: linia de sutura,
mai putin frecvent in ficat si plamani, iar odata ce sunt depistate sunt supuse rezectiei.
Contributia endoscopiei sau a testului guainac in materiile fecale in diagnosticarea
recurentei pe linia de sutura este mica. Ratiunea majora a colonoscopiei este depistarea tumorilor
colonice sincrone sau metacrone de obicei polipoide.
Sigmoidoscopia rigida este definita de Gilbertson ca un screning adecvat preoperator si
postoperator ca o parte importanta a unui program de supraveghere a pacientilor cu cancer colorectal.
Tehnicile

utilizate

in

screening

sunt:

CEA(antigen

carcioembrionar),

proctosigmoidoscopia fibrooptica flexibila sau rigida, examinarile cu contrast de bariu si testele


de hemoragie oculta fecala.
Cele mai frecvente paterne de metastazare conform relatarilor lui Whiteley sunt
locale(33%), intraabdominale(14%), hepatice(33%) si sistemice(20%). Metastazele sistemice

46

invadeaza plamanul si ficatul, iar in plus alte locuri de metastazare sunt:ovarul(20-25%), osul si
creierul.
Pacientii vor fi urmariti la fiecare 3 luni printr-o examinare fizica atenta,CEA si
examinari rectale si colonoscopice.
Radiografia toracica va fi facuta la fiecare 6 luni. Dupa 2 ani de tratament,frecventa
urmaririi poate fi scazuta la 6 luni. Valorile seriate in dinamica ale CEA concluzioneaza ca
aceasta este un indicator timpuriu al bolii recurente, dirijand procedeele de second-look.

Fig.3.2. Anatomia intestinului gros

47

Fig.3.3. Tumora de colon descendent-piesa anatomo-patologica

III.4. PREGATIREA PREOPERATORIE


Interventia chirurgicala constituie o forma de agresiune, determinand din partea
organismului un raspuns caracterizat fie prin manifestari minore fie printr-un sindrom reactionar
sistemic, denumit sindrom postoperator sau boala postoperatorie.
Reactia organismului operat si traducerea ei clinica sunt variabile in intensitate in
functie de amploarea si durata interventiei, calitatea anesteziei, terenul individual, varsta,
afectiunea de baza pentru care s-a intervenit, calitatea ingrijirilor preoperatorii, preoperatorii si
postoperatorii.
Ingrijirea bolnavilor inainte de interventiile chirurgicale, in scopul pregatirii lor, variaza
in raport cu motivul pentru care se face interventia, cu starea generala a bolnavului si cu timpul
avut la dispozitie pana in momentul operatiei.
O buna pregatire a bolnavului consta intr-o serie de masuri luate cu scopul de a intari
capacitatea de rezistenta a organismului si a preveni complicatiile postoperatorii.
Asistenta medicala va discuta foarte incurajator in zilele de dinaintea operatiei si mai
ales in ziua premergatoare operatiei. Ea nu va da insa nici un detaliu deosebit asupra tipului de
operatie, decat daca are o indicatie speciala din partea medicului. Va asigura bolnavul ca totul se
48

va desfasura in conditii perfecte, ca echipa operatorie (chirurgi, anestezisti, cadre medii) va face
totul pentru ca operatia sa se desfasoare bine.
III.4.1. Pregatirea generala preoperatorie
Pregatirea la care sunt supusi toti bolnavii inainte de operatie consta din:
-

menajarea bolnavului de traumatisme psihice si lamurirea lui asupra felului cum decurge

operatia
explorarea capacitatii de aparare a organismului, a gradului de reactivitate si de rezistenta

fata de socul operator


intarirea organismului prin reechilibrare hidro - electrolitica, normalizarea proteinemiei,

vitaminizarea si la nevoie alimentarea speciala;


stabilirea datei interventiei in functie de starea bolnavului;
golirea si la nevoie spalarea cavitatilor naturale ale organismului, stomacul, colonul,
vezica urinara si toaleta bolnavului.
Inima, plamanii, creierul, ficatul, aparatul urinar sunt cele care sufera cel mai mult in

timpul unei interventii chirurgicale. Pentru a stabili starea lor functionala si modul cum vor
raspunde interventiei operatorii se vor executa cateva examene obligatorii si anume:
-

radiografie a plamanilor, pentru depistarea unei eventuale boli pulmonare. Cu aceasta

ocazie se va controla si aspectul global al cordului;


se va executa o electrocardiograma, se va masura TA., se va numara frecventa pulsului;
asistenta
se
va
interesa
despre
scaunele
si mictiunile

bolnavului, despre ritmul si aspectul, acestora;


se controleaza temperatura bolnavului pe tot timpul internarii;
se va efectua analiza simpla de urina;
examinarea sangelui da relatii multiple;
tuturor persoanelor carora li se va face interventie chirurgicala li se va determina grupul
sanguin si factorul Rh
De mare importanta este sa se cunoasca si sa se testeze daca bolnavul are o alergie la

unele medicamente, pentru ca acestea sa nu fie intrebuintate.

III.4.1.2. Examenul clinic


Acesta este efectuat de catre medicul chirurg ajutat de asistenta si pune in evidenta
starea fiziologica a bolnavei, dand posibilitatea depistarii unor deficiente ale organismului si a
unor boli insotitoare.
49

Examenul va fi completat de examinarile paraclinice.


III.4.2.2. Pregatirea psihica
Medicul va informa bolnava in ceea ce priveste interventia chirurgicala.
Pregatirea psihica a bolnavei se va face cu multa atentie si solicitudine. Se va suprima
tot ceea ce ar putea sa-i produca bolnavei o stare de neliniste. Starea de anxietate se va reduce
prin informatii sumare privind interventia chirurgicala. I se va crea un cadru de confort psihic,
oferindu-i-se un mediu ambiant placut. Se va asigura legatura cu apartinatorii care au o mare
influenta benefica asupra sa, incurajand-o si sustinandu-i moralul.,
La indicatia medicului se vor administra calmante.
II.4.2.3. Ingrijiri igienice
Daca starea pacientei permite, va fi indrumata zilnic sa faca baie sau dus, urmate de
ingrijirea parului, igiena cavitatii bucale, taierea unghiilor, daca nu igiena va fi efectuata de
cadrul medical.
La recomandarea medicului se va efectua control stomatologic, iar daca va fi cazul se va
face tratament stomatologic.
III.4.3. Ingrijirile din preziua operatiei
A)Pregatirea generala
Se va asigura repausul fizic, intelectual si psihic. Pentru asigurarea unui somn bun
si inlaturarea starii de anxietate preoperatorie, bolnavul va primi seara, inainte de culcare cate o
tableta de Romergan si Fenobarbital. Se va asigura igiena corporala, efectuandu-se baie, dus sau
baie pe regiuni.
B)Regimul alimentar
In preziua operatiei, bolnavul va lua numai masa de pranz si nu in cantitate mare, pentru
ca tractul digestiv sa fie cat mai liber. Va avea grija sa bea o cantitate normala de lichide.
C)Clisma evacuatorie
In seara de dinaintea interventiei chirurgicale se va efectua clisma evacuatoare (daca nu
sunt contraindicatii); la indicatia medicului se va efectua o clisma si in dimineata zilei in care va
fi operatia.
50

D)Pregatirea locala
Se va asigura igiena corporala, efectuandu-se baie, dus sau baie pe regiuni. Se curata
pielea, sapunind regiunea, insistandu-se la pliuri si ombilic, in cazul in care operatia urmeaza a se
efectua in apropierea sau intr-o zona cu par, acesta va fi ras pe o suprafata mai larga (circa 5-10
cm) fata de limitele inciziei. Se degreseaza pielea cu comprese sterile imbibate in eter, se
dezinfecteaza cu un antiseptic (alcool), iar campul operator se va acoperi la indicatia medicului.
III.4.4. Ingrijirile din ziua operatiei
Este bine ca bolnavul sa nu fie trezit prea devreme, mai ales daca este sub influenta
somniferului administrat cu o seara inainte. Pregatirile preoperatorii imediate constau in:
-efectuarea unei clisme, care este obligatorie la bolnavii operati pe tractul digestiv;
Purgative se administreaza, la indicatia medicului pentru bolnavii la care se fac interventii
mari pe tractul digestiv, pentru ca purgativele saracesc organismul de lichide si saruri minerale.
-se vor taia unghiile, proteza dentara se va indeparta ( cand este cazul);
-bolnavii vor fi invitati sa urineze, inainte de a fi dusi in sala de operatie;
-femeile vor fi imbracate cu camasa de noapte, iar barbatii cu pijama; la femei se va strange parul
lung intr-o boneta sau basma;
-se va administra, inainte de intrarea in sala de operatie, medicatia preanestezica indicata de
medicul preanestezist, in injectie intramusculara Mialgin, Romergan si Atropina.

III.5. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN TIMPUL RECUPERARII


PACIENTULUI POSTOPERATOR
III.5.1. Ingrijiri acordate pana la instalarea la pat
Prima grija este ca bolnavii sa fie tinuti in blocul operator, in camera de urmarire
postoperatorie, pana cand sunt constienti si au functiile vitale stabilite. Chirurgul si anestezistul
vor vizita apoi frecvent pacientul operat in primele ore dupa operatie in sectia de terapie
intensiva sau in salon.
Dupa plecarea bolnavului la operatie, asistenta medicala de salon va da dispozitii pentru
schimbarea lenjeriei de pat si aleza de cauciuc acoperita cu o aleza de panza, pentru ca intors de
la operatie, bolnavul sa gaseasca patul curat si pregatit corect. Camera va fi aerisita si se va
51

controla temperatura camerei ce trebuie sa fie de 18-20 C. Se vor asigura materialele in vederea
reanimarii postoperatorii si pentru supravegherea bolnavului.
Transportul va fi efectuat silentios, pacientul fiind asezat in decubit dorsal cu capul intro parte, supraveghindu-se pulsul, eventuala varsatura, aparitia cianozei, perfuzia si drenurile.
III.5.2. Supravegherea si ingrijirile imediate
Bolnavul odata ajuns in salon, va fi luat in primire de asistenta medicala, care va ajuta
ca acesta sa fie pus in pat, se va ingriji sa fie bine acoperit, sa stea comod. Asistenta va controla
in mod frecvent starea pansamentelor, atat pe ale celor care au tuburi de dren, cat si pe cele ale
celor care nu au asfel de tuburi.
Dupa sosirea bolnavului in salon, asistenta ii va verifica T.A., pulsul, respiratia notand
valorile acestora. Ca regula generala, pentru toti bolnavii operati, se va face o urmarire
sistematica (monitorizare), in acest scop functiile vitale vor fi notate in prima ora la fiecare 15
min si apoi la 3 ore, in prima zi postoperator, dupa care o data pe zi in zilele urmatoare.
Se va controla si nota debitul urinar, eventuala staza gastrica, precum si cantitatea si
calitatea de secretii care se evacueaza din tuburile de dren.
Asistenta nu va parasi nici un moment bolnavul atata vreme cat el este inca sub
influenta substantelor narcotice. Actiunea acestora poate sa revina chiar daca bolnavul a plecat
din sala de operatie trezit, cu reflexele revenite, acesta poate sa recada sub actiunea drogurilor
administrate si daca nu este supravegheat, limba poate sa-i cada astupand glota iar bolnavul sa
moara asfixiat.
Odata ce prima perioada postoperatorie a trecut, asistenta va sfatui bolnavul sa faca
miscari in pat, pentru a preveni o staza venoasa ca si complicatiile pulmonare sau de decubit. In
cazul in care bolnavul a transpirat, i se va schimba camasa sau pijamaua, daca cearsaful s-a
imbibat de transpiratie sau cu secretie va fi schimbat.
Se va crea bolnavului cea mai buna pozitie in pat, asezandu-i perna, ridicandu-i spatarul
patului, ajutandu-1 sa se miste de pe o parte pe alta.
Cei care nu sunt complet constienti au tendinta sa-si smulga pansamentele, tuburile de
dren, sondele nazale sau uretrale, ei trebuind imobilizati la pat si supravegheati indeaproape.
Ingrijirea mucoasei bucale se va face cu tampoane imbibate in solutii diluate de
bicarbonat de sodiu, acid boric, o lingurita de glicerina la un pahar cu apa. Pentru asigurarea unui
somn odihnitor se va administra seara un hipnotic usor.
52

III.5.3. Ingrijiri speciale dupa rahianestezie


a. Transportul se efectueaza in pozitia decubit dorsal.
b. Bolnavul va fi instalat in pat in aceeasi pozitie, fara perna cel putin 24 de ore.
c. Se vor supraveghea functiile vitale si vegetative, pulsul putand fi usor bradicardic, T.A.
poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin paralizia nervilor moton.
d. Prima mictiune de dupa operatie are o deosebita insemnatate, ea trebuind sa apara
in decurs de cateva ore de la interventie.
e. Revenirea sensibilitatii in membrele inferioare reapare treptat de la radacina spre
extremitati.
Depistarea incidentelor: daca apare cefaleea, aceasta se combate prin aplicarea pungii
cu gheata pe cap sau a compreselor reci si prin administrare de antialgice. Aparitia greurilor, a
redorii cefei trebuie anuntate medicului.
III.5.4. Calmarea durerii
Trebuie sa fie una din preocuparile importante ale asistentei. Durerea postoperatorie este
inerenta si rar sunt pacienti care sa fie atat de bine pregatiti psihic, incat sa nu reactioneze cu
intensitate si care sa nu se manifeste foarte zgomotos din cauza durerii. Perceperea durerii are
roluri importante in luarea de masuri pentru evitarea cauzelor care o provoaca si in tratamentul
multor boli. Durerile postoperatorii, ofera semnale importante pentru stabilirea unor eventuale
complicatii, dar daca nu este vorba de complicatii, ele sunt o sursa inutila de suferinta si frica
permanenta. Bolnavul evita sa se miste, sa respire adanc sau sa tuseasca, ceea ce ar putea crea
complicatii ulterioare importante.
Inainte de a folosi medicamentele analgezice, asistenta medicala va trebui sa poarte o
discutie blanda si incurajatoare cu bolnavul, asigurandu-1 ca poate cu vointa sa invinga sau sa-si
atenueze durerea si ca aceasta durere nu se datoreaza unor eventuale complicatii putandu-se evita
administrarea frecventa de droguri.
III.5.5. Rolul asistentei medicale in ingrijirea stomelor digestive
Dispozitivele pentru protezarea stomiilor sunt indicate celor care au stome cutanate
temporare sau permanente.
Pungile sunt fabricate din folie tristratificata care nu fosneste, iar adezivul hidrocoloid
hipoalergenic asigura o fixare foarte buna si o protectie maxima a pielii (acest tip de adeziv are
efect maxim dupa ce preia temperatura corpului). Orificiul placii este decupabil intre 20 70
mm. Pe fata pungilor care vine in contact cu pielea este aplicat un strat protector Vlies, care are
53

rolul sa impiedice aparitia iritatiilor. Filtrul de carbune ce se afla incorporat in toate tipurile de
pungi colectoare absoarbe 100% mirosurile neplacute si ajuta eliminarea gazelor.

Fig.3.4. INGRIJIREA STOMELOR

A)Regim alimentar
- 3 mese pe zi la ore fixe (previn apariia diareii i a gazelor);
- alimentatie bogata in legume, fructe i zarzavaturi proaspete, cum ar fi: cartofi fieri, piure,
morcovi, elin, ptrunjel, pstrnac, sfecl roie, banane, portocale, mere (coapte eventual),
cpuni (nu n cantitate mare) piersici, pere, prune (n special n constipaie);
- introducei alimentele noi treptat, cte unul nu la cteva zile pentru a putea observa modul n
care-l tolerai;
- consumarea de pine integral, aceasta ajut la formarea i eliminarea fr dificultate a
materiilor fecale;
- consumai zilnic iaurt, lapte btut, brnz de vaci proaspt, brnz telemea desrat,
margarin;
- evitai sau consumai n cantiti mici urmtoarele alimente: varz (produce diaree, miros
neplcut), fasole uscat (produce diaree, miros neplcut), conopid (n cantiti mici), brnzeturi
de fermentaie (brnz de burduf, cacaval, brnz topit), mazre, ou (n cantiti mici),
ciocolat (produce diaree), fructe uscate (produce diaree), alune, nuci, condimente (produce
54

balonare, miros neplcut), ciuperci (produce miros neplcut, constipaie, balonare), semine
(produce balonare, miros neplcut), castravei, pepene (produce miros neplcut), spanac (produce
miros neplcut, diaree);
- consumai carne de pui, vit, porc slab, pete;
- mncai ncet i mestecai bine alimentele;
- evitai: vorbitul in timpul mesei, utilizarea paiului pentru bauturi, mestecarea de guma, fumatul
- se previne apariia gazelor intestinale;
- evitai: porumbul, ciupercile, castraveii, mazrea, ridichile, spanacul, varza, conopida,
buturile gazoase produc gaze in exces (flatulen);
- consumai iaurt natural acesta poate reduce gazele i mirosul!
- bei lichide 1-1,5 litri/zi iar n caz de tendin spre constipaie 2-2,5 litri/zi; - activitate fizic n
fiecare zi.
B)Indicatii
- folosii pungi care conin filtru de crbune;
- schimbai punga regulat;
- splai fanta de evacuare a pungii drenabile dup evacuarea coninutului;
- utilizai deodorante pentru pung;
- pentru reducerea mirosului consumai: iaurt, patrunjel, suc de portocale.
C)Vestimentatia
- utilizai husele din material textil pentru pungi;
- utilizai centurile abdominale cu rol cosmetic;
- evitai hainelor mulate; evitai folosirea curelelor / cordoanelor;
- utilizai bretelele; evitai hainele transparente.
D)Igiena tegumentului
- splai stoma i tegumentele peristomale cu ap i spun neutru, prin micri blnde, apoi uscai
cu un prosop din bumbac special destinat;
- putei face baie sau du cu punga aplicat sau fr pung; datorit faptului c exist
posibilitatea ca stoma s evacueze materii fecale, este bine s cunoatei ritmul eliminrilor dvs.,
zilnice i atunci vei putea alege momentul potrivit din zi n care s facei du fr punga
aplicat;
- evitai folosirea uleiurilor i a cremelor pentru baie acestea pot diminua aplicarea sigur a
55

pungii de colostom;
- protejai stoma cu un erveel de hrtie i radei periodic firele de pr de la nivelul pielii
peristomale (prevenii apariia inflamaiei foliculilor de pr);
- folosii erveele de unic folosin destinate curirii pielii de adeziv ct si cele pentru
protejarea pielii;
- NU folosii produse pe baz de alcool, aceton sau alte produse pentru curirea stomei;
- n caz de reacii alergice manifestate prin : eritem, edem, eroziuni, scurgeri, prurit, senzaie de
arsur la piele
- se folosete crema cu corticosteroizi pentru controlul pruritului;
- pe perioada cnd zona este iritat acoperii stoma cu un tampon nu folosii pungile de
colostom.

E)Complicaii ale tegumentului din jurul stomei


Descriere
Cauze
Inflamaii ale foliculilor de pr din zona -indepartarea brutal a dispozitivelor stomice
tegumentar a stomei
ndeprtarea brutal a dispozitivelor stomice
Escoriaii - zone de roea, umede, -scurgeri ale continutului intestinal
posibil sngernde
-alergii
-infectii
Candida Albicans pete de roea,
senzaii de mncrime, cldur local

-fungi prezeni n tractul gastrointestinal

Hiperplazie tegumentul peristomal e - -urostomii i este provocat de scurgeri ale urinei pe


este ngroat
tegumentul peristomal

F)Control de urgenta cand:


- apar neregulariti pe marginea stomei
- pielea este inflamat,
56

- macerat orificiul s-a dilatat, intestinul bombeaz n afar


- orificiul s-a strmtorat
- stoma sngereaz n permanen
- apar formaiuni noi pe stom
- apare un canal de scurgere ntre intestin i piele
- evacuarea scaunului este dureroas
- sngerri la evacuarea scaunului;
- constipaie, colici.

57