Sunteți pe pagina 1din 193

GENERAL RADU R.

ROSETTI

MARTURISIRI

COLECTIA CONVORBIRI LITERARE"


www.digibuc.ro

MARTURISIRI
I

INCHINATE AMINTIRII
PARINTILOR MEI

www.digibuc.ro

TABLA DE MATERII
Pag.

Cuvnt hiainte

I. La Ciiuti
II. La Trgul Ocnei
III. La Brila .
IV. La Ia.i .
V. In coala de poduri i

31

48
60

osele

VI. Elev al coalei rnilitare de artilerie i geniu


.
.
VII. La Sinaia .
VIII. La Bucuregi 1899-1901 .
IX. La Galati .
X. La Institutul Geografic al Armatei .
XI. In Batalionul 9 Vntori
XI I. rn $coala Superioar de Rsboiu
XIII. In Batalionul 2 Vntori .
.

www.digibuc.ro

82

95
115
128

143
163
165
174

186

CUVANT INAINTE
Am socotit i socotesc c oricine a luat parte la evenimentele

care alckuesc o parte din istorie este dator s lese o descriere a


ceeace dnsul tie despre acele evenimente sau despre partea ce a
luat la ele, fiindc. acestea nu apartin persoanei ci sunt de domeniul
public. Lund deci parte la evenimente, nu ca individ ci ta fiint

inzestrat cu un rost public, este o datorie de a reda curp4tintei


obtqti ceea ce tie despre faptele la care a fost prta. Cum este
deasemenea, socot eu, datoria celor ce detin documente de orice
soiu, publice sau private, a nu le distruge ci a le pstra i a face
ca ele s ajungl odat in domeniul public. Numai aa generatiile
viitoare vor putea pricepe mai bine nzuintele i greuttile predecesorilor lor i vor putea lucra cu continuitate.
Aflndu-m i eu in situatia de a fi luat parte la cteva fapte
de seam ale Neamului Romnesc, une ori in situatii de mari rispunderi, am socotit
este impus s insemn ce tiu despre cele
intmplate i in genere despre toate faptele la care am luat parte
sau al cror martor am fost In cursul vietii mele precum i ce parte
i ce rspundere am la infptuirea unora dintre ele.
Am crezut ins c nu este indestultor a lsa insemnri de
cele mie cunoscute sou aptuite de mine. ci c In asternerea lor
pe hrtie trebue s* fac abstractie de orice sentiment altul dect acel
al adevrului, oricit de plcut sau de neplcut ar fi el, chiar pentru

mine. De aceia in scrierea paginelor ce urmeaza am cutat


tn starea de spirit in care
pe ct mi-a fost cu putint
pun
trebue s se afle un cretin cnd se duce la spovedarlie i am cutat
s fiu un martor ca cei chemati in fata justitiei, adic s vorbesc
fgr ur i fr prtinire. De aci i titlul de mdrturisiri dat acestor
amintiri.
Dar nu m'am multumit numai cu ceea ce-mi aminteam. Am
verificat, pe ct am putut, tot ceea ce am scris, cu amintirile altora,

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosetti

cu acte, cu documente, cu insemnri proprii sau ale altora, cu ceea


ce s'a scris in crti si in ziare despre faptele respective. Ceea ce am
scris este deci ceea ce cred, in toat sinceritatea, c este adevrul
asupra faptelor si persoanelor, asa cum le-am putut cunoaste eu.
Sunt lucruri de care nu am vorbit, precum sunt i altele des-

pre care vorbesc numai in chip tangential, dar nu este unul din
lucrurile spuse care ss nu fie adevrul curat, asa cum il vcl eu.
Am fcut aceste omisiuni pentru c sunt fapte despre care nu este
inc vremea de a vorbi. Dar documentarea a tot ce am scris si a
unor alte intmplri am strns-o i depus-o in loc sigur, de unde
se va da la iveal atunci cnd trecerea anilor o va ingdui.
$ugura, 28 Aprilie 1933.

www.digibuc.ro

I.

LA CAIUTI
Desi se strecurasei numai vre-o cinci-spre-zece ani intre

asezarea de la Cmti, in epoca in care o descrie tatl meu in


arnintirile sale si acea pe care mi-o amintesc eu in cei dinti ani
ai vietii, era totusi o mare deosebire intre dnsele.
La sfrsitul celui de al saptelea deceniu al veacului al
XIX-lea, and Tata a prsit Ciutul pentru a merge la studii in
strintate. chipul de viat de acolo se apropia inca mult de cel
al trecutului. Era un trai larg, cu slugi destul de multe, precum
se poate vedea de altfel din condicile mosiei Ciuti pe arei ani,
depuse de Tata la Academia Romn.
De atunci avnseser loc mari prefaceri in tar. Cile ferate,
Rsboiul Natrnrei, Regalitatea, mic,orarea marilor averi si a
puterei boerimei, transformaser nu numai alctuirea Statului dar
schimbaser mult alckuirea sarial si traiul.
Ciutii de care-mi aduc aminte si a crui cunostint mi-o
completeaz cele auzite de la printi si cele cuprinse in corespondenta lor, era o asezare mare, prea mare pentru nevoile noastre si
pentru veniturile Tatei. In adevr acolo se gsia, pentru mosie, un
personal, numeros dup ideile de azi, cu vechil, scriitori, pdurari,
feciori boeresti, etc., al carer nurnr a sczut 1114 dela 27 In 1879
la 11 in 1884. Tin bine minte cancelaria mosiei, care era inteuna
din camerile de jos ale casei. Noi copiii eram uimiti de registrele
In cari Solomon Naiman, Singer, Zdrobici si altii. insirau cifre ce
ne Friau nesfirsite. Imi amintesc deasemenea foarte bine cum
veniau feciorii boeresti, din care mi se pare c numai Gheorghe
a Popei stia carte, cu rboaiele la socoteli si cum tot pe temeiul
acestor riboaje 1) se fceau pltile. In cancelarie erau multe legkuri
.

I) Betisoare rotundc sau in patru muchi, pe cari se crestau fie num'alrul


zilelor de lucru. fie fclul muncii. fie suprafetele masurate.

www.digibuc.ro

O-ral Radu R. Rose111: Mirturls1,1

10

cu asemeni rboaje, ce se pstrau un anumit timp si adesea, dup


luni de zile, feciorii boeresti recunosteau rbojul cutrui Oran
care reclama. De altfel i unii trani si tineau rboaje cu insemnarea lucrului fcut, rboaje pe care le scoteau din bru, la nevoie.

Noi, copiii, cptam adesea ori rboaje vechi cu care ne jucam


de-a socotelile.

Personalul mosiei era numeros, intre altele pentru c munca


nu era destul de sistematizat i vesnic era nevoie a repezi un om
pentru a da o porunc,
clare
expresia consacrat a vremei
a aduce un rspuns. Apoi nu trebuie uitat csi pn la deschklerea
cel mai apropiat biurou postal si telepafic era Adjucei ferate
dul (26 kilometri) i c diligenta postal nu trecea dect de dou
ori pe sptmn. Numrul relativ mare de feciori boeresti rnai
era cauzat si de nevoia pazei. Siguranta era numai relativ atunci
si de aceia unul sau doi feciori boeresti pziau sau mai degrab

dormiau in cas. $i in privinta nesigurantei de atunci am doti


amintiri. Inteun ajun de Boboteaz, cu ger aspru, noi, copiii, ne

jucam citre ora doasprezece, in salonul cel mare de sus, asteptnd


ca printii s vin la dejun (era si mtusa noastr, Zoe, la noi).
A venit inti Mama, inaintea creia am alergat cu totiii. Atunci
am auzit un pas greoiu venind dinspre ser In urma Marnei, si am
vzut un orn strin, inchis la fat, cu haine sure. Sofragiul a pus

mna pe dnsul si 1-a dat afar; s'a aflat mai apoi c era un
ocnas scpat atunci din inchisoarea de la Trgu Ocna. A doua
amintire este din anul 1888 cnd am vzut sosind la Ciuti un
caporal cu 4-6 dorobanti; acestia au avut lungi consftuiri cu

unchiul nostru, Misa Sturdza, atunci subprefect al plsei. 0 band


de hoti opera In valea Trotusului i Misa Sturdza a vrut s o Inconjoare cu posturi fixe, care pziau si pe cei din localitatea unde
erau puse, si cu potere, dar... pisica cu clopotei soareci nu prinde.
Siguranta deplin a fost dobIndit numai dup crearea jandarmeriei rurale care inlocui cu folos pe clrasii cu schimbul, folositi pn atunci la serviciul de jandarmerie. Acestia, schimbndu-se
mereu, nu puteau face un serviciu bun si apoi erau legati fat de
constenii lor printr'un sentiment de solidaritate.
Mai erau la Ciuti un grdinar cu ctiva jutori, cci grdina
continua, in anii primei mele copilirii, a fi asa cum o croise bunicMea. Intretinerea ei in bune conditiuni mai cerea i o ser (alta
dect cea din cas), care se afla in partea dinspre miaz zi a grdinei. Arderea acestei sere este una din cele mai vechi amintiri
ale mele. Grdina si sera ficeau admiratia att a mosafirilor nostri

www.digibuc.ro

La Ciiup

11

cat $i a lumei care trecea vara spre i de la Slnic. Inainte de ispravirea caei ferate, birjarii, cari duceau lumea de la Adjud la
Slanic sau o aduceau inapoi, aveau obiceiul de a face un mic pepas

la Caiuti $i calatorii
unii mai politicosi cernd voie, altii, cu
mai putina crestere, fara a cere voie
intrau in gradina i se
plimbau prin ea plini de admiratie. In asemenea ocazii se iveau
uneori j conflicte, pentrucg multi vizitatori se considerau la ei
acasa, rupnd flori sau aruncnd hrtii in care adusesera de ale
mncarii. $i and personalul casei sau gradinei nu voia sa-i lese
sa intre farg voie in gradina, ba unii au incercat s intre si in casa,

sau s mp flori, s'au gasit printre clatori persoane care sa reclame


la primarie, cum a reclamat unul pe Tata fiindca acesta, dup un
deplorabil obiceiu al sau, se plimbase numai in camasa de noapte
si in papuci pe balconul de sus al casei, inteo calduroasa dimineata
de var. De altfel acest obiceiu al plimbarii in costume foarte sumare era foarte generalizat la Caiuti si-mi amintesc nu numai pe
Tata plimbandu-se asa prin casa dimineata, dar pe G. I. Donici,
pe Mi$a Sturdza si pc diferiti musafiri precum i parta$i la vng-

toarea de toamna. Exista o fotografie, facuta de Dumitru Ghica

Comanesteanu, cu ocazia unei vinatori la Pralea, aratnd pe

Alexandru Ghica Brigadier (cel supranumit $andor) in costum de


imparat roman, recte: imbracat numai cu o cgmasa romneasea
ce-i ajungea deabia la genunchi. Plimbarile acestea in asemenea
costume sumare erau cauzate prin faptul ca Tata si cu musafirii
sai se grabeau sa mearga unul la altul spre a sta de taifas $i a-4i
comunica $tirile din ziare si prin faptul ca maica'-mea, ca $i celelalte doamne, se sculau trziu $i nu ie$eau din odaile lor deck cu
putin inainte de ora mesei de amiazi. Bunica-mea. rind era la noi;..
ne primea dimineata, cum primea pe Tata $i pe cati-va mai intimi,
tot Imbracata cat se poate de sumar, de obiceiu asezata la masa.
ei de toaleta sau hranindu-sixanarii ce-i avea in doua custi foarte

mari, in odaia sa. Matusele mele (surorile Tatei) aveau acela$


obkeiu, obiceiu pe care 1-au dus si in alte case.
Nu stiu daca din spiritul foarte pronuntat de ordine, spirit
ce 1-am mostenit de la Mama $i de care am fost stapnit inca din
mica coeilarie sau din ce alt motiv, dar chiar pe atunci am avutj
o repulsiune pentru acest obiceiu i nici nu 1-am practicat vreo-.
data. nici nu am lasat s se practice vreodata in casa mea. Primapersoan adultg pe care am vazut-o revoltata de acest obrceiu a
fest Miss Belbin $i dung venirea ei In cagg, clomnii, mrind adesa, au trebuit sa se abting de la asemenea plimbri galfrel putin

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosetti: Mirturisid

12

de a trece in costume usoare in partea casei unde stteam noi,


copiii, cu dnsa.

Mobilierul casei era alckuit dinteun amestec de divanuri,


dulapuri si mese vechi i foarte simple, fcnd parte din vechea
mobil (si In parte din acea folosit de strmosul si de strbunica
noastr, descris de Tata in ale sale Artrintiri) i din mobile noui
ce le cptaser sau le cumpraser printii mei, cu ocazia cistoriei lor, cum erau i acele din camera bor ck culcare si din salomasul Mamei, mobile care s'ar fi potrivit mai mult unei asezri
de oras. Asa cum era mobilat Ciutul, era confortabil
astfel
cum se intelegea si se putea avea confort atunci
dar era departe
de a fi luxos.
In curte mai erau: vezeteu cu ajutor i rndasi; iar in cas
sofragiu (imi amintesc inch' de bkrnul Ionia, de favoritii si, de
chipul tacticos cum aseza tacmurile pe mas si cum servea), crni
sit, buckar (ce mare prieten al nostru, al copiilor, a fost Alexandru, un buckar faimos atunci in Moldova i pasionat geambas
de cai), cu ajutoare, femei in cas. femme de chambre a Mamei,
bone ale noastre (aceia de care imi aduc aminte mai bine a lost
Carolina cu care am invtat nemteste), splkorese, etc. Este adevrat ci tot acest personal era pltit ridicol de putin dup preturile
de asfzi, dar totalul lefilor lor', a hranei lor si mai ales a pagu'belor pe care le aduceau $i nepriceperea dar 5i necinstea multora
dintre ei, era mare pentru venitul de atun-i al Tatei.

Tot acest personal stkea claie peste grmad, mai multi


inteo odaie, in care era un mobilier din cele mai rudimentare, de
obiceiu numai cteva mindire puse pe un pat putin ridicat, fa:cut
si el din scnduri nedate la rindea. Bonele, cmrsita, femme de
chambre, sofragiul i buckarul mncau ce prisosea de la masa
noastri $i ceea ce li se gkea special, dar pentru restul personalului
se facea numai mmliga, la care 5ig adoga: murkuri, brnz,
fasole, un bors.
Intretinerea grdinii nu s'a fcut ulterior deck foarte sumar,
fcndu-se primvara i toamna, dup vechiul obiceiu, cte o mare
clac pentru curtitul ei, prsitul si curtitul pornilor, arbustilor,
etc. Feciorii boeresti vestiau satele din vreme; veniau mai ales fete
flci. Li se dedea reva mncare si butur si de obiceiu, ckr.sear, veniau i lutari si se intindea o hor mare. Mi-aduc aminte
de ultima- din aceste clci in toamna 1886 sau 1887, eaci Miss
Belbin nu pricepea cum muncea lumea fr plat.
Controlul era greu si era de sigur oarecare risip din cauza

www.digibuc.ro

La Cliup

13-

i a efectivului insemnat al personalului, care tinea impreun, dar


si a chipului cum era alctuit gospodria. Ne.mai vorbind de sera'

care era departe de cas, cum era si livada cu pomi roditori


grdina de zarzavaturi, asezate in partea de miaz zi a grdinei,
numai rartea de agrement a grdinei fiind in jurul casei, dar buc-

tria (desi casa era prea mare si avea incperi goale) era intfo.
cadire separat, la vre-o cincizeci de metri de casa in care locuiam; grajdurile erau si mai departe.
Dup moartea bunicului, in Itmie 1872, rmseser foarte
multe datorii i numai spiritul de rnduiala si de sacrificiu al
bunici i devotamentul unchiului Tatei, Lascir, au fcut ca s
Imn Ciutul Tatei, fratelui i surorilor sale cu venituri sczute
insg, de oarece era nevoe de sume destul de mari pentru plata datoriilor. Casa, greu de tinut pe timpul bunicului, era si mai greu
de tinut cu sesimea din venituri ce se cuvenea Tatei. Traditia, iubirea pasionati de casa in care a copilrit, iubire care nu incetase
nici in preziva mortei sale, patruzeci de ani dup ce prsise

Ciutii, dulceata traiului, ndejdea c veniturile ar creste prin.

exploatarea unei mine de carbuni de la Pralea sau prin construirea


unei ci ferate inguste care sg ingduie o exploatare intensiv
desi pe un pichir
rentabil a pdurilor si alte iluzii au fc..t ca
Tata s Oda' atunci o
mult mai modest ca pe remea bunicului
cas prea scump pentru mijloacele sale, inteo societate in nling
transformare in care, sub regimul liberal din 1876-1888, calitatea
de buer devenie mai mult o piedic. Desi boerii porniser misca-

rea liberal, boerirnea, in majoritatea ei, s'a tinut la o parte in


acej ani (1876-1888) si n'a inteles c trebuia s colaboreze cu

liberalii la alctuirea nouilor asezaminte. Dup 1888 burghezia se


intrise prea mult iar puterile boerirnei sczuser in aceias msur.
Cu toat c Tata incercase unele imbunttiri, pe mosia C-

iuti se fcea o agricultur inc primitiv. Solul nu era din celemai bune si suprafata cultivabil era prea mic ca s poat renta
cultura extensiv ce se acea atunci. De la 1864 munca nu mai era
gratuit, iar la Ciuti ca i aiurea, mai ales in Moldova, nu erau
capitaluri indestultoare spre a se putea face o cultur intensiv modern. Mail de pluguri cu brazde de fier, ce se cumprau in numr-

redus, si de batoze ce se inchiriau, cultura se ricea cu mijloacele


primitive ale tranului, cu pluguri cu brazde de lemn doar Intrite
cu o sin de fier la capt, cu boroane cu dinti de lemn. Chiar granele se treierau adesea cu cai iar porumbul mnc inc in 1886 l'arnvzut imbltit cu imblace in curtea grajdului din Ciuti. Proprie-

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosetti: Marfurisiri

14

tatea -nu mai era rentabila pentru vechii proprietari i clasa marei
boerimi, proprietari de mosii intinse, era pe cale de a se dizolva,
Amintirile Tatei au desvaluit copilaria si prima lui tinercta.
Nadajduesc sa arat, in alta scriere, intreaga lui viata. Aici vreau
s. arat care-mi sunt amintirile despre dnsul la Caiuti.
Devi vnkor patima.s, nu-i placea s umble pe jos i nu-mi
amintesc de dnsul facnd pe atunci alte plimbari dect in trasura sau calare. Era im calaret indemnatec i pasionat. La un
moment dat a avut o iapa roiba, Liza, fink frumoas, dar cu totul

nebuna pe care nimeni deck dnsul nu era in stare sa o stapneasca. ()data Tata era calare pe dnsa in padure i umbla pe
muchea unei rpe; Lizei i-au venit nebuniile i, ca sa nu umble
pe acolo pe unde voia Tata sa o faca s mearga, a sarit deodat
in rpa. Noroc ca in fundul acesteia era un morman mare de
crengi, strinse acolo pentru a se face mangal (carbuni de lemn);
aceasta a amortit caderea asa ea Tata si iapa au scapat numai cu
cteva sgarieturi. De altfel si la vnatorile de ursi Tata se ducea,

de la o bkaie la alta, tot calare, pe vreun cal taranesc, ceea ce


era luat in deridere de multi dintre tovaravii si i era temeiul
a multor glume ce s'au ficut pe socoteala sa.
De obiceiu clormea dimineata pn dup ora noua (toata
viata sa a dormit bine si adnc; chiar in ultimii ani ai vietii sale
se socotia nenorocit in ziva cnd nu dormise in noaptea precedenta

opt ore neintrerupt i doua dupa amiazi); i cetia ziarele in pat


si nu era gata dect pe la ora prnzului. Dup amiazi i seara
cetia sau sta de vorba cu cei ai casei sau cu musafirii. Catre sfirsitul dupa amiezii facea adesea Impreuna cu noi, copii, o plimbare
in trasura, in care scop transformase o trasura asa ca ancapem
cu totii intr'nsa.
Alte ori Mama, Tata, matusele cu musafirii cari se gaseau
la Caiuti, faceau lungi partide de croquet pe pajistea din fata
casei, particle foarte animate ce se continuau uneori seara la lumina

lampilor cu petrol purtate de servitori.


In tinerete Tata avusese idei feodale i fusese partizan pasionat al diferitelor cauze legitimiste din Europa. Asa fusese carlist
convins si, fiind elev la liceul din Toulouse, mersese s escorteze

un convoiu de munitiuni ce trebuia trecut prin contrabanda in


Spania. A fost deasemenea partizan al lui Henric al V-lea In
Franta. De cnd ram cunoscut eu insa, era conservator dar conservatorismul lui era progreiv, nu strmt. De atunci II stiu hotarit
adversar al vechilor privilegii si ridicndu-se contra ori carei

www.digibuc.ro

l0

La Cahill.

cercri de a se crea allele noui. Asa socotea ridicole titlurile ce-si


ddeau unii dintre ai nostri si coroanele cu cari isi impodobeau
crtile de vizif, hrtia de scris, vesela, trsurile, rufele si unii chiar
oalele de noapte, curn mi-a fost dat s vd cti-va ani mai trziu,

in casa unei persoane foarte bun si primitoare dar suferind in


chip intens de boala titlurilor si a coroanelor.
Crescut inteun mediu adnc patriot, isi iubea tara cu pasiune

si vocea lui avea vibratiuni emotionante cnd vorbea de trecut,


de viitor sau de vitejia tranilor nostri in 1877. Desi convins de
nevoia Unirei, avea ins
mai ales in anii aceia
antipatie
fat de Munteni, antipatie general atunci in jurul nostru si cale
a fost mostenia de fratele meu Henri, pe cnd la Tata, cu trecerea
vremei, antipatia aceasta se micsorase foarte mult. Desi sunt mndru de a fi Moldovan si socotesc ea' Moldovenii au insusiri
culturale mai ales
superioare celorlalte ramuri ale neamului, care
intrec ins pe Moldoveni in cele practice, nu impirtasiam aceastfi

antipatie, cum in toat viata mea n'am putut fi exclusivist sau


face parte din coterii sau partide. Avearn, intre noi, copiii, aprige
discutii si chiar certe si cnd fratele meu, Henri, nu stia cum s

m rapun sau sa-mi arate dispretul su m trata de ffseile vaLague.

Tata iubea Franta la ai crei suferinti din 1870-1871 a


luat o parte vie, precum o arati scrisorile sale. Fiind elev la Geneva, s'a dus la Les Verrires si a fost martor la intrarea trupelor
lui Bourbaki in Elvetia si la dezarmarea lor. A rmas impresionat
puternic de starea in care se aflau ostasii francezi, prpditi de
oboseal, nemncati si grozav de demoralizati.

Un alt Rosetti, Dumitru Rosetti Tescanu, despre cari voiu


mai vorbi, a fost martor al acestei intrri a crei descriere se gseste in corespondenta sa la Tescani.
Dar desi iubea Franta, cultura francez si civilizatiunea ei,
era cu totul opus politicei externe a republicei franceze (urme de
legitimism?) si mai ales apropierii ei de Rusia. Pe aceasta din
urm o socotea ca cea mai mare primejdie pentru neamul nostru.
Dealtmitrelea, din tatl'n fiu,. ramura noastr`i a Rosettestilor nu
avuseser incredere in Rusi si indurase chiar prigoane din aceasti
pricin. Cele mai vechi amintiri ale mele mi-1 arat pe Tata ca
dusman hotrit al Rusiei, propvduindu-ne neincrederea in ea.
Nenumarte, aprige si chiar violente erau discutiile ce le auziam,
in aceast privint, la mas sau dup mas, intre Tata, partizan
hotrit in interesul neamului. dup credinta sa intima, al Trip lei

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosetti: Mirlurisiri

16

Alignte (intre altele pentru ca socotia Basarabia mai primejduiti


de desnationalizare deck pal-tile supuse Austriacilor si Ungurilor
si pentru ca socotia armatele austro-germane cu mult superioare
celor rusesti, despre valoarea conducatorilor carora avea cea mai
proasta parere) si intre matusele noastre duse numai de iubire

catre Franta si G. I. Donici, care nu era numai francofil dar

pastrase o amintire nu displacuta despre camaraderia de arme cu


Rusii sub Plevna. Din primii ani ai copilariei am Invatat a cunoaste tot raul pe care-1 facusera Rusii Moldovei.
Tata era abonat la o multime de ziare si reviste, romne si
straine; dintre acestea The Illustrated London News i The Graphic
erau asteptate si de noi copiii cu mare nerabdare, pentru ilustratiile lor; multa geografie, istorie si altele am invatat noi, pe nestiutele, din privirea ilustratillor lor.
Adevarat poliglot, Tata vorbea si scria: romneste, frantuzeste, englezeste si nemteste; citea curent italieneste, spanioleste si,
cu ajutorul ici colea a unui dictionar, putea traduce texte latine,
slave si grecesti (in copilarie vorbise curent aceasta limba cu bunica
sa, a doua sotie a hatmanului Raducanu Rosetti). Mama deasemenea cunostea bine limbele romna, fran:eza; engleza si germana
si pricepea italiana si putin cea ruseasca. Auzind din copilrie vorbindu-se in jurul nostru multe limbi straine nu este de mirare ca
am invatat si noi usor acele limbi. Dup5, cum era obi ceiul pe atunci,

parintii vorbiau intre ei si cu noi frantuzeste, cum o ficusera de


altfel si parintii lor. Corespondenta noastra era deasemenea in
limba franceza. Se zice ca era un obiceiu prost. Poate, dar folosinta
obisnuelnica a limbei franceze, limba ce.a. mai Ferfecta pentru a-si

exprima cineva gndirea clar si pentru a infatisa toate nuantele


gandirei, nu ne-a imj_edicat intru nimic sa fim foarte buni Romani,

sa apreciem si sa cunoastem bine literatura scrisa si populara romna si cel putin nu a impedicat pe Tata ra si Fe V. Alecsandri,
C. Negri, M. Kogalniceanu, A. I. Cuza si altii si scrie frumos in
limba lor materna.
Este un anacronism si o hotarita dare inapoi deciziunea,
luata la Paris in 1919, de a vorbi, la congrese. in toate limbile
lumei
de aceia in parte congresele si conferintele internationale,
adevarate turnuri a lui Babel, au isbndit asa de putin. Este un
anacronism pentru c se folosesc limbi mai putin perfecte spre a
transmite clar gandirea si mai este un anacronism pentru ca azi
cnd se vorbeste att de unitatea omenirei, de unire, cooperare,
coordonare 5i mai stiu eu ce, se usureaza tocmai contrarul prin fo-

www.digibuc.ro

La CAiuli

17

losirea in relatiile internationale a o sum de limbi in loc de una,


constintit prin obiceiu. Este o dare inapoi pentruc in loc de a
tinde spre ridicarea nivelului cultural, prin indatorirea a ctor mai
multi s invete o limb a crei folosint si a crei literatur nu
poate aduce cleat folos i progres, se tinde spre nivelarea tuturor
la nivelul inferior al marei multimi inculte.
Foarte cult, Tata, avea pasiunea cetitului i arta cel mai
mare dispret pentru acei cari, desi dispuneau de mijloace, erau
totusi ignoranti, sau nu le plcea s ceteasc. De altfel intregul
mediu in care triam era cult si pot spune c, inc din cei mai
fragezi ani, cartea ne-a fost inatisat ca ceva de care nu se poate
lipsi un orn si am auzit totdeauna slvindu-se cultura i ridiculizndu-se cei lipsiti de cunostinte temeinice.
NerAbdtor i uneori pripit, avnd porniri de mnie violent, era totusi iubit de acei cu cari venia in contact, din cauza
simtului de dreptate foarte desvoltat de care era condus i pentru
c era prietin bun si statornic, gata a sri in ajutorul oricui si mai
ales al celor slabi.
Cu noi era sever i ne impunea o disciplin nesovaitoare.

El, care nu era ordonat de felul si si era uituc (de ate ori nu
s'a ineamplat s plece la Bucuresti sau la Iasi, avnd in buzunar,
scrisori de pus la post sau de dat cuiva sau liste de cumprturi
iar la intoarcerea sa acas s se gseasc scrisorile i listele tot in

buzunarul su. Era necjit de altfel de Mama si de prieteni in


privinta oficiului de poche-restante pe care-1 indeplinea buzunarul

su) tinea ca mesele s se serveasc la ore fixe, ca s ne sculm


si s ne culcm tot le ore fixe si nu ingduia nici o transgresiune
la aceste repere in viata zilnic. Exactitatea aceasta a fost minunat pentro sntatea noastr i cel putin in ce m privese mi-a
desvoltat mult obiceiul de a fi ordonat. Lipsa de ordine era la
dnsul mai mult un fel de lene fizic. Intelectualmente Era foarte
ordonat i dovada sunt toate scrierile sale, in care totul este expus
sistematic i cu foarte mult rnduial.
Ne-a incurajat s ne interesm despre tot ce se petrecea
mai ales a incurajat orice ocupatiuni de ordin intelectual. Insista
mult asupra nevoiei de a-si tine angajamentele, de a fi credincios
ctre slujba ce-o indeplinesti, de a fi drept, precum i asupra cinstei; era foarte aspru in aprecierile lui despre oameni sau fapte incorecte, oricine j oricum ar fi fost. In gura lui, in scrisul lui,
expresiile de orn cinstit sau drept erau lauda cea mai mare.
Dac In atitudinea lui ctre lumea mai modest si in special
2

G-Tal Radu R. Rosetti: Mrinrisi,i

www.digibuc.ro

18

G-ral Radts R. Rose111: Mrturisiri

catre functionari era adesea ceva batos, nici odat ns fata de


tarani sau de servitori, aceasta nu proventa de loc pentruca s'ar
fi considerat de un sange mai deosebit. Acea rigiditate nu se adresa

clasei din care facea parte acel caruia Ii se adresa astfel, ci persoanei care era fie rau crescuti (obraznica sau lingusitoare), fie
necinstita. Ne-a povestit multe fapte care indreptatiau aceasta
atitudine a sa, multe le am uitat iar altele este zadarnic s le repet.
lata insa una foarte caracteristica. Avand un proces la o judecatorie de pace, ruga pe unul din avocati
erau numai doi in
localitatea unde era_ judecatoria
s pledeze pentru dansul.
Avocatul intreba in ce zi era sorocit procesul i, la aratarea Tatei,
raspunse ca procesul trebueste amnat. De ce ? intreba ata.
Pentruca eu si X (celalt avocat) avem o intelegere cu judecatorul
ca sa deie chtig de cauza unuia in zilele sot si celuilalt in zilele
nesot i ziva in care este fixat procesul Dv. face parte din acelea
in care judecatorul cla castig de cauza celuilalt.
Traia bine cu locuitorii de pe mosie, cari l'au ales primar;
cu unii chiar, ca de pilda cu Silvestru Basarab, legase prietenie.
Tata intelegea pe taran i avea pentru drepturile lui simpatie, pe
care a aratat-o i prin grai i prin scris. Era insa un abis nitre felul
lui de a concepe viata i relatiile dela orn la orn i aceea a ce
numia el ciocoimea (In intelesul de clasa alcatuita din parveniti, rat

crescuti si putini corecti, ridicati in urma 'Ana 'n clasa stapnitoare) si mai tarziu albastrimea satelor (prin care intelegea mica

burghezie ce s'a ridicat in urma la sate si pe care o socotia

mai pacatoasa si mai abuziva ca fosta ciocoime). Pentru cei din


aceste clase avea un neasamuit dispret.
Mama era blonda, cu ochi albastri si a fost foarte frumoasa

ca si mama ei Henriette, nascuta Dimachi, despre a carei frumusete si farmec isi amintea Ion Ghika, inteo scrisoare catre Tata din
August 1886. Bunica, ramasa vaduva de tnara, a avut multe nacazuri din cauza starei incurcate a averei si afacerile au silit-o sa
faca multe drumuri. Era fiica poetului Neculai Dimache si nepoata de fiu a lui Manolachi Dimachi, care la rndul sau era frate
cu Ileana Dimachi, casatorita cu Lascarache Rosetti, rastramosul meu.
Tatal Mamei era Lascar L. Bogdan. Despre dnsul stiu putine lucruri: a fost cadet si apoi sublocotenent, impreuna cu viitorul general H. Herkt, In intaia baterie de artilerie moldoveneasca
(1849); s'a casatorit contra vointei tatalui SU cu bunica mea si a
murit tnr, la Paris, uncle a fost inmormntat. Mama avea un

www.digibuc.ro

ig

ta CA !up

desemn aratnd mormntul tatlui ei. In satul Dimacheni (Dorohoi) traia 'Ana mai daunzi un tigan Tudorache Scumpu, fiul
vezeteului care condusesa pe bunica mea la biserica, la nunta ei.
Acesta povestea cum ca Lascar Bogdan, socrul bunicei mele, opunndu-se la casatorie, a facut ca in seara nuntii casa din Dimacheni

si fie Inconjurat de ostasi cari aveau ordin de a ridica pe L. L.


Bogdan. Ei n'au putut insa patrunde in cas; Tudorache Scumpu
afirma ci a fost martor la aceasta scena.
Despre prima copilarie a Mamei nu stiu nimic. Inca tlnari
a fost dus de maica sa la Mannheim, uncle a fost pus in faimoasa
pensiune mare ducall, azi mutata la Karlsruhe. A stat acolo multi
ani i pastrase o foarte buna amintire de anii petrecuti intre zidurile acelei s.coli. A invatat temeinic nu numai limbile engleza, fran-

cezi si germana i artele de agrement dar a capatat i foarte serioase cunostinte de istorie, de geografie si de literaturile engleza,
franceza si germana; partea stiintifica pare sa fi fost neglijata sau
predata numai foarte superficial. Populatiunea pensionatului era
de toate neamurile; dintre straine predominau Irlandezele
dovencele. Dintre aceste din urma erau odata cu Mama: sora ei
Elena, Lucia Kogalniceanu, Caterina Boldur Epureanu, Simka
Ghermani, Maria si Lucia Konaki Vogoride si Eugenia Docan. Ele
se aflau in scoala cnd a isbucnit rasboiul franco-german si au
vazut trecnd trupele germane, dintre care chiurasierii albi au facut
o deosebita impresie asupra lor. Nu stiu daca era in apropiere
sau a venit inteadins, dar M. Kogilniceanu a sosit s le ieie imediat pe toate, de oarece se astepta atunci o ofensiva franceza in
Germania. Dela Mannheim au fost obligate sa calatoreasca inteun

vagon de marfa, in care fuseseri transportati cai spre zona de


adunare. In nu mai stiu ce gari nu au mai putut merge inainte
Oda' ce Kogalniceanu, punndu-si decoratiile, s'a dus
astfel
impodobit

sa-si decline titlurile de fost ministru, etc.

Mama nu s'a mai intors apoi in pensionat ci a urmat pe


bunica in deplasarile sale la Dimacheni, Iasi, Kiev si St.-Petersburg. Ne povestea adesea despre tineretea ei, dar am uit;.t aproape
tot. Imi mai aduc aminte c ne spunea c in casa bunicei noastre
sau pe urma ei traiau o suma de boeranasi (dintre cari am cunoscut
pe N. Filipescu Dubau) i un grec batiln, de a caror ispravi rideam
mult. Deasemenea ca ridiculiza pe multi parveniti si intre altele
mania de a imita vorbitul frantuzesc al boerimei. Ne spunea c

un crnatar din Iai, voind sa se arate la inaltime, tsi facuse o


www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosetti: Marturisiri

20

firma cu urmatoarea inscriptie: lci, ici, derrire, Monsieur et Ma-

dame... font de la cochonerie. Ij amintea, cu multi placere, i.


descria cu verva viata societatii i petrecerile din Iasul tineretei
sale, acel al anilor 1870-1877, descrieri din care nu lipsia o not
de ironie la adresa nouilor ajunsi, cari se inghesuiau spre a fi
primiti in cercul vechei boerimi. Mama avea idei aristocratice i.
foarte conservatoare. Nu pot gasi cuvinte potrivite pentru a exprima chipul sau de a fi fata de cei pe cari i socotia de o treapta
inferioara. Nu era dispret, primirea pe care le o facea era amabila (Mama era de o politeta constanta i avea manierile putin
protocolare ale vechei generatiuni) dar era un ce aproape invizibil
imponderabil care arata totusi ca nu-i erau deopotriva. Ea pastrase o foarte buna amintire de timpul petrecut la Kiev si la St.
Petersburg si de stralucitele receptii, mese, baluri, reprezentatil
teatrale la care luase parte.

Dupa moartea bunicei, Mama avu sa se ocupe, cu ajutorul tutorelui sau colonelul Gr. Sturdza (ale carui vizite la Caiuti

si la Targul Ocnei mi le amintesc bine), de afacen i apoi de


nunta surorei sale cu Misa Sturdza.

Casatoria ei cu Tata a alut lac la 10/22 Iunie 1876 in bise:


rica Sfntul Spiridon din Iasi.
Dupa vizite la Raducaneni, la unchiul Tatei, Lascar Rosetti
si la alte rude, parintii mei se stabilira la Caiuti, de unde Mama,

afara de rari dnimuri la Iai sau pe la rude, nu s'a mai miscat


pana la mutarea noastra, in 1888, la Targul-Ocnei. De aceasta

stare continua la tara, cu care nu fusese obisnuita i iubitoare cum


era de societate, a suferit mult, dar nu s'a plans si numai tarziu,
cativa ani inaintea mortii ei, am auzit-o spunnd cat de grele ti
au parut mai ales iernele dela Caiuti si cat Ii a lipsit, la inceput,
viata de societate.
Foarte devotata noua, Mama tinea mult ca sa nu gresim nici
in fapte, nici in forma. Ne facea morala i discuta cu noi atunci
and gresiam, cautnd s ne convinga; dar ne i pedepsia, ne tolernd Aid odata greseli care ar fi dovedit lacune in caracter. Ero-

rile provenite din sburdalnicie erau totdeauna tratate cu indulgenta. Deasemenea Mama nu ne tolera niciodati greseli de forma;
trebuia, atunci cand veniam la dnsa, sau la masa si in salon, s
fim ngrijii in tinuta noastra; nu aveam voie a ne &anti ori i dim
in scaune (cat a trait Mama nici odat nu am stat deck drept in
scaun in prezenta
ne amestecam nepoftiti in vorba celor mari

www.digibuc.ro

2t

La CA kip

sau s nu ne exprimm politicos fat de toat lumea i in special


fat de servitori. Nici odat nu a ingduit ca s se vorbeasc in
prezenta noastr lucruri ce le socotia c nu erau pentru noi i cand

alunecau spre lucruri ce nu ne priviau eram trimesi in odile


noastre.

Sntatea ei era subred si ea a fost totdeauna suferina dar

cuta s nu ne o arate nou. Era foarte ordonat, totusi, lucru


ciudat, nici odat nu a putut avea un ceas care s mearg reguiat.
Stia s se lipsease la nevoie de multe dar nu stia s fac economii
atunci cnd dispunea de bani. Era foarte generoas i darnic si a

zjutat pe multi. Desi a fost mahnit de multe persoane si mai cu


seam de cumnatele ei, nu a pstrat ur nimrui si nu odat 'mi-a
spus c asemeni suprri trebuesc uitate iar urile nu trebuesc
transmise din tat 'n fiu.
M'am nscut in casa din Cgiuti, la 20 Martie (1 Aprilie) 1877.

Tot acolo s'au nscut fratii mei Henri (7/19 Ianuarie 1879), Eugne (23 Iunie/5 Iu lie 1881) si sora mea Magdalena (25 August/6
Septemvrie 1882). N'as 'mi-a fost unchiul Tatei, Lascar Rosetti,

de care n'am deck o singur amintire; Il Vid venind in odaia

noastri dela Ciuti, stand pe un scaun


mi se prea foarte btrn si dandu-mi o cutie de tabl cu caramele dela Capsa, intaia
ce tin minte s fi vzut. Am fost botezat, la 1/14 lulie, de preotul
Ionia Belloiu din Poiana Srat, mare patriot si prieten al Tatei,
.c-urn fusese si al printilor si. In primele luni ale vietii mele, a
venit la Ciuti Mehmet Bairactar, fostul ienicer de care vorbeste
Tata in amintirile sale. Acesta m'a luat in brate
'mi-a povestit Tata
si a fcut urri ca s devin ostas de seam; pot spune
-astfel c am cunoscut (?) un ostas care luptase in btlia dela
Abukir (1799), cci Mehmet se luda c luase parte la acea btlie.

Care-mi sunt cele mai vechi amintiri ? Afar de arderea


serei, de care am vorbit, de bucuria ce aveam s mergem in sura
.cu trsuri i s ne urcgm in vechile trsuri ale bunicului, in care
descoperiam fel de fel de buzunare si de ascunzkori, de descoperirile ce le fceam in podul casei, unde erau felurite cufere, mobile si unelte vechi, printre cari am descoperit niste vechi tiparuri
pentru fcutul lumangrilor, faptele care m'au impresionat mai mult
sau de cari-mi amintesc mai bine au fost:
Scrtaitul neincetat al lungilor convoiuri de care cu cari se
transportau la vale sarea dela Targul-Ocna si pcura; trecerea,
in anumite zile, a diligentei postale care se opria aproape in fata
casei noastre; trecerea, in nori de praf, primvara si toamna, a

www.digibuc.ro

'22

G-ral Radu R. Rosettl: Midurislri

multor si foarte mari turrne de oi, mergand primvara la munte,


iar toamna catre camp; aducerea primei masine de treierat si locomobilei sale; trecerea trupei care mergea la Targul-Ocnei, ca s
schimbe garnizona de acolo sau se intorcea; construirea liniei ferate Adjud-Ocna. Unii dintre ingineri stteau la noi. 1mi amintesc
de Anghel Saligny si de M. Ramniceanu si-i vd inc aplecati pe
planurile lor. Ni se dedea ate odat voie s. mergem cu clansii pe
santiere, ceea ce era o mare bucurie pentru noi si fcea ca, intorsi
acas, si ne jucam si noi imediat de a construirea de ci ferate.
Este greu de artat ce mare schimbare a adus calea ferat in
viata zilnic din valea Trotusului. In afar5. de faptul c se usurase
cltoriile, ci primeam posta zilnic, c aveam la dispozitie un oficiu telegrafic, ceeace ieftinia si usura inteadevr viata, era marea
inlesnire a aprovizionrilor, aci inainte de deschiderea cei ferate
printii trebuiau s comande de dou5. ori pe an, la Galati, toate
colonialele si lucrurile de cari era nevoie si s se ingrijeasc de
transportul lor cu care cu boi, trimise la Adjud spre a le aduce;
descrcarea acestor care prezenta un deosebit interes pentru noi,
copiii. Cu deschiderea cblei ferate s'au putut face aprovizinri mai
mici si apoi negustorii din Ciuti au inceput si tin in dughenile
lor mrfuri mai variate si de caliati mai bune.
Un alt fapt era migratiunea annal a familiei $tirbey dela
Buftea la Drmnesti, la inceputul verei, si in sens invers, toamna.
Veniau In mai multe trsuri si popsuiau la Ciuti. Vd si acum
pe Maria $ tirbey, Imbegrat In rochii usoare de var5., stand in
sa'onasul din Ciutr si o aud vorbind de schimbarile aiutilor, asa
cum li cunoscuse ea In copilrie. Alexandru $tirbey imi prea
deosebit de inalt. Ultima oarg. and au trecut cu trsura ii am intovrasit Oda* la Garbovana. Dup5. ce am trecut pariul Garvovanei, s'au oprit toate trsurile, ne-am dat cu totii jos, afar de
Barbu $tirbey care a rrnas pe capr, de fric ca una din surorile
sale sa nu-i ieie locul si Tata a artat lui Alexandru $tirbey rambleul cei ferate care era gata. In anul 1885 au trecut cu trenul
si erau cu totii In doliu, caci tocmai murise Maria Stirbey. Ziva
era foarte calduroasi si Mama pusese sa se fac inghetat, ce li
s'a servit In tren. or,rindu-se In acest scop trenill mai mult in gat-A.
Pe acele timpuri sefii de gar'A nu ezitau s tinA trenul mai mult in

statie rand cineva cu trecere le cerea aceasta.


Un lucru care m'a impresionat, trebuie sa fi avut 7-8 ani
atunci erau rirleelp un,,i orn ce fusese muscat de un Caine turbat
si turbase si el. Pare cA le aud si azi. Fusese inchis intr'o casi,

www.digibuc.ro

23

La Caiuti

peste drum de casa noastr, si-i se auziau urletele pn 'n odaia


noastr. Azi, cnd asemeni lucruri sunt cu totul exceptionale, lumea

nu-si poate da in deajuns seam de datoria de recunosant ce o


avem ctre Pasteur. Si era cu att mai primejdioas turbarea cu
ct toat lumea avea pe atunci cini. Si noi am avut multi cini
si de felurite rase. Nu pot spune ca it apreciam, nun nu apreciam
nici un animal asa cum trebuie, adic ca un tovaras credincios.
Trziu, mai ales dup ce am cunoscut in Brusturoasa, dup rsboiu, pe Vidran, ainele lui Andreescu, am inteles toat nooleta
acestor fiinte.

0 alt amintire foarte veche, dar cu care se confundi

amintiri mai noui, este acea a faimoaselor vntori dela Ciuti.


Zic faimoase pentru c5. impuscndu-se, cu ocazia lor, multi ursi
ele aveau renume in toat tara si multi din cei cari aveau patima
vntoarei solicitau invitatiuni la ele. Pregtirile, cari erau partea
pe care o cunosteam noi, copiii, mai bine, incepeau imediat.dup5
Sfnta Maria Mare. Ele constau in aprovizionarea alimentelor
impachetarea acestora, cu care ocaziune era mare discutiune intro
Mama, buctar i servitori, cci acestia cunosteau gusturile fiecrui
invitat. Chestiunea aprovizionrii era foarte important, nu numai
pentruc Tata si tovarsii lui, cam 8-12 la numr, mncau mult
tineau a mnca foarte bine si aceasta timp de aproximativ o
sptmn, dar pentruc numrul servitorilor, puscasilor si hitasilor se urca la un numr respectabil. Odat cu aceast pregtire
a celor necesare hranei, pdurarii i unii vntori, ca btrnul
Iosif (despre care vorbeste Tata in amintirile sale), ca Anton Bauer
altii erau porniti spre a iscodi si a da de urmele ursilor precum
si de locurile unde-si aveau slasurile. Se intorceau cu feldefel de
povesti. Tot atunci avea loc tocmirea puscasilor si a hltas;lor, cu
lungi discutii despre valoarea fiecruia dintre ei. Gh. I. Donici si
Misa Sturdza sosiau de obiceiu inaintea celorlalti oaspeti si luau

parte la toate pregtirile si in special la aktuirea planullii dunk'


care urmau sa se fac btliile. Pirtasii obisnuelnici erau: Dimitrie
Ghica Comnesti, Dimitrie Rosetti Tetcanu, Alexandru Stirbey,
Costic Sutu, (este Costic Tomsa din nuvela Tatei Pentiru ce
Costic Tomsa a rmas burlac), D. C. Sturdza-Scheianu. cei trei

frati Alexandru, Emil si Grigore Ghica-Brigadier, N. N. Sutti,


Alexandru i Dimitrie A. Grecianu. Odat sositi cu totii, seincarcau bagajele in crute (cei mai multi aduceau cu dnsii corturi
ate un servitor) care erau pornite inainte cu puscasii si hitasii din

Ciuti; restul hitasilor, mai ales Praleni, se adunau la un loc

www.digibuc.ro

24

G-ral Radu R. Rosetti: Marturisiri

anumit. In casa era zarva mare; se faceau ultimele pregatiri, se


discuta aprig politica
toti erau conservatori
si se povestiau
de ale vanatorilor. In fine plecau, unii calari, cei mai multi in
trasuri. Cateva zile nu mai stiam nimic afara numai ca mai venia
cate un fecior boeresc dupa posta sau dupa vreun obiect uitat la
Caiuti. Bucatarii si feciorii precedeau intoarcerea vanatorilor
pregatiau masa. Vanatorii aveau multe de povestit; se discuta mersul batailor si mai ales cum a tras fiecare. Dar ce ne interesa mai
mult pe noi, copiii, erau ursii i mistretii impuscati cari erau

sirati in fata asei. Incetul cu incetul variatorii plecau si Caiutul


revenia la viata sa obisnuelnica.
Care era aceasta viat obisnuelnica pentru noi copiii ? Ne
sculam i ne culcam la ore fixe. Imbracati foarte simplu, ne duceam,
dupa ce ne luam laptele de dimineata, s spunem bung dimineata

parintilor, cari nu erau sculati nc, i bunicai, daca se afla la


Ne jucam apoi in gradini (iarna in casi) i and ne-am
facut mai mari ne luam lectiile. Masa de amiazi (ora 12 precis)
cea de seari (ora 18; am aratat cat tinea Tata la exactitatea orelor de masa), le luam impreuni cu parintii i cu musafirii. Menuul
cuprindea de obiceiu trei feluri dimineata i trei seara, afara de
dulciuri sau fructe. Mancarile, simple, erau gatite exclusiv cu unt
ceapa sau ustoroiul nu erau tolerate nici odata de Tata, care se
supara chiar de mancau servitorii sau cel putin acei cari veniau
mai des In contact cu noi, in special sofragii. Tata, ca ori i ce
Rosetti Raducanu, tinea mult la calitatea felurilor de mancare si
pastra mult timp amintirea unui fel bine &it. Am auzit deseori
descriindu-se chipul cum se gatia cutare sau cutare fel si de multe
ori am asistat i ajutat la gatirea lor. La mese eram obligati sa
bem cate un pahar mare de vin ros, recomandat de medici ca tonic.
Cu parintii stam cam o ora dupa fiecare masa. Cu aceasta
ocazie Ii auziam discutand despre cestiunile la ordinea zilei. Asa
ne-am invatat sa ne interesam de cestiunile de interes obstesc. Intre altele, la masa i dupa masa, auziam discutandu-se
Tata, Mama si prietenii lor erau conservatori, de diferite nuante
este adevrat. Asa Tata, care in tinereta avusese precum am spus
idei feudale, evoluase catre un conservatism progresiv i catre socialismul de stat. Mama a ramas totdeauna de un conservatism
reactionar, regretand pierderea privilegiilor, desi, -bung de inima,
voia sincer ameliorarea starei multimei lipsita de mijloace, dar voia

aceast ameliorare mai mult din mila si din darnicia celor cari
aveau mijloace deck din recunoasterea dreptului de egala indrep-

www.digibuc.ro

La Caiuti

25

*ire a tuturor fiintelor la anumite bunuri strict trebuincioase unei


vieti omenesti. Gh, I. Donici era un conservator dar un conservator
cu idei liberale in felul acelora ale burgheziei franceze de dup
1830. Misa Sturdza avea prerile unui junker prusac. Discutiile
trau pasionate i I. C. Britianu despre care totusi Tata scria lui I.
Bianu: 41 est incontestable que c'est le premier homme d'tat que
la Roumanie moderne ait produito, si mai ales partizanii sk nu
trau crutati. A avea de pild relatiuni bune cu Leculestii (pe atunci
sefii liberali atotputernici la Back') era socotit de acei cari veniau

la Ciuti ca o adevarat dezertiune a cauzei conservatoare. In


aceast privinta erau ins deosebiri dela persoan la persoan. G.
Donici de pild n'a impins niciodae deosebirea de preri politice
pni la vrsmasii personale si mai tjziu chiar animozitatea Tatei
a sazut si el a avut relatii normale cu membrii familiei Leca. In
privinta apropierei Leculestilor de familiile boeresti conservatoare o
.oarecare influent a exercitat prin farmecul ei, prin bunkatea si

lipsa de orice luare de parte la intrigi, Alice Strat, mritati cu

Tache Leca i apoi cu Petru Jurgea-Newilesti. Pasiunea a ajuns

la culme cu prilejul alegerilor legislative din iarna 1887-1888


nici persoana regelui Carol, acuzat de a fi unealta liberalilor, nu
era crutat, cum bombardarea sa cu ou clocite la Iasi, in primvara 1887, ficuse s se rcl mult in cas la noi, mai ales cnd o
povestea Jacqui Bogdan, care escortase cu jandarmii alri trsura
regard' n acea zi. Pe Mama, care era foarte dinastic o jicnise
acest lucru. Cu prilejul acelei campanii electorale am auzit pe Misa
Sturdza ludindu-se c, cu ctiva tsani, ar putea pune mna pe
palatul regal din Bucuresti, a crui garcl ar fi usor de surprins
de redus la neputint. Vorbe in vnt, este adevrat, ecouri a unei
mentalitti trecute.
Bine inteles a tot ceeace auziam la mas sau dup mas era
discutat apoi de fratele meu Henri si de mine sau transformat in
jocuri. Henri priceyea cestiunile malt, bine ca mine si punea mai
mult imaginatiune in jocuri, la mine era o mai mare preocupatiune de ordine.
Cu pgrintii fceam plimbari in trsur la Pralea, la He ltiu,
la Boistea si la vecinii dela Grbovana, Valea Seac, Rdeana si
la mnstirea Bogdana.
Sfrsitul anului aducea bucuria pomului de Cr5.ciun. Cu siipfmni inainte cram foarte agitati de sosirea cataloagelor de juarii dela magazinul Au Printemps, din Paris. Alegeam ceeace
doriam i greutatea alegerei era mare de oarece multe lucruri din

www.digibuc.ro

26

G-ral Radu R. Roseffi: /Agri urisfri

catalog le rivniam, i scriam scrisori lui Mo$ Crkiun spunandu-i


ce doriam; mai tarziu scrisorile erau adresate printilor. In ziva
Ajunului nerabdarea era $1 mai mare $i era cu acit mai mare cu
cat inirarea in biuroul Tatei i in salona$ ne era interzis i cu
cat G. Donici, care de obicei era la noi, ne necjia afirmand c
nu se prtgatia nimbca, scapand apoi dinteadins vreo vorba care
ne aducea apa la gura. In acea zi masa de sear ne prea nesuferit
de lunga i cram cu totii lipsiti de poftsi de mancare. Dup ce se
termma, ata disprea, se suna dinteun clopot $i se deschideau
uiIe salona$ului. in fat era pomul bogat decorat 5i santeietor sub
lumina multor lumanri. Urma un moment de uluire i apoi ne
precipitam la darurile noastre, care de cele mai multe ori nu erau
acelea pe care le a$teptam, dar ne aduceau nu mai putin mare bucurie, isbucnind In strigke i asete sgomotoase. In acea seara ne
culcam mai tarziu i adormiam mai greu ca de obiceiu.
S tans legat de amintirea pomului de Crciun este acea a
marelui nungr de telegrame $i de cdrti de vizit ce primiau si expediau parintii de anul .nou. Era atunci obiceiul de a scrie sau

telegrafia tuturor rudelor $i de a trimite carti de viziti tuturor

cunoscutilor pentru a le ura un an bun Din fericire acest obiceiu


nu se mai practica azi pe aceia$ scara; telefonul a contribuit mult
la aceasti scadere.
Este curios c Tata, care tinea atat de mul la trecutul nostru,
nu aprecia destul obiceiurile vechi $i traditionale ale poporului
nostru. Se primiau este adevrat, In curte, cei cari veniau cu plugul etc., li se dedeau bac$i$uri, dar toate aceste manifestri erau
privite mai mult ca nige rrnasite a unui trecut barbar.
La noi nu s'au serbat niciodata zilele onomastice, ci numai
aniversarile zilelor de nagere i acea a askoriei printilor.

In vara anului 1884, fiind un caz de oholera nostra. In

Caiuti, am fost clu$i tuspatru copiii la Valea Seaca, la prietenul


G. Donici, la care am stat pan ce a trecut orice primejdie.
Pe Gh. I. Donici, prieten al psirintilor i apoi al nostru, II
tin mince de totdeauna. Venia $i stkea ssiptmani intregi la Caiuti,
iar noi copiii aveam mare bucurie and era In casa, cum am avut
oricand 1-am vazut ulterior. De$i nu eram rude deck foarte deprtate, Ii ziceam unchiu Georges, cum Ii zicea toati generatia

mea si cum i s'a zis de Regimentul 9 Ro$iori, and a slujit In


randurile sale. Daa Donici avea calitati cari au fcut dintrInsul
un cetatean con$tiincios, un prieten ales si credincios qi un osta$
viteaz, el mai avea, prin inima sa atat de buna' $i atat de Intele-

www.digibuc.ro

La CAlup

27

gtoare, insusirea de a fi un mare si iubit prieten al copiilor.


pacea s ncajeasc, o fcea fr nici o rutate 4i nu impingea niciodat acest obiceiu prea departe; lua parte la jocuri,
glumia si stia s consoleze atunci cnd vreun mic ncaz aducea
lacrimi in ochii copilului. Nu odat scpatu-ne-a de pedeaps
clack* la mas, aflandu-se sora mea lng dnsul, stia s mascheze
o bucat de morcov, spre pild, intre dou bucati de zarzavat ce-i
preau ei mai comestibile, stia tot asa de bine s treaca de pe f ar-

furia copilului pe a sa, buctile nepacute celui dinti. In fine


nu mai putin era leal fa t. de noi; dac fceam vreo pozn i ne
vedea, ne ocra i chiar s'a intmplat s facem cunostinta cu palma
sa, dar niciodata nu spunea printilor sau guvernantelor ce 11cuseserin.

Un alt prieten al nostru era cumnatul Mamei, Misa Sturdza,


a crui venire era deasemenea prilej de bucurie pentru noi desi
n'am avut pentru dnsul aceias afectiune mare pe care am avut-o
pentru G. Donici, de care a fost de altfel totdeauna gelos. Cu noi
Misa Sturdza a fost vecinic drgut. bun si prietenos El era fiul
lui Alexandru Sturdza (supranumit Nabuco) si al Smarandei (n5scut Bals, divortat de Sturdza si recastorie ulterior cu G. Cimara). A urmat ctiva ani cursurile unei scoale din Florenta, de
unde, desi prea tnsr, a incercat s ieie parte la luptele pentru
intregirea Italiei. Din Italia a trecut in Germania inrolndu-se
mai inti ca voluntar (einjhriger Freiwiliger) in regimentul Kaiser Alexander al gardei pedestre prusace. Apoi, dup ce a isprvit
scoala militar din Anklam (Pomerania), a servitin al doilea regiment de ulani al grzei clri. Fusese un ofiter priceput cum era
un bun vnator.
In acesti primi ani ai vietii mele printii m'au luat cu dnsii
la Iasi cel putin de dou ori. Despre prima cltorie nu am dect o
amintire foarte vag i anume despre trecerea Trotusplui prin vad
la Urechesti (pe atunci nu existau deck poduri de lemn foarte
subrede pe cari le lua Trotusul ori de cte ori apele-i erau mai
mari) i despre vagonul in care am calatorit de la Adjud in Loh).
A doua oar a fost si fratele meu Henri. La Iasi am fost amndoi
cu matusa noastr, Elena Sturdza si cu Tacqui Bogdan, (pe atunci
locotenent in escadronul de jandarmi clri Iasi. A venit ulterior
sa-si petreac concediul de vat-a la Ciuti, spre bucuria noastr,
cci era foarte vesel si ordonanta sa ne invta mnuirea sbiei
instructia soldatului ark' arme) la o reprezentatie de marionete, in
vechiul teatru de la Copou, unde mi-amintesc ci am fcut un mare

www.digibuc.ro

28

G-ral Radu R. Rosetti: Marturisid

scandal, de care a ras toata sala, pentru c una din marionete,


Impuscase pe alta.
Sanatatea ne-a fost totdeauna buna; am avut doar boalele
contagioase ale copiilor. In casa existau medicamente de tot soiul
dar cele mai deosebite trebuiau sa le aducem de la Adjud sau de la
Targul Ocnei. Medicii cari ne-au ingrijit au fost Kopetski din
Tecuci i Tantareanu din Targul Ocnei si, mai tarziu E. Baroni
din Bacau, St. Possa i Gheorghiu din Targul Ocnei.
Invatasem a ceti si a scrie cu Mama, nu stiu la ce varst.
Apoi am luat lectii cu invatatorii din sat (mai intai Paslaru
apoi Cerghice). Invatam bine. Aceasta invatatura nu era ins indestulkoare si cum in tara nu se gasiau persoane care sa ne poata
instrui i educa, parintii s'au hotarit, cu toata marea cheltuiala
.ce necesita aceasta, sa aduca o straina i anume, dupa lungi
sa aduc." o englezoaica. La 8/20 Septemvrie 1886, sosi la
Caiuti, Miss E. M. Griffiths-Belbin si de atunci pot spune ca cres-terea noastra s'a schimbat mult. Ea nu fusese intru nitnic neglijata
-nici inainte, dar nu eram toata ziva cu parintii nostri, fiMd lsati
tin numr oare care de ore in searna bonelor si a servitorilor. Si

desi unii din acestia erau foarte buni, cum a fost bona noastri
Carolina, ei nu aveau nici educatiunea, nici, mai ales prestigiul
autoritatea necesara fafi de noi. In special eu aveam nevoie
atunci de a fi sub conducerea unei mane ferme.
Nu 'Malta, subtirica, cu o fat prelung, Miss Belbin sau
Zelle, cum am numit-o i noi i toti acei cari au avut-o pe lng
ei, avea atunci aproape treizeci de ani, si mai fusese in asemeni
situatii in familii engleze i franceze. Avea deci xperienti si mai
avea mare fermitate de caracter. Inteligentk foarte vioaie, dadea
lectii bune i stia sa le faca placute. Din primele zile am intrat
in conflict cu clansa. Conflictul, rezolvat intai prin cateva &aria-

toase lovituri de rravasa, s'a aplanat curand, caci nu era cicalitoare,


i tia a. lua parte la bucuriile si la ne,cazurile
Dupa cateva saptamani eram prieteni i prieteni am rarnas

nici nu purta ura

pana la incetarea ei din viata in anul 1934.


Continnam lectiile cu invatkorul din sat, dar faceam mult
-mai multe cu clansa: limba engleza, pe care am invatat-o in trei
luni (nu ne vorbia deck englezeste), istoria Angliei, gramatica
franceza, limba latina, aritmetica (desi o faceam si cu invitaiorul
din sat), mitologia, istoria antica, desemnul i pianul. Toate dupi
un program fixat dinainte i executat cu punctualitate. Plimbari,
jocuri precum i cetirile ce ne facea in zilele ploioase, completau

www.digibuc.ro

2.

La Cgiuti

programul zilei. Cu tendinta pe care o au copiii de a imita si pune

In actiune cele ce aud sau Inv*, jocurile noastre s'au schimbat


in parte. Asa, sub influenta lectiilor de istoria Grecilor, interneiasem, in locul rezervat noua in gradina: eu orasul Sparta, Henri
Atena si Eugne Teba. Puneam in actiune ceea ce invatasem despre rasboaiele peloponesiane, cu efect distrugator pentru orasele
respective si terminndu-se adesea, aceste rasboaie, cu lupte intre
alctuitorii lor.
Am fost abonat atunci la The Boy's Own Paper, o veche
minunata revista pentru baeti, plina de povesti potrivite lor dar
si de sfaturi pentru lucrari practice. Sub influenta acestor sfaturi
am inceput sa lucrez la lemnarie i ferarie, lucrari in care am fost
mult incurajat de parinti si de Miss Belbin, lund i lectii de la
meseriasi.

In a doua jumatate a lunei Iunie 1887, am mers la Targul.


Ocnei, cu Miss Belbin, ca s trec examenul de patru clase primare, ca pregatit in particular. Examenul a avut loc in scoala al_
carui director era Gr. Cazacincu. Eram singur i foarte emotionat.

Mi s'au dat doua coli mari de hrtie purtnd in colturile din


dreapta de jots semnatura in facsimil a ministrului. Prima lucrare
scrisa era din gramatica, ceva despre comparativ. Eram att de

emotionat inat n'am putut incepe; parintele Diaconescu, care

supraveghia, s'a apropiat de mine si cu cteva cuvinte blajine m'a


Dupa aceia a mers mai usor si examenul s'a ispravit cu
bine.

Drept rsplata, Tata mi-a cumparat un cal. mic taranesc

(pe care 1-am numit Beizade; nu stiu de ce!), mi-a dat o zabaluti
o patura i m'a prevenit &A la prirnul accident mi-1 ia. De cte
ori am cazut nici eu nu mai stiu; prindeam insa pe Beizade, Incalecam din nou si nu spuneam nimanui nimic. 0 singura data m'am
dat de gol, in toamna lui 1887. Sosisera invitatii pentru vnatoare
eu m fataiam calare in jurul casei ca s arat ce strasnic calaret eram; dar fiind cu privirile sus la feresti si nu unde mergea
calul i acesta speriindu-se nu mai stiu de ce, am fost aruncat cu
capul inteo gramada de prundis si am ramas acolo lesinat. Stiu
ca m'am trezit mai farziu in pat si ca am fost nesuferit, spre marea
suparare a Marnei, Tata nu mi-a luat insa calul. Eram liber sa
merg ori i unde, lucru ce mi-a prins bine. Afara de calarie am .
invatat tot atunci patinatul pe care l'am practicat cu totii cu pa
siune.

La moartea bunicului au ramas, precum am spus, multe da-

www.digibuc.ro

33

G-ral Radu R. Rosetti: Marturiski

torii. Fratele sau, Lascr Rosetti, rimas tutore, a ajutat mult pe


bunica-mea (care a reparat casa din Ciuti din banii si $i a re-

mobilat-o) ca s administreze averea copiilor ei $i sa plteast din

veniturile ei datoriile cele mai grele. Tata, devenind major, in


1874, a luat administratia Caiutilor, sub conducerea unchiului su
Lascr, care prin slaturi verbale si prin scrisori ii indruma neexperienta. Tata, bizuindu-se pe memoria sa cu totul extraordinar,
nu urma in totul sfaturile unchiului su, apoi era uituc si nu destul de ordonat, pe cnd unchiul Lascr era randuit, bun gospodar,
meticulos si nu putea suferi dezordinea si lipsa de precizie. Mama
mi-a spus c Tata avea temeiuri s cread c unchiul ski il va
favoriza prin testament sau c imi va lsa mie ceva, flindu-mi na$.
Nu pot sti ce s'a vorbit, dar din ceea ce spune Tata, in amintirile
sale, cum c unchiul Lascr a spus mereu c nu betilor care-si
pot castiga viata trebue a li se lsa mosteniri si c el (Tata) nu
s'a asteptat nici odat s-i lese unchiul Lascr RducAnenii si din
corespondenta lui Lascr Rosetti cu Tata, prin care unchiul spune
mereu nepotului su ci atat el cat si fratele si surorile sale nu pot
compta fiecare deck pe o sesime din Ciuti si c Tata cheltuia
prea mult, nu reiese acelas lucru. Din antinomia de caractere a
rezultat o indeprtare a unchiului Lascr fati de Tata, indeprtare
care a fost sporiti prin barfelile unor foarte apropiate rude. Prin
testament unchiul Lascr a lsat Rduc5.nenii mtusei Ana. Dup
moartea lui se nscu un proces intre Tata pe de o parte si surorile
$i fratele su pe de alta, proces pornit si sustinut, cu toate sfaturile
contrare ale bunici, de mtusa mea Ana. Acest proces a avut
numeroase peripetii si a adus numeroase $i violente certe, certe a
cror ecouri (cu toate 4-'6 printii se fereau a vorbi de ele in fata
noastra) an otrvit multe zile ale copilriei mele. Procesul s'a terminat in folosul Tatei, care-si vandu partea din Ciuti surorei sale
Ana (Ciutul neputandu-se imprti in natur) $i, in toamna 1888,
ne mut9rm la Tare-u Ocna.
Plecarea din Ciuti a fost pentru Tata o grea lovitur stifleteasc. dar a adus $i mari foloase: intai penfruc a scos pe Tata

si pe noi toti din atmosfera de ceart nesfarsit a Cintilor si

apoi pentru cA a silit pe Tata s vad c5 averea sa era redus.


Mosia Caluti. avnd datorii si fiinri ru administrat de generalul Catargi, a fost perdut pentru mtusele si unchiul men si
a aiuns in proprietatea Creditului funciar rural $i a Statului. Tot
perduti au fost, din pricina generalului Catargi, si Rducnenii,
asupra crora nu era nici o datorie cand a mostenit-o mtusa. mea

www.digibuc.ro

La C1141

31

kna. $i ea ca i surorile ei (gall de mtusa Margot Jurgea-Negrilesti) i fratele su au dus greu ultirnii ani ai vietii bor.

Dup cstoria mea, Tata care nu se putea mnglia, chiar


dupi douzeci de ani, de pierderea Ciutilor, la care tinea cu
atta patim, a insistat ca s-1 cumpr
era pus atunci in vnzare Am trimes pe O. de Marenzeller s fac o expertiz a moexpertiz5 care a artat ca era o afacere pgubitoare. N'am
cumprat deci Ciutii i nu 1-am cumprat si fiindc insistau
mtusele mele s-1 cumpr, dar toate cu gndul de a fi ele stpne
acolo; cu nici un pret nu voiam a retri zilele de certe din copilrie. Tata a fost ctva vreme supirat pe mine din aceast cauz.
In timpul rsboiului in casa din Ciuti a fost un spital iar
de atunci a slujit ca local pentru o scoala de brigadieri silvici.
Desfiintndu-se aceasta, casa serveste acum ocolului silvic. Cea

mai mare parte din frumoasa gradin a fost imprtit in loturi


ce s'au dat locuitorilor trgului.
Dup moartea bunicei noastre Henriette Bogdan, timasese
mosia Corlteni, ce urma a se impirti intre Mama si sora ei. Dar
asupra acestei mosii apsau grele datorii si cu toate c unchiul Tatei, Lascgr Rosetti, a vrut s ajute ca sg se scape ce se mai putea
din ea, nu a fost cu putint. Averea s'a incurcat si mai mult i s'a
perdut.

LA TARGUL OCNEI

Am zis c, prsind Ciutii in vara 1888, ne-am mutat la


Trgul Ocnei. Ce a motivat alegerea acestui orsel? In mare parte

patima cu care iubea Tata valea Trotusului, bunele amintiri pe


care le avea despre Targul Ocnei din tineretea sa, nevoia de a fi
inteun oras, ca Mama, a crei sntate era din ce in ce mai putin
bun, s aibe un medic la indernna, faptul c in Trgu Ocna
se asezase Elena Sturdza, sora Mamei, nevoia de a gsi profesori
in stare de a ne pregti pentru clasele liceale precum i ieftinatatea
traiului. Mama ar fi preferat un oras mai mare si unul in care
Tata s-si poat valorifica mai bine capacitatea sa. La inceput
asezarea in Trgul Ocnei nu era menit s tin dect cteva luni,
un popas Inainte de a se hotrl pentru viitor.

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rose Ili: Mrturisid.

32

Oricum ne-am mutat. Tata a inchiriat fosta casa. a lui Costache Negri, cas a carei chirie era foartc ieftina
vase sute
de lei pe an , a reparat-o, caci fusese lasata in parasire multi
ani; de unde i numele de Castel Crap ce-i daduse Tata.
Proprietatea inchiriata se compunea din doua trupuri, despartite prin voseaua Targul Ocnei-Slanic (pe acea vreme nu exista
padul de fier din dreptul bisericei Raducanu i oseaua trecea
peste Trotuv pe un pod de lemn la vale de Vila Negri). Trupul
dintre vosea i Trotuv cuprindea o frumoasa gradina cu o mica

vie vi o plantatie de feluriti arbori fructiteri yuvi de Costache


Negri care-i ingrijise cu pasiune. Frumos avezati pe stanci udate
de Trotuv, gradina, plin de fel de fel de tufe purtatoare de flori,
alcatuia un loc incantator i pentru cei cari locuiau acolo i pentru

acei cari o priveau de pe celalt mal, atat vara, and se vedeau

pete mari de culori deosebite pe un fond de felurite soiuri de verde,


cat i iarna cand zapada o transforma inteo adevarata feerie

in alb.
Casa se compunea din doua cladiri alipite, una mai veche
foarte simpla, cu odai mici i una mai noua cu odai, ferevti

uve mari. Devi foarte eftina casa intrecea, prin marimea ei, nevoile
noastre si ale musafirilor cari au stat in permanent sau numai vre-

melnic la noi. Este adevarat ca chiria casei era ridicol de ieftina,


dar marimea ei cerea multe lemne pentru incalzit i un personaL
destul de insemnat pentru intretinerea ei. La inceput acest personal
era vi mai mare pentru ca aveam i trasura noastra, cea dela Caiuti
cu iepele isabelle, i calul meu Beizade. Acevtia erau tinuti
Peste drum cum i-se zicea trupului de dincolo de vosea, unde
era un grajd cam darimat, o vura i o livada. Mai tarziu Tata a
vandut trasura cu caii, iar Beizade, cu care ma plimbasem pe
toate dealurile dimprejur, care-mi procurase mari bucurii i ma
invatase a ma descurca singur, a disparut misterios
zisu s'a de
servitori mancat de lupi
in vara 1890.
Afara de vezeteu i rndav, mai era ca personal: Profira
Barbu (numita de noi Baba) care servise in casa bunicei Bogdan
vi care indeplinea slujba de camaravita i facea de toate. Pe noi
baetii ne cherna ea ocapitani mei vi ne risfata mult de tot. Elam
totdeauna vestiti cand prepara dulceti sau conserve vi veniam
ajutam... mi-e teama mai mult la consumare. Ne povestea despre
casa bunicei i ne vorbea despre minastirea Probota (Pobrata) deuncle era de felul ei. Era o fiinta buna, foarte muncitoare i foarte
credincioasa, un tip din vechime, and aceiavi persoana slujea mai

www.digibuc.ro

La Targul Ocnei

33

multe generatii de stpni. Nu avusese o educatie deosebit


nici nu stia carte, dar era foarte de$teapt i afat firea ct $i experienta eili dduser o educatie care fcea c nici odat n'am
auzit de la- dnsa vorbe urIte sau pove$ti imorale. Si cnd brbatul ei, Gheorghe Barbu, un mare lene$. care nu avea vre-un

rol definit n cas, sau altul scpau vre-o vorb nepotrivit, Baba-i
lua la socoteal i inc cum.
Apoi era Regina Harandt, care a fost In serviciul nostru pn
in 1895, ca femme de chambre a Mamei ingrijnd $i de imbr5.dmintea noastr. Bine crescut, cu oarecare instructie, Ii plcea
s citeasc; a ingrijit bine de noi i ne-a fost prieten. Venia apoi
Maria, o foarte vrednic buctreas i spltoreas.
Toti acegia fceau parte din acea categorie de servitori care

urma pe cei pe care-i servia $i la bine $i la ru; se multumea


adesea cu foarte putin $i in clipele de greutti mari astepta cu
rbdare zile mai bune. Eu le pstrez o amintire foarte recunosctoare, pentru c, cu mine au fost buni iar pe printii mei i-au
scutit de multe griji $i i-au ajutat In necazuri.
La Thrgul Ocnei ca i la Ciuti viata zilnic era regulat
dup un program foarte strict. Ziva Incepea printr'o baie rece,
iarna ca i. vara; n acest din urm sezon baia se lua in Trotu$.
Nici la Thrgul Ocnei, precum nici la Cluti, nu exiqtau sli de
baie cum nu erau nici instalatii de ap curgAtoare. Dup gustarea
de dimineat urmau lectiile cu Miss Belbin (al Cal-6 contract expirnd In 1889, s'a dus, dup un concediu petrecut in Anglia, la
Tescani) sau cu Miss Glyde. Aceasta, venit dup plecarea celei
precedente, nu se apropia de cea dinti nici ca cunoginte, nici ca
prestigiu. Sub influenta ei am scos atva timp un soiu de revist

(manuscris) in care Miss Glyde critica, prin cronici, oarecari


defecte de-ale noastre, iar noi contribuiam cu umplutur in care
frate-meu Henri punea ate ceva original, dar eu m multumeam
s traduc dintr'o carte de electricitatepe care mi-o clduse D.
Rosetti Tetcanu. Cu Miss Belbin $i cu Miss Glyde am continuat
lectiile Incepute la Ciuti, dar din ce in ce la mai putine materii
pentru c aveam mai mult de pregtit pentru lectiile romnegi
$i pentru c Miss Glyde nu avea pregtirea necesar. Nepregtirea domniwarei Glyde $i chipul putin interesant cum ddea lectille, felul sec cum se invteau pe atunci $tiintele naturale in liceu $i lipsa oricrei priceperi in aceast directie a printelui Coman Vasilescu, mi-au inspirat o adevrat repulsiune pentru stu-.
3

G-rai Radu R. Rosetti: Marturisiri

www.digibuc.ro

34

G-ral Radu R. Rosettl: Mirturlsid

diul botanicei. S'au schimbat lucrurile de atunci i copiii mei au


invatat stiintele naturale bine in liceu.
Am spus ca, la Caiuti, am inceput sa iau lectii de pian; nu
aveam nid o dispozitie pentru muzic si ma plictiseau grozav.
Mergand la patinaj am cazut pe scrile ce duceau la Trotus (in
iarna 1888-1889) si mi-am sclintit bratul drept; durerea mi-a
fost larg compensat stiind ca nu voiu mai putea canta din pian
mult timp. De fapt n'am mai cantat nici odata, lucru de care mi-a
parut rau mai tarziu, caci mi-ar fi procurat dese-ori distractie.
Numai cu multi ani in urma am inceput sa apreciez muzica, dar
nici !Ana 'n ziva de azi, desi am auzit muzica bun in viata mea,
nu pot spune ca am o cat de elementar cultura muzicala. Este
evident o mare lacuna*.
Tot dimineata preparam lectiile pentru dup amiazi.

Mancam la ora 12 si dupa ce stam cam vreo jumatate de


ceas cu parintii eram trimesi s facem o plimbare sau, lama, la
patinaj. Aceast plimbare nu era populari printre noi; ne-ar fi
plcut mai mult s ne jucin prin gradina, dar Tata nu admitea.
La ora 15 venia parintele Coman Vasilescu, cu care invatam
ceea ce era cuprins in manualele pentru clasele In care ne gsiam.
Srund de trup, slbut, de origina modesta, lipsit de mijloace dar
ajutat de un unchiu, foarte struitor, printele Vasilescu, desi nu
tocmai generos inzestrat de natura din punct de vedere intelectual,
absolvise seminarul i, mult mai tarziu, si-a luat chiar licenta In
teologie. Nu stiu cine 1-a recomandat Tatei. Avea slabe cunostinti
si nu stia sa dea lectii, cum o recunoaste de altfel, cu modestia care
1-a caracterizat totdeauna, inteo brosura in care-si povesteste amintirile. Lectiile sale erau foarte rudimentare. Ele incepeau prin ascultarea partilor ce ne dase data precedenta, la materiile prevazute
in programul zilei. Recitam cele cuprinse in cartile respective.
Nici odat nu am facut o compunere sau vreo aplicatiune. Rezultatul a fost ca, fiind constiincios, am invtat bine si temeinic ceea

ce se invat numai prin cetire, ca istoria si geografia. De altfel,


cunostintele de istorie si de geografie ni s'au desvoltat mult prin
cetirea romanelor istorice, prin aceea a descrierilor de caltorii si
prin jocurile istorice si geografke la cari jucam adesea cu printii,
dup masa de seara. (Aceste jocuri constau in a scrie, inteun
interval de timp dat, cat mai multe nume (geografice sau istorice,
dup bee) cu o initial ad-hoc). Nu era de ajuns ins a scrie numiri ci trebuia s stim a le situa in timp i spatiu. Prodigioasa
memorie a Tatei era pentru noi un imbold strasnic De altfel

www.digibuc.ro

35

La Targul Ocnel

frate-meu Henri avea dispozitiuni deosebite pentru studiul geografiei, precum i pentru statistica. Mai tarziu cunostintele sale
geografice si statistice erau mari si a fost pacat ca nu 's'a specializat in aceste ramure. Studiul almanacului De Gotha si al aceluia
al lui Whitaker, care era una din indeletnicirile noastre favorite,

ne-a fost de mare folos. Ca si Tata, Henri avea un dar inascut


pentru a ortografia corect cuvintele in toate limbele, dar ce mie-mi

lipseste.

Latina, multumitl bazei pusa de Miss Belbin, a mers destul


de bine. La matematice, la care tnvatam cuprinsul cartei i la
care nu mi s'a cenit la examene decat aceasta, credeam c eram
tare si este curios ca Tata, care facuse matematicele speciale in
Franta, n'a bagat de seama a nu eram in stare sa rezolv cea mai
elementara problema; aceasta lipsa am platit-o mai tarziu. Greaca

gramatica romana nu le Siam de loc; nici odata nu ne-a dat


parintele sa facem vre-un exercitiu gramatical sau vreo compunere,

cum nu ni s'a dat de altfel nici mai tarziu in licee. Este de mirat
cum a invatat, in asemeni conditiuni, generatia mea sa scrie. Dupa
ce ne asculta, parintele ne spunea ce sa invatam pentru data urmatoare. De explicat nu ne-a explicat nici odata nimic i nici nu era
in stare s'o faca, nici macar pentru lectiile (re religie pentru care

i-am cerut de cateva ori lmuriri. Vinovat am fost, nu e vorba,


eu, ne cerind lamuriri de la Tata sau de la Miss Belbin (de la
Miss Glyde tiam Ca' nu stie, caci o incercasem); o falsa rusine,
o frica neintemeiat, de a fi luat in ras ca nestiutor m'a oprit
totdeauna sa cer orice lamurire, pana dupa ce am iesit ofiter.
Era i timiditate la mijloc, o timiditate absurda de adolescent,
de care am suferit mult i mult timp. Cate ori m'am dus pan

la o u i m'am intors fara a o fi deschis, cate ori am vrut

cer ceva i cuvintele nu mi-au iesit din gura! Nici eu nu mai stiu.

De altfel sistemul acela de invatatura, comod pentru profesor, nu era numai al parintelui Vasilescu, om de treabi, care
facea cat Il ducea capul si cum vazuse si el pe altii facand, dar
era a marei majoritati a profesorilor scolilor primare i secundare
de pe atunci. $i dovada o aveam la examene. Acestea le treceam
ca pregatiti in particular, la gimnaziul (azi liceul Ferdinand) din
Bacau, unde s'a constatat ca aveam cunostintele pe care le aveau
elevii mijlocii din clasele respective. Aceasta la materiile preva-

zute in program, pentru ca, precum era firesc de altfel, din

www.digibuc.ro

36

G-ral Rasta R. Rosetti: MarturisirL

punctul de vedere al cunostintelor generale, al limbilor franceza


germana si al istoriei i geografiei, pregatirea noastra era Inuit
mai temeinica i cuprindea un camp mult mai intins.
Cum zic, mergeam in fiecare an, In luna Iunie, la Bacau,
am stat in gazda
1889
In vederea examenelor. In primul an
la GIL Donici, care era atunci subprefect in partea de sus a judetului. In anii urmatori au inceput a veni i fratii mei; venia cu_
noi i parintele Vasilescu si stateam sau la vreo gazda sou la un
hotel. Cu multa prietenie s'au ocupat atunci de noi cnd G. Donici,
cnd Misa Sturdza, cnd fratii Constantin, Edgard si Emanoil
Krupenski cnd Vasilica Rosetti si nu numai ca se ocupau de buna
stare a noastra, dar straini cum eram de viata in afara de familie,
ne fereau sau micsorau cnd le faceam, de greseli ce comiteam.
din naivitate sau din indemnul camarazilor de clasa. Cresterea
noastra izolata ne-a folosit mult, caci ne-a ferit de obiceiuri rele
si ne-a tinut inteun mijloc In care cin.stea, munca i iubirea de
neam nu erau numai proslavite In chip abstract, dar erau practicate continuu. Aceasta crestere i avea insa i neajunsuri mai
ales pentru mine, care eram cel mai in varsta dintre frati i cel
mai energic i cu mai multa initiativa. Neajunsurile erau: ca, cu
toate sfaturile de modestie ce ni se dadeau, ne credeam oare-um
superiori copiihir cari nu erau din aceiasi categorie sociala ca noi,
nu eram obisnuiti cu viata in comun. iar pe de alta parte eram
foarte naivi i lesne pacaliti sau influentati de ceilalti. Dar daca
educatia noastra izolata a avut unele neajunsuri, a avut In schimb

marele folos de a ne da principii solide si a ne feri de auzul


si vazul a multor fapte i lucruri cari, oricum. deziluzioneaza copilaria
lasa o anumita a.maraciune. Tot acei prieteni din Baciu
ne procurau distractii, ducndu-ne la circ, plimbndu-ne prin Im-

prejurimi sau mergnd cu noi la baie in Bistrita. Camarazii de


clasa ne-au primit In general bine si profesorii au fost binevoitori.
Rezultatele examenelor au fost de obiceiu satisfacatoare dar imi

dau amma sea= ca afara de cteva obiecte ca istoria, geografia,


fizica, franceza si germana, nu aratau adevaratul meu grad de
pregatire. In 1891 am ramas corigent la limba romna si la greaca
trebue sa recunosc ca a fost pe dreptate i c acuzatiile ce s'au
adus atunci profesorului Chiru, ca m'ar fi lisat corigent din patima
politica, el fiind liberal si Tata conservator, nu au fost de loc interneiate. Vara aceia 1891 nu a fost cu mare noroc pentru miner
pentru c, pe lnga ca a trebuit sa invat toata vara ca sa-mi pot
trece corigentele toamna, ceea ce am reusit, am capatat cu totiit

www.digibuc.ro

37

!La TArgul Ocnei

tusa mgreasc, care ne-a tinut toat vacanta. Singurul eveniment

mai plcut a fost venirea la Targul Ocnei i trecerea la Slnic


a regelui Carol intovrsit de Lascr Catargi, pe cari i-am vazut
atunci pentru intaia oar. Lascr Catargi, a venit s fac Tatei o
vizit pe la ora 7,30 dimineata si Tata nefiind inc gata, a stat
de vorb cu noi in grdina.
Dar s ne intoarcem la programul nostru zilnic. Dup terminarea lectiilor cu printele Vasilescu, aveam o oth jumkate sau
dou libere. De obiceiu In aceast parte tarzie a dup amiezei,
iarna, citeam, caci devenisem un pasionat cetitor si In acei ani
de la Targul Ocnei am cetit cartile lui Jules Verne (ce minunate
imboldiri la cutare de aventuri, la cercetri stiintifice, i ce deschiztoare de orizonturi sunt crtile acestui genial scriitor, care
pentru generatiile viitoare, auzind din mica copilrie vorbind de
submarine si alte inventii moderne, nu vor mai insemna ceea ce
au inemnat pentru noi), Le Mmorial de Saint Hlne a lui Las
Cases (pe care fratii mei si cu mine Il tiam aproape pe din afar5),
iar pe englezete: Uncle Tom's cabin de Mrs Beecher Stowe (mult
am mai plans nenorocirile unchiului Tom si moartea Evei), romanele istorice a lui Sir Walter Scott, ale lui T. P. R. James si ale
romancierilor Ainsworth, Kingsley, Bulwer Lyton, apoi Tom
Brown's Schooldays, rrtile capitanului Marryat, ale lui Fenimore
'Cooper si multe altele, care toate m'au interesat, toate m'au fcut
-sa petrec multe ore plcute a cror amintire imi face plcere
astazi.

Luau caracteristic: nu am citit nimic pe romneste. Cauza


era c nici nu erau atunci crti romnesti pentru copii i pentru
c printele Vasilescu i sarbedele manuale scolare de care ne folosiam nu ne-au desteptat de loc gustul pentru asemeni cetiri.
Tata recita sau ne citea cate odati versuri din ale lui V. Alecsandri
sau de ale lui M. Eminescu, in special scrisoarea a III-a, sau anumite pagini din Letopiseti care-i plceau mai mult. Mama fredona
adesea Stelutez sau Cdruta postei si ne fcea s radem povestin-du-ne subiectele pieselor comice ale lui Alecsandri. Moartea aces-

tuia, de care auzisem vorbindu-se mult in cas, a flcut o mare


impresie asupra noastra. Nu am cunoscut nici basme si nici legende
romnesti altele deck cele dota, trei, ce figurau in unele manuale.

Le-am cetit mult mai trziu, and nu mai aveau nici acelas interes
si nici aceiasi influent. Pot spune r' am invtat literatura, folklorul si obiceiurile noastre strvechi dup re-am aiuns ofiter. Si
fiindc vorbii de manuale scolare trebuie s'al insist 61 acestea erau

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Resell: Marlurisid

58

cu totul insuficiente. Multe erau straine, mai ales franceze, bune


dar nu cu totul potrivite pentru Romani. Celelalte erau sau traduceri, proaste, sau abstracte i sarbede. Cele de istone de prldi
contineau numai enumarri de domni, de date si nimic care a
vorbeasca inimei sau inchiptiirei, care si desvolre simtiminte de
legatura cu trecutul sau de solidaritate cu neamul.
La ora 19 luam masa de searl, al carui menu era de obiceiu o supa, doua feluri de mancare si un dulce.
Dupa masa de seara era pentru noi copiii ora cea mai
caci ne duceam in biroul Tatei, unde ne uitam la ziare
reviste sau jucarn Cu parintii i cu prietenii cari stateau la noi
diferite jocuri sau ni-se aratau carti ilustrate care se comentau.
Atunci am facut cunostinta si cu diferite albumuri de caricaturi,
de un atat de mare folos educativ, de Carandache, Jiquidi, Guillaume si altii si cu att de profeticul album La guerre au vilgtime
sicle a lui Robida si mai cu seam am auzit multe discutii politice
istorice.

Afara de parintii nostri, de Miss Belbin sau Miss Glyde, a


stat atunci la noi unchiul Eugne Bals. Acesta era var primar cu
Tata (mama lui, prima sotie a lui Teodor Bals caimacanul dela
1856, fiind sori cu tatal Tatei). Fusese crescut in strainatate si-si
incepuse studiile la Dresda. Apoi a stat multi ani la Paris, cheltuind bani nu putini. Se atasase de Parisul Imperiului al doilea
a pastrat, cat a trait, croiala hainelor acelor vremi. Intors tarziu
in tara a incercat sa-si cultive mosia Tureatca (din tinutul Dorohoiului) dar s'a ruinat i, in 1890, a venit sa steie cu noi, aducand
cu dinsul multe Izi cu efecte i cateva mobile. Tipul burlacului
nepocait, orn cetit, ingrijit (unchiul Eugne a fost primul barbat
pe care-1 am cunoscut, care sa se barbiereasca in fiecare zi si care
s'i poarte monoclul), calatorise mult, vazuse i auzise multe si avea

multe manii. Avand un apetit solid


nu era de geaba var cu
Rosettestii-Raducanu
manca orice afara de mere si de carne
de gasca. Aversiunea sa pentru acest animal era asa de mare '1'161
nici pe strada nu-1 putea vedea. Tata convins c aceasta aversiune

nu era intemeiaa, ii a facut odata urmatoarea frasa: a pus sa se


giteasca o doba de gasca pe care a botezat-o galantina, de nu stiu
ce alt pasere. Unchiu Eugne nu numai ca a gasit acest fel de
mancare bun, dar s'a servit o a doua oar si chiar foarte copios,
cerand Mamei ca sa serviasca restul seara. Asa s'a facut. Dar,
intre timp, Tata i cu G. Donici ii spuseser din ce era facuta
doba; nu a mai fost chip a-1 face si mai mnance din ea. Anti-

www.digibuc.ro

34

La Tingul Ocnei

patie egall cu acea pentru gaste avea unchiul Eugne pentru tot
neamul Beldimamlor. 'some nu-1 putea supara mai mult decat
aducerea aminte c fratele su vitreg Victor avea frati vitregi
Beldiman, iar pomenirea numelui lui A. V. Beldman, fostul prefect de politie din noaptea de 11/23 Fevruarie 1866 si fondator al
ziarului Adevrul, avea darul de a-1 mania grozav.
Conservator habotnic, cu manierele cam protocolare din vre-

mile vechi, talchiul Eugne avea o inima de zahr i ne-a fost


nott, copiilor, un prieten tot asa de iubit ca si G. Donici, care
continua si vie si s steie lungi sparnani la noi, luand deseori
parte cu unchiul Eugne la jocurile noastre. Manierele protocolare

dar atat de pline de farmec batranesc ale unchiului Eugne imi


amintesc c relatiunile erau chiar in ultimul deceniu a veacului
al XIX-a mai formale ca azi. Acea retinere prezinta ns i netgicluite foloase, care nu micsorau intrd nimic nici afectiunile,
nici cldura relatiilor i nici multumirea celor tineri. Unchiul Eugne era atunci posesorul unei publicatiuni care ne plkea mult
si la care ne uitam des: faimoasa enciclopedie a lui d'Alembert
0 Diderot, ale carei minunate planse nu ne sturam s le privim.
La ora 21 eram trimesi s ne culcam i numai foarte rar Tata
ingacluia o trecere peste aceast or
Duminica i srbatorile programul era altul. Dup gustare,
dac vremea era frumoas, mergeam la biserica Precista, dac nu,
Mama ne punea s cetim rugciunile respective din cartea de rugciuni a mamei sale. Apoi ne jucam sau cetiam. La amiazi sau
mergeam noi la mas la verii nostri Sturdza sau veniau ei la noi
in orice caz, petreceam dupa amiaza impreung. Un partas statornic al jocurilor noastre de Duminica si de obiceiu al meselor de

Duminic seara era Eugne Sturdza, fiul lui Iorgu Sturdza dela
Saucesti. Era atunci inginer la Saline, dup studii acute la Leoben qi aveS mare dragoste de copii. Tot in zilele de srbtori ne
intalneam cu Costchel R. Sturdza si cu fratii si. Fii ai lui Radu
Sturdza si al Mariei, niscut Jora, locuiau atunci in casa de pe
malul stang al Trotusului ce-i se zicea Le Chalet.
In vacantele mari programul era schimbat prin aceia c, pe
lang baia de dimineat mai aceam una in Trotus pe la sfarsitul
.dupi amiezii, c dupa amiaza stam infix* o or sau doug, timp in
care Miss Belbin sau Miss Glyde ne cetiau i cetiau bine; c vedeam mai des pe verii nostri si pe ceilalti Sturdzesti si c aceam
plimbri mai lungi pe dealurile din jurul Targului (Rua.
0 plcuti diversiune era pentru noi, fie venirea celor din

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Roseffi: Mrturisid

40

Tetcani la TArgul Ocnei, fie, mai ales, mergerea noastrA la Telcani. Intre familiile noastre erau strnse si vechi legAturi si aceste
legAturi s'au strns si intre noi copiii dupA mergerea D-rei Belbin
la Tetcani. StApanul casei, Dimitrie Rosetti Tetcanu era un orn
tAcut si concentrat, trAind mai ales inchis intre cArtile lui. Ceeace
te impresiona la dnsul era privirea lui adncA si gnditoare, cu
o nuanfi de tristetA. Avea totusi un suras bun
desi rar
cum
era dealtfel foarte bun. 0 anecdotA care-1 caracterizeazA, ca si pe
altii, este urmAtoarea, povestit de Mihai, vechiul vezeteu dela
Tetcani si marele prietin al tuturor copiilor cari mergeau la Tetcani,
anecdotA spusA cu un puternic accent unguresc: inA rog am plcat
dela Ttcani cu cnas (D. Rosetti Tetcanu) si cu cenias Rdo lf (R.
Sturdza. cumnatul lui D. Rosetti Tetcanu). La plcare cnas spus
la cnu Rdolf, 'mi-e tamA c5. Are sA plaie; Apoi tAcut Amndoi.

Sus in deal la Scrteni rispuns cemu Rdolf: da cred cA are s


plaie. Cnd ssit la BAcAu cnas spus: tot n'a pluat. La intoarcere
Adus pe cnita MAria (sotia lui R. Sturdza) si conas Vasile (Jora,
fratele ei); Apoi de la plcare si 'Ana la Ttcani a fost: Chihihi si
hahaha si hahaha si chihihi.
.
Dar fie la masA, fie arAtndu-ne velnita sau misterele camerei
fotografice (fotografia foarte bine), avea totdeauna cuvinte binevoitoare pentru noi. Doamna Rosetti (nAscutA Jora) pling de viat,
ne antrena la discutii. Vremea ne-o petreceam insA cu copiii; Maria (cAsAtoritA ulterior cu Mihail G. Cantacuzino si apoi cu G.
Enescu), cea mai veselA dintre toll, Constantin (omul fin, melancolic, care a avut o purtare asa de frumoasA in marele rAsboiu, in

care a servit ca voluntar, impreunA cu G. I. Donici si cu C. R.


Sturdza) si Nellie (cAsAtoritA cu Max Costin). Care erau petrecerile noastre la Tetcani ? PlimbAri cAlare si pe jos, tennis, sarade,
dant si mai ales mult rset.
In afarA de cei arAtati ptiA acum mai vedeani, la TArgul
Ocna, pe Doanmele Catinca Negri, Zulnia Sturdza (ambele surori
de ale lui Costache Negri) si SmArndita Rosetti (fiica CatincAi
Negri si mama Alicei Rosetti Tescanu si a Mariei Radu Sturdza).
Doamnele acestea, bAtrne 'mi-au fAcut o impresie deosebit si
ne-au arAtat multA bunAvointA. Ele rAspAndeau in jurul lor o at-

mosferA de simpaticA prietenie si de incredere si cand intrai in


casa lor parcA simtai cA intrai inteo atmosferA primitoare ata de
obisnuitA multor case moldovenesti din acea vreme, atmosferA care

este greu de descris. Eram prea tineri atunci spre a putea aprecia
la justa lor valoare tot ce ne-ar fi putuf povesti ele despre epoca

www.digibuc.ro

ta Targul Ocnei

41

att de interesant a Unirei $i cele urmtoare. Doamna Smrn-dita Rosetti, de$i bunic, pstra inc toat . cochetria tineretei sale
se interesa mult de imbrcminte, ocupatia sa de cpetenie fiind
.consultarea ziarelor de moda.

La mkup noastr, Elena, sttea Domni$oara Clarisse Karr,


-o francez in vfirst., venit In tar cu o jumtate de veac mai
inainte, in 1842, $i care crescuse pe bunica. -mea Henriette $i pe
-sora ei Elena Docan. Migandu-se acum cu greu, sttea aproape
in permanent pe un Eraun. Noi o supranumisem Clcl, nu qtiu
de ce. Ne iubea mult, ne rsfka $i $tia multe pove$ti. De$i a trit
51 ani In tall nu invkase romne$te $i chipul cum stromea cele
ckeva cuvinte ce le adrea slugilor fcea deliciul nostru. Nu trebuie s ne mire aceast neinvltare a limbei romne$ti. i in cazul
Domnisoarei Karr, ca i In al altor strini, in special Francezi (de
-pild Doamna Ballif, mama generalului Ballif), ea avea maiiimulte

cauze, ca: greutatea cu care Francezij Invat $i mai ales invtau


limbile Etrine; faptul c in cercul in care triau aci se vorbia
aproape exclusiv frantuze$te, $i,'nu mai putin, de$teptciunea omului nostru din popor care fAcea ca servitorii s Invete foarte repede

-orice limb strin. Aceast usurint de a Invka limbi strine a


o pild am avut-o
fost in deobste de un mare ajutor Romnilor

in marele rsboiu cnd ostasii nostri au inteles a$a de lesne


ceea ce li se arta de ckre ofiterii francezi
dar a cauzat $i un
neajuns. Uvrinta cu care se pricepea o limb strin a fcut $i
face ca s nu se studieze acea limb destul de terneinic $i ca, in
general vorbind, dac intelegem frantuze$te sau engleze$te $i sun-tern intelesi cnd vorbim acele limbi, s nu le vorbim in chip corect. Domni$oara Karr a murit in 1893, la Ia4i, unde se mutase
in 1891, impreun cu mtusa noastra Elena, care era acum divor-

lat de Mi$a Sturdza. Cnd a plecat mtusa la Iai, au rmas la


noi fiica ei Henriette $i fiul ei Alexandru, att iarna ct
-primvara 1892, continunduii studiile impreun cu noi.
Printre vizitatorii no$tri la Trgul Ocna a fost i I. Bianu,
prietenul Tatei si ulterior al nostru, care a petrecut vacanta de
Pasti din 1890 sau 1891 la noi. Din prima zi s'a imprietenit cu noi

copiii, cci a luat parte inteo vajnic btlie cu pernele, joc In


care se amesteca totdeauna G. Donici si cte odat Eugne Bal$.
A vizitat cu noi salinele $i tin minte rum spunea, in co$ul in care
-eram coborti in ming. (pe atunci sarea era urcat in co$uri mari,

atrnate de funii intoarse pe un manej pus in mi$care cu caii:


ma$inele cu aburi, ascensoarele, tunelul ce a direct in min, fiind

www.digibuc.ro

42

G-ral Radu R. Rosetti: Mirturisid

perfectionri ulterioare), ca aspectul ce-i prezinti fundul Ocnei,


unde se vedeau licannd lumananle luicrtonlor
ocnasi i oameni liberi
i de unde se auzia eangnitul lanturilor celor condamnati la munca silnic, ditente stngate i sgomote, Ii a.minteau
descrierile din Infernul lui Dante.
Mara' de cei artati si de cfiti va oaspeti ocazionali, printii
nostri nu vedeau pe nimeni altii din Targul Ocna. Deosebirea intre
boeri i burghezime era inc mare si atat burghezimea cit i func-

tionarii nu erau primiti deck pentru afacen i nici odat pe


picior de egalitate. Gauze le erau multiple: influenta trecutului, fap-

tul c burghezimea nu cistigase inch' incredere destul de mare in


puterile sale, taptul impartirei corpului electoral in tret
faptul c5. mai ales la unele femei din burghezime cresterea nu era
Ina desavrsit. In privinta imbudifatirii cresterei in general, a
micsfarirei farmliantatli, a mvatatuni de a mnca curat, a convorbirei, clasa mijlocie de atunci, azi aflat in rndul conductorilor,
a facut niste progrese uimitoare, multurnit autoeducatiei i vointei
sale tenace. Multumit deasemeftea i pildelor ce i-au dat acei
dintre fiii de boeri cari au fost alturi de fiii burgheziei in Koli, internate si in diferite ramuri de activitate. Si aceast desvoltare a
bunei cresteri invedereazi i desteptciunea i cumpnirea atat de
caracteristick firei romnesti. Trebuie notat ins c intelectualii in
intelesul cel mai inalt al cuvntului, erau totdeauna primiti, cel
putin la noi, pe un picior de egalitate absolut.
Nici ofiterii nu erau considerati atunci de boerime ca oameni
ce se pot frecuenta pe un picior de egalitate. Nou, copiilor, nici
data' nu ni s'a tolerat s ne considerm altfel dect egalii altora,
ni s'a invederat totdeauna c singur munca claseazi si nal pe
om i ni s'a trecut aproape in fire ea% purtnd un nume ilustrat de
Inainte mergtorii nostri, avem cu atat mai multe Indatoriri dAr nu
drepturi. Asupra acestui din urmi punct Mama avea idei ce se
deosehiau putin de ale Tatei caci, desi ne repeta c. avem datorii
fat de numele ce-1 purtam, ea era convins c cei din familiile
boeresti aveau drepturi mai mari ca ceilalti.
Ma fiind lucrurile. nu este de mirat c desi se afla in garnizoana Targului Ocnei Batalionul 4 Vntori, noi nu am cunoscut si_nu
am frecventat dec.& foarte rar si numai incidental pe ofiterii acelui batalion, despre cari auziam vorbind numai pe Eugne Sturdza.
Comandantul batalionului, fost grad inferior, rmas cu totul incult,
dar energic, a venit s facs. o vizit Tatei, dat att. $i fiind vorba
de relatiile noastre cu ofiterii, iata un caz. Printre ofiterii aflati pe

www.digibuc.ro

L. T3rgul Ocnei

43

vremea aceia In Batalionul 4 Vntori, era un sublocotenent sau


locotenent B. pe care nu 1-am cunoscut atunci. Vre-o dou zeci de
ani in urm, nu mai tin minte in ce imprejurare, Tata. inteo calitate
oficial, a avut de a face cu acest ofiter
atunci cpitan
inteo
localitate la tark, unue au mncat vre-o ctoua zile, nnpreuni cu
altii. La mas B, se luda cu relatiile sale sociale i intre allele

spunea c fiind in garnizon la Trgul Ocnei frecventase mlt


familiile lui R. Rosetti, Mi$a Sturdza, R. Sturdza, etc. Inutil s
spun a Tata zicndu-i c el era acel R. Roseti i c se bucur
de a afla despre acele relatii despre care nu-4i aminte$te, a foist
o riceal la mas i c in zilele urmtoare B. n'a mai pomenit nimic

despre inaltele sale relatii. In primvara 1916 ram gsit pe B.


tot cpitan dar de rezerv, comandand un batalion de militii la
Brosteni. Se completa atunci asezarea acoperirei i fusesem trimes
s controlez ce se fcea. Aveam pe L Antonescu (cipitan i ef al
biuroului operatiilor le Corpul IV Armta) cu mine $i am constatat

c B. nu-si avea de loc trupa in mn. Am adunat batalionul si


i-am spus cteva adevruri, iar lui B. duda ce i-am vorbit intre
patru oclab despre arta de a comanda, i-am dat un ordin scris, in
numele Marelui Stat Major, cum s procedeze, caci habar n'avea
de ce trebuie s fac, desi avea instructiuni detailate.
Dar s ne Intoarcem la Trgul Ocnei $i la lumea de acolo.
Cii autorittile nu prea am avut de a face. Eu aveam un respect
tnscut de tot ce era autoritate, respect pe care ram pstrat toat
vjata. respect pe care nu-1 intelegeau fratii i verii mei $i de care
Henri 1$i btea adesea
$i de multe ori cu temeiu
joc. Cad
aceste autoritti erau si cam ridicole. Ma de pild comisarii $i
subcomisarii de politie, cari se reamosteau printr'un chipiu negru,
de form ofitereascI dar cu trese i galoane de ln alb, nu erau
oameni de meserie ci pur si simplu agenti electorali de-ai partidului

la putere, pstrati in functie att timo at nu abuzau prea mult


sau rat .ai Ion> rmneau la outere. Cnd vre-unul dintre ei avea

treab la noi, o inmnare de citatie sau asa ceva. nici nu se

gindea mcar s. sune la ma din fat ei mergea direct la buctrie,

unde astenta s i se aduc inapoi dovada isclit. Sergentii de


ulit erau putin numerosi. proct echioati si. ra si fanaragii (ant4nzatorii de felinare) si mturtorii de strad. erau recrutati din

partea mai rrtoas a populatiei: ei nu aveau niri o nrevre

nentru menirea lor. Si ei constituiau' o zestre guvernamentali.


Serviciul lor de paz era rudimentar. Ziva nu erau dect putini tir
post, iar noartea avean de parrurs distante mar; nentru a-4 natrula sectorul de paz. Controlul lor se fcea cu fluerul astfel: La

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Roseffi: Marturisirt

anumite intervale de timp, seful lor da un anume semnal din


fluer, semnal care se repeta din gardist in gardist, producand mult
sgomot si aratand ru fctorilor unde se aflau, In acea clip, pazitorii ordinei. Noroc c erau putini rufacatori. De altfel cam
acelas sistem de control 'II intrebuinta si trupa care pzia inchisoarea. Iarna, pe noapte clar, se auzia la noi distinct cum striga
din usa corpului de garda, caporalul de gard: No 1... 2... 3 (adici:
santinela No. 1, etc.) si santintlele rspunzand: biiinee! $i tot asa
la sate. Tin minte cum, in vara 1892, vtjelul de la primria din
Bogdana, striga de dou sau trei ori pe noapte: Bag searna biiine
m5.! si cum raspundeau ceilalti strjri: biiine, biiine, ml
Sunt doar numai cateva decenii de atunci si cum s'au schim-

bat in bine lucrurile! Cand am vre-o afacere, azi, cu ofiterii de

politie, dintre cari unii oameni cu studii speciale, stabili in slujbele

lot, nu in pot opri de a face comparatie cu predecesorii lor din


coplaria mea, desi acestia din urm aveau o atitudine mai plecat
fat de noi si erau Foate mai indatoritori. $i totusi cat erau de superiori acestia acelora pe cari i-a apucat Tta in copilria sa!
2k.!t organ al adrninistrtiei erau pompierii, recruta6 din droj_

ia populatiei si cumulnd serviciul de pompieri


pentru care
aveau doar o saca sau dou si o mic6 pomp de man.
cu acel
de crtori ai gunoaielor. In caz de incendiu nu puteau face mare
lucru pentru stingerea focului, aveau in schimb reputatia de a
fura cat puteau. Trebuie s spun ins, c avind odat un inceput
de incendiu la noi, au sting focul imediat si c in urma lor nu a
lipsit absolut nimic din cas.

0 institutiune care juca un mare rol in Targul Ocna era asa


numitul Castel, tnchisoarea central. De dou ori pe zi locuitorii
dinteun anumit cartier al Targului Ocna vedeau puscariasii, cu
lanturi la picioare si unii si la maini, ImbrIcati in hainele Jon vrgate si complet rasi pe fati si pe cap, dusi (si seara readusi) sub
-o puternic6 escort de soldati cu armele incrcate ii baionetele
puse, la Saline pentru lucrul la sare. Despre locuitorii oCastelului
si- in special despre unii ca Enache Marcu si altii circulau felurite
povesti sfingeroase ce le auziam prin servitori. Evadarile erau rare
-si cei cari evadau nu rimaneau in Targul Ocna, pentru c acolo
erau prinsi mai usor.
Dup vinderea prtii din Caiuti a Tatei, printii mei rmseseri
cu un capital de circa 100.000 lei (nu trebuie uitat c erau lei aur),
care a fost depus la Bank of Roumania din Bucuresti. Intre Mania
-si Tata au fost atunci mari discutii asupra chipului de valorificare a
acestor bani. Mama, care precum am spus, ar fi dorit s ne stabilim

www.digibuc.ro

La Trgul Ocnel

45

intr'un ora$ mai mare, insista ca acesta suma sa se plaseze in


renta de stat i actiuni, zicnd ca aceasta ar aduce un venit mai
mic este adevarat, dar constant $i sigur. Tata voia a pune acesti
bani in agricultur, fie cumparnd o mo$ioara, fie lund una cu
arenda. G. I. Donici a fost de aceia$i parere i, prin el, Tata a
luat in arena'. mo$ia Ordegi, din judetul Falciu, proprietatea lui
socialistul $i apoi
Iancu Diamandi (tatal lui G. I. Diamandi
$i a lui C. I. Diamandi, diplomatul). Conditiunile in
care a luat mosia nu erau rele. Dar Tata nu a stat deck rare ori
liberalul

acolo, unde a avut ca vechil pe fostul vechil dela Caiuti, Solomon


Naiman. Ve$nic pe drumuri, in anii 1889-1892, cnd prefect, and'

derutat, cnd bolnav $i cnd silit a merge in trainatate, nu a


putut sa se ocupe de aproape de mosia Ordegi. Lucrurile ar fi
mers totusi daca nu interveneau alte cauze, cum voiu arata mai
departe.

Intre timp, Tata, care-si incepuse studiile istorire asupra


cestiunii agrare Inca cu mai multi ani mai inainte $i Incepuse a
le publica, in. 1888, dupa indemnul lui I. Bianu $i a lui B. P. Hjdau (la cetirea manuscrisului primului articol al Tatei. HA idau a
spus lui Bianu: odar s'a deschis o cale noua), in Revista Noua a
acestuia din urma, se adncise in aceste studii $i invatase singur,
ru acea usurinta pe care o avea pentru invatarea oricarei limbi,
limba slavona veche, de care avea nevoie pentru cetirea documentelor. Aceste lucrri insa, orick de interesante ar fi Tost ele, nu
au impiedicat pe Tata sa-si aminteasca ca pentru tinerea casei lui
si cresterea noastra avea nevoie de venituri mai mari ca acele cu
care ramasese. La venirea partidului conservator la putere, guvernul fiind incredintat junimi$tilor, Tata nu a primit nici o slujba.
Dar venind. in 1889, Lascar Catargi la putere, Tata fu numit. la
10 August 1889, prefect de Roman, prefectura socotita atunci ca
importanta, pentru ca V. G. Mortun pornise acolo o mi$care socialist, presupusa de conservatori ca avnd scopuri revolutionare,
pe cnd, cum au aratat faptele, miscarea socialista in acea faza a
fost o miscare de desteptare a masselor, dar cu totul legalista. Stiu
ca primul lucru pe care 1-a facut Tata, la sosirea lui Roman, a
fost sa faca o vizita lui Vasile Alecsandri, prietenul parintilor sai,
la Mircesti. Prefectura lui insa nu a tinut mult timp, caci demisionnd Lascar Catargi, la 3 Noemvrie 1889, a demisionat si dnsul.

In vara aceluia$ an Mama a fost la Franzensbad iar in

lipsa ei am tinut eu socotelile casei, cum era sa le tin ori de cke


ori lipseau prinii, invatnd astfel, ajutat fiind de Miss Belbin,
de Profira Barbu, in ce consta tinerea casei. In aceia$i vara apele

www.digibuc.ro

46

G-ral Radu R. Roseffl: Marfurisid

Trotusului au venit mari si au luat podul de pe Trotus. Matusa


noastra Elena a trimes o biria, care facnd ocold pe la Onesti si
Bogdanesti, ne-a adus pe acelas drum la dnsa, unde am stat pni
ce au scazut apele si am putut sa ne intoarcern la Vila Negri. Po-.
dul de peste Trotus s'a refacut repede, din cauza vilegiacuristilor
dela Slnic.
In 1890 Tata a fost serios bolnav. Fiind destul de voluminos,

a vroit sa slaLeasca, dar, in loc de a mnca mai putin si de a


face exercitii, a luat mari cantitati de niste hapuri, carom li se

zicea, mi se pare, Marienbader Reduktionspilln. A slabit in adevar


dar si-a stricat complet stomacul i si-a sdruncinat cu totul nervii.

S'a dus la Iai spre a consulta medicii si a se ingriji si Mama

s'a dus sa steie cu el inca din Iunie. Noi ne-am dus la Iasi dup
examene, condusi de M;ss Glvde. Mi-a ranrc in iparita in amintire impresia ce mi-a facut Tata atunci, slbit i cu un aer asa
de subred, el care de obiceiu dadea impresia sin.tatii si a vigoarei.
Tot de atunci imi amintesc de indignarea mea patriotica (?!) din
cauza ca Miss Glyde nu a fost minunata de frumusetea
lor.
Tata si cu Mama au plecat in August 1890 la Paris, de unde
dupa ce Tata a consultat pe Charcot, s'au dus amndoi la Vichy.
La intoarcere s'au oprit la Paris. Mama nu mai fusese la Paris,
dar cu minunatul ei simt de orientare s'a clescurcat imediat spre
marea uimire a Tatei. Pe timpul absentei Tatei, G. Donici a stat
la Ordesti, a strns si a batut recolta. a vndu-to si a trimec hanii
Tatei. Mu It timp dupa intoarcerea din Franta, Tata a trebuit s
urmeze un anumit regim alimenlar si sa-si noriieasc sanita+ea.
In Aprilie 1891, Tata a fost ales deputat al Colegiului al III-a
de Falciu. Aceasta alegere este caracteristica a vietii politice de
atunci cci afara de faptul c era arendas al Ordestilor, unde nu
mergea decat rar, si ca stramosii si fusesera proprietarii domeniului Bohotin, el nu avea absolut nimic in comun cu taranimea din
Falciu, de care nu era cunoscut. A avut de adversar pe Radu Ralea
si lupta a fost apriga, cum apriga a fost lupta si la noua alegere

ce a avut loc in Fevruarie 1892, and Tata a fost ales din nou

deputat al aceluias colegiu (sub guvernul Lascar Catargi).


Anul 1892 a adus mari schimbiri in viatra noastra. Unchiul
EuOne Bals ne-a parsit, pentru ca, in urma staruintelor Tatei,
fusese numit director general al Monitorului Oficial si al Imprimeriiloi Statului. Miss Glyde plecase in timpul verii. Mama i cu
sora rrea au mers la Iasi, unde au ramas nns4 fnqmna iar Tata,
a crui snatate Ina: nu era bung, s'a dus la Ordesti alit supravegheze recolta. Noi bttii am fost trimesi la Valea Seaci, la G.

www.digibuc.ro

La Targul Ocnei

47

Donici. Acolo am inceput s vnez dar fr mare succes ca


Ordesti, unde m'am dus s stau cteva zile cu Tata si cu Misa
Sturata. Acesta imi ciaruise o puscal Lefaucheux cu care el impuscase mult vnat i mrunt si mare. Dar nici in valea Trotusului
nici la Ordesti, uncle mi-a fost dasc5.1 vntorul pasionat i priceput
care era Misa Sairdza, n'am fcut mci o isprava. Cauza putinufui
meu succes era 5i neindemnare, dar era si miopia de care sufeream, miopie care nu s'a corectat deca in anul urhator cnd mi

s au dat si port ochelari.

Statul la Valea Seac in acea var mi-a priit din dou puncte
de vedere. Inti ci am cetit mult, &id G. Donici avea o colectie
foarte complet a faimoasei Revue des deux mondes, incepnd, dac
memoria nu m inseal. din anul 1842. colectie pe care G. Donici
mi-a druit-o mai trziu si pe care am clat-o lui Ion I. C. Betianu
spre a-si completa colectia. In volumele ei am cetit multe din cele
mai de searn opere literare franceze si am invtat, cetind cronirele
politice, istoria contemporan saw cel putin versiunea revistei despre aceasta. Apoi G. Donici mai avea un Musset complet, ce apartinuse mamei sale, pe care 1-am cetit 5i recitit. Al doilea punct de

afar
vedere din care mi-a folosit statul in Valea Seac atunci
de afertiunea constant a liii Don;ri
a foci- r neavnd niri o
ocupatie ne duceam zilnic la primrie i acolo aiutam pe notar,
invtnd astfel multe lucruri ce rni-au fost de folos ulterior.
Fceam multe plimbri si am mers si la iarmaroacele de la
Rdeana si Casin, acesta din urm relebru pe vremuri i Inc atunci
pentru caiii ce se aduceau, spre vnzare.
La finele lui Ortomvrie ne-am intorc la Trp,1 flrnei wide
a venit si Mama. Tata fucese nnmit prefect al iudetuhii Brila
(19 Octomvrie 1892) si trebuia sa ne mutrn acolo. Cu imparhetarea tuturor mobilelor si a intregei gospadrii. cu trangrortul lor

la gar si incrcarea lor in vagoane. am fost insrrinat eu, ru


vre-o doi oameni de ajutor. Nn mir mi-a fast mndria de areast
Ins'ircinare la care am muncit cu infrigurare. Aveam totusi emotii

ca nu cumva s se strire 1,,,pri re drum. Si. (le Pre;a. bnri,ria


ce am avut, la sosirea mn Brila. de a afla de la Tata c n;rnic
nu se strirase, mi-a fost mare, precum si mare mi-a fost multumirea
de a-; frmt de folos,

Ultimele zile ct am slat in Tr17.1 arnei arn dorrnit


otel-1 rare era reste drum de biserica Precista otel rare fncese
crr..tat ad-hor. jar Trocq n lnam la doamna Catinca Negri. Este
ultima oar cfind am vzut-o.

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Roserti: Mrfuriside

43

III
LA BRAILA

Sederea noastra in Braila a fost de o mare insemnatate pen-

tru mine si a avut o deosebita influenta asupra mea, pentru ca


acolo am avut intiul contact cu viata in afara de cercul foarte

marginit in care traisem parka atunci. Cele doua saptamni pe care-

le petrecusem, in fiecare an, la Bacau, cu ocazia trecerei examenelor, fiind mai mult niste privelisti trecatoare. Sederea noastra
in orasul de pe malul Dunarei a fost cauzata cum am spus deindeplinirea acolp, de care Tata, a slujbei de prefect. Numai aratarea chipului de indeplinire a acestei slujbe si a greutatilor intmpinate poate lmuri cele ce am de povestit. De aceia incep printr'o privire asupra activitatii prefectului de Braila din acea vremeDe ce a mers, Tata ca prefect la Braila? Cresterea noastra
cerea ca sa fim inteun centru unde erau mijloace mai serioase de.
invkamnt ca acelea pe care le putea oferi Targul Ocnei. Apoi
sanatatea Mamei cerea, cum am mai aratat, s steie intr'o localitateunde se puteau avea medici si ingrijiri bune. In sfrsit, si nu mai
putin. Tata avea nevoie de o slujba, caci venitul sau era foarte
mic. Pe de alta parte, la Braila, partidul conservator, al carui sef
local era Nicu Gr. Filipescu, nu era unit iar unele dintre capeteniile sale locale erau compromise. Lascar Catargi, care fusese
prieten al bunicului meu si al fratilor sai, tinea mult la Tata. L'a

numit prefect ca fiind strain de localitate (si deci in afara de

certurile locale), cu misiunea de a face o buna gospodarie. Lucrurile nu au iesit insa asa cum doria Conu Lascar, caci Nicu Filipescu
s'a mniat foc c s'a facut aceasta numire fara. s fi fost el consultat, numire care primejduia operatiile ciracilor sai din localitate.
Nu trebuie dedus de aci ca Nicu Filipescu ar fi foq amestecat in

potlogariile agentilor sai sau ca le-ar fi proteiat. Nu, Niru Filipescu era de o cinste cu totul deosebita si, in felul lui, un Roman
sincer si bine intentionat. Dar, ca orice orn politic, avea nevoie departizani i, de aceia, cnd acestia, dese ori foarte putin scrupulosi,
faceau potlogarii ii sustinea, chiar daca in sinea sa, i poate intre
patru ochi, Ii injura. Sistemul electoral de atunci, campus din trei
colegii, din care cele 2 dinti erau foarte reduse ca numar, cerea dealtf el ca sefii de particle s tina seama, mult mai mult ca azi (1933)1
de interesele individuale-ale fiecarui alegator din colegiile I-iu si
al II-lea si sa dea o deosebita importanta acelor alegatori cari, pe

www.digibuc.ro

La Brfla

49

baza rudeniilor sau a serviciilor ce faceau alegatorilor celorlalti,


dispuneau de voturile unui numar chiar nu prea mare de alegatori.
Acesti sefi de triburi electorale nu trebuiau suparati cu nici on chip,
iar ei, la rndul lor, mergeau pra 'n pnzele albe cnd era vorba

sa apere pe unul din ciracii lor, care ar fi fost lovit in ceea ce

socotia el ca. erau interesele sale legitime. Printre acestea era socotit 5i dreptul de a se infrupta din bunul public, atunci and era
la putere spre a putea rabda in zilele negre ale opozitiei. Nu trebueste uitat cal atunci nici un functionar i chiar majoritatea magistratilor nu erau stabili si se va intelege usor si mentalitatea acelora
cari traiu din lea fa precum si atotputernicia dar sj robia care era
impusa sefilor locali politici. Tata insa nici odata nu a inteles sa
practice astfel politica. Per.4-ru dansul un functionar era bun sau
rau, indiferent de parerile sale politice. Si daca era rau trebuia
indepartat, prick ar supara aceasta pe sefii politici sau cu ori cte
voturi ar fi pagubit din acest motiv partidul respectiv. Deasemenea
Tata era in contra diferitelor hataruri solicitate de alegatori. Cu
sistemul electoral de dupa rasboiul de intregire, interesele individului socoteau mai putin, caci un sef politic isi putea ingadui
luxul sa supere pe un alegator sau doi, mai ales daca nu erau prea
influenti, fiind zeci de mii de alegatori intr'un judet. In schimb
in trecut se facea mai putin apel la demagogie si se puteau face
mai usor legi de interes general, chiar daca acestea nu multumeau
pe unii. Multimea cauta atunci dreptate; dupa rasboiu, gratit demagcgiRmului politicianilor, cauta a impune satisfacerea apetitelor
-sale, ori cta dauna ar cauza aceasta statului.
Apoi Nicu Filipescu, ca i Tata, dar intr'o masura mai mare,
era un orn violent si de un caracter care nu se putea impaca cu
o intrasigenta ca acea a Tatei. Convingerile habotnic conservatoare
ale lui Nicu Filipescu mariau Inca despartirea de Tata. Si predecesorul Tatei la prefectura din Braila, Emil Teodoru, nu se putuse
intelege cu C. Fotin (senator) i cu I. Suditu (deputat), cari erau
capeteniile grupului lui Filipescu la Braila. Imediat ce a aflat de
numirea Tatei, Filipescu s'a dus la cafeneaua Capsa din Bucuresti
si a declarat ca alegerea noului prefect fusese rau facuta i ca, in
curnd, domnul Radu Rosetti va trebui sa paraseasca. postul. Lascar
Catargi a cautat sa impace lucrurile admitnd ca numirile ce s'ar
face in administratie (af ara de aceia pe politai, pentru care Tata
rezervase alegerea unui orn de incredere al sau si in care a
numit pe P. Fabius din Trgul Ocnei, pe care-1 avusese ca politai
4

C-ral Ratio P. Hosetti: 1167-turf sir!.

www.digibuc.ro

50

G-..al Radu R. Rose 111: Mirturtsld

si la Roman) sa nu fie facute deck cu consimtamntul lui Filipescu


si al ciracilor sai Suditu si Fotin.
Ostilitatea lui Filipescu, cunoscut indata in Braila, a ingreunat mult actiunea Tatei, care din fire nu tolera nici un abuz. Sustinut insa leal si pe deplin de Lasar Catargi, s'a pus pe lucru.
Primarul orasului era atunci acuzat, de opozitiunea liberal,
Inca inainte de numirea Tatei ca prefect, de a fi necinstit. In scurt
timp Tata s'a convins ca acuzatiile ce se aduceau primarului erau

intemeiate si a obtinut de la Lascar Catargi, spre suprarea lui


Filipescu si a partizanilor sai, numirea unei comisiuni de anchet,
compusa din Alexandru Pencovici, inspector administrativ, Constanfinescu, inspector financiar si Tata. Comisiunea a constatat

temeinicia acuzatiilor si procesul sau verbal, publicat de presa


liberal, conchidea ca primarul cunoscuse abuzurile de la primarie
si se dovedise ca fusese sau de rea credint sau de o incapacitate
patenta.. Aceste constatari au cauzat demisia primarului si a ajutotrilor sai si au avut darul si supere si mai mult pe Nicu Filipescu,
care, impreuna cu An. Simu, au amenintat ca vor sa demisioneze
din Camera*. Lascar Catargiu, socotit de multa lume chiar din partidul sau, ca ruginit si ca incapabil de a pricepe nevoile unei administratii moderne, nu a cedat ins. Tata a facut atunci un demers, care mi se pare. ea' era cunoscut de Lascar Catargi, prin
prietenul su I. Bianu, pe Una Dimitrie A. Sturdza, 5eful partidului national-liberal, ca sa se inteleaga spre a alege un consiliu
comunal compus din elemente cinstite, atat din conservatori cat si
dintre liberali. Desi Bianu ceruse lui Sturdza sa pstreze secretul
asupra acestei propuneri (propunere pe care Sturdza de altfel o
respinsese), seful liberal, violent din fire cum era, s'a apucat s
spuna, inteo tntrunire publica, ce i se propusese. Bine inteles ci
presa liberala s'a folosit de prilej spre a arka incapacitatea conservatorilor de a guverna si ca Tea a fost foarte mult criticat de
conservatori si mai ales de acei din Brila. Acest incident dovedeste
pe de o parte at poate orbi politica chiar pe un orn de cinstea rigicla a lui Dimitrie A. Sturdza, care, in viata privat, nici nu s'ar
fi gndit macar s repete ceva ce i se spusese sub pecetea discretiunei, iar pe de alta parte dovedeste ce idealist era Tata, care-si
putea inchipui c ratiunea si interesul binelui obstesc puteau infrnge rivalitatile electorale. De altfel asa a fost si asa a rmas.
Cnd s'a convins de adevarul temeiurilor proprietatii rurale la
noi, a spus-o ftis, hotarit si documentat, orict lovia prin aceasta
in propria-i clasa, boerimea, de care de altfel a fost mndru toga'

www.digibuc.ro

La Braila

51

viata sa. Cand a fost convins de lipsa de ori ce temelie istorica


legala a purtarii de titluri de printi, conti, etc., a spus-o, orict
stia ca aceasta va supara rude si prieteni. Cand a fost convins cL
chiar rude de ale sale i atribuiau o filiatiune neexact, a scris-o,
desi stia ce dusmanie i va atrage. lar and, in preziva marelui
rasboiu, influentat este adevarat de neincrederea in Rusia si
transmisa in ramura noastra din generatie in generatie, a crezut
ca este o gresala a merge alaturi de Rusia, a spus-o, a repetat-o, cu
toate injuraturile si acuzatiile infame ce i s'au adus.
Situatiunea Tatei, ca prefect, devenise astfel grea. Greutatile
Tatei erau marite prin ezitarea unora dintre ministri, fat. de cari
Filipescu avea trecere, de a satisface nevoile judetului, semnalate
de Tata. Deasemenea unii, chiar din anturajul lui Lascar Catargi,

nu se impacau cu rigiditatea sa. Aceasta rigiditate a Tatei era


pentru noi un ce firesc, caci nu era deck punerea in aplicatie a
tot ce auzisem de la dnsul totdeauna. Ceeace nu puteam pricepe
era atitudinea acelora dintre conservatori cari-i faceau opozitie. De
opozitiunea liberarilor nu ne miram. cad de cand tineam minte nu
auzisem vorbindu-se de dnsii dect ca de niste adversari rau intentionati.
Pe Biwa greutatile politice, Tata a mai avut si altele, dintro
care cele mai de seama au fost: viscolul din iarna 1892/93, care a
intrerupt comunicatiile; inundatiile; holera si o serie de cutremure

de pamnt. Inundatiile din primavara 1893 au cauzat stricaciuni


mai ales in regiunea Vdenilor. Pentru a veni in ajutor celor diunati s'au dat serbari in gradina publica din Braila, serbari la care
am luat parte si noi. S'a realizat atunci suma de 9786,60 lei, sums
ce azi pare foarte mica, mai ales cnd ne gndim la bogatia de
atunci a Brailei, dar suma care atunci era destul de mare si care,
adngata la ceea ce se strnsese prin liste de subscriptie si la ceea
ce s'a dat de Comitetul Central pentru ajutorarea victimelor incendiilor si inundatiilor, a ingaduit sa se ajute pe cei necaiiti.
Greve le in port erau atunci aproape endemice i proveniau
mai ales din defectuozitatea conditiunilor de munca. Incrcarea
grnelor in corabii se facea de hamali cari duceau sacii incarcati
pe bord si varsau continutul lor in magaziile vapoarelor. Era o priveliste interesanta, toamna cand exportul era in toiu, vederea
lungiIor siruri de oameni incarcati cu saci cari urcau pe vapoare
descircandu-i cu aceiasi miscare a umarului drept si a bratului
stng si a sirurilor cari coborau de pe vase, pe cnd pe cheiu, vemau pe rand carutele (care aduceau grnele din magazii sau din

www.digibuc.ro

52

G-ral Radu R. Roseffi: Mrfurisiri

vagoane) la descrcare, inteo zarv nespus de uruit de ckuti, de


strigke si de injurturi. Att cruta$ii ct i hamalii erau grupati

in cete, ale eror cbetenii se intelegeau direct cu negustorii si


frustau dese ori pe muncitori. De uncle certe, inveninate adese ori
de rivalitatea dintre negustori, dornici de a inckca unul inaintea
altuia sau de a impiedica pe un rival s. incarce. Urmau greve, une

ori cu bti. Apoi erau i agitatori de meserie. Dup ate imi

amintesc, vina nu era de obiceiu a lucrtorilor, cari, supusi unei

munci istovitoare, inteo scurt parte din an, aveau nevoie s


agoniseasc . destul spre a tili anul intreg.

Mai serioas grij a adus ins epidemia de holer ce a

isbucnit in mijlocul verei. Mijlzoacele de combatere erau slabe si


s'a intmpinat o mare rezistent din partea populatiei mahalalelor,
populatie care a dat cel mai mare numr de bolnavi. Guvernul a
trimes imediat la Brila pe doctorul Felix, directorul general al
serviciului sanitar, pe inspectorul sanitar Dr. Blazian si pe Doctorul Babes. Spre a se impedica intinderea molimei, care cuprinsese i alte porturi si ptrunsese chiar in orase din centrul trii.
s'a hotrit desinfectarea persoanelor care priseau orasele contaminate $i izolarea bolnavilor. Nu $tiu ce s'a fcut aiurea dar la
Brila, ark la debarcaderul vapoarelor de pasageri cat $i in gar.

desinfectarea consta in stropirea pasagerilor cu o mtur ce se


muia inteo solutiune de acid fenic. Babes a ridiculizat, cu drept
cuvnt, acest procedeu care nu avea alt rezultat decat acel de a
pta hainele celor atin$i de stropii apei fenicate.
Mu lt mai eficace a fost msura izolrei bolnavilor 11.16,1 acas

$i apoi in barcile ce s'au construit anume; dar aceast msur a


intmninat mult rezistent. Rezistenta venia si dela ignorant;
familiile se opuneau harei bolnavilor si ridicrei imediate a celor
morti, cum nu respectau consemnele de a nu vizita pe cei bolnavi
ar.P.1, de a nu sruta mortii, de a nu folosi asternutul sau imbrcmintea bor. A fost nevoie s se recurg la armaf, pentru c
politia nu ajungea, ca s se imnun resnectarea ordonantelor sanitare Lucrurile au mers mai bine cnd au fost terminate brcile de izolare si cnd nu s'a mai lsat nici un bolnav acas. Dar
si cu aceste b'rci au fost greutki destule. intre altele si aceia ca
zlarul liberal local a atacat pe Tta. fiindc a cerut marilor exportatori s contribue la costul construirei bor. lucru la care aregia au
consimtit de altfel fa'r' greutate. Inchiderea unei brutrii. unde
hicratorii se imbolnviser, interzicerea, dup cererea doctorilor, a
vinderei pepenilor $i a pestelui (pentru ca nu se avea siguranta

www.digibuc.ro

La Brila

53

c nu erau contaminati), au adus deasemenea nemultumiri. Negustorii de pe$te au reclamat Regelui, dud acesta a venit toamna la

Braila, cernd a fi despagubiti de paguba pe care o suferisera.


Un efect bun al epidemiei de holera, in afara de intensificarea
masurilor de politie sanitara, a fost grabirea: alimentarei orasului
cu apa potabila. Din vechime Brailenii beau apa din Dunare, dar
de curnd se instalase, de o societate engleza, o uzina pentru filtrarea apei re se pampa din Dunare. Se iscasera, insa, conflicte
intre primarie $i societatea engleza $i reteaua de distributie nu
capatase o desvoltare Indestulatoare, a$a c mai ales lumea saraca
se alimenta tot cu apa adusa cu sacaua din Dunare. In urma epidemiei consumatia de apa filtrata a crescut.
La inceputul epidemiei (Tata lipsia din Braila) a fost o carecare emotie in ora$, care insa s'a lini$tit curnd. Afara de vre-o
cteva saptamni petrecute la Orde$ti, noi.copiii am stat in Braila
cu Miss Belbin care, dupa expirarea angaiamentului sau la Tetcani,
in tcamna anului 1892, venise sa stea cu noi $i da lectii in orati.

Singurele restrictii aduse vietii noastre au fost de a nu mnca


fructe nefierte sau nespalate cu apa fiarta $i indatorirea de a bea

numai ceai.
Tot in timpul epidemiei de holera au fost cteva cutremure
de pamnt, din care doua mai puternice au cauzat $i oarecari stri-

caciuni. Aceste cutremure au fost interpretate de populatie ca


semne rele. Nu au lipsit guri rele ca sa atribue prezentei Tatei
in capul judetului, viscolele, inundatiile, holera $i cutremurile.

O alta greutate ce a avut Tata la Braila a fost starea sana-

tatii Mamei, care, ca $i lipsa de mijloace $i ca si oroarea ce o avea


de viata de club, a facut ca sa nu poat stabili leg aturi mai strnse

cu ceea ce constituia elita societatii din Braila, lucru ce 'i-ar fi

u$urat indeplinirea rolului sau administrativ. Starea sanatatii Mamei se agravase $i Tata s'a dus cu dnsa la Galati spre a consulta
pe doctorul Serfiotti, un medic $i chirurg excelent $i cu mare vaza.
El s'a pronuntat categoric pentru o interventie chirurgicala. In luna
Iu lie parintii au plecat la Viena, unde speciali$tii consultati au ho-

farit ca Mama s fac dintai o cura la Marienbad; acolo a stat


Od la finele lunei August cnd s'a intors la Viena $i a intrat in
sanatoriul Rudolfinerhaus din Doebling. Chirurgul Gersuny% i-a
facut ablatiunea unui rinichi. In sanatoriu Mama a ramas pna la
mijlocul lunei Octomvrie $i a fost admirabil ingrijita. Ea a pastrat
o amintire foarte recunoscatoare lui Gersuny. Despre operatiune,
Tata spunea ca a$teptnd, pe un coridor al sanatorului, rezultatul.

www.digibuc.ro

54

G-fal Radu R. Roseffi: Mirturlsifi

ei, a vzut, venind spre dnsul, un domn imbracat in negru.


In primul moment s'a sperrat inchipuindu-si ca operatia avu-

sesa un rezultat fatal si ca. la sanatoriu era un functionar special


insarcinat cu lugubra menire de a vesti cazurile nenorocite. Nu
mica ii a fost usurarea afland c acel domn era un functionar al
legatiei romane, venit, din ordinul lui Lascar Catargi, spre a afla
rezultatul operatiei. Conul Lascar, care fuses la bai in strainatate,
a stat de altfel atunci cteva zile in Viena spre a vedea pe Mama
fi a fi langa Tata, cu care s'a intors impreuni in taxi.
Am zis, la inceputul acestui capitol, ca sederea in Braila a
avut o deosebita influenta asupra mea ; sa povestesc deci ceva
despre viata mea acolo.
Impreuna cu fratii mei am fost inscris in gimnaziul clasic, la
care se adaogase o clasi a cincea, particulara.
Gimnaziul era instalat atunci inteo casi particulara Inchiriata, ce se afla in spatele bisericei grocesti, deci in centrul orasului
oi aproape de locuinta noastra din strada Municipala
o mare
oandrama turceasca in forma de potcoava, care nu mai exista azi.
Giznnaziul era lipsit de material Kolar de ori ce fel. Director al
gimnaziului era Gulliotis, un ora de talie mai mult mica% subtire,
purtnd o barba mica sura si bland de felul lui. In clasa V-a eram
numai noug elevi si atmosfera generala a clasei se resimtia de
faptul ca nu eram o clasa oficial.
.
Pentru prima oara ma aflam Trite() comunitate alcatuita din
ceilalti urrnasera
baeti de vrsta mea. Eram strin de clasa
gimnaziul impreun
si de oras si Tata avea o pozitie deosebita.

Nu am fost primit cu ostilitate dar cu oarecare rezerva, care


a ramas constanta. Ma apropiasern ceva mai mult de un
coleg dar, dup ce teal acestuia fu silit sa demisioneze din

functia de primar, relatiile noastre se mai raciri. Eu nu


aveara experienta vietii in comun si eram prea absolut in
felul meu de a fi. Crescut in idei de cinste absolut, influentat de
cele ce mereu imi spusese Miss Belbin despre normele de purtare
din scolile englezesti, nu am putut sa ma solidarizez cu clasa, inteo

stung de mici fapte care nu aveau importanta ce le o dideam eu


atunci si care tindeau la inselarea profesorilor sau la ascunderea de

mki greseli. Nici atunci si nici ulterior n'am copiat vreodata dar
nici n'am lasat pe altii sa copieze dela mine si n'am suflat, cum
n'am Etna dela cursuri si n'arn tras chiulul. Din punctul de vedere
etic aveam dreptate. Dar daca aveam dreptate In fond, nu aveam
dreptate in felul de a ma manifesto. Aritarea verbal oi in termeni
www.digibuc.ro

55

La Braila

adesea violenti a dezaprobgrei faptelor altora, critica lor,.desolidarizarea mea de mici.actiuni comune, pe care le socotiam ca nefiind
corecte (si exageram mult, fgcnd din tntar harmasar), nu puteau
fi pe placul colegilor, crescuti si mai ales adusi de mijlocul in care
triiau si de experienta vietii lor In comun, in alte idei. Totusi, re-

pet, nu am intmpinat dusingnie dar nici atunci, nici ulteripr, in


toate scolile prin care am trecut (liceul din Iasi, scoala de poduri,
scoala militarg de artilerie si geniu, scoala superioarg de rgsboiu)
nu am fost popular printre camarazii mei de clasg.

Corpul profesoral nu se deosebia prin nirnic. Dgdea lectii


mediocre, anoste, formalistice si Incgrcgtoare a memoriei, fgrg a
face anel la iudecatg, {lei a inspira gustul de a ceti sau de a se
cultiva si fgrg a inspira vreun respect deosebit. Dintre profesori
acela care era deosebit de anost in chipul sgu de predare era profesorul de limba greacg, care-mi a fcut invgtarea acestei limbi
tot att de putin simpaticg ca si pgrintele Coman Vasilescu. Nu
este de mirare cg, in asemeni conditiuni, tendinta elevilor de a nu
invgta dect strictul necesar pentru a cgpta o notg mijlocie era
mult incurajatg. Gimnaziul a avut ceva bun 5i anume cg a invederat miopia mea 5i a fIcut pe Tata sg-mi reie ochelari. La finele
anului Kolar (Iunie 1893) am trecut examenul de absolbire a clasei
V-a, ca preggtiti in particular, In fata unei comisiuni prezidati de
Gulliotis. Rezultatul a fost slab, numai trei dintre noi reusind a _
trece examenul.
Dacg gimnaziul din Brgila a fost o deziluziune pentru mine,
dacg n'am invItat, cu toatg constiintiozitatea ce o puneam, mare
lucru, In schimb restul vietii de acolo 'mi-a folosit mult. Pgrintii
imi inggduiau ca, In afari de orele de clasg 5i cu conditia de a fi
exact la orele mesei, sg ies cnd vreau, in timpul zilei, 5i sg_rn
duc unde-mi era plgcerea. Intgi m'a atras portul, in care am petrecut foarte multe ore plgcute. Cunostinta limbei engleze 'mi-a
inggduit s mg urc pe vasele supusilor reginei Victoria, care veniau
atunci, In mare numgr, la Brgila, 5i sg le vizitez cu deamnuntul.
Mecanicii lor erau totdeauna mndri de a-5i argta masinele 5i mgrinarii de a-si lgmuri fiecare rostul sgu si de a povesti despre cglgtoriile lot% Barcagii din port, pe cari ajunsesem a-i cunoaste bine,
Imi vorbeau de Dungre, de capriciile ei, de bIrci si de purtarea
acestora. Vizitam deasemenea destul de des docurile, unde aveam
intrare liberg, gi, la celalt capgt al orasului, uzina care &idea apg
orasului, cu ai cgrei mecanici englezi mg imprietenisgm. Ca majoritatea bgetilor de vrfista in care mg aflam, dgdeam un deosebit
www.digibuc.ro

56

G-ral Radu R. Rosettl: Marturisiri

interes la tot ce era mecanic, gust pe care mi-1 desvoltase si mai


mult cetirea cartilor lui Jules Verne. Ma interesau cu deosebire
aplicatiile electricitatii (se instala atunci lumina electrica in port
si legatura telefonica cu Bucurestii).
Plimbarile mele prin port mi-au mrit nu numai cunostintele
mecanice (multe din cele ce le vedeam acolo cautam apoi s le
realizez intfun mic cabinet de fizica ce-mi alcatuisem cu aparate
electrice date de Tata, cu altele ce mi-am fkut singur, cu o masina
cu abur ce-mi daduse Miss Belbinsi cu o pompa pneumatica, cu accesoriile, ei, care mi le cladusie D. Rosetti Tescanu), dar m'au ficut
sa intrevd, prin ceea ce auziam dela vatafii i hamalii din port,

relatiunile Intre capital si munca, intre patron si lucrtor nu erau


asa de simple cum imi inichipuisem pan atunci, intru cat cat m
gandisem foarte vag la asemeni chestiuni, atunci and auzisem pe
Tata vorbind cu Misa Sturdza despre socialismul de stat al lui

Bismark.

Nu mai vorbesc de vizitele pe cari le facearn la politie, in


biurourile prefecturei, etc., unde toti ne ddeau ramuriri la nenumratele noastre intrebari: de ce? cum?

La Braila am fkut prima cunostint mai apropiat cu armata. In garnizona era Regimentul 3 Artilerie i un regiment de
calarasi. Comandantul regimentului de artilerie era colonelul
Alexandru Falcoianu, pe care-1 cunoscusera parintii mei la Iasi,
in anii dinaintea easkoriei lor. Atat colchnelul cat si Doamna
Falcoianu ne-au primit foarte bine. Invitati de colonelul Falcoianu
ne duceam la cazarma regimentului sau, unde priviam cum se face
instructia; am asistat si la o tragere pe poligonul dela Silistraru.
In afar de familia Falcoianu am cunoscut si alte familii,
mi-aduc aminte c vedeam mai des familiile: Mares, Panas,
Stathatos, Embericos, Crissoveloni, Mendl, Sulliotis, Gattorno,
Iellinek (consulul austriac), Churchward (consulul englez), cu mem-

brii mai tineri ai ckora jucam des croquet in grdina publica sau
mergeam s ne plimbam la gradina dela Monument si uneori la
Lacul Sarat. Desi in Braila relatiunile sociale erau mai putin rigide
ca aiurea, totusi ele am erau lipsite de oarecare formalism; doamnele iesiau rar singure, pe os, iar domnisoarele erau totdeauna
intovarsite de o ruda sau de o guvernant.
Tot in Braila am inceput a vedea c populatiunea evreiasci
putea fi vzufa si altfel deck o vzusem pana atunci. La Caiuti,
la Targul Ocnei, la Bacau nu vzusem deck iidovime din cea mai
habotnica, pacatoas, murdar i jerpelita. In cas auzisem tot-

www.digibuc.ro

Xa Braila

57

deauna vorbindu-se de primejdia ce o alcatuia Evreimea pentru


.noi. Dar la Braila am cunoscut familii de Evrei civilizati ca Mendl,

Rottenberg, primiti de Tata si Mama pe un picior de egalitate,


avnd case civilizate i ei nsui culti si bine crescuti. Am inceput a
intelege c i Evreii pot fi oameni ca ceilalti.
Dintre rudele si prietenii parintilor au venit sa ne vada G. I.
Donici, Eugne Bals (parca intinerit de cnd avea o slujba) i Misa
Sturdza. Am continuat a ceti mult, mai ales romane istorice.

In vara, noi, baetii, am fost trimesti la Ordesti, unde au


venit pe rand Misa Sturdza si G. Donici, ca sa supravegheze re-colta in lipsa Tatei, aflat cu Mama la Viena. Ambii au dovedit Inca

odata, cum erau sa o mai dovedeasca de attea ori, prietenia ce o


aveau pentru parintii nostri. La Ordesti am gasit pe prietenii nostri
Baba Profira i Gheorghe Barbu, trimesi acolo clupa plecarea noas&a din Targul Ocna. Ei ne-au primit cu tot vechiul lor devotament
catre Mama si cu toata dragalasenia ce o aveau de a pururea fata
de noi. Aplecarea ce o aveam pentru mecanica i placerea lucrului
manual m'au facut s lucrez cu mecanicul mosiei la forja si sa-I
ajut la remontarea masinei de treerat si a locomobilei, ce fusesera
demontate pentru curatire. Nu am stat in Ordesti insa dect vreo
trei saptarnni, dupa care ne-am intors la Braila, unde Miss Belbin
a stat cu noi. Cu clanca continoam s ne intelegern foarte bine: ea

pricepea att de bine interesul nostru pentru diferite lucruri si


stia sa asculte ce aveam de povestit despre ceea ce vazusem sau
auzisem prin port sau aiurea. Sfatul ei a fost totdeauna un indemn

la munca si la indeplinirea datoriei, Mai avea o mare calitate :


nu facea ca afati straini veniti in tara dintr'alte locuri cu o civilizatie mai inaintata ca a noastra, nu critica tot ce era roman si nu
a jicnit nici odata patriotismul nostru.
La Braila am auzit pentru prima oara, la biserica greceasca,
un cor si nu pot spune ce mare impresie 'mi-a facut. 'Mi-a desvelit

o ramura a muzicei care mi-a placut de atunci foarte mult. Este


poate muzica rare ma impresioneaza mai mult si azi, cu conditie ca
sa fie executata de un cor bun. Este muzica care ma face sa vibrez
mai mult i socot ca nicaeri ca in exprimarea rugaciunelor nu-si

gaseste glasul o intrebuintare mai fireasca. ca pentru nimic nu-i


cntul omenesc mai expresiv ca pentru infatisarea desnadejdei, a
pocaintei si a nadejdei, care sunt bazele slujbei bisericesti.
La 30 Septemvrie si 1 Octomvrie, Regele Carol a vizitat
Braila. Venind dela Galati, pe crucisatorul Elisabeta, a fost primit
de Tata si de celelalte autoritati la Docuri. Zadarnic sa spun ca

www.digibuc.ro

58

G-ral Radu R. Rosetfi: Mlirturisid

am fost s. vedem primirea in port, a am privit, dela ferestrele


prefecturei, trecerea cortegiului regal in ora i c. ne-am dus peste
tot unde-1 puteam vedea. Alegerea cartierului regal a fost o afacere intreags pentru c foarte multi doriau s aibe aceasa cinste
mai ales diferitele capetenii conservatoare locale. Dupi multe
discutii, interventii, interveniri la Bucuresti, Regele a fost Azduit
la senatorul C. Fotin. C. Olnescu, ministrul care intovrasia pe
suveran, i suita fiind glzduiti in alte case, spre a multumi pe cki
mai multi dintre acei cari rvniau cinstea de a fi onorati, dac nu
de Rege dar cel putin de cineva care se apropia de persoana suveranului. In ziva de 1/13 Octomvrie, Regele a vizitat, dupa obiceiul Su constant, diferitele institutiuni, autoritki i c'gzrmile.
La ginmaziul clasic s'a adiesat i mie, intrebAndu-m ce vrist.
aveam; la rispunsul meu: gsaisprezece ani, m'a corectat: nu saisprezece ci sasesprezece. A *cat din Beal la in dup' amiaza acelei zile.
Dup plecarea Regelui, ne-am pregkit 5i noi de plecare. Am

arkat c situatiunea Tatei la Br;la devenise, pe zi ce trecea, tot


mai grea, din cauza opozitiunii Mist' a lui Nicu Filipescu si a unora
dintre ciracii si 5i a celei oculte a celar mrunti. Ziarele opozitiunii
filipescanii anuntau mereu plecarea Tatei. Lascar Catargi nu voi
ins s cedeze presiunilor, mai ales c a,:estea erau fcute in contra
unei administratiuni care tinuse seam numai de interesul obstesc

5i nu de interesele mrunte ale factiunilor locale. De aceia a


mentinut pe Tata in capul judetului pentru vizita Regelui i n'a
cedat deck cererei Tatei de a fi mutat ca prefect la Bacu, loc
devenit vacant prin demisiunea colonelului Sandu Krupensky. Mu-

tarea s'a flcut pe ziva de 30 Octomvrie 1893.


Plecnd din Brsaila, Tata a Mat acolo
fr s'o stie in acel
moment
5i bruma de avere ce-i mai rmsese. Recolta dela
Ordesti fusese bun dar preturile erau slabe. Ademenit de speranta
unui pret ulterior mai bun, 5i de prevestirile ce se fceau pentru
primvara urmtoare de marile case exportatoare de grne din
Tata 5i-a depus recolta in comision la una din acestea.
Preturile scznd, Tata a fost nevoit s'o vnd pe pret mic, care
nici nu i-a ingkluit s plateasc complet costul de magazinai 5i de
comision. Pentru a putea plki diferenta si a exploata mosia 'in anii
viitori, Tata a fcut o conventie cu bancherul Popper din Iasi, conventiune al arei cuprins nu-1 cunosc, dar care a avut de rezultat
c Tata nu a mai prima dela Ordesti dect sume minime In fiecare an.
www.digibuc.ro

59

La Iasi

Din corespondenta mea de atunci cu Mama ar reesi


lucru
de care nu-mi amintesc de loc
c la finele verei si la inceputul
toamnei a fost oarecare vorba ca sa fiu trimes la un liceu din Pa-

ris, lucru care nu a fost realizabil din cauza lipsei de venituri a


Tatei. Este evident ca, personal, asi fi invatat mai mult la Paris,
dar
cu atk mai mult cu cat nu fusesem de fapt deck un an
inteo scoalg romaneasca i cu cat eram strain de mediul in care
urmam sg traesc

daca nu m'asi fi instrginat mult, ca majoritatea

Rominilor, cari au mers la o vrasta prea fragedi in straingtate,


asi fi avut greutgti spre a intelege si a mi adapta ulterior conditiunilor de viatg din taxi, cum am vazut ca au avut chiar acei
dintre Romanii cai au fost mai putin influentati de invtgmantul
din strainatate.
Pe la mijlocul lunei Octomvrie, noi bgetii am plecat la Iasi,

intovgrsiti de P. Fabius, care ne-a dus la internatul Liceului


National.
IV.

LA IASI.

De ce am fost trimesi la liceul din Iasi ? Dintai pentru


la Bacau. unde se muta Tata, nu era atunci deck un gimnaziu, apoi
fiindcg Tata se convinsese c pregatirea noastrg acasg sau in clase
improvizate, cum fusese cazul la Braila, era slabg i in sfarsit pen-

tru cg Liceul National din Iasi si internatul ski aveau o foarte


bung reputatie in toatg tara si mai ales la Ministerul Instructiunii
Pub lice, unde Tata mersese ca sa ieie informatiuni. Faptul
aveam multe rude in Iasi a fost si el un temeiu, precum un alt
temeiu, acela mai mult inconstient, a fost i moldovenismul Tatei.
Internatul Liceului National era condus atunci de G. Lascar,
profesor de matematici in cursul inferior. Ina lt, subtire, purtand o
barb5 la fel cu aceea a lui Sadi Carnot, era un orn hotarit, calm,
cerand si impunand ascultare, atat elevilor cat i pedagogilor. Printre elevi era considerat ca aspru, dar nu-mi aduc aminte sg-i se
fi atribuit vre-o nedreptate si stiu ca pe multi i-a ajutat cu sfatul
si cu sprijinul sau. Cerea, este adevarat, sa se invete si era sever
cu acei cari nu indeplineau aceasta cerinta, dar tinea tot atat de
mult ca zilele de odihn sg fie odihna si interzicea elevilor s-si
ieie cgrtile de studii In vacantele de Craciun si de Pasti.
www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosen: Marturisid

60

Pentru supraveghere erau niste pedagogi, studenti cari-si asi-

gurau astfel traiul. Imi amintesc de numele a trei dintre ei: N.


Bedreag, Gh. L. Dumitriu i Vasiliu. Nici unul nu era deosebit, dar
mn ferms a lui Lascar ii tinea pe calea dreapt.. Atributiunile
lor erau: de a dormi in aceleasi dormitoare cu noi, asigurnd ordinea i linistea, de a lua mesele cu noi, de a ne supraveghea in
timpul preparatiilor si de a merge cu noi la liceu, la biseric, la
baie i la plimbiri.

Dintre personalul de serviciu mai mare important pentru noi


avea portarul, prin care fceam cumprituri sau trimeteam scrisori
in oras.
majoritatea
Internii erau de dou5. soiuri: bursieri
solventi. Toti erau recrutati din mica burghezie i din lumea dela
tar. Mediul era cu totul democratic.
Sosind mai bine de o lun dup inceperea cursurilor si fiind
de neam boeresc, am fost considerati la inceput ca niste privilegiati.

Desi colegii s'au convins curnd ca eram supusi la exact acelas


regim cu diii, ei au Ostrat mult timp o atitudine rezervat fat
de noi. De altfel eu niciodat nu m'am apropiat de tot de colegii
mei, pe cnd fratele meu Henri si-a intemelat prietenii trainice.
0 explicatie a acestui lucru o ds faptul c Henri era 4rondeur
pe cnd eu eram disciplinat si eram contra oricrei lcsri a ordinelor sau regulamentelor. Nu pot zice c colegii nostri s fi fast
gelosi de noi sau c ne invidiau. Stiau i vedeau de altfel c mijloacele noastre pecuniare erau foarte reduse, mult mai reduse ca
a unora dintre dnii. In ma ioritate erau beti curati la suflet
in felul lor, iuni camarazi. Dar fr s vrern, si in ei si in noi,
actionau calitkile, defectele 6 prejudectile claselor din care fceam parte. La ei predomina, poate chiar numai in subconstient,
prerea despre nedreptkile fcute veacuri de a rndul de boerime
si dorinta de a ajunge odat deopotriv cu aceast clas, la noi o
oarecare preventiune nejustificaf. Nici odat ins colegii nostri nu

ne-au aruncat in fat vinele clasei noastre, nici nu au batjocurit


boerimea i experienta ne-a artat c preventiunea noastr nu era
iustificat, nici din punctul de vedere al cresterii
in general
bun
nici din al capacitkii. Printre colegi erau foarte putini
avnd caraciere de parveniti si nu-mi aduc aminte de pilde de
arivism slbatec. Mergerea noastr in licee a fost astfel un bine.
Pe de o parte ne-a fcut s vedem c preventiile noastre erau
neintemeiate i c acei din clasele socotite mai prejos erau oameni
crora nu le lipseau insusiri i c, in traiul de toate zilele, in

www.digibuc.ro

La lap

61

lupta pentru atingerea scopului, importa mai mult munca personala cleat sprijinul ce-1 da nasterea sau protectia. Pe de alt
parte a aratat colegilor de conditie mai modest ca si cei ce poarta
un nume sunt nevoiti sa munceasca si pot munci. $i, din acest
punct de vedere, saracirea boerimei, mai accentuata dupa proclamarea independentei, i nevoia in care s'a gasit aceasta de a-si
trimete copiii
la inceput numai betii
in scolile publice, a
fost un bine, pentru ca a grabit evaporarea fumurilor boeresti, a

contribuit la ridicarea nivelulni cresterii obstesti si a dus, prin


munca facuta impreuna, prin convietuire i prin legaturile ce s'au
stabilit intre boeri i neboeri, la o contopire mai desavrsita. a pa-

turei mai culte a natrunei.


Majoritatea fiind bursieri si viitorul lor depinznd de felul
cum invtau, atmosfera internatului era o atmosfera de munca, desi
nu lipseau i ctiva chiuliti i desi, printr'o deformatiune pe care
n'am priceput-o niciodat, majoritatea chiar a celor muncitori

se luda ca nu muncia. Dar pe inga ca se muncia spre a nu se


pierde bursa sau spre a-si intemeia un viitor mai bun ca prezentul
lasat acasa, la multi exista o adevarata curiozitate stiintifica care-i
facea sa caute a-si desvolta cunostinte1e despre anume subiecte.

Promotia mea a fgst in totalitate o promotie mijlocie; nici unul


clintre noi nu a fost atunci si nici ulterior cineva cu totul deosebit.
Cuprinznd elemente mult mai deosebite. promotia dinaintea noastra (atunci in clasa VII-a), numara printre internii sai pe Neculai
Costachescu, omul politic si profesorul universitar, pe atunci adePt
al socialismului, pe Neculai Lupu, doctorul, si el orn politic, vesnic

gata de hart, viu, dese ori violent, dar bun camarad; si el era
atunci socialist. Tot din promotia lor, dar ca extern, facea parte

si Gh. Gh. Marzescu, supranumit atunci Ghit sin Ghita.


Programul intrebuintarei timpului avea in vedere mai ales
invatatura. Sculati la ora 6, mergearn dupa o toaleta sumara, in
salile de meditatie, uncle ne pregateam lectiile, sub supravegherea
unui pedagog, pra la 7,20. Localul in care era internatul era casa
Balasa $endrea (Strada Procopie) din dosul Universitatii de atunci
azi Facultatea de Medicina. In casa propriu zisa erau dormitoriile
si in aripa despre Universitate erau infirmeria si locuinta lui Lascar. Salile de meditatie erau niste odai mici din fostele atenante,
curn tot o salsa mai mare a fostelor atenante slujia de sofragerie.
Closetele erau peste tot de o primitivitate extrema si de o curatenie

din cele mai indoelnice. In slile de meditatie, cari serveau pe


vreme rea si pentru recreatie, tot mobilierul consta din pupitre in-

www.digibuc.ro

452

G-ral Radu R. Rosetti: Mbrturisiri

dividuale si din scaune fr speteze; aceste sail, ca si tot localul,


erau luminate cu mid lampi de petrol.
Dup prima meditatie ne luam cafeaua cu lapte, in sofragerie,
unde eram asezati cu totii la trei mese lungi, in ordinea numerica

a claselor, clasele superioare fiind la masa din mijloc. Iniruiti


apoi, doi ate doi, porneam pe strazile Procopie, Ion C. Bratianu,
Ruseasca (mai apoi Unirei si azi V. Place), Arcului, la liceu, care
era atunci Inca in vechiul local (fost al Academiei Mihailene azi
-Scoala de bele arte). La 11,20 plecam inapoi, tot insiruiti, doi
Cate doi, la internat unde prAnziam, Daca nu ni se dedeau feluri
alese, hrana era bine pregatita si indestulatoare i o dovada ca era
indestulatoare era faptul c eu, care mncam foarte mult, nu ma
sculam niciadate de la masa flamnd. Este adevarat ca mincam
din tot ce ni se dadea, inclusiv perjele sau caisele cu carne, care
nu placeau multora. Menuul consta din doua feluri de mncare, la
care se adaoga, sarbatorile i Duminica, un dulce sau fructe.
Dupa prinz aveam o scurta recreatie pe care o petreceam
curte, jucnd une ori oina. Pe atunci nu se practicau si nici nu
se cunosteau jocurile de football, etc., ajunse att de populare azi,
popularitate bine meritata, cu conditie ca sa nu se exagereze.

Urma o noua preparatiune de o jurnatate ora i apoi iar


mersul la liceu, de unde ne intorceam la 16,30, cAnd aveam o
noua recreatie pAng la masa de seara (ora 18) si alta mai scurta
dupa aceia. Preparatia de seara tinea dela 18,30 la ora 20, ora
culcarii. Prima noapte in dormitor o tin bine minte. PAna atunci
dormisem, este adevarat, in aceiasi camera cu fratii mei, dar nu
dormisem nici odata cu straini si mai ales cu attia. O falsa rusine
mi-a ingreuiat desbracarea, apoi am fost cuprins de frica de a
parea prea copil si a nu sti ce trebueste fkut. In sfirsit, tragnd
cu ochiul in dreapta i in stnga, ajunsei a ma vAri sub patura.
Patul era strain, dar nu incomod, caci eram invatat de acas s
dorm pe un asternut tare. Glumele i aluziile celorlalti nu le pricepeam; venirea pedagogului i tacerea ce urmi ma linistir. Dar
de dormit nu putui dormi. Prea multe impresii primisem In aceasta
seara i prea-mi pareau stranii sgomotele produse de atAtea respiratii, unele mergind pAn la sforaituri rasunatoare. M'am sucit
si rasucit in pat, dar somnul tot nu a venit i numai sunetul dopotelului anuntnd ca e vremea de sculare m'a mntuit de chinul
din acea noapte, in care necunoscutul vietii noui a marit inca tensiunea nervilor deja surescitati.

www.digibuc.ro

La NO

Sambata sear
baia cu aburi.

63

i uneori Duminica dimineata mergeam la

Duminica ne sculam mai tarziu i mergeam, dupa cafea,


de cele mai dese ori la Mitropolie, atrasi de minunatul cor intemeiat de Gavril Muzicescu. Dupa prinz eram invoiti in oras

pani la ora mesei de seara sau, mai rar, Od la ora

Vara, dupa masa de seara, faceam dese plimbari pana la gradina


dela Copou.

La Iasi am ficut intai cunostinta cu teatrul. Reprezentatiile


aveau atunci loc in localul circului Sidoli, car.e servea si de teatru
ai de circ (cand venia vreo trupa) i pentru adunari publice. Ni se
dedea voie sa mergem la teatru, cu un pedagog, Sambata seara,
dar cand erau reprezentatii extraordinare si in alte seri. Mergeam
bine inteles la galerie. Actorul preferat al Iesenilor era atunci State
Dragomir. Pe langa reprezentatiile trupei Teatrului National am
mers si la reprezentatiile date de trupe straine. Ma in Noemvrie
1893 la acele ale unei trupe de opereta franceza. Si azi imi sunt
vii n amintire impresiile ce mi-a facut Lcs Mascotte. In Fevruarie
urrnator am vazut pe Mounet-Sully, in Hamlet, si am fost grozav
de miscat de chipul cum marele actor francez infatisa pe moste-

nitorul coroanei daneze. In general Mounet-Sully nu a placut


mult la Iasi si intre noi liceenii a fost criticat ca avand un joc
prea exagerat: ce nu se critica cand ai varsta de 16-19 ani!
In primul an (1893-1894) liceul era, cum am spus. Inca In

vechiul local, acela ocupat acum de Scoala de belearte. Camerele


de clasa erau mari dar aveau putina lumina, iar coridoarele erau
cu fotul Intunecoase. In anul urmator, liceul s'a mutat in noul local
(cel actual). construit dupa planuri moderne, avand sali de clasi
mari si foarte lurninoase.
Director al liceului era atunci A. B. Brandia, un orn mic la
stat, iute la mivlri si la supsrare; nu impunea Ins nici pe jumtate cat impunea Lasrar. Preda, la cursul superior. istoria. al carei

proTram era cu toful deosehit de arel de azi. Noi am farut cu


dansul isforia universall pentru care foloseam cartile lui P. Rhcanu. al r'rnr ront;nut Il exf-1;,a Brandia. cu mi,lt anirnnfie. rsri

tra un pasionat, $i era un admirator sau un dusman al diferitelor


personagii istorire. Cornul PrnfeForal era cornnus d;n nrofe.ori hnni.

eTt- rari nu se tntelerreau bine intre ei. De pild neamiritia lui


Brsfirlia Dentru V. Burla era cunosruta si adesea folosit de elevi.
V. %Oh' un om rnagiv. cu o vnre rsgmit` si cu o exrmnere greoaie
gernaanici, preda limba greae si o preda bine, avind ins ten-

www.digibuc.ro

b4

G-ral Radu R. Rosen: Marturisiri

dinta de a face prea numeroase digresiuni filologice, mai ales


despre originile limbei romne. Nu punea pasiune in lectii, ceea
ce era de altfel greu cu un subiect att de arid, si era, cnd Fani
cunoscut, plictisit de repetarea acelorasi lucruri de ani zile. Prin-.
tr'nsul i prin altii dintre profesori, fosti membri ai junimei, am
fost influentati de spiritul de critia si de zeflemea al acesteia
ni se insufla oarecare dispret pentru scolile din Bucuresti 6 indrumtorii lor intelectuali. Academia Romn era uneori inftisaf cu
o oare care aureol de ridicol, in ceea ce privea temeinicia teoriilor
linguistice i istorice ale membrilor ei bucuresteni si ardeleni; victoria scoalei iesene asupra celei latiniste (in forma ardeleara

in cea pumnisf) era infkisat, dar fr proslvire personal a


celor din Iasi. Temelia extrem de slab a cunostintelor mele de
gramatic greceasc a flcut ca s nu pot folosi invtmntul bun
al lui V. But 16, dar multi dintre colegii mei aveau cunostinte temeinice i ajunseser s traduc bine din Iliada 6 din Odiseie.
Un profesor foarte mediocru era Al. Sutzu. Desi doctor in
litere dela Paris 6 cunoscnd foarte bine limba si literatura francez, cursul era anost, cci, lung, subtire si desirat avea nu numai

aspectul, miscrile si vorba unui plictisit dar era in fapt stul


de datul lectiilor. Gramatica francez se invta bine in cursul inferior cu V. Castano, dar prea putini elevi isi mentineau cunostin-

tele in cursul superior, in care Sutzu se multumea a ne face s5.


invtm, pe din afar5., vietile diferitilor autori franrezi si cteva
versuri din L'Art potique de Boileau cum si s traducem La cit
critique de Fustel de Coulanges.
Pentru limba german, aveam ca profesor pe I. Paul, prieten

al lui I. Bianu cu care urmae aceleasi scoli (dar nu in acelas an.


ci cu un an in urma lui Bianu); el ne-a fost corespondent. De la
dnsul am cpkat bune notiuni de istorie a literaturii germane; nu
apreciam ins comentariile filozofice ce ne fcea asupra lui Faust
de Goethe, pe care 1-am tradus un an intreg. Cu mine si cu fratii
inei a fost foarte drgut, att la liceu ct 6 cnd mergeam s-1
vedem acas. Xenophon Gheorghiu era profesorul nostru de limba
D5dea lectii bune, dar prea se mrginea numai la gramatic,

la traduceri si la textele artilor. Nici odat nu fcea comentarii


asupra mentalittii romane, legilor si obiceiurilor, nici odat nu
fcea. legtura intre literatura si istoria roman.
Un cu totul altfel de profesor si mult superior in felul su
de a-si preda cursul, era Al. Phillipide, profesorul de limb si de
literatur romn. Mic de stat, cu un cap rotund si mare, cu niste

www.digibuc.ro

65

La Iai

mustti enorme, de care trgea mereu, cu ochi sclipitori de inteligent, avnd cunostinte vaste i pasionat pentru subiectul s.u, a
fost unul dintre profesorii cei mai strluciti ai liceului si al universittii din Iasi si a fost desigur unul din cei mai buni profesori a

crui invttur am avut prilejul s. o ascult. Ne-a fcut dou


cursuri. In clasa a VI-a ne-a predat istoria literatutii romne; incepnd cu istoria originei limbei, artat cu pasiune si cu mult
eruditie, a trecut apoi la infiltisarea formrei si desvoltrei litera-

turii romnesti, expunere care a fost fcut info form vie si


interesant, cu priviri asupra istoriei, a vietii si a mentalittii epocelor corespunztoare. Manualul ski tiprit (Introducere in istoria
literaturei romiine) este numai o schem, excelent in
limbei

felul ei, dar care nu poate da o ideie despre cldura si boatia


desvoltrei lui orale. In clasa VII-a ne-a flcut o privire generali
asupra literaturii universale, incepnd cu cele grecesii si latineqti si

terminnd cu cele contimporane. A fast o scnteietoare artare


sumar a productiunei literare in decursul veacurilor, cu inftisarea curentelor mai de searn, cu acea a autorilor mai deosebiti
si cu artarea cuprinsului sau a ideilor de apetenie a operelor
importante. Aceast privire general, netiprit dup cte $tiu,

pe care o tin minte si azi. mai bine de patruzeri de ani dup


auzirea ei. era nu numai pricut de ascultat. dar si temeinic.

In fine, tot in ceea ce priveste partea literara, aveam ca


profesor de filozofie pe Ion Pop Florantin, supranumit de elevi
Ianos Popus Fleacus Ignorantinus, slab din punctul de vedere al
cunostintelor si mai slab ca profesor. Pedant, multumit de sine
cu desvrsire anost, nu stia s lmureasc mmic si era
luat in batjocur de elevi. Preda, cu aceiasi incapacitate si tot att
de anost, notiunile de drept si de economic politic.
Cinci ani dupg ce prsisem bncile liceului din Iasi, mncam,

in seara de 8/21 Mal iAAJ, la baronul beyens, minisau1 tSelgiee


In Bucuresti. Printre invitati era si Take Iunescu. Acesta ne povesti,
cu mult humor, c fiind ministru al instructiunei publice se pomenise odat in cabinetul su de lucru cu I. P. Florantin care-i
ceruse suma de 120.000.000 de lei, sub cuvnt c descoperise unghiul fericirei. Intrebat de Take Ionescu cum, Florantin rispunsese
c a observat c ori ce lucru vzut sub unghiul de 120 de grade
aduce dup sine un sentiment de multumire si de aceia propunea
s se fac o lege prin care s se dispun c pcoperisurile caselor,
unghiurile caselor, strzile, etc., s aiba aceste unghiuri, iar lui
s i s dea suma aratat ca descoperitorul fericirei. Take Ionescu
G-fal Radu R. Rosettl: Meirturisiri

www.digibuc.ro

66

G-ral Radu R. Rosetti: Mirturlsiri

adaogi ca el nu se pricepea in matematici dar c atata lucru Intelegea c unghiul sub care vezi ceva se schimbi dupi locul in care
te gasesti; n'a putut mns s convingi pe Florantin de acest adevar.
Protesorul titular de matematici era Gh. Lucescu, dar cand

eram In clasa a VI-a, fiind bolnav, pleca in strainatate. Locul


lui fu tinut de I. Rallet, profesor la universitate. Pstrez acum
caetul meu cu notele trecute pe curat, cum am si pe acel de cosmografie din clasa a VII-a. Aveam asemenea caiete la toate cursu-

rile; le-am imprumutat fratelui meu Henri, care pe unele le-a


ratacit iar pe allele le-a imprumutat la altii i imprumutate au
ramas pang azi. In clasa a VII-a, cosmografia ne-a fost predata
foarte bine, de insusi Lucescu. Avnd reputatia de a fi nu nurnai
sever dar chiar ru i fiind scump la vorba dar darnic de note
extrem de mici, facea sa se invete oh fond cursul sau, chiar de
cei mai putin inzestrati pentru matematici i de cei mai lenesi din
liceu. Boa la de care suferia l'a rpus scurt timp dupa aceia.
Tot asa de aspru i bucurandu-se de o reputatie tot asa de
infricosatoare era tnarul profesor suplinitor de stiinte fizico-chimice, Gh. C. Atanasiu. De talie mijlocie, subtire, cu fata ciupita
de vrsat, avand o voce metalic neplacuti, aspru in vorbirea sa,
de o sgarcenie excesiva in darea notelor dar explicnd bine si mai
ales facndu-ne experiente in laborator, ne-a fcut s invatam
foarte bine atat mineralogia cat si chimia.
Lipsit de severitate, de o desavarsiti urbanitate, vorbind usor
placut i posedand materia sa bine, Doctorul N. Leon, ne-a dat
minunate lectii de stiinte naturale. Neintrand in detalii zadarnice,
ne-a facut mai mult un curs de biologie generala si ne-a expus convingator teoria evolutiunei. Regret mult c fratele meu Henri nu
mi-a inapoiat notele luate la acest curs att de interesant, curs de
care-mi amintesc totdeauna Cu interes si cu placere.
Desemnul, muzica i gimnastica considerate ca materii secun-

dare erau neglijate. Nici nu-mi mai aduc aminte cine ne-a fost
maestrul de desemn; pentru muzica aveam pe ymos Dima, care
nu stia de loc s se impuna elevilor. Cum toati viata mea nu
am fost capabil sa emit o singur nota justa, reusiam s capat o
nota mijlocie invatand teoria i biografiile artistilor muzicali din
manualul sau. Gimnastica era in deosebi neglijata. Nu aveam nici
sal cle gimnastica si nici aparate, iar instructorul era un fost
sergent major, care nu stia altceva deck s ne puni sa facem
manuiri cu niste pusti vechi si Koala soldatului fara arma. De
altfel in toata tara educatia fizica era atunci cu totul lasata ih
parisire.

www.digibuc.ro

L. lafi

67

Atmosfera liceului diferea putin de a internatului pentru


multi fii
proportia elevilor de origini burghezi era mai mare
ai burghezimii iesene
i pentru c la externi nu era aceiasi nevoie sa invete (frica pierderei bursei) ca la interni.
In clasele liceului erau i Evrei. Cu exceptia unui coleg evreu

la Braila, fiinta cu totul stearsk cunosteam pe Evrei sau numai


ca o multime de oameni habotnici, packosi, murdari, de un neam
socotit ca primejdios pentru Romanime 6 inspirandu-mi repulsiune

fizick sau sub forma unor familii ca Mendl i Rottenberg din


Braila. Acura Ii aveam alturi de mine si unul dintre ei, Fisel
Rothbard, era chiar coleg de banca cu mine, invatand bine si
avand in genere o atitudine romaneasca, desi
regret ca si eu
m'am lasat dus de curent
erau tratati de colegi cu mai jidane, inteun inteles pejorativ. In mici incidente am constatat
chiar caracter i generozitate la unii ca Rothbard. Daca analizez
pe cat se poate la un asa interval de timp i pentru o multime
de nisi a caror sentimente intime nu le cunosteam ci vedeam nusentimentele colegilor mei fata de
mai manifestatiile exterioare

Evrei, nu cred ca, in 990/o din cazuri, acestea erau de ur. Ele
erau mai mult un soiu de bravada, un chip de a imita ce auzisera
dela altii, i nevoia inascut micului animal care este scolarul, de
avea ceea ce numesc Francezii un souffre douleur. Exceptie
faceau aceia dintre noi cari se aratau adepti ai ideelor socialisLe.
In general colegii evrei erau si ei adepti hotariti ai acestor idei si
lucrul era firesc.
Nationalismul era si mai afirmat in liceu ca in internat si
aceasta pentru ca externii cetiau mai multe ziare ca noi si pentru
ca erau in contact mai apropiat cu studentimea atat de nationalisti
atunci. Intoleranta violent i persecutiunile necurmate ale Ungurilor contra Romanilor ardeleni au facut mult sa creasca nu numai
nationalismul nostru dar i spiritul de solidaritate fata de Romanii

de dincolo de munti, spirit de solidaritate mult mai pronuntat


decat fata. de Moldovenii din Basarabia, desi acestia erau mai ame-

nintati in realitate. Ori cat ni se vorbea de trecut, ori cat ni se


spimea cat datoram dascalilor ardeleni dela sfarsitul veacului al
XVIII-a i Inceputul celui al XIX-a, acestea nu erau atat de
convingitoare ca faptele ce le traiam. Cand ni se cerea obolul
pentru a lutorarea liceului din Blaj, amenintat a fi inchis de Unguri, sau pentru plata amenzei unui ziarist sau unui preot, sau
and ceteam desbaterile detailate ale procesului Memorandistilor
*i cram autorizati a lua parte la manifestatiile studentesti de

www.digibuc.ro

68

G-ral Radu R. Rosern: Maur kid

protestare, ni se inatisa puternic nevoia nu numai a solidarittii,


aar si a eliberrii Itomnilor de sub jugul maghiar.
Alturi de acest nationalism intens si pe care lectiunile unui
Philhpine (care nu pomenia ins nici odat de cestiunile la ordinea
zilel) I a aesvoltat pun araLarea a ceea ce se cuvema, in evolutia
limbei si culturei noastre, si Romnilor din Peninsula Balcanick
domnea in liceu, ca si in imregul Iasi, un senbment acut de moldovtnism, format pe de o parte din constiinta sacrificilor fcute
sacrificii foarte reale, dar
de Moldoveni in favoarea Unirei
si din constiinta superiorittii intelectuale si
uneori exagerate
mai ales culturale a Moldovenilor fat. de Munteni. Aceast superioritate a fost si este real si fusese atunci dovedit, inc cu
dou decenii in urm, cu ocazia polemicelor filologice dintre Junimea i Bucuresti, precum si prin criticele att de hotiritoare
pencru scrisul romnesc ale Ganvarbirilor Literare. Zeflemeaua
care a plcut totdeauna Iesenilor, cam 4rondeurso de felul lor,
vi care fusese cultivat si proslvit de Junimea, era bine vzut
si se exercita
mai ales de scolari
la adresa Bucurestenilor.
Trebuie sa mrturisesc ea: n'am fost destul de inteligent pentru a
aprecia acest chip negativ de manifestatie intelectualk al crui
folos id recunosc totusi in anumite imprejurri, dar care exercitat
permanent impiedic pe acei care-I practic6 necurmat de a cldi
ceva trainic sau de a lua o parte constructiv la indreptarea unei
activitti sau unui neam. Junimea a contribuit puternic la curtirea
limbei si literaturei romne de neghin, dar junlmismut politic
nu a dat nimic pozitiv.
Tot ca o isbnda moldoveneasc a fost considerat reusita
lvi N. Iorga la concursul pentru ocuparea catedrei de istorie universal la Universitatea din Bucuresti. Concursul s'a tinut, in
Octomvrie 1894, la Universitatea din Iasi. Toat lumea vorbea
de vasta stiint a tnrului candidat. Am fost, cu alti colegi de-ai
mei. s-1 ascult la examenul oral, la care i s'a dat sl faca o disertatie asupra istoriei i sistemului impozitelor la Chinezi, diserta.tie rPre a fost fcut cu mult brio.
Duminicile si sarbtorile eram liberi dup amiaz si mergeam

la Fufrosina L. Bogdan, a doua sotie a straunicului nostru L.


Boodan. Gbikuleasa din Muntenia (var primar cu Ion Ghika,
ne-a srus totdeuna cu mimai Ghiculestii din Muntenia sunt Ghika
s; r rei din Moldova sunt, precum a dovedit-o Tata, Sulgearoglu),
Granchnqman Bogdan, cum li ziceam noi, luase pe Lascar Bogdan,
care mai fusese cstorit odat si era mult mai in vrst ca dnsa.

www.digibuc.ro

69

La NO

Ea a fost vitrega cu bunicul nostru Lascar Bogdan (fiul din prima


casatorie a barbatului sau) si cu nevasta acestuia Henriette (bunica
mea) dar a avut totdeauna excelente relatti cu bunkii mei Rosetti
si cu Tata si Mama si a fost pentru noi copiii duios de buna.
Statea de ani de zile in catul de sus al casei ce forma coltul
Strazei Lapusneanu cu Strada I. C. Bratianu, casa care era alipiti
de otelul Binder si in al carei cat de jos era atunci bacania
Ermacov (ai carui suocesori au fost apoi fratii Smirnov). Multe

dupa amiezi am petrecut acolo si mai ales, in zilele frumoase,


pe bakoanele ei, privind la miscarea depe strada. Strabunica ne
povestea adesea despre statul ei in Constantinopol, in anii dupa
1848 si de campania ce o duceau Romnii aflati acolo pe langa

ambasadele marilor puteri spre a le interesa la cauza noastra. Dar


despre ce vorbia mai mult era despre fiul ei Nicolae Lascar Bogdan, care-si gasise moartea in fata Plevnei in 1877 si despre al
doilea fiu, Gheorghe, care comanda atunci escadronul de jandarmi
clri din Iasi.
Cel dintai, nascut la 9 Noemvrie 1849, fusese din copilarie

prieten cu Tata, cu care se vedea destul de des, fie venind el


la Caiuti, fie mergand Tata la Grozesti. In toamna 1866 a fost
trimes la Paris cu fratele sau mai mic; a facut bune studii, reusind a trece bacalaureatul in stiinte in 1868 si a fi admis, in
toamna aceluias an, in scoala militara din Saint-Cyr. Scrisorile
sale din Paris catre Tata arata, din partea ambilor tineri, preocupare despre starea tarii, pe care mai ales Tata o vedea printeo
prima pesimista. Absolvind cursurile scoalei, s'a intors in tara,

in vara 1870, si a fost inaintat sublocotenent la 16 August al

aceluias an. Caracter de elita; nu este persona care sa-1 fi cunoscut

ca sa nu-mi fi vorbit de dansul cu emotie si in termenii cei mai


elogiosi. Mama 'II iubea mult, iar fostii sai camarazi
generalul
C. Cica cel din urma
mi-au vorbit de el ca de un militar destoinic, cult, inimos si foarte bun camarad. Era profesor la $coala
divizionara, scoala prin care treceau subofiterii cari deveniau ofiteri si din care a esit generalul Ionescu Floru Claudian, primul
meu sef de corp ca ofiter, si maresalul Averescu. In rasboiul din
1877-78 a fost ofiter de ordonanta la Marele Cartier General.
In aceast calitate, ca si multi alti ofiteri dela Marele Cartier General, s'a dus in transee ca sa asiste la atacul din ziva de 6/18
Septemvrie 1877 asupra redutei Grivita No. 2. Grandmaman Bogdan si Mama mi-au spus ca Nicolae Bogdan, vazand pe ai nostri

retragandu-se, a sirit pe parapet spre a-i indemna s nu deie

www.digibuc.ro

70

0-ral Radu R. Rosetri: MirfurislrE

?nark si c atunci a fost doborit. Generalul C. Cica mi-a spus


ci Bogdan a fost 'Ina mortal In transee, nu departe de clansul.
Domnitorul Carol l'a decorat inainte ca s. moari.
Al doilea fiu al lui Lascir Bogdan si al Eufrosinei Gheorghe, cunoscut de toti contemporanii si sub numele de Jacqui,
si-a ficut studiile liceale in Franta, uncle a dovedit mai ales multi
sburdilnicie. In rizboiul din 1877-1878 a servit ca voluntar in
Regimentul 1 Rosiori, distingindu-se si fiind decorat cu Virtutea

Militar. Dup risboiu a urmat cursurile scoalei dela Saumur.


In 1893 se mai linistise si era csitorit cu Irina Cortazzi. Atat el
cat si ea au fost foarte driguti cu noi si veselia unchiului jacqui
era un ce care U. ficea popular noui. In anul urmitor a fost inaintat maior si mutat la Bucuresti in Regimentul 4 Rosiori. $i-a lsat
nevasta la Iasi. Aceasta s'a mutat cu soacra ei, in catul de jos al
casei care ficea coltul Strizei Asachi cu Strada Carol. In aceiasi
cas, in catul de sus, stiteau Dimitrie si Lucia Greceanu (niscut
Vogoride, colegi de scoali a Mamei) la cari mergeam ate odat.
Jacqui Bogdan a divortat ulterior de prima sa nevasti si s'a
csitorit cu Maria Rosetti. Aspru pani la brutalitate, Jacqui Bog-

dan nu era iubit de subalternii sii, ofiteri si trupi, iar disprctul


ce-1 avea si pe care-1 arita in orice imprejurare pentru ofiterii
de alte arme, nu i-au crescut popularitatea. Cu toate ci trecea,
pang la gradul de colonel, ca un mediocru tactician de camp de
instructie, a dat dovezi de bune calititi manevriere atat cu ocazia
a diferite manevre cat si In Bulgaria, in 1913, and a luat prizonier o intreagi brigad mixti bulgari. 0 boar& incurabili atunci,
a fcut ca in preajma marelui rsboiu s se socoteasci ci nu-i se
poate da vreun comandament. and am cpitat dela generalul
M. As Ian (director al personalului), dela generalul D. Iliescu (se-

cretar general al rninisterului de rsboiu) si dela Ion I. C. Britianu (ministru de rizboiu) confirmarea acestei hotriri, am fost
si i-o spun si si-1 sftuesc a-si da demisia, spre a nu-i trece
inainte ofiteri mai noui. Acest demers, ficut atat in interesul lui,

cat si al armatei, m'a costat mult si cu Mat mai mult cu cat


Bogdan era atat de dornic de a intra In rsboiu. El a primit Instiintarea cu birbitie si s'a retras cu demnitate. A murit In timpul
ocupatiunei dusmane a Bucurestilor, de boala care-1 incapacitase
cu totul in scurt timp.

Mai vedeam apoi pe mitusa noastri Elena Bogdan, ale

cirei fice erau in pensionatul Notre Dame de Sion,_unde mergeam

www.digibuc.ro

La 10

71

din cnd in cnd s le vedem (Doamne, ce stngaci m simteam in


1,parloiro-ul de acolo!) si al crei fiu era intern cu noi la liceu.
Vedeam deasemenea pe verele Mamei: Esmeralda Ventura,
.-.

Maria Sturza Scheianu, Ana Sturdza Scheianu si pe fratele lor


Dimitrie C. Sturdza Scheianu. In fine mai rnergeam la corespondentul nostru I. Paul si la domnisoarele Cimara, prietene cu Marna.
din
Cea mai in virst, Calomira, era s deie ulterior o traducere
limba ebraic
a prti din Bib lie, iar cea de a doua, Evangelina,

era s devin vara in gradul al doilea cu mine prin cgsltoria ei


cu C. M. Strudza, care era cu mai multe zeci de ani mai tnr ca
dnsa.

Ca eveniment mai deosebit in timpul sederei noastre la Iasi


a fost vizita Principilor Mostenitori, in primvara 1894, cnd, insiruit in curtea Mitropoliei cu ceilalti elevi din Liceul National
si inarmati cu pusti vechi, cu totul nepotrivite cu variatele noastre
haine, am vzut pentru intiia oar pe acei cari erau s. fie Suveranil neamului, suverani cari erau s sufere moralmente atit de
mult in Iasii anilor 1917 si 1918. Cortegiul avnd o mic oprire
hccidental la sosirea in curtea Mitropoliei, trsura cu Principii
Mostenitori a stat cteva clipe in fata mea; Printul, aplecat Inainte cuta s vada care era cauza oprirei si descoperise astfel pe
a5ezat in partea opus nou
de o frumusete si
Principes
frgezime adevrat din povesti. Zadarnic s spun c att ct au

stat Principii in Iasi am alergat cu totii in toate locurile unde-i


puteam vedea si mai ales unde puteam vedea pe Principesa
Maria.

Vacantele de Crciun 1893 le-am petrecut la Bacu, unde


am artat c Tata fusese mutat, dupa cerere, ca prefect. Luase cu
chirie catul de sus si cteva camere din catul de jos a casei Te-

toianu, care se gsia alturea de cldirea nou a gimnaziului

Principe le Ferdinand. Am ask acolo, afar de printi, pe marele


nostru prieten G. I. Donici, din a crui cauz si'n casg srn oras
era mare zarv, aci era candidat la alegerea complimentari de
deputat al colegiului al III-lea de Bacu, alegere ce urma s aibe

loc in Ianuarie 1894. Luam bine inteles cel mai viu interes la
tot ce se fcea in aceast privint si am aflat, dup aceia, cu
mult bucurie, printr'o scrisoare a Mamei, de reusita lui Donici,
care a fost ales cu 453 voturi contra 270 date candidatului liberal
Ina la mod'i atunci
Lecca si aceasta fill a se folosi btusi

si fri a se fi fcut prea multe hatruri, Tata fiind cu totul


opus acestui soiu de lucruri. Pe ascuns de Tata, Donici cheltui

www.digibuc.ro

72

G-ral Radu R. Roserti: Mirturisid

ceva parale, parale cari alcatuira mai mult acte de darnicie


deck cumpariri de voturi. De altfel atunci
atat de inerente lui
colegiul al III-lea vota aproape totdeauna cu guvernul. Aceasta
n'a impiedicat partidul liberal de a face mare galagie in Camera,
cnd s'a pus la ordinea zilei validarea acestei alegeri, validare
care s'a aprobat.
Cat era de mare animozitatea dintre partide atunci, o arata

urmatoarea intamplare: se instala atunci linia telefonica intre

Bucuresti si Bacau. Pentru a se impiedica sau intarzia acest lucru,

care constituia un progres si un ce meritoriu al administratiei


conservatoare, unul din Leculesti (mi se pare generalul), sub pretext ca s'a asezat un stalp pe mosia sa a pus sa taie stlpul si si
distrue firele. Tata a voit, cum prevedea legea ,sa-1 deie tn jude-

cata dar Lascar Catargi s'a opus, spre a nu inaspri si mai mult
relatiile cu liberalii. Bine Inte les &A stalpul a fost inlocuit si Jinja
ccnstru;ta.
Personalul casei din Bacau se compunea din Baba Profira,
RePina Harandt. o bucatareasi. o fata 'n casa si o curioasa fiintsa

pe care nu stiu de unde o gasise Tata. Era un anume Bernhard


Braun, un Evreu, sofragiu, care a ocolit globul pmntesc si a
indeplinit felurite Tneserii, printre care acelea de prezicator si de
prestigitator; ram avut In serviciul nostru si mai tarziu la Bucuresti. Mare cet;tor de romane sensationale. cunosfea multe povesti s; anectode clespre Evrei. cu care ne frea s rldem mult.
In fel-1 sa,i a clevenit clevotat pa'rintilor nostri.
Vacantele terminate, ne-am tntors la scoala la Iasi. Un eve-

niment care a dat nastere in acea iarna la mari discutii printre


noi a foq demisiunea unui mare numar de ofiteri de cavalerie,
ca orotestare In contra generalului Cantili. Informatiile ce le

aveam erau bine lute les incomplete sl culese din numere raslete
de ziare ce ajungeau la noi; aceasta nu a Impiedicat ca sa discutam
aprig si ca sa ne aratam favorabili sau nu actiunei gresite a acelor
ofiteri. Este o pilda a chipului cum se discuta adesea si azi la noi.
De acas aveam vesti, regulat, prin scrisorile Mamei, pe care
le pastrez. Dela dnsa am aflat cat avea Tata de lucru 'a prefectura, unde voia ca administratia sa se indrepte. Starea financiar
ingaduind, a pus sa se voteze de consiliul judetean constructia a 73
localuri de scoaa, a 2 localuri de subprefectur si a unui spital:
localurile inchiriate, folosite pana atunci fiind cu totul improprii.
Tata a curatat administratia de multe elemente rele, dnd afari
pe unii ca un suprefect, can devotat si agent al sefului partidului

www.digibuc.ro

73

La NO

conservator din judet dar pungas, mutnd pe altii ca politaiul din


Bacgu (destept, capabil, activ, bun agent electoral, dar care nu

putea rezista tuturor tentatiunilor ce se prezentau), pe care l'a


numit subprefect, loc in care era supus la mai putine tentginni.
El a introdus in administratie elemente tinere si cinstite ca Vasibeg Rosetti (care n'a primit postul de politai, inferior situatiei sale,

decat din devotament personal catre Tha). ca fratii Krupenski,


Lucian Venier. A adus deasemenea ca subprefect pe unul din subprefectii pe care-1 avusese la Raman, in 1889, si pe care-1 socotia

cinstit; prinzndu-1 insa ca intrebuinta oameni cari datorau zile


de prestatie sau schimbasi in folosul sau, l'a indepgrtat.
Vacantele de Pasti 1894 le-am petrecut cu totii la Tetcani.
Cum tram multi copii veselia a fost mare. 0 umbra a fost aruncati
cad la tinerime
ins nu atit asupra veseliei noastre a tinerimei
dar asupra linistei parintilor
veselia este un lucru greu de stins
nostri, prin ingrijorarea ce au adus rascoalele tgranesti cauzate de
legea maximului taxelor comunale, in partea dela munte a tinutului Bacau. Tata a trebuit sa mearga in diferitele localitati, cu
trupe si cu procurori. La Bucsesti ne-am dus si Constantin Rosetti
Tetcanu si cu mine, calari, si am fost certati pentru ca ne-am vrat
arolo. Miscarea s'a intins prin Ardeaoani, Leontinesti spre valea
Trotusului.

Am auzit atunci pe Tata si pe Dimitrie Rosetti Tetcanu si

am cetit si in presa conservatoare ci liberalii si socialistii attaserg

pe tarani, rastalmacindu-le prevederile legei maximului taxelor


comunale, lege bun si aparatoare a contribUabilului si mai cu
seama a celui rural. Peste tot tranii, cari, in cele mai multe locuri,
au batut si schingiuit pe primari si pe notari, au declarat ca se
ridica impotriva nouei legi care punea, dupg credinta lor, taxe pe
copii, pisici, cini, pluguri, vitei, pasari. Campania dusa de liberali
contra legei. neornduiele de strada puse de ei la rale in Bncuresti
in Aprilie 1893. puteau da loc la o banuiala in contra lor. Banuiala

aceasta era iritarita prin faptele unor agenti liberali ca Talianu,


date in vileag, in chip cu totul intninlator. Doamna Catinca Negri, mergnd sa fug' o vizita Aslanestilor la Rargr;uni,
nu a gasit trsura la gara, de oarece telegrama ei nu sosis la
vreme. Un domn, aflat in gara, auzind de neplcerea ce avea i-a
oferit trasura sa. Intrebnd, in drum, pe vezeteu cine era st4nul
slu, acesta a rIspuns ca era Talianu si ca ei mergeau atunci, din
sat in sat, spre a le scula din pricina legei lui Maxim. Nu s'a
putut dovedi insa, nici atunci, nici mai in urma, ca conducerea par-

www.digibuc.ro

74

0-ral Radu R. Rosen: MirfurIslri

tidului liberal sau sefii liberali locali au avut vre un rol activ Ln
punerea la cale a acestor rscoale. Ct despre bgnuelile la adresa
socialistilor, ele au fost cu totul neintemeiate.
In unele loculi tkanii nu s'au multumit a-si bate primarii
notarii, ci au skit char cu bete si ciomege asupra trupei. La Leontinesti, la 22 Aprilie, s'a tras chiar cu revolverul asupra sublocotenentului jipa i trupa a avut 17 rniti. Trupa a rgspuns cu focuri,
cari au rpus pe doi trani i fnit pe alti doi. Tranii s'au aritat
peste tot drzi i foarte porniti.; aceasta a dus la bti administrate
de trupe celor prinsi asupra faptului sau artati ca instigatori,
bti de care opozitia liberalg (care a mers pang a spune a Tata
a asasinat pe tranii rsculati) i unii neprieteni conservatori ai
Tatei l'au fcut rspunztor. Ironie a soartei ! care a fkut ca,
Tata fiind prefect, s se aplice btaia, cu toate c totdeauna a
socotit btaia ca ceva barbar i c orice brutalitate II revolta adnc!
In realitate cauza adnc a rscoalelor, cum 'mi-a spus-o Tata
atunci i in urrn, era nemultumirea cronia a tranimei, care a
dus ulterior la rascoalele din 1907, cum si in trecut cuzase i pe
cele din 1888. Pe aceast stare de nemultumire, justificat, oriee
agitatie prindea i in ea orice agitator avea un teren favorabil.
De altfel starea de enervare incepusi ina din 1893 44 in urma
ordinului ministerului, Tata atrsese atentia subprefectilor, in luna
Ianuarie 1894, printeun ordin circular, dar subprefectii din plsile
Muntele, Tazlul de sus 4i Tazlul de jos n'au avut perspicacitatea
necesari si au fost surprinsi de evenimente.
Raportul inspectorului general administrativ, colonel Logadi,
trimes la fata locului, arat cg nu s'au putut gsi instigatorii desi
s'a putut constata c svonurile s'au rspndit dela orase i prin
Evrei, a ckor expulsare dela sate fu9ese ordonat atunci i executat. Cunoscusem pe colonelul Logadi la Brila, unde venise
pentru o cercetare
lua mesele la noi si '1-am revkut la Tetcani. Avea o mare durere pe suflet, pe care o povestea tuturora:
Regele Carol Il gsise colonel in 1866 si colonel l'a lsat Ong ce
a iesit din armat, doukeci i cinci de ani mai trziu. Dup Cite
am auzit i dup documentele rasboiului din 1877-1878, msura
a fost justificat pentru c Logadi nu era .o capacitate si pentru
insrcinat cu functia de intendant general pe timpul acelui
rsboiu, Ion C. Brtianu a fost nevoit s desfiinteze functia aceasta,
in Decemvrie 1877, din cauza incapacittii titularului. Neinaintarea
cinstea
el fiind conservator
lui Logadi arati pe de alt parte
cu care au guvernat, cnd au putut, att Lascar Catargi (At i ju-

www.digibuc.ro

75

La tali

nimiotii, nedand steaua de general unui partizan politic socotit


inapt spre a conduce un comandament.

Vacantele din vara 1894 le am petrecut parte la Bacau oi


parte la Bohotin, unde Mama oi noi copiii fuseseram poftiti de
vara Tatei, Profira Sturdza. Tata a vorbit, in amintirile sale, atria,
nuntit, de vechea aoezare dela Bohotin oi despre traiul de acolo.
Bohotinul apartinea atunci Profirei Sturdza, fiica lui Dimitrie
Rosetti, frate cu bunicul meu. Ramasa orfan de mama a fost
crescuta cu ingrijire de tatal ei, care a dus-o sa asculte lectiile
celor mai de seama profesori din Europa. Temperament foarte
vioi oi aoi zice chiar vulcanic, era foarte vesela oi glumele ei ne
faceau sa radem mult. Fusese casatorit . o prima oara cu L. Dossios,

cu- care avusesa mai multi copii cari au murit cu totii in vraste
fragede. Acurn era casatorit cu Mihai A. Sturdza din Barlad.
Nalt, spatos, Mihai Sturdza, servise ca ofiter in cavaleria saxona
oi luas parte la rasboaiele din 1866 si 1870, in randurile acesteia.
El era de un temperament calm oi aoezat, cu totul opus aceluia a

matuoei, care era veonic in ebulitie. Pe cat era el de meticulos,


ordonat oi foarte cumpatat in toate, pe atat era ea de dezordonata.
El a murit putini ani in urma; ea, ajunsa inteo stare de desavarsita
lipsa, a incetat din viat. in 1933.
Dintre copii, cea mai in vrasta, Felicia, vesela, zglobie, deoteapta, inim buna, care a avut nenorocirea de a lua un barbat
de care a fost nevoita sa se desparta, si-a crescut copiii oi si-a
asigurat traiul printr'o munca sarguincioasi oi demna. A doua
Alexandrina (supranumita Poppie), a fost oi ea casatorita cu fratele celui pe care '1-a luat sora sa, cu care nu a fost mai fericita
ca aceasta. Constantin, al treilea copil, nu a devenit cineva de care
ar fi putut fi mandru omul indeplinirei datoriei care era tatal sau.
Am petrecut acolo zile placute, jucndu-ne cu verii nostri.
mergand la vanatoare cu unchiul Mihai sau calarind cu dnsul,
ascultand poveotile matuoei Profira despre trecut, ale Iuliei Lutz
despre acelao trecut, ale unchiului Mihai despre viata lui militara.

Intors la Iaoi am reinceput cursurile, de ast data in noul


local. Cu reinceperea lor am inceput a ma pregati pentru bacalaureat. In acest scop am luat pe rand cartile claselor anterioare
pentru toate materiile si le-am recitit al deamnuntul, lund note
oi facnd rezumate; mult au mai luat in batjocuri unii din camarazii mei aceasta munca suplementara a mea oi multe glume ficut-au pe seama mea. Acestea nu m'au impedicat sa urmez lucrul,
.si, dupi oarecare trecere de timp, am vazut pe unii incepand si

www.digibuc.ro

76

G-ral Radu R. Rosetti: Mrturlsid

ei a ceti din materiile claselor anterioare iar altii cerndu-mi rezumatele. Pregtirea aceasta nu numai ck 'mi-a prins bine la examen, dar 'mi-a intrit cunostintele ce le aptasem pn atunci.
In aceast pregatire, a fost totusi o mare lacun, fireasa asi zice ;
am invtat sau mai bine zis am repetat ce Invta.sem, refcind
chiar traducerile latine si grecesti, dar n'am fcut probleme altele
deck cele date ca pilde in crti si nu am falcut mai ales nici o
compunere, poate si din cauza falsei rusini de a cerere prerea
vre unui camarad si de a-i auzi critica.
Vacanta de Criciun am petrecut-o parte la Bacu si parte la
Tetcani. Din spusele printilor si din convorbirile auzite la Tet-

cani am aflat a situatia Tatei ca prefect devenise grea pentru


aceleasi motive ca si la Brila. Tata voia s fac administratie si
administratie bun. El mai credea a printeo administra tie bund
si cu ajutorul elementelor de care se inconjurase va intri parti-

dul conservator din judetul Baau. In sfortrile sale pentru a


atinge acest scop, s'a bucurat de dou sprijine constante: al lui
Lascar Catargi g al lui Dimitrie Rosetti Tetcanu. Primul a fost,
cum am spus, prietin cu bunicul meu si un sprijinitor statornic al
Tatei, desi avea uneori discutii aprige cu acesta in chestiuni de
serviciu. Tata insista asupra nevoei sanctiunilor drastice, iar Lascar

Catargi cauta formule mai impciuitoare. Vasilia Rosetti 'mi-a


povestit c, atunci cnd era la Directia general a penitenciarelor,
a fost chemat de mai multe ori de Lascar Catargi, in cestiuni disciplinare privind personalul administratiei penitenciarelor, spre a
preveni misuri prea aspre din partea Tatei. Sprijinul lui Lascar
Catargi nu era intemeiat, ins, numai pe prietenie ci si pe faptul
a mosneagul, socotit ruginit, voia sincer o administratie bun si
cinstit si gsise in Tata un om care urmrea aceiasi tints& $i
dovad a asa era a fost faptul a a sustinut pe Tata in msurile
luate pentru indeprtarea celor nedestonici, chiar and acestia
erau sustinuti de sefii locali conservatori. Alt. dovad a nu era
ruginit o constituesc legile votate sub guvernul su, Intre care legea

organizrii jandarmeriei rurale, creatiune in contra areia liberalii au dus o ptimas campanie, dar pe care au urmat s' o
aplice and au venit la putere.
Dimitrie Rosetti Tetcanu, idealist, orn de bine, putin flcut
pentru politia curn se facea la noi, dar impins a o face de sotia sa,
sustinu pe Tata si din prietenie si din convingere a asa cerea binele obstesc sit fiinda avea a se plnge de procedeurile lui Eugne

www.digibuc.ro

77

la fall

Ghika Comgnesti, atunci cnd Tetcanu fusese prefect sub guvernul


hii Teodor Rosetti.

Dar dacg Tata avu sprijinul acestor doi bgrbati, el avu in


contra lui, la inceput nemultumirea i apoi ostilitatea fgtisk a lui
Eugne Ghika Comgnesti. Acesta era nepot de \tar al Tatei i ef
al partidului conservator din tinutul Bacgului. Chiar dupg cererea
sa, L. Catargi primise demisia colonelului Sandu Krupenski, predecesorul Tatei la prefectura de Bacgu, care dovedise o depling
incapacitate. Lascar Catargi, nemultumit insg de cumetria lui EuOne Ghika cu Leculestii, nurnise pe Tata fgrg a consulta pe seful
conservator local, ceea ce a indispus pe acesta. Se preggtia atunci
alegerea unui deputat al colegiului al III-a, alegere ce s'a fgcut,
precurn am argtat, in persoana lui G. I. Donici. Eugne Ghika a
fost la Tata si i-a spus cg este nevoit a merge in strgingtate, dar
cg, dacg socoteste prezenta sa necesarg pentru alegeri, isi va scurta
absenta. Tata i-a rgspuns cg poate sg steie Iinitit in strgingtate,
lucru care a indispus iar pe seful conservatorilor bacguoani. Reusita lui G. Donici (usuratg i prin faptul c puterea Leculestilor
incepuse a scgdea mult din cauzg c starea lor financiarg nu mai
era prosper5), indepgrtgrile din functie a celor incapabili sau ne-

cinstiti, dar partizani ai lui Ghika, strngerea in jurul Tatei a


multor tineri conservatori, au speriat pe diferiti partizani mgrunti
si trepgdusi (ca Toma Rafael, Polterestii i altii) ai lui Eugne
Ghika si au supgrat pe acesta. $i nu puteau sg nu supere pe
ceasti ciudatg fiint., fgcutg dintr'un amestec de sgrcenie si de
generozitate, de sentimente frumoase si de sentimente egoiste, predominatg mai cu seamg de o exagerat idee despre prestigiul sau
personal si de un snobbism fgrg seamg, cnd nu erau interesele sale
materiale in joc. Superb png a fi grobian cu femei rude cu dnsul,
era fatg de ai sgi chiar dur
trata cu dispret. Eugne Ghika era
insg atunci supgrat nu numai pe Tata si pe Lascar Catargi, care
sustinea pe cel dinti, dar si pe Alexandru Marghiloman, care-i refuzase cererea de a schimba personalul judecgtoresc al tribunalului
din Bacgu, de a cgrui sentintg favorabilg, in procesul ce-1 aveau
Ghikulestii cu locuitorii de pe mosiile lor, nu era sigur. Din ziva
In care magistratii tribunalelor au devenit inamovibili Eugne
Ghika s'a lisat de procese.
Spre a se rgsbuna a pus la cale o grevg a membrilor con-

siliului judetean, care n'a mai putut fi intrunit In fata acestei


situatii Tata 'si-a pus demisia la dispozitia lui Lascar Catargi.
Acesta i-a rIspuns c' nu se poate dispensa de concursul lui Eu-

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Roseill: Mir turbid

78

gne Ghika, care cheltuise gi cheltuia mult pentru partid, dar


ca nu-i primegte demisia. Si-gi caute alt loc care si-i convina gi-1
va numi in acel loc. Intransigenta Tatei ii crease din nou dugmani
gi-1 sili a prasi Inca un post. Nu am auzit dela dnsul nici o recriminatiune gi nici dela Mama, care, degi mai impaciuitoare,
socotia ci Tata avea dreptate.
Intmplarea a facut ca, in Ianuarie 1895, sa devina vacant
poitul de director general al inchisorilor, prin demisia siliti a titularului de pn atunci. Tata inlocui pe acesta la 31 Ianuarie 1895.
Dar gi la directiunea inchisorilor Tata avu, dela Inceput, de luptat cu. mari greutati, nu de natura politica

sau de o natura politica mai redusa de asta data. Necins-

tea era adnc Inradicinata si la inchisori gi la directiunea generali.


Combaterea acesteia era grea pentru ca insasi personalul de direc-

tie si control era nrvit. Tata obtinu dela L. Catargi, pe care-1


convinse de necinstea subdirectorului general, indepartarea acestuia

gi numirea, in locul lui a lui Vasilic Rosetti dela Filipeni, pe


care-1 avusese politai la Bacau.

Scund la trup, marunt gi subtire, cu o fata smolita care-i


adusese porecla de Zigeuner Baron, Vasilici Rosetti, degtept gi
foarte vioi, generos, igi facuse studiile la Cernauti gi la Viena,
unde absolvise facultatea de gtiinte (matematici) gi luase lectii gi
facuse practica de comptabilitate. Normal ar fi fost sa ocupe o
catedra in invatamnt, mai ales ca pe atunci titratii lipsiau. Un
soiu de orgoliu, nepotrivit de alifel cu felul sau de a fi, l'a impedicat de a se prezenta vreoclata la un concurs pentru ocuparea
unei catedre libere. A intrat In politica si a fost un credincios prietin al Tatei. In scurta vreme a descoperit neregulile gi abuzurile
ce se obignuiau la inchisori gi a pus temelia unei btme comptabili-

tati, lucru in care a fost secondat cu destoinicie de functionarul


Baraittaru, numit de Tata. Capatase o aga autoritate in aceast
privinta bleat, oricnd se parea lui Lascar Catargi ca socoteli de ale
ministerului nu erau tocmai cum trebuiau sa fie, dadea ordin sa le
trimeata spre verificare (chiar daca nu priveau directia inchisorilor) lui: vista mic dela inchisori.

De lucru au avut mult, Tata gi Vasilic Rosetti, ca sa pun


ordine. Au reugit, dar au trebuit sa indeparteze pe multi din acei
cari nscociseri fel de fel de mijloace necurate spre a-gi crea ve-

nituri. Ma: unii trimeteau liste de plati a caror verificare mai


stransa arata ca socotiau luna de 45 zile, un altul facuse o intelegere cu un farmacist ca sA deie creel In lac de chining, oferind In

www.digibuc.ro

79

Li lali

schimb, pentru diferenta de cost. parfumuri doamnelor din orasul


unde se afla, altii se intelegeau cu antreprenorii cari executau diferite lucrari, etc. In urma experientii ce capatase in scurt timp, a

inspectiilor acute pe la diferitele inchisori si a celor auzite la

'

congresul general penitenciar din Paris, unde Tata a reprezentat


Romania impreun cu I. Duca, procuror general la Curtea de Apel
din Bucuresti, Tata lucra, in cursul verei 1895, la un proect de
organizare a penitenciarelor si ne vorbia de chipul cum erau organizate penitenciarele in strinatate si de cele ce se puteau aplica
la noi.
Vacantele de Pasti 1895, le-am petrecut iarisi la Tetcani.
In Mai 1895 atmosfera clasei mele era plina de ingrijorare
Intru cat Ingrijorarea poate cuprinde, in chip constant tinerimea
de varsta la care eram noi. Doua examene se apropiau, cel de
absolvire a clasei a VII-a si bacalaureatul. Venise acum randul
nostru, a celor cari ne pregkisem constiincios tot anul, sa facem
ironie pe socoteala celorlalti si caetele, rezumatele si explicarile
noastre aveau mare cautare. Am trecut, toti, mi se pare, prin focul
celor doua examene, dar desi atat la examenul de clasa VII-a cat si
la acel de bacalaureat am fost clasificat al treilea, era cat pe ad
sa raman de caruta. Am mai spus ca nu ficusem nici odata cornpuneri romanesti. La bacalaureat. la inscris, ni s'a dat sa facem,
la limba romana, o compunere despre patrie sau patriotism. Lucrarea mea a fost atat de rea incat, daca celelalte lucrari in scris
n'ar fi fost foarte bune, asi fi fost respins. La oral presedintele
comisiunei care m'a ascultat cu deosebita atentie mi-a spus ci nu
poate intelege cum un candidat, care era atat de stapan pe toate

materiile, sa fi flcut o compunere atat de nula. I-am artat c

nu facusem o compunere in tot cursul liceului.


Dupi terminarea examenului Tata m'a chemat la Bucuresti.
Am stat acolo cateva zile si ne-am dus apoi impreuna la Manstirea Varatec, unde am petrecut vacanta cu totii.
Viata la manastirile din Moldova, vara, era foarte placut,
ad se gssia, in mijlocul unei naturi bogate si variat ca aspect.
un traiu linistit, Trite() atmosfera prieteneasca, fara a fi nevoit si
frecventezi toata lumea. Maicele, care posedau vreo casa mai mare

deck o cereau nevoile Ion sau chiar aveau mai multe case, le

inchiriau pe un pret modest, pe timpul verei. Aceste case, curate,


mobilitate simplu dar Indestulator pentru o asezare trecatoare,
erau prototipul asezarilor moldovenesti ale clasei de mijloc e
aveau un farmec de arhaism si de primire prieteneasca. Lumea

www.digibuc.ro

80

G-ral Radio R. Rosetti: MArturisiri

care venia sa petreaca vara la manastiri era o lume care avea


nevoie de liniste si cum pe acele vremuri nu existau nici gramofoanele, nici radio-ul, domnea in adevar, in cuprinsul madistirilor
o liniste binefacatoare, intrerupta Cate odata numai de un ras al
vreunei maici mai tinere sau vreunui copil de-ai vizitatorilor.
Toaca si clopotele faceau sa risune vazduhul la ore anumite,
de chernarile lor sonore. Maicele erau ocupate, pe langa lungile slujbe bisericesti (la Lnele din care, in special Axle kle
noapte, multe lipseau), de gospodaria lor si cele mai tinere cu
sericicultura, pentru care se infiintase o scoala la Varatec.
Vizitatorii Isi petreceau vremea contempland natura, plim-

bandu-se prin padure sau facand excursii ceva mai lungi la

manistirile vecine. Am fost astfel la Cetatea Neamtului, la manastirile Agapia si Neamt, la Schitul Horaita si odata, cu Tata si cu
fratele meu Henri, calari peste munti la Bisericani, care era atunci

o inchisoare, pe care Tata a inspectat-o; vederea de pe culmea


D. Simonului, aflat deasupra Bisericanilor, este una din cele mai
frumoase si mai caracteristic moldoveneasca ce cunosc. Cu aceste
plimbari, cu cetiri placute si cu mergeri a celor tineri la balurile
saptarnanale de la Baltatesti, a trecut vara repede.
Stareta a manastirei era atunci maica Eugenia Negri, sora
lui C. Negri si a doamnelor Catinca Negri si Zulnia Sturdza. Ea
conducea ferm comunitatea maicelor 5i impunea vizitatorilor respectul linistei; pe toti ii primea cu o perfecta urbanitate si bunivointa.

Printii erau hotariti sa se stabileasca in Bucuresti, att -din


cauza slujbei Tatei, cat si pentru studiile noastre, De oarece trecusem bacalaureatul, trebuia sa-mi aleg o cariera. Alegerea aceasta
era de mult facuta. Interesul ce-1 aveam pentru tot ce era mecanic,

pentru fizica si chimie si credinta ca eram tare la matematici,


m hotarise de mult sa devin inginer si parintii, nu numai ca
nu se opusesera la aceasta dorinta a mea, dar ma incur-ajar-a si
cu atat mai mult cu cat in acele vremuri ingineria se bucura de
o mare vaza la noi in tara, inginerii fiind cei dintli specialisti
cari dovedira ca putem produce prin noi insine. M'am prezentat
deci la concursul pentru admitere in anul preparator al $coalei
Nationale de Poduri si $osele, pentru care mi pregatisem toat
vara, si am fost admis, printre cei din urmA primiti.
Un eveniment politic a darimat planurile parintilor: guvernul Lascar Catargi a demisionat 5i a fost inlocuit, la 4/16 Octomvrie 1895, prin guvernul national-liberal al lui D. A. Sturdza. Cu

www.digibuc.ro

81

La la*i

obiceiurile de atunci, cu relatiile personale proaste ale Tatei cu sepstreze slujba.


ful noului guvern, era cu neputint ca Tata
$i-a dat demisia, care i-a fost primit; odati cu dnsul a demisionat
si Vasilic Rosetti. Noua administratie, iarsi dup obiceiul vre-

mei, s'a pus s rscoleasc totul, a spus-o Baraittaru (rainas in


urma interventiei Tatei pe lng. Bianu) Tatei, .spre a-i
gsi vreo vina dnsului 5i lui Vasilic Rosetti, dar n'a gisit absolut
nimic. Cu lipsa de lealitate a moravurilor politice de atunci a inslujb .

trebuintat atunci calomnia 5i Vointa Nationald a publicat, la 3


Ianuarie 1896, un articol Rescoala de /a Mdrgineni, in care Tata
era acuzat de a fi luat dispozitiunea neomenos de a se pune in
fiare toti detinutii fr nici o vino. Acuzarea era de rea credint

si Tata a ficut un rspuns, pe care, cu toat interventia lui I.


Bianu, Voin(a Nationald a refuzat s-1 publice.
Tot atunci a fost silit s demisioneze i Eugne Bals. Pentru
dnsul a fost o adevrat catastrof. Dup ce-si pierduse averea,
avusese norocul s fie numit director general al Monitoralui Ofi-

cial si al Imprimeriilor Statului. Aceast slujb, care nu cerea


cuno5tinte speciale 5i nici o munc deosebit, era ct se poate de
potrivit pentru omul de bine, cult, ordonat, dar necunoscnd serviciul de functionar, care era unchiul Eugne. De trei ani se invtase cu serviciul i ducea o viat modesti dar plcut pentru

dnsul. Nici nu se gndea c nu va rmne acolo mult timp.


Demisia lui Lascr Catargi a fost o groaznici lovitur pentru dn-

sul. La inceput a crezut c totusi va putea rmne. Iluzile nu


i-au fost de lung durat 5i a fost nevoit sg-si deie demisia; aceasta
insemna pentru dnsul ruina total si final. Omul de bine si ge-

neros care a fost totdeauna G. I. Donici 1-a scos din impas oteospitalitatea la Valea Seac. Inteacolo, dup ce si-a vndut crtile (pe pret de nimic), i cteva obiecte, a plecat bietul
unchiu Eugene, un om imbtrnit 5i adnc desndiduit.

Gral Raciu R. Rosetti

Wrtulisiri

www.digibuc.ro

G-ra. Radu R Rosen: Mirturisid


V.

IN SCOA.LA DE PODURI SI $06ELE


Toamna 1895 adusese, precum am vizut. necazuri, nous

celor din junil nostru. Pentru pirinti, ale ciror planuri de stabilire
in Bucuresti i strngere a copiilor in jurul lor erau cu totul zidir-

nicite, se punea problema grea a ce vor face, cici veniturile dela


Ordesti erau minime si aveau de crescut -patru copii, a ciror instructie, desi ieftin, totusi reprezenta drept cost poate mai mult
ca intregul lor venit. Mie, la Bucuresti, mi s'a dat din Octomvrie
1895 si pani'n Iunie 1896, 150 lei pe lun, pentru Iocuint, ntre-

tinere, cirti si imbriciminte gi am avut si am multumirea c


aceasti suing mi-a ajuns i c nici n'am cenit mai mult i nici
n'am ficut datorii. Pensiunile fratilor mei, la Liceul Internat din
Iai si a surorei mele la pensionul Notre Dame de Sion, se ridicau
la sume iarisi nu mici pentru mijloacele printilor. Acestia insi,
cu dragostea ce o aveau pentru noi si cu griji pentru viitorul nostru, au hotirit ca si faci once sacrificiu pentru continuarea studiilor noastre. Cat despre dnii, ne mai rimnindu-le mijloace
indestultoare pentru a tine casi, si, cu toate ci Mama era bolnavi, au primit invitatiunile a diferite rudenii i prieteni de a

sta pe rind la dinsii. Nevoia de a sta la altii, de a nu-si avea


ciminul lor, a costat mult de tot si pe Mama si pe Tata. DacS,

in scrisorile ei, Mama imi vorbea de dorul ei dupi noi si de deziluzia de a nu avea momentan un cmin, nici ea, nici Tata nu s'au
descurajat gi au primit acesti incercare a soartei fr recriminiri.
Cu demnitate, cu mult curaj, au luat lucrurile asa cum erau, iar
pe noi ne indemnau a ne face datoria. Grijile Mamei pentru ai
si nu au impiedicat-o si se ingrijeasa de soarta credinciosilor
slujbasi de atitia ani cari au fost Profira i Gheorghe Barbu, Regina Harandt i chiar Bernhardt Braun.
Din toamna 1895 pini la sfrsitul primiverei 1896, Mama
gi Tata au stat la Gridinti, la o vari prin alianti a Mamei, Muhl
cit
despre care voiu vorbi mai tfirziu
Lupu Bogdan. Atit ei
tuturor acelora cari, ca Ghetrghe Vasescu, prietenul Tatei. ca
mitusa noastri Elena Bogdan, ca G. Donici, ca Vasilicg Rosetti,
cari pe rind 1}1 cu inim deschisi au gizduit pe printii, pe fratii
qi pe sora mea, le stint adnc recunoscitor i poate mai recunoscitor acum dud vti lucrurile de departe 5i in ansambhil lor dect
atunci cfind, tnr 5i preocupat de studiile mele, mi mi-am dat

www.digibuc.ro

In

coala de Poduri I $osele

83

searna in deajuns

mai ales ci din copilarie vazusem peste tot


de cat
ficeau ei pentru ai mei.
Cu cetitul, cu cantatul la pian, cu facerea de acvarele i prin
convorbiri cu cei ai casei, Mama reusia a face sa-i treaci vremea.
Tata, care nu manifesta nemulturnire si nu voia sa se lese abatut,
lua interes la tot ce se petrecea in lume, cum luase totdeauna si se
puse pe lucru. Continua lucrarea asupra reformei inchisorilor si
incepuse un roman, pe care-1 denumise atunci Punayu1 Codrdor,
roman care a devenit mai earziu Cu Pa lofid. Dar lucrul mergea
greu si de cele mai multe ori nu mergea de loc, lucru pe care-1
spunea in scrisorile sale catre Bianu, justificandu-se cu spusa lui
Miron Costin c pentru a scrie 4<and slobod si fra valuri trebueste; dar nurnai asa nu erau si nu puteau fi gindurile Tatei
atunci. Incetul cu incetul Tata si-a revenit i ita primavara studiul
asupra penitenciarelor era gata, iar in Septemvrie, fiind la Viratec, terminase cam un sfert din roman.
Dupi plecarea Mamei, a Tatei, a unchiului E. Bale si a lui
Vasilica Rosetti, ramasesem, pe la mijlocul lui Octorrrarie, singur
in Bucuresti i locuiam inteo camera mobilata, in calea Grivitei

de ai nostri stand ani de-arandul la noi sau la rude

No. 94 (azi hotel Basarabia), unde mai locuia un coleg dela Scoala

de Poduri. Desi eram ambii in anul preparator i desi stam in


aceiasi casa, nu ne-am imprietenit nici ()data si nici nu ne-am
gandit s cetim si s lucram impreunk Mesele le luam la un
restaurant din Calea Grivitei, Bratu, care era atunci intre actualul
hotel Traian j Gara de Nord. Preturile erau foarte ieftine: cartela
de 30 feluri, costa 9 lei, adica 30 bani felul de mncare i paine
se dedea la discretie; cu 1;80 lei pe zi sau chiar cu 1,50, te saturai.
Unde mai sunt zilele de atunci! Dimineata imi f-ceam singue o
ceasca de cacao, pe care o luam cu un corn. Din cauza cacaolui
am petrecut odata o noapte foarte agitata. Coleg-ul locuind in
aceias cas, urmand pilda mea, isi facea si el cacao, insa in loc
de o ceasca, lua in cursul zilei, un mare numr de cesti, ceea ce
a avut un efect prost asupra nervilor lui. Intr'o seara, gazda a
venit s ma cheme zicancl ca colegului Ii este eau; avea un adevrat atac de nervi si nu voia sa se cheme un doctor. Dupl sfatul

imuia dintre locatari, ca numai mersul it va calma, am luat pe


coleg cu mine si am colindat in acea noapte aproape tot Bucurestiul. Catre ziva s'a mai linistit si l'am dus acask dar i-am
luat cacao ce mai avea. O ruda a mea, careia Ii povestiam a doua
zi cum petrecusem noaptea, mi-a spus ca o qedinta de <Talme.

www.digibuc.ro

84

0-ral Radu R. Roseffi: Marturisid

picioare, spete jos, dup cum arat Caragiale in ale sale 're legrame, ar fi fost mai indicat si mai ales ck
fi putut rsbuna
astfel de hpsa de somn la care fusesem silit.
$coala National de Poduri i $osele, cum se numia atunci

actuala Sward Poiitecnk, era in acelas local din cohul caei

Grivita cu Strada 1olizu si se buct.a de un foarte bun renume, datorit mai cu seam fostului ei director Gh. Duca, un orn muncitor,
sever si foarte bun organizator.
Director al Scoalei (titlul s'a schimbat a in acel de rector;

nu 4tiu dac printeaceasta el are un prestigiu mai mare decftt


Il avea pe vremea lui Duca si a urmasilor si) era atunci C. Sturd-

za, frate cu R. Struza cu ai crui copii ne jucasem la Targul


Ocnei. Era un orn linistit, a crui influent nu era vizibil, dar
nu mai putin eficace pentru aceasta. Cu mine a fost foarte binevoitor i m'a primit bine, cum m'a primit i nevasta sa.
Acei care inspirau team erau profesoni, oameni alesi si fiecare distins in ramura sa. Am avut ca profesori pe: Spiru Haret,
care preda geometria analitic, David Emanuel, algebra superioari
(fusese colgg cu Tata la Paris), Caputineanu de geometria &scriptiv, Ureche de geometria proectil, Many pentru fizka-matemaflea:, D-rul Alfons Saligny pentru chimie si btrnui Dupperex
pentru desemn si laviu.
Cursurile aveau loc dimineata, iar toat dup amiaza era
rezervat desemnului, care avea atunci o mai mare important ca
azi. Cursurile erau foarte bine si constiincios acute. Nu se pomeitea de intrzierea sau de nevenirea unui profesor la curs. Dacii
era impiedicat a veni la curs unul, venia in lacul lui altul; asa G.
Duca a inlocuit ctva timp pe Dupperex la desemn. Dar, un mare
dar. cursurile erau numai expuneri teoretice, ex cathaedra, 4i nu
se aceau atunci, cu profesorii, nici o aplicatie, nu exista ceea ce
exist in universitti azi, a,sa numitele seminarii. Ce rezulta de
aci pentru ekvii constiinciosi dar slab pregtiti in matematicile
elementare, cum eram eu? N'am lipsit nici odat, luam note
am si azi o parte din caetele mele de note si din rezumafe invtam rezulat lectie cu lectie, dar nu aceam aplicatii. La examen.e
am fost incapabil s rezolv problemele ce ni se ddeau. La geometria descriptiv, al crui curs chiar, asa cum II area btrnul
care desemna pe tabli niste epure admirabile
Caputineanu
era o continu aplicatie, la chimie. unde ni se fceau continutt
experiente, si la desemn, nu eram de loc mai slab ca altii. Pe la
finele anului scolar C. Sturdza (care m satuise mai inainte si iau

www.digibuc.ro

In Scoala de Poduri I

85

osele

un preparator, dar de unde era sa-1 platesc?), m'a sfatuit a nu


ma prezenta la examenul de admitere In anul inti al scoalei ci
sa repet anul pregatitor. Bizuindu-ma pe faptul c muncisem si
c aveam inca toata vacanta inaintea mea, nu 1-am ascultat i arn
fost astfel nevoit a face silit ceea ce m sfatuise el sa fac de buildvoie. 0 solutie ar fi fost s lucrez impreuna cu un coleg, dar un
sentiment absurd de sfiala pe de o parte, de r.nndrie de a nu
avea aerul inferior altuia pe de alta, m'au impedicat de a o face

Am platit scump prin rana de amor propriu ce mi-a cauzat


caderea la examen si prin suferinta ce mi-a prilejuit stiinta c
adusesem o nemultumire parintilor i asa destul de necajiti.

In scoala domnea atunci o atmosfera de munca, de munca


intens, si un sentiment de superioritate asupra celor carj urmau
alte cariere. Cariera inginereasca era aceia in care Romnii produsesera inti, prin ei nsui, i elemente de valoare i lucrari insemnate
atunci s'a inaugurat doar podul de peste Dunare
si era
oarecum fireasca aceasta parere de superioritate. Dar in scoaia
domnia atunci, cum domnia i printre multi ingineri, un spirit

pagubitor de unilateritate. Aveam la dispozitie doua biblioteci in care lucram aproape in toate serile, cci cartile erau
foarte scumpe si multi dintre noi nu puteam s ne platim luxul
de a le cumpara: a scoalei, pur tecnica, si a Fondatiei Regelui

Carol I, unde se gasiau i carti i reviste literare si de cunostinti


generale. Dupa o zi intreaga de matematici si de desemn, simtiam
nevoia de a ceti i altceva si atunci ma duceam adesea la biblioteca Fondatiunei Carol I.
Nu se facea gimnastica si nici nu se practica vreun sport.
Colegii erau oameni de treaba, unii ajungnd la situatiuni
importante. In promotie erau si ctiva Evrei. Cu unul dintre a-

cestia, antipatic prin chipul sau de a critica si de a dispretui


multe lucruri din tara, am fost de mai multe ori In conflict
am ajuns chiar la lovituri, pentru care am fost dezaprobat
si
cu drept cuvnt
si de colegi si de C. Sturdza, care m'a chemat
gi mi-a vorbit prieteneste dar ferm, pentru c dreptatea nu era
de partea mea i pentru ca intrebuintasem expresii pejorative la
adresa neamului lui Israel. Daca conflictul s'ar fi intmplat la
desigur ca majoritatea clasei, fara a mai judeca, ar fi sarit
asupra colegului evreu; fiind la Bucuresti si'ntr'un mediu mai putin incongtient antisemit, lucrurile nu s'au petrecut aga, spre cinstea
colegilor mei. In afara de colegii mei de clasa am cunoscut multi

din ceilalti ani de studii, printre cari m'am imprietenit cu I. D.

www.digibuc.ro

86

G-ral Radu R. Rosetti: Midurisirl


_

Ghika, omul de treabi a carui crestere in Anglia II apropia mult


de mine, si cu N. Miclescu, inginer distins, scriitor inimos si viteaz
comandant de batalion in marele rasboiu.

Tot din scoali facea parte atunci si Sectia de conductori


de lucrari-desemnatori, ce este azi o scoal% deosebita. Atat din
cauza nivelului de cultura mai putin ridicat (se cereau numai patru
clase de liceu pentru a fi admis in acea sectie) at i din cauza
unui adevarat snobism, nu era nici o relatiune intre elevii scoalei

de ingineri si intre acei ai sectiei de conductori, cu toate cA

ambele erau in acelas local.


Duminicile si sarbatorile ma plimbam de obiceiu dimineata',
prin oras, pe care invatam a-1 cunoaste, ma duceam la bisericde
care aveau coruri, mai ales la Domnita Balasa, sau mergeam sa
patinez. Dupa amiaza ma duceam sa vad rude ca Sturdzestii dela
Scheia (pe cari-i cunoscusem la Iasi, ca familia lui I. Duca, cari
nu numai ca ma primeau totdeauna bine, dar, mai ales cei de al
doilea, ma poftiau des la masa.
In casa cea dintai, Mitica Sturdza $cheianu, care-si ficuse
studiile in universitatile Germaniei din mijlocul veacului al
XIX-a, scund la trup, bine cladit, purtnd o barba taiati rotund
In jurul fetei (din care cauza fusese supranumit Tata Le Bmbifre)
i ochelari, cu miscari socotite, cu vorba lui domoali, imi vorbia
de multe lucruri, caci cetise multe si se interesa, ca majoritatea
acelora din generatia sa, de toate. Muncitor pe atat de sarguincios
pe cat era de modest, adunase o insemnati biblioteca istorica (pe
care a daruit-o Academiei Romne) si un foarte numeros material
pentru studiul chestiunii agrare la noi, material care a fost folocit
de Tata pentru scrierile lui asupra acestei chestiuni, iar o parte
a fost publicat tot de Tata In colectia de Acte fi legiuiri privitoare
la chestia tiirneasca. D. C. Sturdza-Scheianu s'a ocupat si de sigilografia moldoveneasca, facand o minunata serie de fotografii a
pecetilor de pe documente, fotografii care si ele se gsesc azi in
colectiunile Academiei Romne. Afara de o fotografie reusita ce
se afla intr'una din salile Academiei, de cuvantarile rostite in Academie cu prilejul mortii sale si a primirei donatiei sale, de I. Bianu
si de A. Lapedatu (cuvntari ramase ascunse in Analele Academiei
Romne
partea administrativa), de cele cteva rnduri ce i-a
consacrat Tata in introducerea la Prndsztul, Sdtenii fi Stilpdnii in

Moldova, de un articol al lui N. Iorga si de o notita biografia


foarte sumaril in Dictionarul Enciclopedic al Ciirfii Romilne#i, nu
gtiu sa existe ceva care sa reaminteasca, cel putin cercetatorilor

www.digibuc.ro

In *coals de Podusi

oseIct

87

ogorul istoriei, ce datoresc acestui muncitor b.arnic i atAt de


modest. Dintre surorile sale eu o preferam pe Maria, care era
mai putin rigicl i avea pentru mine o adevrat atectiune. Esme-

ralda Ventura era prea rece i prea rigid, iar Anicuta Sturdza,
desi vesel i amuzant, avea o oarecare tendint de spirite inteptoare, i eu avnd intelegerea mai putin vie nu m'am putut
nici odat impca bine cu asemeni persoane, cu cari nu m simteam la largul meu, dci, chiar cfind nu era cazul, m asteptam
la o intepitur din partea bor. Casa lor era tinut admirabil. Cu
dnsii mai steteau sotul mtusei Esmeralda, lancu Ventura, fiul
lor Georges, care-si fcea atunci serviciul militar i fiica mtusci
Anicuta, Margareta Negruzzi. Toti ai casei erau conservatori convinsi si bine inteles c guvernul liberal, atunci la putere, era rati
vzut, cu toate c avea in capul su pe vrul lor primar, D. A.
Sturdza, cu care de altfel nu triau bine. D. A. Sturdza avea atunci
el boer de neam vechi
slbiciunea ca, aproape in fiecare
cuvintare, s atace boerirnea fanariot.
in care cuprindea pe
toti acei de via. boerease, pmnteni sau fanarioti, cari nu erau
liberali
atribuindu-i toate relele i, pasionat cum era mergea

departe in ponegririle sale. Intr'un discurs, din acei ani, a spus


c mama sa, o adevrat matron romng, l'a oprit din cea mai
fraged copilrie ca si se joace si s vie in contact cu alti copii
de boeri. Aceast afirmare, precum o spuneau mtusele de la
Scheia, era inexacta.
In cealalt cas, a lui I. Duca, care era consilier la Curtea
de Casatie, am mers si mai dcs si am fost tratat ca un fiu al casei.
I. Duca era un conservator de nuanta Marghiloman i vedea in
fiecare liberal un dusman
Ii ficuseri, nu-i vorb, si liberalii,
cu Eugne Statescu in cap, multe mizerii
atmosfera era deci
si mai antiliberal in casa sa. Cu clnsii sta si mama lui Duca,
vduva generalului Duca, care fusese in tineretea ei de o mare
frumusete. ma imprietenisem cu fiul mai mare, Georges, ajuns
ca si tatl su consilier la Curtea de Casatie.
Vremea m'a
Indeprtat cu totul de aceste familii. care au fost att de primitoare pentru mine si mi-au aritat atta prietenie; amintirea prieteniei i ospitalittii lor a limas ins cu totul vie, cum adnci este
recunostinta ce le pastrez.
Vedeam deasemenea cte odati pe Lascr Catargi, la care
m dusese Tata. Despre Catargi n'am multe de spus cci cele
spuse de Tota in ale sale amintiri, redau exact impresia ce mi-a
fcut si mie, crescut inteo atmosfer de sincer admiratie pentru

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosettl: Mirturisiri

88

batrnul sef al partidului conservator. Un lucru m'a isbit: vorbia


putin si mai ales and era nevasta sa de fata vorbia i mai puin
si nu vox bia cleat rar de politica de partid. Apoi vedeam pe I.

Bianu, totdeauna pnetenos si de bun slat si mai des pe Miss


Belbin. Am aritat ca dupa ce a stat trei ani la noi i trei la
Tetcani, venise la Braila, unde incepuse a da lectii de limba en-

lectii insa care gasiau prea putini amatori. De aceia se


mutase in Bucuresti. Cu tenacitate i cu energie reusise sa-si creeze
relatii bune i avea un numar suficient de elevi i eleve. A continuat si fie pentru mine buna prietina i ndrumatoarea ce fusese

de la venirea ei in tara.

In toamna 1895 am facut cunotint i m'am apropiat de


doui familii cu care eram inrudit de aproape: acea a fratelui bunicei mele beizade Iancu Ghika si familia A. Bals, in care intrase
prin casatorie matusa mea Zoe. Cea dintAi se compunea atunci din:

matusa Alexandrina i fiii sai Alexandru zis Ranineau (pentru


ca picta din and In cAnd), Vladimir si Dumitru. Maruntica, slab,
aratand atat de slaba incAt se parea ca era deajuns s sufli ca sa
o dai jas, tante Alexandrine, nepoata de frate a celor doi Ghikulesti cari au domnit in veacul al XIX-lea in Tara RomneascA,
fusese casatorita cu Beizade Iancu Ghika (fiul lui Grigorie Ghika
Vocr din Moldova) despre care am scris in introducerea la corespondenta sa din timpul si de dupa rasboiul din 1877-1878.
Inteligentra, culta, buna muzicanti, putin cam afectat, vizuse multe i tia foarte multe i despre trecutul nostru anropiat
despre persoanele diriginte ale Europei. Era cAt se poate de
interesant sa o auzi vorbind. Inrudita aproape cu toata boerimea
din Bucuresti, vedeai la dAnsa multa lume. Pe fiul mai mare,
Alexandru, II cunoscusem la TArgu Ocna. Venise i statuse mai
multe zile la noi. Era indrigostit de nu stiu ce tAnara persoani
din imprejurimi sau care era la baile Slanic i ruga pe Tata ca
sa-1 ajute s o rapeasca. Tata a scris insa matusei Alexandrina
care-si rechema fiul. Mai scund putin ca Tata, nu asa de rotund.
Rapineau seamana leit la fati cu Tata
i era doar var primar.
Adevarat boem, avAnd mult haz, nu a facut nimic toata viata lui.
Ba a fost sef de cabinet a lui Lascar Catargi, Inteunul din ministerele dintre 1890 si 1895. Ceilalti doi fii si mai ales Dumitru
care-si facea atunci serviciul militar, facusesera studii stralucite.
Dumitru a intrat in diplomatie in care a fost element de valoare,
desi uneori, cum a fost In anii 1914-1916, a incercat sau cel putin a dat impresia lui Ion I. C. Bratianu c nu se conforma cu

www.digibuc.ro

In $coaIa de Podurl

i $osele

89

totul instructiilor sale, prnd c vroia s duc o politicl personal&


Ulterior, ca ministru al afacerilor strine, a dat dovezi de caracter,

intre altele refuznd a se face organul de rsbunare al altora.


Nimic nu arta atunci c Vladimir, care se indeletnicea pe acea
vreme mai ales cu cetirea de memorii despre curtile regilor Ludovic al XIV-lea si al XV-lea, era sa devin preot catolic. Se zice
c in aceast calitate este foarte caritabil si c face mult bine srcimei din mahalalele Parisului.
Familia Bal se compunea atunci: dinteo sor si trei frati.
Cea dinti Elena, frumoas, admirabil de bine crescut, de un
caracter meticulos si inzestrat cu un deosebit simt al datoriei. Ea
a luat, In vara urmtoare, pe doctorul I. Cantacuzino de sot. Cei
trei frati erau : Alexandru, Gheorghe si Matei. Primul, mai in
vristi ca toti, era un orn malt, subtire cu o privire sclipitoare de
desteptciune, foarte cult, foarte hazliu, avnd foarte mult farmec,
cunosctor a o grmad de anecdote pe care le povestia cu mult
brio, dar bolnav si risipitor. Cdstorit cu mtusa mea Zo, era
atunci consul general la Budapesta. In anii dinainte de 1888 flcuse
parte din 4<junimea, dusese o vajnicA campanie contra liberalilor,
prin pres i prin graiu, avusese dueluri, fusese inrhis la Vcreti
si se distinsese si prin violenta sa egalat numai de acea a prietenului su Nicu Filipescu. Gheorghe Bals era inginer si lucra atunci

la constructia podului dela Brbosi. Prietenia noastr inceput


atunci, s'a strns si mai tare dupd ce am devenit cumnati. Om de
bine in intelesul cel mai larg al cuvntului, bun sot, bun tat& buni
rucl, bun cettean, prietin credincios, caritabil, muncitor, foarte
cetit, excesiv de modest, este acela care cel dinti a scos la iveal
in ce a constat arhitectura rnoldoveneasc in trecut. El a condus
cu destoinicie, att la Iasi, in timpul rsboiului de intregire, ct si
ulterior in mnti eaga tar, Crucea Rosie. Cu fratele sau Matei, atunci

student in drept si functionar la nu stiu ce minister, m'am imprietenit deasemenea i prietini am rmas ct a trit. Matei era un
magistrat de o integritate, mai presus de orice, constiincios, foarte
muncitor, nu asa de destept ca fratii si, bun prietin, putin cam
intolerant si ingust ca idei sub influenta educatiei ce o cptase
in Elvetia.
Doll case In care mai mergeam, Duminica dup amiazi, erau
acele ale Doamnei Caterina Exarcu si ale lui Nicu Krupenski,
directorul Monetriei Statului, in care case se dansa.
Att pentru vacantele de Crciun 1895 ct si pentru cele de
Pasti 1896, am fost la Gdinti si nentru cte o zi la Iasi. Nu mai
fusesem la Gsdinti pn. atunci. Casa Boganestilor de acolo este

www.digibuc.ro

.90

O.ral Radu R. Resetii: Martudsid

a.gezat pe un tpgan deasupra satului i a gesului Siretului. Vederea este intins gi frumoas, iar grdina inconjurtoare fusese
frumoas. Zic fusese, pentru c, atunci cand am cunoscut-o eu, nu

mai era bine intretinut, cum nu era nici casa. Vremurile erau
destul de grele pentru Maria Bogdan, care cheltuise cam mult
inainte i trebuia s fac fat acum la o sum de creditori. Din
aceast pricin, in cas era un mare amestec de lux gi de primitivitate. Cai gi trsuri frumoase, bine tinute, cu vezeteu in livrea
impecabil ; mobile de lux inteo parte iar aiurea abia strictul necesar; coroane princiare peste tot gi camere de toalet mai mult de
cat primitive; mese imbelgugate, servite la ore foarte variabile
o buctrie de o curtenie indoielnic. Afar de printii mei gi de

musafiri, unii stand mai mult, altii numai trectori, se aflau la


Gdinti : Maria L. Bogdan, stpana casei, o fiint foarte bud,
plin de viat, degi avea atunci destule griji. Regreta, fr
doar i poate, de a nu mai putea sta In Bucuregti gi de a nu mai

putea cltori in strgingtate, dar firea-i vesel i un sentiment de


mandrie o fceau s ieie lucrurile cat mai bine. Mai erau acolo :
Mama ei, Doamna Docan, nscut ini se pare Alecsandri gi in ori
ce caz rubedenie de a poetului, o doamn btran, avnd pentru
jocurile de noroc tot atata pasiune cat ur. Invergunat avea pentru dansele fiica sa, i petrecandu-gi vremea cu cutarea de sisteme
pentru a chtiga la ruleta dela Monte Carlo ; fratele ei Alexandru
Docan, om foarte sclivisit, plgcut In societate ; fiul ei Dumitru,
pe care-1 iubea cu att mai mult pasiune cu cat perduse pe mntiul
&Au fiu Bob. Dumitru avea un caracter blajin dar era grozav de
rsftat. Toti erau foarte drguti cu printii mei gi au fost tot aga
gi cu mine.

Cum spuseiu mai sus, prin deosebire de ce fusese in liceul


din Iagi, politica nu interesa mult pe elevii $coalei de poduri
ecourile ei nu gsiau deck un slab rsunet printre ei. Totugi, in
prirnvara 1896, afacerea Ghenadie gsise ecou i intre noi. Este
greu de a da o ideie de ce pasiuni a starnit aceast afacere, in care
patima politic pe de o parte, lipsa de tact gi de msur a lui D.
A. Sturdza gi nu mai putin mentalitatea neduhovniceasa a membrilor Sfntului Sinod pe de alta, au fost deopotriv de yid& In
cercurile conservatoare ea a dat nagtere la iluzii de revenire la
putere, iluzii care au tinut toat vara gi de care unii, ca Eugne
Ba15, se agtau cu disperare. El se afla tot la Valea Seac, la G.
Donici, unde, dup ce am stat cateva zile la Gdinti, m'am dus s
stau i eu ca s m pregkesc pentru concursul de admitere in anti}
I, concurs la care, precum am spus, n'am reugit. In tot timpul verei

www.digibuc.ro

In $coale de Podurl ;I 5osele

91

Eugne Balg urmaria cu pasiune prin gazete cursul afacerei Ghenadie gi era o vedere tragica disperarea cu care cauta si-gi mentin iluziile ca dorita plecare a liberalilor va deveni fapt i ca-gi
va putea relua postul de director al Monitorului Oficial gi al imprimeriei Statului. $i, pe masura ce vedea c nadejdile sale se
sfarmau i ca soarta-i era sa ramna pe veci in Valea Seaci, par'ca
incerca gi mai mult sa se convinga ci D. A. Sturdza va fi inlocuit
prin Lascar Catargi. Tragedia era scris pe fata sa, in Miscnle
gesturile sale gi in caracterul sau care devenise mai putin tolerant.
Mu lta rabdare a avut G. Donici si mult a incercat sa-1 linigteasca.
Saracul unchiu Eugne I Este ultima oara cnd 1-am vazut, caci
s'a stins, la 19 Septemvrie (1 Octomvrie) 1900, la Caiuti, uncle se
mutase i locuia cu matugele gi unchiul meu. Este inmormntat
alaturi de bunicul gi bunica mea.
Caderea la examenul de admitere in anul I al scoalei m'a
durut mult gi m'a durut cu atat mai mult cu ct era primul meu
insucces mai de seama. Am fost foarte descurajat la inceput dar
scrisorile Mamei pe de o parte gi spusele matusei Alexandrina
Ghika, cum ca oricui Ii se poate intmpla aga ceva, au facut sa-mi
revin incet in fire, degi am trecut toata iarna printr'o grea crizit
sufleteasci. Eram gi in acea vrsta
19 ani
and tinerii se
formeaza. Eram hotart sa-mi fac o cariera, voia.m cu once pret
el m disting prin munca mea, crezusem pna atunci ea am toate
hisugirile pentru a ma face un bun inginer gi totus dadusem greg ;
cram cam uluit. Am fost acuzat, mai ales mai trziu, dt mergeam
prea mutt in lume atunci. Vinovat de aducerea acestei acuzari am
fost gi eu. In cele ce spuneam in casa Sturdzegtilor dela $cheia,
tu scrisorile catre Mama, nu vorbiam de ce faceam la Koala
era
mereu acelag lucru
nici ca nu lipsiam nici odata dela cursuri
ca cetiam foarte regulat, dar vorbiam despre cei pe cari-i vazusem in cele cAteva case pe care le frecventam regulat Duminica
srbatorile gi despre cele auzite, cu gndul, in scrisorile catre Mama.
ca sa o distrez putin.

Mijloacele mai reduse ale parintilor au facut ca pe de o

parte si primeasca oferta Mariei L. Bogdan ca s locuesc, in Bucuregti, in casa ei (colt Calea Victoriei cu Strada General G. Man%
azi consulatul italian), iar pe de alta ca suma ce mi se alocase lu-

nar sa fie redusa gi s nu-mi fie trimisa att de regulat. Totusi,


dat fiind i faptul c eram poftit des la masa de rude gi pneteni,
am scos-o la capat. Mai greu a fost pentru fratii mei cari au trebuit s-gi intrerupi studiile un an gi au stat ctva timp la Vasilid

www.digibuc.ro

92

G-ral Radu R. Rosetti: MArturlsid

Rosetti, la Filipeni (toamna 1896) si apoi la bunul si primitorul


prietin care era G. Donici.
Viata la scoala a continuat la fel ca In anul precedent, pro-

mdtia consta din cei ce nu reusiserk ca si mine, la examenul de


intrare si din elevi noui.
0 nenorocire a insemnat acest an scolar. Ne aflam, pe la
finele unei dimineti, la cursul lui Haret, cnd o explozie puternic
a sguduii toat Koala. Haret 'si-a continuat cursul, iar cnd am
iesit am vzut zarvi mare si fum in ceea ce se numia laboratorul
de carbon. Ce se intmplase ? In fiecare spfmn se prepara o
cantitate oarecare de oxigen, de care era nevoie pentru lucrrile de
laborator, oxigen care se inmagazina in anumite rezervorii. Oxigenul se pregtia, prin clorat de potasiu, de ctre laborantul Cos-

tache Jiletck ajutat de altul, anume Ilie. Ce au fcut ei sau ce


precautiune n'au luat, nu s'a stiut precis, fapt este ci retorta In
care era pus cloratul de potasiu a fcut explozie, rnind pe ambii
laboranti si distrugnd tot ce era in acea camer5. Pe o saltea a
fost transportat afar Costache ; era greu rnit (si a murit ulterior in spital), dar spunea mereu: Ilie, Ilie, ce-mi fcusi tu mie
Ilie a scpat.
In iarna 1897, cu ocazia astoriei lui G. Bals cu Marietta
$tirbey, am relnoit cunostint cu parte din $tirbey-ii, pe cari nu-i
vzusem in anul precedent din cauza doliurilor lor succesive. De
atunci am vzut din ce In ce mai des pe Eliza (castoriti atunci
cu Al. Marghiloman), sclipitoare de inteligentk vioaie, frumoas,
imbrcndu-se foarte bine si, cu toate ca era uneori pornit, bun rud, prietin credincioas si statornick carita-

bil. Pentru mine si pentru copiii mei a fost si este o rud


si o prietin In deosebi de bun si statornia Cu mult simt

politic a fost, cred, de multe ori o sftuitoare si ajutatoare folositoare a ambilor si brbati. Lund un viu, pasionat si inteligent
interes in tot de se petrecea, a avut, pe rand, pasiune deosebit si
s'a ocupat cu infrigurare de: astronomie, cai de curs, custuri
romnesti (a fondat si tinut ani de zile Albina), lucrarea chihlibarului, grldini (Bucurestii datoresc mult prezentei sale in consiliul
de conducere al grdinilor publice), biblioteck si a avut si are o
constana pasiune pentru cetit i mai ales pentru istorie. Este una
dintre persoanele cele mai interesante si mai atrgtoare pe care
mi-a fost data s le cunosc.
Dou evenimente, exterioare preocupatiunilor mele zilnice, au
lsat in amintirea mea urme mai puternice. Primul a fost risboiul

www.digibuc.ro

In ;coala de Podini fi Sosele

93

greco-turc, rsboiu in timpul cruia, de a vahna cu intreaga opinie

public din tar, am fost de partea Turcilor si am dorit infrngerea Grecilor. $i eram gresiti pentru c. Grecii erau un popor mic
care lupta pentru desrobtrea alor si si eram si not in cazul acesta.
Dar tot ce ni se spusese in scoli despre domnii fanarioti, ridiculi-

zarea Grecilor in scrieri comice si altele (anecdotele lui Th. D.


Sperant, Le roi des montagnes de Edmond About, care au fcut
deliciile copdariei noastre) si in fine conflictele dintre noi si Greci
pe cestiunea Zappa si pe acea a Romnilor macedoneni, au fcut
ca s fim cu totii ru dispusi fat. de Greci a cror purtare in rsboiu a fost luat in batjocur.

Al doilea eveniment a fost boala printului Ferdinand. De


cnd eram in Bucuresti, au.zisem vorbindu-se mai mult despre prin-

tul Ferdinand. Dack ceea ce se spunea era 'in general pejorativ,


socotindu-se c nu era inzestrat nici cu inteligent nici cu capacitate erau ins si printre tinerii ofiteri cari serviau sub ordinele sale
si printre acele persoanecare aveau ocaziunea s5.-1 intlneasc5,
unii cari afirmau contrariul. In orice caz incepea a fi socotit ca de
ai nostri si lucrul s'a vzut in prinavara anului 1897, cnd s'a
imbanvit de febr. tifoic15.. Dac, cu un an mai inainte, fusescm
martor al unei miscri generale de revolt 5i de searb, cu ocazia
afacerei Ghenadie, acum asistam la o miscare general de ingrijorare a intregului popor. Ingrijorarea era, asi putea spune, mai
mult politic la lumea de sus, teama de nevoia eventual a unei
regente intre domnia regelui Carol si acea a copilului de patru
ani, ce era atunci fiul mai mare a printului Ferdinand. Aceast ingrijorare era ins mai mult sentirnental la poporul de jos, impresionat mai ales de tragedia putintii mortii unui om tnr si de durerea unei tinere printese, frumoas si care devenis popular.
Fusesem cuprins si eu de ingrijorarea general, fr s pot discerne

azi, dup patruzeci de ani, dac ceea ce m ingrija mai mult era
printul sau omul, 6.6 auzisem in jurul meu i o prere sj. alta,
si-mi aduc aminte si acum de fiorul de usurare ce a trecut prin
toti atunci cnd buletinul medical a artat c primejdia trecuse.
Vacantele de Crciun 1896 si de Pasti 1897 le petrecusern in
Bucuresti, iar cea din vara 1897 la Gdinti. Intre persoanele pe
care le-am vzut acolo, de mai multe ori, era generalul A. Gorjan,
comandant al Diviziei a 7-a, din Roman. De un fizic ma.siv si impuntor, generalul era socotit de obiceiu in public ca un orn foarte
simplu si fr mult judecat si era numit in deridere (prin analogic cu un clown numit August cel prost). de ziarele umoristice,

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Roseffi: Marturisid

94

August cel Gorjan. Dad nu era o capacitate, muncise mult toatg


viata i pricepea nevoia culturei. Publicase o geografie cam iredentisti i voia sg fad atunci sgpgturi acolo unde socotia cg fusese Smirodava. Energic, suprimase In cteva ore riscoala dela
Ploesti, in 1871, i fusese si prefect de politie al Capita lei. Dar
in manifestgrile sale exterioare nu se putea zice ci era distins. In
armatg se povestia cg, la intoarcerea din rgsboiul de neatknare,
tinuse Regimentului 2 Dorobanti, pe care-1 comanda, urmkoarea
cuvintare : Dorobanti din God ! Teferi v'arn dus in rgsboiu,
teferi v'am adus inapoi. Ati sgmgnat cmpiile Bulgariei numai
Rupeti rndurile ! Mars ! Si non vero, e ben trovato, i se
potriveste perfect cu felul de a fi 5i de a vorbi al lui Gorjan. La
masg, la Ggainti, fiind asezat Una Doamna Docan, aceasta l'a
intrebat dacg nu cumva ar vrea sg facg o partidg de cgrti dupi
masg. La aceasta Gorjan rgspunse, pe un ton indignat : Madam
Docan, cgrtile si muerile nici odatg nu le-am putut suferi. Iar
altgdatg. vgznd cg. servetul Doamnei Docan cgzuse, Ii zise: RA-

dicl-ti servetul, Madam Docan, nu vezi c a cgzut. Era de altfel un om bine intentionat 5i credincios jurgmntului sgu, dar nu
era ceea ce numeste Neamtul : salonfhig.

La Ggdinti am ajutat pe Maria Bogdan In administrarea

mosiei si pgdurei, alergnd In dreapta i 'n stnga, ziva i noaptea,

pentru a controla personalul sgu, iar pe de altg parte m'asn preggtit pentru c.xamenul de intrare in $coala militari de artilerie
geniu.

Frate-meu Henri voise, In anul precedent, si deving ofiter


dar si Tata si G. Vgsescu l'au sfgtuit s renunte. $i bine au fgcut,
dci nu avea si nu a avut nici ulterior sgnkatea necesarg si mai cu
seamg nu avea un caracter potrivit pentru a.sa ceva. Ar fi fost in
continuu conflict cu sefii sgi, curn a fost de altfel peste tot unde a
fgcut serviciu, la Stat sau In intreprinderi particulare.
Eu insg, desi exprimasem vointa de a merge ca voluntar in
caz de rgsboiu, nu mg gindisem niciodatg s devin ofiter i socotiam chiar png atunci cariera ofitereasci ca inferioari. $i aceasta
fiind cg auzisem dela pgrinti c ofiterii nostri erau oameni de o
crestere nu tocmai aleasg i pentru cg, in colile prin care trecusem, era o axiom cg nu intrau in colile militare deck elementele
cele mai slabe sau care nu reusiau in alte directii. Tata insg, &Andu-si seama cg nu aveam aptitudini suficiente pentru matematici
iar pe de alti parte stiindu-mg si muncitor i disciplinat din fire,
vorbit de o schimbare a carierii mele i m'a convins. Ci sfatul

www.digibuc.ro

Elev al Scoalei Madam de Adi lade II Geniu

55

Tatei a fost bun, o dovedeste cariera mea, di muncisem in cei doi


ani la $coala de poduri a dovedit-o nu numai examenul de intrare
In $coala de artilerie si geniu, examen la care am fost clasat in-

taiul, dar si faptul c profesorii dela Koala militar m'au gsit


bine pregtit in cursul celor doi ani de studii.
Printr'o reactie, dac nu fireasc dar omeneasci, dup Piasirea $coalei de poduri, am avut oarecare antipatie pentru amintirea celor doi ani petrecuti pe bncile ei. Curand ins in urm am
inceput a-mi da searna de marele folos ce mi-a adus sistemul studiilor ei stiintifice.
VI.

ELEV AL $COALEI MILITARE DE ARTILERIE


$1 GENIU.

In seara ultimei zile a lunei August 1897, Tata ne-a dus pe


tustrei fratii cu dansul la mas inteun restaurant. Eugne era s
intre ca intern la Liceul Sfantul Sava iar Henri urma s-si fac
dreptul ; isi luase, cu chirie, o camer in .casa Olbrich, din Strada
Sfantul Ionick azi drmati, unde a stat si Tata catva timp. Am
vorbit de una si de alta, dar Tata a vorbit mai ales despre cariera
armelor si a evocat faptele bunicului su, Hatmanul Widucanu
Rosettl, pentru care avea o deosebiti veneratie, desi nu-1 cunoscuse. Dupg mas Tata si cu fratii m'au intovrsit pan la poarta
$coalei militare de artilerie si geniu, instalat atunci in Ca lea
Grivitei, in localul unde sunt acum diferite comandamente. Inainte
de a se desprti de mine, Tata, foarte emotionat, 'mi-a amintit ci
cariera pe care o imbratisam era o carier in care, mai presus de

orice, onaarea juca rolul de cgpetenie. Poarta grea de lemn s'a


lnchis, materializand prin aceasta si mai mult desprtirea de viata
ce dusesem 'Ana atunci.

Localul, in care era s petrec doi ani de zile, era campus


din mai multe corpuri de cldire. Partea mai veche, asezati pc
Ca lea Grivitei, cuprindea comandamentul, administratia, magaziile. dormitoriile, sofrageria si buctria ; in aripa de Rsrit se
gsia infermeria si in prelungirea ei laboratoriile si slile de clas,
atat ale noastre cat si ale sublocotenentilor elevi ai scoalei de aplicatie, care era sub acelas comandament. In partea de Nord a curtii

(curte in care aceam instructia) era o cldire in care se aflau

www.digibuc.ro

96

G-ral Radu R. Rosetti: Wirfuriski

sAlile de meditatie, cancelariile inspectorilor de studii si a bateriei


elevilor i coala elevilor guarzi cEe artilerie i gemu. In sfarsit

partea spre Suada Barbu Catargi (nu stiam atunci

voiu

avea casa in imediata apropiere a scoaler) i spre Strada Sfintii


Voevozi, erau grajcturile, remizele i manejurile.
coal.a era comandati de locotenentul-colonel I. Aronovici,
un orn masiv, dornol si bun, supranumit Babacul ; el si-a
cativa ani mai tarziu, o moarte stupid& inteun accident de trasurA,
cu ocazia unei vanAtori, mi se pare. Era iubit de toti acet cari-1
cunosteau sau aveau de a face cu dansul. Nu tot asa era cazul cu
ajutorul su. Acest ofiter era ceea ce se numeste pe rornaneste o
branzA bura inteun burduf de dine. Destept, invatase bine i fusese trimes, ca multi ofiteri de artilerie si de geniu, in Franta, de
unde se intorsese cu multe datorii. jocul de cArti i un pronuntat
gust pentru butur nu i-au ameliorat situatia financiarA i nici
nu i-au indreptat manierile care erau grosolane. Fiind dator vandut i se caduse atunci o camer de locuit in clAdirea unde erau
salile de meditatie. Se intorcea tarziu acasA i dese ori trecea prin
dormitorii. Rezultatul acestor inspectii nocturne, in timpul carora
urla cat putea, era de obiceiu pedepsirea cu numeroase zile de inchisoare a celor dintre noi cari erau de planton sau a celor pe cari-i
scula din somn spre a re inspecta cismele, pe care, in starea lui
obisnuita de ebrietate, nu le gsea destul de bine lustruite. Luase
in special in priniire pe un elev din anul II, Toma Sotir, pe care-1
scula regulat din somn 5i-1 trimetea, stande pede, aproape totdeauna, la inchisoare. Se adresa totdeauna cu expresii de: tu, m
sau boule (mai ales acelora pe cari-i stia fri spete), ceea ce i-a
eras vre-o cateva raspunsuri drastice. Ne fAcea cursul de educatie
militarA (in timpul cruia scuipa mereu pe jos). A-est curs era
alcatuit mai cu seama dintr'o serie de injuraturi la adresa celor
cari nu fAceau sau nu ar face cutare sau cutare lucru. Ii amosc
totusi prietini, unii oameni foarte fini, cari-1 fAceau haz ; nu am
priceput niciodat de ce. A ajuns la gradul de colonel, dar era
declasat. La una din inspectiile pe care le ficea printul Ferdinand,
ca inspector general al armatei (5/18 Septemvrie 1911), i s'a dat
s comande, in regiunea Nucetului (Dambovita), o brigatA mixti ;
asa-i tremurau mainele incat nu a putut nici sA ieie plicul din
mainele Printului, Ora ce nu a venit G. Moruzi si i-a tinut bratul. Zadarnic s adaog a a fost foarte slab in comanda acelei brigade. In 1913, s'a ficut bolnav ca s nu treacA DunArea, iar in
timpul marelui rAsboiu comanda un lagAr de prizonieri sau ins-

www.digibuc.ro

Else al $coalei Milifare de Arfi lade 11 Geniu

97

pecta mai multe laare. Si era Inca ofiter activ ! ? ! In aceasta


din urma calitate a venit odata la Vorniceni, unde comandam
Regimentul 55/67 Infanterie, si mi-a telefonat dela primarie, invitandu-ma sa vin sa ma prezint lui. Ii am rispuns ca n'am nimic
a face cu internatii civili sau cu prizonierii de rasboiu. N'am facut
bine, dar prea m'a desgustat ambuscarea nerusinata a acestui ofiter
atat de bataios in vorbe si atat de las in fapte. Dupa intregire a
fost senator in timpul primului guvern Averescu dar a ramas tot
vesnic lipsit de bani.
Comandant de baterie aveam pe capitanul H., un grec ticnit
si plin de ifose, cu desavarsire lipsit de calitatile necesare funui
comandant de baterie de elevi si care si el a avut de altfel o purtare cat se poate de slaba in marele rasboiu. Ca si rnaiorul ajutor,
dar cu mult mai putina grobienie, insa cu mai multa lasitate (maio-

rul nu se rasbuna and la o grosolanie capata cate un raspuns


obraznic dar meritat, pe and H. se rasbuna intotaauna), uza si
abuza de pedepse.
Ofiteri la baterie aveam pe locotenentul Mircea Botez (insarcinat si cu aprovizionarea. Era frate cu Eugne Botez (jean Bart),

s'a purtat foarte bine in rasboiu fiind decorat cu Mihai Viteazul


si a murit de un anevrism pe cand facea o plimbare calare) un
excelent instructor si un orn de inima, si alt loco tenent, bun matematician, bun flautist, totdeauna sclivisit si cu frica de a-i se
murdari hainele, ghetele de lac sau manusile impecabil de albe,
dar avand repulsiune pentru grajduri si nefiind tocmai o stana de
piatra din punctul de vedere al caracterului. 0 ducea de altfel
prost si cu maiorul ajutor si cu H., pe cari manierismul lui exagerat ii scotea din fire. Cu desavarsire lipsit de calitatile unui ofiter de front, dar prea bun technician, a servit in timpul rasboiului
la ministerul munitiilor, uncle a fost colaborator al lui Vintila Bratianu, care nu avea in urma o buna parere despre dansul. Dupa
intrarea in Bucuresti, la 1 Decemvrie 1918, a scris generalului
Berthelot, cerandu-i ca sa intervina la Paris, conform 'unei promisiuni ce i-ar fi facut generalul Lafond, spre a fi invitat de WUvernul francez ca sa ieie parte in suita maresalului Foch la infrarea triumfala a acestuia in Paris, in capul armatelor aliate. Berthelot mi-a aratat scrisoarea, careia bine .inteles nu i-a dat nici o
urmare, Si in aceasta ocaziune ca si in altele, unii camarazi romani, din fericire putini la numar, ma puneau, atunci cand eram
ofiter de legatura pe langa Aliati, in situatiune falsa, caci pe de o
7

G-rai Radu R. Rosetti : Miwirtrisiri

www.digibuc.ro

98

G-ral Radu R. Roseffl: MArturlsiri

parte se dovediau lipsiti de tact si nu puteam contesta faptul, iar


pe de alta eram umilit ca s o constate strainii.
Inspector de studii aveam pe capitanul Gh. Toplicescu, din
geniu, un orn cult si civilizat, care ne facea i cursul de geografie
militara.
Elevii ambilor ani alcatuiau o baterie de 5ase tunuri. Gradati
ai bateriei erau elevii anului al II-lea, luati dupa clasificatie. Ser-

gentul major (seful promotiei din anul H) era D. Martian, care


dupa aceia a servit sub ordinele mele la biuroul operatiilor din
Mare le Stat major in anii 1914-1916. Era un element bun, bine
crescut, pasionat pentru scrima i daci, ate odata, era cani pripit,
nu ajungea la conflicte nici cu noi nici cu 5efii nostri. Sergentul
furier era Tr. Rpeanu. Provenit dela trupa, era un orn de o
deosebita fineta de sentimente 5i avea o crestere foarte buna ; s'a
stins in primii ani de ofiterie. Seful meu de tun era elevul sergent
Stefan Orescovici, care facea cte odafa gura dar avea inima buna
si era un om 1initit i muncitor. Si el a servit, ulterior, sub mine

ca sef de diviziune la cursul capitanlor aspiranti la gradul de


major in anii 1921 si 1922. Ca sef de clasa si in curnd brigadier
furier nu aveam brigadier pe cap. De altfel relatiile dintre elevii
ambilor ani, cu prea putine exceptii, erau bune i nu erau de loc
de la inferior la superior.
Afara de acesti sefi permanenti mai aveam pe doctorul Andreescu (care ne facea i cursul de igiena), un am bun, blnd, cam
apatic i cuprins de o boala de care suferiau multi medici militari:
frica sau convingerea ca cel ce se prezinti la vizit este un chiulist. In fine mai era personalul zis de zi, compus din : capitanul
de saptamna, ofiterul de zi i sergentul de zi.
Serviciul de capitan de saptamng era indeplinit de capitanii
din cadrul scoalei. In afara de acei deja numiti mai erau : Neculai
Vasiliu (fiinta stearsa, care ne preda i cursul de material de artilerie), Octav Boian (fire pornita
pripita, cutnd totdeauna
prilej de a certa pe subalterni; cazut prizonier cu o buna parte
din brigada sa, in toamna 19l6, la Aga's, clin cauza, se zice, a ne-

luarei de elementare masuri de siguranta; ne preda cursul de


fortificatiune), Dumitru Iliescu (despre care voiu mai vorbi.
Destept, viu, foarte bun profesor, era foarte temut de toti din
cauza severitatii sale in darea notelor; politicos, nu cauta gresala,

im sicia ca altii. Toata lumea vedea intr'nsul viitorul sef


indrumator al artileriei. In anul al doilea ne-a predat mecanica

www.digibuc.ro

Eler al $coalei Mi Mare de Artilerie

I Garda

99

rationat) si Stefan D. Mihail (om civilizat, cult; ne preda geometria descriptiv).


Precum am spus : in acela local i sub acelas cornandament
erau si sublocotenentii elevi ai scpalei de aplicatie. Prezenta lor in

aceiasi scoal facea s existe o strins legaur intre promotiile


succesive de ofiteri, care se regisiau, desi in clase deosebite, mereu

pe bncile aceleiasi scoli, triau irnpreun si se cunosteau bine.


Ofiterii-elevi erau, in imensa lor majoritate, buni camarazi fat
de noi si nu ficeau nici un caz de distanta ce desparte in ierarhia
militar un ofiter de un elev. Multi dintrInsii, mai ales dintre cei
mai destepti dar mai putin muncitori, recurgeau la noi spre a le
face desemne si planse. Am acut i eu planse pentru veselul si
amuzantul V. H., destept, capabil, dar mult mai preocupat de jocul
de bacarat si alte jocuri de crti (juc.a chiar in scoal in orele de
ineditatie) cleat de plansele anexe la proectele ce avea de fAcut.
Aceti sublacotenenti freau serviciul de ofiteri de zi. Ei erau
de obi.ceiu putin severi, afar de unii, ca G. D., cari ne
plictisau si erau cu atat mai plicticosi cu cat, D. spre pild
era dintre acei pe cari-i i vedea ru maiorul ajutor si-i pedepsea cu

cate unul sau dou servicii peste rand. Cum D. nu lipsia nici
odati a lua asemeni suplimente Il supranurnisem : cel de siptrnani.

Sergentul de zi era un elev gradat din anul al doilea.


In afar de acei mentionati, mai aveam ca profesori si instructori pe urmtorii : Lt.-colonel I. C. Istrati, adjutant regal,
profesor al cursului de tactic ; cam satisfcut de persoana sa dar
om de omenie, dorind binele ; fcea un curs pur teoretic si anost.
Cpitanul Scarlat Panaitescu, supranwnit Sarpele cu ochelari,
om cult, vistor, devotat stiintei, sever in aprecierile sale, dar gata
totdeauna a discuta sit a se convinge ; ne fcea cursul de calcul
4diferential si integral. Cpitanul C. Sclia, lipsit de orice autoritate
fat de elevi, ne fcea un curs mai mult de cat mediocru de fiziq
matematici, incurcndu-se de obicei in calcule (ce deosebire intre
cursul lui si cel al lui D. Many la $coala de poduri !). Avand
poate

i mai putin autoritate dar ficand un curs excelent si

foarte reusite experiente de laborator, era profesorul de chimie,


.cpitanul farmacist C. Stabil. Cum cunosteam foarte bine chimia

de pe urma severittii lui Anastasiu dela liceul din Iasi si a

lectiilor Doctorului Saligny dela $coala de poduri, m asezam, de


obiceiu, in orele lui, in fundul amfiteatrului si cetiam romane. In
clas era sgomot, cci Stabil era incapabil, cu toate cele trei trese

www.digibuc.ro

100

G-ral Radu R. Roseffi: Mrturisirri

ale sale, s impun respect elevilor. Odat eram adncit in cetirea

unuia din romanele lui Alexandru Dumas, care m'au pasionat


rnult atunci, cnd m chiam Stabil la tabl, m intreab de cerepet ceeace a spus. I-am rlscere
nu ascultam lectia
puns c5. nu stiam despre ce tratase, dar dac-mi va spune, cred
voiu sti s expun subiectul. Era chiar inceputul chimiei organice...

I-am expus atunci teoria hidrocarburelor, am trecut la benzen si


era S. trec mai departe, cnd m'a intrerupt 5i mi-a spus: dar D-ta
tii chimie
Domnule, ce mai cauti aici ? Unde-ai invstat

Ii am spus. Mi-a pus nota 20 si cu aceast not am limas tot


timpul. Dar, lucru mai plcut, m'a numit seful ski de lucrri
mi-a dat cheia laboratorului, unde am putut petrece astf el multe
ceasuri linitite cetind romane, mai ales istorice, englezesti sau_

frantuzesti, in loc de a fi nevoit s stau in curte sub un soare


torid sau in slile de meditatie cu aer imbcsit.
Pentru geometria analiticg aveam pe putin simpaticul i cu
desvrsire lipsitul de caracter capitan Teodor Georgescu, supranmnit : Prjoal. Fcea un curs mizerabil (mai ales pentru minecare avusesem pe Haret ca profesor), pur teoretic i pe care nu
era de loc stapan. Lipsa lui de caracter am constatat-o si ulterior
cnd, dup ce fcuse piste vagi studii la scoala de stat major din
Belgia, a fost stagiar la Marele Stat major, odatii ca promotia mea
din Scoala de rlsboiu i cnd a fost prins de noi cu minciuni
incerand s arunce o vin cu totul neintemeiat asupra lui E. O.
Ballif. In timpul rsboiului a fost cu totul nul si a fost nevoie a-i se
lua comanda.. Lui sau mai bine zis la adresa lui s'a ficut o manifestatie la sfrsitul anului scolar. S'au adunat toate cursurile lui
Prjoal, (cursurile se litografiau si se distribuiau gratis elevilor);..
erau voluminoase i mi se pare c foarte multe nu-si aveau nici
foile tiate. Cursurile astfel adunate au fost aruncate in... W. C._
Era evident o lips de respect si chiar o atingere a disciplinei, dar
chiar dup trecerea a atatia ani de atunci socotesc manifestarea

meritat. Mi s'a spus ulterior, dar n'am avut mijlocul s controlez faptul, c maiorul ajutor ar fi fost de departe martor al

scenei i c atunci cnd a venit Prjoarg. la scoal i-ar fi spus de

ce stim se bucur. Ar fi vrut Prjoal s fac5 glgie, dar nu 1-a


lsat maiorul, care a gsit astfel incg un motiv 'pentru a lu pePrjoal peste picior.

www.digibuc.ro

%ley al $coalei Milifare de Arfilerie 0 Geniu

101

Profesor de limba francez era foarte civilizatul si cultul 6.pitan G. Exarcu. Tot aa de simpatic, dei neavnd acein vitalitate i nici aceiasi prestanta, era profesorul de limba german,
cpitanul Dionisie $oltis, Veterinarul cpitan R. I. Nicolaescu ne
fccea cursul de hipologie.
Ca instructori aveam : la clrie, la inceput, pe bkrnul
Mahala, prin mainele cruia trecuse aproape toat ofiterimea romn. Desi era in tar de peste 40 ani, vorbea o romneasc
,cu totul sui-generis. Dup dnsul am avut pe cpitanul Roni, c-lret pasionat si foa.rte bun instructor. Pentru conducerea cailor
imperechiati aveam de instructor pe Mircea Botez, despre care am
vorbit, cu care am fcut si scoala de baterie inhmat ; el avea
glasul cel mai ptrunz5tor
nu puternic
ce am auzit. Glasul
su acoperia usor sgomotul bateriei in plin galop i acest sgomot,
cu vechile tunuri Krupp Model 1879, numai mic nu era. Ca instructor de infanteria si ajutor la cursul de geografie aveam pe locotenentul I. Pavelescu, care a ajuns mai trziu director al Institutului geografic al armatei. Instructor de scrim aveam pe un
belgian, H. Pipart, un betiv stra4Mc dar un foarte bun instructor.
Mai treste si azi (1933) si patruzeci i mai bine de ani de butur nu-1 impedicl a da si acum lectii de scrim, foarte apreciate
de specialisti. Regulamentele le invtain cu locotenentii instructori.
Elevii proveniti din liceele militare aveau un mare avantaj asupra
noastr, cci invkaser in acele licee mare parte dintre ele. Pentru invkarea materialului de armament, coala dispunea de nu-meroase modele recluse, de piese sectionate, etc.
Programul zilnic era urmkorul : Goarna suna de$tentarea la

ora 5. Pn la 5,30 trebuia s ne splm, s ne imbrcm si s ne


facem paturile. La 5,30 se fcea apelul in curte ; unde rece mai
era iarna ! De la 5,30 la 7,30 stam in meclitatii pentru a ne pregti lectiile si pentru unii spre a-i continua somnul. La 7,30

luam cafeaua cu lapte cu un sfert de pine, iar in post ceai cu rom

-i pine. Urmau trei ore de curs, cu eke zece minute de repaos


intre ele, de la 8 la 11,20. Cursurile erau in general bine fcute
dei aproape exclusiv teoretire si chiar aplicatiunile ce se fceau
fiind pur formalistice. Ce se invta ins se inv.* temeinic si o
cauz era faptul c orice not slab sau rea atrkea automatic dup
ea : consemn, arest sau inchisoare. De altfel pedepsele curgeau
i la apelul de 11,30, cetirea lor lua mult timp. Cel mai mic lucru :
un nasture care nu lucia destul, o not slab, o miscare gresit la

instructie, atrgea pedeaps. $i numrul zilelor de pedeaps era

www.digibuc.ro

102

G-ral Radu R. Rosetti: Marturisirt

att de mare inct, fat de capacitatea mai mic a localurilor disciplinare, erau totdeauna restante de executat. Depindea de elevul
sergent furier ca s executi sau nu pedeapsa sau s o executi numai
partial. In anul al doilea, cnd am fost eu sergent-furier, luasem,

cu de la mine putere, msura de a reduce la toti cei pedepsiti


pedeapsa proportional cu numrul zilelor de pedeaps si cu capacitatea localurilor disciplinare. Comandantii de baterie nu s'au interesat niciodaa de aceast cestiune si bineinteles c noi nu le am
atras niciodat5. atentia. Nu era foarte cinstit dar era o supap de
sigurant fat de ploaia de pedepse ce cdea, mai ales asupra codasilor. $i strile pe care le-am apucat eu erau in progres sensibil
faci de ceea ce fusese in trecutul foarte apropiat, cnd aceste pedepse te urmgriau o viat intreag, cci, pn ce generalul Lahovari desfiintase aceasta, ele erau trecute in memoriul de ofiter.
Am scpat cu trei pedepse : odat dou zile de arest, pentru
c. nu m'am desteptat la semnal ; alt dat patru zile arest pentru

c laptele a fost ars (sergentul furier era insrcinat cu supravegherea buctriei) si a treia oar patru zile arest, de la Roni, pentru C un elev, care era in repriza mea de clrie, a scpat calul
care fugia prin manej tocmai cnd intra Roni.
Iat o pild de chipul cum se pedepsia : cei din sectia de
marin din promotia dinaintea mea, ca s se arate adevarati mrinari,
ras musttile. Cnd i a vzut maiorul ajutor, cu
toate c regulamentul nu opria raderea musttilor, i-a bgat pe
toti la inchisoare, cu ordin ca s steie acolo pn ce le vor creste
musttile la loc. Ca protestare, mrinarii s'au apucat s-si rad si
sprncenile. Urlete din partea aceluias cnd i-a vzut asa si transferarea lor de la inchisoare la carcer.

Unul din motivele de pedepse mai aspre erau bolile venerice.


Cum se constata, cu ocazia inspectiilor medicale, c un elev era
bolnav de o asemenea boal, el era trimes drept la carcer sau la
garda pietii (inchisoarea garnizoanei); ceea ce era pur i simplu
slbatec. In aceast privint se datoreste mult lui Al. D. Sturdza
(trdtorul), care fiind, ctiva ani mai trziu, comandant al cornpaniei elevilor din $coala militar de infanterie si cavalerie, a ficut
s se desfiinteze, in toate scolile militare, pedepsirea fr rost, s
se introduc un curs de educatie militar adevrat (nu cum ni-1
ficea nou maiorul ajutor); deasemenea a introdus educatia sexual
prin medici si a dat elevilor putinta de a iesi mai des in oras.
Dup apelul de la ora 11,30, cetirea ordinelor de zi si a pedepselor, urma dejunul, la care aveam, ca si seara, hran indestu-

www.digibuc.ro

Elev al $coalei Mi !Hare de Artilerie

l Geniu

103

latoare i buna. Dupa o recreatie de o ora, urma o noua meditatie

apoi un curs pana la ora 15. De la 15 la 18, aveam instructie,


scrima i calarie. InstrucOa era mai mult un drill tinzand a ne

face s executam miscarile automatic si cu ansamblu. Une le din


sedintele de instructie, anume acele de serviciu la gurile de foc,
erau un adevarat chin prin uniformitatea ce se cerea in miscari,
care se repetau nu stiu de cate ori. Ceea ce agrava chinul acestor
sedinte era faptul ca H. se enerva repede i atunci auziai: Cutare !
ateitea zile de inchisoare ! Ai .56 te faci ofiler in artileria romcin'd
(artileria roman zisa pe nas i cu triluri) cad 'mi-oiu rade mustap dreaptii ! (purta atunci mustati lungi de palicar grec, pe care
le-a scurtat mai tarziu). Iar de sus de la fereastra, maiorul ajutor,
care privea, curatindu-si unghiile, sbiera din cand in cand: Nunzrul cutare ! de la tunul cutare ! patru zile inchisoare ! Nu este de
mirare ca in aceast incrucisare de pedepse, unii se zapciau
gresiau, mai ales ca observatiile si pedepsele cadeau cam totdeauna
asuura acelorasi.
Pregatirea avea in vedere mai ales parazile (in special cea
de 10 Mai) si inspectiile Regelui. Am lua7t bineinteles parte la toate

parazile, dar oricat am fi fost impresionati de clansele am fost 4i


mai impresionat de parada degradarii unui administrator in curtea
cazarmei Malmaison. Si acum vad pe vinovat, cu fata pmantie,
trecdt dupa degradare prin fata noastra.
Drill-ul este necesar, mai ales pentru Romani, dar exclusivitatea lui facea ea nu eram de loc pregatiti pentru rolul nostru
de rasboiu, cum nu cram pregatiti pentru rostul de instructori. In
cei doi ani cat am fost in scoala, afara de cateva sedinte de baterie
si de dou
si aci numai miscari de ordine stransa
inhamat
si acestea ca vai de ele
sedinte de tragere in tinta cu pusca
nu am facut nici o aplicatie de regulamente tactice. Am iesit ofiter
fara sa fi vzut vreodata, chiar in curtea scoalei, desfasurandu-se
macar un pluton in trgatori, fara sa fi facut vreodata serviciul in
campanie sau s fi lucrat la intarituri, fara sa fi tras vreodata cu
tunul altfel deck cu stupile (capse) tn curtea scoalei ! Si in aceasta
privinta Alexandru Sturdza a facut sa se realizeze mari si reale
progrese, punand instructia pe adevratul ei teren, al pregatirei de
rasboiu i pregatind pe viitorii ofiteri pentru rolul de instructori si
de educatori.
Dupa calarie sau scrima urma masa de seara; in recreatia
ce urma dansam. Treceam apoi din nou in sable de meditatie Oda'
la ora 21, cand se facea in curte apelul de seara si rugaciunea.

www.digibuc.ro

104

G-ral Radu R. Roseni: Mrturisiri

Aveam apoi vre-o 20 minute, pentru a ne curti hainele, cismele


gradatii pentru a face inspectie elevilor negradati din subimprtirile lor. Desi mai omenoase ca in trecut, aceste inspectii erau
fcute destul de brutal. Mu It depindea de omenia gradatului si in
aceast privint trebugte spus c, afad de una sau dou exceptii,
gradatii nostri nu abuzau de drepturile lor. Fiind inaintat curnd
brigadier (Ianuarie 1898) am scpat de aceast corvoad cum am
scpat si de indatorirea de a face planton noaptea in dormitor.
La 21,30 suna stingerea si trebuia s ne culcm, ceea ce fIceam
cu pracere dup 16h/2 ore de lectii, instructie, etc. Dad nu venia
maiorul ajutor s sbiere in dormitor, atunci dormiam dusi Wadi
dimineata.

Duminica, desteptarea suna la ora 6


bun mai era orft
suplimentad de stat a lcne In pat ! Apoi ne duceam la brbier
tot lui Alexandru Sturdza se datoreste inovatia obligrii elevilor
de a se brbieri singuri. Dup gustarea de dimineat mergeam pe
rnd la baie, la spitalul militar, sau la biseric. La 11,30 avea loc
apelul i inspectia acelora invoiti a merge in oras (in principiu
toti acei nepedepsiti in cursul sptmtinei) a dror numr se reducea
mult de maiorul ajutor, dad potcoava sbiei sau durita pintenului
nu strluceau deajuns sau dad i se prea c tinuta nu era asa cum
trebuia d fie. Neroc c Aronovi-i mai cldea cte o iesire general.
Se clcleau foarte rar invoiri de a sta In oras peste ora stingerii.
Acei cari aveau note indeosebi de bun erau Invoiti a iesi i joia
Intre orele 18 si 21; dar eram fearte putini cari beneficiam de
aceast iesire.

Trecnd acum la elevi si la starea noastr de spirit trebue


s incep printr'o mrturisire si anume c nici eu nici multi dintre
camarazii mei nu imbrtisasem cariera armelor din vocatiune proprie ci mai mult din alte temeiuri. ca. la mine cel putin, a devenit

mai trziu o vocatiune este adevrat, dar ct am fost in Koala


militad nu a fost asa. Ca si multi altii am imbrtisat cariera armelor dup sfatul printilor; altii au fcut-o din calcul. dci pe
atunci dintre -arierele de salariati ai Statului, cariera ofitereasc

era cea mai siguri si era aproape cu totul ferit de efectele


politicei. In marea majoritate nu aveam mijloace sau aveam

mijloace foarte restrnse (eu nu am avut ca bani de buzunar dect


cinci lei pe spfmn ; pentru mijloacele Tatei era ins mult
asta). Afar de mine si de un fiu de general, toti elevii proveniau
din mica burghezie sau chiar din muncitorime. Educatia, cu mici
exceptiuni, nu lsa de dorit si exista In general mai mult

www.digibuc.ro

flev al $coalei Militare de Artilerie ;I Geniu

105

in atmosfera ca in liceele prin care trecusem. Disciplina de fer, la care eram supusi, era buna. Ceea ce imput,
cinste

din punctul de vedere educativ, scolilor militare din acea vreme,


era rigiditatea aplicarii regulamentelor, unilateralitatea vederilor,
tinzand a separa in viata pe militari de civili i lipsa desavarsita
de convorbiri sau de cetiri care sa desvolte, In viitorii ofiteri, dragoste pentru cariera lor i comprehensiune pentru maretia abstractiei de sine pe care aceasta cariera o cere continuu. Apoi nu se
desvolta de loc personalitatea. cerandu-ni-se s fim doar niste
executanti pasivi ai ordinelor primite. Dar sa m intorc la noi.

La inceput Ieenii

militar din Iasi

adica acei cari veniau de la liceul

se sti angeau la un loc, Craiovenii deasemenea

(intre elevii ambelor licee militare era o diferenta destul de

sensibila, cei veniti de la Iai fiind in genere mai fini si mai


bine educati) iar noi civilii, proveniti din scoli deosebite, nu cam
stiam cum sa ne strangem, mai ales ea daca era oarecare separatism
intre Ieseni i Craioveni, ei se uniau spre a ne lua pe noi civilii
peste picior. Certe sau persecutii nu erau, dar zeflemea berechet,
cel putin la inceput. Repartizarea pe tunuri, dupa nIime, deavalma cu cei din anul II, a facut ca s ne contopim destui de
repede.

Prornotia noastra era o promotie mijlocie. Faptul ca din


52 cati am devenit ofiteri, la 1 Iulie 1899, 15 au ajuns la gradul
de general se datoreste imprejurarilor de dupa rasboiu si mai
ales nerezistentii sefilor armatei si a oamenilor politici la desmatata goana dupa galoane ce a avut loc dupa rasboiu.
Fiind reusit intaiul la examenul de admitere, am fost numit
sef de clasa i inaintat, in Ianuarie 1898, brigadier furier. Ca atare
aveam raspunderea mentinerii ordinei in meditatie i in clasa si
eram acela prin care inspectorul de studii comunica clasei diferite
dispozitiuni. Eram prea riguros si nu aveam supleta necesara si
daca dedeam pilda de exactitate si de munca nu am stiut a ma
apropia de camarazi. Azi, cred ca mi-ar fi facut bine sa fiu in

front si nu inaintea lui, cu atat mai mult cu cat la inceput nu


aveam nici o ideie de regulamentele militare. Am capatat insa

oarecare experienta de a comanda altora egali cu mine, experienta care mi-a fost de folos ulterior. Trebuie sa spun ea am avut
binevoitorul concurs al camarazilor si al profesorilor; acestia din
urma apreciindu-ma pentru c invatam bine, lucru ce-mi era usor
pentru ca multe cursuri nu erau cleat o repetare a celor Invatate
$coala de poduri i osele.

www.digibuc.ro

106

G-ral Radu R. Rosetti: Mirturisid

In iesirile de Duminica si de Joi vedeam pe Tata, care statea


atunci inteo camera mobilata din casa Olbrich, precum si pe toate
rudele i prietenii aratati 'Ana acum. In plus am fost la G. Vasescu. Acesta era fiul lui Alecu Grigoriu (care facuse parte din
Comisia Centrala din Foqani pe care o prezidase bunicul meu.

El i schimbase numele din Grigoriu in Vasescu, spre a relua

vechiul nume de familie. Tata cam ridiculiza aceasta schimbare


de nume, care a fost acum in urma (1933) justificata de Artur
Gorovei inteo comunicare la Academie) si era o cunostinta a Tatei
de la liceul din Toulouse. Pe atat de liberal convins pe cat fusese
Tata de conservator, au avut amandoi nesfarsite discutiuni poli-

tice, fara a ajunge insa EA se convinga unul pe altul. Om dd


.

inima si de onoare, G. Vasescu a fost un credincios prietin Tatei


si 1-a ajutat, impreuna cu I. Bianu, s-si creeze o notia situatiune.
G. Vasescu avea o admiratie Para margini pentru familia I. C.
Bratianu si mai ales pentru Ionel I. C. Bratianu, caruia ii era de-

votat cu trupul si cu sufletul, iar I. Bianu, era, precum este in


deobste cunoscut, un credincios admirator i colaborator al lui
D. A. Sturdza. Multumita interventillor lor, Tata fu numit, pe
ziva de 1 Aprilie 1898, oficialmente ajutor arhivar in Ministerul
Afacerilor Straine, fiind insa insarcinat cu lucrari speciale. Titlul sau de bacalaureat nu ingaduia sa i se deie o functiune oficiala mai mare. Tata putu astfel, multumita acestor doi prieteni
credinciosi, sa inceapa, la varsta de 44 ani, o cariera in care curnd

se distinse prin munca sa sarguincioasa i prin capacitatea sa.


Mai avu, nu-i vorba. multe piedici de invins din cauza caracterului sau intreg i nesovaelnic i daca aceasta intregime i asi adaoga chiar i incapacitatea de abdicare a parerilor i-a adus inc5
nemultumiri, prestigiul sau a limas intreg i s'a afirmat din ce
in ce mai mult si ca istoric i ca specialist in cestiunea granitelor.
Unor prieteni, cum au fost I. Bianu si G. Vasescu pentru Tata,
nu li se poate multumi prin cuvinte, oricat de elocvente si de simtite ar fi ele.
G. Vasescu fusese ofiter de artierie i regreta mult ca, intr'un moment de suparare contra lui Iacob Lahovari, isi daduse
demisia. Se interesa mult de studiile mele si ma chestiona despre
multe i marunte de fiecare data cand ma vedea.
Prin luna Noemvrie 1897, fiind cateva cazuri de febra tifoida, scoala a fost inchisa. Am plecat la Bacau, unde Mama
sta atunci inteo camera la hotel Central (azi oficiul telegrafopostal). Misa Sturdza i buna i prietenoasa sa a doua sotie m'au

www.digibuc.ro

Elev al $coalei Militate de Artilerie

Geniu

107

luat in gazdi la ei si tot in gazd la ei am stat In vacanta


Anul I-iu a trecut repede. La finele primverei am avut ins-

pectia anual a Regelui Carol. Aceste inspectii erau pregtite


dinainte pra in cele mai mici detalii i aveau de rezultat c
inztructia era indreptat i mai mult spre miscri de parad. Ele
nu prezintau lucrurile sincer. Asa de pild cei mai slabi dintre
elevi erau ascunsi in pod si la inspectia din 1898, pe cnd fkeam
instructie in fata Regelui in curte, am vzut c, din spatele Regelui, cbitanul G. Exarcu ficea semne amenintkoare spre cineva
care era In spatele nostru si mai sus. Am crezut c' era vreun soldat
care se arta neimbrkat ca lumea pe sala dormitoarelor noastre.
Cnd colo, am aflat imediat dup inspectie, di era camardul nostru
de clas. F. care, fiind inchis in pod, cu alti indezirabili, scosese

capul pe ochiul de bou din apropiere i nu-1 mai putea trage


inapoi; si ce era mai gray e c avea boneta de eley pe cap. Regele

nu a vzut sou s'a fcut e nu vede. 0 alt intmplare cu ocazia


unei inspectii a Regelui cu un an sau doi inainte a fost urmtoarea:

intrnd inteo sal de clas unde se tinea examen de calcul diferential si integral sau de mecanic, s'a prezentat Regelui catalogul
spre a hotri elevul care s fie examhiat. Regele, dnd de numele
lui Moruzi (Paul Moruzi, fratele generalului Georges Moruzi),
acesta fu scos la tabl i, conform chipului cum se fcea examenul
atunci, trase din urn un bilet pe care era scris cestiunea pe care
urma s o desvolte. Paul Moruzi habar n'avea de acea cestiune
si de fapt nu cunostea din tot cursul deck o singur cestiune. Cu
o admirabil indrsneaF o desvolt pe aceia, cu preciziune si cu
o generoas Inscriere de calcule pe tabl. Nimeni nu relev faotta
c' Moruzi trata altceva deck ceea ce trebuia, iar Regele vznd
siguranta lui Moruzi si, probabil, ne mai amintindu-si de aceste
cestiuni, dac le invtase vreodat, a spus : opun, pun, tomn
Moruzi, eu tau nota touzeci la tumta. $i cu 20 a rmas Moruzi
la acel examen. De altfel inspectia tinea mai multe ore si Regeletrecea peste tot, in sMile de meditatie, In cele de clas., In dormitorii, la grajd, la manej 5i termina in sala de mncare, unde gusta
din mncarea noastr. Pe mine m'a recunoscut dup asemnarea
cu Tata.
In timpul examenelor am avut un puternic acces de febr
palustr. Dndu-mi-se, de caporalul sanitar, o doz prea mare.
de sulf at de chinin, am cptat o intoxicatie si am fost transportat
apoi, in stare de nesimtire, la spitalul militar. Dup cteva zile-

www.digibuc.ro

108

G-ral Radu R. Rose Ili: Mrturisiri

am putut s rn5. prezint iar la examene, la care nu am mai rspuns asa de bine ca la cele dintai. Dar nu numai aceasta a fcut
ca s fiu clasifkat al doilea la sfrsitul anului. I. Sichitiu, care
iesise intiul, si care deveni astfel sergent-major, pe cnd eu
deveneam sergent-furier, invka foarte bine (fusese totdeauna intiul in clasa lui) si directia scoalei cpbase convingerea c,
fiind fost sergent major si in liceul militar din Craiova era mai
apt ca mine pentru functia de sergent major; i se cldu deci, cu
drept cuvnt, o not mai mare la aptitudine si cred c bine s'a
fcut. Fiind ulterior ofiter de infanterie am inaintat ma repede
ca dnsul si 1-am avut in subordine, in dou' veri, cnd comandam

-cursul de informatie a cpitanilor aspiranti la gradul de maior,


and mi-a dovedit cunostinte temeinice si destoinicie in conducerea aplicatiunilor tactice pe hart si pe teren.
Dup luna de concediu, petrecut la Misa Sturdza, la Poianalui-Iurascu si la Geoseni, la Tache si Alice Lecca, m'am prezentat
pentru stagiu la Regimentul 2 Geniu, la Focsani. Regimentul acesta era comandat atunci de colonelul Gr. Crainiceanu (generalul
de mai trziu), care era spaima tuturor prin ordinele, contra ordinele si pedepsele cari curgeau ca o ploaie cu rpieli repezi. Atmosfera era o atmosfer de teroare. Norocul nostru, a fost ca ne-a
trimes, in aceiasi zi, la batalionul al doilea de sptori minari, care

era in tabr la Cosmesti. Acolo lucra la facerea unui cap de


pod, in fortificatie pasager. dup proectele lui Criniceanu. Batalionul era sub corturi la ctiva pasi, la Sud, de gara Cosmesti
-si avea de comandant pe maiorul Tiberiu Robescu. Ina lt, bine legat, inspirnd incredere, cult, avnd o educatie aleas si vntor
-pasionat. era un comandant priceput si inimos, iubit de ofiteri si

de trup. Cerea munc, dar nu ne scia. Cine ar fi crezut e

tocmai el s-si capete moartea prin mn de soldati romni? Comandant de brigad fiind, inteuna din diviziile care au luptat la
Cmpulung, in toamna 1916, a fost impuscat, nu stie de cine din
multimea de soldati cuprinsi de parlic, cari fugeau pe podul de
peste Prahova (soseaua Trgovistea-Ploesti) si pe cari a eautat s-i
opreascs. Avea de altfel nevoie de malt tact, pentru c avea trei
cpitani (compania de telegrafie, care fcea parte normal din fie-care batalion de s'apkori-minari, nu era prezenf), cu cari trebuia
o mnsa usoar dar foarte ferm. Erau: Seneca Segrceanu, M.
Stejanu si Ion A. Ghica. Cel dinti, sclipitor de inteligent, fusese
sef de promotie, dar, trsnit. o dusese ru cu sefii si, rmsese
-cspitan, si o ducea ru de tot cu Criniceanu. 0 boal incurabia

www.digibuc.ro

Elev al $coalei Milifare de Arfi lade

l Geniu

109

11 desfigurase si zeama vitei de vie nu-i displacea. Avea o dami


geana de vin in cortul su si un numar de sifoane. La lucru se
auzia, la fiecare ora, pe Segarceanu comandnd: Alecule! Halba
la linie! $i Alecu, ordonanta, se prezenta cu un pahar mare de
un litru, pe care-1 golea Segrceanu. Era foarte hazliu si multi
ani armata intreaga a ras de anectodele lui, care treceau din gura
in gura si erau nu numai sarate dar i piperate. Zisei ca o ducea
rau cu Crainiceanu. Acesta-1 notase ca. bea. La urmatoarea zi ono-

mastica a lui Crainiceanu, Segirceanu se rasbuna. La primirea


care avu loc acasa la Crainiceanu, acesta oferi lui Segrceanu, cu

un suris acru-dulce, un pahar de vin sau de liqueur. Serceanu


refuza, zicnd ca el bea numai lapte. Crainiceanu porunci atunci
sa i se aduca un pahar cu lapte. Dar... ia lapte de unde nu era,
caci Segrceanu pusese la cale cu ordonantele colonelului, cari erau

din compania lui, ca sa nu se gaseasca lapte in casa. $i apoi lasa


pe Segrceanu ca s atraga atentia tuturor asupra faptului 61 la
Crainiceanu se gaseste in casa vin i liqueur-uri, dar lapte rm.
Alta data, fiind capitan de saptamna, astepta prin curte venirea
lui Crainiceanu, ca sa-i deie raportul. Crainiceanu veni, curn avea
dese ori obiceiul, prin poarta din dos si se duse drept la latrine,
cari nu erau sau nu i se parura a fi asa cum ar fi trebuit sa fie.
Chema pe Segarceanu si inainte ca acesta sa-si poata incepe raportul, 11 apostrofa : Ai dat cu nasul pe aci? La care Segrceanu
raspunse, foarte calm: Nu, am asteptat ca sa dati Dv. mai intiu.
La lucrari, era foarte cald in vara aceia, Segarceanu purta o palarie
de paie cu margini mari, ca plantorii din tarile cu climat tropical
Nu era regulamentar, dar Robescu se facea ca nu o vede i, cnd
se apropia el, Segrceanu isi punea chipiul si se incheia la bluza.
Intr'un rand compania lui lucra calare pe calea ferata. Segarceanu

stia ca intr'o anumit zi Crainiceanu era sa treaca cu trenul spre


Galati si ca se va uita la lucrari. Se aseza pe marginea unui mic
debleu al caei ferate si se prefacu ca ceteste un jurnal; apoi cand
trenul se apropie, ridica incet ochi i, cnd vazu pe Crainiceanu,
saluta pe acesta distrat riAicandu-si pataria. Cum sosi Crainiceanu
in Galati II si pedepsi telegrafic cu nu stiu cate zile arest. Altfel
Segarceanu se ocupa bine de compania sa si se pricepea la toate.
Celalt comandant de companie, Sterjanu, era si el deochiat, dar nu
avea hazul si nici desteptaciunea lui Segarceanu. Compania a 8-a,
la care fusesem repartizat eu, era comandata de un var primar al
Tatei, Ion A. Ghica. Acesta-si facuse studiile militare in Austria,
fusese adjutant al lui Iacob Lahovari, cnd fusese ministru de

www.digibuc.ro

110

G-ral Radu R. Rosetti: Martini:id

rasboiu pentru prima oara, si se andia la chefuri i la ori 4i ce,


-numai la slnjba nu. Trecea atunci printr'una din acele crize, prin
care a trecut de mai multe ori in viata lui, de insuficienta a veniturilor i ca urmare solda companiei sale era platita cu mare
Intarziere.
Ofiterii subalterni erau: Leon Cerkez, Toma Constantinescu,

Dumitru Radulescu, Dumitru Stirbey, V. Galasescu (care avea


un mare talent de diseur) i Tache Ionescu, baeti buni, cari
ne-au primit prieteneste pe noi elevii.
Programul prevedea patru zile de lucru la transee, cnd am
invatat practic conducerea trasarei, saparei si cptusirei lor, doui

dimineti instructie de infanterie, cnd se facea exclusiv ordinea


strnsa, Koala de companie si de batalkm, de care era nevoie ca
sa se pune trupa 'n mna, si doua dupa amiezi pentru spalatul
rufelor i baie in Siret la Cosmesti. Ofiterii i elevii cari nu erau
de serviciu Duminica puteau pleca de Sambaed' seara.

Putin timp dupa noi au venit la Cosmesti i cele patru regimente de rosiori, ca s. faca exercitii de inot si de trecerea apelor.
Primul contact intre rosiori i noi a fost luat de subofiteri, cari

s'au intlnit prin arciume i dupa cteva pahare de vin s'au luat
la bataie. Au urmat cercetari, etc.
Ca sa se arate ca nu eram suprati, Robescu a poftit pe toti
ofiterii de rosiori la o masa in tabara la noi. In vederea ei Ion
Ghica a fost invoit sa mearga la Galati spre a aduce sampanie.
Iata cum se aproviziona Ghica cu sampanie. Fiind la masa cu
.cheflii cunoscuti sau chiar putin cunoscuti, punea ramasag, pe o
duzina de sticle de sampanie, c va bea o stida de sampanie pe
nerasuflate i o facea. Ghica s'a intors cu mai multe panere cu
-sampanie, iar Segxceanu a asigurat aprovizionarea cu vin obisnuit.

Se prevazuse ca va fi o intrecere la baut intre bautorii mai rezistenti ai nostri si ai rosiorilor si se pregatira i unii si altii pentru
lupta. Masa a avut loc i fu foarte vesela. Se bail mult si la fine,
noaptea trziu, furgoanele noastre si ale rosiorilor trebuira sa
duca pe multi ofiteri de rosiori in cantonamentul lor.
recte Segirceanu, Sterjanu si Ghica, Ii rapusesera. Rosiorii vrura
ia revansa si mai ales nu vrura sa se dea batuti. Intorsi in
garnizoanele lor, brigada din Bar lad (regimentele 2 si 4) ne pofti
la o masa comuna iar regimentele din Tecuci (1 si 3) ne poftira
fiecare separat. Aflaram c rosiorii pregatiau bautorii de forta
rc, in special un capitan Marinescu, cunoscut bautor, era supus

www.digibuc.ro

Elev al $coalei Militate de Arti lerie

I Geniu

111

la un regim ad-hoc, fiind pus s. mnnce mult ceap i suprimndu-i-se butura. Nclejdea genistilor era in Segrceanu, care
a Invins pe toti, dar i Sterjanu i Ghica s'au tinut bine. Mi-aduc
aminte c de la una din mesele de la Tecuci, plecasem devreme
s rn culc, in nu mai stiu casa ckui ofiter, unde am dormit tun
pn ce, disdimineat, un planton m'a trezit. Conform intelegerei
luate inainte, am trecut pe la cazinoul regimentului respectiv de
rosiori ca s iau pe genistii cari mai rmseser la chef, spre a
ne intoarce cu trenul la Cosmesti. Era In a doua jumkate a lui
August si soarele de abia se ridicase in zare. La cazinou, multi
dormiau pe. si sub mese, Segirceanu continua s peroreze si s.
bea. and i-am spus c e vreme de plecare s'a urcat pe mas si-a
scos sabia din teac i, cu gestul cu care era artat Regele Carol
pe gravurile de pe dosul caetelor de scoal de pe atunci, a Indreptat vrful sbiei spre unul din butorii celebri ai cavaleriei,
care dormia dus, 5i a tinut un speech artndu-si isbnda.
Asemenea chefuri, asemenea glorificki a buturei, cnd nu
adeau loc la scandal, nu erau ru vzute atunci (semnalul Regimentului 2 Geniu era pus pe cuvintele, de care erau oarecum
mndri cei din regiment : Iancule, lancule, iar te-ai 'imbatat!).
$efii de corp mai inchideau ochii asupra scandalurilor si btilor
provocate de anumiti ofiteri artgosi prin diferite localuri de
noapte. Ofiterii scandalagii erau socotiti ca elemente, nu alese de
sigur, dar de ndejcle i bune pentru rsboiu, ceea ce experienta
sboiului a artat c nu era exact. Poate c in trecut, cnd luptele
erau de scurt durat si se ddeau de aproape, asemenea cheflii
fi fost capabili de scurte actiuni energice. Cu schimbarea formei
rsboiului, cu nevoia de a sta nemiscat ceasuri i chiar zile sub
bombardamentul de artilerie foarte intens de azi, aceste elemente,
s'au arkat fricoase
afar de cteva elemente exceptionale
incapabile de a indura incordarea nervilor cerut de rzboiul
modern. $i este firesc ca nervii obositi ai unui chefliu s poat fi

struniti momentan dar s nu sufere o incordare de mai lung


durat. $i in Germania ofiterii petreceau astfel pn'n preziva
rsboiului si ofiterii romni cari si-au fcut studiile acolo, au reintrit, la intoarcerea lor In tarsi, aplecarea spre chefuri, care se
micsorase intru ckva. Nu condamn chefurile, cari au si o lature
bung, dar cred c abuzul si mai ales glorificarea lor este un ru.
In anul al doilea au fost ckeva schimbri In cadrele scoalei.

Asa maiorul ajutor a fost, cu folos, inlocuit in functia lui prin


.ornul cult si bine crescut care era maiorul C. Burghele; coman-

www.digibuc.ro

112

0-ral Radu R. Rose Irk Marturisiri

dantul bateriei a fost inlocuit prin cpitanul M. Mihailide, un


orn de o natur cu totul opus predecesorului su; el nu era ins
destul de ferm. Spre sfr$itul anului a fost $i acesta inlocuit temporar
de cpitanul de artilerie Ed. Polter,.orn slab pregtit i grosolan.

Lipsit de tact, exasperase pe elevi i inteo zi la instructie, fr


o prealabil. intelegere dar cu o admirabia unitate, la terminarea
$edintei, bateria elevilor a defilat inteun chip voit mizerabil. Strigte, sbierete i raport lui Aronovici. Acesta veni in curte i puse
s defileze bateria in fata lui. Defilarea a e$it impecabil. In loc
ca s fie multumit c lucrurile au e$it ava, Polter, dupa plecarea
lui Aronovici, ne puse s. defilrn din nou, in fata lui. Defilarea
e$i iar4i prost de tot. S'a risbunat consemnnd, pentru Duminica
urmtoare, toat bateria i adognd ca pedeaps i instructie pentru Duminic dup amiaz. Dar Aronovici i-a dat peste nas cci
l'a obligat s fie prezent si el la sedinta de instructie din acea
Duminic. Cu cteva sprmni inainte de terminarea scoalei s'a
prezentat noul comandant de baterie, csipitanul D. Pasalega, cu
care eram s fiu ulterior camarad de promotie in Scoala Superioar
de Rsboiu, orn cu bunvoint, cu struint la munc, dar sters. Ca
instructor de infanterie, in locul lui Pavelescu, venise locotPnentul

I. Grmticescu, un element bun, muncitm in felul sau, dar prea


ocupat de exteriorul persoanei sale.
In Martie 1899, muri subit Lascr Catargi, vrednicul sef al
partidului conservator $i destoinicul slujitor, timp de o jumtate
de veac, al trii. Paguba a fost indoit de mare pentru c, pe lng5
faptul c cu dnsul disparea un our incercat, partidul conservator, a
crui existent incepuse a nu mai avea rost, nu a gsit un sef avnd
o destoinicie care fi apropiat de departe pe a lui. G. Gr. Cantacuzino, care i-urm in $efia partidului conservator $i form atunci
guvernul, era un orn colosal de bogat, cumpnit $i chiar foarte
restrns in cheltueli, avnd ambitia de a fi $ef de partid $i de
guvern, dar, precum o artar faptele, cu totul insufi-ient

ca $ef de guvern i bucurndu-se in partidul su de o autoritate redus, mai ales fati de oameni ca generalul Gh. Manu $i
P. P. Carp. Partidul conservator avea nevoie, spre a cantinua s
fie folositor trii $i a-si justifica existenta, s: tin seam de evolutiunea statului $i societtii nostre $i
croiasc un program
progreiv pentru rezolvarea cestiunilor ce se puneau. A$a de pild
in cestiunea, ce era s devin din ce in ce mai arztoare, numit
agrar, partidul liberal, mai ales sub influenta omului de bine $i
clar vztor care era Spiru Haret, propusese o solutiune prin de-

www.digibuc.ro

Elev al $coalei Militare de ArtIlerie wl Genic

113

punerea proectului de lege a unei bnci agrare. $i in aceast cestiune si in acea a bncilor populare si cooperativelor sitesti, pornite tot de Spiru Haret, conservatorii ar fi trebuit s aibe o politic& constructiv si nu pur si simplu de negatiune, cum au avut-o.
Dar nu era Nababul
cum ii se zicea lui G. Gr. Cantacuzino

omul unei asemenea schimbri, mai ales c tinea mult la pmnt si-si exploata mosiile in conditiuni nu deosebit de usoare
pentru Omni. Nici generaiul Manu si nici P. P. Carp, acesta

din urm din spirit de junker prusac, nu erau oameni cari s ieie
o initiativ in aceast privint. Dintre cei ceva mai tineri cum erau
Iancu Lahovari, Tache Ionescu, N. Filipescu si Alexandru Marghiloman, cel dinti orn cinstit si doritor de bine ar fi urmat poate
o initiativa in acest sens. Tache Ionescu pricepea nevoia, dar, de
origin modest, nu putea impune partidului conservator vreo solutie care ar fi prut demagogic majorittii partizanilor, nici
Filipescu, inteligent, viu, iubitor de neam si dorindu-i intregirea,
nu se arta favorabil intrirei masei ppulare si era prea pasionat
anti-liberal pentru a accepta orice era propus sau era binevzut de
liberali, iar Margiiloman, destept, bun orator, nu era orn de stat
cu vederi largi si cu vederi asupra viitorului. Apoi toti erau mult
prea ocupati de zizaniile din partid si de cestiuni de preeminent
personal. Moartea lui L. Catargi a fost preludiul disparitiei partidului conservator. 121ntru Tata, aceast moarte si mai ales intm-

plarea ei in clipa cnd partidul conservator fusese chemat la putere, a fost o grea lovitur, lipsindu-1 de prietenia si sprijinul
vechiului si incercatului prietin al printilor si si a lui.
In luna Mai 1899, am fost la Cernavoda, unde am stat ctva
timp fcnd ridieri topografice. M'am folosit de o dup amiaz
liber spre a merge si vd Constanta si marea, pe care nu o vazusem inc.

Garnizoana Cernavodei se compunea atunci dintr'un batalion de infanterie, al crui comandant, un mo tgrt, maiorul T., era un tip sui generis. Intre altele avea mania ca. in calitate de comandant de batalion, s-si fac rapoarte tot lui, in calitatea sa de comandant al garnizoanei, solicitnd congedii; pe
acestea punea rezolutii in a doua sa calitate, cum &A prezenta sa
fiind necesar, nu aproba permisia sau reducea numrul zilelor
solicitate.

Printii mei erau stabiliti in Bucuresti din toamna 1898 si


locuiau in partamentul de jos al casei Orscu din Strada Mihai
Vod, aproape colt cu strada Isvor. Dei departe de centru, cum
8

G-ral Radu R. Rosetti : Mrturisiri

www.digibuc.ro

114

G-ral Radu R. Rosetti: Mrturisiri

se socotia atunci, avea avantajul de a nu fi scumpa si de a avea


tramway-ul in fata casei. Erau multumiti amndoi ca-si reaveau
in fine un camin. Cu parintii stateau fratii si sora mea si Miss
Belbin, care subinchiriase una din odai. Tata fusese detasat (in
luna Mai 1899), dela serviciul arhivelor si insarcinat cu conducerea
lucrarilor speciale,. tot in Ministerul Afacerilor Straine.
Se apropia vremea cnd urmam sa ma hotarasc asupra uni-

tkii la care sa ma duc ca ofiter. Numarul ofiterilor de geniu se


inmultise si erau in genere ofiteri culti, asa ca inaintarea in acea
arma se facea cu greu. Pe de alta parte in infanterie era lipsa de
ofiteri culti. In vara precedenta, pe cnd imi faceam stagiul la Regimentul 2 Geniu, toti, in cap -u Robescu. ma povatuisera s" trec in
infanterie si, la scoala, Gramaticescu ma sfatui la fel. Vorbii cu Tata
si cu Vasescu, cari fura si ei de aceiasi parere, desi Vasescu isi
arata parerea de rau, precum si-o aratase si inainte, ca nu deve-

niam ofiter in singura arma de elita dupi dnsul, artileria. Tata


vorbi cu Jacob Lahovari, care era atunci ministru de rasboiu si
care aproba ideia. Spuse insa Tatei sa nu vorbesc de aceasta la
scoala, dar, cnd va veni tabloul pe care trebuia sa aratIm fiecare
unitatea in care doriarn a fi numiti ofiteri, sa cer Batalionul 5
Vnatori. Primii sfatul cu att mai mult cu cat aflai, tot dela
Lahovari, prin Tata, CA Batalionul 5 Vnatori urma sa mearga la
Sinaia si apoi la Bucuresti.
Toate mersera bine pana ce sosi tabloul pe care m inscrisei
cum fusese hotart. In dupa amiaza acelei zile, un planton veni
in sala de meditatie unde ne aflam cu totii: oDon' elev sergent
furier, la Domnul Colonel. Cum colonelul cherna foarte rar un
elev, ne Intrebaram al totii ce putea fi. Imi ajustai tinuta, Gut.i
Manoliu care avea totdeauna perii de haine si de ghete in pupitru
(lucru strict interzis) ma ajuta sa ma curat si o pornii pas alergator.
Cnd intrai in cabinetul comandantului acesta se plimba suparat
prin camera si nici n'avui timp sa pronunt formula de prezentare,
c ma si lua in primire, cum ca ce este asta de a trece in infanterie,
ca de ce-1 inselasem si-1 facusem sa se bucure ca voiu fi ofiter de

geniu; si dai si dai pe acest temei. Dupa ce se mai potoli, ii explicai cum vedeam eu lucrurile. Se supara din nou si-mi spuse
hotart ca nu admite cererea mea si ca sa scriu pe tablou in ce
regiment de geniu vreau sa merg, pentru ca altfel ma inscrie el
din oficiu. Ii spusei atunci ca ceeace facusem, o facusem cu aprobarea si prin sfatul ministerului de rasboiu. Noua suparare pentru
ca am sarit peste treptele erarhiei. La sarsit o lasa mai domol si

www.digibuc.ro

La Sinaia

113

inai spuse s m duc, pe un ton care arata ca nu mai era asa de


suparat. Trecerea in infanterie ma costa insa un loc la clasificare;
-o not mai scazuta la purtare sau la aptitudine avu drept rezultat
s fiu clasat al treilea.
Pe ziva de 1 Iu lie 1899 fui inaintat sublocotenent in al 5-a
de vnatori iar congediul ce-1 avui !Ana la 31 Iu lie Il petrecui cu
toti ai mei la innistirea Varatec. De data asta parintii luasera o
-casa in incinta manastirei, alaturi de clopotnit. Vacanta, in
timpul careia Misa Sturdza cu nevasta sa venira si steie cu noi,
trecu repede si, in dupa amiaza zilei de 31 Iu lie, sosii la,Sinaia.
0 noua viata era sa inceapa de a doua zi pentru mine.
VII.

LA SINAIA.

Am artat in capitolul precedent ca, dupa inaintarea mea la


gradul de sublocotenent, am petrecut luna Julie cu parintii mei la
Vratec si ca, la sfirsitul aceleiasi luni, sosisem la Sinaia spre a-mi
incepe slujba in Batalionul 5 Vnatori.
Trasasem la hotelul Caraiman; acesta si Vila Ungarth erau,
in 1899, singurile bune. M plimbai prin ora spernd sa gasesc
acolo vreun cunoscut, ceeace nu a fosf cazul. Din aceasta prim
plimbare. desi imi paru prea inghesuit, orasul imi placu mult.

In dimineata de 1 August ma pusei in mare tinuta si ur/nand drumul pe la mnastire, drum pe care-1 recunoscusem din
ajun, m dusei la cazarma ca sa ma prezint de sosire. Era Duminica si erau putini ofiteri prezenti, cu cari facui cunostinta pe and
asteptam sa ma primeasca comandantul batalionului.
Iacob Lahovary spusese Tatei a ma sfatuieste sa aleg Batalionul 5 Vnatori pentru a comandantul era foarte destoinic
avea ofiterii si trupa bine in mna, Eram "curios sa vad ce fel
-de orn era.

In sfirit fui chemat in cabinetul lui. Vazui, in fata mea,


un om mai mult inalt, bine legat, ca ochi albastri inteun cap relativ mare, chel, cu mustati mari blonde, ca si resturile de par ce-i
-mai acopereau capul. Dupa ce rostii formula de prezentare, imi
adres ateva vorbe de bun venit si ma vesti ca eram dat la cornpania I-a. Impresia ce o cipatai din acest prim contact cu maiorul
'Ionescu Florea Claudian, era a unui om serios, dar cu multa bun

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosetti: Marturisirb

116

vointg si, ca in tot timpul celor patru ani ct 11 avui ca sef, bine
dispus fatg de mine. Aceastg impresie, desgvrsitg cu vremea, imi
inggdue sg mi-1 reamintesc foarte bine pe Claudian precum urmeazg:

De origing modestg (era dupg spusele Craiovenilor fiul unui

dascgl de bisericg din acel oras), dupg putine studii, intrase ca


voluntar in armatg si luase parte la rgsboiul din 1877-1878 cu
gradul de caporal, inteun regiment de linie. mi se pare. Dupa
rgsboi intrg. in asa numita Scoal Divizionarg (premerggtoarea
scoalei dela Bistrita) in care se primeau subofiterii doritori sg deving ofiteri. $ef de promotie, fu, in al II-lea an de studii, sergentul-major al scoalei. $eful promotiei urmgtoare era Averescu
(maresahil), cgruia Claudian ii fgcu unele mizerii, punndu-1 intre altele
dupg cte mi-a povestit
sg repare broastele usilor
si sg fad si alte lucrgri de acgtuserie, cgci Averescu fusese elev
al unei scoale de meserii. Claudian, ca si Averescu de altfel si ca
si multi din subofiterii care rvneau a cgpgta epoletul, a muncit
mult si a muncit nu numai ct a fost in scoalg dar si dupg cc a
ajuns ofiter si muncea mult si cnd 1-am cunoscut eu. De fapt se
ocupa de cele mai mici amgnunte si Igsa foarte puting initiativg
celor in subordine. Este adevgrat c nu prea putea pune temei pe
dorul de mund si pe constiintiozitatea tuturora. Pe lngg munca de

administratie si de conducere zilnid, care ii cerea aproape toat


era prezent la cazarmg intotdeauna in orele de serviciu
ziva
mai muncea spre a se tine la curent cu cele cuprinse in drtile si
revistele militare romne si franceze.
Dorea sincer binele, era crutgtor de banii Statului si cinstit
Desteptgciunea ii era vie, avea un pronuntat simt al terenului (luase parte la ridicarea hgrtei trei) si conducea cu pricepere
batalionul in manevre.
Supgrndu-se lesne, nu pgstra ura si ierta usor.
Care-i erau slgbiciunile ? Afar-6 de mnie, de un cult
pentru biblioteca Grimaud, de
foarte moderat este adevgrat
oarecare timiditate fat de mai marii sgi, nu-i am cunoscut slbiciuni sau lipsuri. Era rezervat, bine crescut, nu-ti era rusine de
dnsul nici la masg nici in saloane, unde era foarte rezervat, si nu
era intrigant.
Nevasta lui. ca multe dintre nevestele de militari de atunci,
dgdea uneori
desi de o familie mai bung ca bgrbatul ei
impresia c nu era cu totul la ingltimea lui Claudian. Eu nu am
avut ins nici odatg s mg plng de dnsa.

www.digibuc.ro

La sinaia

117

Cci erau pe atunci sotii, ca acea prea bine cunoscut a unui


comandant de corp de armat, care se amestecau $i fie cutau a
impune anumite purtari ofiterilor, fie se amestecau in cgsniciile
lor. De altfel, povestile lui Kip ling arat cs a$a se intmpla $i in
alte armate. Nu am lsat nici odat ca sotiile $efilor sau a camarazilor s se amestece in afacerile mele sau s m. influenteze Intr'un fel sau altul. A$a de pild cnd, una dintre ele s'a certat
LU doamna D., rud cu ea dealtmintrelea, i ca s se risbune, la o
serat la Cercul Militar, a cautat, printr'o lichelut, s impiedice
ofiterii de a dansa cu doamna D., cu care dealtmintrelea nu se
prea dansa fiind o femee mai in vrst $i nu prea simpatic6., eu
care dansam nurnai cu dansatoare tinere i vesele $i care nu dansasem niciodat cu acea doamn D., m'am dus imediat s o invit
$i am trecut dinadins, cu dnsa la brat, de mai multe ori prin fata
doamnei ce interzise s se danteze cu doamna D., doamn pe care

am uitat s o invit s danseze in acea searl Stiu c s'a plns


lui Claudian, dar acesta niciodat nu a dat vre-o insemnatate
unor asemeni lucruri. Uneori comandantul nostru venia suprat
la cazarm. Trebuia s te fere$ti de a da ochi cu dnsul in asemeni cazuri. Sergentul-ajutant al batalionului, Pandele Melancro-

pol, despre care voi mai vorbi, afla de obicei din vreme aceste
suprri, mai ales cnd eram la Galati. i. ne prevenea, prin formula: domnul maior s'a ars cu ceaiul in ast dimineat. Toti
acei care nu erau siliti prin serviciul ce-1 indeplineau, puneau
atunci spatiul $i timpul intre ei $i major.
In ceace m priveste, Claudian vznd, in scurt timp, ea-mi
placea munca i c cram constiincios, m'a tratat ca pe un prieten

m'a nus la munc grea pe de o parte iar pe de alta a cutat

mereu s m indrume, s m ajute si s m imping inainte. Lui


precurn
mai ales administrative
Ii datoresc multe cunostinte
mrirea gustului de a munci. Dar despre astea se va vedea mai
departe.

Cine erau ceilalti ofiteri ai batalionului in care eram menit


s triesc i s muncesc mai multi ani ?
Cpitanul ajutor era un gorjan ludros lucru mare dar lipsit de cunostinte, lene$ fr pereche, f vicos si mare juctor de carti.
Nu avea nici-o autoritate si nu era luat In seam de nimeni.

Casierul, administratorul cl. II Atanasie RIcu, era ora de


treab, care muri curnd. Imi ddu imediat jumtatea soldei pe
Iulie, 138,85 lei, ce'mi pru o adevratc comoar cu care pltii
camera dela hotel $i-mi luai o odaie cu chink pe Furnica, Una

www.digibuc.ro

I ig

G-ral Radu R. Rosetti: MkturisirE

razarm. De mncat, dupa primele 2-3 zile, cnd cpitanul ajutor m ademenise s mnnc cu dnsul la bertia Oppler, am
mncat la o popot . pe care o infiintaser locotenentii (mai putin
Cerntescu care sta la cumnatul su maiorul Claudian) i ublocotenentii (mai putin Costandache care sta cu mama sa) la Milcu
acask Mncarea nu era extraordinar dar era fcut din alimente
bune si era indestultoare. Dup mese si mai ales seara se jucau
crti
mai cu seam poker
cu care prilej doi din cei mai
vechi scuturau pe ceilalti de economiile ce le fcuserk ct fuseser
cu batalionul pe granita Dobrogei. Eu, nejucnd cgrti niciodat,
plecam acas imediat dup mas sau cel mult jucam o partid
de table.
Convorbirea la masi se referea exclusiv la serviciu sau la
chestiuni militare, ca inainfri, povestiri despre serviciu aiurea, etc.

Nici-o preocupare intelectualk Mid s'a aflat ci voiam s


intru in $coala Superioar de Rsboi, c imi cumprasem programul amnuntit al cunostintelor cerute la examenul de admitere in
acea scoal i c incepusem s." citesc diferite crti (de mare folos

imi erau pentru aceasta zilele in care eram de gara. la Palat,

precum i Miercurile i Smbetele dup' amiaz), am fost luat In

primire de camarazi i mult neckjit. Nu m'am lisat ins si am


struit, Claudian Incurajndu-mi cnd a aflat despre scopul meu
cnd s'a incredintat c citeam. In cei cinci ani ct m'am nregtit
de acel examen de intrare am luat pe rand, in fiecare an, toate
chestiunile asa cum erau puse in program si am citit n crti si
regulamente tot ce gseam despre fiecare In parte, fcnd si, rezumate. La Sinaia am inceput prin recitirea regulamentelor si rezumarea lor in tabele i schite, precum am citit vre-o dou, trei
6.1.0 de tactic pe care le-am curnprat dup listele de subscriptie
ce veneau la batalion.
Pe ofiterul cu imbrkmintea, Bucur Tutuianu, un vrednie
contabil, II cunoscui mai trziu cci atunci era cu depozitul batalionului la Slatina.
Comandantul meu de companie era A. P., fost subofiter,
ajuns la finele carierei sale. Nu prea avea nici dor de munck nici
rvn' de inaintare si lsa compania pe mna sergentului major,
o bruf fr seamn care a trecut mai apoi in serviciul Sigurantei
Statului. $i pentru a am zis c sergentul major era o brutk am si
vorbesc de ceva dureros, de lzataie. Da, cu toate ordinele aspre secontinua a se bate In armat dar, ce-1 putin In corpurile de trupl
pe unde am trecut eu, nu mai erau batkile salbatice din trecut. Am

www.digibuc.ro

La Sinaia

119

lovit i eu, si am gresit, cte o palma ici, colo sau un lat de sabie.

Trebue facut insa o deosebire intre o palma data ici colea de ofiteri si salbaticele bati ale gradelor inferioare si mai ales ale reangajatilor. In 99/o din cazuri, soldatii nu simteau jignirea unei
palme, erau doar invatati de acasa cu asemenea tratamente; Ii
bteau printii, profesorii i toti reprezentantii autoritatilor; pot
spune chiar ca preferau bataia pedepsei cu inchisoarea, care atragea dupa dnsa ramnerea in cazarma, dupa eliberarea contingentului, un numar egal de zile cu numarul zilelor de pedeaps.

Se batea de altfel si in alte armate, lucru ce nu va s zic


c se facea bine. Greseala mea de a lovi
lucru ce nu mi s'a mai
intmplat dupa 1904
a fost cu att mai mare cu ct Tata mi-a

repetat totdeauneci bataia este o lasitate din partea unui ofiter


si cal degradeaza pe ostas. Meritul incetarei hatai in armata este
in mare parte a lui Alex. D. Sturdza (att prin ordinele de zi ce a
facut, prin tatal sau, sa fie date de Regele Carol I, ct i prin
educatia ce a dat-o nouilor generatii de ofiteri) precum si al campaniilor duse in aceasta privinta de unele ziare, printre cari cel
mai aprig a fost Adeviirul.
La compania a doua era capitanul P. D. si la a patra N. P.,
ambi slabi. La a treia era capitanul $tefan $tefanescu; si el, ca si
ceilalti capitani, provenit din subofiter, dar muncitor si energic.
S'a condus bine in marele rasboi si a ajuns inspector general al
jandarmeriei rurale.
Locotenenti erau : I. C. (neterminndu-si studiile, intrase in
armata ca voluntar i trecuse prin Koala dela Bistrita. Cunoscut
scandalagiu, btu i juckor de carti. Stagiul facut in armata
austriaca, din toamna 1899 pria in acea 1901, II civilizase. Casatorit cu o femee bine, s'a asezat dar a ramas un ofiter mediocru.
'L-am avut in subordine in timpul rasboiului la batalionul de mars
al Regimentului 47/72 Infanterie, si a comandat chiar regimentul
cteva zile in urma ranirei mele. Fricos lucru mare); Nicolae Farcasanu i Grigore Cernatescu. Iar sublocotenentii: C. Roman, Grigore Costandache, $tefan, supranumit Stan, Popescu, Haralambie
Milcu, Marin Ionescu, Gheorghe Barbulescu si Virgil Racoveanu:
una din primele mele
Cum eram sa descopar curnd
cu toata munca, cu toate imboldurile lui Claudian,
deziluzii
munca nu era idealul intregului corp ofiteresc al Batalionului 5
Vnatori, cum nu era nici al altor corpuri de trupa si In special
afara de maiorul Claual regimentelor de infanterie. De cetit
nu citea
dian si de Grigore, supranumit Goe, Costandache

www.digibuc.ro

20

G-ral Radu R. Rosetti: Marturisid

nici unul. Jocul de crti era petrecerea cea mai plcut a corpului ofiteresc iar in ceace priveste serviciul, aplecarea multora
prea s fie de a face numai att cat era trebuincios spre a nu da
de bucluc cu maiorul si a nu fi notat rau In memoriu.
De uncle venea aceast stare de lucruri, care atunci m'a scrbit, nscnd In mine, o recunosc, dispret pentru unii dintre camarazii mei ?

Lmurirea, cred azi, st In istoria armatei. Mari de ctiva


lefegii si de anumite bresle, principatele romnesti n'au mai avut,
dela mijlocul veacului al XVII-Iea, armate. Ne mai avnd armate

n'au mai avut nici cadrele trebuincioase acestora si s'a pierdut


traditia
desi au fost multi lupttori individuali
fireasc unor
asemenea cadre.
Dup cum este in deobste cunoscut, Rusii infiintnd, prin
regulamentele organice, militiile pmntene, nu au voit s alc-

tuiasei ostiri ci nurnai niste trupe de politie. Dac, la inceput,


multi fii de ai boierimii au intrat in rndurile militiei, numrul
lor a fost totusi mic fat de nevoile a-esteia si apoi serviciul de
politie ii a desgustat curnd fcndu-i s prseasc rndurile
ostirei. S'a simtit deci nevoia s fie primiti in rndurile acesteia
toti acei cari, de obarsie mai modest, de cultur mrginit si lipsiti de traditie militar, cereau s intre in rndurile ofiterimii, cu

gndul de a se ridica. Nu trebuieste uitat c Ora mult incoace


era o prpastie intre boierime 4i celelalte clase si c dac gradul
de ofiter nu aseza pe un om din treptele mai de jos pe aceas
treapt cu boierii, il apropia de acestia si-1 ridica din clasa in care
se nscuse si trise pn atunci.
Boierimea a fcut o mare, o foarte mare, greseal, mai cu seam dup 1848, neintrnd in mare nurnr in armat caci traditiile 4:
obiceiul de a stpni ar fi intemeiat o cla,1 ofitereasc mai indepen_
denta, mai constient de menirea sa si avnd traditia culturii. Dealtfel si celelalte clase mai ridicate au ficut aceeasi greseal si cu putine
exceptiuni s'au ferit s intre in armat, alegnd mai ales carierele
civile, desi de fapt acestea erau mai putin sigure. De aci s'a das-

cut si nevoia de a lua si subofiteri pentru completarea cadrelor


ofiteresti. Nu zic, si acestia au dat armatei unii ofiteri de valoare,
dar
afar de Averescu
nici unul n'a fost capabil de a crea
sau de a schimba lucrurile. Cultura lor, chiar dac era Indestultoare din punctul de vedere al cunostintelor militare, era foarte
mrginit din acel al cunostintelor generale.
A venit rsboiul Independentei. Acesta a invederat c, in

www.digibuc.ro

la Sinaia

121

.cea mai mare parts, corpul nostru ofiteresc nu era la inaltimea


cerintelor. 0 poruncitoare cerinta politica a facut insa sa fie nevoie sa se arate lumei cum ca armata romna a fost mai presus
deck acea a puternicei ei aliate. $i in puterea inertiei s'a repetat
mereu acest lucru. Laudele astfel vesnic reinoite au avut drept
urmare ca, incetul cu incetul, si armata 5i tara au capatat credinta
ca armata era la inaltimea nevoii. Pe de alta parte cadrele superioare ale armatei, ramase, pna aproape de finele veacului, aceleasi ca in 1877-1878, fireste ca n'au cenit sa se practice decAt
ceace faptuisera si dnsele adica putina instructie In ordine strnsa

incredintate fiind ca prin cteva iuruse se va isbndi ca in fata


Plevnei si ca la Sinai-clan.

Este oare de mirare ca asa recrutat curpul nostru ofiteresc,


era lipsit in majoritatea sa, cum am aratat cnd am vorbit de trecerea mea prin scoala militara, de o adevarata chemare pentru
meseria armelor, pe care o imbrtisase numai pentru ca sa-si asisi se
gure o pine ? Aproape toti ofiterii erau siguri pe atunci
multumeau
ca trebue sa ajunga la gradul de capitan. Era chiar

o adevarata axioma, ce se repeta mereu, ca de capitanie si de


moarte nu puteai scapa. Acestui corp ofiteresc nu i se cerea nici-o

sfortare intelectuala, nu i se pusese inca, drept tel, reintregirea


neamului, nu avea o doctrina de rasboi ($coala de Rasboi deabia
fusese creiata si pe bancile sale se capata o instructie mai mult

formalistica, in primii ei ani). $i daca era o villa, acesta era a


guvernelor care s'au &Ida mai mult la desvoltarea economica a
tarii dect a armatei si Intr'o oarecare masura a omului de bine
care a fost Regele Carol I. Om politic, la nevoie ca in 1877, bun
militar, primul nostru rege vedea viitorul prin prisma combinatrebuinicioase, este
tiilor diplomatice si a desvoltarii economice
adevarat. dar nu singurele trebuincioase. El nu se mai tinuse la
curent cu transformariile stiintei militare si mai ales era prea influentat de ce vazuse si faptdise la Plevna si de ce i se raporta
de catre sefii armatei, ei insusi nepregatiti si nedornici de a li se
turbura linistea. In anii de dupa rsboiul din 1877-1878 a lipsit
mult armatei un sef de felul generalului Ion Em. Florescu.
In ceace priveste corpul subofiterilor reangajati, efectivul lui
era foarte redus si se compunea din sergentul adjutant Pandele
Melancropol, sergentul major al companiei afara de rnduri si
ajutor la casierie Vasile Tomescu, din sergentii majori ai companiilor si din trompetul-major Marinescu, bun trompet clar, ca si
multi semeni ai lui, un betivan fara pereche; inalt, subtire, cu niste

www.digibuc.ro

122

G-ral Radu R. Rosetti: MArturisid

mustati impunatoare, totdeauna sclivisit i curat, dMaimutoiul


cum era supranumit, avea o infatisare ostaseasca in capul gornistilor sai.
Sergentii-majori de la companii, am Vorbit mai sus de acel

al companiei I-a, erau bieti tineri, muncitori, vaznd bine de

scriptele companiilor i neinchipuindu-si chiar de a putea merge


mai departe. Sergentul-major V. Tornescu era foarte destept,
foarte muncitor, cunostea cat se poate de bine contabilitatea (att
cea baneasca cat si cea In materie). De la dansul am Invatat multe

detalii ale serviciului. Esit la pensie cu gradul de administrator


sublocotenent in rezerva, a luat parte la campaniile din 1913 5i
1916-1918, imbogatindu-se i ficand apoi pe agentul electoral
prin Bucuresti; tentatiile au fost pentru dansul prea puternice
indata ce s'a ridicat din treapta de subofiter, lucru ce s'a intamplat
multor subofiteri ajunsi sa poarte epoletul.
Dar cu mult cel mai bun dintre toti si desigur din marea
majoritate a subofiterilor reangajati ai armatei era sergentul adjutant P. Melancropol. Destept, priceput, avnd cteva clase de
liceu, foarte calm, foarte constiincios i credincios serviciului, bine
crescut, era un orn de nadejde si care se impunea chiar sefilor sai.

Retras la Constanta, dupa implinirea anilor de serviciu, a fost


numit controlor al perceptorilor comunali, implinind si acest ser-

viciu in cel mai constiincios chip, ceace a facut cal a limas in


slujba chiar and se schimbau primarii si consiliile comunale.
Trupa era recrutata din judetele Gorj, Olt, Romanati
Valcea (eram singurul Moldovan din intreg batalionul, dar n'am
avut niciodata vreun neajuns din aceasta pricina. Dealtfel niciodata nu am gasit in armata manifestndu-se sentimente regionaliste altfel decal in gluma; eram cu totii, 0'1 dup marele rasboi:
Romani). Facnd serviciul trei ani in cazarma, cu foarte rare si
foarte scurte Invoiri acasa, ostasii capatau o buna crestere, erau
faceau constiincios datoria; cu buna vointa cautau
disciplinati
sa invete ceeace li se arata si pricepeau iute. Efectivul Indestulator
de mare (22 ofiteri, 444 oameni de trupa, prezenti la inspectia
Regelui, la 13/25 Octomvrie) si constant Ingaduia sa se faca instructia In bune conditiuni. Dar firea lor de Olteni aprigi la astig
se arata si sub uniforma. Dinteo cearta a doi dintre ei, am constatat
ca-si imprumutau unii altora bani cu dobnzi care apropiau suta 'n
sut pe saptamna. Revolta mea o aratai maiorului (nu stiu cum
tineam In acea zi locul comandantului de companie) care. Oltean
si el, i cam batu joc de naivitatea mea i m sfatui sa las oamenii

www.digibuc.ro

La Shia la

123-

ss se descurce singuri, cci toti practicau aceleasi moravuri cm

tresti, lucru de care m convinsei cu prisos in cei patru ani in


timpul crora trii cu
DacA erau isteti, nu erau toti destepti. Acel ce tinea ins
recordul prostiei ca si al murdiriei in compania I-a era un tigan
anume Dni1t, pe care mi-1 ddu Claudian inteadins ca ordonant.

Maiorul nostru avea in privinta ordonantelor ofiterilor necskoriti o teorie, care la prima vedere prea ademenitoare $i anume c
trebuia s li se deie cei mai pro$ti dintre soldati, pentruc, ofiterul fiind burlac, avea vreme s se ocupe de acest osta i putea
s5.-1 instruiasc. Eu stiu c nirnic nu am putut scoate din Dnia,
care a rmas tot prost, tot lene$ $i mai ales tot de o murdrie extra_
ordinar $i de nevindecat. Am avut in urm multe alte ordonante_
n'a$i putea,-in general vorbind, luda indeajuns acesti servitori
cu deasila, att de credincio$i celor pe care ii serveso. Cunosc nenumrate pilde de asemeni credincioase slujbe i in timp de pace

si in timp de rsboi (cum a fost de pild Matei Vlajoagl ordonanta dela caii mei din'nainte si din timpul rsboiului). aim cunose foarte multe pilde de adevrat prietenie ce a legat ofiteri
$i familiile lor de fostele lor ordonante. E spre cinstea $i a unora
si a altora $i dovedeste
nici toate ordonantele nu erau Dnili
si c nici toti ofiterii i sotiile acestora nu au fost $i nu sunt brutele ce se arat uneori prin anumite publicatiuni, desi erau $i clin-

tre ace$tia, ca sotia unui cunoscut ofiter general, care a pkimit


pe urma rutkii sale.
Programul ne aducea la cazarm dimineata i dup amiaz,

afar5, de Miercuri si Smbka dup amiaz cnd trupa i spla


rufele $i de Duminica dup amiaz cnd cram liberi.
De obicei dimineata eram inghesuiti toti pe micul platou
deasupra cazarmei, unde se fcea aproape exclusiv instructie in
ordine strns (scoali de companie $i de batalion) $i foarte rar
desf4urarea in trgkori a vreunui pluton ; totul foarte formalist,
fr ideie tactia $i avnd un singur scop: o mare uniformitate in
executare. Tragerea se facea in Valea-Rea, fr sistem, fr control $i numai spre a putea completa imprimatele respective. De$i
regulamentul prevedea anumite distante, tinte i positiuni de tragere, pentru fiecare sedint, toate tragerile se fceau la o aceeasi

distanti, cam 80 pasi. Nu invtasem in $coala militar nici s


trag, nici cum s invt pe altii, lucru ce am invtat numai mai
tarziu. Tragerea era un exercitiu care plictisea atunci pe ofiteri;
la sedintele de tragere de cele mai adese ori sateau la taifas:

www.digibuc.ro

G-rat Radu R. Rosetti: Mirturisld

lasand pe sergentii majori osa fabrice tuburi, cum s'a zis ulterior
adica sa traga cu trupa, indiferent cum, numarul de cartuse hotarit
de regulament. $i totusi maiorul nostru, bun trgator de felul sau,
pricepea nevoia acestei instructiuni i dadea ordine severe pentru
executarea ei conform regulamentului. Ocupat insa cu administratia, nu controla deck foarte rar si cu toaff supararile pricinuite de
acest control tragerea unna ca mai inainte. Toamna, trziu, ne-a

dus inteo zi cu intreg batalionul, la \Jarful cu Dor ca s. facem

tragerea de lupta; rezultatul (cel real nu cel scris in darile de seama) fu cat se poate de slab. Campania dusa de Alexandru Sturdza
in aceasta privinta (scandalul ivit cu prilejul darei in vileag a faptului c un capitan din garnizoana Calarasi punea trupa s. traga

in Dunare sprz a putea preda numarul de tuburi rezultand dela


tragere), ofiterii intorsi din armatele Austro-Ungare si Germane
si infiintarea $coalei de tragere a Infanteriei, au facut ca peste
cti-va ani instructia tragerei sa apuce pe calea cea buna. Azi
(1933) metodele de instructie sunt bune, dar nu tiu daca armata
are toata cantitatea de cartuse trebuincioasa pentru asemenea

exercitii.

In tot timpul cat am stat la Sinaia nu am facut un singur


exercitiu de serviciu in campanie; am esit din cazarma de doua
ori, odata pentru a face un mars, fara ideie tactica, la Azuga
altatlata am facut un mic exercitiu de lupta la Busteni.
Daca am semnalat mai sus, cnd am vorbit de ofiteri 5i
semnalez aici din nou greselile
cum voi arata mai departe
greselile mele proprii
nu o fac din dorul de a critica, ce-mi
este strain, dar din acel de a arata adevarul 5i de a folosi poate
celor ce vor ceti odata aceste randuri.
Dupa amiaza se faceau de obicei teorii de ckre gradati, sub
supravegherea unui ofiter de companie. Aceste teorii constau in
invatarea pe dinafara a anumitor parti din regulamente, pe care
soldatii le repetau papagaliceste, far, a le pricepe, ctrn nu le pricepeau niri gradatii care le predau. Erau adevarate 5edinte de
-canon pentru trupa.

Dar cum era sa se modifice chipul de instructie cnd sefii


se declarau multumiti de rezultate 5i cnd seful suprem nu cerea
altceva la inspectie de at ceea ce se pregkea saptamni dearndul,
fcndu-se repetitii de ceeace urma a se prezenta la inspectie ?
Inspectia Regelui avu loc la 13/25 Octombrie, de fata fiind 5i
printul Bernhard De Saxa Meiningen 5i printul Ferdinand, precum
sefii ierarhici. Batalionul s'a prezentat bine, precum a aratat

www.digibuc.ro

La Sinaia

Regele la critic dar nu s'a fcut (cum nu se fcea niciodat) nici


tragere, nici exercitii de serviciu in canipanie sau teme tactice,
toat atentia fiind indreptat asupra tinutei, asupra miscrilor in
ordine strans si a gospodriei.
Am avut si necazuri pentru c trupa
si dela ea am luat si
noi
a fost bolnav de oreioane, boala care a tinut pan la ple-

carea noastr din Sinaia. S'au acut inspectiuni sanitare si s'au


luat fel de fel de msuri, dar boala si-a urmat mersul pn ce s'a
stins singur.

0 alt latur a sei viciului era aceea de gard la castelul


Peles, un serviciu plcut in timpul cruia ins erai dator s rmai

24 ore, in mare tinut, in corpul de gard, unde puteai citi in

liniste sau privi la lumea care trecea prin fata corpului de gard.
Cetitor pasionat, mai ales de crti de istorie si de memorii, citeam
orisice imi cdea in mn. In vara aceea am citit, pe lng crtile
englezesti ce-mi imprumuta familia Kennedy, crti de Tolstoi.
Mi-a plcut mai ales La Guerre et la Paix, pe care am citit-o de
2-3 ori in sir, si crtile fratilor Paul si Victor Margueritte, imprumutate si unele si altele de d-na Esmeralda Manu.
Cnd erai de garcl luai parte la masa familiei regale, atat
la prnz cat si seara. Inainte de prnz trebuia s te prezinti ad jutantului de serviciu. Erau atunci adjuanti regali:.coloneii I. Manu
si Priboianu, ambii oameni stersi dar bine crescuti, locotenent-colonelul G. Georgescu si locotenent-comandorul Gracovski, amandoi

tfnosi si crezndu-se datori a face intotdeauna cte o observatie


ofiterului de garda.
Dupi prezentare treceai in sala maur, unde personalul
Curtii si invitatii se asezau in form de potcoav, doamnele la
dreapta iar domnii la stnga, ofiterul de gard tocmai la capt,

intre domni si doamne. La ora precis (13 pentru dejun si 20

pentru prnz ). se deschideau usile din sala de biliard si adjutantul


de serviciu anunta: Majesttile Lor. Regele cu Regina, cu membrii

familiei sau cu oaspetii princiari inaintau si, dup ce salutau pe


toti cei de fat, convorbeau cu fiecare din cei aflati in sala maur,

Rege incepand cu brbatii iar Regina cu doamnele. Prima dat


cnd fusei de gard, cum ajunsese Regele in fata, incepui a pronunta formula de prezentare cnd Regele m apuc usor de guler.
Inghetai, inchipuindu-mi c aveam ceva neregulamentar la guler.
Cand colo, Carol I imi spuse c-I pare bine a m vedea acolo,
c stie cine sunt si c isi aminteste bine de mine din inspectiile
facute la scoala militar. R5suflai usurat! M intrebg despre Tata

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rose Ili: Mirturisiri

126

apoi ma prezinta Reg?nei care ajunsese si Ea pana la mine. Ori


de Cate ori eram de garda, amandoi aveau cuvinte amabile pentru
mine, iar Regina rna retinea de obicei seara spre a asculta miwica
sau a dansa, mai ales and erau si doamne tinere sau domnisoare.
Reginei li placea sa povesteasca dar Ii placea i sa se asculte

se imbata de propria-i vorbire. Fire de artist, desteapta, dorind


binele, entuziasta, era usor exploatata de oameni putin scrupulosi. Daca din punctul de vedere literar, influenta ei nu a fost nici
mare, nici nu s'a mentinut, in schimb a avut o foarte mare $i buna
influenta in ceeace priveste formarea gustului muzical la noi. Ei
-1

se datoreste, in primul rand, faptul ca la Bucuresti s'a fcut

si se face muzica at:At de bun.

Cu prilejul meselor dela Pe le$ am vazut bine inteles rnulta


lume. In afara de personalul Curtei ca doamna Olga Mavrogheny,
marea doamna de onoare, femeie desteapta dar avnd sub formele
cele mai discrete o limba din cele mai ascutite, apareau dese ori
T. Kalinderu multumit de persoana sa, sententios, ridicpl dar foarte
mult apreciat de Rege $i Regina, Al. Steriadi directorul rese lintelor regale, un orn de treaba si foarte modest, Lecomte du Nouy

arhitectul si fratele sau pictorul, apoi ministrii care veneau sa

lucreze cu Regele, diplomati, printul si printesa Benhard De Saxa-

Meiningen prieteni ambii ai Regelui Carol si bucurndu-se de


increderea Lui, si altii. Acolo cunoscui si auzii inti pe G. Enescu,
genialul muzicant, pe atunci un tanr de 18-19 ani $i de o grozava
timiditate. Odat vazui i pe tatal sau acolo, orn 'modest si la
locul lui. Tot atunci cunoscui intai pe Edgard Dall'Orso, secretarul
Reginei Elisabeta. De$tept, viu, bun muzicant, orn cult, era, dar

facea mai ales pe nebunul; vesel, ne facea sa radem mult si

cate odata aducea un suris chiar pe figura severa a Regelui Carol.

Dupa masa de seara suveranul juca fie o partida de bridge, fie


una de biliard.
Vremea libera o petrecearn plimbandu-ma prin Sinaia $i imprejurimi, unde am vizitat si diferitele fabrice, mergand la Bra$ov
(135.5eam pentru intaia oara peste granita), fie cu camarazii din
batalion, fie cu lumea din Bucuresti stand pentru var in Sinaia.
Aceasta lume, unde ma duse G. Cretzianu, care era s-mi devina
cumnat, ma primi foarte bine. Dar Inainte de a vorbi despre clansa
sa vorbesc de G. Cretzianu care mi-a fost nu numai ruda dar un
bun $i foarte credincios prieten. Om citit $i foarte destept, Johny
(nu $tiu de ce i se daduse acest nume) Cretzianu era un foarte pla-

-cut tovaras. I se imputa ca era cam snobb, dispretuind adica

www.digibuc.ro

127

La Sinaia

pe acei care nu se coborau din cele ma vechi si mai bine inzestrate

familii. Un grunte de adevr era in aceasta dar Cretzianu era

totdeauna de o perfect urbanitate cu orisicine. Diplomat cu intermitente si la un moment dat deputat, a rmas, si in diplomatie si
in politic ca i la vntoare, un amator. Cunostea multe anecdote pe care le povestea cu haz. Era atunci Vduv, sotia lui, Zoe
$tirbei, murind cu 3 ani Inainte de febr tifoid la Constantinopol.

Sta cu mama lui, la care am avut o foarte bun primire. Copii


si gemeni, Gheorghe si Alexandru, erau atunci foarte drguti
lAietasi de 4 ani, foarte vii si cu mult vino incoace, cu cari m'am
imprietenit imediat. Erau Ingrijiti de Lucretia Bengescu, pe care
o numeau Chei-Chei, o femeie de neam bun dar scptat i erau
nedespktiti de o ctea fox-terier numit Nitouche. Cretzeanu s'a
ingrijit ca s cunosc cat mai mult lume. Prin el am cunoscut
pe sora lui, c'storit cu colonelul I. Manu, atunci adjutant al
Regelui, care au fost totdeauna foarte buni cu mine.
Nu era prea destept Joan Manu si cunostintele sale militare
erau cam invechite dar era orn foarte bine crescut, cu frumoase
sentimente, de o discretiune cu totul deosebit, ceace II ficea cu
deosebire bun pentru slujba ce indeplinea si in care era foarte
mult apreciat de Regele Carol.
Prin Cretzianu am cunoscut pe Iancu Lahovary in casa ckuia

am dansat si prinzit de mai multe ori, pe btrina doarnn Zoe


Sltineanu, In casa careia, atat la Sinaia cat si la Bucuresti, am
petrecut multe seri placute inveselite de convorbirile fiului
nurorei sale, ambii foarte destepti i culti, pe Sir John Kennedy,
ministrul Angliei cu care si cu familia airuia am legat prietenie,
pe Brown
secretarul de multi ani al Legatiei Engleze supranumit Braunescu din cauza acestei lungi sederi 14 noi i pe multi
altii. 0 sum de domnisoare intre care se deosebeau prin frumusetea lor surorile Bengescu( fiicele doamnei Bengescu nscut Rosetti, femee cu mult farmec si cu un tact deosebit care era doamng

de onoare a Reginei Elisabeta: Ella, o viziune de frumusete


gingisie, care s'a maritat cu G. Baicoianu, fiul generalului Sergiu
Bacoianu, Mimi, devenit sotia omului de bine care este Niculae
Racotta si Ina dou fete mai mici, Elise si Zo, care nu eseau
atunci in lume), surorile Bleanu (Emarmela cstorit ulterior cu
Robert Roma, Yvonne caskorit cu Niculae Ghika Comanesti $i
Lysbeth cistorit cu Gheorghe $tirbey), Yone Kennedy, nu att

de frumoas dar avnd mult farmec i fiind de relatii att de


i plkute; altele vioaie ca Bob Soutzo, etc., fkeau ca

sigure

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosetti: Mirturisirt

128

seratele s fie plcute i vesele. Toat aceast lume ducea la Sinaia

aceeasi viat ca la Bucuresti, adic fcea vizite si se vedea des,


fcnd din cnd in cnd i ate o plhnbare spre castelul Pe les.
Sporturi nu se practicau atunci, afar de putin tennis iar plimbri
mari in munti nu fceau dect prea putini.
Am stat la Sinaia pn dup plecarea Familiei Regale, plecare ce a avut loc in ziva de 20 Noemvrie (2 Decemvrie). In acea
zi ne aflam in salonul grii din Sinaia si am fost martori la urmtoarea scen : printul Ferdinand a luat de mn pe Regina Elisabeta si pe principesa Maria (se uitau fiecare in alt parte
era
neintelegere intre dnsele, neintelegere despre care se rspndise
svonul pin la noi) i trecnd prin fata noastr, pe cnd Regele
vorbea cu autorittile, le-a dus prieteneste pn la vagon, vorbindu-le vesel.

Cte-va zile in urmi, am plecat si noi la Bucuresti, unde


batalionul s'a asezat inteo parte a cazarmii Cuza Vod (ocupat
acum de O. N. E. F.) cealalt fiind a Regimentului Mihai Vitea7u1 No. 6.

VIII

LA BUCURE$T1 1899-1901
Primul lucru care-1 fcui, cum ne stabilirm in Bucuresti, fu

de a m imbolnvi de orelion, board ce o luai dela ostasii din.


companie si care rn ficu s lipsesc dela inspectia general din
acel an.
Cum m fcui sntos, reincepui serviciul i instructia recrutilor companiei pe care o incepusem la Sinaia, instructie pe care

o fcui cu stnacie, nefiind bine pregait. Dac cptasem oarecare notiuni de conducerea unei unitti, nu fusesem, precum am
mai spus-o, deloc preatiti pentru rostul de instructori. Incepui
s caut prin crti
de mult folos imi fu ulterior Essai de psychologie militaire de D-rul Cmpeanu
ceeace imi fu cu att mai
usor cu ct fui numit ofiter cu biblioteca, sarcin ce nu fu grea
pentru-d, afar de maior si de Costandache, nimeni nu cerea,
niciodat vre-o carte. Cnd luai biblioteca in primire, bgai de
seam ea' cea mai mare parte a cgrtilor era cu foile netAiate, ceia-

ce m fcu ca, fiind de serviciu inteo Duminici dup amiaz,


concentrez toti sergentii din batalion, punndu-i s taie foile

www.digibuc.ro

129

La Bucure0 1899-1901

crtilor si s pun stampila batalionului pe acestea. Biblioteca nu


era bogat dar cuprindea indestultoare crti pentru mine, ingduindu-mi s urmez pregtirea pentru examenul de admitere in
Scoala de Rsboi, pregtire ce o fceam mai ales in zilele de
srbtoare si atunci cnd eram de gard la unul din palate. Cci
in Bucuresti serviciul de garnizoan ne lua foarte mult vreme.
La cinci zile batalionul nostru era de serviciu si atunci intrau patru
ofiteri in gard : ate unul la Palate le regale din Ca lea Victoriei
oi de la Cotroceni, unul la Camer si altul la Senat. La Cameri,
care era atunci in vechiul. local si la Senat, serviciul tinea numai
ct tinea sedinta si rolul ofiterului consta in a se prezenta presedintelui si a sta inteun anumit loc pe timpul sedintei. Nu am fost
niciodat de gard cnd a avut loc vre-o desbatere mai deosebit
si odat am fost chiar grozav de pclit. Sedintele Senatului (02duit atunci la Universitate) erau mult mai scurte si avnd in acea
zi o invitatie la un ceai dup amiaz $i seara la o mas in oras,
fiindu-mi rndul s fiu de gard la Camer, am cerut lui Stan
Popescu (crui ii venia rndul la Senat) s fac schimb cu mine,
ceea ce acesta a primit. Cnd colo, la Senat, Ilariu Isvoranu, orn
lung la vorb si mare isvor de vorbe late, interpela guvernul asupra aprovizionrii cu fin prost, fcut de Fleva. $i di, si di si

iarsi di... si $edinta s'a ridicat pe la ora 20, astfel c nu am


Putut merge nici la ceai, nici la masi.

La palate serviciul tinea 24 ore. La cel din Ca lea Victoriei


luai masa cu personalul palatului (adjutant, secretari, etc....) si erai

scit mereu de ofiterii de rond, de acei dela comenduire, cci


erai in calea bor. Dar aveai vreme destul ca s citesti. La Cotroceni luai masa cu familia princiar; printul Ferdinand, sfios ca
inftisare, se arta simplu si fr tfn si te intreba totdeauna
ceva despre serviciu, cteodat fcea glume; principesa Maria ne
spunea numai bun ziva. Dup ce in anul urmtor s'a stiut a
vorbeam englezeste, am fost asezat lng Miss ffolliot, guvernanta

copiilor, cu care am stat cte odat singur la mas seara, cnd


printii mncau singuri sau prin oras si nu era adjutantul de serviciu prezent. Convorbirea ei era interesant, mai ales c li plceau crtile lui Rudyard Kipling, precum imi plceau si mie foarte
mult, si pentruc cunostea chiar pe unul din eroii lui Kipling,
Stalks', mai trziu generalul Dunsterville. Imprtsea deasemenea
gustul meu pentru romanele istorice englezesti.
Mari de grzi (si batalionul ddea $i multe grzi comandate

de subofiteri: la inchisoarea. militar, la depozitul de furaje, la


g

G-ral Radu R. Rosen!: Marturisiri

www.digibuc.ro

130

G-ral Radu R. Rosetti: Marturisid

comenduire, etc., ddea si plantoane la domiciliul diferitilor gene-

rali asa cin ziva cnd intra de garda nu mai rmneau in cazarm deck recrutii, dela care se luau chiar uneori i instructorii),
serviciul de garnizoan ne mai cerea corvezi i ne consemna in

cazrmi sau ne fcea s stam lungi ore in diferite cartiere cu

prilejul manifestatiilor politice, cum au fost de pild acelea cnd


cu afacerea Hallier, pricinuitoare de mare zan si enervare in
lumea politic si in publicul bucurestean. Atunci am stat mai multe

dup amiezi cu trupa in jurul Curtii de Conturi (unde judecau


arbitrii), in cazarma pompierilor sau in curtea Universitatii. In
acest din urm loc am stat o zi intreag in ceat si am fost patrunsi de umezeal. Barbu $tirbey trecnd pe acolo, m'a vzut
m'a intrebat ce Mceam; vzndu-ne cuprinsi de frig s'a dus peste
drum la Cosma si a pus s ne trimit tuic cald care a fost mult
apreciat de noi. Aceste nelinisti au tinut de la 28 Fevruarie pn
la 1512'8 Martie 1900, pentruc liberalii au tinut mereu Intruniri de
protestare si au agitat strada, cu oarecare temei dealtmin'erlea,
pentruc, desi nu se putea s nu admitem tribunalul de arbitraj, R.
Poincar, care era avocatul lui Hallier, nu a usurat lucrurile prin
cte-va esiri ne la locul lor, ceeace a avut drept urmare ca si fie
rau vazut chiar in cercurile cele mai francofile.
Inmormntrile (se ddeau atunci unitati de onoare la inmorrnntarea oricarei persoane decorate) ne luau deasernenea multe
dup amiezi.
Tot in afar de cadrul serviciului in batalion era si acel de
aparator la Consiliul de lasboi. In acea vreme nu se pomeneau
avocati in fata acestei instante judiciare sau numai extrem de rare
ori i apararea acuzatilor se acea prin apartori numiti din oficiu
si luati pe rnd dintre locotenentii si sublocotenentii din garnizoan. Zadarnic s spun csi acest serviciu era ru fcut, cci nici
unul dintre noi nu cunostea dect foarte vag codul de justitie militar si nici nu aveam timp s studiem fiecare caz, deoarece nu

ni se ddea drumul dela cazarm deck in dimineata cnd era


procesul. Norocul era c procesele erau foarte simple, dezertri
sau furturi si c consiliul nu era prea aspru. La primul meu proces presedinte al consiliului era colonelul Zosima, pe care-1 plictiseau grozav procesele si care era expeditiv. In acest proces acuzatul era un tigan care mai dezertase nu stiu de cte ori. Ordonanta de dare in judecat era numai de cteva unii. Comisarul
regal spuse foarte putine cuvinte si apoi Zosima se adres ctre

www.digibuc.ro

131

ta Bucureffl.1899-1901

mine si imi spuse : fii scurt. Ce ceri ? Achitare sau indulgent ?


Si asa proceda cu totii.
Cnd eram la batalion fceam instructie, dup tipicul artat,
in mica parte din curte ce era dat nou si in partea de jos unde
este acum stadionul O. N. E. F. Acolo se fcea ordinea strns,
acolo (intr'un spatiu de circa 100/250 metrii, pe care se exercitau
patnt' companii) se fceau desfasurari in trgatori, serviciul in

campanie si lucrri de fortificatie pasagera. In timp de un an

si jumtate ct am fost la Bucuresti, am fcut numai dota marsuri


cu batalionul, unul 'Ana la Militari si celalt la Bragadiru, i nici
manevr cu alte trupe.
Marsuri nu se puteau face pentru ca, din cauza serviciului
in garnizoan ramnea putin vreme pentru cealalt instructie
pentru c parsirea garnizoanei nu se putea face dect cu autorizarea comandamentelor superioare; acestea ins nu erau bucuroase s fie tulburate in linistea lor. Cat despre exercitii cu arme
combinate
afar de epoca manevrelor
nimeni nu se gndia
la asa ceva. Cu toate c pe cmpul Cotrocenilor erau unitati de
toate armele, odat nu s'a dus o unitate de o arm s vad cum
erau i ce fceau cele de celealte arme.
In schimb am luat parte la multe parazi (10 Mai, 28 Noemvrie, 6 lanuarie, Paste), ale cror preatiri cereau foarte mult timp.
Cum se fcea prirnvara, mergeam de faceam instructie pe cmpul neted al Cotrocenilor, unde veneau si celelalte trupe ale garnizoanei. Tot la Cotroceni, la poligonul garnizoanei, fIceam sedintele de tragere la tint, in conditiuni superioare celor dela Sinaia, dar Inca departe de ceeace ar fi trebuit s fie.
In cursul iernei maiorul Claudian ne-a dat mici teme tactice
cle rezolvat in scris si a fcut cu noi mai multe teme pe hart, ca

joc de rsboi. Insgrcinat fiind a fi secretarul acelor sedinte


care se fceau dup un procedeu formalistic
am invatat mult.
Deasemenea mult folos am tras mai in urm, dar multe plictiseli
am avut atunci, prin indeplinirea slujbei de ofiter cu ca.zarmarea,
care era o prea bun scoal de gospodrie.
Primvara ne-am mutat din cazarm in brcile dela Cotro-

ceni, in care conditiunile de trai ale trupei erau mai rele ca in


cazarma. Acolo a venit, in ziva de 12/24 Mai 1900, principesa Ma-

ria, s deie, dup moda englez, cte o ramur cu flori fiecrui


ostean din batalion. Maiorul nevorbind dect romneste, m luase
in acea zi pe lng dnsul spre a vorbi englezeste cu principesa,
care a fost mirat de a auzi vorbindu-i-se in limba ei.

www.digibuc.ro

I 32

G-ral Radu R. Roseffl: Mkturisirk

Serviciul, de care ma legam din ce in ce mai mult, nu ma.


impedica sa Petrec. Petrecerile insa asa cum la practicam eu ma
rar
desparteau mult de camarazii mei. Daca si eu mergeam
si prin localurile de petrecere de
caci aveam si putine mijloace
noapte, de obicei petreceam mergand, cum se spunea atunci: in
lume, adica la ceaiuri, mese, serate si baluri ale celor mai suspusi prin nastere sau prin avere, cu multi din cari eram inTudit.
In aceste petreceri se dansa mult mai mult ca azi si dansuri mult
mai vioaie. Mie imi placea mult dansul si jucam cu patima. Este
adevarat c erau atunci dantuitoare neintrecute ca Olga Catargi,
Nadje Stirbey, surorile Emanuela, Yvonne si Lysbeth Baleanu,
surorile Adine si Lisette C. Ghyka-Deleni, Jeanne si Denise Henry.
ca cele cu care dansasem la Sinaia si multe altele, mai erau apoi
si d-na Bamberger, neintrecuta tapeuse la pian si Cristache
Ciolac, lautarul fara pereche, favoritul general care insa nu .si-a
pierdut niciodata cumpatul si a limas totdeauna cuviincios; valsurile si bostonurile cntate de ei te duceau fara voia ta. Nu pot
formula destul de plastic senzatia de placere a unui vals cu o

buna dansatoare (nu am dansat deck foarte rar cu dansatoare


care nu dansau perfect; nu era politicos este adevarat, dar dansam

pentru placerea de a dansa si nu pentru a tali pe cineva greoi


sau care nu putea urma perfect tactul muzicei) pe un bun parchet,
dusi de muzica d-nei Bamberger sau a lui Cristache Ciolac.
Nu m margineam insa sa dansez numai valsuri si bostoane.
De la inceput am facut parte din Chindia, asociatie care propaga
gustul pentru dansurile nationale, prin intruniri saptamanale in
sala Richter. In aceste intruniri, in care se juca exclusiv dansuri
nationale, doamnele si uneori chiar unii domni purtau rostumul
national. A fost una din manifestatiile reartiunei contra strainismului, reactiune atk de vie in anii 1900-1910. Mai tarziu
in
1910
aceasta asociatie a facut chiar un apel public pentru culegerea si publicarea dansurilor nationale.
Deasemenea luam parte la convorbiri placute si auzeam discutii Intre cei mai pregatiti si mai bine informati si despre evenimentele la ordinea zilei si despre diferite scrieri. Asa de pilda
la Elisa Marghiloman nu se auzeau numai stiri politice ci, doritoare de a sti cum era ea, de tot ce putea framanta si da mintea
orneneasca, de o desteptaciune sclipitoare, citita, facea sa se nasci
discutiuni asupra feluritelor subiecte din toate ramurile gandirii
ornenesti. Nu mai putin interesante discutiuni auzeam la Jearb
Linche-Slatineanu sau la I. Bianu, la Sander Brailoiu si la altii

www.digibuc.ro

'La Bucure$11 1899-1901

133

i mai ales la noi acas, uncle Tata (stam cu totii In casele Orscu

in str. Mihai Vod, ceace imi convenea de minune cci eram


aproape de cazarm) vorbea cu mult temei despre tot ce se intampla, despre scrieri si despre lucrrile sale istorice sau pe care
le fcea la Ministerul Afacerilor Strine. Triam inteo atmosfer

intelectual, atmosfer In care incepea s plac din ce in ce


mai mult productiunea literar romneasc ce se inflti$a mai
puternic si incepea, dac nu a inlocui dar cel putin a phi spre

egalitate cu literaturile strine. Printre acestea domnise pan atunci

mai cu seam cea francez, desi si cea englez cu Kipling, pus


la mod de Elisa Marghiloman (care a $i tradus Cartea Jung lei pe
frantuzeste, dar n'a publicat-o, cum a tradus mai trziu Pandurul
de Bucura Dumbrav) incepea s plac multora precum se vedea
in convorbirile lumei bune din Bucuresti. Am urmat s fiu un
-cititor ptima$ a tot ce imi cdea In mn dintre scrierile lui Ki-pling, scrieri pe care nu numai ea' le-am citit dar le-am si recitit
-de multe ori si care au avut o puternic influent asupra mea.
Att nuvelele sale militare, din care am invtat mult In privinta
artei de a comanda, cat si celelalte nuvele, care toate scot in evident omul intreg, omul care face fat la imprejurri grele cu
mijloace putine dar isbande$te prin darzenie, calm si voint, mi-au
lsat toate, amintirea cea mai plcut si azi Inc le recitesc cu
mult multumire gsind In ele mereu pilde Imbrbttoare.
Este adevrat c aceast ltime bunk" de atunci, att de
mutt bulit, nu avea numai griji literare sau intelectuale. Poate
-c multi chiar nu aveau deloc asemeni griji. Dar era bine crescut
.si petrecerea In mijlocul ei era plcut, observndu-se un decorum care facea ca multe slbkiuni s nu ias la lumin. Petre.cerile aveau loc in case particulare, In cercuri inchise si foarte rar

se mergea la vre-un bal sau serbare cu intrare pltit, spre a

dansa
cel putin domni$oarele de lume bun
si numai dac
.era de binefacere sau patronat de anume doamne din lumea de
-sus. Relatiile erau mai formale ca azi, nu stiu ins daca aceasta
.se pomenea atunci de e$irea domnisoarelor neintovrhite de rude
foarte apropiate $i luck' in multe familii se urma moda francezi
-ca copii s se adreseze printilor la persoana a doua plural. Nu
'se pomenea atunci de esirea domnisoarelor neIntovrhite de rude
sau de persoane in vrst. Evident c lucrurile erau impinse prea
departe $i c viata In general a chtigat printr'o mai mare libertate
dat doamnelor $i domni$oarelor, dar $i trecerea peste margini a
acestei libertti, cu mergerea domni$oarelor in baruri publice si.

www.digibuc.ro

134

G-ral Radu R. Roseffi: Mrfurisirl

bautul de catre acestea acolo sau in camerile lor, in tovarasia de


tineri,. de fel de fel de bauturi alcoolice, nu poate fi spre binele
societatii in general si fiecarei fiinte femeiesti in parte.
Datoria de a face vizite nu era totdeauna placuta, cum nu
era placuta nevoia de a lasa carti de vizit la toate persoanele care
se numeau dupa sfntul sau sfnta zilei. Deasemeni i in privinta
Imbracarnintei era un mare formalism; niciun barbat nu s'ar fi dus
la un dejun mai putin inteun altfel ca in redingota, la ceai deck in
jacheta iar seara in frac; nicio doamna sau domnisoara nu s'ar fi
aratat la dejun, dupa amiaza i seara cu aceiasi rochie, sau ar fi
pus-o la doua baluri. Era scump evident si nu era chipul cel mai
priinciosi de a-si cheltui veniturile, dar in schimb ce plarere nu numai a ochilor producea atunci privelistea unei sli de bal sau a unei
sali de teatru. Mesele fridnos decorate, servitorii in livrele, muzica
buna. aciaugau si la placerea mancarei, cum menu-uri prea incarcate
dupa parerea noastra de azi, dar cu feluri alese 5i bine gatite ce

se digerau usor multumita bunei voie ce domnea la masa si a

vinurilor alese ce le intovaraseau. Pana i pentru cotilioane se dadeau amintiri de pret.


Printre casele in care mergeam mai des in anii 1899-1901,
au fost acelea ale Elisei Marghiloman, totdeauna draguta cu mine
si plin de farmec, a lui G. Cretzeanu la care luam masa de amiazi

in fiecare Duminica, a d-nei Slatineanu, a lui Sander Brailoiu,


I. Bianu (pe care mergeam sa-1 vad adesea si in biuroul sau la Aca-

demie), Arsne Henry, ministrul Frantei, Sir John Kennedy, mi-

nistrul Angliei, cu care legasem prietenie cu toata diferenta


d e va rqta dintre noi si cu care vorbeam mult despre intamplarile zilei (isbucnise rasboiul Anglo-Boer si-mi cerea a-i

tiri1e pe harta. In general aproape unanimitatea Romnilor au fost filoboeri ; fratii mei si cu mine sub inlamuri

fluenta cresterei noastre dar

prin faptul ca citind zia-

rele engleze aveam stiri mai amanuntite si mai adevarate

presa engleza nu a ascuns atunci de loc adevarul ori cat de umiam avut simpatie pentru Englezi),
litor era pentru Englezi
G. Vasescu (care se interesa mereu de cariera mea, de tot ce
armata si era un liberal tot asa de aprig), Beyens ministrul belgiei, Ion si Iacob Lahovary, D. Moruzy, P. P. Carp, G. Gr. Cantacuzino (Nababul), Alecu Catargi (supranumit: le grand homme).
C. 011anescu.

Am zis ca felul cum petreceam ma despartea de camarazii


mei. Acestia nu mergeau i cei mai multi nici nu doreau s mearga_

www.digibuc.ro

La Bucure0i 1899-1901

135

in lumea in care mergeam eu, prin urmare nu era nimic, in afara


de serviciu, care sa alcatuiasca legaturi intre noi. Apoi dela venirea noastra in Bucuresti au mai venit in batalion i alti ofiteri ca:
capitanul N., unul din cei mai mari mincinosi pe care sa-i fi cunoscut, brutal, lenes, nedestoinic ca militar, jucator de carti, vesnic
dator, care a coborat nivelul nostru moral; ca P., pe atat de lenes
cat era de nepriceput; ca locotenentul N. R. C., fire buna dar care
era cu totul strain de militarie. Se lauda mereu, ca si N., de succese feminine inchipuite si era mereu cu gandul aiurea. Iata doua
intamplari: iesind, intr'o dupa amiaza de iarna, dela cazarma am
plecat cu mai multi camarazi, printre cari N., N. R. C. si FarcIsanu
pe Calea Victoriei. N. ne pisase toata ziva, i in special pe N. R.

C., cu succesul ce l'ar fi avut pe Una o doamna din corpul diplomatic (!?), in acea noapte, la un bal mascat eu totul ordinar.
Nimeni nu-1 crezuse. La un moment dat ne-am oprit ca sa admiram fructele expuse in geamlacul magazinului Iulian Oprescu
(colt str. Doamnei cu Calea Victoriei). Deodata N. spune lui C.:
uite vezi asta-i doamna, imi face semn sa viu la dansa. Ne-am
intors cu totii s vedem persoana indicata de N. Era o doamn
inteo birje care inteadevar facea semne spre grupul nostru. Cand
colo N. R. C. exclama: Este sora mea care imi face semn sa viu,
la masa, la dansa. Tablou ! N'a urmat nici provocare, nici explicatie; toti stiau, dela inceput ca lauda lui N. era o minciuna.
Primavara, pe campul Cotrocenilor, faceam scoala de cornpanie. Compania mea era in repaus i ne uitam la compania III-a
care venea spre noi in coloana de companie, cu N. R. C. inaintea
plutonuTui din cap. Comandantul companiei, capitanul Stefan
Stefanescu, care avea tocmai un glas foarte strident, comanda:
Companie, la stanga imprejur, mars ! Compania se intoarse,

land mersul inapoi, dar N. R. C., cu gandul aiurea, i urma


mersul peste camp, singur, cu sabia la umar. Fu vazut de generalul
Al. Tell, care se repezi calare la el si-1 trezi, berfelindu-1.

Cazut prizonier in 1916, N. R. C. a avut o purtare cat se


poate de demna.
Deasemenea au mai venit in batalion sublocotenentii D.
Fintescu, D. Vasilescu si I. Gerota.
La batalion se mai schimbasera iuedicii. Becherescu, pe
care-1 avusesem la Sinaia, i ispravise stagiul. Au venit apoi pe
rand ca stagiari: doctorul D. Noica, om foarte constiincios, cult,
eu care am-ramas prieten pana la incetarea Sa din viata; doctorul
Herescu iarasi foarte bun si doctorul Gheorghiu.
www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosetti: Mrlurisiri

136

Inca un lucru ma mai despartea de camarazi sau cel putin


de majoritatea lor. Am aratat ca la inceput n'am avut focul sacru
pentru cariera militara. Indemnul la munca al maiorului Claudian, citirea, instructia primului meu contingent de recruti, care
ma facu sa cunosc Romanii mai bine (vorbisem mult cu
le cunosteam familiile si pasurile, imi povestisera multe din obiceiurile lor), revenirea mereu in vorbirea Tatei a nevoii intregirei
Neamului, a facut ca s fiu cucerit, incetul cu incetul de marunea

rolului ofiterului, rol care sa devina pentru mine un adevarat


sacerdotiu. Acesta nu era insa punctul de vedere al tuturor ca-

marazilor.

In luna Iunie 1900 a avut loc nunta lui Matei Bals. Cu toate

eram in pat, cu o congestie pulmonara, m'am dus la acea


nunta. Intorcandu-ma de acolo am fost zarit de Claudian care
si-a inchipuit ca boala mea era un simplu chiul. A doua m'am
trezit acasa cu vre-o trei medici militari, veniti nu numai sa
controleze pe mine dar sa controleze si pe medicul batalionului
care ma vizitase i certificase ca sunt bolnav. M'au gasit bolnav
4i mi-au prescris sa nu. m mai misc din pat iar Claudian a venit
s xna vada i sa ma ocarasca pentru imprudenta ce facusem.
Mi-am petrecut vremea citind pe Stalky & Co de Rudyard Kipiing, de nu stiu cate ori in sir, fiecare data cu o reinoita placere.
Tata, fusese numit delegat roman in Comisia de revizie
decenala a granitei Austro-Ungara-Roman si in timpul verii a siat
la Vatra-Dornei, unde am fost $i eu sa-mi petrec inceputul concediului. Acolo mi-am gasit toata familia si am facut cunostint
cu Miko Balint, delegatul ungur i cu Dobrovici ajutorul s'Au.

Am fost cu dnii pe granita la Triplex Confinium i in alte


puncte si am facut cu Tata, cu fratii si cu sora mea, o excursie

in susul Bistritei pana la Carlibaba si apoi prin Rodna la Bistrita


Nasaudului i inapoi la Vatra Dornei prin pasul Tihautei. De la
Dorna ne-am dus la manastirea Neamt unde am stat 'Ana aproape
de sfarsitul concediului, mergand apoi la Sinaia unde fusestm
poftit de G. Cretzeanu si intorcandu-ma la Bucuresti la termina-

rea concedjului. Ai mei au plecat la Brasov unde au stat mai

multe luni, Tata fiind ocupat mereu cu revizuirea granitei.


La Bucuresti gasii atmosfera destul de incarcat. Cu Bulgarii era de mult conflict din cauza unor ostroave ale Diinarii.

Dupa o lege constanta, Dunarea se abate mereu spre malul ei


drept mancand din acest mal si mutandu-si talvegul mereu sore
dreapta. Astfel insule care se gisisera in partea bulgreasei

www.digibuc.ro

ta

137

Bucurepi 1899-1901

ajungeau cu timpul in partea noastra. Bulgarii sustineau ca ele


trebuiau Sa ramna ale lor, noi, pe temeiul c prin tratate mijlocul navigabil alcatuia granita, le socoteam ale noastre. De aci
conflicte agravate de interese locale. Un asemenea conflict aveam

atunci din cauza ostrovului Bujorascu. La aceasta s'a aclugat


faptul ca mai erau conflicte cu Bulgarii din cauza Romnilor
Macedoneni. Dar ceeace a deslantuit o adevarata furtuna a fost
asasinarea profesorului Stefan Mihaileanu de bulgarul Stoian
Dimitroff (22 Iulie/4 August 1900).

Neintelegerea fu marita si din cauza lui Alexandru Marghiloman, ministru al Afacerilor Stralne, care cauta o isbnda
personala. Armata era nepregatita, totusi fata de starea spiritelor
s'au luat oarecari masuri i s'au trimes la Cerna-Voda Batalioanele 5 si 7 Vanatori, trupe de geniu, artilerie de cetate si vase de
ale marinei, toate pentru a intimpina vre-un atac bulgar asupra
podului. Neintelegea nu a ajuns insa la o lupta cu armele din
.cauza mijlocirei Germaniei si fiindca Primul Ministru, P. P. Carp,
a batut din pumn in masa lui Marghiloman
mi-a spus-o in
urma Tata care aflase aceasta dela colegii din Ministerul Afacerilor Straine
si spusese hotarat ca nu va ingadui sa intre tara
in rasboi pentru mofturile sale.
Oricum ar fi, noi am plecat la 6/19 Septemvrie 1900, pentru
manevre dupa versiunea of iciala, dar avnd eke 160 cartuse de
rasboi pe oameni i chesoanele pline
dar fara cai
la Cernavoda. Eram convinsi,
trupa .si ofiterii tineri
ca vom ajunge
la rasboi i trebue sa marturisesc ca eu cel putin, dornic de a lua
parte la un rasboi, nu vedeam aceasta eventualitate cu neplacere.
Ajunsi la Cerna-Voda am bivuacat spre D. Dermengiu si am
fost pusi sa facem, impreuna cu un batalion de geniu, intarituri
in sectorul cuprins intre calea ferata i lacul Seimeni, pe cnd

Batalionul 7 Vnatori, cu alt batalion de geniu, faceau acelas


lucru la Sud. Artileria (baterii de tuntui de 105 lung) lucra sin-

gura la saparea locasurilor bateriilor sale. Singurile incidente ce au

avut loc au fost cteva impuscaturi noaptea si ruperea firelor


telegrafice i telefonice ce le intinsesera genitii. S'a crezut la in-

ceput ca si unele i allele se datorau unor agenti bulgari dar s'a


descoperit ca focurile de arma proveniau dela locuitorii turci care
i pazeau bostanariile, la care soldatii nostri se duceau noaptea
spre fura pepeni, focuri la care santinelele noastre raspundeau,

fira temei, cauznd o priala pe toata linia. Sergentul nostru


adjutant, Melancropol, a prins pe ai nostri asupra faptului iar

www.digibuc.ro

138

G-ral Radu R. Rosetti: Marturisirt

patrulele au prins curnd i pe altii din alte unitti. In Teace


priveste ruperea firelor telefonice si telegrafice, aceasta provenia
dela faptul ca firele erau intinse mai mult pe pamant si se rupeau
mai ales de vitele ce erau lsate s pasea libere pe camp.
Bine inteles c svonurile despre spioni i spionaj nu au
lipsit i c multi nevinovati au fost arestati de patrule si de politie. O oarecare 4101i-ire a acestor svonuri a provenit din faptul

c o patrul a gsit un vankor care nu-i se prea c vaneazI


numai epuri i prepelite i '1-a arestat. Vantorul adus in fata

autoritatilor nu era altul deck cneazul C. Moruzi, roman de obarsie dar diplomat in serviciul Rusiei (era la ambasada ruseasc din
Constantinopol atunci) frate cu Mitica Moruzi, bine cunoscutul
prefect al politiei Capita lei. Avand actele sale in regul, a fost
imediat liberat dar faptul c un membru al ambasadei rusesti din
Constantinopole venise, tocmai atunci, s vaneze tocmai acolo, a
intrit bnuielile tuturor asupra campaniei de spionaj.

Am fost detasat cam o sptman cu trupa din compania


I-a in ostrovul Hinogului, ca s facem gabioane, fascine i gratii.
Impartind lucrul intre oameni si hotrand fiecrei echipe un minimum de acut zilnic, lucrul a mers repede si de obicei era gata
ctre ora 17, dup care oil oamenii se scldau in Dungre i prindeau peste. Dealtfel prinderea de peste, cu nvoade luate nu stiu

de unde de trompetul major Marinescu, era una din ocupatiile


mele. Hrneam astfel trupa bine. Alte ocupatii erau ferirea de
tantarii foarte numerosi, convorbiri cu marinarii depe torpilorul
de pazi legat la malul insulei, plimbri cu barca pe Dunre
vizitarea ruinelor dela Axiopolis, primele ruine romane ce am
vzut.

Cam cu o spfimn inaintea inapoierii noastre la Bucuresti


(care a avut loc la 30 Septemvrie 19001, Claudian m'a insrcinat
cu serviciul mobilizrei, adie cu alckuirea lucrrilor (carnetelor}
pe
pregkitoare de mobilizare, serviciul pe care 1-am condus
pan la plecarea mea din
ling serviciul ce-1 fceam pe front
batalion, in toamna 1903. Tocmai tunci se decretase un nou regulament asupra mobilizrei i Claudian m'a pus s5-1 invt sub
directa sa supraveghere i s intocmesc toate lucrrile, inclusiv
carnetele companiilor, cci in afar de Stefan Stefnescu comandantii de companie erau sau incapabili sau p-rea lenesi penmai slujit pentru cunoasterea mecanistru asa ceva. Mu lt
mUlui mobilizrei indrumrile omului constiincios i meticulos
care era Claudian i ajutorul sergentului-major V. Tomescu, care

www.digibuc.ro

La Bucurelli 1899-1901

139

tinea foarte bine registrele matricole si ne ddea astfel putinta


s intemeiem lucrrile pe situatiuni reale.
La 28 Septemvrie artileria din sectorul de Nord a executat
o tragere de rsboi, la care au fost de fat toate trupele. Si aceasti
tragere ca si tot ce am fcut la Cerna-Vod i ca i organizarea
fortificatiei de acolo au avut un caracter de improvizare si au

artat nepregtirea noastr de rsboi, nepregkire material o

socoteau cercurile de sus dar mai ales nepregkire a cadrelor superioare si a instructiei, o cred eu acum. Ce m'a isbit atunci a fost
mai cu seam putinul entuztasm al corpului ofiteresc pentru in
eventual rsboi, nepsarea absolut pentru lucrrile ce se inaptuiau si nestiinta ce o vzui la comandantii nostri de companie
pentru asezarea, trasarea i executarea lucrrilor de fortificatie
cum si completa lor nestiint in ceeace privea tragerea artileriei;
nu cunosteau deosebirea dintre un obuz si un srapnel, nu-si ddeau seama de ce insemna o regulare de tragere i nici de intreg
mecanismul tragerei artileriei.
Dela Cernavoda am scris foarte amnuntite scrisori Mamei,
scrisori pe care Mama le-a tinut mult vreme dar care s'au pier-

dut in urm. In ele se aflau multe amnunte asupra vietei ce

duceam acolo.
Intorsi la Bucuresti, ne-am reluat resedinta in cazarma Cuza

activitatea noastr a reinceput la fel ca anul precedent. Biblioteca, mai putin, dar cazarmarea 5i mobilizarea imi dadeau un plus

de munc dar nu impiedicau s fac si serviciul la companie si


acel de zi si de garnizon.
In curs-ul toamnei am trecut prima mea inspectie general.
Mai superficial din partea comandantului de divizie, mai aminuntit din partea comandantului de corp de armat, ea, a constat
din inspectia detaliat a tinutei oamenilor (cotnandantul corpului
de armat a dat o deosebit atentie sforicicei care lega captul sforilor de corturi), in vizitarea localurilor, in cteva intrebri puse
ici si colo trupei si in examinarea ofiterilor asupra cunostintelor
regulamentelor. Nimic ins din ceeace privia pregtirea adevrat
de rsboi. Aceste inspectii, scitoare prin preatirea lor, indrumau ofiterii pe ci gresite si nu le ddeau nici-un imbold spre
Munea cea trebuitoare si acea care sunt incredintat c prin insusi
varietatea sa nu ar mai fi plictisit att pe ofiteri si nu ar fi stins
dorinta de a citi.
Inainte de Crciun am fost s stau cteva zile cu printii
mei la Brasov. Multumit amabilittei lui Miko am vizitat regi-.

www.digibuc.ro

140

G-ral Radu R. Rosetti: MArlurisiri

mentele 2 Infanterie, 24 de honvezi (unde am fost poftit la dejun) si 34 Artilerie. Cazirmile lor nu mi-au prut mai bine tinute
ca ale noastre, nici trupa prezentndu-se altfel ca a noastr. De
pregitirea lor de risboi evident ci nu mi-am putut da seama.
De Criciun am fost cu G. Bale, G. Cretzianu si G. $tirbey
la vnitoare de iepuri la Pitulele (Mehedinti) unde m'am dus 5i
in anii urmitori, cnd numirul invitatiilor a crescut mult, adiugndu-se: doctorii I. Cantacuzino si A. Slitineanu, fratele acestuia,
apoi Matei Bals, G. Diamandi, G. Manu (ofiterul) si altii. Se im-

puscau foarte multi iepuri si se petrecea bine timp de doui zile,


G. Diamandi fiind cel mai vesel dintre toti.
Bine inteles c. mi-am urmat viata mondeni, poate chiar
mai mult, cici in lama 1900-1901 au fost foarte multe petreceri.
In ultima siptmn a carnavalului (nu se dansa atunci de loc
in timpul postului mare) am dansat in fiecare noapte iar la sfr-sit, pentru c5. nu dormisem deck foarte putin

unele nopti chiar

de loc, am luat o permisie de 48 ore pe care am petrecut-o in


pat dormind aproape necurmat primele 24 de ore iar in cele urmitoare netrezindu-m dect pentru a cere mncare.
In aceasti vreme Tata, pe lngi munca de cancelarie la
Ministerul Afacerilor Strine, i urma studiile i pregitea lucr,
rile istorice pe care era si le tipireasci in anii urmitori.
Iama am vizut des pe bunici-mea Aglae Ghika Allaux,
care sttea impreuni" cu mitusi-mea Ana Catargi, in casa lui
Henry Catargi din strada Po lon, peste drum de grdina Icoanei.
La dnsa vodeam pe generalul G. Catargi, atunci senator mi se
pare, care imi povestea despre $coala militar dela Saint-Cyr, al
cirui elev fusese. Era un convins anti-dreyfusard ca foarte multi
lume din Bucuresti. In toate casele aveau loc multe si nesfrsite
liscutiuni aprige pe aceasti tern, de care lumea noastri s'a interesat aproape tot att ca i Francezii.
Ceeace didea lumei atunci tot att de vorbit era si politica
intern. Conservatorii, la putere din primivara 1899, nu erau uniti
si formaseri doui ministere, inti a lui G. Gr. Cantacuzino (Nababul) si al doilea a lui P. P. Carp. Slibiti de neintelegerile diferitelor nersonalitti, lipsiti de un sef care si se imptm si de oameni de stat care si cuprindi cu adevirat nevoile 5i si giseasci
indreptiri. nu au fast in stare s giseasci leacul pentru primejdioasa criz financiar ce bntuia attinci. Misurile luate de mimistrii de finante Tache Ionescu 5i generalul Manu dovedindu-se
a nu fi dect paliative. Nu e de mirare deti c guvernul Carp, pus

www.digibuc.ro

14)

La Bucure0 1899-1901

in minoritate la 12/25 Fevruarie 1901 fu inlocuit de un minister


liberal D. A. Sturdza, avnd ca menire sa indrepte starea financiara (partidul liberal isi strnsese rndurile si se intarise prin
intrarea, in iarna 1900, in rndurile sale, a unui grup de tineni
de valoare care facusera 'Ana atunci parte dintre conducatorii
partidului socialist). Sturdza dizolva imediat parlamentul (eram
de garda la Camera la 14 Fevruarie rand veni s citeasca decretul
de dizolvare) si se puse pe lucru facnd mai ales mari economii.
Aceste economii readusera echilibrul bugetar, fara sa fie nevoie
de a instraina ceva din averea Statului cum o propusese Tache
Ionescu. Economiile se realizara prin aplicarea faimoasei curbe
a lui Haret, pe temeiul careia se micsorara lefurile tuturor
slujbasilor Statului (cat s'a mai strigat atunci contra lui Haret !)
prin reduceri la materiale, in special la armata, lucru claunator
caci nu se reveni cleat dupa multi ani la o inzestrare indestulatoare a capitolelor pentrq materiale, golindu-se in acest timp magaziile cu rezervele de mobilizare. S'a strigat atunci mult dar
faptul ramne c guvernul liberal a scapat tara si-si a indeplint
menirea.

La 18/31 Martie 1901, sosi in Bucuresti misiunea engleza


insarcinata sa vesteasca oficial urcarea pe tron a Regelui Edward
al VII-a. Aceasta misiune se compunea din : maresalul viconte
Wolseley, colonelul John Hotham din artileria calareata, capitanul (comandorul) R. H. S. Bacon din marina (acel care a comandaf. apararea Canalului Mnecei in rasboiul din 1914-1918)
vicontele Castlereagh (azi lord Londondery, de mai multe ori ministru) locotenent in garda calare, Robert Follet Synge de la
Foreigm Office si colonelul F. M. Wardrop atasat militar englez
la Viena i la Bucuresti, care era sa se sinucida, la Paris mi se
pare, curand in urma. Pe lngi aceasta misiune am fost atasati,
locotenentul-colonel G. Georgescu, adjutant regal si cu miner
ambii vorbind englezeste. Ii am intovarasit peste tot, lund parte la
toate primirile, mesele date in cinstea lor, la vizitt, iar la plecare,
in ziva de 21 Martie, i-am intovarasit pana la Predeal. La masa
de gala din 19 Martie eram la un rapat al mesei alaturi de maresalul Curtii G. Philippescu un gourmand si un gourmet fara
seaman. Printre alte feluri erau si niste ratuste de Rouen, aduse
special cu Expresul Orient. Erau foarte bune in adevar, att de
bune in cat Philippescu lua de trei ori din acest fel, indemnandu-ma si pe mine a face la fel si zicndu-mi, fiecare data rand se
servea din nou: asta va cere un supliment de cura de doua sap-

www.digibuc.ro

142

G-ral Radu R. Rosetti: MArturisiri

tarnni la Karlsbado. Totul m'a interesat mult si am auzit si


vazut multe. Privind pe platoul Cotrocenilor la exercitiile trupelor noastre, Wolseley m'a intrebat despre chipul cum se fac exercitiile de tragere. Dupa ce i-am raspuns 1-am intrebat si eu daca
este adevarat ca Boerii trag asa de minunat, (el fusese pe vremuri
comandant al trupelor engleze din Africa de Sud). Mi-a raspuns
ea' la distantele mici si mijlocii nu trageau mai bine ca soldatii
englezi, cum constatase cu prilejul a multor intreceri de tragere,
dar ea, copiii al Veldt-ului nemarginit, Boerii vedettu tinta (ostas.i dusmani sou vanat) la distante asa de mari la care nu vedeau clar soldatii englezi, nascuti si traiti inifo tall cu orizonturi vizibile foarte mici. Att lord Wolseley (despre care aveam o
parere preconceputa putin simpatica, sub influenta celor scrise de
Rudyard Kip ling, care:1 arata ca un orn cautnd numai a ajunge
si neinteresndu-se de traiul ostasilor sai) cat si ceilalti mernbrii
ai misiunei au fost foarte amabili dar nu pareau de loc a fi interesati de cele ce li se spuneau sau li se aratau. Oameni bine crescuti
gaseau de sigur cuvinte potrivite spre a da raspunsuri conventionale

in care nu era insa nici-o licarire de interes sau de aratare a personalitatei. Un fapt caracteristic al lor a fost refuzul lor si in spe-

cial acel a lui Wolseley de a gusta chiar icre sub pretext el nu


mncau fiinte vii si ca refuzase s mannce icre si la incoronarea
Tarului.

Cu prilejul vizitei lor mi s'a infatisat o fiint, noua pentru


mine, vanatorul de decoratiuni, intre altii in persoana colonelului
A. S., atunci comandant al pietei. In chip searbos si pe toate tonurile s'a milogit pana si pe lnga mine ca sa fie pus pe lista
celor ce urmau, dupa credinta lui, sa fie propusi pentru decoratiuni
englezesti, desi i s'a aratat ca Englezii nu dau decoratiuni. In loc
de decoratiuni, Wolseley ne-a dat, generalului Georgescu si mie,
ate un dar din partea regelui sau, dar, care pentru mine a gonctat

dintr'un toc de argint pentru tigari de foi, avnd pe dnsul cifra


lui Edward VII.
Era o norma atunci ca batalioanele de vanatori si regimentele de rosiori sa schimbe de garnizoana spre a veni, pe rand, la
Bucuresti. Aceste schimbari de garnizoana, ce se faceau primavara. aveau neajunsuri pentruca ofiterii fiind mai legati de garnizoane decat de unitate, le paraseau
acei care puteau
la
fiecare dislocare, curn au fcut-o multi dintre ai nostri, dar aveau
si folosul ca ne faceau si cunoastern tara. La 24 Aprilie 1901 am

www.digibuc.ro

143

La Ga lap

plecat la Galati Inlocuind Batalionul 7 Vnatori, care ne-a luat


locul la Bucuresti.
Nu pot Incheia aceste rnduri despre traiul meu la Bucuresti In anii 1899-1901, fr a pomeni pe vrednicii furnizori care
au fost Radu I. Popp croitorul (Mcea haine bune si trainice pe

care le plteam in rate lunare si ne procura fireturile tot pe


credit) si cismarul cinstit Negrea (in realitate Sfart) a crui cisme
de iuft mi-au fost de cel mai mare folos si In rsboiul de intregire
i pe care le are acum fiul meu pentru vntoare.
IX.

LA GALATI
Poup aproape 8 ani de zile reveneam pe malurile Dunrii a
crei bun amintire m ficea si intrevd o sedere plcut.
Batalionul s'a asezat in cazarma de curnd cldit si prevzut cu toate cele trebuincioase; ea era pe Ca lea Traian, alturi
de Inchisoarea civil. Inch' din primele zile, Oltenii nostril isi ddur In petic. Mostenisem dela Batalionul 7 Vntori un cantinier

evreu al crui contract nu lua sfrsit dect peste cteva luni.

Intr'o dimineat cum sosii la cazarm, Melancropol imi raport c,


in urma unei certuri intre cantinier care cuta s insele pe cti-va
soldati si intre acestia, care si ei, la rndul lor, cutaser s traga
pe sfoar pe negustor, Oltenii devastaser complet cantina, unde
nu mai rmsese un singur articol, toate fiind disprute In stoma-

curile, buzunarele sau ranitele acestora din urm. Ofiterul de


serviciu tocmai fcea perchezitii peste tot spre a da de lucrurile
luate cu deasila. Ceeace era mai ru, adug Melancropol, era c5.
Evreul atinea calea rnaiorului si ca acesta se arsese cu ceaiul de
dimineat. Cum am spus aceasta era formula prin care ne vestea
Melancropol c Claudian era riu dispus. M rug si primesc eu
pe cantinier si s5.-1 ascult pentru a linisti lucrurile. Ii spusei s
mi-1 aduc. Usa se deschise si cantinierul se arunc la picioat de
mele plngnd si strignd mereu: vei mir! m'o nenorocit! m'o
prupudit! ghivolt! vei mir! Degeaba II tot Intrebam, el ii tot &Idea inainte cu plnsetele, gemetele si strigkele sale. Incepeam s
fierb si eu, mai ales c Melancropol imi ddea zor mereu c vine
maiorul. Scos din fire, trntii evreului o serie de injurgturi evre-

iesti pe care le Invtasem In copilarie de la un preot si a cror

www.digibuc.ro

144

G-ral Radu R. Roseffl: MArfurisir .

veracitate imi fusese confirmat ulterbor de cunoscuti evrei. Pe


masura ce injuraturile esiau din gura mea, bocetele si vaietele incetau, lacrimele se uscau si Evreul, sculndu-se de pe jos, imi
spuse, cu un glas in care era un amestec de multumire si de adiniratie: 4<dar dumneavoastra sunteti din Muldova, dumneavoastra
stiti cum se vorbeste cu noi! Cu pedepse date celor prinsi cu
mata in sac, adica la cari s'au gIsit lucruri de ale cantinierului,
cu o desp5gubire b5neasca dat5 acestuia, lucrurile s'au linistit si
n'au ajuns la cunostinta autoritkilor superioare, lucru de care se
ferea mai ales Claudian. Scurt timp in urm 5. cantinierul, neputnd
face afaceri cu Oltenii, s'a 15sat de cantina.
Asupra slujbei la cazarma n'am de spus altceva deck c5_
p5r5zile si ceremoniile fiind rare (am fost de fat5 la inscaunarea
episcopului Pimen Georgescu in Fevruarie 1902), serviciul in garnizoan5, fiind foarte putin impov5rator (afara de acel al pichetelor de incendiu chemate des in port unde in anumite Warti erau
mereu focuri, pana ce societkile de asigurare s'au inteles ca sa.
nu mai asigure magazinele si depozitele de acolo), se putea face
in mult mai bune conditiuni instructia trupei. Aceast5 instructie
avea loc pe marele islaz comunal ce se intindea atunci dela Tiglina si 0115 spre Tulucesti. Fiind destul de feamntat ing5duia
s5 se fac5 si exercitii de lupt5 si de serviciu in campanie. La inceput serviciul a fost ceva mai greu pentru c5 multi ofiteri ramanand, cum am spus, in Bucuresti, nu mai eram decat cinci subalterni atat pentru serviciul la companie cat si pentru cel de zi
In curnd lipsurile s'au umplut prin venirea unor ofiteri iesiti in
acea vara din scoala militara. Instructia lua dealtminterlea o cale
mai practica si mai potrivit pregatirei de rasboi sub influenta
actiunei capitanului A. D. Sturdza. Intoarcerea in tara a primelor
serii de sublocotenenti fosti in scolile militare din Germania si a
locotenentilor si c5pitanilor fosti la stagiu in armata austriaci
ficu deasemeni mult pentru o wegatire mai temeinic5 a armatei.
Ori cat de mare este crima colonelului A. D. Sturtza
cu
atat mai mare din cauza binelui ce facuse si a increderei ce se
pusese in el
nu se poate rauda in deajuns buna influent ce

avu el, mai ales la inceput, si indrept5rile in bine ce le-a adus


intru o mai potrivit5 pregkire de r5sboi a armatei. A lipsit de
tact
din belsug e adev5rat
dar se putea oare face altfel data'
fiind rugina si naravurile comandamentelor noastre? A suparat pe
multi si si-a facut dusznani nenumrati, nu insa dintre ofiterii cei
cu dor de bine. Dar a descatusat armata de o multime de p5reri

www.digibuc.ro

La Galati

145

neintemeiate, de idei invechite. de bateri de apa in piva si mai


tfirziu a pregatit foarte bine ofiterii pe care i-a crescut el. Repet,
condarnn crima aa, pentru care nu gasesc nici-o imprejurare usuratoare, nu pot insa sa nu laud marile servicii pe care le-a adus
Sturdza armatei pfina'n 1914.
Noi nu aveam nimic de a face cu dnsul dar cele ce tacea
el, mai intai Ja compania sa din Batalionul 2 Vnatori si apoi la
Scoala Militara ajungeau la cunoginta noastra $i aduceau cu ele
un sanatos dor de imbunatatire. Aceasta pornire era intarita prin
ordinele de zi pe armata date de Rege, dar pornite dela dnsul,
prin ordinele $i circularile date de tatM sau ca ministru de rasboi,
dar sub influenta sa.

Sublocotenentii intorsi din Germania au avut o influenta


mai mica $i aceasta pentru urmatoarele temeiuri:
Ca foarte multi Romani dusi in strainatate la varsta frageda,
se instrainau cu totul, prefacndu-se chiar unii la Intoarcere a fi
uitat limba romineasca.
Erau crescuti in armata germana careia nu-i lipsia nimic $i
veniau la noi unde lipsiau multe si unde multi $efi de corpuri nu
erau in stare sa-i indrume.
In fine aveau la intoarcerea in tara un grad prea mic $i erau
prea straini de mediul in care veneau pentru a putea avea vre-o
influenta temeinica.

In urma, fiind stagiar la Mare le Stat Major in 1908, am


trebuit sa studiez $i sa referez asupra reinoirei conventiei cu Ger-

mania in privinta trimeterei de elevi In Scoli le ei militare. Am


studiat chestiunea mai larga a pregatirei ofiterilor nostri in $colile
militare si in armatele straine. Pentru temeiurile aratate mai sus.
precLm $i pe baza studiului memoriilor personale a celor 72 ofiteri ce fusesera pana atunci in Germania si in &al-sit pentru motivul ei atunci in armata
mai ales in artilerie si geniu
comandantii de regimente fusesera in scoli franceze, maiorii si capitanii la stagii in armata austro-ungara si locotenentii $i subloco-

tenentii in Germania, ceeace avea drept urmare o lipsa de unitate de vederi, am propus sa nu se reInoiasca conventiunea. Am
mai propus s se trimita la stagii in strainatate numai ofiterii mai
in vrsta, maiori si lacotenenti-coloneli, cunoscand bine armata
romana si posibilittile ei. Generalul Criniceanu, atunci sef al
Marelui Stat Major, a vrut sa ma pedepseasca pentru ca depa$isem
cadrul lucrarii ce-mi dase. I-am raspuns ca nu 5tiam ca pareri
tntemeiate merita pedepse. Conventia nu a mai fost reinoiti.
10

G-ral Radu R. Rosettl: Mizrturisiri

www.digibuc.ro

146

G-ral Radu R. Rosetti: Mrfurisid

Stagiile locotenentilor si capitanilor in armata austro-ungari


au dat mai !aline rezultate, aceast armat fiind mai aproape de
felul nostru de a fi i ofiterii trimesi fiind mai maturi.
N'am cerut, nici cnd cram in scoala militar
atunci se
trimetea prima serie in Germania
nici mai in urm cnd s'au
trimes ofiteri in Austria si nici cnd am reusit la Scoala de Insboi

(and, necernd eu s'a trimes al doilea reusit la examenut de


admitere, Mihai Ignat (fost mai trziu inspector general al Geniu-

lui) la $coala de Rsboi din Torino) ca s merg in straintate,


desi a-si fi obtinut de sigur trimeterea dac o ceream. De ce
oare? Nu-mi dau bine seama acum, dar mi se pare c ceeace a
predominat in aceste cazuri a fost mai ales teama de a fi stngaci

sau a parea astfel strainilor. Asi fi cgptat desigur si practic


cunostinte. Acestea din urm le-am cptat prin foarte mult
citire asa c in ceeace priveste cunostintele nu cred s fi fost vreodat mai prejos de acei care au fost in armatele straine: practica

ins nu mi-a fost asa de desvrsit. Am cunoscut ins armata


noastr mult mai bine si cred c am dovedit ca si alti camarazi,
cel putin dup aprecierea tuturor sefilor mei, din care unii fuseser
in
si armate strine, i dup aprecierea generalului Berthelot

si a celorlalti camarazi straini cu care am lucrat, c annata si


colile romnesti au putut produce ofiteri care se puteau pune
alturi de bunii ofiteri ai armatelor cu experiente mai vecht.

Dar s revin la cele dela Galati


Spuneam c s'au fcut progrese in chipul de a instrui armata.

Intre altele s'au fcut Imbunttiri mari in privinta tragerel, imbunat tiri ce erau s fie si mai desavarsite in curnd, prin muffintarea scolilor de tragere. Claudian m numise, Ina, din Martie

1900, ofiter cu tragerea. Poligonul dela Tiglina era destul de bun si


se putea face pe dnsul tragerea in chip multumitor. Primul lucru

pe care 1-am fcut a fost c nu am lsat s se trag altfel deck


presciia regulamentul i m'am opus la fabricarea de tuburi, adic
la tragerea in vnt. Am avut este adevrat oarecari conflicte cu
comandantii de companie, in special cu cpitanii L. si V., unii
dintre cei mai putini constiinciosi oameni pe care s-i fi cunoscut
cu unii camarazi. Aveam ins cutitul in mn.. Cartusele erau
in primirea mea si nu le ddeam deal pentru o sedint odat si
numai pe numrul oamenilor prezenti. Nu Indrzneau s se plng
lui (llaudian si au trebuit deci s fac tragerea ca lumea. Multe
ceasuri am trebuit s stau pe acel cmp de tragese caci nu aveam

www.digibuc.ro

la Galati

147

incredere nelimitat in constiinta 5i puterea de rezistent la presiuni a subofiterilor cu tragerea.


Am fcut i o experient interesant. La un joc de rdsboi,
maiorul a descoperit ca dintre cpitanii nostri erau cel putin doi
cari nu stiau si nu pricepeau cum mergea glontul in aer. Mi-a
spus atunci c ar dori s le dovedeasc aceasta in mod practic

si mi-a poruncit s studiez cum s'ar putea indeplini. Ca fost

elev al lui Iliescu eram stpn pe chestiune si m'am pus pe lucru


fcnd experienta urmtoare :
La distanta de 600 metri de tined.' am asezat un clus remlamentar de fier, pe care 1-am fixat bine in teren. l'inta de 2,00X 1,50 4i avea centrul negru exact la inltimea gurei tevei ase-

zat pe trepied (alus) astfel ea' linia de ochire era paralel ru


pmntul, lucru pe care 1-am controlat si cu ajutorul unei lunete
topografice. Intre trepied i int am asezat, din 50 in 50 metri,
cte un cadru de lemn, de dimensiunile aratate ale tintei. Aceste
cadre erau acoperite cu hrtie alb, bine intins, numai pe prtile
lor superioare, marginea de jos a hrtiei fiind exact la inltimea
teluIui pustei, lucru verificat iarsi cu luneta. Trgltorul putea
astfel vedea bine jumtate de jos a centrului tintei i ochi asupra lui.
Pe fiecare cadru am insemnat, dup tabelele din regulamentul de tr;.gere, inltimea medie a traectoriei (in cazul nostru deasupra marginei de jos a hrtiei) la distanta respectiv. Maiorul a
venit cu toti ofiterii din batalion si a tras el (era foarte bun tragtor) mai multe focuri, a eiror urme s'au grupat, destul de bine,
pe tint si pe hrtia intins pe cadrele puse din 50 in 50 metrii.
asa c se putea vedea bine urma traectoriei. Totusi, cum erau
unii inc nelmuriti, maiorul a mai tras un numr destul de mare
de gloante, in aceleasi conditiuni, eu stnd jos la picioarele unuia
din cadre, spre a invedera c nu era nici-o primejdie pentru cineva
care se gsea sub linia de ochire.

Experiente la fel, pentru a arta mersul glontelui in aer,


am flcut multi ani in urmi .cnd comandam Brigada V-a Vntori, cu cartuse cu gloante trasante pe care le obtinusem dela
generalul Berthelot. Asemeni cartuse ingduesc azi s se .arate in
mod practic traectoria si s se scuteasa trupa de lungile sedinte
de teorie abstract si de cele mai mult ori neinteleas.
Desi erau i alte trupe in garnizoan nu am fcut nici-o sinmanevre impreun cu dinsele s'au n'am fost fat, cel
gur

www.digibuc.ro

1 48

G-ral Radu R. Rosetti: Marturtsirf

putin oficial, la exercitii sau trageri de-ale lor, la care ins m'ane
dus singur dupl intelegere cu camarazii din acele unitti.
Fiind in Galati, am luat parte cu batalionul la trei manevre
de toamn.
In 1901 am fcut manevre pe itinerariul Pechea
Cudalbi
Tecuci
Focsani
Rmnicul Srat. Manevrele au fost dintai
de regiment contra regiment, apoi de brigad mixt contra brigad mixt, batalionul nostru fiind atasat la brigada 12 Infanterie comandat atunci de omul priceput care era generalul Moise
Groza, si in sfrsit de divizie contra divizie (a $asea contra a cinceal in fata Regelui. S'au terminat printr'o revised* cu defilare la
30 Septembrie/13 Octombrie, la Rmnicul Srat. Cu toat formalitatea acestor manevre (ni se dcluser . crochiuri dinainte stabilite,
cu toate miscrile. pan in cele mai mici amnunte, ce aveam
le executm in fiecare zi de manevr.), am invtat mult mai ales
pentru c am indeplinit slujba de adjutant, V. Flntescu, atunci
locotenent In Galati, imprumutndu-mi caii s.i. Aceast slujb
pe lng r. m'a invtat in mod practic multe, in special In ceeace
privea cancelaria de campanie si Intocmirea ordinelor si a rapoartelor, mi-a invederat si nepregkirea sefilor nostri. Si aceasta
nu numai prin faptul $abloanelor de miscri ce ni s'au dat dinnainte si prin greselile ce vzusem fIptuindu-se mereu., dar intre
altele nrin urmkoarea scen, la care am fost martor.
Dur . terminarea manevrelor de brigad contra brigad s'au
intrunit divizia VI-a si divizia de cavalerie Intre Cudalbi si Tecuci,
spre a se fare o repetitie a manevrei ce urma s5. se execute in
ultima zi a manevrelor regale 1ng5. Rmnicul Srat. Batalionul 5
Vn5lori, escadronul cu schimbul al regimentului 2 Rosiori si o
baterie de artilerie, am fost trimesi spre a infkisa dusmanul, carrr
la Inltimea satului Matca. Terenul nu se potrivea deloc c.i arela
pe cam urma s. aibe loc manevrele regale. Fiind cu maiorul la
cartie,u1 general al diviziei VI-a, unde Claudian urma s primeascg
instructiuni asupra conducerei manevrei aprrei, am fost fat
la o reart intre comandantul diviziei VI-a $i comandantul divi-

ziei de cavalerie, care nici unul, nici altul, nu erau in stare s


citeasca harta si cari voiau s execute neschimbate miscrile nrev57ute pentru manevra regal& netinnd seam de teren. Dac
povestesc acest incident nu este pentru a batiocori pe acesti
cari am5ndoi au fost buni cu mine si din cari unul mi-a

arkat mult prietenie. dar spre a arka starea in care se gsea

atunci comandamentul nostru. De altfel comandantul diviziei de

www.digibuc.ro

la Gala 11

149

cavalerie dndu-si seama c nu mai era la punct si-a dat dimisia


dup manevre printr'un foarte frumos raport.
In 1902, am luat parte la manevrele diviziei VI-a in regiunea Fundeni
Obilesti
Vultur
Focsani, tot ca adjutant al
batalionului, avnd un cal inchiriat dela Iacob, birjarul lui Alfons
Dall'Orso, un lipovan foarte de isprav, de la care am inchiriat
lin cal si pentru manevrele din anul urmtor.
Insfrsit, in 1903 am luat parte la manevrele regale din reCraiova, terminate prin revista din 30 Sepgiunea Radovan
tembrie 13 Octombrie, la Craiova.
Cu prilejul tuturor acestor manevre, efectivul batalionului
ca si acele ale celorlalte unitti ale armatei, era mrit (la 567 in
1903) prin chemarea unor contingente dela vatr.
Un alt lucru invtai in batalion la Galati si anume serviciul
de casier pe care-1 indeplinii dela 5 Fevruarie 1902 la 20 Aprilie
al aceluiasi an, titularul lipsind. Fui ajutat, mult si bine, in indeplinirea acestui serviciu si de ordinea sever a lui Claudian si de
crui poveste este cea urmtoare. Fusesem, cu sergentul-major Tomescu, despre care am mai vorbit. Experienta dobndit atunci
mi-a fost de cel mai mare folos mai trziu cnd am avut de controlat pe altii, de administrat averea sotiei mele sau de condus
diferite institutiuni. La casierie avui si o neplcere trectoare a
crui povestea este cea urmtoare. Fusesem, cu sergentul-major To-

mescu, la administratia financiar ca s incasez un mandat


si primisem valoarea lui,
vre-o 12.000 lei, surn mare pe atunci
in mare parte, in fisicuri de cte 50 lei, in piese de argint de cte
50 bani si de 2 lei, in piese de aram de cte 2 bani (100 bucti
deopotriv de mari in ambele cazuri). Cnd am predat suma maiorului spre a o pune in caca de bani a corpului au lipsit 48 de lei.
Cu maiorul, cu ajutorul si cu Tomescu am renumrat banii dar
tot lipseau 48 de lei. Am pus banii lips dela mine si ne-am dus
din nou la administratia financiar, unde ni s'a spus s6 revenim
dup amiaz cnd se fcea verificarea casei. Am fost fat la aceast verificare; era o diferent de 12 bani. Peste vre-o 10 zile
am fcut referatul spre a mi se da din casa corpului banii pentru
plata soldelor. Cu acest prilej am reverificat cu totii Npreun
casa si am descoperit greseala: ddusem un fisic de 50 de lei in
piese de 50 de bani drept unul de 2 lei in piese de 2 bani. R5suflai
usurat.

Implineam atunci urmtoarele servicii: bibliotecar, casier,


cu mobilizarea si cu tragerea. Claudian cptnd incredere in dis-

www.digibuc.ro

150

G-ral Radii R. Roseffl: Mrturisirk

cretiunea mea imi d5.dea s. fac i cpiile de pe memoriile ofiterilor, cpii ce se trimeteau corpului de armat i Ministerului de

Rsboi. Una din cauzele nemultumirii a ctorva camarazi a fost


CA, ne-fiind invoit de major, n'am voit niciodat sa le art notele
sau s le spun ce cuprindeau. Redactam i scriam deasemenea
istoricul corpului i jurnalul de operatiuni. Si la batalion ca si mai
trziu au fost camarazi care au privit ru extrema mea reticent ca
discretiunea in privinta lucrurilor confidentiale ce le cunosteam
prin indeplinirea serviciului sau din convorbiri particulare. Armata suferia. i 'mi-e fric c5. sufer inc, de lipsa pistrrei secretelor militare; se vorbea deschis si se flecrea despre orisice
din aceast privint rar am vzut
si din neferidre sunt multi
la noi
asa flecari ca A. N., ca L. si ca V. 0 pild de nepstrarea secretului: odat cu construirea fortificatiilor dela Galati se
construiser5. 2 baterii, una in curtea inchisorii militare, armat cu
guri de foc cu tragere curbk menit s sparg ghiata de pe lacul
Brates in cazul unui atac rusesc iarna i s bat. soseaua GalatiReni pe portiunea dintre Brate i Dunre si alta lng Docuri.
Menirea acesteia era de a bate cursul Dunrei pn5. la Cotul
Pisicei; tunurile ei de 210 mm. erau depozitate la, Thrgoviste in
urma presiunei Rusilor, tunuri cu care dealtfel nu s'a tras niciodat in timp de pace si care au servit in marele rsboi pentru
armarea bateriei Florica de la Giurgiu. Ori, tot ice privea aceste
baterii era cunoscut de toat lumea din Galati si se vorbea curent
fr sfial de ele. Nu mai spun c' nici un ordin observator
nici-o pedeaps nu rmnea nedat in vileag.
In sarsit mai facui cteva luni si serviciul de adjutant al
pietei, slujb ce era departe de a fi lipsit de griji cu generalul
Sergiu B5icoianu in capul Corpului III de armat. Acest mare
sef militar, care Meuse o carier foarte frumoas, ocupnd totdeauna posturi de incredere, bine meritat, rspndea o atmosfer
de groaz care-1 fcuse temut Ora atunci de marea majoritate a
ofiterilor de cavalerie, al cror inspector general fusese. El venise de curnd la comandamentul Corpului III i al Regiunei intrite Focsani-Nmoloasa-Galati. Groaza venea de acolo c cerea
indeplinirea serviciului cu cea mai mare constiintiozitate, cum 11
indeplinea si el, si mai cerea cunoasterea des5varsit a regulamentelor si a geografiei tarei. Desi totdeauna foarte politicos, neridicnd niciodat glasul i dnd cu cele mai politicoase vorbe 30
zile inchisoare, pedepsia mice eroare si nota pe ofiteri in consecint5. Putina simpatie de care se bucura venia si de acolo c5 era

www.digibuc.ro

La Galafl

151

rece si sec in aparent. Avnd o memorie uimiOare nu uita niciodat nimic din ceeace fAcea un ofiter, rau sau bine. Cincizeci de
ani dup Rsboiul Independentei imi insira ordinea de bitaie a
diferitelor unitati in acel rsboi vi-mi cladea amnunte pe care
verificndu-le le-am gsit cu totul adevrate, cum adevrate erau
inftisarile ofiterilor ce mi le-a facut deseori.
De fapt Blicoianu, pe care 1-am cunoscut de aproape atunci

si de a crui prietenie m'am bucurat pana la incetarea lui din


viat, 30 de ani mai trziu, era un militar iubind armata, constient de nevoile tarei si de multe lipsuri ale corpului ofiteresc,
lipsuri pe care voia cu tot dinadinsul s. le indrepte. Continuitatea
cu care a aplicat felul su de a vedea a schimbat intru totul cavaleria noastr, a invtat-o s clreasc si a adus in capul ei multi

ofiteri destoinici. El mai luase in calitate de comandant al garnizoanei Galati aspre msuri pentru punerea in mn a ofiterilor
si a trupei de marina, cari, mai ales acestia din urma, erau nedisciplinati si fIceau scandaluri.
Dac Baicoianu era aspru cu ofiterii care nu-si aceau datoria, el incepea chiar cu cei mai mari in grad. Asa am fost martor involuntar, la 30 Septemvrie/12 Octomvrie 1901, la Rmnicul
Srat, observatiunilor, politicoase ca form dar extrem de aspre
ca fond, pe care le fcu generalului, comandant al Diviziei a VI-a.
La Galati pedepsea mereu att pe seful su de Stat Major, colonelul A. H., ofiter usuratec, juctor de carti si nu totdeauna corect,
ct si pe seful serviciul intendentei, intendentul colonel P., lipsit
de constiinciozitatea trebuincioas. In schimb era drept si nimeni
ca dnsul nu era gata s Indrepte o greseal sau s sustin drepturile mmi bun ofiter. Iat cu privire la crinsul cteva fapte caracteristice.

Un administrator clasa II-a folosise un soldat dela o magazie de mobilizare pentru slujba sa personall trimetndu-1 la o vie
a sa la Slatina. Cercetarea fusese lcut de maiorul Claudian, care
isi incheia raportul zirand c vinovatul ar trebui convins s nu
mai greseasc. Cnd ddui acest raport lui Baicoianu acesta imi
ordon s-i aduc memoriul administratorului vinovat.
Veriind a doua zi, imi intinse tot dosarul si Irni spuse: ceteste
ce am scris acolo. In dreptul incheierii lui Claudian, scrisese cam
urmatoarele: deoarece din trecutul acestui asimilat (n'ar fi spus
pentru nimic in lume ofiter) se vede c nu este intia oar cnd
greseste in acest chip (citise tot memoriul vinovatului) reies Ca' im

este om ce se poate convinge. Il inving cu 30 zile inchisoare pe

www.digibuc.ro

152

G-ral Radu R. Rosetti: Marturisid

care le va executa in inchisoarea garnizoanei. Si-mi tinu apoi o


adevrat conferint, artndu-mi c ceeace preconiza atunci A. D.
Sturdza, convingerea, este un foarte bun si civilizat chip de procedare dar c trebue pentru aceasta ca cel ce urma s fie convins s
fi primit o educatie potrivit si s aibe un astfel de caracter 'irk&
s. poat fi convins. Cu ceilalti trebue a se proceda prin invingere.

Camaradul si prietenul meu Grigore Sirbu servea atunti in


artileria de cetate la Nrnoloasa. Comandantul detasamentului de
acolo, un cpitan I. mi se pare, era abuziv si avea o nevasta si nial
abuziv. Din aceast cauz Srbu a avut conflicte cu cpitanul,
care, spre a se rsbuna '1-a notat ru, artndu-1 ca nedisciplinat
si indrtnic, not pe care si-a insusit-o, fall un control serios, si
comandantul de regiment colonelul T. C., care a mai pedepsit pe

Sirbu, cnd acesta a reclamat. Venind in Galati, Sirbu imi povesti totul si, impins si de mine, ceru pc cale ierarhic o audient
lui Bicoianu. Cnd II primi, Bicoianu II puse s-i spun amanuntit intreaga afacere si-1 supuse apoi unui adevarat inierogatoriu de judeckor de instructie, spunndu-i la sfrsit c va cert.eia
lucrurile.

Cteva zile mai trziu Bicoianu lti, fr s spun nimanui


nimic, trenul la ora 5 dimineata si se cobori in gara Hanu Conache,

de unde se duse pe jos la cazarma detasamentului de artilerie de


cetate. Cum era cu chipiu alb de vara in cap si cu pelerina pe
umere garda nu-1 a recunoscut si numai dup ce ajunsese in curte
un sergent-major a vzut cine era. Emotie la darea semnalului de
prevestire si la sunarea onorului si aparitia in curte a lui I. Si a
jumattii sale, in costume sumare. Urm, timp de patru ore, o
inspectie amnuntit a intregei gospodrii a detasamentului si a
zestrei comandantului, interogarea trupei si a ofiterilor, expedierea stante jlede a comandantului detasamentului si a oarecari ajutoare ale lui, tot asa de putin cinstite, la inchisoarea garnizoanei
din Galati. Intors la Galati, generalul ceru si obtinu, pan la facerea instructiei, mutarea ca msur de disciplin a lui I. la
Craiova si chem, ad audiemdum verbum regiam, pe colonelul T.
C. la comandament. Cu toat placiditatea acestuia din urm, el era
ros si enervat cnd esi din cabinetul lui Baicoianu, care sterse no-

tele rele din memoriul lui Sirbu si ddu ordin ca s fie notat
din nou.

Ca si cu Ernest Ballif si cu alti ofiteri care-si vedeau de


treab, Bicoianu a fost cu mine, cum spusei, foarte prietenos si

www.digibuc.ro

53

Ca Gallop

nu 1-am gsit niciodat suprat de vre-o discutie sau prere contrail sincer artat, dac5 era justificat.
In Aprilie 1903, fui atasat pe lng generalul M. Gioza, insrcinat, impreun cu H. Dundas vice-consulul englez, s fac o cercetare in privinta unui incident cu marinarii de pe vasul de rsboi englez Mohawk. Acestia, fiind beti, fcuser scandal in grdina
-din centrul orasului; ai nostri id arestaser si-i btuser. Ancheta
arta vina a lor nostri si mai ales a brutei care era un cpitan A.
B., dela comenduirea pietei. in cercurile romnesti si mai ales
in cele militare se puneau struinte pentru a se face lucrurile mu.ama, dar Bicoianu, care vorbise de altfel cu D. A. Sturdza venit
pentru a merge cu Comisia Dunrean la Sulina, nu a vrut dect
s fie leal. A pedepsit pe B. si pe ceilalti vinovati ai nostri cum
-si cornandantul vasului englez a pedepsit pe ai lui. Ca s arate c
nu mai este suprat, cpitanul englez a cerut voie, care i s'a dat,
s defileze cu compania sa de debarcare cu ocazia paradei dela 10
Mai 1903; acea companie a fost asezat atunci in capul trupelor
noastre.
Pe comandantul nostru de divizie nu '1-am vzut dect la
inspectii si la manevre. Era un orn dorind bindle dar care de mult
nu mai era la curent cu cunostintele militare, lucru firesc si prin
faptul c servise mai cu seam la pompieri si la scoala militar
din Iasi.
In batalion corpul ofiteresc se s-himbase nu numai prin venirea ofiterilor nou inaintati dar si prin acea a trei cpitani: S.,
orn constiincios, muncitor dar cu totul lipsit de pricepere si suferind de inceputul unei boale atunci incurabile, L. si V., de care am
mai vorbit. Cel din urm a avut o rea influent asupra ofiterilor
necstoriti, fiind o statornic pild de neindeplinirea datoriei si
impingnd mult la petreceri ordinare si la jocul de crti. Misel,
fricos (cnd am comandant Regimentul Mihai Viteazul No. 6, in
primvara 1917, intreg regimentul, ofiteri si trup, nu contenea a
vorbi cu sarb despre purtarea lui miseleasc pe cmpul de lupt)
si lenes, nu lucra nimic si cnd era prins dclea vina... in Tigani.
Cu mine a avut multe ciocniri pentru c nici ca ofiter cu mobilizarea, nici ca ofiter cu tragerea, nu ingduiam incercrile sale de
a trage vesnic chiulul. Nu reactiona altfel dect prin brfeli, mai
ales pe Una camarazii tineri, crora le spunea c eu comandam
de fapt batalionul si ea.' toate msurile erau luate de maior sub
imboldul meu. Parc Claudian ar fi fost omul s se lese dus ! Si o
dovad fu cl atunci cnd gresii el nu sttu o clip la indoial si

www.digibuc.ro

1 54

0-ral Radu R. Rosati!: MrfurisIrt

ma pedepsi cu cinci zile inchisoare la arestul pietei. Iata vina meat


purtam sabia ascutita i cu vrful subtiat. Intr'o zi la instructie..
faceam scoala de companie; comandantul companiei comandase

focul de salva pe 2 rnduri. La acest fel de a trage rndul inti


ingenunchia. Exercitiul s'a repetat de mai multe ori, mai ales pen-

tru ca la comanda de: drepti ! nu se ridicau toti odata. Eram la


locul meu regulamentar in spatele plutonului, cu sabia afar, i la
repetarea exercitiului ma. apropiai spre a vedea de ce nu se scula
unul din soldati mai repede. Cauza era ca se aseza gresit in genunchi. Vrui sa-1 ating cu sabia spre a-i arta ce parte a trupului
era rau asezata, uitnd cu totul ct de ascutit era vrful care
strabatu pantalonul i sgarie pe ostas in partea cea mai grasa a
sezutei sale. Zgaraitura era o nimica, dar vina nu era mai mica,
atinsesem i ranisem un soldat i trebuia s urmeze pedeapsa ce
a urmat.
V.novat de neintelegerile cu camarazii am fost i eu pentru
ca, placndu-mi munca, avnd dragostea raspunderilor si a muncii
neatrnate, nu numai nu ma. dadeatn in lturi de la nici-o insarcinare (cum cautau cei mai multi) dar le cautain. Apoi urnd spiritul de gasca. si mai ales chtigand incredere in puterile mele si
fiind din ce in ce mai scrbit de lenevia i nepriceperea unora, nu
m'am stnnit in deajuns si, cu lipsa de tact, am lasat sa se vad
dispretul ce-1 aveam pentru dnsii i pentru chipul cum ti faceau
serviciul Dar ceeace supara mai mult pe V., si pe unii cal e s'au
luat dupe dnsul, a fost faptul ca. eram bine primit de tot ce alcatuia. lumea buna din Galati, in care V. care se credea om cu
succese feminine, nu putea patrunde.
Ofiterii afara din corp pe care-i vedeam mai des erau capitanul H. Cihoski dela corpul de armata cu care discutam adesea
probleme tactice si chestiuni de tragere, locotenentul H. Masciotti,
un prieten de al lui Alfons Dall'Orso, locotenentul R. Bratuianu,
comandantul sectiei de pompieri si locotenentul V. Hntescu din
bateria calaseata.
Gasisem o foarte bun5. camera mobilat, in care am stat tot

timpul sederei mele in Galati, in casa giuvaergiului M. Helder


in coltul strazei Domnesti cu strada Fraternitatei; camera ei a la
etaj chiar in coltul cldirei dnd pe aceste strazi. Era in centrul
orasului si in imediata apropiere a celor doua linii de tramvai care
duceau, una la cazarm si cealalti la poligonul de tragere.
De mncat, mncam la popota cercului militar; ate odat
Kara la Sure, unde era un bun restaurant si unde ne duceam adese

www.digibuc.ro

155

La Ga lap

ori noaptea dupa vre-un bal sau dupa teatru. Odata merand acolocu Alfons Dall'Orso pe la miezul noptii n'am gasit o mas libera

deck langa una ocupata de un grup foarte vesel alcatuit din:

B. S. Delavrancea, I. L. Caragiale si colonelii D. Lambru (vrednicul comandant al diviziei 21 in timpul marelui rasboi) si D. Cocorascu; acestia doi din urm veniti pentru un proces la Consiliul
de Rasboi. Au stat glumind si povestind pana 'n zorii zilei si atat
erau de vesele si de hazlii glumele si povestile lor incat am stat
si noi ca sa-i ascultam. Atunci am auzit pe Caragiale &and
definitiuni si apreciatiuni foarte exacte, dar neputand fi reproduse
aci, asupra chipurilor de injuratura a Romani lor.
Am facut cunostinta societkii galatene multumit scrisorilor
de recomandare ce-mi daduse Mama pentru generalul E. Pencovici, pe care-1 cunoscuse bine in tinerete la Iasi si Matei Bals
(care fusese magistrat la Galati) pentru prietenul sau si in curand
al meu, Alfons Dall'Orso.
Societatea galateana se alcatuia atunci din mai multe stiri
a caror intaietate era socotita ca urrnatoarea: membrii si functionarii Comisiunei dunarene, marii negustori si unii profesionisti
straini si cateva familii de functionari sau politiciani romani.
Aceasta parte a societati era in deobste foarte protocolara si atat
eticheta cat si prezeanta jucau in viata ei un rol de seama. Venea
apoi, ceeace era socotit ca o a doua stare: ofiterii, unii functionari
si unii comercianti pe cale de a se ridica. Sa descriu pe rand aceste
diferite categorii.
Comisiunea Europeana Dunareana. fusese intemeiat in 1856
pentru a face cu putinta navigabilitatea in bune conditiuni a Durei, dela Braila in jos. Fiinta ei a fost justificata atat timp cat trei
puteri mari: Austria, Rusia si Turcia, doriau, fiecare pentru sine,
a fi stapani exclusivi pe navigatia si comertul Dunarii de jos, si noi
eram prea slabi pentru apara acestea. Dela pacea din Versailles
incoace n'a mai fiintat nici un temeiu pentru pastrarea ei. Comisiunea si personalul sau se bucttrau de un statut special (exteritorialitatea) ceeace ii ficea sa fie neatarnati de autoritkile locale. Imbunatkirile de fapt pe care le adusese Comisiunea navigabilitatii si
comertului, faptul c delegatii erau diplomati, au contribuit spre a
da membrilor si functionarilor ei superiori intaietatea arkata mai
sus, intaietate pe care toti acestia o pazeau cu gelozie. Cine erau
atunci membrii si functionarii acestei comisiuni ? Intaiul pe care
1-am cunoscut qi care era de altfel decanul membrilor comisiunei
(presedinte era pe rand fiecare delegat) a fost generalul E. Pen-

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Roseffi: Marturisid

156

covici, delegatul Romaniei. Militar care avusese vaza in armata,


in randurile careia muncise mult, dar care nu trecuse Dunarea in
1877-1878, rarnanand comandantul unei divizii depe malul
stng la Calafat, era intrebuintat de multi ani mai cu seama in
slujbe diplomatice (delegat la Comisiunea dunareana, delegat
pentru verificarea granitei, reprezentant roman la serbarile jubileului Reginei Victoria) in care adusese servicii reale, mai ales
prin simtul foarte adnc a ceeace se cuvenea Romniei; drepturi
$i prestigiu pe care le-a aparat intotdeauna cu drzenie. Altfel
era o ciudata fiinta, care cunoscuse multa lume i putea povesti
lucruri interesante cnd e$ia
rar
din tacerea sa obisnuita,
de$tept, adunator de documente, acum cumpatat, foarte exact, de
un caracter dificil. Avea totdeauna lume la dejun Duminica dimineata $i din cand In cand 5i in cate o seara. Fui poftit odata
pentru totdeauna la aceste mese cu prilejul carora facui cunoginti
cu lumea din Galati.
Era casatorit cu domniwara Corinne Dall'Orso. foarte frumoasa, vie, care-i placea sa discute despre carti, teatru, etc.. dar
care era cu 35 de ani mai tnara ca dnsul. Deosebirea de varsta,
acea de religie
era catolica $i practicanta
adusese neintelegeri intre ei i can(' i-am cunoscut generalul nu adresa niciadata
cuvntul sotiei sale, comunicndu-i numai in scris hotararile sau
dorintele $i ea folosind aceia$i cale Pentru a-i face cunoscut cele
ce voia sa-i spuna. Aveau doi copii mici si foarte bine crescuti: o
fiica, maritata dupa rasboi cu un medic francez 5i un fiu, azi in
diplomatie.

Atat generalul cat i doamna Pencovici m'au primit foarte


bine $i mi-au aratat multa prietenie in tot timpul $ederii mele in
Galati. Doamna Pencovici s'a maritat, cti-va ani dupa incetarea
din viata a generalului, cu un fost ofiter, atunci avocat, C. Fortunescu. cu care nu a fost fericita $i de care s'a despartit dupa
rasboi. Acum este casatorita la Viena ru un domn Bucheisen. care
era, in vremea and am fost la Galati, functionar la comisia dunareana. Sunt foarte recunoscator acestei familii de chipul cum
m'a primit $i-i pastrez o foarte buna amintire.
Delegatul englez era locotenentul-colonel H. Trotter, orn
umblat prin lume, mare vanator i tiind a povesti multe. Trerea
drept ramolit, ceeace nu era cazul cum era invederat de prea bunul
articol asupra Romniei, scris de dnsul, In editia X-a a Encyclopaedia Brittanica, aparuta atunci. Sotia sa, Olivia, mai tanara
ca dnsul, vemic neastamparati, era nepoata de var a ducelui de

www.digibuc.ro

157

La Galati

Wellington, invingitorul dela Waterloo. Cu dnsii venea sk" steie


des, desi trecuse de 80 ani, lady Wellesley, mama doamnei Trotter, o fermeckoare btrn a crei convorbire era totdeauna
plcut 5i veser. Auzea e adevrat greu, lucru ce nu o impiedica
s se plng de surzenia Reverendului Patterson, fost preot militar, deservind atunci capelele engleze din Bucuresti, Galati si Sulina, care si el era plcut de ascultat.
Ceilalti delegati erau: Kartamischev, delegatul rus pe care
abia 1-am cunoscut (cum am cunoscut putin i pe Romanenko un
predecesor al su retras de mult la pensie i locuind in Galati),
cunoscnd in schimb bine pe inlocuitorul su Lobanov-Rowstosky
pe sotia lui. doi mari nervosi; Noradounghian Efendi delegatul
turc, armean de origin, siret, a jucat mai in urm un rol politic
in guvernele june-turce. Era scund, gros aproape perfect sferic
cum erau 5i sotia si fiicele sale; nu-1 vedeai niciodat fr tigara de
foi in gur. Specialitatea sa era bridge-ul. Se povestea c pentru a
putea tri (Constantinopolul uitnd sa-i trimeat leafa cu lunile)
presura pe supusii greci, armeni, evrei si cti-va turci, a padisahu-

lui. Mai erau N. Pappalepore di Caneto, delegatul italian, un


burlac nepocait. Avea o curioas colectie de picturi italienesti din
veacul a XVII-a cu subiecte mai mult sau mai putin clasice, care
toate se puteau deschide apasind pe anume dispozitive i cuprindeau in interior tablouri, din aceasi epoca, cu subiecte... usoare.
Mai avea un nepot, un soiu de zpacit si de bun de nimica, care

mi se parte nu fcuse si nu fcea nimic 5i cruia i-am ficut cu


totii foarte multe farse, ce prindeau totdeauna. Delegatul german
era Marheinecke, fiint 5tears, csatorit cu o americanc. Desi
trecvei de cincizeci de ani doarnna Marheinecke nu voia s renunte la privilegiile femeilor tinere. Victor de Borhek era delegatul Austro-Ungariei. Era un Ungur de caractter ciufut foarte
gelos de nevast sa, o femee draguti dar 5tears5.. Delegatul francez, Marcelin Pellet (romancierul) nu statea in Galati ci venea
numai primvara si toamna pentru sesiunile Comisiunei. Ca multi

protestanti francezi era de obicei tacut si foarte rezervat, astiand mult a fi cunoscut, caci era foarte fin 5i deosebit de cult.
Toti acestia primeau des 5i dadeau mese la care se mnca
at se poate de bine, comisiunea avnd un buctar renumit 5i o
pivnit umplut cu fel de fel de vinuri de soiu. Deasemenea mem-

brii comisiunei dudrene ne invitau la plimbari pe Dunare cu


iahtul Carolus Primus, in balta Brailei, in josul Dunrei, uncle
am mens in Iu lie 1903, invitat fiind de Pencovici, pn la Sulina.

www.digibuc.ro

158

G-ral Radu R. Roseffi: Mrfurisid

Am stat acolo impreun cu familia lui cam o sptmn In palatul


comisiunei si petrecnd vrernea in plimbri pe mare cu o pilotin
a comisiunei, fiind fat la regate sau fcnd bi in mare.

Nefcnd parte din comisiune dar cuprinsi In aceiasi sferi


erau consulul Greciei Kymbritis, vice consulul Frantei T. Pollio,
vice consulul italian Vescovali si vice consulul englez H. Dundas
(azi viconte Melville), un Scotian cu mult farmec dar al crui caracter fantezist si irasciabil nu fusese imbunttit de sederea mai
multi ani la Dar-es-salam in Africa oriental german si l'a dus la
multe conflicte, In special cu furnizorii si. Il precedase ca vice
consul L. Lidell, un orn linistit si foarte plcut pe care 1-am cunoscut In urm la Bucuresti.
Apoi erau inaltii functionari ai comisiunei: Auguste Gauvain,
Sir Charles Hartley, Khl, Magnussen, $tefan Blceanu, C.
Grand si Bucheisen. Dintre acestia am cunoscut bine si curnd
m'am imprietenit cu Auguste Gauvain, cu care am rmas prieteni

si in corespondent pn la incetarea lui din viat. Era atunci


secretar general al comisiunei, deci cel mai mare dintre functionarii ei si, prin permanenta sa, pstrtorul traditiilor si al firului
director. Bur lac, foarte cult si cu mult tact, desi se supra usor,
ddea mese foarte bune si alese si se interesa cu patim de chestiunile de politic european si de istorie. Avea o bibliotec aleas

din care am citit, dup sfatul su, multe crti interesante. La


cte-va luni dup plecarea mea din Galati a plecat si el, la
Berna, unde a fost secretarul general al comisiunei internationale
-de transporturi pe cile ferate. A fost apoi multi ani redactorul
pentru politica extern a cunoscutului ziar Journal des Dbats, in
care calitate II vom mai intlni in aceste pagini.
Sir Charles Hartley (1825-1915) este creatorul canalului Su_
lina. In primii ani
pe la 1860
ai sederii lui in tar (acum
venea numai odat sau de dou ori pe an) fusese invitat la vntori
de ursi la Ciuti si-mi vorbi. cnd afl c cram nepotul celor pe
care ii cunoscuse, de bunicul si de bunic-mea, cum si de strbunica-mea care sta atunci la Ciuti.
Urmau apoi cum am spus farrhile strine. Dintre acestea
am cunoscut inti familia Dall'Orso, care era alckuit atunci din:
August DallrOrso bancherul comisiunei dunrene, orn de afaceri
priceput, bun muzicant; nevasta-sa; fiicele sale, doamna Pencovici,
despre care am vorbit, si Olga rmas nemritat, care ricea si
face si acum mult bine si fiii: Edgard, pe care-1 cunoscusem la
Sinaia si Alfons de care era s m lege curnd o mare si trainicI

www.digibuc.ro

ta Ga lall

159

prietenie. Acesta din urma facuse studii bune in Elvetia si la


Berlin (unde fusese impreuna cu Sebastian Moruzi), era destept,
priceput si avea o inima de aur, facand binele in chip cu totul
discret. Era initiatorul si sufletul tuturor serbarilor i operilor de
binefacere si facea politica conservatoare, care dealtfel nu i-a adus
dect necazuri. Este pacat c nastrusnicul egoism al tatalui sau
l'a tinut inteo pozitie subalterna la banca acestuia pentru ca
Alfons s'a provincializat si n'a dat ceeace se putea astepta dela
o natura inzestrata cu insusirile cu care era inzestrat. A fost o
adevarata binecuvntare pentru toti saracii i nenorocitii. Multi,
foarte multi, chiar dintre cei mai bine, au abuzat de bunatatea
lui. A suferit mult in ultimii ani ai vietei sale, devenind infirm
dar Indurand toate durerile i toate loviturile cu un curai si o
senintate crestina in adevar Inltatoare. Am devenit curnd prieteni nedespartiti si imi luam in toate Duminicile seara masa in
familia lui.
Era apoi familia Youell compusa din tata. mama si patru
fiice, dansnd toate cat se poate de bine si una mai frumoasa si
mai fermecatoare ca cealalta: Winnie, casatorita cu Benett; Sybill,
nebunatica dar de un stirling caracter cum spun Englezii, vie,
plina de farmec, mama devotata, prietena statornica si credincioasa, care a fost casatorita cu J. Crisoveloni; Gladys, cea mai
frumoasa poate dintre toate dar mai putin vioaie si Claire, atunci

o fetita de 15-16 ani, plina de viata si ea. Mu It si bine am


petrecut in aceasta casa primitoare i prieteneasca, in care se lua

masa de obiceiu de intreaga tinerime in fiecare Joi seara si se


dansa nit. 0 anexa a familiei Youell erau fratii Watson, nepoti
de frate ai doamnei Youell. Ei erau atunci burlaci, tineau casi im-

preuna cu Hay les, directorul companiei de ape din Galati, un


Englez tacut dar nu lipsit de mult humor si C. Grant, curios amestec de insusiri englezesti i romnesti i foarte simpatic. Mncam sau petreceam din and in cand seara la clansii. In ce constau
aceste petreceri? Se vorbea de una de alta, se povesteau anecdote;

W. Watson mai cnta la pian sau dansa dansuri negre iar Grant,
Hay les si Patterson, cnd era la Galati. faceau cu un al patrulea
o partidi de bridge. Pe la ora 11 ne duceam sa ne culcam.
Alta familie la care mergeam era acea a doctorului Serfiotti
care locuia impreuna cu doui surori ale sale. Oameni de bine,
inaintati in varsta, ne pofteau la masa, pe Alfons Dall'Orso i pe
mine, si ne povesteau multe despre viata din trecut i in special
despre aceea dela Constantinopol si din insulele Prinkipo. Doctorul,

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosetti: Marfurisirlp

160

care-si fcuse studille la Londra, era un prea bun chirurg, Intemeietor al spitalului Elisabeta Doamna, cruia i-a lsat la moarte
averea sa. Alfons Dall'Orso Il ajuta In administrarea spitalului.
Buni, un singur lucru Ii supra, s nu fi flcut cu prisosint cinste
unei mese cu feluri din belsug si cu vinuri alese, lucru care era
ate odat greu chiar pentru niste fiinte inzestrate cu marea poft
de mncare cu care eram inzestrati Da 11' Orso i cu mine.
Mai erau apoi familia doctorului Caravias, familia Constandinidi i numeroasele ramuri si rude ale familiei Mendl, ca Sulzerii (nimeni nu stia s povesteasc mai bine ca btrnul Sulzer
anecdote si povesti hazlii despre Evrei) si Schwabii. Dintre acestia,

familia lui Sigismond Mendl era mult deasupra celorlalte pria


finetea lui Mendl si a doamnei Mendl, ambii culti si subtiri, prin
minunata muzic ce se fcea In casa lor (doamna Mendl absolvise

Academia Sfnta Cecilia din Roma) si prin discreta bogtie a


intregei familii. Insfirsit familiile Foscolo, Oetli, etc.
Familiile romnesti erau acele ale lui G. L. As Ian, Gheorghiade, M. Gh. Orleanu, N. P. $tefnescu (atunci director general
al docurilor si al N. F. R. si mai trziu att de priceputul director
general al Bncei Romnesti), Bastache, Mateevru, amiral Koslinsky comandantul marini, A, Gusti, comandor Angelo Frundianescu, etc.
La acestia trebuesc adugati burlacii ca Sebastian Moruzi,
fiint desteapt, plin de fel de fel de suruburi fanariotice
de care era mndru. Povestea de pild, cu multumire, cum, fiind
prefect iar Alfons Dall'Orso consilier comunal si stiind c Da 11'

Orso va vota contra unei afaceri ce o dorea el. a poftit pe Dail'

Orso la dejun si l-a Inchis apoi in W. C., c s nu poat lua


parte la sedinta in care urma s se voteze, in acea dup amiaz,
afacerea despre care era vorba, lucru ce mi-a fost confirmat de
Dall'Orso. Manifestatiile sale cam comuniste In ceeace privea
anexarea bunului altuia, fcuse pe Dall'Orso s spun c deviza
i era: prendre, ne jamais rendre et encore prtendre. deviz
ce am sustinut mai trziu, pentru a necji pe I. Bianu, c se potrivea Academiei Romne. Veniau apoi $tefan Urlteanu, atunci
prin presedinte al Tribunalului, Constantin Plagino, care era foarte
vesel
Ghika

i gata oricnd a face pe caraghiosul, Matila Costiescu

fiu al colonelului Matila Costiescu si al Mariei Ghika,


vari cu Tata. Unchii lui Matila Costiescu Ghika, Leon si Tho
Ghica Dumbrveni, veneau des la Galati unde stteau lungi sp-

www.digibuc.ro

La Oa lafl

161

tamani. In fine mai erau Mitic Strat si cpitanul de marin V.


Panazi.
Gum petreceam? Cum se petrecea pe atunci, adic dansand
ori de ate ori se putea, jucand sarade, mergand la teatru, la serpaunand (lama) i jucand tennis.
Un alt soiu de peirecere era vaslirea. Alfons Dall'Orso avea
un yo.e, lie care am invatac sa vastesc i cu care am flcut multe
plimbri in susul i in josul Dunrii. Minunat i sntoas disactie in care am invtat multe despre Dunare, despre pescuit, dela

ingrijitorul brcii, un anume Ghit, supranumitul cpitan Ghit,


un bun de gur far. pereche. Am luat parte la mai multe vandLori,

dar far succes. Pentru una din acestea fusesem poftit la domnisoara Maria Constantinidi la mosia sa Vladnicul, din judetul I e-

cuci. La acea vanioare mai erau poftiti colonelul Trotter cu


nevasca sa, Alfons Dah Orso, Sebastian Moruzi, C. Plagino i tanrul Pappalepore. Nu am impuscat nici unul nimic, cci nu a
fost vanat, dar multumit spiritului inventiv si veseliei lui Plagino
am ras aproape necontenit timp de 48 de ore cat am stat acolo.
La una din btal s'a petrecut scena urmatoare: eram insirati pe muchea deasupra Siretului. In stanga mea era plasat tanrul Pappalepore iar in stanga acestuia :trotter. Cu cateva sptmani inainte Pappalepore, care habar nu avea sa tie mcar o
pusc in man, vroijid s trag inteo cioar nemerise in partea
cea mai cgrnoas a unui bietas. Deabia eram asezati de ast dat,

c vd pe Trotter venind la Pappalepore si indicandu-i diferite


directiuni, dup care se intoarse la loc iar Pappalepore puse pusca
jos si se culc dup un arbore gros de uncle nu mai misc. Dunabtaie aflai c Trotter, un trgator fr pereche, tinuse lui Pappa-

lepore cam urmatoarea cuvantare: otinere. la o vanatoare ca a.ceasta regula este s tragi drept inainte sau drept inapoi, dac
mistretul strbate linia puscasilor. La urma urmei n'am nimic
(ccie zis daca tragi pe linie inspre dreapta dumitale (i-am multumit

clui Trotter pentru acest indemn la asasinarea mea) dar daca

,Kvd numai c indrepti pusca spre stanga s tii ea* trag in dumneata si s mai tii ca glontul meu nimereste totdeauna tinta.

0 alt distractie o alctuia deasemeni venirea, cu prilejul


sesiunilor de primvar si de toarrin ale comisiunei dunrene, a
unor vase straine
unele de rsboi num-ai cu numele
cum
erau : un vas cu panze rusesti al drui echipai a fcut n;s4.e betii
de pomin, cum era ialitul Loreley nemtesc si Sesia un vechi vapor cu roate italiene, altele adevrate vase de rzboi cum au fost
G-ral wanu I. Rosetti: MQr,urisri.

11

www.digibuc.ro

162

G-ral Radu R. Rosetti: MArturisiri

contratorpiloarele englezesti Hussar (1902) si Mohawk (1903). Dar

oricare era felul vasului, ofiterii lor si mai cu seam Englezii


Italienii erau oameni bine i gata pentru petreceri. Printre ofiteri
englezi cunoscuti atunci a fost i un ofiter de rezerv care-si ficea
un stagiu. Din nefericire i-am uitat numele. Acel ofiter navigase
mult i studiase cat putuse de aproape diferitele marine de rsboi.
Stand de vorb cu dansul inteo sear imi vorbi de marina german si-mi spuse (era In 1903) c5. artileria de pe vasele germane
trgea mult mai bine ca icea englezg si c in caz de rsboi si la
egalitate (de tonaj si de artilerie) vasele engleze ar fi infrnte de
cele germane.

Cu ai mei tineam legtura mai ales prin desele scrisori ale


Mamei creia ii scriam uneori mai des, alte ori mai rar, ceeace
aducea plngeri din partea ei. Asa *tiara ci se ducea vara la Vratec, c5 Tata care urma a fi mult pretuit la Ministerul Afacerilor
Strine si fusese numit la 1 Aprilie 1902 sef al lucrrilor speciale
si de frontier, a fost insrcinat, in 1902, in calitate de delegat al
guvernului roman, cu directiunea lucrrilor pe granita Dobrogei
si In 1903 cu acele dela Suceava si dela Priskani. Concomitent
cu acestea isi urma lucrrile istorice. Din acestea a dat la iveal
atunci in Convoribiri Literare din 1 Septembrie 1902 studiul sgu
intitulat Despre urmafii lui Grigore Glaika Voda Ill fi origina GhikuleOilor din Moldova, prin care dovedea ceia despre ce ne vorbise foarte des, curn ne spusese 4i bunica Aglae 4i ograndmaman.
Bogdan, e. Ghikulestii din Moldova sunt in realitate Sulgearoglu.

Articolul a produs o violent reactie din partea unor Ghikulesti


ca Niculae Ghika Comanesti si Grigore C. Ghika, unul nepot de
vr i cellalt vr primar cu Tata. Au urmat scrisori in La Rowclespre care am luat cunostint numai mai trziu, Mama
ferindu-se a-mi scrie despre aceasta ca s nu m amestec si eu
In ceart.
Tot prin Mama aflasern despre boala grea a bunicei, in Decemvrie 1901. $i, in Ianuarie 1902, am fost la Cgiuti s iau parte
cu Tata, care sta la G. I. Donici la Valea Seac, la inmormntarea
ei. Cu acest prilej am vzut pentru ultima oai pe domnul Allaux,
sotul al doilea al bunicei mele.
Dar tineam legitura cu ai mei nu numai prin scrisori ci 4i
mergnd s-i vd la Bucuresti. Asa am fost s-i vcl In Iunie 1901,

and Tata 4i Mama si-au serbat la 10/23 nunta de argint 4i cnd


a avut loc astoria lui G. Cretzianu cu a doua sa sotie Elena
Brcnescu. Am fost din nou la finele lui Decemvrie 1901, ince-

www.digibuc.ro

la Ins !Halal Geografic al Armatel

163

vutul lui Ianuarie 1902, la finele lui Decemvrie 1902 si aproape


toati luna Ianuarie 1903, cnd am reluat contactul 4i cu lumea
bucuresteang, petrecnd bine in mijlocul ei.
In toamna anului 1903, trziu, am fost atasat la Institutul
geografic al armatei, la Bucuresti. Am primit cu multumire aceast

atasare si pentru c unul din 4efii de serviciu de acolo, maiorul


Radu Toroceanu, imi ceruse sg viu acolo si puteam cgpgta folositoare cunostinte i pentru cg, fiind locotenent dela 10 Mai 1903,
aveam dreptul sg mi prezint la examenul de intrare in $coala
Superioarg de Rgsboi in primgvara uringtoare 4i cg, la Institutul
geografic fiind, aveam multg vreme liberg pentru a mg preggti
pentru acest examen.
Prietenii si cunoscutii din Galati s'au intrecut in a-mi argta
pgrerea lor de rgu pentru plecarea mea, singuri o parte din ofiterii batalionului abtinndu-se, dupg indemnul lui V.
X

LA INSTITUTUL GEOGRAFIC AL ARMATE1


Nu am multe de spus despre stagiul ce-1 fcui la acest ser-viciu, pentrucl fu foarte scurt, abia cte-va luni.
Dealtfel asupra chemgrei mele acolo existase dela inceput
la deosebire de vederi. Cei dela Institut mg chemaserg. voind .si
mg specializeze in geodezie, cum voiserg s m5. cheme incg din
rprimgvara anului 1901, iar eu, fiind hotgrit sg urmez $coala de
Rgsboi, venisem cu gandul ca stagiul s mg ajute tocmai pentru a

mg preggti pentru examenul de admitere. 0 spusei deschis, la


prezentare, atat generalului C. Brgtianu cat si colonelului Gil.
Ianescu si celor doi sefi de servicii, maiorul T. Rmniceanu (ser-viciul astronomo-geodezic) si locotenentul colonel Grigore Simionescu (serviciul topografic). Ei inteleserg si aprobarg scopul meu

i imi fgcur toate inlesnirile ce le stturg in putina.


La Institutul Geografic domnea o foarte bung atmosferg de
muncg; relatiile dintre sefi si. ofiteri erau mai mult relatii de colaboratori de cat de la superior la inferior, relatii intemeiate pe
chipul de muncg al fiecgruia si pe rezultatele ce le adusese.
Un personal civil de gravori, desenatori, fotografi, in mare

www.digibuc.ro

1t4

G-ral Radu R. Rosetti: Mirturisid

parte strini, personal foarte destoinic i muncind cu rvn, usura


mult lucrul.
Am fost pus, impreun cu Goe Odobescu si cu altii care
incepeau atunci serviciul, s fac desen topografic, s invt Tofusinta diferitelor instrumente i s trec pe la diferitele sectii pentru
a invta metodele de lucru, toate exercitii de cel mai mare folos.

Deasemenea am fost insrcinat s predau cursul de aritinctici


rationat la Scoala Elevilor Cartografi si Desenatori. Ca sa nu
m fac de ris am reinvtat aceast parte a matematicilor. Priveam
deasemenea i ajutam pe camarazii care ficuseri ridicri in timpul
verii si-si desemnau acum plansetele. Serviciul se acea numai
dimineata.
Toat dup5. amiaza lucram in vederea examenului de intrare

in Scoala de Rsboi, In care scop imi fcusem un program, pe


care-1 urmam intocmai. In acest program, pe Una recitirea tutuior
chestiunilor prevazute in programul cunostintelor ce se cereau la

acel examen, cetire ce o acusem in anii premergtori de patru.


sau de cinci ori, fcnd i rezurnate, scheme, schite si crochiuri,
prevzusem foarte numeroase exercitii de teme tactice si de compuneri (nu uitasem ptania mea la bacalaureat) in care scop cumprasem gramatici i crti de exercitii de compunere, pe care
le-am citit de mai multe ori. Pentru teme m'am folosit de carte&

lui Griepenkerl, tradus cu putini ani inainte in romneste de


maiorul Saegiu (1897) si de ale lui N. Arghirescu (1900). Citearn
enuntarea temei si apoi o rezolvam in scris, iar dup acea citeam
solutiunile autorilor si-mi aceam singur critica. Ar fi fost desigur
si mai usor 4i rrai folcsitor claci asi fi fn. t acest lucru cu un
,

camarad, aim ar fi fost desigur rrai folositor dac asi fi acut

exercitiile gramaticale si de compunere cu cineva bine pregatit.


Dar, cum am lmurit mai inainte, o fals rusine m'a impiedicat
o fac. Truda fu cu att mai mare.
Seara, dac nu mergeam la vre-un bal sau seratl, stam putin
de vorb cu printii i fratii mei (care locuiau tot In casa Orascu
din str. Mihai Vocl) si apoi m culcam, citind putin vre-un roman
sau alt carte distractiv. Pe ct mi-a fost cu putinti, niciodat nu
am lucrat seara.
Tata lucra la cartea pe care ti o ceruse Ion Lab ovary, atunci
ministru al Afacerilor Strine, La Roumanie et les Juifs, pe care
.0 .public sub pseudonimul de Verax. Era mare nevoie de o asemenea carte spre a combate campania ce o duceau Evrei contra
aril. Cartea supr mult att evreimea romn ct si cea striin.

www.digibuc.ro

165

In Batalionul 9 Vlinitori

Tata a fcut o brosur rezumat al acestei crti, rezumat care fu distribuit parlamentarilor francezi, ziarelor din Paris si tuturor personalietilor de seam din Franta, cum traduse si in limba
aceast brosur care fu imprtit acelorasi categorii de persoane

din Anglia. Era prima oar cnd se arta, in strintate, in chip


documentat si cu totul obiectiv, adevrul asupra acestei chestiuni,
prin care se invedera c. msurile luate de ai nostril nu erau pornite
din temeiuri religioase sau de ur de ras, porniri strine de firea
Romnilor, ci din nevoia de a ne apra din punctul de vedere
economic. Aiutai pe Tata la facerea corecturilor si-i ddui ideia
adug5rii graficelor, pe care le fAcui dup directivele sale.
Spusei c seara m duceam s m distrez tn lume. Aveam
nevoie de asa ceva dup zilele de munk intens pe care o fceam
struitor. Am dansat si petrecut in acea iarn la palaturile din.
Calea Victoriei 5i dela Cotroceni, la Kennedy, la Henry. la
Kiazim bey ministrul Turciei, la Alexandru Lahovary, la Jockey
Club, la N. Cesianu, la P. P. Carp, la Tache Ionescu i in alte
case despre care nu-mi amintesc anume.
La 3/16 Fevruarie 1904 incetnd din viat generalul Penmersei la Galati spre a fi fat la inmormntarea acestui
orn care mi primise att de bine la dnsul in cas.
La 1 Aprilie al aceluiasi an m pomenii mutat la Batalionul
9 vntori, atunci infiintat.
.

XI.

IN BATALIONUL 9 VANATORI.

Prin Inaltul ordin de zi din 29 Octomvrie/11 Noemvrie


1903, Regele, constatnd rezultatele aplicrei ordinului Su de zi
din 10/23 Mai 1902, ddea noui directive si poruncea infiintarea
unui nou batalion de vnatori (al 9-lea), al crui scop era incercarea serviciului de doi ani sub arme.
Pentru aleatuirea acestui batalion, batalioanele 1-8 vn:
tori au prima, in toamna 1903, cte 150 recruti peste ,numrul
trebuincios lor si au vrsat, la 1 Aprilie 1904 acesti recruti instruiti, impreun cu numrul trebuincios de caporali si de sergenti,
noului ba alion care a luat fiint pe aceiasi zi, in tabra Cotroceni.

Batalionul urma s aibe si a avut efectivul de rsboi, care era

www.digibuc.ro

166

G-ral Radu R. Roseffi: Marturisi&

atunci foarte mare (peste 1000 oameni); reangajatii si au fost


alesi din toat armata.
In ceeace priveste corpul ofiteresc, s'a dat mn . liber locotenentului colonel Dumitru Cocorscu, desemnat a fi comandant al batalionului, s aleag ofiterii care ar fi crezut el c erau
mai potriviti. Dup cum ne-a spus el in repetate rnduri, a fcut
alegerea studiind la Ministerul de Rsboi memoriile ofiterilor si
lund pe cei mai bine notati.
Conform ordinelor primite, ofiterii s'au prezentat locotenentului-colonel Cocorscu, care ne-a lmurit in cteva cuvinte
menirea noastri, dup care a stat de vorb cu fiecare dintre noi

si ne-a hotrt companiile la care eram repartizati. Ii am spus


atunci, si au mai fost cti-va camarazi care i-au spus tot asa, ci

ml prezint la examenul de intrare in $coala de Rsboi. Cocorscu


ne-a rspuns c doreste s nu ne mai prezentm la acel examen
si si ne consacrim exclusiv batalionului. Ceilalti i-au urmat sfa-

tul deocamdat, eu ins am spus lui Cocorscu c imi este ca


neputint s nu merg la examen deoarece m'am pregkit pentru

acest examen de cind am iesit ofiter.


Am plecat apoi in tabr, unde s'a inceput primirea si repartizarea oamenilor. Cu acest prilej si in urm la instructie s'a
constatat constiinciozitatea pus sau nu de comandantii batalioanelor 1-8 Vnatori in instruirea recrutilor meniti noului batalion. Cei mai buni si bine instruiti recruti si gradati au fost acei
varsati de Batalionul 2 Vntori iar cei mai slabi de Batalionul 3
Vntori, comandat de maiorul Negruti. Acesta spre a scpa de
oamenii cei mai putin instruiti din batalionul su a mers pn in
a-i inainta caporali !
Eu am stat putine zile, cci m'am prezentat la examenul de
admitere in Scoala de Rsboi, examen care a tinut multe zile. In
acest timp Batalionul 9 Vntori completndu-se si inzestrndu-se
cu cele trebuincioase a fost transportat la Ploesti, unde a bivuacat
sub corturi in tabra ce se alctuise lng Crngul lui Bot.
Examenul de admitere in $coala de Rsboi, alctuit din mai
multe lucrri scrise, ridicari topografice si examene orale era a
incercare serioas. Pregtirea amnuntit ce o flcusem attia ani
si pe care o intetisem in cele vase luni ct am fost la Institutul
Geografic, imi fu de mare folos, asa c examenul nu-mi paru dim
cale afar de greu. Si astzi mi-a limas ca o amintire de munci
plcuti. Din 89 de candidati am fost primiti 24.
Dup isprIvirea examenului, la care am reusit intiul, mul-

www.digibuc.ro

167

In Batalionul 9 Vanatori

tumii cu recunostinta celor dela Institutul Geografic pentru buna


vointa ce mi-au aratat si, dupa ce ajutai la mutatul parintilor in
strada Schitul Mgureanu, plecai la Ploesti unde-mi gasii o gazda.
si ma prezentai apoi la batalion.

Programul de lucru era foarte incarcat in acel batalion

pentru ca trebuia pana in toamna unificata, completata si moder-

nizata instructia ofiterilor si a trupei. De aceea intre altele nu


s'a dat concediu nimanui. Ceeace a ingreuiat si mai mult lucrurile

a fost faptul ca vara anului 1904 a fost foarte Calduroasa si una


din cele mai secetoase cunoscute la noi; apa pentru trupa o aduceam cu corvezi tocmai dela gara Buda.
Orarul zilnic prevedea plecarea din oras cu brecul la ora 5
dimineata, apoi instructie toata dimineata, masa de amiaza a ofiterilor in tabara si putini odihna. Urmau dupa amia.za instructie
si teorii si la ora 18 intoarcerea in oras, uncle mncam, seara, fie
la cercul militar, fie la restaurantul garii, tinut de C. DobrogeanuGherea, restaurant vestit atunci pentru mncarea sa buni si re-.
lativ ieftina.
In primele saptamani cand a trebuit refacuta instructia individuala a trupei, lucram pe camp in jurul taberei; dupa aceia
imprejurimile Ploestilor au fost impartite in patru sectoare, coinpaniile facndu-si instructia pe rand, in fiecare sector, pentru a
varia terenul.
Intrecerea era mare si se muncea cu o ravna ce nu mai vazusem pina atunci.
Corpul ofiteresc alcatuit, cum am spus, din ofiteri alesi era
amestecat. Daca majoritatea acestora, cu Cocorascu in cap, eram
ofiteri proveniti din scoalele noastre militare, printre noi erau ofiteri proveniti din armata austriaca (maiorul I. Dragalina si capitanul Traian Mosoiu), ofiteri romni care facuseri stagii in armata
austriaca si ofiteri care urmasera scolile militare si fcuseri stagii
in armata germana. Nici unul nu voia sa se deie batut, toti trageau
cu coada ochiului si la vecini spre a surprinde metode si fapte noi.
Comandantului de batalion si ajutorului le-a revenit sarcina, pe
care au indeplinit-o foarte bine, de a indruma, unifica, controla si

frina la nevoie, ceeace au realizat prin instructiuni verbale si

scrise, prin prezenta lor la instructie si teorii, prin discutii pe care


le porneau intr'adins la mas, unde nu era voe a se vorbi de serview (se platea o amenda daca se vorbea de o chestiune de serviciu) dar unde se putea discuta si se discutau principii de educatie si de instructie.

www.digibuc.ro

163

G-ral Radu R. Rosettl: Marturisid

Locotenentul-colonel Cocor5.scu era un militar cult, un om

destept si energic care avea darul de a conduce. A comandat


cu destoinicie divizia a XI-a in operatiile acesteia in Valea Jiusui, in primele luni ale marelui rsboi, rsboi in care au slujit cu
destoinicie si fii s'ii, care, lucru rar pentru fiii de general, nu au
fost nici adpostiti, nici Invrtiti. Avea o ur nemrginit pentru
tot ce era boer, ur provenia mai ales din pricira c avusese pe
vremuri de sef, pe mult infumuratul colonel Mihail Ghika, dar si
dintr'un curent destul de general in mijlocul in care trise Cocorscu. El manifesta aceast5 ur ftis in orice imprejurare, vorbind in totdeauna in termenii cei mai pejorativi de boeri.
Ajutor al comandantului era omul de bine care a fost maiorul i in urm generalul I. Drglina. Destept, cult, singurul dintre noi care avea experienta rsboiului (fcuse cu trupele austriace
rsboiul din Bosnia), cu mult tact, de fapt conducea si pe Cocor'scu fill ca acesta sau ca noi s" o bagm de seam atunci. Avea
inim bun5., era drept, constiincios, foarte modest, si cu deosebire
potrivit slujbei pe care o indeplinea.
In statmajorul batalionului mai erau: adjutant, sublocotenentul Alexandru Pestritu, bun si vrednic ofiter, dar prea nervos:
ofiter cu aprovizionarea, sublocotenent P. Cristescu, pe care-1 cunosteam din batalionul 5 Vntori, mai vrednic in aparenta ca
in fond, cu o purtare indoelnie In rsboi si fiind un mediocru
comandant al Regimentului 4 VnInri in brigada comandat de
mine; doi administratori si un prea bun si constiincios medic,
medicul-locotenent I. Rogoz, ajutat de un farmacist stagiar.
Comandanti de companie erau cpitanii: C. Rhcanu, 1-4
compania I; Traian Mosoiu la compania IL priceput, inimos si de
o mare energie; N. Prassa la compania III, destept dar putin
cultivat si plin de tfn, Ii era fric de cal, precum, a avut respect de glonte in rsboi; G. Dabija la compania IV. Ei nu aveau o
valoare tot asa de mare ca acea a comandantului si a ajutorului.
La companii erau ate doi locotenenti si doi sublocotenenti.
La compania. a III-a in afar de mine mai erau locotenentul D.
Grozeanu, orn constiincios, foarte calm si destoinic, sublocotenentul Bercea care isi Meuse studiile In armat german, bun instructor, destept, sublocotenentul A. Igntescu, vrednic si destoinic
ofiter si, dup 1 Iu lie, sublocotenentul Sergiu Ionescu, seful promotiei, de abia Inaintat ofiter, inteligent, viu si bun ofiter atunch
Nu o duceam bine cu Prassa (care de altfel nu cunostea bine dect
ordinea strns5.), din pricina mentalittii si a tfnelor sale.

www.digibuc.ro

169

Jtt Batalionul 9 Van Morl

Ceilalti ofiteri subalterni erau: locotenentii I. N. Dumitrescu,


V. Economu, Haralambie Milcu, G. Floares, I. Georgescu (care a

avut o purtare asa de frumoas in timpul marelui risboi), sublocotenentii I. Mamovici (s'a purtat in chip miselesc in rsboi
totusi a ajuns general !), A. Dobre si A. Tutunaru.
In munc5 incordati trecu vara; Duminica mergeam la Bucu-

resti spre a vedea pe ai mei, in bugetul crora plecarea mea lsase un gol, cci casa din strada Schitul Mgureanu costa mai
scump si fusese luat tocmai pentruc era socotit c voi sta cel
putin doi ani in Bucuresti. Dam acasi, cand stteam acolo, jum5.tate din sold, cealalt. servind la plata ratelor pentru imbrcminte, incltminte, fireturi (niciodat nu am fmas inapoi cu
vreuna), pentru putini bani de buzunar, cam 50 lei pe lun, din
care-mi cumpram i crtile trebuincioase.

Tata, care in acea. var lucra, impreun cu delegatii rusi,


la revederea granitei de pe Prut, precum lucrase primvara la
Orsova, se opri de vre-o dou trei ori, intre dou trenuri la
Ploesti spre a m vedea.
Am facut cate-va zile serviciul la Regimentul 7 Prahova,
uncle fusesem mutat dup reusita la Scoala Superioar de Rsboi,
clar de unde am fost detasat iar la Batalionul 9 Vantori.
Era socotit, de ofiterii dornici de munc5 si de a se distinge,
o catastrof mutarea inteun regiment de infanterie. Cteva zile
dup ce m intorsesem la batalion, fiind de serviciu, am dus batalionul la Targsor pentru ca trupa s se imbieze si s-si spele
rufele. Mergeam in nori de praf. Pe lng oloana batalionului
a trecut cu trsura ajutorul comandantului Regimentului 7 Prahova, care mi-a strigat din mers c nu asi face asa corvoad dacg

fi rimas in acel regiment. La aceasta am rspuns, cat m


ducea gura: mai bine cu vantorii la corvoadi decat cu doroasi

bantii la parad.
De vre-o dou, trei, ori m'am dus la Buzu s vd pe Elise
Marghiloman, care mi-a vorbit lute() sear despre nepotrivirea
caracterului ei cu al brbatului su. nepotrivire care a dus peste
doi ani la desprtirea lor. Casa (Vila Albatros) si grdina erau
rcoroase, si mi se pgrea asa mai ales dup o sgptman petrecut in arsita campului de instructie.
In fine cte-va Duminici le-am petrecut la Galati, unde-mi

revedeam prietenii si unde am lucrat dup crerea D-nei Pencovici la inventarierea hrtiilor rmase in urma sotului s.u, hrtii
foi volante numeroase privitoare la intmplrile anilor 1848-

www.digibuc.ro

170

G-ral Radu R. Rosettl: Mrturisirl

1900. Inventarul s'a tiprit desi nu era nici cronologic, nici pe

materii, avand numai de scop s arate ce cuprindea colectia.


D-na Pencovici voind a vinde documentele, cci nu rmsese avere

dela general, am predat inventarul, toamna, lui I. Bianu; documentele au fost cumprate in timpul iernei urmtoare de D. A.
Sturdza, cu bani din fondurile secrete si depuse la Academia
Roman.

Din cand in and, mergeam seara cu camarazii la cate o


berrie unde erau lutari buni. $i lutari bnni erau peste tot in
Ploesti. Ne plcea mai mult acea unde canta atunci faimosul Anghelus. Era intaia oar cand auzeam cantandu-se din naiu, instrument necunoscut in Moldova si din care Anghelu scotea melodii
foarte frumoase.
In Septemvrie am plecat inteun lung mars, cu foarte multe
aplicatiuni, despre care voiu pomeni numai in treact cci descrierea lor detaliat n'ar putea interesa decat pe prea putini cititori.

Plecand din Ploesti ajunserin in aceia zi la Vlenii-deMunte, unde am stat mai multe zile, executand tragefi de lupt
pe pfatoul deasupra confluentei Drajnei cu Teleajnul. Urmar
apoi maruri la Suzana (noaptea) cu noui trageri, la Cheia. Bratocea, apoi n lungul granitei pari la Vama Predelu. Bivuacarm
noaptea pe muntele Anderbert, o bun jumtate din batalion pe
teritoriul Transilvaniei; noroc c nu ne-au vzut finantii unguri
c se ngstea un incident diplomatic. Mosoiu trase in acea noapte
un chef monstru si se plangea c nu era lsat s mnnce niste
purcei rezervati pe a doua zi. Ca si la Ploesti de altfel, atit trupa
cat si ofiterii am mancat tot timpul bine si mult. Am urmat apoi
granita pan la Predeal unde ni s'a dat o zi de repaus.
Sosind Regele din strintate la 19 Septemvrie/2 Octomvrie
ieshlm intru intampinarea sa la gar.
A doua zi plecarm la Sinaia, fcAnd pe drum o manevr
cu Batalionul 1 Vantori. La 22 Septemvrie/5 Octomvrie furm
inspectati de Rege. In noaptea de 23 spre 24 se sun alarma si
merserm pan la Campina.
Acolo avui
cum avur si alti camarazi
o dovad rarg
de lips de bun primire. 0 parte din plutonul meu era cartiruit
in Vila Lahovary, locuit atunci de familia inginerului M.
Mersei, impreun cu un agent de politie, spre a-mi instala oamenii.
D-na M. refuz s-i primeasc si numai dup insistenta mea si a

agentului de politie reusirm s gzduim oamenii .in niste ate-

www.digibuc.ro

171=

In Bata Henn! 9 Yana lorl

nanse. In timpul acesta, D-na M. adresndu-se probabil catre a,


persoana din interiorul casei, bombanea pe frantuzeste contra
militarilor si a cresterei lor diferita. Dupa ce am instalat oamenii
m'am intors cAtre dfinsa (vorbisem pana atunci romneste) si 'i-am
spus: gOui, Madame, j'ai t lev diffremment et l'on m'a tou-

jours enseign que l'hospitalit est un devoir, surtout lorsqu'iL


s'agit de dfenseurs de la patrie que du reste la loi oblige de recevoir. Vous &es probablement trangre au pays et A. ses couturnes. Am aflat dela soldati c venind barbatul ei acasa, s'a
ingrijit bine de ei, intrebnd cine era comandantul lor de pluton.
si punnd ca ar vrea sa ma cunoasca.
In Campina facuram mai multe zile exercitii de lucrari de
fortificatie pasagera pe platoul Cmpinitei, plecnd apoi la Tesila
unde ajunseram inteo seari, dupa un mars greu, udati pana la
piele si fara trasuri, acestea neputndu-ne urma. Multunaita vredniciei primarului furam bine gazduiti si hraniti de locuitori. Din
Tesila urcarm pe muntii Paltinetul si Trifoiul si coboraram la
Slinic, de unde plecaram in dimineata de 29 Septemvriell4 Octomvrie si dupa cte-va ceasuri de somn in Ploesti, ne urmaram
firumul pana la Targoviste unde sosiram in dupa amiaza zilei de
30 Septemvrie. Am fost foarte bine primiti de Regimentul III Dam-

bovita No. 22 si poftiti la masa in acea seara. Despre acea masa


nu-mi amintesc deck de supi, dupa care adormii bustean. Ma
trezii a doua zi dormind imbracat intr'o camer de hotel. De la
Targoviste ne inapoiaram cu trenul la Ploesti.
Dupa intoarcerea la Ploesti capatai un concediu pe care-1
petrecui parte la matusa Profira Sturdza la Bohotin, unde se afia
Mama
par'ca au fost mai vesele ca ori cnd atunci matusa
Profira si fiica ei Felicia
si parte la Galati.
Ispravindu-mi-se concediul, ma intorsei in ultimele zile a
lunei Octomvrie la Ploesti spre a ma prezenta de plecare, caci
prjmisem ordin sa fiu la 29 Octomvrie/1 I Noemvrie, la Scoala
Superioara de Rasboi.
Am spus ca Cocorascu avea ura in contra a tot ce era boer,
de aceea cnd, dupa ce ma landa si imi laudi chipul de a servi
imi spuse: Rosetti ai lucrat si te-ai purtat par'ca n'ai fi boier,.
mi-am dat socoteala cat ma aprecia si cat de mult recunostea
munca ce o svarsisem.
DacI, subiectiv, se poate explica acea urt. a lui Cocorascu
si daca chiar, obiectiv vorbind, se poate considera ca justificata
o suparare a claselor mai modeste contra boierimei, din pricina

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosettl: Mirturisirl

172

abuzurilor acesteia in trecut, nu se poate sacoti ca justificat ura,


mai ales la oameni ca Cocorscu care cunostea trecutul, c,ci dac5
pe de o parte boierimea a pckuit, a avut in schimb merite mari
clasa mijlocie, care voia s o inlocuiasc, nu era de loc pregitit
pentru rolul de conducere ce voia s-si ieie. Si meritul elitei care a
fost boierimea i putina capacitate a clasei ce se ridica, au fost in
deosebi de bine artate de acela care a fost unul din alctuitorii
socialismului roman, Ioan Ndejde, care a scris urmtoarele:
Aceast elit cu toate pcatele fatal legate de o mn de
pmnt. este produsul cel mai pretios re s'a selectionat in cursul

veacurilor. A distruze ori chiar a inltura aceast eF e rea


mai mare greseal, crima cea mai grozav ce poate flptui un
popor, ingduind unui numr de insi. ce se decreteaz. cu dela
sine putere, elit social,
s distrugi acest produs al unei
evolutii indelungate si costisitoare.

Atari greseli se pltesc printeo recdere In barbarie


prin refacerea unei noui elite sociale, care anevoie va fi la inltimea celei ce are mii de ani In trecutul eh) 1)

Ce bine se adeveresc spusele lui Ndejde dela rsboi incoace !

Cum am mai spus-o, Tata, studiind trecutul nostru, se convinsese de erorile prerilor sale din tinerete si, cu toate c era
mndru de a fi boer, c nici odat nu s'a dedat la declamatiuni
ne intemeiate contra boierimii, ca D. A. Sturdza de pild, el a
fost totdeauna un hotrt dusman al privilegiilor insusite de
boierime prin abuz, artnd nelegitimitatea lor, prin grai si prin
scris, ceeace 'i-a adus multe dusmnii. Toate loviturile ce i s'au
dat din aceast pricin'
mai ales de ctre junimisti
nu I-au
fcut s-si schimbe prerile, nici nu 1-au oprit de a le arta apriat.
Fratii mei si cu mine am avut s multumim struintei cu care Tata
ne-a demonstrat lipsa de temei a titlurilor si coroanelor ce-si insuseau multi dintre ai nostri, ca si ridicolul cu care acoperea ,F1

totdeauna alte fumuri de ale unor neputinciosi urmasi ai unor


neamuri care au scris pagini frumoase in trecutul nostru, c nu
am czut si noi in aceleasi pcate, de care s'au ferit si pr;eteni
de ai si la care am privit totdeauna cu incredere. ca G. I. Donici,

Dimitrie Rosetti-Tescanu, D. C. Sturdza si altii. Dar daca 'rata


ne-a artat c nu aveam alte drepturi ca altii, c trebuia s nmncim spre a ne intemeia asezri, tot dnsul ne-a artat, si nu numai
1) loan Mciejde, V. G. Mortun, p. VII.

www.digibuc.ro

In Bafalionul 9 VnAfori

173

odat, c n'aveam a renega sau a ne rusina de strmo$ii nowt $i


de faptul de a face parte din fosta clas conducAtoare a Trii.
La mine, cuvintele Tatei fcuser s nasc convingerea, si deci
nevoia, c acei care purtau un nume istoric trebuiau s munceascl
mai mult, nu numai pentru a convinge, pe cei in mijlocul crora triam, c eram cel putin att de vrednici ca 5i dnsii, dar
si spre a arta c boerimea era capabil de munc cu toate c
nu mai avea pyivilegii. lsbutisem pn atunci a m inftisa ca
muncitor i destoinic. Cuvintele adresate mie de Cocorscu erau
ins prima recunoastere oficial
din partea unui hotrt adversar de idei
c isbandisem.
Intrit $i In cunostinte si in aplicarea lor prin trecerea mea
In Batalionul 9 Win ori $i cu moralul foarte mult ridicat prin
cuvintele lui Cocorscu, plecai la Bucure$ti.
Inainte de a incheia acest capitol a-$i vrea s vorbesc putin
despre experienta fcut cu Batalionul 9 Vnfori, care fusese
intemeiat, cu scopul de a experimenta serviciul de doi ani.
Scutit de orice serviciu (parzi, serviciul in garnizon, etc.),
ne fcnd deck pregkire de rasboi, ne dndu-se concedii, avfLnd
un corp ofiteresc ales pe sprinceand, aceast unitate nu putea s
nu fie o unitate desvrsit din punctul de vedere al pregkirei
ostsesti. De cat nu era probabil c ceeace reuqea la al 9-lea de

Vn-ori si reuseasci si la celelalte corpuri de trupi care nu


aveau nici unul privilegiile lui. Apoi reducerea duratei serviciului

sub arme dela 3 la 2 ani fusese incercat de alte armate, cea

i reusise pe deplin $i recrutul nostru


nu este intru nimic inferior ca iuteal de pricepere recrutilor
acestor armate. Ceeace in armata noastr era si noate este Incl
inferior altor armate era inzestrarea cu mijloace materiale si nu
incercarea cu Batalionul 9 Vntori, inzestrat cu de toate. era
convingtoare In aceasta privint. Ne indestuatoare era deasemcnea pregtirea constiintei datoriei la o parte nu neInsemnat
a corpului ofiteresc. Daca ar fi de tras un invtmnt din vexperienta cu Batalionul 9 Vntori ar fi c aveam si ofiteri de

francez i cea german,

elit si cA cu asemenea ofiteri


deci trebuiau adusi toti ofiterii
la nivelul lor
si cu mijloace materiale complete
deci trebuia
a le completa
se puteau transforma nnitatile noastre in unit4i

de o valoare cel putin egali celor mai bune unitti a orkrei


armate. Ori acest invtmnt era cunoscut de toti $i de mult.

Convingndu-se c inteo mai bun5 pregtire a ofiterilor


sta putinta de inbuntatire a armatei, c4itanul A. D. Sturdza

www.digibuc.ro

174

G-ral Radu R. Rosetti: Martudsirl

facu o opera folositoarc trecnd la $coala militara de infanterie


si cavalerie si luand comanda companiei elevilor din care scoase
_foarte bune serii de ofiteri.
XII.
IN $COALA SUPERIOARA DE RASBOI

In aceasta scoala domnea o atmosfera deosebita de acea a


unitatilor in care fusesem Vida atunci (afara de a Batalionului 9
Vanatori) si anume, cu oarecari exceptii, sefii cereau munca intensa iar ofiterii-elevi, veniti din propria lor vointi, in general
munceau. Dar daca se muncea si se muncea mult, inboIdul de
.capetenie era capatarea brevetului de ofiter de statmajor, care
ducea la o inaintare mai repede, si nu dorul de stiint sau acela de
a-si largi cunostintele. De aceea, In majoritatea lor, ofiterii-elevi
_se multumeau sa citeasca numai cursurile si putini erau aceia cari,
avand curiozitate stiintifica, citeau carti in afara de cele cu totul
trebuincioase sau cautau a face cercetari, ne primind de a gata
si drept bune toate ce ni le spuneau profesorii.
Norocul promotiei noastre a fost insa ca, cel putin in anul
intal, am avut o directie a scoalei foarte priceputa si ca, in ambii
.ani de studii, unii profesori erau in deosebi de bine pregatiti, ceea

ce a pus pe toti la lucru.

In afara de valoarea lucrarilor in sine (lucrarile erau facute


acasa, in clasa sau pe camp), valoare a carei apreciere depindea
evident de pregatirea si de caracterul fiecarui-profesor, se cereau:
exactitate in predarea lucrarii la timp, ceeace invata, pe acei care
nu erau invatati cu asa ceva, sa-si faca un plan potrivit cu timpul
acordat si sa desvolte diferitele parti ale lucrarii asa ca sa prezinte
un tot complet; o forma ingrijita, atat ca stil, ortografie, cat si ca
-scriere, desen al crochiurilor si curatenie; preciziune in exprimare.
In fine multi dintre profesori corectau lucrarile pana in cele mai
midi amanunte, dand astfel indrumari pretioase.
Am zis ca in anul infaiu am avut o directie foarte priceputi.
Ea se compunea din maiorul Alexandru Lupescu, ca director si ca-pitanii G. Mardarescu si Em. Manolescu Mladian, ca inspectori
de studii, cel din urma pentru promotia noastra.
Maiorul Lupescu era un sef destept, cu foarte multe cuinostinte, un rercetator care nu se multumea cu rezultate superfi-

www.digibuc.ro

In $coaIa Superioari de Itisboi

175

ciale, muncitor i constiincios, analist si critic foarte priceput; nu


era insi WI spirit sintetic. El cuta s conduc prin convingere
fat de ofiterii-elevi avea atitudinea unui camarad mai in vrst.

Aceast atitudine a sa nu a pacut sefului de atunci al Marelui


Stat Major. L'a inlocuit, la finele anului, in directia scoalei, prin
locotenentul-colonel E. P., o matahal de orn, incntat de fizicul
su, cu cunostinti mediocre, lipsit de caracter i cutnd a se impune numai prin greutatea galoanelor sale. Auns general si co-

mandnd o brigada de cavalerie in expeditia din Bulgaria din


1913, a dat dovad de fric de gloante si de holer, ceeace a fcut

pe comandantul su de divizie, generalul Mustat, de .altfel o


brut si el, dar nefricos, si-1 noteze astfel: ce pcat c inteun
trup asa de mare se ascunde un suflet att de mic. Aducerea lui
P. in capul scoalei a fost o dezamgire pentru noi, dar pornirea

fusese bun si el n'a putut s fac prea mult ru.


Dar s ne intoarcem la inceput.
Lupescu, era un spirit critic care ne-a ficut un prea bun
curs de organizare militara, cercetnd cu deamnuntul toate problemele acestei stiinte, precum a dat, dup rsboi, armatei organizarea potrivit scopurilor i mijloacelor. El se incredintase inc
odat, cu prilejul concursului de admitere, ca, in majoritatea lor,
ofiterii nu stiau s redacteze, de aceea ne-a pus la inceput s facem dott luni exercitii de stil si cornpozitie sub indrumarea inspectorului nostru de studii, capitanul Manolescu Mladian. Putini
ar fi fost mai potriviti pentru aceste exercitii, ca i pentru cursul
de istorie militar din anul I, ca acest ofiter, cult, constiin-

i foarte meticulos. Bine crescut, am avut cu dnsul relatii


prea bune, el servind de tampon intre directie i noi, dar fiind,
cu toat forma corect, foarte ferm. Ce pcat c acest orn, dornic
de bine, foarte cinstit din punctu1 de vedere bnesc, s fi fost att
de fricos. alare, tremura de fric si a avut mai multe accidente
numai din aceast pricin, cum si-a rupt bratul srind dintr'o trsued' ai crui cai erau neastmparati si cum a vroit s sail din tren
(15/28 Iunie 1906) cnd am trecut pe podul peste Olt la Slatina,
pod pe care trenul trecea incet, fiind subred. In rsboi, la Giurgiu
ca si in Valea Prahovei, frica a flcut ca s nu poat comanda st
a fost nevoie a i se lua comanda, pe care ar fi exercitat-o altfel
in bune conditiuni prin cunostintele i capacitatea sa.
Celalt inspector de studii, cpitanul Gh. Mrdrscu, cu
care fceam tactica infanteriei, era un orn bine intentionat dar
cu idei inguste, de o cultur mijlocie, acru, impunnd invkarea
cios

www.digibuc.ro

176

G-ral Radu R. Rosettl: MArturisiri

strict a regulamentelor, fcnd si numeroase aplicatiuni. De altfel era dornic de bine, cum s'a artat i ca ministru de rsboi. dar
eu un orizont strmt.
Instructor de calrie aveam pe cpitanul Ion Florescu, orn
foarte bine crescut, bun instructor, care s'a aritat att de destoinic in conducerea unei brigade de clrasi in timpul marelui rsboi.
Profesorii se puteau clasa in: buni (locotenent-colonelul
Scarlat Panaitescu, topografie; Leonte State, legislatie i admunstratie; maiorul A. Referendaru, transporturi; cpitanul 1. Popovici,
supranumit Epure, geografte; medicul loco tenenc-colonel Clinescu, serviciul sanitar; maiorul C. Iancovescu, serviciul de statmajor; O. Niculescu, dreptul international; D. A. Teodoru, psihologie; Marin Dumitrescu, istoria general; Aurel Popovici (au-

torul crtei Gross Oestereich) limba german; Zamfir Arbore,


limba rus; foarte buni (major D. Iliescu, artileria i tragerea infanceriei; locotenentul-comandor P. Demetriade, material si tactied naval; maior C. Christescu, tactic general; cpitan C. Sc5-

risoreanu, fortificatia permanent); si unul care depsea pe toti


ceilali prin chipul cum i fcea cursul si influenta care a avut-o
asupra noastri sau cel putin asupra mea, locotenentul-colonel
Dumitru Antonescu, care ne-a ficut cursul de istorie militar in
anul al doilea. Om intreg, in toat puterea cuvntului, intransigent, cu care era greu de trit pentru c nu-si inchina nici odat
prerile, era destept, foarte cult si drz. Cu dnsul am studiat
numai dou campanii: acea franco-german din 1870-1871 si
acea romno-tuso-turc din 1877-1878, dar am invtat din chipul
cum le am fcut cu dnsul mai mult strategie, tacticg, organizare
serviciu al subzistentelor ca din toate celelalte cursuri la un
loc. Antonescu nu fcea curs, el ne recomanda bibliografia de
citit pentru_ fiecare sedint (si aceast bibliografie era copioas)
st la _sedinta ce urma se discutau problemele ce ni le punea el.
In aceste discutiuni Antonescu cuta mai ales dou lucruri, s
scoat sau mai bine zis s ne fac s scoatem la lumin invtamintele privitoare la organizare, tactic, strategie, etc. i s se
asigure de personalitatea ofiterului cu care discuta. Nimic nu-I
supara mai mult ca dovada c ofiterul-elev nu avea o prere
personali documentat sau c acesta cauta s-i vorbeasc pe plac.
in acest caz, printeo ploaie de intrebri repezi, II ficea s se
contrazich, s fie ridicol i s se tiovedeasc5 nepriceput.

Incetarea lui din viat, putin timp in urmi (30 lunie 1907),
a .lipsit desigur armata de sefu1 ei cel mai capabil i sunt convins

www.digibuc.ro

In $coala Supedoarg de Risboi

177

istoria rasboiului nostru de intregire ar fi fost scris altminterlea, cel putin unele din capitolele sale, dara Antonescu mai traia.
Cine erau colegii mei de promotie ? In ordinea vechimei
capitanii: D. Pasalega, din artilerie, pe care-I avusesem
putin timp comandant de baterie in scoala de artilerie; L. Carac

cas, din infanterie; V. Niculcea, din cavalerie; N. Alevra, din


artilerie; C. Neculcea din infanterie; L. Mircescu, din cavalerie;
locotenentii C. L. Botez din geniu; E. O. Ballif, di,n cavalerie; R.
Bratuianu, din artilerie; T. Niculescu, din artilerie; Gr. Sirbu,
din artilerie;C. Georgescu, din cavalerie, supranumit Fasonel; C.
Ressel, din cavalerie; Ilie Marinescu din geniu; D. Radulescu,
din geniu; C. Balacescu, din cavalerie; N. Radescu, din cavalerie;
(dupa dnsul veneam eu); V. Antonescu, din infanterie si Haralambie Iarca, din artilerie.
In promotia precedenta noua, promotie cu care faceam unele
cursuri in comun, erau urmatorii ofiteri elevi: maiorul N. Mihailescu din geniu, capitanii A. Razu, din geniu (comandantul divibiziei V la Markesti); Marcel Olteanu, din cavalerie; V. Nicolescu, din artilerie; I. Ghinescu, din geniu; locotenentii Toma
Dumitrescu din infanterie; Alexandru Lupascu, din artilerie; Aurel Alimanescu, din artilerie: C. lacob, din artilerie; N. Condeescu,
din infanterie; C. Paulian din infanterie; P. Ionescu, din artilerie;
Tarciniu Robescu, din infanterie i Mincu Oprescu, tot din infanterie.

Munca" era multa, dar munca era organizata i ordonati.


Ni se dadeau instructiuni litografiate i redactate cu ingrijire,
prin care se explicau programul i invatamntul. Ni se dadeau
directive si se lamurea obiectul diferitelor vizite, calatorii, etc.
Programele eratt stabilite si impartite din vreme si nu se schimbau

(foarte rar a lipsit un profesor) asa c tiam cu mult inainte ce


vom avea si ne puteam alcatui i noi programe de lucru.
foarte bunk gimnasFiind datori sa luam note la cursuri
tica
procedam astfel: toata dupa amiaza (cnd nu aveam curs
sau dela terminarea cursurilor) Oda la ora 20 era inchinata lucrului. Incepeam prin a-mi revedea notele din acea zi, completndu-le, facnd rezumate, adaugnd grafice. Reciteam apoi notele

luate la ultima sedinta a fiecarei materii la care aveam curs a

doua zi, apoi citeurn carti, articole de reviste, privitoare la chestiuni ce m interesau in deosebi sau pe care socoteam trebuincios
a le adnci mai mult. In deosebi citeam multa istorie generala si

face.am asupra lor rezumate sou lucrari, pe care le

0-rat Redo R. Rosetti: Maituristri

www.digibuc.ro

12

178

G-ral Radu R. Rosetti: Mirturisid

am; cum am si caetele mele cu note si aproape toate lucrgrile ce


ni se ddeau de scoal spre a le face acas, in clas sau pe camp.
Programul mi-1 alctuiam astfel ca s am mai mult timp de lucru
inaintea lucrrilor i interogatiilor. Seara mai lucram rar, vre-o
or, dar chestiuni ware, c5ci niciodat nu mi-a plcut s muncesc noaptea.
In afar/ de cursuri, de invtarea folosirei masinei de scris,
de invtarea stenografiei si a telegrafiei (toate acestea foarte
superficial), de aplicatiuni pe hart in clas, am fcut foarte multe
aplicatiuni pe camp imprejurul Bucurestilor, precum i excursii,
cltorii si vizite de stabilimente,- care toate ne-au fcut s cunoastem tara, s. vedem multe lucruri i s invatrn in chip practic
serviciul de stat major. In timpul si dup fiecare aplicatie, vizit,
cltorie, trebuia s facem lucran i dri de seama, ceeace ne
obisnuia s rezumm precum i s redactrn iute i clar, cci toate
trebuiau predate in timpul
scurt
hotrit.
La 16 Iunie 1906, am inceput cltoria de tactic/ general/
si de stat major la Filiasi de uncle am urmat valea Amaradiei

pan la Crbunesti si apoi la Targul iu, la Lainici, la Pasul

Vulcan, Tismana, Baia de Aram, Strehaia, de unde am plecat


la 29 la Bucuresti. In aceast cltorie, grea din cauz c umbland

clri aproape toat ziva trebuia s strn o parte din noapte

pentru primirea si darea ordinelor, am. executat o tem tactic


cu un corp de armat si am fcut numeroase recunoasteri pre-um

itinerarii, de oarece nu exista ale/ hart a regiunii de cat

acea ridicat pe vrernea lui Barbu $tirbey Voevod i aceast nu


era nici foarte exact, nici nu mai fusese pus./ la zi. Cu ocazia

unui raport zilnic, la Brosteni in Valea Motrului, am avut cu


totii prilejul s constatam pan unde putea merge lipsa de pri-

cepere a unuia dintre camarazii nostril. Citea descrierea itinerariului ce-1 fcuse in acea zi, dar urmrindu-1 pe hart vedeam
61 oriental-He pe care le ddea nu corespundeau cu cele reale. A
bgat de seam si generalul, sef al marelui stat mazor, care la
gE
un moment dat Ii zice : oapi nu-i Nord domnule, e Est.
Nord, sustine celalt. $i asa mereu, unul ba Nord, altul ba Est.
pans/ ce a intervenit Lupescu si lurrurile s'au lmurit. Ce era?
Camaradul invtase, cum Invta toate. regulamentul asupra serviciului in campanie pe dinafar si spunandu-se acolo c, in redactarea ordinelor si rapoartelor, expresiile de dreapta, stanga,
tnainte, inapoi, trebuesc inlocuite cu Est, Vest, Nord, Sud, a aplicat acesti termeni faa de directia sa de mers. Lupescu a incercat

www.digibuc.ro

In Scoala Superioarli de Rsboi

179

dar in zadar, sa-1 faca sa priceapa deosebirea ce era intre termenul de dreapta, care era un ce variabil dupa directia in care

mergeai, si Est, spre pilda, care e o directie


Cu prilejul acestei calatorii am vazut multe locuri frumoase
(defileul jiului, Buliga, Tismana, Baia de Arama, Valea Motrului), dar am avut o primire nu tocmai calduroasa din partea locuitorilor, foarte aprigi la castig, traind in mizerie i avnd casele

lor alai de pline de plosnite in cat roiau pe pereti chiar ziktak


ceeace a facut ca cea mai mare parte dintre noi sa doarma tot
timpul afara in fan, chiar and ploua.
O alt calatorie foarte folositoare si prea interesanta a fost

acea de geografie si rasboi maritim. La 18 August 1906, dupa ce


am vizitat atelierele din Turnu Severin, ne-am imbarcat pe un
-slep (in care ni se facuse un dormitor cu paturi de trupa) care
era dus la ureche de un remorcher de-al marinei, comandat de
Eugen Botez (scriitorul Jean Bart). Am coborit astfel Dunarea,
generalul sef al Marelui Stat major, directia scoalei i profesorii
fiind imbarcati pe o Canoniera ce ne preceda. Am parcurs astfel
Dunarea pana la Galati, studiindu-i geografia, debarcand la Calafat spre a vedea bateriile din 1877, cercetand loud podului dela
Silistioara (1877), debarcand la Calarasi spre a fi fata la exercitii
de instalari i lansri de torpile i spre a vizita Arab-Tabia, apoi
la Cerna Voda de uncle ne-am dus la Constanta. Acolo a avut
loc, in noaptea de 23124 August (5/6 Septembrie) o mica manevra
combinat a trupelor de uscat cu cele de marina. Ne-am imbarcat,
impreuna cu Batalionul 7 Vnatori, comandat atunci de Locotenentul-colonel I. Drgalina, pe vasul S. M. R. Romania si impreuna cu alte vase am iesit la larg i s'au stins luminile Constantei. Debarcarea, incepand cu companiile de debarcare de pe vasele
marinei de rasboi, s'a facut spre capul Midia, cu succes. Un jalnic

accident a intunecat aceast manevra, altfel reusita. Una din

barcile luate cu rechizitie din portul Constantei, cu care erau dusi


la uscat vantorii, fiind veche s'a desfacut pe and era remorcati
(prea iute probabil) de un torpilor; sublocotenentul Brosteanu cu
9 oameni de trupa din Batalionul 7 Vanatori si 2 din marina s'au
inecat; trupurile lor nu au fost aduse de mare la mal decat peste

vre-o 10 zile. A doua zi am asistat, la larg, la trageri ale crucistorului Elisabeta, pe care fusesem imbareati. Ne am urmat apoi
drumul pe Dunre la Galati, de unde am plecat la 26 la Bucuresti spte a ne intoarce din nou la 2/15 Septembrie la Constanta

www.digibuc.ro

180

G-ral Radu R. Rosetti: Mirturisiri

unde am luat parte pang. la 6/19 Septembrie la manevrele Diviziei a 9-a.


Spusei c pe timpul calatoriei pe Dunare se organizase pentru noi un dormitor pe un lep; la Constanta am dormit inteun
inteun dormitor de trupa al cazarmei Batalionului 5 Vanatori. Si
inteun loc si in celalalt, desi oameni in toat firea, ne-am condus
si am ras ca niste scolari; Mircescu si Ressel fiind scornitorii a fel
de fel de farse. La Galati, Mircescu care se tinea de capul lui Alevra, extrem de pudic sau faand pe pudicul dup parerea lui Mircescu, a strans o 5umecienie de actrite de caff chantant, le-a desbracat si batand la usa camerei ocupata de Alevra (eram gazduiti
inteun hotel) a cerut sa-i deschida usa sub pretextul unui ordin
urgent. Tablou! Cand Alevra a vazut grupul de virgine nebune
in naturabilus si and acestea, dascalite din vreme de Mircescu,
s'au urcat toate in patul lui Alevra, caruia nu-i &idea mana si
faca 015.gie pentru ca unul din sefii nostril ocupa a doua sau a
treia odaie pe acelas coridor. Altadata, la Constanta, tot Mircescu
desurubase paturile mai multora, legand de piciorul patului cate-o
sfoar pe care a tras-o dupa adormirea celui din patul respectiv,
care s'a trezit jos, cu patul bucati. Tot asa la Calarasi, unde am
stat vre-o doua nopti, Mircescu se dusese cu alti ativa sa fack un
chef la uscat. La intoarcere multi dintre acei care dormeau, printre
care ma aflam si eu, sforaiau de rasunau peretii de metal ai slepului. Mircescu, la aceasta muzica nearmonioasa, a inceput si fluiere
spre a ne face sa incetam, dar nereusind si-a luat vioara si a ince-

put sa ante pe rand la capul fiecaruia dintre sforaitori, dintai

pianissimo si apoi din ce in ce mai tare Oda' ce, cu un fortissimo


mult prelungit ne-a trezit pe toti.
In scoala eram datori sa tinem in anul al II-lea conferinte
ale caror subiecte erau lasate la alegerea noastra. Am tinut astfel,
la 12/25 Decemvrie 1905, o conferinti despre Imperial Defence
Committee (Consiliul National de Aparare Englez, primul asemenea consiliu, atunci infiintat) qi la 26 August18 Septemvrie 1906 pe
dealul Bugeacului, in fata Galatilor, o conferint despre istoricul
militar al trecerei Galati-Bugeac.
Deasemenea, am luat parte la manevrele regale din anii 1905
si 1906. La prima din acestea am fost detasat la Batalionul 9 Vallitori, ciruia m'am prezentat la Ploesti, la 12/25 Septembrie 1905.
Din Ploesti am fost dusi cu trenul la Targul-Frumos, land parte
la manevra prin Fetesti-Bosinceni-Lingurari-Botosani, unde manevrele s'au ispravit la 30 Septemvrie/13 Octomvrie 1905. Ne-a

www.digibuc.ro

In $coala Supedoarli de Itisboi

181

plouat tot timpul si am gptat, probabil din cauza vre-unei fortri,


o sinovit a genunchiului drept, care mi-a fcut foarte greu mersul in cele trei ultime zile de manevr, la care nu puteam renunta
spre a nu fi notat ca nerezistent.

In 1906, am fost atasat la o brigad de rosiori pe care am


gasit-o la Slobozia (Ialomita). Rosiorii se intorceau atunci din
Dobrogea, unde fcuser manevre si am strbtut pe ploi neince-

tate Brganul Ong la Mizil. Comandant al brigadei era colonelul A. Cerkez, om de treab. Am dus-o bine cu dnsul. Aveam,

dela scoal, un foarte solid cal, Brebenel, cu care fcusem de


altfel si gltoria de stat major; era vitios dar plin de inim.
Manevrele n'au fost foarte instructive cel putin pentru mine $i
s'au terminat la Ploesti la 29 Septemvrie, dup care ne-am intors la Bucuresti.

Acolo a inceput examenul de absolvire al scoalei. Acest


examen mi-a fcut mult snge gill pentru ca generalul sef al
Marelui Stat major mi-a artat tot timpul o vadit vrjin'sie flcndu-mi mereu observatii, ba pentru tinut, ba pentru alte fleacuri.

Am rspuns tot timpul bine si am fcut lucgri scrise foarte bune.


Am aflat, chiar atunci, dela Manolescu-Mladian, c, desi intiul
la clasificatie (ni s'au dat notele ca s verificrn fiecare mediile)
generalul nu vroia s-mi deie nota de aptitudine (aceasta era o
not special ce se da la sfrsit si care avea coeficientul cel mai
mare, 10, pe cnd cursurile aveau coeficienti variind dela 2-6 iar
aplicatiile pe teren 8), iar ulterior comandorul Demetriade si maiorul D. Iliescu mi-au povestit g lucrurile s'au petrecut in comisia
de examinare precum urmeag. Cnd a venit rndul g se pronunte
asupra mea, generalul a spus ca nu-mi d o nota indestulAtoare de
aptitudine, fiindg sunt prea gras, port ochelari si m chiama Rosetti (sunt boier). La aceasta a grit Lupescu si a spus g atunci $i el
nu este bun de ofiter de stat major eici si el este miop si poart
ochelari. Apoi alti profesori au agtat g eram cel mai bine preatit si &A faptul c sunt de neam boeresc $i g nu sunt slab nu

sunt piedice pentru a fi un bun ofiter de stat major. A luat in

sfarsit cuvntul Colonelul Antonescu, zicnd: care poate fi crite-

riul dup care se judeca capacitatea unui viitor ofiter de stat


major de cAt probele la care e supus in scoar? Locotenentul Rosetti a rezistat perfect la toate oboselile, a fcut lucgri prea bune,
este muncitor si capabil si media notelor il arael ca intAiul. Pentru acest temei, Antonescu a declarat c nu va semna procesul
verbal dag nu mi s'ar da nota de aptitudine. Rezistenta lui Anto-

www.digibuc.ro

182

G-ral Radu R. Rose111: MarturisirF

nescu, sustinut de Demetriade, de Iliescu, de Lupescu, de Christescu si altii, P. si I. scldnd-o, a silit pe general s-mi deie nota
de aptitudine, dar cea mai mici posibil, ceeace a acut ca media
mea s fie mai *mic ca a lui Srbu, care a iesit clasificat tritiul.
N'am contestat si nu contest valoarea lui Grigore Srbu, precum
nici pe cea a lui E. O. Ballif, care urma imediat dup mine, dar
constat c dac mi se ddea de ctre general, care mg cunostea
mai putin dect toti ceilalti membrii din comisie, nu o not egal
cu acele date lui Srbu si lui Ballif, dar cu un punct mai mare
dect mi-a dat mie, ieseam intiul. Nota astfel dat nu m'a suprat, nici pe Srbu nici pe Ballif, nevinovati, cu care am rmas
prieten si nici nu mi-a fcut vre-un ru in carier. Ea m'a convins ins inc odat c boeria constituia, dac nu o piedic5., dar
o ingreuiere. Aceasta a intrit si mai mult in mine convingerea
c dac porti un nume cinstit de premergtori trebue s muncesti
mai mult spre a ti se ierta acest folos, si m'a hotrit si mai mult
s urmez a lucra temeinic. Pe de alt parte mi-a mrit dispretul
fat de toti coboritorii de familii mari care nu vedeau si nu vd

in numele lor de at un temei de trndvie si de drepturi (?!)

neintemeiate. Acea not mi-a mai artat a judecata, nu a tuturor


sefilor, era dreapt si c a altora e sovitoare.
Rezumnd impresiile mele despre $coala de Rsboi constat
csi am pstrat o buni amintire despre cei doi ani petrecuti pe
bncile sale si ca invttura si experienta astigat acolo mi-au
fost de foarte mare folos. Acea institutie, mai cu seam cu profesori ca D. Antonescu, C. Christescu, P. Demetriade, A. Lupescu, D. Iliescu, C. Scrisoreanu. putea da, cred, si a dat armatei
elemente tot att de bune ca cele mai bune institutii similare din
armatele strine.

Dar peste bunele amintiri a anilor petrecuti in acea scoal


se suprapune amintirea primei mele jale mari, pierderea Mamei,
la 6 Septemvrie 1905.
Mama, multumit in anii din urm c situatiuna Tatei era
mai bun si c putea prevedea un viitor mai linistit, se bucurase
mult de reintoarcerea mea in Bucuresti si de mutarea in Bulevardul
Schitu Mgureanu. Era oarecum ingrijorat de faptul c fratele
meu Eugne isi prsise studiile spre a lucra cu Americanii de la
Standard Oil Company. Acestia cautau atunci petrol in Vile
Trotusului si a Tazlului.
Starea ei de s'intate se Int1uttise si la sfarsitul lunei August 1905 se intorsese dela Bohotin, unde petrecuse o parte din'

www.digibuc.ro

In

coala Superioar6 de Rsboi

183

vara, foarte slbit i convins, cum s'a i intmplat, c nu mai


avea de ct cteva zile de viat. S'a stins gndindu-se pin in
ultima clip la soarta copiilor si.
Munca pe care trebuia s o depun in Scoal m'a ajutat mult
in aceste imprejurri.
In anii pe care i-am petrecut in $coala de Rasboiu se petreceau in ar schimbri i inamplri destul de insemnate care a
avut o mare inraurire asupra viitorului. Tata vorbea des despre
ele i ne atrgea mereu luarea aminte. Lucrrile lui II convinsesera, din ce in ce mai mult, nu numai despre nedreptatea repartizrei propriettii gliei la noi, dar i despre iminenta primejdiei

pe care o alatuia atunci nemultumirile trnimei. El sustinea

nevoia unei reforme ct mai imediate. Constiinta acestei primejdii


datoria ce socotea c5. avea s arate cum au stat lucrurile in trecut, au fcut ca in acesti ani s reieie lucrrile sale cu privire la
istoricul chestiunei agrare i si le adnceasci El publicg mai inti
un rezumat sub titlul Des Pre Originea ci Trans formrile clasei stpiinitoare din Moldova, care urma altor Iucrri avnd aceias preocupare dar prezentat sub alt form, cum fur : Cranica Bohotinului, Cu
Despre Ungwii ci Episcopiile Catolice din
Moldova, C,onica Uascanilor, Note geanologice i biografice despre familiile Buhufi si Rosetti fogi proprietari ai nzofiei Bohotin.

Situatia ce o avea la Ministerul Afacerilor Strine sili pe


Tata s demisioneze, la 27 Ianuarie 1906, demisie ce nu i s'a
primit dect dup reinoirea ei la 24 Martie i numai pe ziva de
1 Aprilie 1906, Tata aratnd c inainte de a prsi ministerul
dorea s coordoneze tot materialul strns de dnsul relativ la
granita Prutului si s rezume chestiunea inteun memoriu cu anexe.
Ingrijorarea Tatei pentru binele obstesc nu corespundea op-

timismului cu cuprinsese pe guvernantii nostril (un guvern Gr.


Cantacuzino Inlocuise la 22 Decemvrie 1904 guvernul D. A. Sturd_

za,care-si implinise cu destonicie misiunea de a inltura criza financiar i adusese ordine in visteria trei) in urma unor recolte
bune si a nedrei de seam despre situatia reala a sentimentului
clovad si discursul tinut de seful opozitiei conservatoare
tarei
cu toate c in Martie
P. P. Carp la Eforie in Aprilie 1906
1906 se avusese o vestire de anumite porniri.
Cutarea cunostintelor in strlntate i mai ales in Franta,
fcuse ca o parte din Romni s se instrineze cu totul de graiul
strmosesc i, precum se petrecuse la alte neamuri in veacul al
XVIII-lea, sa se foloseasca in convorbire numai de limba fran-

www.digibuc.ro

184

0-ral Radu R. Rosen!: MArturlsiri

ceza, cum nu citeau, daca citeau vre-o data, decat ziare si carti
frantuzesti. Multi dintre acestia nu erau in stare sa vorbeasca
romaneste. Ori frantuzomania aceasta de suprafata, care stabilea
o bariera intre cei ajunsi, vorbind bine frantuzeste, $i cei care
voiau sa ajunga, se exagera tocmai 'jute() epoca and literatura
romneasca incepea sa se afirme, intre altele prin miscarea creati
de Siimn'dtorul in 1905, in paginele caruia N. Iorga si Al. Vlahuta, criticau darz productiile literare i indemnau la unirea in
acelas gaud i grai romanesc a toata suflarea neamului nostru,
prin revista Viata Romdrzease7t si prin scrierile lui O. Goga (pe
acestea din urma le-am cunoscut intai prin Elise Marghiloman,
care le-a raspandit in tot Bucurestiul). Se exagera inteo epoca
cand multi, ca Tata, aratau asezamintele trecutului mai bune ca
cele de atunci iar altii ca Dimitrie A. Sturdza, in sanul Academiei,
ca colaboratorii Vietei Romeinefli i ca lorga in Neamul Romanese aratau primejdioasa stare de mizerie a taranului roman precum aratau i starile din Basarabia, Bucovina si Transilvania
cand constiinta nationala desvoltata in scoli i universitati se arata
mai puternica.
O reprezentatie de binefacere, in care lumea zisa buna era

oace, in limba franceza, o piesa franceza, numita Madame


Flirt, la Teatrul National, in seara de 13 Martie 1906, a fost prilejul manifestarii acestor sentimente. Indemnata de N. Iorga, studentimea, foarte nationalista atunci i desigur mai putin apriga de
foloase materiale si mai muncitoare ca cea de mai tarziu, a impiedicat, cu ici i colo fapte brutale zadarnice, ca reprezentatia sa aiba

loc. Am fost martor la ciocnirile ce au avut loc in Plata Teatrului


in apropierea ei, intovarasind pe D. Moruzi (Kneazul), atunci
prefect de politie pe care II intalnisem pe calea Victoriei. La studenti se adaugase o suma de derbedei care habar nu avea despre
cauza manifestatiei i cautau numai sa faca scandal si sa loveasca
in politie i in armata.
Guvernul i elita societatii a s000tit totul ca o miscare pornita de N. Iorga din curat demagogism. Cea mai multa lume
si marturisesc c i eu eram printre dansa
nu si-a dat seama
despre ce insemna aceasta manifestatie care de fapt a pus capat
unei epoci. Guvernul a considerat-o ca un simplu incident si si-a
vazut de grija de capetenie ce o avea atunci, pregatirea expozitiunei ce era s comemoreze jubileul de 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, Au fost oameni care au vazut dinainte insemnatatea
acestei expozitii si mai presus de toti doctorul C. I. Istrate initia-

www.digibuc.ro

In $coala Supedoari de Rsboi

185

torul si organizatorul ei. Dar pentru cei mai multi guvernamentali


era un prilej minunat de a argta Regelui Carol cg si conservatorii
stiau sg-L prosliveascg, cum a fost un prilej, gresit socotesc eu,
pentru liberali
dupg cnvntul de ordine dat de D. A. Sturdza
de a se abtine dela aceastg manifestatie.
Multumitg priceperei, spiritului enciclopedic si nationalismului doctorului Istrate, expozitiunea, deschisg la 6/19 Iunie 1906,
dupg serbgrile aniversate din Mai, a avut un foarte mare succes,
argtand Rominilor de pretutindeni, pentru intaia oarg la un loc
productele muncei lor. Multi au descoperit atunci pe Romnii din
afarg de granite, precum si acei veniti in mari multimi de peste
granite, au cunoscut intai Regatul Roman.
Am argtat in multe rnduri cat de patrioticg ne fusese cresterea acasg, cum vibrasem si acasg si in scoli la toate nedreptgtile
fgcute Neamului. Citisem multe, cunosteam istoria dar mgrturi-

sesc cg, mai mult de cat prin orice, chestiunea nationalg mi-a
fost infgtisatg de cuprinsul pavilioanelor Romanilor de peste granite, pavilioane in care am petrecut lungi ore studiind cu deamgnuntul cuprinsul lor. Corurile minunate ale Romanilor din afara

granitelor au fost pentru mine o adevgrat revelatie.


Mi-a pgrut rgu sg vgd atunci pe Tata, supgrat cu drept cuvnt pe guvernul conservator, urmand lozinca dat de seful liberalilor, cu toate cg nu fgcea parte din acest partid, si nevizitnd
expozitia sau cel putin pavilioanele Romnilor de peste hotare, el
care ii cercetase peste tot acas la ei si pe care 1-ar fi interesat
att de mult unitatea vremelnic fgptuit a sufletelor si a productiei artistice a tuturor ramurilor Romnimei.
Tot in anii scoalei de rgsboi Tata mi-a atras atentia si m'a
fgcut sg citesc revista ieseang Viata Romiineascei, care a avut si
asupra mea o mare influentg mai ales in privinta nevoii reformei
stgrei sociale dela noi.
In iarna 1906 am studiat, dupg cererea lui Alexandru Marghiloman, bugetul Ministerului de Rgsboi si i-am dat note pe
care le-am desvoltat verbal printr'o lungg convorbire ce am avut
cu dnsul cu doug sau trei zile inainte de a-si pronunta discursul
la discutia acelui buget, discurs in care Marghiloman a desvoltat (28 Fevruarie 1906) si prezentat cu pricepere informatiile ce-i
dgdusem. A fost pentru mine intaiul prilej sg constat, cum am
constatat-o mai tarziu de mai multe ori la I. I. C. Brgtianu cg
este adevgrat ce spune un autor francez: coinme beaucoup d'hom-

www.digibuc.ro

186

G-ral Radu R. Rosetti: MArturisid

mes politiques, il (Talleyrand) s'intruisait de ce qu'il ignorait en


vcoutant parler les autres, et s'assimilant leurs propos avec une
oextrme facilit, finissait par voir la question" beacoup mieux
<.(que ceux qui en avaient fait expressment l'tude.

VII

LA BATALIONUL 2 VANATORI
Dupa normele atunci in vigoare, absolventi $coalei de Ras-

boi calificati buni pentru serviciul de stat major urmau, dupa


examenul de terminarea scoalei, sa se intoarca la corpurile lor de
original pentru sase luni. Cum am aratat fusesem mutat din Batalionul 9 Vanatori in Regirnentul Prahova No. 7, ramnand insa
atasat tot la Batalionul 9 Vnatori. Regimentul Prahova No. 7
fiind in Ploesti, garnizoana mult cautata de multi ofiteri, fusesem
mutat curand din acest regiment in Regimentul Suceava No. 16,
in care am contat cat am fost in $coala de Rasboi. La absolvirea
colii asi fi trebuit deci sa ma duc, cum ma indemna de altfel
mult i colegul de scoala, capitanul C. Neculcea, care facea parte
din acel regiment, la Falticeni. Nu facea insa ca sa ma duc acolo
numai pentru sase luni si sa ma mut de doua ori in acest timp.
Am cerut deci sa fiu mutat sau atasat la un corp de trupa din Bucuresti (erau atunci in Bucuresti doua regimente de infanterie si dotra

batalioane de vanatori) sau din imediata vecinatate si am fost


atasat la Batalionul 2 Vinatori.
Acest corp de trupa, care stersese, prin purtarea sa in ziva de
30 August 1877 sub meterezurile Plevnei, rusinea rolului ce-1 indeplinise in noaptea de 11 Fevruarie 1866, avea o traditie de vitejie si de destoinicie la care tinea. La aceasta aureola se adaugase
renumele ce-i revenise din faptul ca in calitate de comandant de
companie in rndurile sale, capitanul Alex. D. Sturdza pornise
lupta pentru o mai temeinka educatie i o mai desavarsita pregatire de rasboi. A. D. Sturdza nu mai era in batalion cnd am venit
eu, dar urmele sale se cunosteau inca.
Comandantul batalionului, locotenentul-colonel E. Romanes.

cu, era un om de treaba, fara multa personalitate; ajutorul sau


era capitanul I. Tiuleanu care a trecut mai trziu, dupa sfatul
meu, in jandarmeria rurala, in care a slujit cu destoinicie Oda

www.digibuc.ro

La Batalionul 2 Vnitoirl

18T

la sfirsitul carierei sale, iar comandantul meu de companie era


cpitanul E. (Mache) Ignat.
Ca serviciu, in afar de o conferint ordonat de Romanescu
si de niste conferinte despre istorie i tactic cerute de unii cama-

razi, care se pregkeau fie pentru examenul de maior, fie pentru


Scoala de Rsboi, am ficut mai mult serviciu In garnizoan.
Am reinceput a merge in lume in care nu mai fusesem
din cauza doliului pentru Mama.
In aparent anul 1906 se inchidea bine, recolta fusese imbelsugat, expozitia arkase progresul ficut de tar in cel 40 de
domnie ai Regelui Carol I si aduse prilej diferitelor ramuri ale Neamului Romnesc s se intalneasc i s. arate cornunitatea lor de origin si de sentimente. In realitate, cum erau
o arate faptele prea curnd, stteam pe un vulcan.
Trnimea, lipsit
prin abuzuri seculare
de glia tre
buincioas hranei sale, aflat in permanent stare de subnutritiune, asupriti de arendasi strini de nearn sau chiar de unii mari
proprietari bstinasi, asmutit de unii agitatori ca faimosul doctor
Rakovski, nepricepAnd bine multe lucruri ce auzeau, fie despre
cele ce se petrecuser de curnd in Rusia, fie de cele ce se scriau
despre strile dela noi (desigur c putinii cetitori de la tall a_
ziarelor au inteles prea putin sau au interpretat asa cum le convenea, atat cele spuse de ziare, ct i indemnurile multor oameni
de bine pentru ridicarea trnimii ca si tot ce se spunea despre
plaga arendsiei), era nemultumit i nemulturnirea ei ajunsese la
stadiul cnd era gata pentru orice actiune violent.
Putini ins i dkleau seama de primejdie. Printre acestia
i poate chiar mai mult ca altii
au fost pe de o parte Tata
iar pe de alta colaboratorii tiiefei Romeinefli. Cercetarile pe care le

faicea de douzeci de ani asupra chestiunei proprietkei gliei si a


relatiilor dintre orn si glie i orn si orn ca rezultat al posesiunei
gliei, viata lui la tar in contact apropiat cu trnimea, cu care
avusese bune relatii, de la care auzise multe, convinseser de mult
pe Tata de nedreptatea regimului pronrietkii agrare si a sistemului de exploatare a solului, precum Ii arkaser nedreptkile ce
se fcuser si se fceau trnimii. Desfcut de toate prejudeckile
clasei sale si convins de cele mai sus arkate, i asternuse Ore-

rile pe hrtie, in articole de revist si 'n memorii publicate de


Academia Romna, ca i 'n nuvele i romane care nu avur. alt
rezultat
afar de cke-va dri de seam favorabile si de urr
premiu al Academiei Romne

deck s-i creeze multi dusmani,..

www.digibuc.ro

188

G-ral Radu R. Rosetti: Mrturisid

mai cu seama printre membrii partidului conservator. De pe la


1900 incoace, convingerea sa ca situatia devenea din ce in ce mai
primejclioasa si ca ne apropiam de o catastrofi se intarea 5i cre$tea; el ne-o spunea si repeta mereu, intemeiat si pe rascoalele 5i
ciocnirile care au avut loc in 1899 la Slatina si 1900 la RamniculSarat (Buda), Buzau, Dambovita, Ramnicul-Valcii, Gorj $i Vaslui. Prevederea catastrofei era o preocupare latenta si permanenta
a sa, chiar cand lucra, cum lucrase pana atunci, la alte chestiuni,
cum era acea a granitei.
Ceeace marise in ultimii ani convingtrea Tatei despre imi-

nenta primejdiei au fost si desele prilejuri ce avusese de a veni


din nou in contact cu taranimea si mai ales cu cea din Moldova.
Societatile de asigure $i in special Dacia Ronuinia 6 Generale,
il insarcinasera cu multe expertize pentru stricaciuni facute de
grindins, cu care prilej venise in contact atat cu arendati $i administratori de mo$1i cat qi cu taranimea cu care ii placuse $i-i
plicea atat de mult sa steie de vorba.
Ca rezultat al tuturor cauzelor aratate mai sus incepuse a
se vorbi in cateva cercuri din ce in ce mai des de iminenta primejcliei, iminenta pe care marturisesc ca nu o vedeam. Incercasem de cate-va ori sa intreb pe soldati despre chestiunea aceasta
dar acestia s'au ferit totdeauna a-mi da altceva de cat raspunsuri
foarte vagi.
Fiind liber in urma demisiunei sale, Tata s'a apucat sa
stranga la un kc diferitele sale studii $1 sa alcatuiasca un volum
avnd drept titlu Ntmlintul, Siitenii $i Stapnii in Moldova, care
a aparut in librarie la 20 Decemvrie 1906 $i a fost prezentat dou
zile in urma, cu mari laude, de D. A. Sturdza, Academiei Romane.
Primita foarte bine de istorici, de cunoscatori ai chestiuni agrare
$i de acei care vedeau la fel, cum era Viata Romdneascii, cartea

Tatei a facut o foarte mare valva si a ridicat contra lui pe toti


acei carora le folosia starea de lucruri sau cari nu puteau admite
infatiprea netemeiniciei legale $i traditionale a proprietatii solului la noi, a$a cum se manifesta atunci. Cei mai numero$i dintre acestia se gaseau In randurile partidului conservator, alcatuit
atunci din descendenti ai vechei boierimi (multi nevrednici de
stramosii lor cautand numai foloasele ce le putea da nurnele acestora si starea ce le-o procura abuzurile din vechime) apran-

du-0 pielea si de oameni de curand ajunsi dar nu mai putin


aprigi in aprarea principiilor sacro-sante ale propriettii, asa
cum era interesul lor s'o. inatiseze.

www.digibuc.ro

189

La Batalionul 2 Yin Mold

Primul care deschise focul fu Titu Maiorescu. Ne fiind istoric i necunoscnd de loc nici trecutul, nici amnuntele chestiu-

nei agrare, se feri de a se lega de cartea Tatei, dar, in sedinta


Academiei dela 12/25 Ianuarie 1907 si ulterior cu prilejul rsptinsului la discursul de receptie al lui Duiliu Zamfirescu, se lega
de faptul c, in studiul publicat in memoriile sectiunei istorice a
Academiei Romne cu cte-va luni mai inainte, Tata se artase
adversar al teorii continuittei, cum se artase inc din 1899 intr'un articol publicat in Revista Nozili. Devi constatase acest lucru, I. Bogdan, care a facut raportul pentru publicarea memoriului Tatei, artase c acesta era bine alctuit. Cererea lui Maiorescu ca Sectia Istoric s ieie o atitudine contra celor spuse de
Tata a fost sustinut mai mult sau mai putin de I. Kalinderu; nu
a fost ins admis de Academie, care ulterior pe baza raportului
lui Gr. Tocilescu a dat chiar Tatei premiul Nsturel pentru
Stenii si Stpiinii in Moldova, dnd astfel pild de independent (caci tot ce era junimist in Academie si 'n afar de
Academie a fcut mari presiuni spre a nu i se da acest premiu) si
idrnicind manevra incercat de Maiorescu de a descredita pe
Tata nu numai ca istoric al chestiunei agrare ci chiar i ca istoric
in general.

Suprarea conservatorilor nu s'a liniitit ins i mai ales


dup51 rscoale s'a manifestat att in Camer, unde Nicu Filipescu,
cu totul necunosctor al trecutului chestiunei agrare i reactionar

nepocit a spus c cartea Tatei era cea mai voluminoaa ineptie


pe care o pomenise, ceeace a avut drept rezultat c acea carte
s'a vndut si mai mult, precum si in Academie, unde anumiti necunosctorl ai istoriei ca Duiliu Zamfirescu i altii duceau o campanie de barfeli contra lui cu orice prilej. Ulterior s'a incercat
acelas lucru, intre altele prin crtile lui G. Panu, scrise se pare
dupi cererea si cu subventia unor conservatori, cum fusese folosit de altii pentru a ataca Istoria Critic6 a lui Fljclu. Rspunapoi in brosuri) au convins
surile Tatei in Vito Romdneasc6
pe multi cititori de putina pregkire ca si de lipsa de bun credint a lui Panu. Criticii au amutit i cartea Tatei a rmas, cu
oarecari indreptri pe cari ar fi dortit chiar el s le introduc,
prima si cea mai temeinic inftisare a chestiunei agrare in Moldova. ca istoricii viitori vor putea face indreptri ici si colo
aceasta este probabil, dar temelia acestor studii rmne cea pus
de dnsul. Tot pentru a documenta cunoasterea chestiunei agrare

Tata a luat initiativa, aprobat de D. A. Sturdza si Ion I. C.

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosetti: MArturisid

90

_Brtianu (caili au fcut cu putint tipfirea) publicrei colectiei


-de Acte fi. Legiuiri privitoare ta Chestia Trilneascei, stranse de
D. C. Sturdza-Scheianul si de dnsul.
Dac Tata, ca si putin altii, vedeau apropiindu-se primej-

dia, apropierea acesteia nu era vzut nici de Rege si nici de

guvernul canservator.

Cu toate nemrginitele sale calitti, Regele Carol I, atat


de constiincios, nu a vzut primejdia. Mi se pare c5. temeiurile
pentru care nu a vazut-o au fost: insusi cresterea sa si iddle in
care trise pan ce venise in tar; necunostinta trecutului chestiunei rurale la noi ; exagerrile verbale ale tuturor opozitiilor,
minciunile tuturor guvernantilor precum si mai ales ascunderea
adevrurilor neplcute de ctre cei din imprejurul lui. Alexandru Vlhut a scris atunci o poezie, 1907, in care vorbea de minciuna care st cu Regele la mas si se huleau toti acei care spun
asemeni neadevruri Regelui. Tot asa Furnica, editat de G. Ranetti si N. D. Thant' a publicat o caricatur artand Minciuna,
sub trsturile lui D. A. Sturza, stand cu Regele Carol la mas
pe cand Lingusirea, sub trsturile lui I. Kalinderu, &idea afar
Adevrul
un Oran.
Cat despre guvern, nu G. Cantacuzino-Nababul sau generalul G. Manu, erau capabili de a pricepe semnele vremurilor.
Si au fost atat de incapabili in cat si ei si toti latifundiarii si aprtori ideilor conservatoare care ii inconjurau, nu au fost in stare
s ieie nici-o msur de politie spre a preveni rscoalele sau a
le stavili.
Rscoalele incepute, prin mijlocul lui Fevruarie 1907, in
Moldova de Nord( regiunea liar Mu) s'au intins cu repeziciune
si in Muntenia, unde au avut un caracter de violent si de slbticie ne asemnat mai mare, cu toate &A arenda.5il contra crora

a fost mai mare ura lor erau de aceasi credint si nu de o alta

ca in Moldova.
Singur Dobrogea, unde nu existau nid latifundii, nici nu
erau arendasi, desi locuit in bung- parte de o populatie ce ar fi
putut usor fi excitat din afar de granite, nu s'a miscat.

Focul odat aptins, trebuia dintai stins si trebuia stins cu


atAt mai mult cu erau vecini gata s-1 sting ei si erau si Romni
rusine lor !
gata sa-i cheme pentru a-1 stinge, ceea ce ne-a
indignat foarte mult.
Nababul i guvernul prezidat de dansul nu erau in stare s'o
Ina. Carp cu ideile sale ca Regele si Dorobantul, cu intelesul

www.digibuc.ro

La Batalionul 2 Vinatoirl

191

pe care-1 dclea el lozincii ce o aruncase la 19/25 Martie,


represiune, vorn aviza pe urm, si cu prerea ce i se cunostea
de a cherna chiar trupe Austro-Ungare pentru potolirea rscoalelor, nu putea fi chemat. Rmneau liberalii cari pe de o parte
au luat neIntarziat msuri pentru stvilirea actelor de distrugere
iar pe de alta au lansat, In chiar ziva venirii lor la putere, in numele Regelui, un manifest fgcluind indreptare.
Pentru cea dinti operatie, Regele a impus liberalilor, veniti
la putere la 12/25 Martie 1907, s ieie ca ministru de rsboi pe
generalul A. Averescu, unul din cei mai tineri generali ai armatei.
Impunerea acestuia a mirat mult i pe oarnenii politici i publicul
In general, de oarece generalul nu era cunoscut. Asa, la o mas
dat de A. Marghiloman, chiar In ziva sau a doua zi dup venirea
liberalilor la putere, cu prilejul logodirii mele cu verisoara mea
Ioana Stirbey, Carp m'a Intrebat cine era acel Averescu pe care
Regele voise s-1 impun ca ministru de rsboi i lui, dac ar
fi format ministerul, si Nababului clack' acesta ar fi rmas la putere.

Eu auzisem vorbindu-se inti despre Averescu de ctre Misa

Sturdza care, concentrat ca ofiter de rezerv cu prilejul manevrelor


din 1889, servise in stat majorul diviziei comandat de generalul
Pencovici, in care servia si Averescu. Misa Sturdza Il ludase

luda cu orice prilej capacittile militare ale lui Averescu. Dup


aceia mi-a vorbit de Averescu, Claudian si diferiti ofiteri cari
serviser cu clnsul 5i-1 ludau mult.
In sfrsit Ii cunosteam
scrierile.

Generalul G. Manu, luase msuri haotice. Averescu a pus


ordine si a dat instructiuni clare si precise. Dar ceeace a ingduit
mai cu seamg s se pun capt rscoalelor au fost doi factori
extraordinara ascultare a soldatului romn, att a celui de sub
arme ct si completasilor i rezervistilor, aflati la casele lor ssi cei

mai multi in rndurile rsculatilor, cari au rspuns imediat la


apelul sub arme si au mers chiar contra rudelor kr i apoi faptul
ca populatiunea de la orase nu s'a miscat si c Intreg personalul
Statului, si mai cu seam acel al cilor ferate, a rmas credincios
la postul sau.
Armata si-a fIcut pe deplin datoria, ori ct de dureroasa era,
turn era s
fac si in marele rsboi, in care rsculatii din
1907 au rspuns, c aceeasi hotrire, la noua chemare a trei.
Aceast indeplinire a datoriei a fost canstatat i printr'un ordin
de zi al Regelui aritnd c armata si-a indeplidit datoria fr
sovire desi a avut o datorie dureroasa de indeplinito prin
multe publicatiuni strine. (Loebell's lahresberichte intre altele).

www.digibuc.ro

G-ral Radu R. Rosetti: Mrturisirl

192

Ca in rapunerea rascoalei au fost i rigori zadarnice este


sigur. Nu trebue uitat insa ca inainte de interventiunea armatei
rsculatii se dadusera la distrugeri i cruzimi ingrozitoare i ca
peste tot nu s'au supus la somatiunile ce li s'au facut. Aceasta nu
scuza actiunea unor anumiti comandanti militari dar lamureste
actiunea lor. Apoi a domnit atunci o ura cum nu se poate descrie,
intre rasculati, avand amintirea nedreptatilor ce li se faceau de
veacuri pe de o parte, si intre proprietari, ingroziti de cruzimele
rsculatilor si de teama de a-si pierde isvoarele veniturilor
burghezimea care arata o ura cu totul de neinteles, contra taranimei, de alt parte.
Eu nu am luat parte decat la masurile de paza din Bucuresti, in special in cartierele locuite de Evrei, unde era teama de
devastari. Mereu de veghe, am fost foarte obositi dar am avut
nespusul noroc de a nu fi nevoiti s tragem In Romani, noroc
pentru care nu stiu cat de recunoscator s. fiu soartei. Nu am de povestit deci lucruri inedite despre cele intamplate atunci. Voi po-

vesti totusi un fapt putin cunoscut pe care 1-am aflat mai tarziu
and am fost in garnzioana la Tecuci (1909). Trupele din Tecuci,
fusesera trimise in Martie 1907, in diferite parti si in oras ramsesera numai putini ostasi. Veni vestea cum ca Corodenii si Matcasii, care si unii i altii aveau o reputatie bine stabilita de buclucasi si de rai (de fapt erau razasi darzi), inainteaza asupra orasului. Se stranse ce se putu aduna ca soldati i cu autoritatile in
cap se iesi in fata rasculatilor care se aratara foarte darzi si ramasera neinduplecati atat de discursurile autoritatilor, cat si de
somatiuni. Atunci esi inainte sergentul adjutant Vasile Lupu, decanul subofiterilor din Regimentul VI Tecuci No. 24, pe care l'arn
apucat i eu in regiment in 1909, cunoscut de toti cari trecusera
prin regiment si comanda deodata: Drepti, dreapta
Pietrele cazura din mana i instinctiv, la glasul cunoscut, rasculatii
luara pozitia de drepti si incepur a forma randuri si a se alinia,
grabiti fiMd de sudalmele distribuite cu generozitate de sergentuladjutant. Urmara comenzile: Din dreafita cede patru, numrd!, Coloana de mars, companie la dreapta! Mars!
Direcaa la Cazarm, inainte mars! Si sergentul adjutant duse astfel, mustruluindu-i pna in cazarma, cu strigate de: cadenta, lead sking, drept,
stdnguu! cate-va sute de amatori revolutionvi, deveniti de odata
ostasi disciplinati. Reflexul inconstient creat in oameni prin educatia militara, actionase.
$i o dovada ca armata
facut datoria si ca toti au ,prke-

www.digibuc.ro

La Bata liana! 2 Vntoiri

193

put c asta le era datoria este ea chiar lin rndurile rasculatilor


nu a ramas ura contra armatei.
Pentru cine voeste sa-si deie searna cat de putin de starea
spiritelor de atunci, este nevoie sa citeasca ziarele i brosurile din
acea vreme sau cel putin articolul Dumnezeu
ierte de Iorga.
poezia Noi vrem piimat de G. Cosbuc, 1907 de Alexandru Vlahuti ca si romanul Riiscoala de L. Rebreanu.
In Bucuresti era panica mare, panica marita de agitatii
intruniri studentesti, de stirile necontrolate ale ziarelor precum
de tot ce povesteau proprietarii, arendasii, vechilii care cautaseri
scapare in Bucuresti i inmiau faptele. Panica a fost asa de mare
in at multi $1-au trimes copii i nevestele la Brasov si s'a ajuns
la inscenari ridicole ca acea a punerii copilului, care era atunci
rincipele Carol, ca santinel in fata corpului de garda a palatului
regal din Ca lea Victoriei. Nu mai vorbesc de toate svonurile, unul
mai absurd si mai neverosirnil ca celalt, care circulau atunci

nici de faptul ca se cautau peste tot, si mai ales de catre conservatori, instigatori i tapi ispasitori. Cine nu a fost acuzat atunci

de a fi cauza rascoalelor? Iorga, Haret, preoti i invatatori, studenti i cine nu? Iar in autorii de carti, cum a fost cea a Tatei,
si de articolele, cum erau cele din Viata Romiineasc i Neamul
Romernesc, nu se voia a se vedea pe acei care cu durere de tari
aratau primejdia, ci datatori de arme in minile agitatorilor. Este
adevarat ca o prime jdioasa nebunie cuprinsese taranimea. Aceast
nebunie era explicabill i prin asuprirea de veacuri i prin igno-

ranta in care se afla taranimea din vina claselor stnnitoare.


Este insa tot att de adevarat ca o tot att de primejdioasa nebunie
a cuprins atunci o mare parte din clasele stapnitoare, carora frica
i interesul meschin al bunului trai le intunecase intr'att vederea,
in ct nu vedeau adevarul nici la lumina grozavei valvatai a rascoalelor. Nedndu-si seama ca ostirea rapunea rascoalele din datorie, s'a luat gresita inititiva a unor subscrieri pentru imbunatatirea traiului ostenilor, ceeace constituia o adevarata palm pen-

tru a.estia. N. Iorga are meritul de a fi spus tare acest gand al


ostirei si de a fi impiedicat ca, cu banii astfel strnsi, sa se deie
un bacsis armatei.
Rascoalele potolite, urmau sa se faca reformele ce se dove-

disera trebuincioase. 0 imensa literatura iei atunci la irveala, cu


fel de fel de propuneri. Reformele trebuiau sa iasa insa din inte-

www.digibuc.ro

194

G.ral Radu R. Rose Ili: Marturis:ti

legerea tuturor factorilor politici. Dar fri a odat trecut, marii


proprietari au opus rezistente din ce in ce mai puternice si reformele s'au mrginit la : constituirea unor imase comunale (curnd
neindestulkoare), la o nou lege de invoiri agricole si la creearea
Casei Rurale, bun institutie, care ins' ar fi trebuit s fi fost
creat cel putin cu 20 de ani mai devrerne. Nelegiuirile proprietarilor si arendasilor au contenit. Dar, de fapt, problema a rmas tot
nerezolvati
Am pomenit mai sus de logodirea mea cu o nepoari de vari,
Ioana $tirbey. Hotrirea noastr a fost luat in noaptea de 3/4
(16/17) Martie 1907, la balul dat in folosul Crucei Rosii, in localul

Ministerului Afacerilor Strine. Tot atunci si acolo am aflat c,


cu inc trei camarazi din promotia mea, fusesem mentinut pe
tabloul de inaintare la gradul de cpitan. Venind peste cteva
zile generalul Averescu ca ministru de rsboi, a rectifkat tabloul
si a sters pe cei din promotia mea. De altfel fiind in coada tabloului ar fi fost putini sorti ca s fim inaintati in cursul anului.
Logodnica mea era cea mai tnr fiic a lui Alexandru B.
$tirbey si a Mariei Ghika-Comnesti, var de al doilea cu mine,
ambii incetati din viat. Ea avea ca frati si surori pe: Elise, care
fusese astorit cu Alexandru Marghiloman, si se reastorise cu
Ion I. C. Brtianu; Barbu Stirbey, urmau dou surori care incetaser din viat, Elena Reineck si Zoe Cretzianu, sotia lui G.
Cretzianu; Marietta, cstorit cu G. Bals; Adina, cls'Atorit cu
G. Moruzi si Gheorghe, cstorit cu Lysbeth Bleanu, toti oameni
care doriau foarte sincer binele si care au avut deapururea fat
de mine o purtare frateasc. Dar despre dnsii voiu vorbi in volumele urmtoare.
Imprejuririle tragice din tar au aruncat un v5.1 asupra bucuriei noastre si au fcut ca cel putin in primele zile s ne vedem mai

putin; ele au avut ins si o parte bud si anume aceea de a ne

scpa de multe corvezi, socotite atunci ca trebuincioase, ca vizite


si mese pe la rude si cunoscuti, pe care le-am redus astfel la un
numr foarte mic. Deasemenea ne-a emancipat de un tovars sau
o tovars obligatorie, in plimbrile si cumprturile ce aceam
pentru gospodria noastr viitoare. Potolindu-se insi lucrurile si
fiind atasat, cu incepere dela 1/14 Aprilie, pentru stagiul regulamentar la Mare le Stat Major, am putut s ne ocuprn de pregitirile cstoriei noastre, care a avut loc in dup amiaza zilei de

www.digibuc.ro

195

La Batalionul 2 Vanatoiri

-26 Aprilie (9 Mai) in biserica Domnita Blasa, nuni fiind Gheorghe si Marietta Bals. Prime le vase luni am locuit in casa lui Matei
Bals, pe care o subinchiriasem.

Nu m cred indrepttit a face portretul aceleia care mi-a


fost o asa de bun si iubitoare tovars timp de sapte ani. Poate
c din paginele ce vor urma va reesi dac nu o icoad intreag

a ei, dar cel putin Inftisarea unora din trsturile ei mai de


seami. De un lucru am fost isbit ins dela inceput si am putut

s-1 verific de atunci incoace si anume de chipul cum nu gresea


niciodat hi judecarea. oamenilor si a caracterelor lor; avea un
adevrat instinct care-i ingicluia si judece just de la prima
intlnire, pe altii.

www.digibuc.ro

COLECTIA CONVORBIRI LITERARE"


TEODOR AL. MUNTEANU, Meri domnesti (Poeme) Lei

C. FANTNERU, Poezia lui Lucian Blaga si gndirea miticd (Studiu) .


.

100

G. MURNU, Tropare (Poezii)

G. MURNU, Altare (Poezii)

W. v. GOETHE, Faust,
trad. de Laura M. Dragomirescu

60

1,

80

22

80

2,

80

I. AL. BRATESCU-VOINESTI, StrIgte de alarm


in chestia evreeasc .

80

GENERAL RADU R. ROSETTI, Marturisiri

80

LEI 80.

BUCOVINA", I. E. TOROUTIU, BUCURETI

www.digibuc.ro