Curs Analiza Matematica

Introducere n teoria functiilor de o variabila
complexa
Eugen POPA
Cuprins
1
NUMERE COMPLEXE
1.1 Structura algebrica . . . . . . . . . . . . .
1.1.1 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Topologizarea multimii numerelor complexe
1.2.1 Exercitii. . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Indicele unei curbe n raport cu un punct . .
1.3.1 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . .
FUNCTII OLOMORFE
2.1 Derivabilitate n complex . . . . . . . . .
2.1.1 Propozitie (reguli de derivare). . .
2.2 Conditiile CauchyRiemann . . . . . . .
2.2.1 Pastrarea unghiurilor. . . . . . . .
2.3 Functii elementare . . . . . . . . . . . .
2.3.1 Functia exponentiala. . . . . . . .
2.3.2 Functia logaritm. . . . . . . . . .
2.3.3 Functia putere. . . . . . . . . . .
2.3.4 Functiile trigonometrice si inverse.
2.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
25
. . . . . . . . . . 25
. . . . . . . . . . 26
. . . . . . . . . . 27
. . . . . . . . . . 29
. . . . . . . . . . 29
. . . . . . . . . . 30
. . . . . . . . . . 31
. . . . . . . . . . 33
. . . . . . . . . . 33
. . . . . . . . . . 35
COMPLEX
INTEGRALA IN
3.1 Integrala curbilinie; proprietati generale. . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Integrale cu parametru; primitive. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2.1 Teorema fundamentala a lui Cauchy. . . . . . . . . . . . .
3.2.2 Teorema (integrale cu parametru). . . . . . . . . . . . . .
3.3 Teorema fundamentala a lui Cauchy. . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.1 Teorema (lema lui Goursat). . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.2 Teorema fundamentala a lui Cauchy (versiunea omotopica).
3.4 Formula integrala a lui Cauchy. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4.1 Teorema (Morera). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4.2 Teorema (Liouville). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3
7
7
11
14
19
20
24
.
.
.
.
.
.
41
41
44
45
47
50
50
51
53
55
56
CUPRINS
3.5
Exercitii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
FUNCTII ANALITICE
4.1 Siruri de functii olomorfe. . . . . . . . . . . . . .
4.2 Teorema de convergenta a lui Weierstrass. . . . . .
4.2.1 Teorema (de convergenta a lui Weierstrass)
4.2.2 Teorema lui Montel. . . . . . . . . . . . .
4.3 Serii de puteri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3.1 Teorema (lema lui Abel). . . . . . . . . . .
4.3.2 Teorema razei de convergenta . . . . . . .
4.4 Functii analitice. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.4.1 Cateva dezvoltari remarcabile. . . . . . . .
4.5 Principiul prelungirii analitice. . . . . . . . . . . .
4.5.1 Principiul prelungirii analitice. . . . . . . .
4.6 Exercitii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
TEOREMA REZIDUURILOR
5.1 Serii Laurent. . . . . . . . . . . .
5.2 Singularitati izolate. . . . . . . . .
5.3 Functii meromorfe. . . . . . . . .
5.4 Transformari omografice. . . . . .
5.5 Teorema reziduurilor. . . . . . . .
5.5.1 Teorema reziduurilor. . . .
5.6 Aplicatii ale teoremei reziduurilor.
5.6.1 Lema lui Jordan. . . . . .
5.7 Exercitii. . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
PRINCIPII FUNDAMENTALE
6.1 Principiul variatiei argumentului. . . . . . . . . . .
6.1.1 Teorema (principiul variatiei argumentului).
6.1.2 Teorema (Rouche). . . . . . . . . . . . . .
6.2 Principiul aplicatiei deschise. . . . . . . . . . . . .
6.3 Principiul maximului modulului. . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
56
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
59
59
60
60
60
61
62
62
63
66
67
68
70
.
.
.
.
.
.
.
.
.
75
75
77
81
85
88
89
90
93
99
.
.
.
.
.
109
109
109
110
111
113
TRANSFORMARI
CONFORME
119
7.1 Lema lui Schwarz; aplicatii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
7.2 Teorema lui Riemann de reprezentare conforma. . . . . . . . . . . 121
7.2.1 Teorema de reprezentare conforma a lui Riemann. . . . . 121
PRODUSE INFINITE SI FUNCT

IA
141
8.1 Produse infinite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
CUPRINS
9
PROBLEME DE SINTEZA
5
157
CUPRINS
Capitolul 1
NUMERE COMPLEXE
1.1
Structura algebrica
Definitie si teorema.
Notam C = R R si definim operatiile:
(x, y) + (x0 , y 0 ) = (x + x0 , y + y 0 ) (adunare)
(x, y).(x0 , y 0 ) = (xx0 yy 0 , xy 0 + yx0 ) (nmultire)
(C, +, .) este corp comutativ; elementele lui C se numesc numere complexe. Prin
corespondenta: x 7 (x, 0), R devine izomorf cu un subcorp al lui C.
Demonstratie. Este evident ca adunarea si nmultirea sunt operatii definite pe
C C cu valori n C. Asociativitatea si comutativitatea adunarii sunt imediate;
(0, 0) este element neutru, iar opusul elementului (x, y) este (x, y). Un calcul
elementar dovedeste asociativitatea nmultirii, iar comutativitatea este imediata.
(1, 0) este element unitate. Fie (x, y) 6= (0, 0). Gasirea inversului revine la determinarea elementului (a, b) C astfel ncat :
(
ax by = 1
ay + bx = 0
Deoarece (x, y) 6= (0, 0)! x2 + y 2 6= 0, deducem ca sistemul are solutie unica.

y
x
, 2
este inversul elementului (x, y). Un calcul elemenDe fapt,
2
2
x + y x + y2
tar dovedeste distributivitatea nmultirii fata de adunare. In sfarsit, este clar ca
aplicatia x 7 (x, 0) este injectiva si are proprietatile:
(x, 0) + (y, 0) = (x + y, 0)
(x, 0).(y, 0) = (xy, 0)
CAPITOLUL 1. NUMERE COMPLEXE
Observatie
(forma algebrica a numerelor complexe). Facem conventia sa notam elementul
(x, 0) cu x. Prin traditie, se noteaza:
i = (0, 1)
Se ajunge astfel la scrierea uzuala a numerelor complexe (forma algebrica): (x, y) =
x + i.y. In adevar:
(x, y) = (x, 0) + (0, y) = (x, 0) + (0, 1).(y, 0) = x + i.y
Daca z = x + i.y este un numar complex, atunci: x = Re z si y = Im z se numesc,
respectiv partea reala si partea imaginara a numarului complex z. Subliniem ca
Re z si Im z sunt numere reale.
Scrierea sub forma algebrica a numerelor complexe permite efectuarea nmultirii a doua numere complexe pe baza relatiei fundamentale i2 = 1 si a proprietatii de distributivitate.
Definitie.
Fie z = x + i.y un numar complex. Se noteaza
z = x i.y
si se numeste conjugatul numarului complex z. Au loc urmatoarele proprietati
imediate:
z1 + z2 = z1 + z2
z1 .z2 = z1 .z2
z=z
z = z z R
Este util de retinut ca:
Re z =
z+z
zz
; Im z =
2
2i
Verificam, spre exemplificare:

z1 .z2 = (x1 iy1 )(x2 iy2 ) = (x1 x2 y1 y2 ) i(x1 y2 + x2 y1 ) = z1 z2
1.1. STRUCTURA ALGEBRICA
Definitie.
1
Se noteaza: |z| = (x2 + y 2 ) 2 si se numeste modulul numarului complex z. Modulul are urmatoarele proprietati:
|z|2 = z.z
|z| = 0 z = 0
|z1 .z2 | = |z1 |.|z2 |
|z1 + z2 | |z1 | + |z2 |
In adevar:
|z1 z2 |2 = (z1 z2 )(z1 z2 ) = (z1 z1 )(z2 z2 ) = |z1 |2 |z2 |2
Inegalitatea triunghiului se verifica dupa cum urmeaza. Ridicand la patrat ambii
membri si folosind |z|2 = zz se obtine relatia echivalenta: Re z1 z2 |z1 z2 |, care
z1
este evidenta. Egalitate are loc daca si numai daca z1 z2 = 0 sau
este real si
z2
pozitiv.
Definitie si teorema
Fie z C, z 6= 0. Exista si este unic (, ], numit argumentul numarului
complex z si notat arg z, astfel ncat :
cos =
Im z
Re z
; sin =
|z|
|z|
Demonstratie. Existenta. Deoarece
Re z
[1, 1], exista
|z|
0 = arccos
Re z
|z|
!2
Im z
. Daca Im z 0, atunci = 0
Deducem ca 0 [0, ] iar sin 0 =
|z|
convine. Daca Im z < 0, atunci = 0 convine.
Unicitatea. Se constata cu usurinta ca:
2
cos = cos
k Z : = 2k
sin = sin
Deci , (, ] = = .
Observatie. Cu un rationament analog, teorema ramane valabila, daca intervalul
(, ] se nlocuieste cu un alt interval de lungime 2..
10
Propozitie.
Fie z = x + i.y C, z 6= 0. Atunci:
arg z =
y
, x + |z| =
6 0
x + |z|
, x + |z| = 0
2arctg
Demonstratie. Folosind formulele:

cos 2 =
1 tg 2
2tg
; sin 2 =
2
1 + tg
1 + tg 2
se obtine imediat ca sunt verificate conditiile din rezultatul precedent, ce determina unic arg z.
Definitie.
Fie z C, z 6= 0. Scriind:
y
x
+ i.
z = x + i.y = |z|.
|z|
|z|
cele de mai sus arata ca exista R astfel ncat :

z = |z|. (cos + i. sin ) (forma trigonometrica)
(orice alegere = arg z + 2k, k Z convine). Faptul ca:
(cos + i. sin ).(cos + i. sin ) = cos( + ) + i. sin( + )
demonstreaza formula lui Moivre:
(cos + i. sin )n = cos n. + i. sin n., n Z
Observatie.
Identificand R cu o dreapta (raportata la un reper), urmeaza ca C = R R se
identifica cu un plan (raportat la un reper). Diversele notiuni introduse pana acum
se reprezinta ca n fig. 15.
Asadar, z 7 (z) reprezinta simetria fata de punctul O; z 7 z reprezinta
simetria fata de axa Ox; z 7 z + a reprezinta translatia de vector a (a C).
z 7 .z ( > 0) reprezinta omotetia de centru O si de raport ; z 7 a.z (a C,
|a| = 1) reprezinta rotatia de centru O si de unghi arg a. In sfarsit, deoarece:
1
z
1
= 2 urmeaza ca z 7 reprezinta inversiunea de pol O si de putere 1, urz
|z|
z
mata de simetria fata de axa Ox.
1.1.1
11
Exercitii
1)
Verificati identitatea lui Lagrange:

2
n
X

ak bk =

k=1
n
X
!
2
|ak |
k=1
n
X
!
2
|bk |
k=1
|ak bl al bk |2
1k<ln
Solutie.
(2)
(i) Fie a C, Im a > 0. Sa se arate ca:

z a
<1

Im z > 0
za
(ii) Fie b R si P o functie polinom, avand toate radacinile reale. Se defineste
functia polinom Q prin:
Q(z) = P (z + i.b) + P (z i.b)
Sa se arate ca si Q are toate radacinile reale
Solutie.
3)
Un polinom cu coeficienti reali se numeste stabil daca toate radacinile sale au
partea reala negativa.
a) Daca P este stabil, atunci si P 0 este stabil.
b) (i) Daca P (X) = X 2 + a.X + b atunci P este stabil daca si numai daca :
a > 0 si b > 0.
(ii) Daca P (X) = X 3 + a.X 2 + b.X + c atunci P este stabil daca si numai
daca : a > 0, b > 0, c > 0 si a.b > c.
(iii) Daca P (X) = X 4 + a.X 3 + b.X 2 + c.X + d atunci P este stabil daca si
numai daca a > 0, b > 0, c > 0, d > 0 si a.b.c > a2 .d + c2 (Hurwitz).
Solutie.
4)
z
. Aratati ca f stabileste o bijectie ntre
1 + |z|
C si o multime , care se va determina. Scrieti explicit inversa f 1 : C.
Solutie.
Fie f : C C definita prin f (z) =
12
5)
Discutati validitatea egalitatii:
arg(z1 .z2 ) = arg z1 + arg z2
Solutie.
6)
y
Discutati validitatea egalitatii arg z = arctg .
x
Solutie.
7)
(i) Punctele distincte a, b, c C sunt coliniare daca si numai daca

1 a

1 b

1 c
a
b
c

=0

(ii) Fie a, c R, b C cu |b|2 > ac. Aratati ca

azz + bz + bz + c = 0
reprezinta ecuatia generala a unei drepte (daca a = 0), respectiv a unui cerc (de
b
|b|2 ac
centru si de raza
) daca a 6= 0.
a
a2
(c) Ecuatia cercului ce trece prin punctele ne-coliniare z1 , z2 , z3 este:

zz z z
z1 z 1 z1 z1
z2 z 2 z2 z 2
z3 z 3 z3 z 3
1
1
1
1

=0

Solutie.
8)
Fie z1 , z2 , z3 distincte. Aratati ca: triunghiul de varfuri z1 , z2 , z3 este echilateral
daca si numai daca z12 + z22 + z32 = z1 z2 + z1 z3 + z2 z3
Solutie.
13
9)
Fie P o functie polinom. Demonstrati ca radacinile lui P 0 se gasesc n cel mai mic
poligon convex, ce contine radacinile lui P (teorema lui Lucas).
Solutie.
10)
Fie z1 , z2 , . . . , zn C. Aratati ca exista J {1, 2, . . . , n}, astfel ncat :

X
n

1 X

z
|zk |
j

jJ
4 2 k=1
Solutie.
11)
Fie f : C3 C3 functia definita astfel:
f (u, v, w) = (u + v + w, uv + vw + wu, uvw)
Aratati ca f este surjectiva, dar nu este injectiva. Ce se poate spune daca C se
nlocuieste cu R?
Solutie.
12)
Fie P R[X], P (X) = a0 + a1 X + . . . + an X n cu a0 > a1 > . . . > an > 0.
Atunci P are toate radacinile de modul 1. Solutie.
13)
Verificati:
a) Daca |a| = 1 sau |b| = 1, dar a 6= b, atunci:

ab

=1
1 ab
b) Daca |a| < 1 si |b| < 1, atunci

ab

<1

1 ab
Solutie.
14
14)
Demonstrati inegalitatea:
|z 1| ||z| 1| + |z|.|argz|
Interpretare geometrica?
Solutie.
15)
Demonstrati egalitatea:
| z 2 1 + z| + | z 2 1 z| = |z 1| + |z + 1|
Solutie.
16)
Sa se calculeze arg
Solutie.
z1
, daca |z| = 1, z 6= 1.
z+1
17)
Fie , , C. Studiati echivalenta proprietatilor:
(i) + + = 0
(ii) Im = Im = Im
Solutie.
1.2
Topologizarea multimii numerelor complexe
Siruri de numere complexe.

Vom considera C = R R nzestrat cu topologia produs. In particular, C se va
considera nzestrat cu metrica d(z1 , z2 ) = |z1 z2 |.
Astfel, un sir (zn )n de numere complexe se numeste convergent daca exista z0 C astfel ncat : |zn z0 | 0, cand n +. Se scrie: zn z0 sau
lim zn = z0 .
n+
O conditie necesara si suficienta ca (zn )n sa fie convergent este ca sirurile de

numere reale (Re zn )n si (Im zn )n sa fie convergente, datorita dublei inegalitati:
|Re z|, |Im z| |z| |Re z| + |Im z|
1.2. TOPOLOGIZAREA MULTIMII NUMERELOR COMPLEXE
15
Sirul (zn )n se numeste sir Cauchy daca:

> 0, n : m, n n : |zn zm | <
(zn )n este sir Cauchy daca si numai daca (Re zn )n si (Im zn )n sunt siruri
Cauchy. Deducem ca C este complet: orice sir Cauchy de numere complexe este
convergent.
Seria de numere complexe
zn se numeste convergenta daca sirul sumelor
n=0
partiale sn = z0 + z1 + . . . + zn este convergent. Rezulta ca seria
zn este con-
n=0
vergenta daca si numai daca satisface conditia de tip Cauchy:

p

X

> 0n n n , p 1 : zn+k <
k=1
Seria
zn se numeste absolut convergenta daca seria cu termeni pozitivi
n=0
|zn | este convergenta. Din proprietatea de completitudine, rezulta ca orice
n=0
serie absolut convergenta este convergenta.
Multimi deschise si nchise n C.

Fie z0 C si r > 0. Se noteaza:
D(z0 , r) = {z C| |z z0 | < r}
discul deschis, de centru z0 si de raza r. Multimea D C se numeste deschisa
daca: fie D = , fie pentru fiecare z0 D exista r > 0 astfel ncat D(z0 , r) D.
Se verifica imediat ca reuniunea oricarei familii de multimi deschise este multime
deschisa. Multimea V C se numeste vecinatate pentru z0 C daca exista
r > 0, astfel ncat D(z0 , r) V .
Multimea F C se numeste nchisa daca C \ F este deschisa. Deci intersectia
oricarei familii de multimi nchise este nchisa. Rezulta ca pentru fiecare multime
A C exista o cea mai mica multime nchisa, care contine A. Aceasta multime
se noteaza A si se numeste nchiderea multimii A. Este util de retinut ca z A
daca si numai daca exista un sir (zn )n din A, astfel ncat zn z0 . Se numeste
T
frontiera multimii A si se noteaza A = A C \ A.
z0 C se numeste punct de acumulare pentru multimea A C daca exista
un sir (zn )n din A \ {z0 }, astfel ncat zn z0 . Daca z0 A, dar z0 nu este punct
de acumulare pentru A, atunci z0 se numeste punct izolat al multimii A.
16
Punctul de la infinit.
In unele aplicatii, este comod sa introducem un punct, notat 6 C. Nu vom
defini operatii algebrice pe multimea C {} (care va fi numita planul complex
extins). Vom topologiza aceasta multime dupa cum urmeaza: D C {} se
numeste deschisa daca D C este deschisa si daca D exista r > 0 astfel
ncat C \ D(0, r) D. Asadar, sirul (zn )n din C are limita daca si numai
1
0.
daca |zn | +. Evident: zn daca si numai daca
zn
Limita si continuitate
la functii de o variabila complexa. Fie A C o multime si f : A C o functie.
Se scrie
zz
lim f (z) = L sau f (z) 0 L
zz0
daca: z0 este punct de acumulare pentru A si, oricare ar fi sirul (zn )n din A \ {z0 }
cu zn z0 , urmeaza ca f (zn ) L. Aceasta definitie cuprinde si cazurile z0 =
si/sau L = . Se stie ca daca z0 C si L C, atunci: zz
lim f (z) = L daca si
0
numai daca
> 0 > 0 z A \ {z0 }, |z z0 | < = |f (z) L| <
Propun ca exercitiu formularea caracterizarilor corespunzatoare cazurilor z0 =
si / sau L = .
Se arata fara dificultate ca, daca exista zz
lim f (z) = L si zz
lim g(z) = L0 , atunci:
0
exista lim (f + g)(z) = L + L0 , cu exceptia cazului L = L0 = si cu conzz0
ventia L + = (L C).
exista zz
lim (f.g)(z) = L.L0 , cu exceptia cazurilor L = 0, L0 = si L = ,
0
L0 = 0 si cu conventiile: . = , L. = (L C \ {0}).
!
L
, cu exceptia cazurilor L = L0 = 0 si L = L0 =
0
L0
L
L
si cu conventiile: = , (L C \ {0});
= 0 si
= , (L C).
0
exista zz
lim
f
g
(z) =
Daca f : A B, g : B C si f (z) 6= L, z A \ {z0 }, atunci, daca exista:

lim f (z) = L si lim g(w) = L0
zz
wL
exista si lim (g f )(z) = L .

zz0
17
f : A C se numeste continua n z0 A, daca: fie z0 nu este punct de acumulare pentru A, fie lim f (z) = f (z0 ).
zz0
Deci, daca f, g sunt continui n z0 , atunci: f + g si f.g sunt continui n z0 ;
f
daca g(z0 ) 6= 0, atunci este continua n z0 ; daca f : A B, g : B C, f este
g
continua n z0 , iar g este continua n f (z0 ), atunci g f este continua n z0 .
Reamintim ca f este continua n fiecare punct din A daca si numai daca
D A deschis, f 1 (D) este deschis n A.
Studiul limitei sau al continuitatii unei functii la se reduce la studiul n 0,
pe baza urmatoarelor echivalente:
1. lim f (z) = lim
zz0
zz0
1
=0
f (z)
2. daca una din limite exista, atunci exista si cealalta si:

1
lim f (z) = lim f ( )
z
z0
z
Exemplu.
Fie P functie polinom, de grad n 1. Atunci
lim P (z) =
1
= 0. Notand
z0 P ( 1 )
z
In adevar, cu cele de mai sus, avem de aratat ca lim
P (z) = an z n + an1 z n1 + . . . + a1 z + a0
cu an 6= 0, avem:
1
1
zn
z0
=
0
=
a0 z n + . . . + an
P ( z1 )
a0 + a1 z1 + . . . an z1n
Functiile: Re, Im, conjugare , modul sunt continui pe C.
In ceea ce priveste functia argument, direct din formula se deduce continuitatea n

fiecare punct din C \ (, 0]. Daca x0 (, 0), aceeasi formula arata ca:
lim arg z = = arg x0
lim arg z =
zx0
zx0
y>0
y<0
18
Mai general, cu acelasi rationament, deducem ca, pentru orice multime de

forma: D = C\ o semi-dreapta din 0, exista o functie continua : D R astfel ncat z D : z = |z|(cos (z) + i. sin (z)). In particular, o asemenea
functie exista atunci cand D este un disc ce nu contine 0.
Multimi compacte; multimi conexe.

Fie K C; multimea K se numeste compacta daca este ndeplinita una din
urmatoarele proprietati echivalente :
1. K este multime nchisa si marginita.
2. Orice sir din K admite un subsir convergent n K.
3. Orice acoperire deschisa a lui K are o subacoperire finita.
Fie a < b numere reale si A C nevida. Numim curba n A o functie continua : [a, b] A. Prin abuz, vom nota tot si imaginea acestei functii (deci o
submultime din A).
De exemplu : [0, 1] C, (t) = t.z1 + (1 t).z2 este segmentul [z1 , z2 ];
iar : [0, 2] C, (t) = z0 + R(cos t + i. sin t) este cercul de centru z0 si de
raza R. A se numeste conexa prin arce daca: z1 , z2 A curba n A, astfel ncat (a) = z1 , (b) = z2 . Multimea A se numeste conexa daca nu exista
submultimile A1 , A2 A, nevide, disjuncte, deschise n A si A = A1 A2 .
Pentru o multime deschisa D, conexiunea si conexiunea prin arce sunt echivalente.
Proprietatile de compacitate si de conexiune se conserva prin functii continue:
daca f : A C este o functie continua, iar A este compacta (resp. conexa),
atunci f (A) este compacta (resp. conexa).
Observand ca reuniunea unor multimi conexe ce au un punct comun, este tot
o multime conexa, rezulta ca putem considera cea mai mare submultime conexa a
unei multimi, care contine un anumit punct. Aceasta multime se numeste componenta conexa (n multimea data) a punctului respectiv. Fiecare multime deschisa
din C apare astfel ca reuniunea unei multimi cel mult numarabile de multimi
deschise, nevide, conexe, disjuncte doua cate doua. In particular, fie K C o
multime compacta. Atunci C \ K are exact o componenta conexa nemarginita.
Vom utiliza de mai multe ori urmatorul rezultat: fie D o multime conexa si
f : D Z o functie continua; atunci f este constanta. In adevar, fie z0 D si sa
notam k0 = f (z0 ). Multimea f 1 ({k0 }) este nevida si nchisa n D. Deoarece:
f 1 ({k0 }) = f 1 ((k0 1, k0 + 1)), rezulta ca multimea considerata este si deschisa: din conexiune rezulta ca
D = f 1 ({k0 })
19
adica functia f este constanta.
1.2.1
Exercitii.
1)
Fie P : C C o functie polinom. Aratati ca P este functie nchisa (adica:
F C nchisa = P (F ) nchisa).
Solutie.
2)
Sa se arate ca functia modul C [0, +) este deschisa.
Solutie.
3)
Aratati ca C {} este homeomorf cu sfera unitate din R3 , de exemplu, prin
proiectia stereografica, definita prin:
(x1 , x2 , x3 ) 7
x1 + i.x2
daca x3 6= 1
1 x3
Verificati ca acesta corespondenta transforma orice cerc de pe sfera ntrun

cerc sau ntr-o dreapta din plan.
In particular, planul complex extins este compact si conex.
Solutie.
4)
Sa se calculeze
lim n
n+
(unde
z=
Solutie.
z1
arg z
arg z
|z| cos
+ i. sin
).
n
n
q
n
5)
Aratati ca, pentru orice z = x + i.y C, sirul
z
zn = 1 +
n

n
20
este convergent si are limita ex (cos y + i. sin y).

Solutie.
6)
Aratati ca, pentru orice z = x + i.y C, seria
X
zn
n=0
ex (cos y + i. sin y).

Solutie.
n!
este convergenta si are suma
7)
Fie a, b, c C necoliniare. Daca (zn )n este un sir de numere complexe, avand
proprietatea ca fiecare din sirurile: (|zn a|)n ; (|zn b|)n ; (|zn c|)n converg,
atunci (zn )n este convergent. Formulati si demonstrati analogul pentru siruri reale
Solutie.
8)
Fie seria convergenta de numere complexe:
an . Aratati ca, daca: |arg an |
n=1
< 2 , n, atunci seria este absolut convergenta.

Solutie.
9)
Daca seriile:
zn si
n=1
Este adevarat ca
zn2 sunt convergente si Re zn 0, atunci si
n=1
|zn |2 < +.
n=1
|zn | < +?
n=1
Solutie.
1.3
Indicele unei curbe n raport cu un punct
Scopul acestui paragraf este de a defini riguros: de cate ori o curba nconjoara un
punct. Rezultatul care permite aceasta definitie afirma n esenta ca orice curba,
care nu trece prin origine, se poate reprezenta (parametric) n coordonate polare.
RAPORT CU UN PUNCT
1.3. INDICELE UNEI CURBE IN
21
Teorema.
Fie o curba n C\{0}. Exista atunci o functie continua : [a, b] R astfel
ncat:
t [a, b] : (t) = |(t)|.(cos (t) + i. sin (t))
Demonstratie. Multimea ([a, b]) fiind compacta, si necontinand 0, rezulta ca
exista > 0, astfel ncat t [a, b] sa avem: |(t)| . fiind functie uniform
continua, exista > 0, astfel ncat:
|t t0 | < |(t) (t0 )| <
Fie atunci a = t0 < t1 < . . . < tn = b o diviziune, avand norma cel mult . Urmeaza ca fiecare multime ([tj , tj+1 ]) este inclusa ntr-un disc, notat Dj , ce nu
contine 0. Pe fiecare asemenea disc exista deci o functie continua j : Dj R,
astfel ncat z Dj :
z = |z|(cos j (z) + i. sin j (z))
Deoarece D1 D0 6= , pe partea comuna, care este multime conexa, avem 1 (z)
0 (z) = 2k.. Vom nlocui deci functia 1 cu 1 + 2k.. Procedura continua prin recurenta , alegand functia j pe Dj , astfel ncat sa coincida cu j1
pe Dj Dj1 . Urmeaza ca definitia: (t) = j ((t)), daca t [tj , tj+1 ), este
corecta si furnizeaza o functie continua.
Definitie.
Fie o curba n C\{0}. Se numeste indicele curbei n raport cu punctul 0 si se
noteaza cu I(, 0) numarul
(b) (a)
2.
Definitia este corecta, n sensul ca nu depinde de alegerea functiei . In adevar,
daca 1 : [a, b] R este o functie continua astfel ncat
t [a, b] : (t) = |(t)|.(cos 1 (t) + i. sin 1 (t))
atunci functia 1 este continua pe [a, b] si ia valori de forma 2k., k Z;
rezulta ca este functie constanta, deci:
1 (b) 1 (a)
(b) (a)
=
2.
2.
In general, indicele unei curbe n raport cu un punct z, care nu se afla pe
curba, se defineste prin: I(, z) = I( z, 0).
Direct din definitie rezulta:
22
Teorema
. Daca este o curba nchisa care nu trece prin punctul z, atunci I(, z) Z.
Demonstratie. Folosind notatiile de mai sus, avem:
(a) = |(a)|(cos (a) + i. sin (a))
si
(b) = |(b)|(cos (b) + i. sin (b))
Curba fiind nchisa, avem (a) = (b), de unde rezulta ca exista k Z pentru
care (b) = (a) + 2k.. Din definitie rezulta I(, 0) = k.
Lema
.Fie o curba cu proprietatile:
(a), (b) (, 0).
t (a, b) : (t) C \ (, 0].
> 0 astfel ncat t (0, ) : Im (b t) > 0 si Im (a + t) < 0.
Atunci I(, 0) = 1.
Demonstratie. Functia:
,t = a
(t) = arg (t) , t (a, b)
,t = b
()
= 1 (cf. fig. 6)
2.
Pe baza acestei leme, se poate indica o modalitate practica de calcul a indicelui
anumitor curbe. Fie o curba nchisa, cu proprietatea ca exista un numar finit
de puncte tk (a, b) n care curba traverseaza semiaxa reala negativa, aceasta
nsemnand ca Im (tk ) = 0 si exista > 0 astfel ncat are loc una din situatiile:
satisface toate cerintele, deci I(, 0) =
fie Im (tk t) > 0 t (0, ) si Im (tk + t) < 0, t (0, ), caz n

care notam k = 1;
fie Im (tk t) < 0, t (0, ) si Im (tk + t) > 0, t (0, ), caz
n care notam k = 1
(cf.fig. 7,8).
Atunci are loc:
RAPORT CU UN PUNCT
1.3. INDICELE UNEI CURBE IN
23
Figura 1.1: Fig. 6.
Fig. 8. (k = 1)
Figura 1.2: Fig. 7. (k = 1)
Teorema.
Cu notatiile si ipotezele de mai sus:
I(, 0) =
Demonstratie. Este suficient sa notam k = |[tk ,tk+1 ] si sa observam ca, din lema,
avem: I(k , 0) = 1 daca k = k+1 = 1; iar un rationament analog celui din lema
mai arata ca: I(k , 0) = 1 daca k = k+1 = 1, n timp ce I(k , 0) = 0 daca
k .k+1 = 1. Astfel, n toate situatiile avem: 2.I(k , 0) = k + k+1 . Formula
propusa rezulta, deoarece
I(, 0) =
X
k
I(k , 0)
24
1.3.1
Exercitii
1)
(i) Fie 1 , . . . , n : [a, b] C \ {0} functii continue. Definim
(t) = 1 (t) . . . n (t)
Aratati ca:
I(, 0) =
n
X
I(k , 0)
k=0
(ii)(Principiul variatiei argumentului pentru functii rationale). Fie o curba

simpla (Jordan) si nchisa, iar R o functie rationala, fara zerouri sau poli pe .
Atunci I(R , 0) este egal cu diferenta dintre numarul de zerouri si numarul de
poli (fiecare cu ordinul de multiplicitate) ai functiei R, n interiorul curbei .
(iii) Fie si curbe nchise. Daca w 6 si:
|(t) (t)| < |(t) w|, t (a, b)
atunci: I(, w) = I(, w).
Deci, functia z I(, z) este constanta pe fiecare componenta conexa a lui
C \ .
Solutie.
Capitolul 2
FUNCTII OLOMORFE
2.1
Derivabilitate n complex
Definitie.
Fie D C deschis, z0 D si f : D C. Spunem ca functia f este derivabila
n punctul z0 daca exista
lim
zz0
f (z) f (z0 )
( n C )
z z0
Atunci cand exista, aceasta limita se noteaza cu f 0 (z0 ).

Daca functia f este derivabila n fiecare punct al multimii deschise D, vom
spune ca f este olomorfa n D.
Propozitie.
(i) f este derivabila n z0 daca si numai daca f este diferentiabila n z0 , adica:
A C si functia : D C astfel ncat :
f (z) = f (z0 ) + A.(z z0 ) + (z).(z z0 ), z D si lim (z) = 0
zz0
(ii) Daca functia f este derivabila n z0 , atunci este continua n z0 .

Demonstratia acestor afirmatii este formal identica cu cea a proprietatilor analoage
din cazul real.
Exemplu.
Se verifica direct ca functiile constante: f (z) = , z C si functia identica:
f (z) = z, z C, sunt olomorfe n C.
25
26
CAPITOLUL 2. FUNCTII OLOMORFE
2.1.1
Propozitie (reguli de derivare).
(i) Daca f, g : D C sunt derivabile n z0 , atunci: f +g; f.g; si, daca g(z0 ) 6= 0,
f
sunt derivabile n z0 iar:
g
(f + g)0 (z0 ) = f 0 (z0 ) + g 0 (z0 )
(f.g)0 (z0 ) = f 0 (z0 ).g(z0 ) + f (z0 ).g 0 (z0 )
f
g
!0
(z0 ) =
f 0 (z0 ).g(z0 ) f (z0 ).g 0 (z0 )

g 2 (z0 )
(ii) Fie D0 C deschis, f : D D0 derivabila n z0 si g : D0 C derivabila

n f (z0 ). Atunci g f este derivabila n z0 iar:
(g f )0 (z0 ) = g 0 (f (z0 )).f 0 (z0 )
(iii) Fie D0 C deschis, f : D D0 bijectie, g : D0 D inversa lui f . Daca
presupunem ca: f este derivabila n z0 ; f 0 (z0 ) 6= 0 si g este continua n f (z0 ),
atunci g este derivabila n f (z0 ) iar:
1
g 0 (f (z0 )) = 0
f (z0 )
Demonstratie. (i) Verificarile sunt formal identice cu cele din cazul real. Ca
exemplu:
[f (z) f (z0 )] g(z) f (z0 ) [g(z) g(z0 )]
(f.g)(z) (f.g)(z0 )
=
+
z z0
z z0
z z0
si continuitatea functiei g arata formula de derivare a produsului.
(ii) Scriem succesiv:
(g f )(z) (g f )(z0 ) = g 0 (f (z0 )) [f (z) f (z0 )] + 1 (f (z)) [f (z) f (z0 )] =
= g 0 (f (z0 )) [f 0 (z0 )(z z0 ) + +(z)(z z0 )] +
+1 (f (z)) [f 0 (z)(z z0 ) + (z)(z z0 )] =
= g 0 (f (z0 )).f 0 (z0 )(z z0 ) + [(z) + 1 (f (z))f 0 (z0 ) + 1 (f (z))(z)(z z0 )]
(iii) Avem de calculat:
g(w) g(f (z0 ))
wf (z0 )
w f (z0 )
lim
Fie w = f (z). Atunci g(w) g(f (z0 )) = z0 , datorita continuitatii functiei g.

Urmeaza ca limita este egala cu:
z z0
1
= 0
lim
zz0 f (z) f (z )
f (z0 )
0
27
2.2. CONDITIILE CAUCHYRIEMANN
Observatie.
Se va arata ulterior (prop. VI.2.7.) ca, n situatia (iii) se poate renunta la o parte
din ipoteze.
Ca aplicatie imediata a regulilor de derivare, deducem ca functiile rationale:
f (z) =
a0 + a1 .z + . . . + an .z n
(an .bm 6= 0)
b0 + b1 .z + . . . + bm .z m
sunt olomorfe pe complementara multimii (finite) a punctelor n care se anuleaza

numitorul.
2.2
Conditiile CauchyRiemann
Facem urmatoarea conventie de notatie. Daca f : D C este o functie, atunci

u, v : D R2 R desemneaza functiile reale, de doua variabile reale, definite
de:
u(x, y) = Re f (z); v(x, y) = Im f (z) (unde x = Re z, y = Im z)
Urmatoarea teorema stabileste legatura dintre derivabilitatea functiei f si proprietati ale functiilor u si v.
Teorema.
f este derivabila n z0 daca si numai daca : u si v sunt (real) diferentiabile n
(x0 , y0 ) si au loc conditiile CauchyRiemann:
(x0 , y0 ) =
v
(x0 , y0 )
x
y
u
v
(x0 , y0 ) = (x0 , y0 )
y
x
plus, n aceste conditii:

In
f 0 (z0 ) =
u
v
(x0 , y0 ) + i. (x0 , y0 )
x
x
Demonstratie. Daca notam f 0 (z0 ) = a + i.b, din diferentiabilitatea functiei f

rezulta:
f (z) = f (z0 ) + (a + i.b).(z z0 ) + (z).(z z0 ), cu lim (z) = 0
zz0
28
Separand partile reala si imaginara, obtinem:

u(x, y) = u(x0 , y0 ) + a.(x x0 ) b.(y y0 ) + 1 (x, y).k(x, y) (x0 , y0 )k
lim
(x,y)(x0 ,y0 )
1 (x, y) = 0
v(x, y) = v(x0 , y0 ) + b.(x x0 ) + a.(y y0 ) + 2 (x, y).k(x, y) (x0 , y0 )k

lim
(x,y)(x0 ,y0 )
unde k(x, y)k =

a=
2 (x, y) = 0
x2 + y 2 , iar:
u
v
u
v
(x0 , y0 ) =
(x0 , y0 ); b = (x0 , y0 ) =
(x0 , y0 )
x
y
y
x
Reciproc, din relatiile precedente rezulta imediat diferentiabilitatea functiei f ,

ca si exprimarea derivatei.
Exemplu.
Functia f (z) = z este real diferentiabila, dar nu este derivabila n nici un punct.
Rescrierea conditiilor CauchyRiemann arata ca acest exemplu este, ntr-un anume
sens, tipic. Plecand de la diferentiala reala a functiei f : D R2 R2 :
df : (dx, dy) 7
u
v
v
u
dx +
dy, dx +
dy
x
y
x
y
vom pune n evidenta variabilele dz = dx + i.dy si dz = dx i.dy:

!
u
v
v
u dz + dz u dz dz
u
dx +
dy + i.
dx +
dy =
+
+
x
y
x
y
x
2
y 2i
+i.
1
2
v dz + dz
v dz dz
+ i.
=
x
2
y 2i
!
u
u
v v
1
i.
+ i.
+
dz +
x
y
x y
2
1
=
2
f
f
i.
x
y
u
u
v v
+ i.
+ i.
.dz =
x
y
x y
1
dz +
2
f
f
+ i.
x
y
dz
Este justificat sa introducem operatorii formali:

f
1
=
z
2
f
f
i.
x
y
f
1
;
=
z
2
f
f
+ i.
x
y
29
2.3. FUNCTII ELEMENTARE

f =
f
f
dz; f =
dz
z
z
f
= 0,
Conditiile CauchyRiemann se transcriu cu aceste notatii f = 0 sau
z
ceea ce sugereaza ca functie olomorfa este aceea care depinde doar de z si nu
de z.
Propozitie.
Fie D C deschis conex si f : D C. Daca f 0 (z) = 0, z D, atunci f este
functie constanta n D.
v
u
=
= 0, iar conditiile Cauchy
Demonstratie. Din ipoteza rezulta ca:
x
x
u
v
Riemann asigura ca:
=
= 0. Deducem ca functiile u si v sunt constante.
y
y
2.2.1
Pastrarea unghiurilor.
Fie D C deschis, z0 D, f : D C o functie olomorfa, cu f 0 (z0 ) 6= 0. Fie

: [a, b] D o curba neteda (adica (t) = x(t) + i.y(t), cu x0 si y 0 functii continue, care nu se anuleaza simultan). Presupunem ca (t0 ) = z0 , (t0 [a, b]).
Unghiul format de tangenta la curba n z0 cu axa Ox este arg 0 (t0 ). f
este tot o curba neteda si unghiul format de tangenta la aceasta curba cu axa Ox,
n punctul f (z0 ) este:
arg(f )0 (t0 ) = arg(f 0 (z0 ). 0 (t0 )) = arg f 0 (z0 ) + arg 0 (t0 )
Asadar, aplicarea functiei f are ca efect o rotire a tangentei cu un unghi egal cu
arg f 0 (z0 ). Definind acum unghiul a doua curbe netede, care trec printr-un acelasi
punct, ca fiind unghiul format de tangentele lor n acel punct, cele de mai sus arata
ca unghiul celor doua curbe se pastreaza prin aplicarea unei functii olomorfe, cu
derivata nenula n acel punct. Daca f 0 (z0 ) = 0, rezultatul nu mai este adevarat, un
exemplu tipic fiind functia f (z) = z n , care multiplica de n ori unghiurile n 0.
Un calcul imediat arata ca jacobianul transformarii f este |f 0 (z0 )|2 ceea ce
demonstreaza ca functiile olomorfe cu derivata nenula conserva si orientarea.
2.3
Functii elementare
Pe langa functiile rationale, deja prezentate, definim n continuare alte functii elementare.
30
2.3.1
Functia exponentiala.
Definitie.
Se defineste functia exp : C C prin:
exp z = ex .(cos y + i. sin y)
(unde z = x + i.y).
Teorema.
exp este functie olomorfa n C ; (exp)0 = exp ; exp |R coincide cu exponentiala
reala.
Demonstratie. Functiile u(x, y) = ex . cos y; v(x, y) = ex . sin y sunt diferentiau
v
bile si satisfac conditiile Cauchy-Riemann n R2 . Deoarece
= u si
= v,
x
x
0
rezulta ca (exp) = exp. In sfarsit, daca z = x R, urmeaza ca y = 0, deci:
exp z = ex .
Observatie
. Putem deci utiliza notatia ez pentru exp z.
Propozitie
(i) exp(z + z 0 ) = exp z. exp z 0
(ii) | exp z| = eRe z ; arg exp z = Im z
z z0
(iii) exp z = exp z 0
Z
2i
Demonstratie. (i)
(mod 2)
exp z. exp z 0 = ex (cos y + i. sin y).ex (cos y 0 + i sin y 0 ) =

0
= ex+x (cos(y + y 0 ) + i sin(y + y 0 )) = exp(z + z 0 )

(ii) Calculul modulului este imediat, iar pentru argument, a se vedea I.1.5.
(iii)
x = x0
exp z = exp z 0 cos y = cos y 0
sin y = sin y 0
de unde concluzia, ca n I.1.5.
In particular, functia exponentiala este periodica, de perioada 2i, deci nu este
injectiva.
31

Lema.
exp(C) = C \ {0}. Mai precis, daca w C \ {0}, atunci:
exp z = w k Z astfel ncat: z = ln |w| + i. arg w + 2ki
Demonstratie. exp z = w ex .(cos y + i. sin y) = w

(
2.3.2
ex . cos y = Re w
ex = |w| si k Z : y = arg w + 2k
ex . sin y = Im w
Functia logaritm.
Definitie.
Fie D C deschis conex. Functia f : D C se numeste o determinare a logaritmului n D daca f este olomorfa n D si exp(f (z)) = z, z D.
Fiecare determinare a logaritmului este functie injectiva pe D. Daca exista o
determinare a logaritmului n D, atunci 0 6 D. Se vor indica mai tarziu ( Corolar,
Teorema) conditii necesare si suficiente asupra domeniului D, pentru existenta
unei determinari a logaritmului; va urma, n particular, ca nu exista determinari
ale logaritmului n C\{0} (Exemplu).
Propozitie.
1
(i) Daca f este o determinare a logaritmului n D, atunci f 0 (z) = , z D.
z
(ii) Daca f si g sunt determinari ale logaritmului n multimea conexa D, atunci
exista k Z astfel ncat : f (z) g(z) = 2ki, z D.
Demonstratie. (i) z 7 exp(f (z)) este functie olomorfa, deci:
1 = (exp)0 (f (z)).f 0 (z) = z.f 0 (z)
de unde 1 = z.f 0 (z).
(ii) Deoarece exp(f (z)) = exp(g(z)), deducem ca:
f (z) g(z)
Z. Dar
2i
f (z) g(z)
functia h(z) =
este olomorfa, deci continua pe multimea conexa D
2i
si ia valori ntregi: din I.2.6., rezulta ca este constanta, adica exact concluzia.
32
Teorema.
Sa notam:
D = C \ (, 0] si D1 = {w C |Im w (, )}
Functia f : D C definita prin: f (z) = ln |z| + i. arg z, este o determinare a
logaritmului n D (numita determinarea principala a logaritmului). f este inversa
restrictiei functiei exp la D1 .
Demonstratie. Se arata pe rand ca:
z D z 6 (, 0] arg z 6= arg z (, ) =
f (z) D1
exp w 6 D exp w (, 0) sin Im w = 0 si cos Im w 0
Im w = (2k + 1) (k Z) = w 6 D1
adica: w D1 = exp w D
z D = exp(f (z)) = eln |z| (cos(arg z) + i. sin(arg z)) =
= |z| (cos(arg z) + i. sin(arg z)) = z
w D1 = f (exp w) = ln | exp w| + i. arg(exp w) = ln eRe w + i.Im w =
w penultima egalitate folosind faptul ca Im w (, ) (cf. 3.4 (ii))
Astfel, exp |D1 rezulta bijectie. Se stie ca (exp)0 (z) 6= 0, z D. f este inversa functiei exp |D1 si este continua n D ( Exemplu). Pe baza regulii de derivare
a functiei inverse, deducem ca f este olomorfa. Din cele aratate, rezulta ca f este
chiar o determinare a logaritmului n D.
Observatie.
Daca z = x (0, +), atunci |z| = x si arg z = 0, deci determinarea principala
a logaritmului prelungeste functia logaritm uzuala. Astfel se explica preferinta
pentru alegerea argumentului cu valori n (, ]. Se vor utiliza nsa si alte determinari ale logaritmului (cf. V. 6. 4.). Vom utiliza notatia: ln z = ln |z| + i. arg z,
care are sens pentru orice z 6= 0, dar functia astfel obtinuta nu mai este nici macar
continua.
33
2.3.3
Functia putere.
Definitie.
Fie C. Pentru fiecare determinare a logaritmului, se defineste o determinare
a functiei putere prin:
z = exp(. ln z).
particular, se poate vorbi de determinarea principala a functiei putere.
In
Direct din definitie si din regulile de derivare, rezulta ca functia putere astfel
definita este olomorfa si: (z )0 = .z 1 . Daca = n N, atunci exista o singura determinare a functiei putere, care coincide cu restrictia functiei z n . Daca
= k Z, atunci exista o singura determinare a functiei putere, care coincide cu
restrictia functiei z k : n adevar, oricare ar fi o determinare f a logaritmului, avem:
n

1
1
1
enf (z) = ef (z) = z n si ef (z) = f (z) = . Daca = Q, atunci exista
e
z
n
(ntro multime deschisa si conexa), exact n determinari distincte ale functiei putere, obtinute una din cealalta prin nmultire cu radacini de ordinul n ale unitatii:
h
2.3.4
e n f (z)
in
=z
Functiile trigonometrice si inverse.
Definitie.
Notam sin, cos : C C functiile definite astfel:
ei.z ei.z
;
sin z =
2.i
ei.z + ei.z
cos z =
2
Teorema.
Functiile sin si cos sunt olomorfe n C iar: (sin)0 = cos, (cos)0 = sin. Restrictiile
la R ale functiilor astfel definite, coincid cu functiile sin, resp. cos uzuale.
Functiile sin si cos sunt periodice, de perioada 2. Au loc relatiile:
sin(z1 + z2 ) = sin z1 . cos z2 + sin z2 . cos z1
cos(z1 + z2 ) = cos z1 . cos z2 sin z1 . sin z2
sin2 z + cos2 z = 1
34
Demonstratie. Avem:
(sin)0 (z) =
(cos)0 (z) =

1 iz
ie (i)eiz = cos z
2i

1 iz
ie + (i)eiz ) = sin z
2
Daca x R, atunci:
1
eix + eix
= ((cos x + i. sin x) + (cos x i sin x)) = cos x
2
2
In sfarsit:
sin z1 . cos z2 + cos z1 . sin z2 =
eiz1 eiz1 eiz2 + +eiz2

+
2i
2
eiz1 + eiz1 eiz2 eiz2

1 h i(z1 +z2 )
=
e
+ ei(z1 z2 ) ei(z2 z1 )
2
2i
4i
ei(z1 +z2 ) + ei(z1 +z2 ) ei(z1 z2 ) + ei(z2 z1 ) ei(z1 +z2 ) = sin(z1 + z2 )

Verificarea celorlalte relatii se face analog.
Lema.
cos(C) = C. Mai precis, cos z = w (k Z
{1, 1}, astfel ncat : z = 2k + i.. ln(w +
w2 1)
Demonstratie. cos z = w este echivalent cu: 2wei.z = e2iz + 1, de unde ei.z = w w2 1

si deci rezultatul propus.
Teorema.
Sa notam: D = C \ {z C| Im z = 0, |Re z| 1} si D1 = {w C| Re z (0, )}.
cos |D1 stabileste o bijectie ntre D1 si D. Inversa este notata arccos : D C si
este definita prin:
1
arccos z = . ln(z + i. 1 z 2 )
i
(atat pentru logaritm, cat si pentru functia putere se folosesc determinarile principale).
35
2.4. EXERCITII
Demonstratie. Din cos z = cos z 0 si z, z 0 D1 rezulta ca Im z = Im z 0 . In

plus, Re z, Re z 0 (0, ) implica Re z = Re z 0 , deci z = z 0 si cos |D1 rezulta
injectiva. Folosind lema, pentru fiecare w C exista z C astfel ncat cos z =
w si Re z [0, ]. Se constata imediat ca:
Re z = 0 arg(w +
Re z = arg(w +
w2 1) = 0 w [1, +)
w2 1) = w (, 1]
ceea ce arata ca functia cos stabileste o bijectie ntre D1 si D. Sa mai aratam ca

inversa este olomorfa. Este de ajuns pentru
aceasta sa verificam ca determinarile
se pot compune. In adevar, functia z 7 1 z 2 este olomorfa pe complementara
multimii pe care 1 z 2 0, adica exact pe D. Apoi numarul:z + i. 1 z 2 nu

este real si negativ pe D. In caz contrar, la fel ar fi si: z i. 1 z 2 , deci si z;
dar atunci ar urma: z (, 1], ceea ce ncheie demonstratia.
Propozitie.
(arccos)0 (z) =
1
, z D
1 z2
arccos |(1,1) coincide cu functia reala uzuala

Demonstratie. Prima afirmatie se verifica fie derivand ca o functie compusa,
fie aplicand regula de derivare a functiei inverse.
Pentru a doua afirmatie, sa ob1 x2 | = 1 si exist
servam ca daca z = x (1, 1), atunci
|x
+
i.
a unic (0, )
2
astfel ncat : x = cos iar sin = 1 x . Deci arg(x + i. 1 x2 ) = si
1
. ln(x + i. 1 x2 ) = = arccos x.
i
2.4
Exercitii
1)
Fie D C deschis conex, astfel ncat z D = z D. Fie f : D C
olomorfa.
(i) Verificati ca functia z 7 f (z) este olomorfa n D.
(ii) Deduceti ca, daca D R 6= , atunci exista functiile g, h, olomorfe n D,
astfel ncat x D R = g(x), h(x) R si f (z) = g(z) + i.h(z), z D.
Solutie.
36
2)
Determinati a, b, c, d R astfel ncat
u(x, y) = ax3 + bx2 y + cxy 2 + dy 3
sa fie partea reala a unei functii olomorfe n C. Pentru a, b, c, d astfel determinati,
scrieti functia olomorfa corespunzatoare.
Solutie.
3)
Fie D C deschis conex, iar f : D C o functie olomorfa. Daca pentru fiecare
z D fie f (z) = 0, fie f 0 (z) = 0, atunci f este constanta n D.
Solutie.
4)
Fie D C deschis conex, iar f : D C o functie olomorfa. Daca |f | este constant n D, atunci functia f este constanta n D.
Solutie.
5)
Determinati toate functiile olomorfe f : C C de forma:
f (z) = u(x) + i.v(y)
Solutie.
6)
Sa se determine functiile olomorfe, a caror parte reala depinde numai de:
y
(i)
x
(ii) x2 + a.y 2
x2 + y 2
(iii)
x
Solutie.
37
2.4. EXERCITII
7)
Sa se determine functiile olomorfe f : C C de forma
f (z) = u(x, y) + i.v(x, y)
1
unde u(x, y) = (x2 y 2 ).(xy), (0) = (0) = 1; u(1, 0) = e; u(0, 1) = .
e
Solutie.
8)
Sa se gaseasca toate functiile olomorfe:
(i) a caror parte reala depinde doar de |z|, resp. arg z.
(ii) a caror modul depinde doar de |z|.
Solutie.
9)
Fie u, v : D R2 R diferentiabile. Notam f = u + i.v. Ce se poate spune
despre f , daca exista una din limitele:
(i)

f (z + h) f (z)

lim

h0
h
(ii)
lim Re
h0
f (z + h) f (z)
h
(iii)
lim arg
h0
f (z + h) f (z)
?
h
Solutie.
10)
Determinati toate numerele complexe z, pentru care cos z este numar real si negativ.
Solutie.
11) Determinati z C pentru care |tg z| 1.
12) Aratati ca determinarea principala a functiei logaritm este olomorfa, verificand conditiile Cauchy-Riemann.
38
13) Fie D C deschis. Aratati ca exista n D o determinare a logaritmului

daca si numai daca exista o functie continua : D R, astfel ncat :
z D : z = |z|(cos (z) + i. sin (z))
14) (i) Aratati ca, pentru z1 , z2 C \ {0} exista k {1, 0, 1} astfel ncat
ln z1 z2 = ln z1 + ln z2 + 2ki
(ii) Dati cate un exemplu, din care sa rezulte ca valorile k = 1, respectiv
k = 1 se pot efectiv obtine.
(iii) Daca Re z1 > 0 si Re z2 > 0, atunci are loc:
ln z1 z2 = ln z1 + ln z2
(iv) Explicati paradoxul lui Bernoulli:
z C \ {0} : z 2 = (z)2 = 2 ln z = 2 ln(z) = z = z
15) Fie D C deschis cu 0 6 D. Daca f : D C este o functie continua,
care are proprietatea f 2 (z) = z, z D, atunci f este olomorfa n D, iar f 0 (z) =
1
, z D.
2f (z)
16) Calculati Re z 1/2 (determinarea principala).
17) Determinati functiile olomorfe, a caror parte reala depinde numai de x +
x2 + y 2 .
18) Aratati ca functia f (z) = z 2 stabileste o bijectie ntre D = {z C| Re z >

0} si un deschis D1 C, care se va preciza. Aratati ca functia inversa este determinarea principala a functiei z 1/2 .
Dar daca D se nlocuieste cu {z C| Im z > 0} ?
19) Verificati ca, daca [1, 1] sau Z, atunci:
(z ) = z
(determinarea principala)
20) Explicati eroarea din urmatorul calcul:
h
i = (1)1/2 = (1)3
i1/2
= (1)3/2 = (1)1/2
21) Aratati ca, daca R, atunci |z | = |z| .
i3
= i3 = i
2.4. EXERCITII
39
22) Notam D = C \ {z C | Re z = 0, |Im z| 1 } si definim f : D C

prin:
1 + iz
1
f (z) = ln
2i 1 iz
(determinarea principala).
(i) Verificati ca functia f este olomorfa n D.
1
(ii) Aratati ca f 0 (z) = 2
, z D.
z +1
(iii) Daca x R, atunci f (x) = arctg x.
(iv) Notam D1 = {w C | Re w (/2, /2)}. Aratati ca f = ( tg |D1 )1
Observatie. Aceste proprietati justifica definirea functiei arctg ca f de mai
sus.
40
Capitolul 3
COMPLEX
INTEGRALA IN
3.1
Integrala curbilinie; proprietati generale.
Reamintim ca, pentru curba rectificabila din R2 si P, Q functii continue pe ,

integrala curbilinie (de specia a II-a), notata
Z
P.dx + Q.dy
se defineste ca o integrala Riemann-Stieltjes. Integrala astfel definita este: liniara

n raport cu forma diferentiala P.dx + Q.dy, aditiva n raport cu curba , nu se
modifica la o schimbare de parametru, si schimba semnul la schimbarea sensului
pe . Are loc majorarea:
Z

q

P.dx + Q.dy L(). sup P 2 + Q2

(unde L() desemneaza lungimea curbei ).

Daca este curba neteda, atunci integrala curbilinie se reduce la o integrala
Riemann:
Z
P.dx + Q.dy =
[P (x(t), y(t)).x0 (t) + Q(x(t), y(t)).y 0 (t)] dt
Problema fundamentala legata de integrala curbilinie este cea a independentei de drum

i anume, se cauta conditii n care valoarea
Z (ntr-un domeniu D). S
integralei P.dx + Q.dy este aceeasi, oricare ar fi curba din D, de extremitati
fixate. Sau, echivalent, valoarea integralei sa fie 0, oricare ar fi curba nchisa din
D.
41
COMPLEX
CAPITOLUL 3. INTEGRALA IN
42
O conditie necesara si suficienta pentru independenta de drum este existenta

unei primitive n D, pentru forma diferentiala P.dx + Q.dy, adica a unei functii
F : D R2 R, care este (continuu) diferentiabila pe D si verifica:
F
F
= P,
= Q n D
x
y
In acest caz:
Z
P.dx + Q.dy = F ((b)) F ((a))
Pentru a obtine o forma usor de utilizat n practica, este necesar sa introducem

o restrictie topologica asupra domeniului D. Pentru simplitate, consideram n
continuare ca toate curbele sunt nchise si definite pe intervalul I = [0, 1]. Curbele
0 , 1 , avand aceleasi extremitati, se numesc omotope n D daca exista o functie
continua H : I I D, astfel ncat :
H(t, 0) = 0 (t) ; H(t, 1) = 1 (t) ; t I
H(0, s) = H(1, s) = 0 (0) = 1 (0) = 0 (1) = 1 (1), s I
Fiecare s (t) = H(t, s) este o curba nchisa n D, avand aceleasi extremitati. Familia (s )sI realizeaza astfel o deformare continua a curbei 0 n 1 , ramanand
n ntregime n D si pastrand extremitatile fixe.
Se poate arata ca omotopia este o relatie de echivalenta . In cazul curbelor
nchise, operatia de juxtapunere defineste o structura de grup pe multimea claselor.
Daca D este conex (prin arce), grupurile obtinute (pentru diversele puncte initiale)
sunt izomorfe. Se defineste astfel asa numitul grup fundamental al domeniului D,
a carui structura ofera informatii asupra formei lui D.
Un caz deosebit de important este cel n care grupul fundamental este redus la
elementul neutru. Vom spune deci ca o curba nchisa este omotopa cu un punct
n D, daca exista o functie continua H : I I D astfel ncat :
H(t, 0) = (t); H(t, 1) = H(0, s) = H(1, s) = (0) = (1), t, s I
Domeniul D se numeste simplu conex daca orice curba nchisa din D este
omotopa cu un punct n D. Verificarea acestei proprietati fiind n general mai
anevoioasa, consideram urmatoarea clasa de domenii: spunem ca domeniul D
este stelat n raport cu punctul z0 D daca, pentru fiecare z D, ntreg segmentul de extremitati z si z0 este continut n D. Desigur, orice multime convexa
este stelata (n raport cu fiecare punct al sau). R2 , din care se elimina o semidreapta, este stelat (n raport cu orice punct de pe semi-dreapta opusa). Folosind
functia: H(t, s) = s.z0 + (1 s).(t), rezulta ca orice multime convexa este simplu conexa. Invocand independenta grupului fundamental de punctul z0 , rezulta
ca orice multime stelata este simplu conexa.
De acum ncolo, consideram doar curbe rectificabile (L() < +).
I GENERALE.
3.1. INTEGRALA CURBILINIE; PROPRIETAT
43
Lema.
Fie D R2 o multime deschisa si conexa. Fie = P.dx+Q.dy (unde P si Q sunt
functii continue pe D) o forma diferentiala n D, avand proprietatea
ca: pentru
Z
orice dreptunghi d, inclus mpreuna cu interiorul sau n D:
= 0. Atunci
d
admite local primitive (adica: oricare ar fi (x0 , y0 ) D si R > 0 astfel ncat

F
F
= P;
= Q).
D((x0 , y0 ), R) D, exista F : D((x0 , y0 ), R) R cu
x
y
R
Demonstratie. Definim: F (x, y) = , unde este drumul cu laturile paralele cu axele, care uneste (x0 , y0 ) cu (x, y), trecand prin (x, y0 ). Acest drum este
complet inclus n disc, deci F este bine definita. In plus, pentru h suficient de mic
( astfel ncat (x + h, y) si (x, y + h) sa ramana n disc), putem scrie:
1 Z (x+h,y)
1Z1
1
[F (x + h, y) F (x, y)] =
=
P (x + t.h, y).h.dt =
h
h (x,y)
h 0
= P (x + .h, y), (0, 1)
(unde s-a folosit anularea integralei pe dreptunghiul de varfuri (x, y0 ); ; (x+h, y0 );
F
(x + h, y); (x, y)). Prin trecere la limita, se obtine:
(x, y) = P (x, y). Pe de
x
alta parte:
1
1Z1
1 Z (x,y+h)
=
Q(x, y + t.h).h.dt =
[F (x, y + h) F (x, y)] =
h
h (x,y)
h 0
= Q(x, y + .h), (0, 1)
astfel ncat
F
(x, y) = Q(x, y).
y
Lema.
Fie o curba nchisa, omotopa cu un punct n D. Sa presupunem ca forma
diferentiala admite local primitive n D. Atunci:
Z
=0
Demonstratie. Vom construi, plecand de la primitivele locale, o functie G : I I C,

cu proprietatea ca fiecare (t0 , s0 ) I I poseda o vecinatate V , astfel ncat exista o vecinatate U D pentru H(t0 , s0 ) si o primitiva F pentru pe U , astfel
ncat : G(t, s) = F (H(t, s)), (t, s) V . Pentru fiecare z D, fie Dz un disc
centrat n z, inclus n D. Pe Dz exista deci o primitiva, pe care o notam cu Fz ,
COMPLEX
44
pentru . H 1 (Dz ) formeaza o acoperire deschisa a compactului I I. Pentru fiecare punct din I I alegem un patrat cu centrul n acel punct, complet
inclus ntr-o multime de forma H 1 (Dz ) (cu o conventie corespunzatoare pentru punctele de pe laturi). Din aceasta acoperire cu patrate (deschise), extragem
o subacoperire finita, care produce cate o divizare: 0 = t0 < t1 < . . . < tn < 1,
respectiv 0 = s0 < s1 < . . . < sm < 1. Vom renota Dij respectiv Fij discul, respectiv primitiva care corespund dreptunghiului [ti , ti+1 ] [sj , sj+1 ]. Sa fixam j.
Intersectia Dij Di+1,j este nevida, continand H({ti+1 } [sj , sj+1 ])); este deci
o multime conexa. Rezulta ca, modificand succesiv fiecare F1j , F2j , . . ., Fnj
cu cate o constanta, asiguram Fij = Fi+1,j n Dij Di+1,j . Urmeaza ca, prin
Fj (s, t) = Fij (H(t, s)), pentru (t, s) [ti , ti+1 ] [sj , sj+1 ], se defineste corect o
functie n dreptunghiul [ti , ti+1 ] I. Fj este desigur fixata, pana la o constanta
aditiva. In continuare, procedam analog cu indicele j, fixand constantele pentru
a avea coincidenta pe I {sj+1 }. Deci, functia cautata este corect definita prin:
G(t, s) = Fj (t, s), (t, s) I [sj , sj+1 ].
Fie F o primitiva valabila ntr-o vecinatate a punctului 0 (0). Deoarece (0) = H(0, s), s I,
deducem ca:
F ((0)) = F (H(0, s)) = G(0, s), s I
In particular: G(0, 0) = G(0, 1). Analog se obtine ca G(1, 0) = G(1, 1). Deoarece din definitia omotopiei avem G(0, s) = G(1, s), s I, obtinem:
Z
XZ
k
Fk (H(tk+1 , 0)) Fk (H(tk , 0)) =
G(tk+1 , 0) G(tk , 0) = G(1, 0) G(0, 0) = 0
(unde k = [tk ,tk+1 ] ).
Putem reaminti acum rezultatul referitor la independenta de drum a integralei curbilinii. Sa presupunem ca D este domeniu simplu conex, iar RP, Q sunt continuu
diferentiabile n D. Atunci, pentru orice curba nchisa din D P.dx+Q.dy = 0
Q
P
n D.
Py =
daca si numai daca
y
x
3.2
Integrale cu parametru; primitive.
Definitie.
Fie D C domeniu, curba rectificabila in D si f : D C (f = u + i.v) o
functie continua. Definim:
3.2. INTEGRALE CU PARAMETRU; PRIMITIVE.
f (z).dz =
u.dx v.dy + i.
45
v.dx + u.dy
Direct din proprietatile integralei curbilinii reale, urmeaza ca integrala astfel

definita este liniara n raport cu functia, aditiva n raport cu curba, nu depinde de
parametrizarea aleasa, si schimba semnul cand se inverseaza orientarea.
Exemplu.
Fie : I C \ {0} cercul unitate: (t) = cos 2t+i. sin 2t. Direct cu definitia:
Z
3.2.1
Z
Z 1
y.dx + x.dy
dz Z x.dx + y.dy
=
+ i.
= i.
2.dt = 2i
z
x2 + y 2
x2 + y 2
Teorema fundamentala a lui Cauchy.
Fie D C domeniu simplu conex, f : D C o functie olomorfa n D, o curba

rectificabila, nchisa din D. Daca presupunem ca f 0 este functie continua n D,
atunci:
Z
f (z).dz = 0
Demonstratie. Conditiile Cauchy-Riemann, mpreuna cu ipotezele, permit sa se

aplice conditia necesara si suficienta de independenta de drum n domenii simplu
conexe.
Propozitie.
Z

f (z).dz L(). sup |f (z)|

Demonstratie. Cazul n care integrala este 0 fiind evident, sa notam:

Z
f (z).dz = (cos + i. sin )
Deducem:
Z

f (z).dz =
(u. cos + v. sin ).dx + (u. sin v. cos ).dy
din care inegalitatea propusa rezulta, daca se observa ca:

(u. cos + v. sin )2 + (u. sin v. cos )2 = u2 + v 2 = |f |2
COMPLEX
46
Definitie.
Spunem ca F : D C este o primitiva n D pentru functia f : D C daca F
este olomorfa n D si F 0 = f n D.
Teorema.
Fie f : D C o functie continua. F = U + i.V este o primitiva pentru f = u + i.v
daca si numai daca : U este o primitiva pentru forma diferentiala u.dx v.dy si
V este o primitiva pentru forma diferentiala v.dx + u.dy.
Demonstratie. Rezulta imediat din definitii si conditiile Cauchy-Riemann.
Corolar.
Daca functia f este continua si admite primitiva F n D, atunci pentru fiecare
curba din D:
Z
f (z).dz = F ((b)) F ((a))
Reciproc, daca f este continua si f (z)dz = 0, pentru orice curba nchisa

din D, atunci f admite primitive n D. Mai mult, z0 D fiind fixat, unica
primitiva F pentru f , care verifica F (z0 ) = 0 este data de:
F (z) =
f ()d
z0
Exemplu.
z n+1
n C daca
n+1
n 0, respectiv n C \ {0}, daca n 2; iar pentru n = 1 nu admite primitive
n C \ {0}. In particular, deducem ca nu exista nici o determinare a logaritmului
n C \ {0}.
In continuare, ne vom ocupa de continuitatea si derivabilitatea integralelor
curbilinii, cu parametru.
Functia z 7 z n (unde n Z) admite ca primitiva functia z 7
Lema.
Daca sirul (fn )n de functii continue pe D, este uniform convergent la f , iar este
o curba n D, atunci:
Z
Z
fn (z)dz f (z)dz
47
Demonstratie. f este continua n D. Afirmatia rezulta acum din: > 0, n ,

n n , z : |fn (z) f (z)| < , adica:
Z
Z

Z

fn (z)dz

f (z)dz = [fn (z) f (z)]dz < .L()

3.2.2
Teorema (integrale cu parametru).
Fie D C deschis, curba n D, g : D C o functie continua (de doua

variabile).
(i) Functia G : D C definita prin:
G(z) =
g(, z).d
este continua n D
(ii) Presupunem, n plus, ca g are proprietatea ca, pentru fiecare , functia
g
z 7 g(, z) este olomorfa n D. Vom nota
(, z) derivata acestei functii. Daca
z
g
gz : D C este continua, atunci functia G este olomorfa n D, iar:
z
0
G (z) =
g
(, z).d
z
Demonstratie. (i) Rezulta din lema precedenta.

(ii) Fie z D fixat. Din definitie:
G(z + h) G(z) Z g
(, z).d =
h
z
"
1Z
g
=
g(, z + h) g(, z) h. (, z) d
h
z
Pentru |h| suficient de mic, segmentul de extremitati z si z + h este continut
n D, deci se poate nlocui:
g(, z + h) g(, z) =
Z
z
z+h
g
gz(, u).du
z
(unde integrala, fiind independenta de drum, se poate calcula pe orice curba, inclusa n D, care uneste z cu z + h).
COMPLEX
48
Deoarece evident:
h.g(, z) =
z+h
Z
z
g
(, z).du
z
rezulta ca:

Z
G(z + h) G(z)

g

gz(, z).d =

h
z
Z (Z
"
# )

1
z+h g
g

=
(, u) (, z) du d
h z
z
z
L()|h|.
|h|
sup
u[z,z+h]

g

g

(, u) (, z)

z

z
g
ncheie deUniforma continuitate (pe compactul D(z, r) ) a functiei
z
monstratia.
Corolar.
Daca este o functie continua pe , atunci:
f (z) =
()
d
z
defineste o functie olomorfa n C \ , care admite derivate de orice ordin si:

f (n) (z) = n!
()
d
( z)n+1
Demonstratie. Prin inductie, folosind teorema precedenta.
Teorema.
Fie o curba nchisa n C si a C \ . Atunci:
1 Z dz
I(, a) =
2i z a
49
Demonstratie. Putem presupune, fara a restrange generalitatea, ca a = 0. Folosind

notatiile din demonstratia teoremei I.3.1., fie : [a, b] R o functie continua,
pentru care (t) = |(t)|(cos (t) + i. sin (t)). Deci:
I(, 0) =
(b) (a)
2
Fie Dj respectiv j discurile, respectiv functiile considerate n demonstratia teoremei I.3.1. Corespunzator, functia f (z) =ln |z| + i.j (z) este o primitiva pentru
1
adevar z Dj :
pe Dj . In
z
eln |z|+i.j (z) = |z|.(cos j (z) + i. sin j (z)) = z
Functia f este olomorfa n Dj fiind, local, inversa unei restrictii a functiei exponentiale. In adevar, pentru fiecare z0 D vom alege un disc centrat n z0 , inclus
n D, astfel ncat j sa ia, n acel disc, valori ntr-un interval deschis, de lungime
cel mult 2. Pentru orice w avand partea imaginara n intervalul considerat, vom
avea:
f (ew ) = ln |ew | + i.j (ew ) = w
Considerand si descompunerea corespunzatoare a curbei = 1 . . . n , deducem:
n
1 Z dz
1 X
=
[ln |(tk+1 )| + i.(tk+1 ) ln |(tk )| i.(tk )] =
2i z
2i k=1
1
[(b) (a)] = I(, 0)
2
Corolar.
Fie cercul de centru z0 si raza r. Atunci:
(
I(, a) =
1 , daca |a z0 | < r
0 , daca |a z0 | > r
Demonstratie. Cazul a = z0 a fost deja verificat. Functia a 7 I(, a) fiind continua pe C \ si luand valori ntregi, urmeaza ca I(, 0) = 1, daca |a z0 | < r.
1
I(, 0) = 0 pentru |a z0 | > r rezulta din faptul ca functia z 7
admite
za
primitive n discul D(a, R), daca r + R < |a z0 |.
COMPLEX
50
Observatie.
Teorema lui Jordan1 afirma ca daca este o curba simpla si nchisa, atunci multimea
C \ are exact doua componente conexe; pe componenta conexa nemarginita, indicele este egal cu 0, iar pe componenta conexa marginita, indicele valoreaza 1 sau
1.
Vom defini deci o curba Jordan ca fiind o curba nchisa , astfel ncat exista
multimile deschise, conexe D1 (interiorul curbei ) si D0 (exteriorul), pentru
care: C \ = D0 D1 , iar a D0 : I(, a) = 0; a D1 : I(, a) = 1.
3.3
Teorema fundamentala a lui Cauchy.
Vom demonstra o versiune mai generala a teoremei fundamentale a lui Cauchy,

aratand ca ipoteza de continuitate a derivatei este superflua. Rezultatul esential
este:
3.3.1
Teorema (lema lui Goursat).
Fie D C deschis, d un dreptunghi,Z inclus mpreuna cu interiorul sau n D. Daca

f (z).dz = 0.
f : D C este olomorfa, atunci:
d
Demonstratie. Divizam dreptunghiul d n patru dreptunghiuri congruente dj , j = 1, 4

(cf. fig. 9).
Figura 3.1: Fig. 9.

Deoarece:
Z
d
1
f (z).dz =
4 Z
X
f (z).dz
j=1 dj
M.Nicolescu,N.Dinculeanu,S.Marcus Manual de analiza matematica vol.II, Ed. did. ped.

Bucuresti 1964, pg.200
3.3. TEOREMA FUNDAMENTALA A LUI CAUCHY.
51
rezulta ca exista j0 astfel ncat :

Z

1

f (z).dz

dj
4
0
Z

f (z).dz

d
Continuam divizarea cu dreptunghiul dj0 : obtinem astfel un sir de dreptunghiuri, notate d, d1 , . . . , dn , . . ., avand proprietatile urmatoare: lungimile laturilor
dreptunghiului dn+1 sunt jumatate din lungimile laturilor dreptunghiului dn ; interioarele sunt incluse unele n altele; iar:
Z

dn
Z

n

f (z).dz 4 f (z).dz
d
Cu teorema lui Cantor, deducem existenta unui (unic) punct z0 D , care apartine
interioarelor tuturor dreptunghiurilor dn . Din ipoteza, exista o functie : D C
astfel ncat :
f (z) = f (z0 ) + f 0 (z0 )(z z0 ) + (z)(z z0 ) si lim (z) = 0
zz0
Obtinem deci:
Z
f (z).dz =
dn
Z
dn
(z)(z z0 ).dz
Fie > 0 oarecare; exista n N astfel ncat sup |(z)| < . Atunci:
zdn
dn

Z

f (z).dz =
dn

(z)(z z0 ).dz .2n .L(d). sup |z z0 |
zdn
1
.2n .L(d).2n . L(d)
2
adica:

Z

L2 (d)
f (z).dz .

ceea ce implica
Z
f (z).dz = 0
3.3.2
Teorema fundamentala a lui Cauchy (versiunea omotopica).
Fie D C deschis, o curba nchisa, omotopa cu un punct n D, f : D C

olomorfa. Atunci:
Z
f (z).dz = 0
Demonstratie. Lema lui Goursat garanteaza ca formele diferentiale u.dx v.dy

si v.dx + u.dy verifica ipoteza din lema 1.2. Prin urmare, aceste forme diferentiale,
si deci f , admit local primitive n D. Astfel, putem aplica lema 1.3., obtinand concluzia.
COMPLEX
52
Corolar.
Fie D C domeniu simplu conex, z0 D si f : D C o functie olomorfa.
Atunci f admite primitive n D. Mai mult, primitiva F care se anuleaza n z0 , se
exprima ca:
F (z) =
f ().d
z0
Corolar.
Fie D C domeniu simplu conex, cu 0 6 D. Atunci exista n D determinari ale
logaritmului.
1
eF (z)
Demonstratie. Fie F o primitiva n D a functiei . Considerand functia G(z) =
,
z
z
avem:
zF 0 (z)eF (z) eF (z)
G0 (z) =
=0
z2
Deci exista C astfel ncat eF (z) = Cz, ceea ce arata ca F (z) C1 este o determinare a logaritmului n D.
Teorema.
Fie D C deschis, o curba nchisa, omotopa cu un punct n D, z0 D;f : D C
continua, olomorfa n D \ {z0 }. Atunci:
Z
f (z).dz = 0
Demonstratie. Este suficient sa constatam ca lema lui Goursat si pastreaza validitatea n noile ipoteze. Daca z0 se afla n interiorul dreptunghiului d, vom considera un patrat p, de latura , centrat n z0 , Deoarece se obtine imediat ca
Z
d
f (z).dz =
f (z).dz,
iar
Z

f (z).dz 4. sup |f (z)|,

p
concluzia rezulta.
zp
3.4. FORMULA INTEGRALA A LUI CAUCHY.
53
Observatii.
Ipoteza de continuitate a fost impusa doar pentru a asigura existenta integralei; de
fapt, daca integrala exista, este suficient ca f sa fie marginita ntr-o vecinatate a
lui z0 . Concluzia ramane adevarata si daca f se presupune olomorfa cu exceptia
punctelor unei drepte.
Se va arata mai tarziu ca aceste puncte sunt singularitati aparente, n sensul
ca f este de fapt olomorfa n ntreg D.
3.4
Formula integrala a lui Cauchy.
Teorema.
Fie D C deschis, o curba nchisa, omotopa cu un punct n D, z0 D \ si
f : D C o functie olomorfa. Atunci:
1 Z f (z)
dz
I(, z0 ).f (z0 ) =
2i z z0
Demonstratie. Functia g : D C definita prin:
f (z) f (z0 )
, z D \ {z0 }
, z = z0
g(z) =
z z0
f 0 (z0 )
este continua n D si olomorfa n D \ {z0 }. Conform teoremei 3.5., obtinem ca:

0=
g(z).dz =
Z
f (z)
dz
dz f (z0 )
z z0
z z0
de unde concluzia, pe baza formulei integrale pentru indice (t. 2.12.).
Corolar.
Fie D C deschis, o curba Jordan cu interiorul inclus n D si f : D C o
functie olomorfa. Atunci:
f (z0 ) =
1 Z f (z)
dz
2i z z0
pentru orice z0 din componenta conexa marginita a lui C \ (interiorul curbei

).
Are loc urmatoarea generalizare a formulei integrale a lui Cauchy:
COMPLEX
54
Teorema.
Daca f este olomorfa ntro multime deschisa, care contine coroana circulara
0 r1 |z| r2 +, atunci:
"
#
Z
f ()
f ()
1 Z
d
d , r1 < |z| < r2
f (z) =
2i ||=r2 z
||=r1 z
Demonstratie. Fie curba nchisa: : [0, 1] C definita prin:

, t [0, 41 ]
4(r1 r2 )t + 2r2 r1 , t ( 14 , 12 ]
(t) =
r1 (cos 8t i. sin 8t) , t ( 1 , 3 ]
2 4
4(r2 r1 )t + 4r1 3r2 , t ( 34 , 1]
r2 (cos 8t + i. sin 8t)
(cf. fig. 10).
Figura 3.2: Fig. 10.
Fig. 11.
este omotopa cu un punct n coroana circulara, de exemplu prin:
r2 e8t(1s)i
(4r 0 t(s 1) + 2r r r 0 s).e2(1s)i

2
1
H(s, t) =
8(t 43 )(1s)i
0
(r s + r1 ).e
4r0 (1 s)t + 4r0 s + 4r 3r

1
(unde r0 = r2 r1 , cf. fig. 11.)
, t [0, 41 ]
, t ( 14 , 21 ]
, t ( 12 , 43 ]
, t ( 43 , 1]
3.4. FORMULA INTEGRALA A LUI CAUCHY.
55
Aplicand teorema fundamentala a lui Cauchy pentru aceeasi functie g ca n

teorema precedenta:
f () f (z)
, D \ {z}
, = z
g() =
z
f 0 (z)
obtinem:
0=
g()d =
Z
Z
f ()
d
f () f (z)
d =
d f (z)
z
||=r2 z
||=r2 z
Z
f ()
d
d + f (z)
||=r1 z
||=r1 z
(integralele pe segmentul [r1 , r2 ] se reduc, datorita continuitatii functiei g). Deoarece r1 < |z| < r2 , avem:
Z
||=r2
Z
d
d
= 2i si
=0
z
||=r1 z
de unde formula propusa.
Corolar.
Functiile olomorfe admit derivate de orice ordin. Mai precis, cu notatiile din
corolarul 4.2.:
f (z)
n! Z
dz
f (n) (z0 ) =
2i (z z0 )n+1
Demonstratie. Se aplica teorema referitoare la integrale cu parametru (cor. 2.11.)
n formula integrala a lui Cauchy.
3.4.1
Teorema (Morera).
Fie D C deschis, f : D C o functie continua cu proprietatea ca: pentru orice

curba , omotopa cu un punct n D, are loc:
Z
f (z).dz = 0
Atunci f este olomorfa n D.

Demonstratie. Ipoteza este echivalenta cu faptul ca functia f admite local primitive. Lucrand deci pe discuri, putem presupune ca exista F olomorfa, cu F 0 = f .
Deoarece F admite derivate de orice ordin, n particular exista F 00 ; urmeaza ca f
este olomorfa. Proprietatea de olomorfie fiind locala, demonstratia este ncheiata.
COMPLEX
56
Observatie.
Deci, daca o functie admite primitive, atunci este n mod necesar olomorfa.
Revenind la teorema 3.5., fie f continua, olomorfa cu exceptia unui punct.
Deoarece s-a aratat ca ipoteza din teorema lui Morera este ndeplinita, rezulta ca
f este olomorfa n D.
3.4.2
Teorema (Liouville).
Fie f : C C o functie olomorfa si marginita. Atunci f este constanta.

adevar:
Demonstratie. Vom arata ca, pentru fiecare z0 C: f 0 (z0 ) = 0. In
1
|f (z0 )| =
2
0
Z

f (z)
1
M
M

dz
2R. 2 =
0
2
|zz0 |=R (z z0 )

2
R
R
cand R +.
Observatie.
Teorema lui Liouville permite o demonstratie rapida pentru teorema fundamentala a algebrei. Fie P o functie polinom, de grad 1. Presupunand, prin reducere la absurd, ca P nu ar avea radacini n C, ar urma ca functia f : C C,
1
plus, deoarece lim P (z) =
f (z) =
este corect definita si olomorfa. In
z
P (z)
(cf. I.2.5.) deducem ca f este marginita n C. Ar urma ca f sa fie constanta, n

contradictie cu ipoteza.
3.5
Exercitii.
1) Aratati ca:
lim I(, a) = 0
obtinand astfel o demonstratie alternativa pentru cor. 2.13.

2) Fie > 0 si dreptunghiul de varfuri z1 , z2 , z2 + , z1 + . Fie f o functie
continua pe o multime deschisa, care contine dreptunghiul , mpreuna cu interiorul sau. Aratati ca:
Z
lim
f (z).dz = 0
57
3.5. EXERCITII.
3) Gasiti functiile f , definite si continue n multimea |z| 2 si olomorfe n

multimea |z| < 2, care verifica relatia:
d
1 Z
1
( + )f ()
= z, |z| < 2
2i ||=2
( z)2
4) Fie D C deschis si f : D C o functie continua. Sa presupunem ca:
Z
1
f (z)dz = 0
lim
n aria P
n Pn
pentru orice sir descrescator de patrate nchise Pn D, cu lungimile diagonalelor

tinzand la 0. Aratati ca f este olomorfa n D.
Dar daca aria se nlocuieste cu perimetrul?
5) Fie f : C C o functie olomorfa, cu proprietatea:
z C : sau |f (z)| 1 sau |f 0 (z)| 1
Atunci f este functie polinom, de grad 1.
6) Sa se verifice ca fiecare din functiile urmatoare, reprezinta cate o primitiva
1
pentru 2
, n domenii care se vor preciza:
z +1
zi
1
ln
2i z + i
1
1 + iz
ln
2i 1 iz
1
[ln(z i) ln(z + i)]
2i
1
[ln(1 + iz) ln(iz 1)]
2i
(determinarea principala).
7) Fie 0 , 1 doua curbe nchise, din acelasi punct, situate n C \ {0}. Demonstrati ca cele doua curbe sunt omotope n C\{0} daca si numai daca I(0 , 0) = I(1 , 0).
8) Sa se calculeze
zdz, unde este o curba simpla, nchisa.
9) Sa se calculeze
Z
0
cos2n xdx
COMPLEX
58
10) Notam = {z C | |z| < 1}. Fie f : C o functie continua,

olomorfa n multimea {z C| |z| < 1, Im z 6= 0}. Aratati ca f este olomorfa
n .
11) Calculati:
Z
|z|=1
Z
|z|=1
dz
z(ez 1)
(2z + 1).tgz
dz
2z 1
(fara teorema reziduurilor)

12) Sa se calculeze:
Z
|za|=a
z.dz
z4 1
unde a (0, 12 ) ( 21 , +).

1
dt
.
0 tz
14) Fie f o functie definita si continua n discul nchis |z| r, olomorfa n
discul deschis |z| < r. Sa se arate ca:
13) Sa se calculeze:
f (z) =
f ().d
1 Z
, |z| < r
2i ||=r z
15) Fie D1 , D2 C multimi deschise, conexe si disjuncte. Consideram a, b

D1 , a 6= b. Aratati ca exista o functie olomorfa f : D2 C, astfel ncat :
ef (z) =
za
, z D2
zb
16) Sa se scrie o primitiva a functiei tangenta, n domeniul:

C \ ((, /2] [/2, +))
Capitolul 4
FUNCTII ANALITICE
4.1
Siruri de functii olomorfe.
Definitie.
Fie fn : D C un sir de functii. Spunem ca sirul (fn )n este uniform convergent
pe compacte la f : D C daca: K D compact, > 0, n (depinzand si
de K), astfel ncat n n , z K: |fn (z) f (z)| < .
Observatie.
Datorita proprietatii Borel-Lebesgue, n definitia convergentei uniforme pe compacte este suficient sa consideram doar discuri nchise, ale caror interioare sa
acopere D.
Propozitie.
Sirul (fn )n este uniform convergent pe compacte daca si numai daca : K D
compact, > 0, n astfel ncat m, n n , z K : |fn (z) fm (z)| < .
Demonstratia acestei formulari de tip Cauchy este identica cu cea din cazul
real si va fi omisa.
Corolar.
Daca pentru fiecare compact K D, seria cu termeni pozitivi:
este convergenta, atunci seria:
sup |fn (z)|
n=0 zK
fn este uniform convergenta pe compacte.
n=0
Demonstratia acestui rezultat decurge din proprietatea precedenta.

59
60
CAPITOLUL 4. FUNCTII ANALITICE
4.2
Teorema de convergenta a lui Weierstrass.
4.2.1
Teorema (de convergenta a lui Weierstrass)
Fie fn : D C un sir de functii olomorfe n D, uniform convergent pe compacte

la f : D C. Atunci:
(i) f este olomorfa n D.
(ii) Pentru fiecare m N, sirul derivatelor de ordin m: (fn(m) )n este uniform
convergent pe compacte la f (m) .
Demonstrat
ie. (i) Pentru orice curba nchisa , omotopa cu unR punct n D, avem:
R
a ca: f (z)dz = 0. Din
fn (z)dz = 0, n N. Conform lemei III.2.9., urmeaz
teorema lui Morera (cf. t.III.4.5.) , deducem olomorfia functiei f .
(ii) Fie z0 D si 0 < < r, astfel ncat D(z0 , r) D. Pentru z D(z0 , )
se poate scrie:

m! Z
fn () f ()
(m)

(m)
fn (z) f
(z) =

d

2 |z0 |=r ( z)m+1
m!r
. sup |fn () f ()|
(r )m+1 |z0 |=r
Deducem convergenta uniforma a sirului (fn(m) )n la f (m) , pe discul nchis D(z0 , ),

ceea ce este suficient.
4.2.2
Teorema lui Montel.
Fie fn : D C un sir de functii olomorfe n D, avand urmatoarea proprietate:

K D compact, M astfel ncat z K, n N : |fn (z)| M .
Atunci exista un subsir, uniform convergent pe compacte n D.
Demonstratie. Ne vom baza pe urmatoarele rezultate1 :
Lema 1.
Fie D C deschis. Exista un sir (Kn )n de multimi compacte, avand proprietatile:
Kn D, n N
Kn int Kn+1 , n N
pentru fiecare compact K D exista n N astfel ncat K Kn
(unde int K desemneaza interiorul (topologic) al multimii K).
1
A.Precupanu Analiza matematica functii reale Ed.did. ped. Bucuresti 1974, pg.9
61
4.3. SERII DE PUTERI.

Lema 2. (Teorema lui Arzel`aAscoli).
Fie K C compact si fn : K C un sir de functii cu proprietatile:

(i) M astfel ncat |fn (z)| M, z K, n N
(ii) z0 K, > 0, > 0 astfel ncat |z z0 | < = |fn (z) fn (z0 )| <
, n N (echicontinuitate).
Atunci sirul (fn )n admite un subsir, uniform convergent pe K.
Trecem la demonstratia teoremei. Fie z0 D iar R > 0 astfel ncat D(z0 , R) D.
Pentru fiecare z D(z0 , R/2) putem scrie:
Z

|fn (z) fn (z0 )| =
z0
fn0 ()d
|z z0 |.
sup
|z0 |<R/2
|fn0 ()|

1 Z

1
fn (w)
M

|z z0 |. sup
|z z0 |.
dw
.2R.
2

2
R
|z0 |<R/2 2i |w|=R (w )
(M fiind constanta corespunzatoare compactului D(z0 , R)). Urmeaza ca familia

(fn )n este echicontinua n fiecare punct z0 D. Considerand sirul (Kn )n , asigurat
de lema 1, aplicam lema 2 succesiv, pe fiecare compact Kn . Se extrage deci un
subsir (fn1 )n1 , uniform convergent pe K1 . Din acest subsir, se extrage un subsir
(fn2 )n2 , uniform convergent pe K2 . Prin recurenta , se obtin subsirurile (fnm )nm ,
uniform convergente pe Km . Considerand subsirul diagonal (fnn )nn , care este,
cu exceptia cate unui numar finit de termeni, subsir pentru fiecare din subsirurile
(fnm )nm , deducem ca s-a obtinut astfel un subsir uniform convergent pe fiecare
compact Kn ; deci, de fapt, pe fiecare compact din D.
4.3
Serii de puteri.
Definitie.
Seriile de functii de forma:
an .(z z0 )n sunt numite serii de puteri si poseda
n=0
unele proprietati remarcabile.
Exemplu.
1 z n+1
,
1z
n=0
pentru z 6= 1. Deducem ca seria geometrica este convergenta pentru orice z C
cu |z| < 1 si divergenta n rest, deoarece termenul general nu tinde la 0.
Sumele partiale ale seriei geometrice
z n se calculeaza direct, valorand
62
4.3.1
Teorema (lema lui Abel).
(i) Daca z0 6= 0 iar seria
an .z0n
este convergenta, atunci seria de puteri
n=0
an .z n
n=0
converge absolut si uniform pe compacte n discul D(0, |z0 |).

(ii) Daca seria
an .z0n este divergenta, atunci seria de puteri
n=0
an .z n di-
n=0
verge, pentru orice |z| > |z0 |.

Demonstratie. (i) Toate afirmatiile rezulta daca aratam ca, din convergenta seriei
an .z0n cu z0 6= 0, decurge convergenta uniforma si absoluta a seriei de put-
n=0
eri pe discul nchis D(0, ), unde 0 < < |z0 |. Din convergenta seriei
an .z0n
n=0
urmeaza ca exista M astfel ncat |an .z0n | M, n N. Deci, pentru z D(0, )

se poate scrie:
!n
n

n
n z
|an .z | = |an .z0 |. M
z0
|z0 |
!n
Deoarece M
este termenul general al unei serii geometrice convergente,
|z0 |
din cor.1.4. urmeaza concluzia.
(ii) Rezulta prin reducere la absurd, din (i).
4.3.2
Teorema razei de convergenta
. Fie seria de puteri
an .z n . Exista si este unic determinat R [0, +] ( numit
n=0
raza de convergenta a seriei considerate), astfel ncat :

a) Daca R (0, +), atunci seria de puteri converge (chiar absolut si uniform
pe compacte) n discul D(0, R) si diverge n fiecare |z| > R.
b) Daca R = 0, atunci seria de puteri diverge n orice z 6= 0.
c) Daca R = +, atunci seria de puteri converge (absolut si uniform pe compacte) n C.
Raza de convergenta este data de formula lui Cauchy-Hadamard:
1
R=
lim sup
n+
(cu conventiile:
1
1
= +,
= 0 ).
0
+
q
n
|an |
63
4.4. FUNCTII ANALITICE.

Demonstratie. Vom defini:

)
X

n
an .t converge
t 0
R = sup
n=0
Multimea din partea dreapta este nevida; convenind sa notam R = + daca este
nemajorata, urmeaza ca R este bine definit si R [0, +]. Consideram cazul
R (0, +). Fie 0 < < R. Exista deci t (, R) astfel ncat seria
an .tn
n=0
sa fie convergenta. Cu lema lui Abel, convergenta este absoluta si uniforma pe

D(0, ) (deci pe fiecare compact din D(0, R)). Daca ar exista |z| > R astfel ncat
seria
an .z n sa fie convergenta, din lema lui Abel ar rezulta convergenta n orice
n=0
punct din (R, |z|), ceea ce contrazice alegerea lui R. Cazurile R = 0 si R = +

sunt evident acoperite de discutia anterioara.
Sa aratam acum unicitatea lui R. Fie deci R0 cu aceleasi proprietati. Presupunerea ca R 6= R0 duce la contradictie, considerand un punct oarecare t din
intervalul deschis, determinat de R si R0 : pe de o parte seria de puteri ar trebui sa
fie convergenta n t; pe de alta, ar trebui sa fie divergenta.
In sfarsit, pentru a stabili formula lui Cauchy-Hadamard, sa notam:

)
X

n
t 0
|an |.t < +

R = sup
n=0
Evident R R. Deoarece pentru orice t < R, seria
an .tn este absolut con-
n=0
vergenta, urmeaza ca t R , de unde R = R. Aplicand criteriul lui Cauchy cu

limita superioara, urmeaza ca seria cu termeni pozitivi
|an |.tn converge pentru
n=0
t. lim sup
n+
4.4
q
n
|an | < 1 si diverge pentru t. lim sup

n+
q
n
|an | > 1, de unde concluzia.
Functii analitice.
subsection*Definitie. Functia f : D C se numeste analitica n D daca fiecare

punct z0 D are o vecinatate deschisa V D, astfel ncat sa existe o serie de
puteri pentru care:
f (z) =
X
n=0
an .(z z0 )n , z V
64
Teorema.
plus, daca f : D C este analitica n
Orice functie analitica este olomorfa. In
D, atunci:
X
f (n) (z0 )
(z z0 )n , z V
f (z) =
n!
n=0
Demonstratie. Sumele partiale ale seriei de puteri
an .(z z0 )n
n=0
sunt functii polinom, deci olomorfe n C. Conform lemei lui Abel, aceasta serie
este uniform convergenta pe compacte din V . Cu teorema de convergenta a lui
Weierstrass, suma seriei este olomorfa. In plus, prin recurenta :
f (m) (z) =
n.(n 1) . . . (n m + 1)an .(z z0 )nm
n=m
de unde rezulta ultima afirmatie.
Corolar.
Daca seriile de puteri
an .z n si
bn .z n sunt convergente si au aceeasi suma
n=0
n=0
ntr-o vecinatate a originii, atunci: an = bn , n N.
Teorema.
Fie R > 0 si f : D(0, R) C o functie olomorfa. Atunci:
f (z) =
X
f (n) (0)
n=0
n!
z n , z D(0, R)
Demonstratie. Fie z D(0, R) si (|z|, R). Pe baza formulei integrale a lui

Cauchy, putem scrie:
1 Z
f ()
f (z) =
d
2i ||= z
Insa:
!n
X
1
1 1
1X
z
zn
= .
=
=
n+1
z
1 z
n=0
n=0
65
4.4. FUNCTII ANALITICE.

z
|z|

iar pentru orice || = avem:
< 1. Deducem uniforma convergenta a

seriei n , deci nlocuind n formula integrala:
f (z) =
f ()
1 Z
d .z n
n+1
2i ||=
n=0
Observand ca:
f
(n)
f ()
n! Z
(0) =
d
2i ||= n+1
demonstratia este ncheiata.
Corolar.
Daca functia f : D C este olomorfa n D, atunci f este analitica n D. Mai
precis, pentru fiecare z0 D, dezvoltarea:
f (z) =
X
f (n) (z0 )
n=0
n!
(z z0 )n
este valabila n cel mai mare disc, centrat n z0 si inclus n D (adica avand raza
d(z0 , C \ D)).
Demonstratie. Notam R = d(z0 , C \ D) si definim g : D(0, R) C prin
g(z) = f (z + z0 ). Definitia este corecta, g este olomorfa, iar g (n) (0) = f (n) (z0 ).
Conform teoremei, avem:
g(z) =
X
g (n) (0)
n=0
n!
z n , |z| < R
de unde formula propusa.
Corolar.
Fie R > 0, z0 C si f : D(z0 , R) C o functie olomorfa, ne-identic nula. Exista atunci m N si g : D(z0 , R) C olomorfa, astfel ncat : g(z0 ) 6= 0 si
z D(z0 , R) : f (z) = (z z0 )m .g(z)
Observatie.
Teorema nu este adevarata n cazul real: exista functii indefinit derivabile, care
totusi nu sunt analitice. Astfel, functia f : R R definita prin:
66
f (x) =
e x2
0
, x 6= 0
,x = 0
este indefinit derivabila, iar f (n) (0) = 0, n 0; nefiind identic nula, rezulta ca
f nu este analitica.
Nu este adevarat nici ca raza de convergenta R este cel mai mare numar, pentru
care functia sa fie analitica n (R, R). In adevar, considerand functia f : R R
definita prin:
1
f (x) = 2
x +1
f este analitica n R. Totusi R = 1. Explicatia se obtine considerand functia
1
f (z) = 2
, care este olomorfa n C \ {i, i}.
z +1
Unele fapte sunt adevarate si n cazul real. Astfel, fiecare serie de puteri are o
raza de convergenta R [0, +], suma seriei fiind functie indefinit derivabila pe
intervalul (R, R) (daca R > 0).
4.4.1
Cateva dezvoltari remarcabile.
(i) Functia exp fiind olomorfa n C si (exp)0 = exp, obtinem dezvoltarea n serie
de puteri, valabila pentru orice z C:
exp z =
X
zn
n=0
n!
(ii) Functiile sin si cos fiind olomorfe n C, rezulta dezvoltarile, valabile pentru
orice z C:
sin z =
X
n=0
(1)n
z 2n+1
;
(2n + 1)!
cos z =
X
n=0
(1)n
z 2n
(2n)!
(se foloseste dezvoltarea functiei exponentiale si definitia functiilor trigonometrice; sau se calculeaza direct derivatele acestor functii).
(iii) Functia f (z) = ln(1 + z) (determinarea principala) este olomorfa n dis(n 1)!
cul D(0, 1). Deoarece f (n) (z) = (1)n1
, n 1, rezulta dezvoltarea
(1 + z)n
valabila pentru |z| < 1:
ln(1 + z) =
X
n=0
(1)n
z n+1
n+1
67
4.5. PRINCIPIUL PRELUNGIRII ANALITICE.
(iv) Functia f (z) = (1 + z) (determinarea principala ) este olomorfa n D(0, 1)

si:
f (n) (z) = .( 1) . . . ( n + 1).(1 + z)n
Urmeaza ca, pentru |z| < 1 are loc dezvoltarea:
(1 + z) = 1 +
X
.( 1) . . . ( n + 1)
n!
n=1
.z n
Semnalam urmatoarele cazuri particulare importante: daca este numar natural,

atunci se obtine binomul lui Newton; daca este ntreg negativ, atunci:
X
1
k
=
(1)k Cn+k1
.z k
(1 + z)n k=0
In sfarsit, pentru = 1/2, respectiv = 1/2, au loc dezvoltarile:
(1 + z)1/2 = 1 +
(1)n
n=1
(1 + z)1/2 = 1 +
X
n=1
4.5
(2n 3)!! n
z
(2n)!!
(1)n
(2n 1)!! n
z
(2n)!!
Principiul prelungirii analitice.
Teorema.
Fie D C deschis conex; f : D C o functie olomorfa, ne-identic nula si
z0 D. Atunci exista si sunt unic determinate: m 0 numar natural si g : D C
functie olomorfa, astfel ncat g(z0 ) 6= 0 si:
f (z) = (z z0 )m .g(z), z D
Demonstratie. a) Aratam ntai ca multimea: {n N|f (n) (z0 ) 6= 0} este nevida.
In adevar, daca am presupune ca f (n) (z0 ) = 0, n 0, atunci multimea:
A = {z D|f (n) (z) = 0, n 0}
ar rezulta nevida. A este nchisa n D, ca intersectie de multimi nchise:
A este si deschisa: daca z A atunci exista R > 0 astfel ncat
f (w) =
X
f (n) (z)
n=0
n!
(w z)n , w D(z, R)
\
n=0
f (n) ({0}).
68
ceea ce arata ca f (w) = 0, w D(z, R). Deci si toate derivatele functiei f vor
fi nule pe D(z, R). Conexiunea multimii D arata ca A = D, adica f ar fi identic
nula pe D.
b) Deoarece s-a presupus ca f nu este identic nula pe D, rezulta ca multimea:
{n N|f (n) (z0 ) 6= 0} este nevida. Conform proprietatii de buna ordonare a multimii numerelor naturale, exista un prim element, adica exista m 0 numar natural, astfel ncat : f (m) (z0 ) 6= 0 iar f (k) (z0 ) = 0, k = 1, m 1. Deci dezvoltarea
functiei f n serie de puteri n jurul punctului z0 are forma:
f (z) =
X
f (n) (z0 )
n=m
Notand
n!
(z z0 )n , z D(z0 , r)
f (m+n) (z0 )
(z z0 )n
(m + n)!
f
(z)
(z z0 )m
g(z) =
, z D(z0 , r)
n=0
, z D \ {z0 }
se obtine o functie corect definita, avand toate proprietatile cerute.

Unicitatea este imediata.
Definitie.
situatia din teorema, m se va numi ordinul de multiplicitate al radacinii z0
In
pentru f .
Se observa ca este valabila caracterizarea ordinului de multiplicitate identica
cu cea din cazul polinoamelor: este cel mai mic numar natural m, pentru care
f (m) (z0 ) 6= 0, dar f (k) (z0 ) = 0, k = 0, m 1.
4.5.1
Principiul prelungirii analitice.
Fie D C deschis conex, f : D C o functie olomorfa si (zn )n un sir din D,

avand un punct de acumulare z0 D. Daca f (zn ) = 0, n N, atunci f este
identic nula n D.
Demonstratie. Presupunand ca f nu ar fi identic nula, teorema 5.1. ar permite
scrierea:
f (z) = (z z0 )m .g(z)
particular: f (zn ) = (zn z0 )m .g(zn ), n N. Deoarece zn 6=
cu g(z0 ) 6= 0. In
z0 , n N, ramane ca g(zn ) = 0, n N, ceea ce implica g(z0 ) = 0, contradictie!
4.5. PRINCIPIUL PRELUNGIRII ANALITICE.
69
Corolar.
Fie D deschis conex si f : D C o functie olomorfa, ne-identic nula. Atunci
multimea {z D| f (z) = 0 } este cel mult numarabila si fara puncte de acumulare n D.
Demonstratie. Din principiul prelungirii analitice rezulta ca multimea considerata este fara puncte de acumulare n D. Urmeaza ca, n fiecare compact K D,
exista doar un numar finit de puncte din multime. Concluzia rezulta pe baza faptului ca D este reuniunea unei multimi numarabile de compacte.
Aplicatie.
Principiul prelungirii analitice se poate utiliza pentru a extinde, n cazul complex, unele identitati valabile n cazul real. De exemplu, fie functia f : C C,
f (z) = sin 2z 2. sin z. cos z. f este olomorfa n C (conex), iar f (x) = 0, x R.
Rezulta ca identitatea: sin 2z = 2. sin z. cos z este valabila pentru orice numar
complex z.
70
4.6
Exercitii.
1) (i) Verificati, folosind principiul prelungirii analitice, identitatea:

cos(z1 + z2 ) = cos z1 . cos z2 sin z1 . sin z2 , z1 , z2 C
(ii) Discutati validitatea formulei:
ln z1 .z2 = ln z1 + ln z2
(determinarea principala), folosind principiul prelungirii analitice.
2) Fie D C deschis conex; f, g : D C functii olomorfe. Daca
f (z).g(z) = 0, z D
atunci cel putin una din functiile f, g este identic nula pe D.
3) Fie I R un interval deschis si f : I R o functie (real) analitica. Aratati
ca exista: un deschis conex D C astfel ncat I D R si o functie olomorfa
g : D C (unic determinata) astfel ncat g|I = f .
4) Fie f o functie olomorfa ntr-o multime deschisa, care contine |z| 1.
1
1
Aratati ca exista n numar natural astfel ncat f ( ) 6=
.
n
n+1
5) Fie fn : D C un sir de functii olomorfe, n D C deschis conex. Presupunem ca (fn0 )n este uniform convergent pe compacte din D si ca exista z0 D,
astfel ncat (fn (z0 ))n sa fie convergent.
Atunci, (fn )n este uniform convergent pe compacte din D.
6) Aratati ca: f (z) =
2 .z
en
defineste o functie f , olomorfa n semi-planul
n=0
Re z < 0.
7) Sa se stabileasca multimea de convergenta si suma pentru urmatoarele serii:
z.(1 z 2 )n
n=0
n.z n1
n+1
n=1 (1 + z)
8) Seriile de puteri
X
n=0
an .z n si
bn .z n au razele de convergenta R1 , res-
n=0
pectiv R2 . Studiati razele de convergenta ale seriilor de puteri:
X
n=0
(an + bn ).z n , respectiv
X
n=0
an .bn .z n
71
4.6. EXERCITII.
9) Rezolvati, cu ajutorul seriilor de puteri, ecuatia diferentiala:
(1 z 2 ).f 00 (z) 4z.f 0 (z) 2.f (z) = 0
f (0) = 0 si f 0 (0) = 1
10) Sa se arate ca:
z C : |ez 1| e|z| 1 |z|.e|z|
Pentru urmatoarele functii (ex.1114), se cere dezvoltarea n serie de puteri:

1
11)
1 z z2
1
12)
(1 + z)(1 + z 2 )(1 + z 4 )
13) ez . sin z
14) arctg z (cf. ex.II.22)
15) Determinati primii trei coeficienti nenuli din dezvoltarea n serie de puteri
a functiei tangenta.
z
16) Fie dezvoltarea n serie de puteri: ln(1 + e ) =
an .z n .
n=0
(i) Precizati raza de convergenta a seriei de puteri.

(ii) Aratati ca: a0 = ln 2; a1 = 1/2 iar: a2n+1 = 0, n 1.
(iii) Stabiliti o formula de recurenta pentru coeficientii a2n .
17) Fie f (z) = ln(1 + z + z 2 ) (determinarea principala).
(i) Precizati domeniul de olomorfie al functiei f .
(ii) Gasiti dezvoltarea n serie de puteri a functiei f , precizand raza de convergenta .
18) Exprimati cu ajutorul functiilor elementare, suma urmatoarelor serii de
puteri:
zn
n=0 2n + 1
(1)n
n=0
X
z 3n
n=0
(3n)!
zn
(2n)!
72
19) Fie f : C C o functie olomorfa, cu proprietatea ca exista n N, astfel

ncat : f (z.e2i/n ) = f (z), z C. Aratati ca exista o functie olomorfa g : C C,
astfel ncat f (z) = g(z n ), z C
20) Fie (fn )n un sir marginit de functii olomorfe n discul D(z0 , R). Daca:
m 0 sirul (fn(m) (z0 ))n este convergent, atunci (fn )n este uniform convergent
pe compacte din disc.
21) Seria de puteri
an .z n are raza de convergenta R > 0. Pentru P C[X],
n=0
exprimati raza de convergenta si suma seriei de puteri:
P (n).an .z n
n=0
22) Fie D C domeniu si f, g olomorfe n D. Daca f 0 = f.g n D si exista

z0 D astfel ncat f (z0 ) = 0, atunci f = 0.
23) Determinati raza de convergenta si suma seriei de puteri:
z n . cos n
n=0
24) Aratati ca:
X
1
n
C2n
=
n
n=1 5
51
25) Determinati raza de convergenta si suma seriei:
(1 + in )z n
n=0
26) Determinati n N pentru care exista g : C C olomorfa, astfel ncat :

6 sin z 3 + z 3 (z 6 6) = z n .g(z)
si g(0) 6= 0. Aflati g(0).
27) Dezvoltati n serie de puteri si studiati comportarea pe cercul de convergenta a functiilor:
arctg z
(1 + z) ln(1 + z)
28) Dezvoltati n serie de puteri functia sin4 z + cos4 z, precizand raza de
convergenta .
73
4.6. EXERCITII.
n2 z 2
29) Fie sirul de functii olomorfe n C: fn (z) = ze 2 . Aratati ca sirul fn

converge uniform pe R, dar nu converge uniform pe nici un disc centrat n 0.
zn
este uniform convergenta pe comn
n+1 )
n=1 (1 z )(1 z
pacte din C \ [|z| = 1]. Aflati suma seriei.
30) Aratati ca seria
31) Fie f o functie olomorfa n |z| < 1. Presupunem ca exista un sir (xn ) de
numere reale, cu proprietatile: f (xn ) IR, n si xn 0, xn 6= 0, n.
Aratati ca f (x) IR, x (1, 1).
74
Capitolul 5
TEOREMA REZIDUURILOR
5.1
Serii Laurent.
Teorema.
Fie f o functie olomorfa ntr-o coroana circulara:
{z C| 0 R1 < |z| < R2 +}
Exista si sunt unic determinati coeficientii (an )nZ astfel ncat pentru orice z
din coroana circulara are loc scrierea:
f (z) =
an .z +
an .z n
n=1
n=0
Demonstratie. Fie z fixat din coroana circulara. Fie r1 , r2 astfel ncat R1 < r1 <
|z| < r2 < R2 . Pentru || = r1 are loc dezvoltarea (uniform convergenta):
1
1
=
z
z
1
1
X
n
n=0
z n+1
iar pentru || = r2 :
X
1
1 1
zn
=
=
n+1
z
1 z
n=0
Inlocuind n formula integrala a lui Cauchy (cf. t.III.4.3.):

"
#
Z
1 Z
f ()
f ()
f (z) =
d
d
2i ||=r2 z
||=r1 z
75
76
CAPITOLUL 5. TEOREMA REZIDUURILOR
se obtine scrierea propusa.

Pentru unicitate, fie:
f (z) =
an .z n +
n=0
an .z n
n=1
si r (R1 , R2 ). Datorita convergentei uniforme pe compacte, deducem:

Z
f (z).z k .dz =
|z|=r
an
n=0
z n+k dz +
|z|=r
an
n=1
z n+k dz
|z|=r
Deoarece fiecare functie z 7 z n admite primitive n C \ {0}, cu exceptia cazului

n = 1, rezulta ca:
1 Z
f (z).z n1 .dz
an =
2i |z|=r
Observatie.
Se prefera scrierea condensata (numita serie Laurent):
an z n
n=
ntelegand ca ambele serii:
an z n si
an z n
n=1
n=0
sunt convergente. Reciproc, notand cu R1 raza de convergenta a seriei de puteri
an z si cu R2 raza de convergenta a seriei de puteri:
an wn , deducem ca,
n=1
n=0
1
< R1 , atunci seria Laurent
daca
R2
an z n
n=
1
< |z| < R1 . In plus, convergenta fiind
R2
uniforma pe compacte, rezulta ca suma oricarei serii Laurent este o functie olomorfa n coroana circulara.
este convergenta n coroana circulara
I IZOLATE.
5.2. SINGULARITAT
5.2
77
Singularitati izolate.
Definitie.
aceasta
Fie D C deschis, z0 D si f : D \ {z0 } C o functie olomorfa. In
situatie, vom spune ca z0 este punct singular izolat pentru functia f .
Exista R > 0 astfel ncat D(z0 , R) D, adica f este olomorfa n coroana
circulara 0 < |z z0 | < R. Urmeaza ca exista dezvoltarea n serie Laurent:
f (z) =
+
X
an .(z z0 )n , 0 < |z z0 | < R
+
X
an .(z z0 )n se numeste partea principala a dezvoltarii, iar
n=1
+
X
an (z z0 )n
n=0
se numeste partea analitica . Facem observatia ca partea principala este convergenta (absolut si uniform pe compacte) pe multimea C \ {z0 }.
Clasificarea punctelor singulare izolate.

Punctele singulare izolate se clasifica dupa cum urmeaza:
(i) punct singular aparent daca n 1 : an = 0 (cu alte cuvinte, partea
sin z
, care
principala are toti coeficientii nuli). Un exemplu l constituie functia
z
are singularitate aparenta n z0 = 0. In adevar, dezvoltarea Laurent este:
X
z 2n
sin z +
(1)n
=
, z C \ {0}
z
(2n + 1)!
n=0
1
1
+
are n z0 = 0 o singularitate
2z z 2
1
aparenta, caci prin aducere la acelasi numitor: f (z) =
.
2(z 2)
(ii) pol (de ordin n ) daca an 6= 0, iar ank = 0, k 1. Un exemplu l
1
constituie functia n , care are pol de ordin n n z0 = 0.
z
P (z)
Mai general, functia rationala f (z) =
(cu (P, Q) = 1) are poli exact n
Q(z)
radacinile numitorului Q, ordinul polului fiind egal cu ordinul de multiplicitate al
radacinii.
(iii) punct singular esential n restul cazurilor; deci, cand multimea {n
1
1| an 6= 0} este infinita. Un exemplu l constituie functia e z . Dezvoltarea
Functia f : C \ {0, 2} C, f (z) =
78
Laurent fiind:
X
ez =
1
, 0 < |z|
n
n=0 n!z
urmeaza ca z0 = 0 este punct singular esential pentru functia considerata.

Vom pastra notatiile de mai sus n caracterizarile ce urmeaza. In special, se va
presupune implicit ca z0 este punct singular izolat pentru functia f .
Teorema.
z0 este punct singular aparent pentru functia f daca si numai daca exista zz
lim f (z) C.
0
Demonstratie. Daca z0 este punct singular aparent pentru f , atunci are loc:
f (z) =
an .(z z0 )n , 0 < |z z0 | < R
n=0
de unde lim f (z) = a0 .

zz0
def
Reciproc, daca exista a = zz

lim f (z) C, sa definim functia g : D C prin:
0
g(z) =
f (z) , daca z 6= z0
a
, daca z = z0
Functia g este continua n D si este olomorfa n D \ {z0 }. Pe baza teoremei lui

Morera, rezulta ca g este olomorfa n D. Deci:
g(z) =
an (z z0 )n , |z z0 | < R
n=0
de unde urmeaza ca dezvoltarea Laurent a functiei f este:

f (z) =
an (z z0 )n , 0 < |z z0 | < R
n=0
Teorema (Riemann).
z0 este punct singular aparent pentru functia f daca si numai daca zz
lim (z z0 )f (z) = 0.
0
Demonstratie. O implicatie fiind imediata, sa presupunem ca lim (z z0 )f (z) = 0.

zz0
Definim functia g : D C prin:
(
g(z) =
(z z0 )f (z) , daca z =
6 z0
0
, daca z = z0
I IZOLATE.
5.2. SINGULARITAT
79
Functia g este continua n D si este olomorfa n D \ {z0 }. Pe baza teoremei lui

Morera, rezulta ca g este olomorfa n D. Deci:
g(z) =
an (z z0 )n , |z z0 | < R
n=0
In plus, a0 = g(z0 ) = 0, deci din scrierea:

(z z0 )f (z) =
an (z z0 )n , 0 < |z z0 | < R
n=0
urmeaza ca dezvoltarea Laurent a functiei f este:

f (z) =
an (z z0 )n1 , 0 < |z z0 | < R
n=1
Teorema.
z0 este pol de ordin n pentru functia f daca si numai daca exista o functie g :
D C olomorfa, astfel ncat g(z0 ) 6= 0 si:
f (z) = (z z0 )n .g(z), z D \ {z0 }
Demonstratie. Scriind dezvoltarea Laurent:
f (z) = (z z0 )n
an+k (z z0 )k , 0 < |z z0 | < R
k=0
deducem ca functia definita prin:

(
g(z) =
f (z)(z z0 )n , daca z =
6 z0
an
, daca z = z0
convine.
Teorema.
z0 este pol pentru functia f daca si numai daca lim f (z) = .
zz0
Demonstratie. O implicatie fiind imediata, sa presupunem ca zz

lim f (z) = .
0
1
1
= 0, deci functia are n z0 o singularitate aparenta. Urmeaza
Atunci lim
zz0 f (z)
f
ca exista n 1 si o functie olomorfa g : D C astfel ncat g(z0 ) 6= 0 si:
1
= (z z0 )n .g(z), z D \ {z0 }
f (z)
80
Exista deci r > 0 astfel ncat :

f (z) = (z z0 )n
1
, 0 < |z z0 | < r
g(z)
ceea ce ncheie demonstratia.
Din cele demonstrate, deducem ca z0 este singularitate esentiala pentru f daca si

numai daca nu exista zz
lim f (z) n C {}. Acest fapt se poate reformula astfel:
0
Propozitie. z0 este singularitate esentiala pentru f daca si numai daca exista:

A 6= B C {} si doua siruri (zn )n , (zn0 )n din D \ {z0 }, astfel ncat zn z0 ,
zn0 z0 iar f (zn ) A si f (zn0 ) B.
Teorema (Casorati-Weierstrass).
Fie z0 singularitate esentiala pentru f . Atunci, pentru fiecare A C {} exista
un sir (zn )n din D \ {z0 }, astfel ncat zn z0 si f (zn ) A.
Demonstratie. Prin reducere la absurd, sa presupunem deci ca exista A C
(cazul A = se trateaza analog), pentru care exista R > 0 astfel ncat z
1
D \ {z0 } sa avem: |f (z) A| R. Functia g(z) =
este olomorfa
f (z) A
n D \ {z0 } si este marginita. Teorema lui Riemann arata ca z0 este singularitate
aparenta pentru g. Deducem ca exista n 0 si h functie olomorfa n D astfel
ncat h(z0 ) 6= 0 si g(z) = (z z0 )n .h(z), z D \ {z0 }. Deci:
f (z) = A + (z z0 )n
1
, 0 < |z z0 | < r
h(z)
Ar urma ca z0 este: fie singularitate aparenta pentru f (daca n = 0); fie pol de
ordin n pentru f (daca n 1). In ambele cazuri, se ajunge la contradictie cu
ipoteza ca z0 este singularitate esentiala pentru f .
Observatie.
Este adevarat un rezultat mult mai precis, a carui demonstratie se poate gasi n 1
Teorema lui Picard. Fie z0 singularitate esentiala pentru f . Pentru fiecare
A C, cu exceptia eventuala a unei valori, exista un sir (zn )n din D \ {z0 },
astfel ncat zn z0 si f (zn ) = A, n.
1
S.Stoilov Teoria functiilor de o variabila complexa, vol.II, Ed. Academiei Romane, 1958,
pg.92.
5.3. FUNCTII MEROMORFE.
81
Vom spune ca este punct singular izolat pentru functia f , daca f este
definita si olomorfa ntr-o vecinatate a punctului (deci pe complementara unui
1
compact din C). In acest caz, functia g(z) = f ( ) este definita si olomorfa ntrz
o vecinatate (punctata) a originii, astfel ncat natura singularitatii la pentru f
este, prin definitie, aceeasi cu natura singularitatii (izolate) 0 pentru g.
Daca este singularitate izolata pentru f , atunci urmatoarele proprietati sunt
respectiv echivalente:
a) 1. este singularitate aparenta pentru f
2. z
lim f (z) C
f (z)
=0
z z
b) 1. este pol (de ordin n) pentru f
2. lim f (z) =
3. lim
3. f (z) = z n .f1 (z), cu f1 olomorfa si z

lim f1 (z) C \ {0}
c) 1. este singularitate esentiala pentru f
2. A C {} zn D, zn cu f (zn ) A
5.3
Functii meromorfe.
Definitie.
Fie D C deschis. Spunem ca f este functie meromorfa n D daca exista o
parte A D, fara puncte de acumulare n D, astfel ncat f : D \ A C este
functie olomorfa, iar fiecare a A este pol pentru f .
Observatii.
Daca f este meromorfa n D, atunci prin f : D C {}, f(a) = a A
se defineste o prelungire continua a lui f la D.
Notiunea de functie meromorfa se poate extinde si la cazul D C {}
deschis. Daca D, atunci se va cere ca sa fie singularitate aparenta sau
pol pentru f . Astfel, functiile rationale devin functii meromorfe n C {}. In
adevar, daca
an .z n + . . . + a0
R(z) =
bm .z m + . . . + b0
82
cu an .bm 6= 0, atunci:
1
an . n + . . . + a0
1
an + . . . + a0 .z n
z
R( ) =
= z mn .
1
z
bm + . . . + b0 .z m
bm . m + . . . + b0
z
ceea ce arata ca este pol (de ordin n m) sau singularitate aparenta pentru R,
dupa cum n > m, respectiv n m.
Sa mai observam ca fiecare ecuatie R(z) = w (cu w C {}) are exact
max(n, m) radacini n C {} (luand n considerare ordinele respective de multiplicitate). In particular, functia rationala R este bijectie C {} C {}
daca si numai daca max(n, m) = 1.
Propozitie.
(i) Fie f o functie olomorfa n C, avand pol la . Atunci f este functie polinom.
(ii) Fie f o functie meromorfa n C {}. Atunci f este o functie rationala.
Demonstratie. (i) Dezvoltarea Laurent a functiei f la este:
f (z) = an .z n + . . . + a0 + a1 .z 1 + . . . (n 0)
si este valabila pentru orice z C \ {0}. Deoarece f este olomorfa n C, urmeaza
ca ak = 0, k 1, deci f este functie polinom (de grad egal cu ordinul polului
la ).
(ii) Functia f nu poate avea decat un numar finit de poli n C, fie acestia
z1 , . . . , zn ( scrisi cu ordinul de multiplicitate respectiv). Atunci functia g(z) =
f (z).(z z1 ). . . . (z zn ) este olomorfa n C si are la pol sau singularitate
aparenta. Astfel, g rezulta functie polinom, iar f functie rationala.
Propozitie.
Fie D C {} deschis conex.
(i) Multimea functiilor meromorfe n D formeaza corp, fata de adunarea si
nmultirea functiilor.
(ii) Daca f este meromorfa n D, atunci f 0 este de asemenea meromorfa n D;
0
f are aceiasi poli ca si f , ordinul polului lui f 0 fiind cu 1 mai mare ca ordinul
polului lui f .
Demonstratie. (i) Fie a D si f, g functii meromorfe n D. Exista n, m Z si
functiile f1 , g1 , olomorfe ntr-o vecinatate a lui a, astfel ncat :
f (z) = (z a)n .f1 (z); f1 (a) 6= 0
83
5.3. FUNCTII MEROMORFE.

g(z) = (z a)m .g1 (z); g1 (a) 6= 0
Deducem:
f (z) + g(z) = (z a)n (f1 (z) + (z a)nm .g1 (z))
ceea ce arata ca f + g are n a un pol de ordin cel mult max(n, m). Analog
f (z).g(z) = (z a)n+m .f1 (z).g1 (z) arata ca f.g este meromorfa n D. Asadar,
daca A este multimea polilor lui f , iar A1 multimea polilor lui g, atunci f + g si
f.g au polii n multimea A A1 (care este de asemeni fara puncte de acumulare
n D). In sfarsit, daca f este meromorfa si neidentic nula n D, atunci
1
1
= (z a)n
f (z)
f1 (z)
este meromorfa n D, avand un pol n fiecare zero al lui f .
(ii) Afirmatiile decurg din scrierea:
[(z a)n .f1 (z)]0 = (z a)n1 .[(n).f1 (z) + (z a).f10 (z)]
Definitie.
Fie (fn )n un sir de functii meromorfe n D C deschis. Spunem ca seria
fn
n=0
este uniform convergenta pe compacte n D daca: K D compact exista nK

astfel
X ncat n nK , fn este functie olomorfa ntr-o vecinatate a lui K, iar seria
fn este uniform convergenta pe K.
nnK
Din definitie rezulta imediat ca suma unei serii uniform convergente pe compacte de functii meromorfe este tot o functie meromorfa, iar derivarea (n afara
polilor desigur) este permisa termen cu termen.
Propozitie (descompunerea functiei cotangenta n fractii simple).

Pentru orice z C \ {n| n Z}:
1 X
2z
cotg z = +
2
z n=1 z n2 2
1
.
2
(z n)
1
1
1
1
Datorita majorarilor:
daca n < a, respectiv
2
2
2
|z n|
(a n)
|z n|
(n b)2
Demonstratie. Vom considera la nceput seria de functii meromorfe n C:
84
daca n > b, seria converge absolut si uniform pe fiecare banda a Re z b.

Urmeaza ca prin:
X
1
f (z) =
2
(z n)
se defineste o functie meromorfa n C, avand n fiecare punct k Z cate un
1
pol de ordin doi, cu partea principala
. Direct din definitie se constata
(z k)2
proprietatea: f (z + 1) = f (z). Sa consideram si functia meromorfa n C:
g(z) =
sin z

2
g are de asemenea n fiecare punct din Z cate un pol dublu si satisface g(z) =
g(z + 1). Deoarece g are n 0 dezvoltarea Laurent de forma:
g(z) =
2
1
+
+ ...
z2
3
urmeaza ca functia f g este olomorfa n C.

Sa aratam ca z
lim (f (z) g(z)) = 0. Datorita periodicitatii, putem presupune
1
1
ca Re z [0, 1]. Deoarece
si
2
(z n)
(Im z)2
| sin2 z| = e4.Im z + e4Im z cos2 2Re z
concluzia rezulta. In particular, f g este marginita n C; cu teorema lui Liouville,
rezulta constanta, adica:

sin z
2
1
2
(z n)
Sa consideram acum functia F definita prin:

1
F (z) = +
z
1
1
+
zn n
n=
n6=0
Deoarece pentru |z| R < n are loc majorarea:

1
1
R
+
zn n
n(n R)

OMOGRAFICE.
5.4. TRANSFORMARI
85
deducem ca F este functie meromorfa n C. Mai mult:

F 0 (z) =
z2
1
=
(z n)2
sin z

2
= (.cotg z)0
n=
n6=0
arata ca F (z) cotg z =const. Dar F este functie impara, de unde F (z) =
cotg z. Demonstratia este ncheiata, observand ca:

1
1
1
1
2z
+
+
= 2
z+n n
zn n
z n2

Observatie. O alta demonstratie, bazata pe teorema reziduurilor, este propusa

ca exercitiu.
5.4
Transformari omografice.
Definitie.
Cu fiecare numere a, b, c, d C, verificand ad bc 6= 0, asociem functia f :
C {} C {}, definita astfel: daca c 6= 0, atunci
az + b
, z C \ {d/c}
cz
+
d
f (z) =
, z = d/c
a/c
,z =
respectiv, daca c = 0
az + b
f (z) =
,z C
,z =
Functiile de aceasta forma sunt numite transformari omografice.
Observatii.
Este evident ca transformarile omografice sunt functii continue. Cerinta ca ad
bc 6= 0 este echivalenta cu faptul ca f este neconstanta.
Transformarile omografice se identifica natural cu functiile rationale (deci
meromorfe n planul complex extins), neconstante, cu gradele numaratorului si
numitorului cel mult 1. Deci, transformarile omografice sunt exact bijectiile meromorfe C {} C {}.
86
Fiecare transformare omografica este functie olomorfa n C \ {d/c} (respectiv n C, daca c = 0), iar:
ad bc
f 0 (z) =
6= 0
(cz + d)2
In particular, transformarile omografice pastreaza unghiurile, n afara polului.
Propozitie.
Multimea transformarilor omografice formeaza grup fata de compunerea functiilor.
Demonstratie. Se verifica prin calcul direct ca, prin compunerea a doua transformari omografice se obtine tot o transformare omografica. Apoi, inversa unei
transformari omografice este tot o transformare omografica:
dw + b
az + b
z =
w=
cz + d
cw a
Propozitie.
Fiecare transformare omografica apare ca o compunere de urmatoarele tipuri: (i)
z 7 z + a (translatie); (ii) z 7 a.z (a 6= 0, rotatie n jurul originii, de unghi
arg a si omotetie de centru 0 si de raport |a|); (iii) z 7 z 1 (inversiune de pol 0 si
de putere 1, urmata de simetrie fata de axa Ox).
Demonstratie. Rezulta din scrierea (pentru c 6= 0):
bc ad
a
bc ad
az + b
1
7
7 +
=
z 7 c.z 7 c.z + d 7
c.z + d
c(c.z + d)
c c(c.z + d)
cz + d
Propozitie.
Fiind date doua triplete (z1 , z2 , z3 ), (w1 , w2 , w3 ) din C{}, formate din puncte
distincte doua cate doua, exista si este unica o transformare omografica f , astfel
ncat f (zk ) = wk , k = 1, 2, 3.
Demonstratie. Cazul (w1 , w2 , w3 ) = (0, 1, ) este rezolvat de:
z z1 z2 z1
f (z) =
:
z z3 z2 z3
(daca unul din zk este , expresia devine mai simpla; se propune ca exercitiu
scrierea explicita a celor trei rapoarte corespunzatoare). Cazul general este rezolvat de f (z) = w, unde:
z z1 z2 z1
w w1 w2 w1
:
=
:
w w3 w2 w3
z z3 z2 z3
Unicitatea rezulta din:
OMOGRAFICE.
5.4. TRANSFORMARI
87
Lema.
Fiecare transformare omografica, diferita de identitate, are cel mult doua puncte
fixe.
az + b
Demonstratie.
= z conduce la ecuatia: c.z 2 + (d a).z b = 0. Aceascz + d
ta ecuatie are mai mult de doua radacini daca si numai daca : c = da = b = 0,
ceea ce corspunde exact transformarii identice.
Definitie.
Facem conventia sa numim cercuri n sens larg cercurile si dreptele. Se verifica
fara dificultate ca:
{z C| A.z.z + B.z + B.z + C = 0}
unde: A, C R, B C, A.C < |B|2 reprezinta un cerc n sens larg, si reciproc.
Mai precis, daca A = 0, atunci este vorba despre o dreapta, iar daca A 6= 0, atunci
este un cerc.
Propozitie.
Orice transformare omografica duce fiecare cerc n sens larg tot ntr-un cerc n
sens larg.
Demonstratie. Translatiile, omotetiile si rotatiile transforma orice cerc (respectiv
dreapta) tot ntr-un cerc (respectiv dreapta). Ramane sa consideram cazul inversiunii. Prin inversiune, cercul n sens larg de ecuatie A.z.z +B.z +B.z +C = 0 este
transformat tot ntr-un cerc n sens larg, de ecuatie: A + B.z + B.z + C.z.z = 0.
Observatii.
(i) Desigur, este posibil sa se verifice prin calcul toate afirmatiile, nlocuind forma
generala a unei transformari omografice.
(ii)Deoarece C = 0 daca si numai daca cercul n sens larg trece prin 0,
urmeaza ca transformarile omografice aplica: cercurile n sens larg care trec prin
d
pol (z = ) n drepte, iar celelalte cercuri n sens larg n cercuri. Mai mult, fie
c
un cerc n sens larg. C {} \ are doua componente conexe (doua semiplane, daca este dreapta, un disc si exteriorul discului daca este cerc). Notand
D1 , D2 cele doua componente conexe, pentru fiecare transformare omografica f ,
multimile f (D1 ) si f (D2 ) sunt deschise, conexe, disjuncte si:
C {} = f () f (D1 ) f (D2 )
88
datorita faptului ca f este bicontinua. Deducem ca orice transformare omografica

aplica componentele conexe ale complementarei n C {} a oricarui cerc n
sens larg, pe componentele conexe ale complementarei cercului imagine. Explicit,
fiecare transformare omografica aplica: semi-plane, discuri, complementare de
discuri nchise n C {} pe multimi de aceeasi forma.
In adevar, f () fiind tot un cerc n sens larg, putem scrie:
C {} = f () D10 D20
cu D10 si D20 deschise, conexe, si disjuncte. Rezulta f (D1 ) f (D2 ) = D10 D20 .
Scriind, de exemplu f (D1 ) = (f (D1 ) D10 ) (f (D1 ) D20 ), urmeaza ca una
din mutimi, sa zicem f (D1 ) D20 , este vida, de unde f (D1 ) D10 . Acelasi
rationament pentru f (D2 ) exclude posibilitatea f (D2 ) D10 , de unde f (D1 ) =
D10 si f (D2 ) = D20 datorita simetriei.
Propozitie.
Fiind date doua cercuri n sens larg, exista transformari omografice care sa duca
unul din cercuri n sens larg n celalalt.
Demonstratie. Fixand cate trei puncte distincte pe fiecare din cele doua cercuri
n sens larg (unul poate fi , daca este vorba de o dreapta), transformarea omografica care duce unul din triplete n celalalt, convine (cercurile fiind determinate
prin trei puncte).
5.5
Teorema reziduurilor.
Definitie.
Fie z0 un punct singular izolat pentru functia f , iar:
f (z) =
+
X
an .(z z0 )n , 0 < |z z0 | < R
n=
dezvoltarea Laurent a functiei f n jurul punctului z0 . Se numeste reziduul functiei

f n punctul z0 si se noteaza Rez (f, z0 ), coeficientul a1 din dezvoltarea Laurent
considerata.
Importanta coeficientului a1 se poate observa din urmatorul calcul. Fie f o
functie olomorfa ntr-o coroana circulara R1 < |z| < R2 , iar cercul de centru 0
si de raza r (R1 , R2 ). Atunci:
Z
f (z)dz =
+
X
n=
an z
dz =
+
X
n=
an
z n dz = 2i.a1
89
5.5. TEOREMA REZIDUURILOR.
datorita convergentei uniforme pe compacte a seriei Laurent si a faptului ca, penz n+1
).
tru orice n 6= 1, z n admite primitive n C \ {0}, (de exemplu
n+1
In cazul polilor, exista posibilitatea de a calcula reziduul, fara a efectua dezvoltarea Laurent:
Propozitie. Daca z0 este pol de ordin n pentru functia f , atunci:
Rez (f, z0 ) =
1
dn1
lim n1 [(z z0 )n .f (z)]
(n 1)! zz0 dz
particular, daca z0 este pol simplu (de ordin 1), atunci:

In
Rez (f, z0 ) = lim (z z0 ).f (z)
zz0
Demonstratie. Din definitia faptului ca z0 este pol de ordin n pentru f , urmeaza

ca:
(z z0 )n .f (z) = an + . . . + a1 (z z0 )n1 + . . . , 0 < |z z0 | < R
Formula propusa rezulta din expresia coeficientilor dezvoltarii n serie de puteri.
Corolar.
Fie g, h functii olomorfe n D; z0 D astfel ncat g(z0 ) 6= 0, h(z0 ) = 0 iar
g(z)
h0 (z0 ) 6= 0. Atunci functia f definita prin f (z) =
are n z0 pol de ordin 1, iar
h(z)
g(z0 )
Rez (f, z0 ) = 0
.
h (z0 )
Demonstratia este propusa ca exercitiu.
5.5.1
Teorema reziduurilor.
Fie: D C deschis; A D o multime fara puncte de acumulare n D; o curba

nchisa, omotopa cu un punct n D, astfel ncat D \ A; f : D \ A C o
functie olomorfa.
Atunci: multimea {a A| I(, a) 6= 0} este finita si:
Z
f (z)dz = 2i
X
aA
I(, a).Rez (f, a)
90
Demonstratie. Fie F : I I D aplicatia continua, care realizeaza omotopia

dintre curba si un punct. Multimea F (I I) este compacta, deci A F (I I)
este multime finita. Pentru fiecare a A \ F (I I), rezulta ca este omotopa cu
un punct n C \ {a}. Deci I(, a) = 0. Sa notam mai departe: A F (I I) =
{a1 , a2 , . . . , an }. Fie fk partea principala a functiei f n punctul ak . Fiecare fk este
functie olomorfa n C \ {ak }. Deducem ca functia: f
n
X
fk este olomorfa ntr-
k=1
o vecinatate deschisa a multimii F (I I). Teorema fundamentala a lui Cauchy

arata acum ca:
Z
n Z
f (z)dz =
k=1
fk (z)dz
deoarece este omotopa cu un punct n fiecare vecinatate a multimii F (I I).

Insa:
Z
fk (z)dz =
+
X
bkm .(z
ak )
dz =
+
X
m=1
m=1
bkm
(z ak )m dz =
= bk1 .2i.I(, ak ) = 2i.I(, ak ).Rez (f, ak )
Observatie.
Daca este presupusa, n plus, curba simpla (Jordan), atunci formula din teorema
reziduurilor devine:
Z
X
f (z)dz = 2i.
Rez (f, a)
suma fiind extinsa la toate punctele a A, situate n componenta conexa marginita

a multimii C \ (interiorul curbei , cf. III.2.14.).
5.6
Aplicatii ale teoremei reziduurilor.
Teorema reziduurilor permite, printre altele, calculul unor clase de integrale reale
si sumarea unor serii numerice reale.
Exemplu.
Fie R o functie rationala, de doua variabile, care nu are poli pe cercul unitate
x2 + y 2 = 1. Integrala Riemann:
Z
0
R(cos x, sin x)dx
91
5.6. APLICATII ALE TEOREMEI REZIDUURILOR.
exista. Folosind parametrizarea: z = cos x + i. sin x, x [0, 2], se constata ca

integrala considerata este egala cu:

|z|=1
1
1 1
1
dz
(z + ), (z ) .
2
z 2i
z
iz

pentru calculul careia se poate folosi teorema reziduurilor.

Sa calculam, ca aplicatie, integrala:
I=
dx
, (m > 1)
m cos x
Cu cele de mai sus:

I=
dz
Z
|z|=1
1
1
m (z + ) .iz
2
z

= 2i
Z
|z|=1
dz
z 2 2mz + 1
Aplicand teorema reziduurilor, urmeaza:

I = 4Rez (
= 4
z2
2(m
1
, m m2 1) =
2mz + 1
1
2
= 2
2
m 1) 2m
m 1
Exemplu.
P (x)
o functie rationala (deci P, Q R[X], (P, Q) = 1). PreQ(x)
supunem
ca Q(x) 6= 0, x R. Conditia necesara si suficienta ca integrala
Z
Fie R(x) =
+
R(x)dx sa fie convergenta este ca gr P + 2 gr Q. Vom calcula aceasta
integrala dupa cum urmeaza.

Fie curba (cf. fig. 12) formata din intervalul [A, A], reunit cu semicercul
centrat n 0, de raza A, situat n semi-planul superior. Vom presupune A suficient
de mare, astfel ncat toti polii functiei R sa se afle n interiorul curbei . Pe baza
teoremei reziduurilor, putem scrie:
Z
R(z)dz =
R(x)dx +
Z
|z|=A
Im z>0
R(z)dz = 2i
X
Q(a)=0
Im a>0
Rez (R, a)
92

Insa:
|z|=A
Im z>0
Fig. 13.

C

R(z)dz A 2 0 cand A +

A

ceea ce arata ca:

Z
R(x)dx = 2i
Rez (R, a)
Q(a)=0
Im a>0
Ca exemplu:
Z
dx
= 2i Rez
x4 + 1

= 2i
1
, ei/4 + Rez
4
z +1

1
4e3i/4
4e9i/4
1
, e3i/4
4
z +1

2
=
2
Cu aceeasi metoda, se pot calcula integralele de forma:

Z
R(x). sin x.dx respectiv
R(x). cos x.dx
Aceste integrale raman nsa simplu convergente daca se presupune doar ca

gr P + 1 gr Q. Pentru a aplica teorema reziduurilor n aceasta situatie, este
necesara:
93
5.6.1
Lema lui Jordan.
Daca R este functie definita si continua ntr-o multime de forma {z C|Im z

0, |z| A }, olomorfa n {z C|Im z > 0, |z| > A }, cu proprietatea ca exista
M astfel ncat |z.R(z)| M , atunci:
Z
lim
|z|=A
A+
eiz R(z)dz = 0
Im z0
Demonstratie.

Z

Z
Z

iAeit
it
it
iz

eA sin t dt
R(Ae )iAe dt M
e R(z)dz = e

0
0

|z|=A
Im z0
Insa:
Z
eA sin t dt = 2
/2
eA sin t dt 2
/2
e At dt
2 A+
0
A
0
sin t
2
(unde s-a folosit faptul ca:

, t (0, ]).
t
2
In particular, R poate fi o functie rationala, cu gr Q gr P + 1 sau de forma
z , cu 1.
Z +
sin x
Exemplificam cu calculul integralei
dx. Datorita prezentei unui pol
x
eiz
n 0 (pentru functia
), vom folosi curba din fig. 13. Se obtine:
z
2
0=
e At dt =
Z
Z
cos x + i. sin x
eiz
eiz
dz =
dx
dz+
z
x
A
C z
Z
cos x + i. sin x
eiz
dx +
dz
x
CA z
(unde CA desemneaza semi-cercul de centru 0 si de raza A, situat n semiplanul

Im z 0). Pe baza lemei lui Jordan:
lim
A+ CA
eiz
dz = 0
z
94
eiz
1
Deoarece exista f : C C olomorfa, astfel ncat
= + f (z), deducem ca:
z
z
lim
0 C
Z
eiz
1
dz = lim
( + f (z))dz = i
0 C z
z
Deoarece functia ln |z| + i. arg1 z, cu arg1 z (/2, 3/2) este o primitiva

1
pentru ntr-un domeniu care contine C , deducem:
z
Z
C
dz
= ln | | + i. arg1 () ln || i. arg1 = i.
z
Se obtine asadar:
Z
0 = lim
Z +
Z +
cos x
sin x
cos x
dx +
dx + i.
dx i
x
x
x
>0
si deci:
sin x
dx = .
x
Exemplu.
In cele ce urmeaza, vom folosi o determinare diferita pentru argument, deci si pentru functia logaritm si functia putere; si anume, vom conveni ca arg0 z [0, 2).
Aceasta functie este continua n C, mai putin [0, +). Urmeaza ca determinarea
functiei logaritm, definita prin: ln0 z = ln |z| + i. arg0 z este olomorfa n C,
mai putin [0, +). Acelasi rezultat este valabil si pentru functia putere. Fie
P (x)
o functie rationala, cu Q(x) 6= 0, x [0, +) si gr P + 2
R(x) =
Q(x)
gr Q.
Integrand pe curba din fig. 14 functia R(z). ln0 (z), obtinem, pe de o parte,
pe baza teoremei reziduurilor:
Z
R(z) ln0 zdz = 2i.
Rez (R(z). ln0 z, a)
Q(a)=0
Pe de alta parte:
Z
R(z) ln0 zdz =
Z
|z|=A
Z
|z|=
R(z). ln0 z.dz
R(z). ln0 z.dz +
R(x).(ln x + 2i).dx
R(x). ln x.dx
95

de unde:
caci:
R(x)dx =
Q(a)=0

Z

M
A+

R(z).
ln

0
0 z.dz 2A 2 (ln A + 2)

|z|=A
A

Z

0

R(z).
ln

0 z.dz 2.M ( ln + 2) 0

|z|=
Ca exemplu, sa calculam:
Z
dx
1
1
1
=
+
+
1 + x3
3e2i/3 3.(1)2 3e10i/3
2 3
=
9
Integrand pe aceeasi curba functia R(z). ln20 z, se deduce:

Z
0
X
1
R(x). ln x.dx = Re
2
Q(a)=0
daca R se presupune cu coeficienti reali.

Integrand pe aceeasi curba functia
R(z)
(pentru (0, 1) ), se obtine:
z
96
X
R(z)
R(z)
dz
=
2i
Rez ( , a)
z
z
Q(a)=0
Pe de alta parte:
Z
Z
Z A
Z
Z A
R(x)
R(x)
R(z)
R(z)
R(z)
dz
=
dz
dx
dz
+
dx
z
x
e2i .x
|z|=A z
|z|= z
Deoarece au loc majorarile:

Z

R(z)
M 1

dz 2A. . 0 cand A +

|z|=A z
A A

Z

R(z)
1

dz 2 sup |R(z)|. 0 cand 0

|z|= z
|z|=
deducem ca:
Z
0
R(z)
R(x)
2i.e2i X
Rez
(
dx
=
, a)
x
e2i 1 Q(a)=0
z
Ca exemplu, sa calculam:
Z
2i.e2i
1
dx
=
Rez (
, 1) =
2i
x (1 + x)
e
1
z (1 + z)
sin
Exemplu.
Folosind teorema reziduurilor, se pot calcula si sumele unor serii numerice reale.
Fie f : C\{z1 , . . . , zm } C o functie olomorfa, avand proprietatea: lim z.f (z) = 0.
z
Pentru fiecare n 1, fie n patratul de varfuri: (n + 12 ) i.(n + 12 ) (cf. fig. 15.)
Pentru n suficient de mare, se poate scrie:
n
m
X
X
cos z
cos z
f (z)
dz = 2i
, zk )
f (k) +
Rez (f (z)
sin z
sin z
n
k=n
k=1
k6=zp
97

deoarece functia f (z)
cos z
are n fiecare k Z, k 6= zp un pol de ordin 1 cu
sin z
reziduul egal cu f (k).

Pe de alta parte au loc majorarile:

cos z 2

=1+

sin z
deci, pentru x = (N +
1
)
2
4e2y cos 2x
1 + e4y 2e2y sin 2x

cos z

1, iar pentru y = (N + 1 ):
avem

2
sin z

cos z 2

1+

sin z
4e2y
e4y + 1 2e2y
Pentru
N

+, fractia tinde la 0, deci pentru N suficient de mare avem
cos z
2 (de exemplu). Se obtine astfel:

sin z
. cos z
1
n+
f (z)
dz 8(n + ).2 sup |f (z)| C. sup |z.f (z)| 0
sin z
2
zn
zn
n
de unde se deduce ca:

+
X
n=
n6=zp
f (n) =
m
X
k=1
Rez (f (z)
. cos z
, zk )
sin z
98
Subliniem ca aici se defineste:

+
X
f (n) = lim
n
X
n+
n=
k=n
n6=zp
k6=zp
f (k)
Ca exemplu, vom studia:
Numerele lui Bernoulli.

1
Vom aplica cele de mai sus functiei f (z) = 2n (cu n 1). Plecam de la functia
z
u
, care are n 0 o singularitate aparenta. Exista deci dezvoltarea:
eu 1
X
u
am .um , |u| < 2
=
u
e 1 m=0
deci:
um
1=
m=0 (m + 1)!
am u
m=0
de unde: a0 = 1, a1 = 12 si
a1
a0
am am1
+
+ ... +
+
= 0, m 1
1!
2!
m! (m + 1)!
Deoarece
cos z
2i
= i + 2i.z
sin z
e
1
cele de mai sus arata ca:
cos z
1 X
= +
am .(2i)m .z m1 , |z| < 1
sin z
z m=2
Datorita imparitatii: a2k+1 = 0, k 1. Sa notam:

Bm = (1)m1 (2m)!a2m , m 1
1
Bm se numesc numerele lui Bernoulli si verifica deci B1 =
si relatia de
6
recurenta :
1
3
5
2m1
C2m+1
Bm = C2m+1
Bm1 C2m+1
Bm2 + . . . + (1)m1 C2m+1
B1 +
99
5.7. EXERCITII.
+(1)m1
2m + 1
+ (1)m , m 1
2
In particular, numerele lui Bernoulli sunt numere rationale. Cu aceste notatii,

deducem:

Rez
cos z
22n . 2n
2n
,
0
=
(2i)
.a
=
Bn
2n
z 2n . sin z
(2n)!
si deci:
X
1
k=1
k 2n
22n1 2n
Bn
(2n)!
Astfel, fiecare Bn rezulta numar pozitiv.
5.7
Exercitii.
1) Fie f o functie olomorfa n coroana circulara 0 R1 < |z| < R2 +.

Aratati ca exista si sunt unic determinate functiile olomorfe f1 n |z| < R2 si f2 n
R1 < |z|, astfel ncat f = f1 + f2 si z
lim f2 (z) = 0.
2) Dati un exemplu de functie, care sa aiba un punct singular esential, iar o
infinitate de coeficienti de la partea principala a dezvoltarii Laurent sa fie nuli.
1
3) Verificati ca functia e z ia orice valoare diferita de 0, n orice vecinatate a

originii.
4) Aratati ca z0 este singularitate aparenta pentru f daca si numai daca oricare
din urmatoarele doua proprietati este ndeplinita :
(i) g : D C olomorfa astfel ncat g = f pe D \ {z0 }.
(ii) f este marginita ntr-o vecinatate a punctului z0 .
5) Exprimati cu ajutorul numerelor lui Bernoulli, coeficientii dezvoltarii n
serie de puteri a functiei tangenta, n jurul originii.
6) Fie z0 un punct singular izolat pentru f . Atunci reziduul functiei f n z0
A
este unicul numar A C cu proprietatea ca: f (z)
admite primitive ntr-o
z z0
multime de forma 0 < |z z0 | < R.
ez
7) Sa se exprime Rez (sin , 0) sub forma unei serii numerice.
z
!
1
8) Calculati Rez
, i (n 1).
(z 2 + 1)n
9) Calculati: Rez (z n3 cotg n z, 0).
100

!
10) Calculati: Rez
sin 3z 3. sin z
,0 .
sin z.(sin z z)
La fiecare din integralele urmatoare, este necesar sa se verifice faptul ca

sunt convergente.
11) Integrand functia
e3iz 3eiz + 2
z3
pe curba din fig. 13., sa se arate ca:
Z
sin3 x
3
dx =
3
x
8
1
. Integrand, pe rand, functiile f si z 7 z.f (z) pe
1 + z2 + z4
curba din fig. 16, sa se determine:
12) Fie f (z) =

Z
Fig. 17.
Z +
Z +
dx
dx
x(x4 + 1)
;
;
dx
x4 + x2 + 1
x8 + x4 + 1
x4 x2 + 1
0
eaz
, a (0, 1)
1 + ez
pe curba din fig. 17., sa se arate ca:
Z
eax
dx =
x
1+e
sin a
101
5.7. EXERCITII.
z
, a>0
a eiz
pe curba din fig. 18., determinati:
Z
0
x sin x
dx
1 2a. cos x + a2
Ce se poate spune daca a 0?
Fig. 19.

(z 2
1
+ a2 ) ln z
(determinarea principala pentru logaritm si a > 0) pe curba din fig. 20., deduceti
valoarea integralei:
Z
dx
2
2
0
(x + a )(ln2 x + 2 )
eaz
(ez + 1)(ez + 2)
(a (0, 2)) pe curba din fig. 17., deduceti valoarea integralei:

Z
eax
dx
(ex + 1)(ex + 2)
102

17) Integrand functia:
1 eiz
z 2 (z 2 + 1)
pe curba din fig. 13., deduceti valoarea integralei:
1 cos x
dx
x2 (x2 + 1)
18) Evaluand integrala:

Z
|z|=1
(1 + z)2n
dz
z n+1
n
n doua moduri, deduceti: C2n
4n .

zn
1
, n2
+1
pe curba din fig. 19. deduceti:

Z
0
dx
+1
n sin
n
xn
103
5.7. EXERCITII.
(z n (1)n )(z 1)
, n1
z2 + z
pe cercul unitate |z| = 1, sa se deduca valoarea integralei:
2
sin nx.tg
x
.dx
2

e2aiz e2biz
, a > 0, b > 0
z2
pe curba din fig. 13., deduceti valoarea integralei (Froullani):
Z
0
cos 2ax cos 2bx

dx
x2
22) Fie D C deschis, z0 D, f : D \ {z0 } C olomorfa. Daca z0 este

1
singularitate esentiala pentru f , atunci: fie z0 este singularitate esentiala pentru ;
f
fie exista un sir (zn )n din D, cu zn z0 , zn 6= z0 , astfel ncat fiecare zn sa fie pol
1
pentru . Dati cate un exemplu pentru fiecare situatie.
f
23) O transformare omografica pastreaza centrul unui cerc daca si numai daca
este de forma az + b.
24) Fie D1 , D2 doua discuri (n sens larg) si z1 D1 , z2 D2 . Aratati ca
exista o transformare omografica, care aplica D1 pe D2 si z1 n z2 .
25) Notam D = {z C| Re z > 0}. Aratati ca orice functie olomorfa
f : C D este constanta.
26) Demonstrati ca grupul transformarilor omografice este izomorf cu grupul
cat: GL(2, C)/(I), unde GL(2, C) desemneaza grupul multiplicativ al matricilor patrate, inversabile, de ordin 2, cu elemente din C.
1
27) Determinati subgrupul generat de transformarile omografice f1 (z) = si
z
f2 (z) = 1 z.
28) Fie f, g transformari omografice. Daca f +g este transformare omografica,
atunci f si g au acelasi pol. Reciproc, daca f si g au acelasi pol, atunci f + g este
transformare omografica sau este constanta.
104
29) Fie D C deschis, nevid; f : D C o functie olomorfa, cu proprietatea

ca z D : f 0 (z) 6= 0 si verifica relatia:
f 000 (z) 3 f 00 (z)
f 0 (z)
2 f 0 (z)
"
#2
= 0, z D
Aratati ca f este o transformare omografica.

30) Fie f o transformare omografica. Aratati ca, daca f admite n C doua
puncte fixe distincte (notate z1 , z2 ), atunci exista C, 6= 0 astfel ncat :
f (z) z1
z z1
=
f (z) z2
z z2
Daca f admite n C puncte fixe confundate (notate z0 ), atunci exista C
astfel ncat
1
1
=
+
f (z) z0
z z0
Formulati si demonstrati rezultatele corespunzatoare pentru restul cazurilor.
Utilizand acest rezultat, aratati ca, daca f admite n C doua puncte fixe distincte, atunci sirul (zn )n , definit prin recurenta astfel: z0 C, zn+1 = f (zn ) are
ad bc
(1/4, +].
limita, n afara cazului n care
(a + d)2
31) Sa se arate ca:
x
1
2n+1
X
(z + )
1
1 Z
x
z dz =
e2
2i |z|=1
n!(n + 1)!
n=0 2
32) Fie D C deschis conex, f, g : D C functii olomorfe. Aratati ca,
daca |f (z)| |g(z)|, z D, atunci exista o functie olomorfa h : D C,
astfel ncat |h(z)| 1, z D si f (z) = h(z).g(z), z D.
33) Determinati coroanele circulare n care converg urmatoarele serii Laurent:
+
X
zn
n
n= 3 + 1
+
X
2n z n
n=
+
X
n=
2|n| z n
105
5.7. EXERCITII.
+
X
2n z n
n=
34) Sa se arate ca functia:

1
1
2z
+ 2
sin z z z 2
are doar singularitati aparente n discul |z| < 2.
Deduceti coeficientii an , pentru n 0, ai dezvoltarii Laurent n coroana circulara < |z| < 2:
+
X
1
=
an z n
sin z n=
35) Fie f : C C o functie olomorfa, avand proprietatea ca exista M > 0,
m N, R > 0 astfel ncat
|f (z)| M |z|m , |z| R
Aratati ca f este functie polinom, de grad cel putin m.
36) Aratati ca, daca f are singularitate esentiala n z0 , iar g are singularitate
aparenta sau pol n z0 , atunci f.g are singularitate esentiala n z0 .
37) Fie f o transformare omografica, diferita de identitatea I. Aratati ca:
a)f 2 = I daca si numai daca a + d = 0.
ad bc
= 1.
b)f 3 = I daca si numai daca
(a + d)2
38) Fie f : D \ {z0 } C olomorfa, avand pol n z0 . Aratati ca f (D \ {z0 })
este o vecinatate deschisa pentru .
eaz
39) Integrand functia z
, (a (0, 2)) pe curba din fig. 17., aflati valoa(e + 1)2
Z
eax dx
rea:
.
(ex + 1)2
1
n serie Laurent n coroana circulara:
40) Sa se dezvolte functia
ln(1 + z)
0 < |z| < 1, determinand primii trei coeficienti si o relatie de recurenta .
1
41) Sa se dezvolte functia e 1 z n serie Laurent n multimea |z| > 1.
42) Folosind notatiile si ipotezele din 6.5., dar integrand functia f (z)
,
sin z
determinati suma seriei:
+
X
n=
n6=zp
(1)n f (n).
106
43) Explicati de ce nu contrazice urmatorul calcul:

0=
1
1
1
+
=
z1 1z
z
1
1
1
z
X
X
X
1
1
n
=
+
z
=
zn
1 z n=1 z n+1 n=0
n=
unicitatea coeficientilor dezvoltarii Laurent.

44) Fie f : C C o functie olomorfa, neconstanta. Atunci f (C) este dens
n C.
ln z
45) Integrand functia 2
(determinarea principala), pe conturul din fig.
z 1
28 .,deduceti:
Z
ln x
2
dx
=
x2 1
4
0
46) Aratati ca nu exista f, g : C C functii olomorfe si neconstante, cu:
ef (z) + eg(z) = 1, z C
47) Aratati ca:
( 2 2 )
sin z
,
0
=
, ( 6= 0)
z 3 sin z
6
!
Rez
48) Sa se precizeze natura punctelor singulare izolate (din planul complex

extins) pentru functia:
z3
2z
sin
2
z 1
z+1
49) Fie f o functie olomorfa ntro vecinatate a punctului
Aratati ca:
!
!
f (z) (2k + 1)
0 (2k + 1)
,
=f
Rez
cos2 z
2
2
(2k+1)
,
2
k Z.
50) Sa se calculeze, folosind teorema reziduurilor:

Z
ln |rei a|d
(unde 0 < r < |a|)

ln2 z
(determinarea principala), pe conturul din fig.14,
1 Z z 3
ln x
deduceti valoarea integralei
dx.
x3 + 1
0
107
5.7. EXERCITII.
ln(z + i)
(determinarea principala ), pe conturul din fig. 12
2+1
z
Z
ln(1 + x2 )
dx = ln 2.
deduceti:
1 + x2
0
eiz
53) Integrand
(a > 0), pe conturul din fig. 12 deduceti:
z ia
52) Integrand
a cos x + x sin x
dx = 2ea
x 2 + a2
z 3 ei.z
cu > 0, pe conturul din fig. 12., deduceti
(z 2 + 1)2
Z 3
x sin x
dx.
valoarea integralei:
(x2 + 1)2
1
pe patratul de varfuri n i.n, sa se deter55) Integrand functia: 3
z cos z
n
X (1)
mine:
.
3
n=0 (2n + 1)
56) Fie f o functie olomorfa n |z| < 2, cu exceptia unui pol simplu n z0 , cu
|z0 | = 1. Daca se noteaza
f (z) =
an z n , |z| < 1
n=0
sa se arate ca:
(i) sirul (an ) este marginit.
(ii) exista exact o valoare pentru z0 , pentru care sirul (an ) sa fie convergent.
57) Fie f : C C o functie olomorfa si injectiva. Aratati ca este si surjectiva.
1
58) Integrand functia f (z) := 2
(unde a C) pe conturul n din fig.
z a2
X
1
15., regasiti dezvoltarea functiei cotangenta n fractii simple si suma seriei
.
2
n=2 n 1
59) Demonstrati corolarul 5.3.
108
Capitolul 6
PRINCIPII FUNDAMENTALE
6.1
Principiul variatiei argumentului.
Fie D C deschis conex si f o functie meromorfa, neidentic nula n D. Reamintim ca s-a aratat (cor. IV.4.6. si t. V.2.5.) ca, pentru fiecare a D exista si este unic determinat numarul ntreg, ce va fi notat n continuare orda f ,
astfel ncat exista g functie olomorfa ntr-o vecinaX
tate a lui a, cu g(a) 6= 0 si
orda f
f (z) = (z a)
.g(z). Pentru K D compact,
orda f este corect definit,
aK
doar un numar finit

X de termeni din suma fiind nenuli. Daca f este olomorfa,
orda f zerouri n K.
spunem ca f are
aK
6.1.1
Teorema (principiul variatiei argumentului).
Fie D C deschis conex si f o functie meromorfa, neidentic nula n D. Fie

o curba nchisa, omotopa cu un punct n D, astfel ncat f nu are nici poli si nici
zerouri pe . Atunci:
X
1 Z f 0 (z)
dz =
I(, a).orda f
2i f (z)
aD
f0
are n a un
f
pol simplu, iar reziduul este egal cu orda f : formula propusa va rezulta astfel din
teorema reziduurilor. Insa, din relatia: f (z) = (z a)orda f .g(z) deducem:
Demonstratie. Este suficient sa aratam ca, daca orda f 6= 0, atunci
f 0 (z)
orda f
g 0 (z)
=
+
f (z)
za
g(z)
109
110
Functia
CAPITOLUL 6. PRINCIPII FUNDAMENTALE

g0
fiind olomorfa ntr-o vecinatate a lui a, afirmatia este dovedita.
g
Observatie.
1 Z f 0 (z)
dz reprezinta diferenta dintre
2i f (z)
numarul zerourilor si numarul polilor functiei f , situati n interiorul curbei ,
fiecare cu multiplicitatea respectiva.
Daca este o curba Jordan, atunci
Modalitatea practica de aplicare a principiului variatiei argumentului este data

de:
6.1.2
Teorema (Rouche).
Fie D C deschis, iar f, g functii olomorfe n D. Fie o curba nchisa, omotopa

cu un punct n D. Daca |f (z)| > |g(z)|, z , atunci:
X
I(, a).orda (f + g) =
I(, a).orda f
aD
aD\
Demonstratie. Functia F : [0, 1] Z

1 Z (f + t.g)0 (z)
F (t) =
dz
2i (f + t.g)(z)
este bine definita si ia numai valori ntregi. In plus, F este continua, deci este
constanta. In particular: F (0) = F (1), de unde rezulta, din principiul variatiei
argumentului, formula propusa.
Observatie.
In cazul curba Jordan, teorema lui Rouche afirma ca f si f + g au acelasi numar
de zerouri n interiorul curbei .
Exemplificam utilizarea teoremei lui Rouche, obtinand o formulare precizata
a teoremei fundamentale a algebrei. Daca P C[X], P = a0 + a1 .X + . . . +
an .X n , atunci toate radacinile polinomului P se afla n discul D(0, R), de ndata
ce: |an .z n | > |an1 .z n1
+
. . . + a0 |, |z| = R. Se poate alege, de exemplu:
ak
R > max(1, n. max ).
0kn1 an
6.2. PRINCIPIUL APLICATIEI DESCHISE.
111
Lema.
Fie D C deschis, (fn )n sir de functii olomorfe n D, uniform convergent pe
compacte din D la f , neidentic nula. Fie D0 un disc nchis, inclus n D. Daca f
nu se anuleaza pe cercul care margineste D0 , atunci exista n0 astfel ncat n n0 ,
f si fn au acelasi numar de zerouri n D0 .
Demonstratie. Sa notam cercul care margineste discul D0 . Exista n0 astfel
ncat fn (z) 6= 0, n n0 , z . Se poate aplica principiul variatiei argumentului, conform caruia numarul de zerouri al functiei fn n D0 este egal cu
1 Z f 0 (z)
1 Z fn0 (z)
dz. Acest sir de numere naturale converge la
dz. Deci
2i fn (z)
2i f (z)
sirul este n mod necesar constant, de la un rang ncolo.
Propozitie.
Fie D C deschis conex; fn : D C un sir de functii olomorfe, uniform
convergent pe compacte din D la f . Daca z D, n N : fn (z) 6= 0, atunci:
fie f 0 n D, fie f (z) 6= 0, z D.
Demonstratie. Presupunand prin reducere la absurd ca f 6 0, dar ca exista
z0 D astfel ncat f (z0 ) = 0, atunci s-ar putea gasi, din principiul prelungirii
analitice, un disc nchis D0 D, centrat n z0 , astfel ncat f (z) 6= 0, z
D0 \ {z0 }. Lema precedenta conduce acum la contradictie.
1.8. Teorema (Hurwitz). Fie D C deschis conex; fn : D C un sir de
functii olomorfe, uniform convergent pe compacte din D la f . Daca fiecare fn
este functie injectiva n D, atunci: fie f este constanta n D; fie f este injectiva n
D.
Demonstratie. Daca f n-ar fi injectiva n D, fie z1 6= z2 D cu f (z1 ) = f (z2 ) =
a. Daca presupunem ca f 6 a putem alege discuri disjuncte D1 , D2 centrate n z1 ,
respectiv z2 , astfel ncat , pentru n suficient de mare, fn sa ia valoarea a n cate
un punct din fiecare din cele doua discuri, n contradictie cu injectivitatea functiei
fn .
1
1.9. Exemplu. Sirul de functii olomorfe n C: ez este uniform convergent
n
pe compacte la 0, dar nici unul din termenii sirului nu ia valoarea 0.
6.2
Principiul aplicatiei deschise.
Propozitie.
Fie D C deschis conex, f : D C functie olomorfa, neconstanta. Pentru
112
fiecare z0 D exista: un numar natural p 1, o vecinatate deschisa U D

pentru z0 si o vecinatate deschisa V pentru f (z0 ), astfel ncat pentru fiecare w
V \ {f (z0 )}, multimea {z U | f (z) = w} are exact p elemente.
Demonstratie. Pe baza principiului prelungirii analitice, exista un disc D0 , centrat n z0 , astfel ncat D0 D iar z D0 , z 6= z0 = f (z) 6= f (z0 ) si f 0 (z) 6= 0.
Mai departe, putem alege V drept componenta conexa a multimii C \ f (D0 ),
care contine pe f (z0 ). Pentru fiecare w V , integrala:
1 Z
f 0 (z)
dz
2i D0 f (z) w
exista si reprezinta numarul de elemente din multimea: {z D0 | f (z) = w}.
Considerata ca functie de w V , este continua, cu valori ntregi, deci constanta.
Urmeaza ca U = D0 si p = ordz0 (f f (z0 )) reprezinta alegerea convenabila.
Corolar.
Fie D C deschis conex, z0 D iar f : D C functie olomorfa. Atunci
f 0 (z0 ) 6= 0 daca si numai daca f este injectiva ntro vecinatate a punctului z0 .
Observatii.
(i) Propozitia afirma ca orice functie olomorfa, neconstanta, actioneaza local p la
1.
(ii) Cu notatiile folosite, rezulta ca exista o functie olomorfa g ntr-o vecinatate
a lui z0 , astfel ncat : g(z0 ) 6= 0 si f (z) = f (z0 ) + (z z0 )p .g(z). Intr-o vecinatate
deschisa a lui z0 exista deci o functie olomorfa h, astfel ncat h(z) = g 1/p (z).
Notand (z) = (z z0 ).h(z), avem: f (z) f (z0 ) = p (z). In plus, este functie
olomorfa ntr-o vecinatate a lui z0 , iar 0 (z0 ) = h(z0 ) 6= 0. Prin urmare, f apare
local drept compunerea dintre o functie olomorfa, cu derivata nenula si functia
putere u 7 up (cf. si II.2.5.).
Teorema (principiul aplicatiei deschise).

Fie D C deschis conex iar f : D C o functie olomorfa, neconstanta . Atunci
f este aplicatie deschisa (adica: U D deschis, f (U ) este multime deschisa n
C).
Demonstratie. Din propozitia precedenta, deducem ca, pentru fiecare z0 D si
fiecare disc suficient de mic D0 D, centrat n z0 , f (D0 ) este vecinatate pentru
f (z0 ). Fie acum U D o multime deschisa, nevida. Pentru fiecare z0 U , fie
6.3. PRINCIPIUL MAXIMULUI MODULULUI.
113
Dz0 un disc centrat n z0 , astfel ncat Dz0 U si f (Dz0 ) sa fie vecinatate pentru
f (z0 ). Deducem ca:
[
f (U ) =
f (Dz0 )
z0 U
este vecinatate pentru fiecare din punctele sale, deci este multime deschisa.
Propozitie.
Fie D C deschis, f : D C o functie olomorfa, z0 D astfel ncat
f 0 (z0 ) 6= 0. Atunci exista: U vecinatate deschisa pentru z0 , V vecinatate deschisa
pentru f (z0 ), astfel ncat f : U V este bijectie, cu inversa olomorfa.
Demonstratie. Utilizand notatiile din propozitia 1, f 0 (z0 ) 6= 0 arata ca p = 1.
Alegand acum U = D0 f 1 (V ), rezulta ca f : U V este bijectie. Din
principiul aplicatiei deschise, deducem ca f 1 : V U este functie continua.
Deoarece f 0 (z) 6= 0, z U , urmeaza ca f 1 este olomorfa n V .
Propozitie.
Fie D C deschis, iar f : D C functie olomorfa si injectiva . Atunci
f : D f (D) este bijectie, cu inversa olomorfa.
Demonstratie. Ca mai sus, f (D) este multime deschisa, iar f 1 rezulta functie
continua pe f (D), din principiul aplicatiei deschise. Deoarece f 0 (z) 6= 0, z
D, concluzia rezulta.
Observatie.
A se compara cu propozitia II.1.4.(iii).
O functie olomorfa si injectiva se numeste univalenta.
6.3
Principiul maximului modulului.
Teorema (principiul maximului modulului forma tare).

Fie D C deschis conex si f : D C o functie olomorfa. Daca exista z0 D
astfel ncat |f (z0 )| |f (z)|, z D, atunci f este constanta.
Demonstratie. Presupunand, prin reducere la absurd, ca f n-ar fi constanta, f (D)
rezulta vecinatate deschisa pentru f (z0 ). Cazul f (z0 ) = 0 fiind banal, presupunem
ca f (z0 ) 6= 0. Exista deci r > 0 astfel ncat D(f (z0 ), r) f (D). Deoarece

r

)f
(z
)
f
(z
)
(1 +
0
0 < r

2|f (z0 )|
114
urmeaza ca exista z D pentru care f (z) = (1 +

|f (z)| = (1 +
r
)f (z0 ), deci
2|f (z0 )|
r
)|f (z0 )| > |f (z0 )|
2|f (z0 )|
contradictie.
3.2. Corolar (forma slaba). Fie D C multime deschisa si marginita, iar
f : D C o functie continua, olomorfa n D. Atunci:
max |f (z)| = max |f (z)|
zD
zD
Demonstratie. Multimea D fiind compacta, exista z0 D astfel ncat max |f (z)| =

zD
|f (z0 )|. Daca z0 D, din teorema precedenta urmeaza ca f este constanta (cel
putin pe o componenta conexa a multimii D ), deci ia aceeasi valoare si pe o
submultime nevida din frontiera lui D.
3.3. Teorema (principiul minimului modulului forma tare). Fie D C
deschis conex, f : D C functie olomorfa si z0 D astfel ncat |f (z0 )|
|f (z)|, z D. Atunci fie f (z0 ) = 0, fie f este constanta n D.
Demonstratie. Sa presupunem ca f (z0 ) 6= 0, deci se poate considera functia
1
g : D C, definita prin g(z) =
care este olomorfa n D. Aplicand
f (z)
principiul maximului modulului, deducem ca g, si deci f , este constanta n D.
3.4. Corolar (forma slaba). Fie D C deschis marginit, f : D C o
functie continua, olomorfa n D. Atunci: fie exista z0 D astfel ncat f (z0 ) = 0;
fie
min |f (z)| = min |f (z)|
zD
zD
Demonstratie. Sa presupunem ca f (z) 6= 0, z D. Daca exista z0 D astfel

ncat f (z0 ) = 0, rezultatul este demonstrat. Daca nu, f (z) 6= 0, z D. Din nou,
1
se considera functia g : D C, definita prin: g(z) =
; g este continua pe
f (z)
D, olomorfa pe D. Aplicand functiei g principiul maximului modulului forma
slaba, obtinem concluzia.
3.5. Principiul maximului modulului este echivalent cu principiul aplicatiei
deschise, n sensul ca poate fi demonstrat fara a folosi principiul aplicatiei deschise, iar din principiul maximului modulului se poate apoi deduce principiul
aplicatiei deschise.
115

Alta demonstratie pentru principiul maximului modulului. Fie
A = {z D| |f (z)| = |f (z0 )|}
A este evident multime nevida si nchisa n D. Din formula integrala a lui Cauchy
rezulta, pentru orice r > 0 suficient de mic:

Z
1

|f (z0 )| =

1 Z

f (z0 + r.e )dt
i.t
de unde:
Z
0
|f (z0 + r.ei.t )|dt |f (z0 )|

i
|f (z0 )| |f (z0 + r.ei.t )| dt = 0
Functia de sub integrala fiind pozitiva si continua, deducem ca |f (z0 + r.ei.t )| =

|f (z0 )|, t [0, 2], r > 0 suficient de mic. Rezulta ca multimea A este
deschisa. Deoarece multimea D este conexa, urmeaza ca A = D, adica functia f
este constanta n D.
Alta demonstratie pentru principiul aplicatiei deschise. Fixam z0 D si
alegem r > 0 astfel ncat : f (z) 6= f (z0 ), 0 < |z z0 | r. Notam
=
1
min |f (z) f (z0 )| > 0
2 |zz0 |=r
si aratam ca D(f (z0 ), ) f (D(z0 , r)). Fie w D(f (z0 ), ). Pentru |z z0 | = r

avem:
|f (z) w| |f (z) f (z0 )| |f (z0 ) w| > 2 =
n timp ce: |f (z0 )w| < . Urmeaza ca functia: z 7 f (z)w si atinge minimul
modulului n interiorul discului D(z0 , r). Deci exista z D(z0 , r) astfel ncat
f (z) w = 0.
Exercitii.
1) Dati o alta demonstratie pentru teorema lui Rouche folosind identitatea:
!0
g
1+
0
0
f
f
(f + g)
!
=
+
f +g
f
g
1+
f
!0
si observatia ca ipoteza asigura existenta unei primitive pentru

deschis ce contine .
g
1+
f
! , ntr-un
g
1+
f
116
2) Folosind teorema lui Rouche, determinati numarul de radacini ale ecuatiei:

z 6z + 3 = 0, situate n coroana circulara 1 < |z| < 2.
4
3) Folosind teorema lui Rouche, determinati numarul de radacini ale ecuatiei:

z + z 3 4z + 1 = 0, situate n coroana circulara 1 < |z| < 2.
4
4) Fie D C deschis, conex si marginit. Fie fn : D C un sir de functii

continue, olomorfe pe D. Daca sirul (fn |D )n este uniform convergent, atunci
(fn )n este uniform convergent pe D.
5) (i) Fie R > 0 si f : D(0, R) C o functie olomorfa. Definim
M : [0, R) R prin: M (r) = max |f (z)|, r [0, R)
|z|=r
Aratati ca functia M este crescatoare. Este strict crescatoare? Ramane rezultatul

valabil daca f se presupune definita si olomorfa ntr-o coroana circulara 0 R1 <
|z| < R2 +?
(ii) Fie P o functie polinom, de grad n. Aratati ca:
0 < r1 < r2 =
M (r2 )
M (r1 )
n
r1
r2n
In ce caz are loc egalitate?

6) Fie D C, z0 D si f : D \ {z0 } C o functie olomorfa, avand pol n
z0 . Sa se arate ca z0 este pol de ordin 1 pentru f daca si numai daca exista r > 0
astfel ncat f |D(z0 ,r)\{z0 } este injectiva.
7) Fie K C o multime nevida si compacta, cu proprietatea ca: pentru fiecare
functie f , olomorfa ntro vecinatate (deschisa) a lui K, exista un sir (Pn )n de
functii polinom, astfel ncat Pn f , uniform pe K. Aratati ca multimea C \ K
este conexa.
8) (i) Fie D C deschis conex. Daca f : D C este olomorfa si Re f si
atinge maximul (sau minimul) ntrun punct din D, atunci f este constanta n D.
(ii) Fie f : C C o functie olomorfa. Daca |z| = 1 = f (z) R, atunci f
este constanta.
9) Fie P un polinom, de grad n. Daca |z| 1 = |P (z)| 1, atunci
|P (z)| |z|n , |z| 1.
10) Fie D C deschis convex si f : D C olomorfa. Daca Re f 0 (z) 6=
0, z D, atunci f este injectiva n D.
Ca aplicatie, verificati ca functia f (z) = 2 ln(1 + z) z este injectiva n discul
unitate |z| < 1.
117
11) Fie D C deschis; z0 D; f : D C olomorfa. Aratati ca exista

z 6= z 0 D pentru care:
f (z) f (z 0 )
f 0 (z0 ) =
z z0
12) Fie f o functie definita si olomorfa pentru |z| > 1. Presupunem ca
exista lim f (z) C. Aratati ca functia M : (1, +) R, definita prin:
z
M (r) = sup |f (z)| este descrescatoare.
|z|=r
13) Notam P (z) = z 7 3z 6 + z 2 + 1. Pentru a, b C, aratati ca:

1 Z
(az + b)P 0 (z)
dz = 3a + 7b
2i |z|=4
P (z)
14) Sa se arate ca ecuatia z ez = 0 are exact o solutie n semiplanul
Re z > 0, unde > 1.
118
Capitolul 7
TRANSFORMARI
CONFORME
7.1
Lema lui Schwarz; aplicatii.
Reamintim ca sa notat:
= {z C| |z| < 1}
Teorema (lema lui Schwarz).

Fie f : C o functie olomorfa, cu proprietatile: f (0) = 0 si |f (z)| 1, z
. Atunci:
(i) |f (z)| |z|, z si |f 0 (0)| 1.
(ii) Daca exista z0 \ {0} astfel ncat |f (z0 )| = |z0 |; sau daca |f 0 (0)| = 1,
atunci exista t R astfel ncat f (z) = eit .z, z .
Demonstratie. (i) Functia g : C definita prin
g(z) =
f (z)
, z 6= 0
z
f 0 (0) , z = 0
are o singularitate aparenta n 0. Aplicand principiul maximului modulului n

fiecare disc D(0, r), pentru r < 1, obtinem ca:

f (z)
1

, |z| r

z
r
Fixand z si facand r 1, obtinem |f (z)| |z|, z . Inegalitatea

referitoare la derivata rezulta acum direct din definitie.
(ii) In ambele situatii se aplica principiul maximului modulului functiei g:
deoarece |g(z0 )| = 1, respectiv |g(0)| = 1, urmeaza ca g este constanta n , deci
concluzia.
119
120
CONFORME
CAPITOLUL 7. TRANSFORMARI
1.2. In continuare, ne propunem sa determinam, pentru cateva cazuri particulare pentru D C deschis conex, multimea:
A(D) = {f : D D| f olomorfa si bijectiva }
Din principiul aplicatiei deschise, fiecare f A(D) rezulta cu inversa de asemeni olomorfa, astfel ca A(D) are structura de grup fata de compunerea functiilor.
Functiile f A(D) vor fi numite automorfisme (analitice) ale domeniului D. In
plus, daca D0 C este deschis conex, iar f0 : D D0 este o functie olomorfa si
bijectiva (izomorfism analitic), atunci f 7 f0 f f01 reprezinta un izomorfism
ntre grupurile A(D) si A(D0 ).
1.3. Teorema. f A() a si t R astfel ncat z :
za
f (z) = eit
1 a.z
za
Demonstratie. Daca f (z) = eit
, atunci f este o transformare omografica,
1 a.z
cu |f (z)| = 1, |z| = 1 si f (a) = 0. Rezulta ca f aplica bijectiv pe ; deci
f A().
Reciproc, fie f A(). f fiind bijectiva, exista a astfel ncat f (a) = 0.
za
, din discutia precedenta deducem ca g A(). Fie
Notand g(z) =
1 a.z
h = f g 1 A(). Aplicand lema lui Schwarz functiilor h si h1 , obtinem ca
|h(z)| = |z|, z , ceea ce reprezinta concluzia.
1.4. Teorema. Notam D = {z C| Im z > 0}. Atunci: f A(D)
az + b
, z D.
a, b, c, d R, ad bc = 1, f (z) =
cz + d
Demonstratie. Orice transformare omografica f de forma indicata pastreaza axa
reala si Im f (i) > 0. Polul transformarii fiind situat pe axa reala, urmeaza ca
f A(D).
Reciproc, deoarece exista transformari omografice care aplica (bijectiv) D pe
zi
(de exemplu
), urmeaza ca orice f A(D) este o transformare omoz+i
grafica. In plus, f conserva n mod necesar axa reala. Deci coeficientii a, b, c, d se
pot alege reali. Conditia de a conserva semi-planul
superior conduce la adbc > 0
si mpartirea tuturor coeficientilor prin ad bc ncheie demonstratia.

1.5. Teorema. f A(C) a 6= 0, b C astfel ncat f (z) = az + b,
z C.
Demonstratie. Evident, orice functie de forma indicata este n A(C). Reciproc,
fie f A(C). este punct singular izolat pentru f . nu poate fi singularitate
aparenta, caci f ar rezulta marginita, deci constanta pe baza teoremei lui Liouville. nu este nici singularitate esentiala.In adevar, din teorema lui CasoratiWeierstrass, multimea f ({|z| > 1}) ar trebui sa fie densa n C. Pe de alta parte,

7.2. TEOREMA LUI RIEMANN DE REPREZENTARE CONFORMA.
121
aceasta multime este disjuncta de multimea deschisa si nevida f (). Ramane deci
ca f are pol la . Pe baza propozitiei V. 3. 3., rezulta ca f este functie polinom.
Fiind bijectie, f rezulta functie polinom de grad exact egal cu 1.
1.6. Observatie. In ceea ce priveste automorfismele planului complex extins,
vom face o conventie speciala: este natural sa consideram bijectiile meromorfe
C {} C {}. Se stie ca transformarile omografice au aceasta proprietate. Reciproc, daca f : C {} C {} este bijectie si meromorfa,
atunci f este transformare omografica. In adevar, s-a aratat (propozitia V.3.3.)
ca f este functie rationala; fiind bijectie, maximul dintre gradul numitorului si al
numaratorului este exact 1.
Este deci un fapt remarcabil ca orice automorfism al discului unitate, semiplanului superior sau al planului complex se extinde la un automorfism al planului
complex extins.
7.2
7.2.1
Teorema lui Riemann de reprezentare conforma.

Teorema de reprezentare conforma a lui Riemann.
Fie D, D0 C multimi deschise, simplu conexe, diferite de C. Atunci exista o

bijectie olomorfa ntre D si D0 .
Demonstratie. 1. Fara a restrange generalitatea, putem presupune ca D0 =
(discul unitate). Vom utiliza faptul ca D este simplu conex exclusiv prin proprietatea:
pentru fiecare functie f : D C olomorfa, cu f (z) 6= 0, z D exista
g : D C olomorfa, astfel ncat g 2 (z) = f (z), z D.
Fixam z0 D si notam:
F = {f : D | f olomorfa, injectiva si f (z0 ) = 0}
M = sup{|f 0 (z0 )||f F}

Se va arata pe rand ca:
F=
6
exista f0 F astfel ncat |f00 (z0 )| = M
f0 este surjectie.
122
CONFORME
2. Fixam a C \ D si consideram g : D C olomorfa, cu g 2 (z) = z a,

z D. Din identitatea:
[g(z) g(z 0 )].[g(z) + g(z 0 )] = z z 0
deducem ntai ca g este injectiva n D. Mai mult, oricare ar fi z, z 0 D, avem
g(z) 6= g(z 0 ). In adevar, n caz contrar ar urma z = z 0 , deci g(z) = g(z 0 ), adica
g(z) = 0, imposibil. Asadar, multimile deschise g(D) si g(D) sunt disjuncte.
Fie D0 g(D) un disc; exista o transformare omografica T , care aplica (bijectiv) D0 pe complementara discului unitate nchis, iar g(z0 ) n 0. Asadar T g F.
3. Fie fn F un sir, astfel ncat |fn0 (z0 )| M . Deoarece fiecare fn ia
valori n , sirul (fn )n este uniform marginit pe D. Din teorema lui Montel,
rezulta existenta unui subsir, uniform convergent pe compacte din D, la o functie
olomorfa f0 : D . Desigur f0 (z0 ) = 0 si |f00 (z0 )| = M (n particular
M < +). Din teorema lui Hurwitz, f0 este: fie injectiva pe D, fie constanta.
Dar M > 0 exclude a doua varianta. Acum f0 (D) rezulta multime deschisa, deci
de fapt f0 F.
4. Aratam ca f0 este surjectiva prin reducere la absurd. Presupunem deci ca
zw
, care este automorfism al
exista w \ f0 (D). Consideram T z =
1 w.z
discului unitate. Deci T f0 : D si (T f0 )(z) 6= 0, z D. Exista deci
g : D olomorfa astfel ncat g 2 (z) = (T f0 )(z), z D. Sa mai definim:
G(z) =
g(z) g(z0 )
1 g(z0 ).g(z)
Deoarece g ia valori n , definitia este corecta, G este olomorfa n D si ia valori

n . Fiind compunere de functii injective, G este injectiva, deci G F. Un
calcul elementar arata ca:
|G0 (z0 )| =
1 + |g(z0 )|2
M >M
2|g(z0 )|
contradictie.
Observatii.
(i) Teorema lui Liouville arata ca nu exista nici o bijectie olomorfa ntre C si
. Totusi C si sunt homeomorfe, de exemplu prin f : C definita prin
z
f (z) =
.
1 + |z|
(ii) Izomorfismul analitic din teorema nu este unic: prin compunere cu orice
automorfism din A() se obtine nca un izomorfism analitic. Reciproc, orice

123
izomorfism analitic se obtine astfel. Rezulta ca unicitatea se poate asigura cerand,

de exemplu ca, pentru z0 D fixat, sa avem f (z0 ) = 0 si f 0 (z0 ) > 0.
(iii) Pentru unele domenii, sunt cunoscute izomorfismele analitice cu . Astfel, s-a observat ca orice disc sau semi-plan se poate aplica (bijectiv si olomorf)
pe discul unitate , printr-o transformare omografica.
Orice unghi se poate aduce, printr-o rotatie si translatie, la forma: | arg z| <
. Functia putere z /2 aplica (bijectiv si olomorf) acest unghi pe semiplanul [Re z > 0] ( arg z (/2, /2)). Sa observam cazurile particulare:
1) = /4: este vorba de un cadran, care se aplica pe un semi-plan prin z 2 .
2) > /2: multimea nu mai este convexa; daca = se obtine planul, mai
putin semi-axa reala negativa.
Partea comuna dintre doua cercuri n sens larg, secante, este aplicata pe un
za
, a, b fiind punctele comune celor doua
unghi de transformarea omografica
zb
cercuri.
Cazul particular al semi-discului este continut aici, fiind aplicat pe un cadran.
Cazul de tangenta este rezolvat de inversiune.
Benzile si semi-benzile se aduc, prin rotatii, translatii si asemanari, la Im z
(/2, /2) (respectiv Im z (/2, /2) si Re z 0), care se aplica prin ez
pe un semi-plan (respectiv semi-disc).
Teorema de reprezentare conforma a lui Riemann permite o caracterizare a
domeniilor simplu conexe.
Teorema.
Fie D C deschis conex. Urmatoarele proprietati sunt echivalente:
1) D este simplu conex.
2) Pentru fiecare f olomorfa n D si curba nchisa din D:
Z
f (z)dz = 0
3) Fiecare f olomorfa n D admite primitive n D.

4) Pentru fiecare f olomorfa n D cu f (z) 6= 0, z D exista g olomorfa n
D, astfel ncat f (z) = eg(z) , z D.
5) Pentru fiecare f olomorfa n D cu f (z) 6= 0, z D exista g olomorfa n
D, astfel ncat f (z) = g 2 (z), z D.
6) D este homeomorf cu C.
Demonstratie. 1)=2) Este teorema fundamentala a lui Cauchy.
2)=3) Este corolarul III.2.7.
CONFORME
124
3)=4) Fie g o primitiva pentru
f0
n D. Consideram functia G : D C
f
eg(z)
. G este olomorfa n D si G0 (z) = 0, z D. Deci
f (z)
G este constanta n D. Modificand eventual g cu o constanta, se obtine functia
cautata.
4)=5) Este suficient sa alegem g astfel ncat f (z) = eg(z) , z D si apoi
1
h(z) = e 2 g(z) . Evident h2 (z) = f (z), z D.
5)=6) Cazul D = C este banal. Daca D 6= C, pe baza teoremei de
reprezentare conforma a lui Riemann exista un izomorfism analitic ntre D si ;
iar este homeomorf cu C, de exemplu prin aplicatia f : C definita prin
z
f (z) =
.
1 |z|
6)=1) Evident.
definita prin G(z) =
2.4. Observatie. Este un fapt remarcabil ca proprietati topologice, cum sunt

cele din 1) si 6), sunt echivalente cu proprietati analitice: conditiile 2) 5).
Cu un efort suplimentar , se poate arata ca D este simplu conex daca si numai
daca C {} \ D este conex (altfel spus, fiecare punct din C \ D se poate uni
cu printr-un arc, inclus n C \ D).
3. Transformarea Schwarz-Christoffel.
3.1. Conform teoremei de reprezentare conforma a lui Riemann, exista o
transformare conforma (bijectie olomorfa), care aplica un poligon convex dat, pe
discul unitate. Determinarea explicita a unei asemenea functii, care nu este elementara, va fi abordata n cele ce urmeaza. De fapt, se va scrie o transformare
conforma ce aplica semi-planul superior pe un poligon convex. In acest scop,
facem urmatoarele notatii si conventii.
Consideram date: numarul natural n 3 (numarul de varfuri ale poligonului);
a1 < a2 < . . . < an numere reale (ce vor fi aplicate n varfurile poligonului);
k (0, 1), k = 1, n cu
n
X
k = 2 ( (1 k ) vor fi unghiurile poligonului).
k=1
Pentru functia putere z se va considera determinarea olomorfa n plan, mai

putin semi-axa {Re z = 0, Im z 0} (obtinuta deci pentru alegerea argumentului arg z (/2, 3/2)).
Astfel, functia:
f (z) = (z a1 )1 .(z a2 )2 . . . (z an )n
este definita, olomorfa si nu se anuleaza n plan, mai putin semi-dreptele {Re z =
ak , Im z 0}. f ia valori reale pe (, a1 ) (an , +). Notam F o primitiva

125
1
. Pentru a fixa ideile, vom presupune ca F se anuleaza n a0
f
(, a1 ). Astfel:
pentru functia
F (w) =
a0
dz
(z a1 )1 .(z a2 )2 . . . (z an )n
3.2. Teorema (Schwarz-Christoffel). F aplica bijectiv semi-planul superior

pe un poligon (convex) cu varfurile F (ak ) si unghiurile (1 k )..
Demonstratie. Datorita ipotezelor asupra numerelor k , fiecare din integralele
(generalizate):
Z
a1
Z ak
Z +
dx
dx
dx
;
;
, k = 2, n
|f (x)|
|f (x)|
ak1 |f (x)|
an
este convergenta; aceasta arata ca F se prelungeste, prin continuitate, la [, +].

Are sens deci sa notam ck = F (ak ). Mai mult:
Z
dx
=0
f (x)
In adevar, aplicand teorema fundamentala a lui Cauchy pe curba din fig. 21.
rezulta ca:
Z
dz
=0
f (z)
In plus, datorita ipotezelor asupra numerelor k , deducem ca integrala pe semicercul mare tinde la 0. Acest fapt arata ca exista si este numar real:
lim
F (z)
z
Im z0
Astfel nu numai ca s-a aratat existenta numerelor ck = F (ak ); mai mult, deoarece
f ia valori reale pe (, a1 ) (an , +), rezulta ca F aplica aceasta multime pe
segmentul (cn , c1 ), care contine F ().
Aratam mai departe ca F aplica fiecare interval (ak , ak+1 ) tot pe un segment
(din C); iar unghiul (n ck ), format de doua segmente consecutive, este k ..
Incepem prin a observa ca, atunci cand x (ak , ak+1 ), f (x) pastreaza argument
constant, iar la trecerea prin ak , argumentul lui f prezinta un salt de k .; n
adevar, pentru x (ak , ak+1 ) avem
f (x) = (x a1 )1 . . . (x ak )k (ak+1 x)k+1 . . . (an x)n .ei(k+1 +...+n )
126
CONFORME

Aceasta nseamna ca x 7 F (x) aplica bijectiv (ak , ak+1 ) pe segmentul de extremitati ck , ck+1 . Unghiul format de acest segment cu cel determinat de ck+1 si
ck+2 este k+1 .. Asadar, pana acum s-a aratat ca F aplica bijectiv R {} pe
o linie poligonala nchisa L; faptul ca k > 0 asigura ca linia poligonala este fara
auto-intersectii si determina un poligon convex.
Notam D = {z C|Im z > 0}. Vom arata ca F aplica bijectiv D pe
interiorul poligonului determinat de L (care va fi notat int L). F (D) este deschis
conex; deci F (D) \ L este nevid. Fie z0 D cu F (z0 ) 6 L. Deci (cf. t. III.2.12.):
1 Z
dz
{0, 1}
I(L, F (z0 )) =
2i L z F (z0 )
Pe de alta parte:
1 Z
dz
1 Z +
F 0 (x)
=
dx
2i L z F (z0 )
2i F (x) F (z0 )
Aplicand teorema reziduurilor pe curba din fig. 21 si observand ca integrala pe
semi-cercul mare tinde la 0, deducem ca valoarea integralei este 1, reprezentand

127
multiplicitatea radacinii z0 pentru F (z) = F (z0 ), z D. Astfel, deducem ca

pentru fiecare z0 D putem avea: fie F (z0 ) L, fie F (z0 ) este situat n interiorul
lui L, iar F actioneaza injectiv pe D. Cum F (D) este deschis conex, n mod
necesar F (D) int L.
Reciproc, pentru fiecare w int L avem:
dz
1 Z + F 0 (x)
1 Z
=
dx
1=
2i L z w
2i F (x) w
si deci, cu acelasi rationament, rezulta existenta si unicitatea radacinii z0 D
astfel ncat F (z0 ) = w. Deci F aplica bijectiv (si olomorf) D pe int L.
3.3. Observatie. Determinarea punctelor ak (trei dintre ele se pot alege arbitrar) astfel ncat transformarea F , considerata n teorema, sa aplice D exact pe
un poligon convex dat, este n general o problema dificila de Zanaliza numerica.
ak+1 dx
sa fie
Este vorba de a asigura ca valorile integralelor generalizate
f (x)
ak
proportionale cu numere date dinainte. Vom ilustra aceasta problema n cazul
dreptunghiului.
Cazul triunghiului se rezolva direct. In adevar, dat fiind triunghiul A1 A2 A3 ,
punctele a1 < a2 < a3 se aleg arbitrar, iar k , (k = 1, 3) se aleg astfel ncat
m(Ak ) = (1 k ), (k = 1, 3). Acum F aplica D pe un triunghi asemenea cu
cel dat.
3.4. Cazul dreptunghiului. In cazul dreptunghiului avem nevoie de un singur
parametru: raportul laturilor. Prin traditie, se face alegerea: a0 = 0, a1 = 1,
a2 = 1, a3 = 1/k, a4 = 1/k, cu k (0, 1). Prin nmultire cu un factor
convenabil:
F (z) =
Z
0
dt
(t
1)1/2 (t
1)1/2 (kt
1)1/2 (kt + 1)1/2
Pentru z (1, 1) avem deci F (z) R. Mai precis, notand

K=
Z
0
dt
q
(1 t2 )(1 k 2 t2 )
rezulta ca F aplica (1, 1) crescator pe (K, K). Daca mai notam:

0
K =
1/k
dt
q
(t2 1)(1 k 2 t2 )
atunci, pentru z (1, 1/k) avem:

F (z) = K + i
Z
1
dt
q
(t2 1)(1 k 2 t2 )
CONFORME
128
deci F aplica (1, 1/k) pe segmentul de extremitati K si K + i.K 0 . Analog, se

constata ca F aplica (1/k, +) pe segmentul de extremitati K + i.K 0 si i.K 0 ;
apoi (, 1/k) pe segmentul de extremitati i.K 0 si K + i.K 0 ; si, n sfarsit,
(1/k, 1) pe segmentul de extremitati K + i.K 0 si K. Astfel, F aplica
bijectiv (si olomorf) D pe interiorul dreptunghiului de varfuri K, K, K + iK 0 ,
K + i.K 0 . Orice dreptunghi fiind asemenea cu un dreptunghi de tipul obtinut,
urmeaza ca ramane sa se determine k (0, 1) astfel ncat K/K 0 sa fie egal cu
raportul lungimilor laturilor dreptunghiului dat.
3.5. Inversa functiei considerate mai sus, care aplica deci interiorul unui dreptunghi pe semi-planul superior, se poate prelungi, ca functie meromorfa, la ntreg
planul complex. Aceasta prelungire mai este posibila, n afara de cazul dreptunghiului, si pentru: triunghi echilateral, triunghi dreptunghic isoscel, triunghi
dreptunghic cu un unghi de 30o , precum si n cazul unei benzi1 . Extinderea se
realizeaza pe baza urmatorului rezultat:
3.6. Teorema (principiul de simetrie al lui Schwarz). Fie D C deschisa,
cu proprietatea ca: z D z D si D R 6= . Fie f o functie definita
si continua pe {z D|Im z 0}, olomorfa n {z D|Im z > 0}, cu x
D R = f (x) R. Atunci f se prelungeste (unic) la o functie olomorfa f n
D, prin f(z) = f (z), z D, Im z < 0.
Demonstratie. Este usor de verificat ca functia f este olomorfa n multimea {z
D|Im z 6= 0}. Daca x D R atunci:
f(z) =
lim
lim
zx
zx
Im z<0
Im z<0
f (z) = f (x) = f (x)
Astfel, functia f este continua n D si concluzia rezulta pe baza teoremei lui Morera.
Observatie. Rezulta imediat ca teorema precedenta ramane valabila, nlocuind
axa reala cu o dreapta oarecare, iar conjugarea cu simetria fata de acea dreapta.
3.7. Teorema. Inversa functiei (cf.3.4.), care aplica bijectiv si olomorf semi
planul superior pe un dreptunghi se prelungeste (unic), ca functie meromorfa,
notata sn, la ntreg planul complex. Au loc proprietatile:
sn z = sn z
sn (z + 4n.K + 2im.K 0 ) = sn z
1
S.Stoilov Teoria functiilor de o variabila complexa, vol.I. Ed.

1954,pg.290.
Academiei Romane,

129
Demonstratie. Functia F , care aplica olomorf si bijectiv semiplanul superior

Im z > 0 pe dreptunghiul de varfuri K, K, K + i.K 0 , K + i.K 0 este continua
1
pe Im z 0, aplicand bijectiv: segmentul [1, 1] pe [K, K]; [1, ] pe [K, K +
k
1
1
1
0
0
0
0
i.K ]; [ , +) pe [K +i.K , i.K ); (, ] pe (i.K , K +i.K 0 ]; si [ , 1]
k
k
k
pe [K + i.K 0 , K 0 ]. Inversa functiei F va fi notata sn, ca si diversele sale
prelungiri, obtinute prin aplicarea principiului de simetrie. Deoarece F este local
injectiva si olomorfa n deschisul din fig. 22.,deducem ca inversa este continua pe
laturile (deschise) ale dreptunghiului.
Fig. 23.
1. Deoarece F aplica (1, 1) pe (K, K), deducem ca sn se extinde, ca

functie olomorfa, la dreptunghiul de varfuri K i.K 0 , K i.K 0 , K + i.K 0 ,
K + i.K 0 (cf. fig. 23.). Prelungirea se face prin formula: sn z = sn z. sn
ramane bijectie olomorfa ntre dreptungiul mare si C \ {Im z = 0, |Re z| 1}.
Mai mult, sn stabileste o bijectie ntre dreptunghi, mpreuna cu laturile marcate si
C (desigur, fara a mai fi olomorfa).
1
2. F aplica (1, ) pe (K, K + i.K 0 ).
k
Vom utiliza principiul de simetrie fata de dreapta y = K, astfel ncat prelungirea la noul dreptunghi (cf. fig. 24.) se face dupa formula: sn z = sn (2K z).
Acum putem observa posibilitatea de a prelungi sn prin periodicitate. In
adevar, daca z0 = 3K + iy0 , cu y0 (0, K 0 ), iar z z0 cu Re z < 3K, atunci
2K z (K) + iy0 , cu partea reala > K, asa ca limita functiei sn este un
1
numar real, din intervalul ( , 1). Aceasta arata ca, prin sn z = sn (z + 4nK)
k
se obtine o functie olomorfa n banda Im z (0, K 0 ).
CONFORME
130

3. Prelungirea la benzile verticale se face din nou prin periodicitate:
sn (z + 2i.K 0 ) = sn z
1
1
daca se mai justifica urmatoarele. F aplica ambele segmente (, ) si ( , +)
k
k
pe dreapta Im w = i.K 0 . Din principiul de simetrie, urmeaza ca sn se extinde, ca
functie olomorfa, la dreptunghiul din fig. 25., cu exceptia punctului i.K 0 .
Fig. 26.
Prelungirea este data de formula sn z = sn (2i.K 0 + z). Sa ne convingem

ca i.K 0 este pol de ordin 1 pentru functia sn astfel prelungita. Este suficient
sa aratam ca (z i.K 0 ).sn z este marginita ntr-o vecinatate a punctului i.K 0 .
Datorita modului n care s-a efectuat prelungirea functiei sn, putem presupune ca
z = F (w), cu w D. Cu aceasta notatie, obtinem:
0
(z i.K ).sn z = w.(F (w) i.K ) = w.
Z
0
f (z)dz +
Z
0
f (z)dz

131
Folosind conturul de integrare din fig. 26., problema revine la a arata marginirea
expresiei:
Z
w.
f (z)dz
pentru |w| suficient de mare. Folosind parametrizarea z = w, expresia de evaluat

devine:
w
Z
1
wd
(w 1)1/2 (w + 1)1/2 (kw 1)1/2 (kw + 1)1/2
Insa, pentru |w| > 2 avem:

k
|(w 1)1/2 (w + 1)1/2 (kw 1)1/2 (kw + 1)1/2 |
(|w| 1)2 (k|w| 1)2
si deci:
0
|(z i.K ).sn z|
Z
1
d
k( 12 )2
Concluzia decurge din convergenta integralei. Pentru ca demonstratia sa fie ncheiata,

este suficient sa observam ca punctul K este singularitate aparenta, functia sn fiind marginita ntr-o vecinatate a acestui punct.
4. Functii eliptice.
4.1. Definitie. O functie f , meromorfa si neconstanta n C se numeste eliptica
1
C \ R, astfel ncat
daca exista 1 , 2 C, cu
2
f (z + 1 ) = f (z + 2 ) = f (z), z C
Vom conveni ca 1 , 2 sa fie perioade fundamentale, n sensul ca orice alta
perioada pentru f sa fie de forma n1 1 + n2 2 .
Perioadele fundamentale determina o retea de paralelograme n plan, cf. fig.
27. O alegere convenabila a originii permite sa se presupuna ca polii functiei f nu
se gasesc pe laturile acestor paralelograme.
Se numeste ordinul unei functii eliptice numarul de poli (fiecare considerat cu
ordinul sau de multiplicitate), dintr-un paralelogram de perioade.
Observatii. Daca raportul perioadelor ar fi real, atunci: fie exista o singura
perioada (cazul raportului rational), fie functia este constanta (cazul raportului
irational).
Teorema lui Liouville arata ca nu exista functii eliptice olomorfe. De asemeni,
se poate arata ca o functie meromorfa n C nu poate admite mai mult de doua
perioade fundamentale, fara a fi constanta.
CONFORME
132

Exemplu. Functia sn este eliptica, avand ca perioade fundamentale 4K si
2iK 0 .
4.2. Propozitie. Fie f o functie eliptica.
a) Suma reziduurilor n toti polii dintr-un paralelogram de perioade, este 0.
Deci, ordinul oricarei functii eliptice este cel putin 2.
b) Numarul de radacini al oricarei ecuatii f (z) = w, dintr-un paralelogram de
perioade, coincide cu ordinul functiei.
c) Diferenta, dintre suma zerourilor si suma polilor dintr-un paralelogram de
perioade, este egala cu o perioada.
Demonstratie. a) Aplicand teorema reziduurilor pe un paralelogram de perioade,
avem:
Z
X
f (z)dz = 2i
Rez (f, a)
iar:
Z
f (z)dz =
Z
0
f (z)dz +
1 +2
f (z)dz +
1 +2
f (z)dz +
f (z)dz =

=
f (z)dz +
f (z + 1 )dz +
f (z)dz +
Z
0
f (z)dz
1
1
f (z + 2 )dz +
f (z)dz
133
f (z)dz =
f (z)dz = 0
O functie eliptica nu poate avea ordin 0, caci ar fi olomorfa si deci constanta;

nu poate avea nici ordin 1, caci ar avea un singur pol de ordin 1, iar reziduul este
diferit de 0, contradictie cu cele aratate mai sus.
f 0 (z)
b) Functia
este eliptica (are aceleasi perioade ca si f ), deci ca mai
f (z) w
Z
f 0 (z)
sus:
dz = 0. Pe de alta parte, din principiul variatiei argumentului,
f (z) w
integrala este egala cu diferenta dintre numarul zerourilor functiei f (z) w (adica
numarul radacinilor ecuatiei f (z) = w) si numarul polilor aceleiasi functii (egal
cu numarul polilor lui f ), dintr-un paralelogram de perioade (acelasi pentru f si
pentru f (z) w).
c) Diferenta mentionata este egala cu:
"
Z 2
f 0 (z)
1 Z 1 f 0 (z)
1 Z f 0 (z)
(z + 1 )
z
dz =
z
dz +
dz
2i f (z)
2i 0
f (z)
f (z)
0
Z
0
Z 2
f 0 (z)
f 0 (z)
(z + 2 )
z
dz
dz =
f (z)
f (z)
0
#
Z 1 0
Z 2 0
1
f (z)
f (z)
=
2
dz + 1
dz
2i
f (z)
f (z)
0
0
"
Z 1 0
f (z)
1 Z 2 f 0 (z)
Insa 1
dz si
dz sunt numere ntregi, ca indici ai punc2i 0 f (z)
2i 0 f (z)
tului 0 n raport cu curba nchisa, imagine a segmentului determinat de 0 si 1
(respectiv 2 ), prin functia f .
4.3. Teorema. Daca f1 si f2 sunt functii eliptice, avand aceleasi perioade,

atunci exista un polinom P C[X, Y ], ne-identic nul, astfel ncat: P (f1 (z), f2 (z)) = 0, z.
particular, ntre orice functie eliptica si derivata sa exista o relatie algebrica.
In
Demonstratie. Pentru orice polinom P C[X, Y ], functia
() z 7 P (f1 (z), f2 (z))
n(n + 3)
coeficienti
2
ai polinomului P astfel ncat functia () sa fie olomorfa. Acest fapt se va realiza cerand ca, n fiecare pol (pentru f1 sau f2 ), de ordin k, partea principala sa
lipseasca. Aceasta conditie conduce la n.k ecuatii liniare omogene, necunoscutele
are aceleasi perioade ca si f1 , f2 . Vom cauta sa gasim cei
CONFORME
134
n(n + 3)
fiind coeficientii polinomului. Alegand n suficient de mare ca
1 > nk
2
(termenul liber al polinomului va fi determinat ulterior), se obtine un sistem liniar
omogen, n care numarul necunoscutelor este strict mai mare decat numarul ecuatiilor:
acest sistem admite si solutii nebanale. Deci, exista un polinom P , neidentic nul,
pentru care functia () este constanta. Termenul liber al polinomului va fi ales
astfel ncat constanta sa fie 0.
Observatie. Daca, n plus, f1 si f2 au aceleasi zerouri si aceiasi poli, atunci
relatia este de forma: f1 = C.f2 . Daca f1 si f2 au aceiasi poli, cu aceleasi parti
principale, atunci relatia este de forma: f1 f2 = C.
Cu notatiile din 3.4., deoarece
1
F 0 (z) = q
(1 z 2 )(1 k 2 .z 2 )
urmeaza ca
(sn)02 = (1 sn2 )(1 k 2 sn2 )
In continuare, se va exemplifica determinarea coeficientilor pentru o clasa de
functii eliptice.
Functia a lui Weierstrass. Fie date numerele complexe 1 , 2 , cu
C \ R, vom nota
= {n1 1 + n2 2 | n1 , n2 Z}
(grupul discret generat de 1 , 2 )
4.4. Teorema. Seria:
X
1
1
1
+
2
2
2
z
(z )
\{0}
este uniform convergenta pe compacte din C.

Demonstratie. Putem scrie:
z

|z(2 )|

2z z 2
1
1

2 = 2
=

(z )2
( z)2 ||3 |1 z |2
Pentru |z| r si || 2r, termenul general al seriei se majoreaza deci prin:

X
r 25
10r
1
. Mai ramane deci de justificat convergenta seriei
. Grupam
1 =
3
3
||
||3
|| 4
\{0}
termenii = n1 1 + n2 2 pentru care sup(|n1 |, |n2 |) = k, unde k N este fixat.

135
Din || = |n1 1 + n2 2 | k min(|1 |, |2 |) si din faptul ca exista 8k asemenea

termeni, deducem convergenta seriei, prin comparatie cu seria de termen general
1
.
k2
4.5. Definitie. Grupul discret fiind fixat,
X
1
1
1
(z) = 2 +
z
(z )2 2
\{0}
se numeste functia a lui Weierstrass.

4.6. Propozitie. este functie eliptica, cu perioadele fundamentale 1 , 2 ,
para, cu singurii poli n punctele , de ordin 2 fiecare.
Demonstratie. Deoarece
0 (z) = 2
1
3
(z )
X
se observa ca 0 este eliptica, de perioade fundamentale 1 , 2 . Rezulta ca (z +

k ) (z) (pentru k = 1, 2) este constanta. Paritatea functiei fiind imediata,
k
nlocuind z = , rezulta valoarea constantei 0, adica elipticitatea.
2
4.7. Teorema. si 0 sunt legate prin relatia:
02 43 + 20a2 + 28a4 = 0
unde
X 1
a2 = 3
6=0
; a4 = 5
X 1
6=0
1
Demonstratie. Deoarece este functie para, iar lim [(z) 2 ] = 0, urmeaza ca
z0
z
are loc dezvoltarea n serie Laurent:
(z) =
1
+ a2 z 2 + a4 z 4 + . . .
2
z
n care a2 si a4 se determina prin derivari succesive din egalitatea:

X
6=0
1
1
2
2
(z )
= a2 z 2 + a4 z 4 + . . .
Pe de alta parte, se gasesc expresiile:

[(z)]3 =
1
3a2
+ 2 + 3a4 + . . .
6
z
z
136
CONFORME
si:
4
8a2
2 16a4 + . . .
6
z
z
1
1
de unde relatia din enunt: se elimina ntai 6 , considerand 02 43 ; apoi 2 se
z
z
elimina, considerand termenul 20a2 ; astfel, ramane de eliminat doar termenul
liber 28a4 .
[0 (z)]2 =

137
Exercitii.
1) Efectuati calculul derivatei G0 (z0 ) din demonstratia teoremei de reprezentare conforma a lui Riemann (pct. 4.).
2) Fie D C, D 6= C un domeniu simplu conex, iar z0 D. Aratati ca exista
si este unic izomorfismul analitic (aplicatie bijectiva si olomorfa) f : D , care
satisface conditiile: f (z0 ) = 0 si f 0 (z0 ) > 0.
3) Fie D C, D 6= C un domeniu simplu conex, iar z0 D. Daca f :
D este un izomorfism analitic cu f (z0 ) = 0, atunci |f 0 (z0 )| = M (notatia
din demonstratia teoremei de reprezentare conforma a lui Riemann).
4) Fie f : olomorfa. Daca f ( 21 ) = 0, atunci |f ( 34 )| 25 . Cand are loc
egalitate?
5) Aratati ca cea mai mare valoare pentru |f 0 ( 31 )|, atunci cand f :
1
este olomorfa, este obtinuta pentru o functie cu proprietatea f ( ) = 0. Care este
3
valoarea maxima?
6) Sa se arate ca seria:
ez 1 este uniform convergenta pe compacte din
n=1
.
7) Fie f : o functie olomorfa, pentru care exista a 6= b astfel
ncat f (a) = a si f (b) = b. Aratati ca f (z) = z, z .
8) Notam D1 = {z C| |z| < 1, Re z > 0} si D2 = \ (1, 0]. Aratati ca
functia f (z) = z 2 stabileste o bijectie olomorfa ntre D1 si D2 .
Sa se aplice bijectiv si olomorf un disc, mai putin o raza, pe discul unitate.
9) Determinati toate automorfismele primului cadran.
10) Verificati ca n grupul A(C), subgrupul translatiilor este divizor normal,
dar subgrupul rotatiilor nu este divizor normal.
11) Notam D = {z C| Re z > 0}.
(i) Daca Re a > 0, atunci
a (z) =
za
z+a
stabileste un izomorfism analitic ntre D si .

def
(ii) Fie f : D D o functie olomorfa. Folosind eventual functia g =
f (a) f 1
atati ca:
a , ar
|f 0 (z)|
Re f (z)
, z D
Re z
CONFORME
138
12) Fie D C un domeniu simplu conex.

(i) Aratati ca, pentru fiecare z1 , z2 D exista f A(D) astfel ncat f (z1 ) =
z2 (se spune ca grupul A(D) actioneaza tranzitiv pe D).
(ii) Aratati ca, pentru fiecare z0 D, exista f A(D) astfel ncat f (z0 ) = z0 ,
f f = 1D , dar f 6= 1D (se spune ca grupul actioneaza simetric).
13) Aratati ca nu exista nici un izomorfism analitic ntre G := {z C|0 <
|z| < 1} si A := {z C|1 < |z| < 2}.
14) Notam D = {z C| |Re z| < 4 }.
(i) Determinati imaginea benzii D prin functia tangenta.
(ii) Fie f : D C olomorfa. Daca f (0) = 0 si |f (z)| 1, z D, atunci
aratati ca: |f (z)| |tg z|, z D.
15) Verificand ca iF (it) [0, +), t (0, +), deduceti ca functia sn
este impara.
16) Reprezentati pe acelasi grafic, familiile de curbe:
(
u = u(x0 , y)
v = v(x0 , y)
u = u(x, y0 )
v = v(x, y0 )
respectiv:
u(x, y) = u0 ;
v(x, y) = v0
pentru functiile:
(i) f (z) = z 2
(ii) o transformare omografica.
17) Notam D = {w C | Re w > 0 }. Daca f : D este o functie
olomorfa, cu f (0) = 1, aratati ca
1 |z|
1 + |z|
|f (z)|
1 + |z|
1 |z|
18) Fie D C deschis simplu conex. Daca A(D) contine doar transformari
omografice, atunci D este C sau un disc sau un semiplan.
4z
19) Verificati ca functia f : C, definita prin f (z) =
, transforma
(z + 1)2
conform ntrun domeniu D, care se cere, ca si expresia functiei inverse.
2z
20) Fie f : C functia definita prin f (z) =
. Sa se arate ca functia
1 + z2
f transforma conform ntrun domeniu D, care se cere, ca si expresia functiei
inverse.

139
21) Verificand ca functia exponentiala aplica dreapta y = /2 pe axa imaginara, scrieti relatia corespunzatoare, verificata de functia exponentiala, pe baza
principiului de simetrie.
140
CONFORME
Capitolul 8
PRODUSE INFINITE SI
FUNCTIA
8.1
Produse infinite.
Definitii.
Fie (an )n un sir de numere complexe, nenule. Spunem ca produsul
convergent si scriem P =
an este
n=1
an daca sirul produselor partiale Pk = a1 .a2 . . . ak
n=1
este convergent la P si P 6= 0.
Daca P = 0, se spune ca produsul diverge la 0.
Daca un numar finit de factori sunt egali cu 0, iar produsul celorlalti factori
este convergent, spunem ca produsul converge la 0.
Pn
1, este natural sa
Deoarece n cazul unui produs convergent:an =
Pn1
notam an = 1 + un . Produsul
produsul:
(1 + un ) se numeste absolut convergent daca
n=1
(1 + |un |) este convergent.
n=1
1.2. Propozitie. Daca un produs infinit este absolut convergent, atunci este
convergent.
Demonstratie. Notand Pn = (1 + |u1 |) . . . (1 + |un |), avem prin ipoteza Pn
P . Evident P 1. Rezulta ca ln Pn ln P . Aceasta nseamna ca seria
141
CAPITOLUL 8. PRODUSE INFINITE SI FUNCTIA
142
ln(1 + |un |) este convergenta. Deoarece un 0, urmeaza ca
n=1
ln(1 + |un |)
1
|un |
ceea ce arata ca si seria
|un | este convergenta. Deoarece se poate presupune
n=1
ca |un | 12 , iar

ln(1 + u )
n

1

un
(determinarea principala), urmeaza ca seria
ln(1 + un ) este absolut conver-
n=1
genta. Acum:
pn = (1 + u1 ) . . . (1 + un ) = exp
n
X
ln(1 + uk ) exp S
k=1
In cazul unui produs de functii, vom spune ca are loc convergenta uniforma
pe compacte daca sirul produselor partiale este uniform convergent pe compacte.
Deci, produsul uniform convergent pe compacte de functii olomorfe este tot o
functie olomorfa.
Pentru a stabili un criteriu de convergenta pentru produse, folosim urmatoarea:
1.3. Lema. Daca |z| < 1, atunci:
1 |z|
| ln(1 + z)| |z| 1 +
2 1 |z|
2
| ln(1 + z) z| |z|
1 1 |z|
+
2 3 1 |z|
particular, daca |z| 1 , atunci:

In
2
3
5
| ln(1 + z)| |z| si | ln(1 + z) z| |z|2
2
6
Demonstratie. Rezulta din dezvoltarea n serie de puteri:
ln(1 + z) =
X
(1)n1 z n
n=1
143
8.1. PRODUSE INFINITE.

ca:
1X
| ln(1 + z)| |z| 1 +
|z|n1
2 n=2
respectiv:
| ln(1 + z) z| |z|2
1.4. Teorema. Daca seria

atunci produsul
1 1X
+
|z|n2
2 3 n=3
fn converge absolut si uniform pe compacte,
n=1
(1 + fn ) converge (absolut si ) uniform pe compacte.
n=1
Demonstratie. Fie K un compact fixat. Pentru n suficient de mare are loc:

|fn (z)| 12 , z K. Deci: | ln(1 + fn (z))| 32 |fn (z)|, ceea ce arata ca
seria
ln(1 + fn (z))
n=1
converge uniform pe compacte. Concluzia rezulta din faptul ca

n
Y
(1 + fk (z)) = exp
k=1
n
X
ln(1 + fk (z))
k=1
mpreuna cu uniforma continuitate a functiei exp pe compacte.

1.5. Teorema. Fie f =
fn un produs de functii olomorfe, uniform conver-
n=1
gent pe compacte. Atunci:
X
f0
fn0
=
f
n=1 fn
ca serie de functii meromorfe, uniform convergenta pe compacte.

Demonstratie. Prin derivare:
n
X
Pn0
fn0
=
Pn k=1 fn
iar
Pn0
f0
uniform pe compacte.
Pn
f
1.6. Exemplu (factorizarea functiei sinus).
sin z = z
Y
n=1
z2
1 2 2
n
144
Produsul este uniform (si absolut) convergent pe compacte din C.

Exista deci functia olomorfa f : C C definita de
f (z) = z
Y
n=1
z2
1 2 2
n
iar f (k.) = 0, k Z. Derivand:
1 X
2z
f 0 (z)
= +
= cotg z
2
f (z)
z n=1 z n2 2
Deci f (z) = C. sin z. Constanta C = 1 se determina din:
Y
sin z
z2
C
=
1 2 2
z
n
n=1
prin trecere la limita z 0.

1.7. Urmarim sa construim n continuare o functie olomorfa ntr-un deschis
dat D C, care sa se anuleze exact n anumite puncte zk si cu o anumita multiplicitate mk . Din principiul prelungirii analitice urmeaza ca sirul (zk )k nu poate avea
puncte de acumulare n D. Daca multimea zerourilor este finita, constructia este
imediata: f (z) =
n
Y
(z zk )mk . Daca nu, factorii (z zk )mk trebuie corectati
k=1
pentru a asigura convergenta produsului.

1.8. Definitie si propozitie. Notam:
zn
z2
+ ... +
En (z) = (1 z) exp z +
2
n
pentru n 1 iar E0 (z) = 1 z.

Fiecare En este o functie olomorfa n C; En (0) = 1; En (z) = 0 z = 1;
iar z = 1 este zero simplu pentru fiecare En .
1.9. Lema. |z| < 1 = |1 En (z)| |z|n+1 .
Demonstratie. Cazul n = 0 este banal. Pentru n 1 consideram dezvoltarea n
serie de puteri:
En (z) = 1 +
ak z k
k=1
Prin derivare, se obtine:

z2
zn
z n . exp z +
+ ... +
2
n
X
k=1
kak z k1
145
Identificand coeficientii, deducem ca: a1 = a2 = . . . = an = 0 iar an+k

0, k 1. Pe de alta parte
0 = En (1) = 1 +
an+k
k=1
conduce la:
|an+k | =
k=1
an+k = 1
k=1
In concluzie, daca |z| 1, obtinem:

X

X

k1
n+1
n+k

an+k z
|1 En (z)| = an+k z = |z|

k=1
k=1
|z|n+1
|an+k | = |z|n+1
k=1
1.10. Teorema lui Weierstrass referitoare la produse. Fie D C deschis

conex; (zn )n sir de puncte distincte din D, fara puncte de acumulare n D; (mn )n
sir de numere naturale.
Atunci exista o functie olomorfa n D, avand singurele zerouri n punctele zn ,
cu multiplicitatea mn .
Demonstratie. Etapa 1. Vom construi functia cautata n ipoteza suplimentara ca
exista R > 0 astfel ncat |zn | R, n si {z C| |z| > R} D.
Pentru aceasta, se renumeroteaza sirul (zn ) ca un sir (an )n , fiecare termen zn
fiind scris de mn ori. Deoarece C \ D este un compact nevid, pentru fiecare n
natural exista bn C \ D astfel ncat |bn an | = d(an , C \ D). Vom defini:
f (z) =
Y
n=1
En
an b n
z bn
Este suficient sa dovedim convergenta uniforma pe compacte din D a produsului.

Acest fapt va decurge din convergenta absoluta si uniforma pe compacte a seriei:
X
n=1
"
En
an b n
z bn
Fie deci K D compact fixat. Putem scrie:

a b
1
1
n
n
|an bn |

|an bn |.
z bn
d(bn , K)
d(C \ D, K)
146
Deoarece (an )n nu are puncte de acumulare n D, urmeaza ca |an bn | 0.

Deci,
pentru
fiecare (0, 1) exista n astfel ncat n n si z K =

a b
n
n
< . Folosind lema, obtinem ca:

z bn

En

an b n
z bn

1 n+1 , n n , z K

ceea ce ncheie aceasta etapa.

Etapa 2. Pentru a putea trece la cazul general, este necesar sa aratam ca functia
f , construita anterior, are singularitate aparenta la . Mai precis, demonstram ca
lim f (z) = 1. Pentru a evalua |f (z) 1|, observam ca: (0, 12 ) R >
z

a b
n
n
< , n 1. Deducem ca:
R astfel ncat |z| > R =
z bn

a b n+1
n
n
|En (z) 1|

< n+1
z bn
De aici, se obtine:

X
X
3X
3X
3 2

| ln En (z)|
ln En (z)
|En (z) 1|
n+1 =

2 n=1
2 n=1
41
n=1
n=1
Deoarece
f (z) = exp
ln En (z)
n=1
rezulta:
> 0 R > R astfel ncat |z| > R = |f (z) 1| <
Etapa 3. Consideram acum situatia generala din enunt. Alegem a D, diferit
de toate punctele zn . Exista deci r > 0 astfel ncat : D(a, r) D si zk 6
1
def
D(a, r), k 1. Sa notam T z =
. Atunci D1 = T (D \ {a}) este deschis,
za
iar punctele (T zn )n , mpreuna cu D1 , satisfac cerintele etapei 1. Deci exista o
functie olomorfa g : D1 C pentru care fiecare zn este zero de multiplicitate
mn . Functia f = g T este olomorfa n D \ {a} si fiecare zn este zero de
multiplicitate mn . In sfarsit, etapa 2 arata ca a este singularitate aparenta pentru
f , cu valoare nenula. Asadar, f are toate proprietatile cerute.
1.11. Corolar. Fie D C deschis si f meromorfa n D. Exista atunci g, h
olomorfe n D, astfel ncat : h(z) = 0 = g(z) 6= 0 iar
f (z) =
g(z)
n afara polilor lui f
h(z)
147
Demonstratie. Construim o functie h, olomorfa n D, avand zerouri exact n polii

lui f si anume cu aceeasi multiplicitate. Functia f.g are n fiecare pol al lui f o
singularitate aparenta, cu valoare nenula. Astfel, g = f.h convine.
1.12. Observatie. Rezultatul se poate reformula astfel. Fie D C deschis
conex; inelul functiilor olomorfe n D (care este chiar domeniu de integritate) are
drept corp de fractii corpul functiilor meromorfe n D.
1.13. Propozitie. Fie D C deschis nevid. Exista atunci o functie olomorfa
f : D C, care nu se poate prelungi n afara lui D, n urmatorul sens:
daca U C este deschis, conex si U D 6= iar g : U C este o functie
meromorfa cu g = f pe U D, atunci U D.
Demonstratie. Functia f va fi construita cu ajutorul teoremei lui Weierstrass,
astfel ncat sa aiba proprietatea ca fiecare punct din D este punct de acumulare
pentru {z D| f (z) = 0}.
Este deci de ajuns sa aratam ca exista o multime, fara puncte de acumulare
n D, care sa admita fiecare punct din D ca punct de acumulare. O posibilitate
este urmatoarea: se numeroteaza punctele cu coordonate rationale din D ntr-un
sir (zn )n , astfel ncat fiecare punct apare de o infinitate de ori. Se construieste un
sir (Kn )n de compacte din D (cf. lema 1 din t.IV.2.2.) si se alege wn D \ Kn
astfel ncat |wn zn | < d(zn , C \ D). Sirul astfel format (wn )n este fara puncte
de acumulare n D, n fiecare compact din D aflandu-se doar un numar finit de
termeni. Fiecare punct din D fiind punct de acumulare pentru (zn )n , este punct
de acumulare si pentru (wn )n : n adevar, daca U D 6= , fie a U D cu
coordonate rationale. Notand r = d(a, C \ D) > 0, discul D(a, r) contine o
infinitate de termeni wn , deoarece zn = a pentru o infinitate de indici.
1.14. Urmatorul rezultat constituie analogul aditiv al teoremei lui Weierstrass. Fie (an )n un sir de puncte distincte din C, fara puncte de acumulare (acest
fapt este echivalent cu lim an = ). Vom presupune numerotarea astfel facuta,
n+
ncat |an+1 | |an |. Putem presupune a1 6= 0.

Teorema lui Mittag-Leffler. Fie, pentru fiecare n N, o functie meromorfa
fn ntr-o vecinatate a punctului an . Atunci exista o functie f , meromorfa n C,
olomorfa n C \ {an |n N} si astfel ncat pentru fiecare n N, f fn este
olomorfa ntr-o vecinatate a lui an .
Demonstratie. Fie Pn partea principala a functiei fn n an . Pn este functie olomorfa n discul D(0, |an |). Fie q (0, 1) fixat. Seria de puteri asociata lui Pn
fiind uniform convergenta pe discul nchis |z| q.|an |, deducem existenta unui
polinom Qn , astfel ncat :
|Pn (z) Qn (z)| < 2n , |z| q.|an |
148
Definim:
f (z) =
[Pn (z) Qn (z)]
n=1
Seria este uniform convergenta pe compacte din C, deci f este functie meromorfa
n C. f nu are alte singularitati n afara de (an )n . Scriind:
f (z) Pn (z) = Qn (z) +
[Pn (z) Qn (z)]
k=1
k6=n
rezulta ca f Pn si deci f fn este olomorfa ntr-o vecinatate a lui an .

Observatie. Teorema lui Mittag-Leffler ramane valabila si ntr-un domeniu
oarecare D C, dar este necesara o demonstratie mai sofisticata pentru a determina termenii corectori Qn . Functia f este unic determinata pana la o functie
olomorfa n C.
2. Functia .
2.1. Lema. Functia definita prin:
f (z) =

Y
n=1
z

z
1+
e n
n
este olomorfa n C, avand singurele zerouri n 1, 2, . . . , n, . . . simple.

z
z
z
Demonstratie. Deoarece (1 + )e n = E1 ( ), deducem ca
n
n
z 2
z
|1 E1 ( )| , |z| n
n
n

ceea ce arata ca produsul este uniform convergent pe compacte.

2.2. Lema. f (1) (0, 1).
1
1
1
Demonstratie. f (1) =
(1 + )e n arata ca f (1) este real, > 0, iar (1 + )n < e
n
n
n=1
asigura ca f (1) < 1.
def
2.3. Observatie. = ln f (1) se numeste constanta lui Euler. Aplicand

logaritmul uzual, avem:
1

X
1 1
1
ln(n + 1) + ln n =
=
ln(1 + ) e n =
n
n=1
n=1 n
149

= lim
n+
1
1
1 + + . . . + ln n
2
n
2.4. Definitie si propozitie.

z
ez Y
z 1
(z) =
(1 + ) e n
z n=1
n
1
, urmeaza ca functia este meromorfa n C, avand
z.ez f (z)
poli simpli n 0, 1, . . . , n, . . . si (1) = 1.
Deoarece (z) =
2.5. Teorema (formula de complementare). Daca z 6 Z, atunci: (z).(1
particular: ( 1 ) = .
. In
z) =
2
sin z
Demonstratie. Direct din definitie:
n
n
ez Y
z 1 z e(1z) Y
1 z 1 1z
k
(z).(1 z) = lim
(1 + ) e .
(1 +
) e k =
n+ z
k
1
z
k
k=1
k=1
1
1
n!n!
e1+ 2 +...+ n =
n+ z(1 z)(z + 1) . . . (z + n)(2 z) . . . (n + 1 z)
= lim
= lim
n+
1
1
n
1
e1+ 2 +...+ n ln n
2
2
n+1z
z(1 z )(1 z22 ) . . . (1
.
=
sin z
z2
)
n2
2.6. Teorema (formula lui Gauss). Daca z 6= 0, 1, . . . atunci:

n!nz
n+ z(z + 1) . . . (z + n)
(z) = lim
Demonstratie.
z
z
n
Y ke k
ez
ez
z
(z) =
lim
(1 + )1 e k =
lim
=
z n+ k=1
k
z n+ k=1 z + k
n
Y
1
1
z(1 + + . . . + )
ez .n!
2
n =
= lim
e
n+ z(z + 1) . . . (z + n)
1
1
z[ + 1 + + . . . + ln n]
n!nz
2
n
= lim
e
n+ z(z + 1) . . . (z + n)
150
astfel ncat formula rezulta, iar convergenta sirului de functii este uniforma pe
compacte.
particular:
2.7. Corolar. z 6= 0, 1, . . . , (z + 1) = z.(z). In
(n + 1) = n!
.
Demonstratie.
n!nz+1
=
n+ (z + 1) . . . (z + n + 1)
(z + 1) = lim
n
n!nz
.
= z.(z)
n+ z(z + 1) . . . (z + n) z + n + 1
= z. lim
2.8. Teorema (Bohr-Mollerup). Functia |(0,+) este unica functie g :

(0, +) (0, +) cu proprietatile:
g(1) = 1
g(x + 1) = x.g(x), x > 0
ln g este functie convexa.
Demonstratie. a) Aratam ntai ca |(0,+) are proprietatile indicate. Ramane de
fapt sa verificam ca ln este functie convexa pe (0, +). Aplicand formula de
derivare a produsului, gasim:
(ln (x))0 =
x
1 X
0 (x)
= +
(x)
x n=1 n(n + x)
(ln (x))00 =
X
1
1
+
> 0, x > 0
2
2
x
n=1 (n + x)
b) Reciproc, fie g o functie cu proprietatile indicate. Fie x (0, 1). Aplicand

proprietatea de convexitate a functiei ln g pentru punctele: n 1 < n < n + x <
n + 1, se obtine:
ln g(n) ln g(n 1)
ln g(x + n) ln g(n)
ln g(n + 1) ln g(n)
n (n 1)
(x + n) n
(n + 1) n
Rezulta:
x. ln(n 1) ln g(x + n) ln(n 1)! x. ln n
151

deci:
(n 1)x .(n 1)! g(x + n) nx .(n 1)!
Inlocuind g(x + n) = x(x + 1) . . . (x + n 1)g(x):
(n 1)!(n 1)x
nx (n 1)!
g(x)
=
x(x + 1) . . . (x + n 1)
x(x + 1) . . . (x + n 1)
=
x+n
nx .n!
.
x(x + 1) . . . (x + n) x
Prin trecere la limita: g(x) = (x). Egalitatea se extinde acum imediat la orice
x (0, +).
2.9. Cautam n continuare sa aratam ca:
(z) =
et .tz1 dt (Re z > 0)
Este necesar sa definim integrala generalizata. Convergenta acestei integrale se

bazeaza pe urmatoarea:
Lema. Fie 0 < a < A < + si D = {z C|a Re z A}. Pentru fiecare
> 0 exista > 0 si M 0 astfel ncat z D:
Z

et tz1 dt < , 0 < < <

Z

t z1

e t dt < , > > M

Demonstratie. 1) Pentru t (0, 1] avem:

|et .tz1 | tRe z1 ta1
deci, pentru 0 < < < 1 avem:

Z
Z

1

t z1

e t dt
ta1 dt = ( a a )

a
care tinde la 0 cand 0.

2) Pentru t 1 putem scrie:
|et tz1 | et tA1 = et/2 (et/2 tA1 )
152
Insa lim et/2 tA1 = 0, deci exista M 0 astfel ncat et/2 tA1 1, t > M .
t+
Atunci:

Z
Z

et tz1 dt
et/2 dt = e/2 e/2
daca > > M . Si aici avem asigurata deci convergenta la 0.

2.10. Sa fixam doua siruri (an )n , (An )n , astfel ncat an 0; An +;
Z
0 < an < An < +. Notam fn (z) =
An
et tz1 dt.
an
Propozitie. fn este functie olomorfa n C; sirul (fn )n este uniform convergent

pe compacte din Re z > 0. Limita este aceeasi, pentru toate sirurile (an )n , (An )n .
Demonstratie. Olomorfia functiei fn este asigurata de teorema privind integralele
cu parametru. Aratam ca (fn )n este sir Cauchy uniform pe compacte din Re z >
0:

Z
Z
am
|fn (z) fm (z)|
an
Am
et tz1 dt +

An
et tz1 dt
deci pe baza lemei, convergenta este uniforma chiar pe fiecare banda a Re z

A.
Daca (a0n )n , (A0n )n sunt alte siruri, atunci aplicand cele de mai sus sirurilor
definite prin b2n = an , b2n+1 = a0n si B2n = An , B2n+1 = A0n , deducem
independenta functiei limita, de sirurile alese.
2.11. Exista deci o functie olomorfa g n Re z > 0, astfel ncat g(z) =
et tz1 dt. Este clar ca, pentru x (0, +) avem
et tx1 dt > 0
R
deci g|(0,+) : (0, +) (0, +). In particular g(1) = 0 et dt = 1. O
integrare prin parti arata ca:
g(x + 1) =
t x
e t dt =
tx et |
0
+x
et tx1 dt = x.g(x)
Este clar ca functia g este indefinit derivabila si:

0
g (x) =
et tx1 ln t.dt
g 00 (x) =
et tx1 ln2 t.dt
Faptul ca ln g este convexa revine la g 00 (x).g(x) g 02 (x) 0, x (0, +),

adica la:
Z
t x1
e t
0
2
ln t.dt
Z
t x1
e t
0
Z
dt .
t x1
e t
0
ln t.dt
153

Aceasta inegalitate rezulta din inegalitatea lui Cauchy:
Z
!2
f (t)h(t)dt
!
2
f (t)dt .
!
2
h (t)dt
alegand: f (t) = et tx1 si h(t) = et tx1 . ln t. Asadar, din t.2.8. urmeaza

ca g(x) = (x), x (0, +). Din principiul prelungirii analitice, deducem
concluzia:
Z
(z) =
et .tz1 dt (Re z > 0)
0
2.12. Corolar.
Z
0
x2
dx =
.
2
154
Exercitii.
1) Fie D C deschis conex; f, g : D C functii olomorfe. Aratati ca exista
f1 , g1 , h : D C functii olomorfe, astfel ncat :
f = h.f1 ; g = h.g1 n D
iar f1 , g1 nu se anuleaza simultan n D.
2) Studiati convergenta urmatoarelor produse:
Y
Y
Y
1
1
1
n
(1 ) ; (iii)
(1 2 ) ; (iv)
(i)
(1 + ) ; (ii)
(1 + z 2 )
n
n
n
n=2
n=2
n=1
n=0
(1)n
(v)
(1 + )
n
n=2
3) Sa se arate ca: Rez (, n) =
(1)n
.
n!
4) Demonstrati ca:
X
1
n=1
n3
3
1
= 000 (1) + 00 (1).0 (1) (0 (1))3
2
2
5) Integrand functia z 1 .eiz (determinarea principala, (0, 1)) pe curba

din fig. 28, deduceti valoarea integralelor:
Fig. 29.
155
x1 . sin x.dx ;
6) Fie 1 < a < b. Integrand functia z +

sa se arate ca:
Z
0
cosa t. cos bt.dt =
x1 . cos x.dx
1
z
a
.z b1 pe curba din fig. 29.,
(a + 1)
+ 1)( ab
+ 1)
2
2a+1 ( a+b
2
156
Capitolul 9
PROBLEME DE SINTEZA
1.
ln(1 z)
are n punctul 0 o singularitate aparenta. Deci, exista
z
def
o functie olomorfa f n D = C \ {z C| Im z = 0, Re z 1}, egala cu
ln(1 z)
n D \ {0}.
z
(ii) Justificati ca f admite n D o unica primitiva F , cu F (0) = 0. Aratati ca
exista
def
A = lim F (z)
z1
zD
(i) Verificati ca
dt
t
.
t+1 t+1
0
In continuare, se foloseste determinarea arg z [0, 2). Ne propunem sa
calculam valoarea lui A prin metoda reziduurilor.
(iv) Sa se arate ca:
(iii) Aratati ca: A =
lim
ln
R+ |z|=R
1
1
ln2 z.dz = 0
z+1 z

(v) Calculati integralele:

Z
(vi) Integrand functia

lui A.
ln(t + 1)
Z
dt
1 2
si
ln z.dz
t+1
|z|=R z
ln2 z
pe conturul din fig. 14., determinati valoarea
z+1
157
CAPITOLUL 9. PROBLEME DE SINTEZA
158
2.
Fie f : C continua, olomorfa n , cu proprietatea: |z| = 1 = |f (z)| = 1.
(i) Aratati ca exista ak , k = 1, n si t R astfel ncat :
z : f (z) = eit
n
Y
z ak
k=1
1 ak z
(ii) Daca f : C {} este continua, meromorfa n si |z| = 1 =

|f (z)| = 1, atunci exista ak , bj , j, k = 1, n si t R astfel ncat :
f (z) = eit
n
Y
z ak
k=1
1 ak z
m
Y
1 bj z
j=1
z bj
(iii) Fie f : C C olomorfa cu proprietatea ca: |z| = 1 = |f (z)| = 1.

Aratati ca exista t R si n 0 ntreg, astfel ncat :
z C : f (z) = eit .z n
(iv) Fie f : cu proprietatea ca: w ecuatia f (z) = w are exact
m solutii n ( cu ordinele de multiplicitate). Atunci
z : f (z) = eit
m
Y
z ak
k=1
1 ak z
(v) (Teorema lui Blaschke). Fie f : o functie olomorfa, ne-identic

nula. Exista atunci g : C olomorfa si an cu
(1 |an |) < +
n=1
astfel ncat :
z : f (z) = eg(z)
Y
|an | an z
n=1
an 1 an z
(vi) (Teorema lui Carson). Fie f o functie olomorfa si marginita n semiplanul Re z > 0. Daca f (n) = 0, n N, atunci f 0.
159
3.
(i) Aratati ca seria de functii meromorfe:
X
1
(1 z)(2 z) . . . (n z)
1
+
1 z n=1 n + 1 z
n!
defineste o functie F , meromorfa n semi-planul Re z > 0.

(ii) Aratati ca integrala:
Z
tz1 .(1 t)z dt
defineste o functie olomorfa n D = {z C| 0 < Re z < 1 }, care coincide cu

F |D .
(iii) Deduceti ca functia:
(
f (z) =
F (1 z) , Re z < 1
F (z)
, Re z > 0
este bine definita si meromorfa n C, avand poli simpli n fiecare punct din Z.
4. (Teorema lui Pick).

Fie f : o functie olomorfa. Aratati ca:
|f 0 (z)|
1
z :
1 |f (z)|2
1 |z|2
Pentru care functii se realizeaza egalitate (ntr-un punct)?
5.
Fie f : C C verificand:
z C \ R : |f (z)|
Sa se arate ca f 0.
1
|Im z|
160
6.
Fie f o functie olomorfa ntr-o vecinatate a originii, cu proprietatea ca exista un
numar natural m, astfel ncat f (m) (0) 6= 0 si f (k) (0) = 0, k = 1, m 1. Sa se
arate ca exista m functii olomorfe ntr-o vecinatate a originii: a1 , . . . , am , astfel
ncat : a1 (0) = . . . = am (0) = 0, iar pentru fiecare w 6= 0, de modul suficient de
mic, cele m solutii z1 , . . . , zm ale ecuatiei:
z m + a1 (w).z m1 + . . . + am1 (w).z + am (w) = 0
sunt distincte si verifica:
f (z1 ) = . . . = f (zm ) = w
7.
(i) Fie n N fixat. Aratati ca functia:
f (z) =
sin z
z
z
z(1 z)(1 ) . . . (1 )
2
n
are doar singularitati aparente n C. Deduceti ca exista o (unica ) functie olomorfa

g : C C, astfel ncat g 2 (z) = f (z), z C si g(0) = 1.
(ii) Fie d dreptunghiul cu varfurile: 1 + i.A si n + 1 i.A (unde
(0, 1)). Aratati ca:
Z
d
n
q
X
g(z)
dz = 2i (1)k Cnk
sin z
k=0
(iii) Folosind o majorare convenabila a integralei, deduceti ca:

lim
n+
n
X
(1)k Cnk = 0
k=0
Observatie. Evident, pentru n impar:
n
X
(1)
Cnk = 0.
k=0
8.
Fie z1 , z2 , z3 , z4 C {} patru puncte distincte. Notam:
(z1 , z2 , z3 , z4 ) =
z1 z2 z3 z2
:
z1 z4 z3 z4
161
(acest numar complex este numit biraportul celor patru puncte).
(i) Sa se verifice ca, pentru orice transformare omografica f , are loc:
(f (z1 ), f (z2 ), f (z3 ), f (z4 )) = (z1 , z2 , z3 , z4 )
(ii) Fie z1 , z2 , z3 , z4 C {} respectiv w1 , w2 , w3 , w4 C {} puncte
distincte. Aratati ca exista o transformare omografica f astfel ncat f (zk ) =
wk , k = 1, 4 daca si numai daca : (z1 , z2 , z3 , z4 ) = (w1 , w2 , w3 , w4 ).
(iii) Fie f o transformare omografica cu f 3 6= I. Aratati ca biraportul: (z, f (z), f 2 (z), f 3 (z))
nu depinde de z (daca z nu este punct fix pentru f ).
9.
(i) Fie f, g transformari omografice, care au aceleasi puncte fixe. Atunci f si g
comuta.
(ii) Daca f 2 6= I sau g 2 6= I, atunci f g = g f = f, g au aceleasi puncte
fixe.
(iii) Dati un exemplu de transformari omografice care comuta, fara a avea
aceleasi puncte fixe.
10.
Punctele distincte z1 , z2 , z3 , z4 C{} se afla pe acelasi cerc n sens larg daca
si numai daca (z1 , z2 , z3 , z4 ) R.
11.
Fie a C, a 6= 0 si r > 0. Aratati ca, pentru fiecare z C, cu |z| < rer|a| ,
exista si este unic w C cu proprietatile |w| < r si w = z.eaw .
Demonstrati formulele:
1 azea
1 Z
d
w =
2i ||=r zea
X
(an)n1 n
w =
z
n!
n=1
ebw = 1 + b
X
(an + b)n1
n=1
n!
z n , (b C)
162
12. (Teorema celor trei cercuri a lui Hadamard)

. Fie f o functie olomorfa si neidentic nula ntro coroana circulara 0 r < |z| <
R +. Notand M () = sup |f (z)| aratati ca, pentru r < 1 < 2 < 3 < R
|z|=
are loc inegalitatea:

ln M (2 )
ln 3 ln 2
ln 2 ln 1
. ln M (1 ) +
. ln M (3 )
ln 3 ln 1
ln 3 ln 1
13.
1
. Fie A multimea numerelor
z
complexe , pentru care exista un sir de polinoame (Pn )n , astfel ncat Pn f ,
uniform pe K.
(i) Aratati ca A este deschis si vecinatate pentru .
(ii) Daca multimea C \ K este conexa, atunci A = C \ K.
(iii) Daca K [0, +) = , atunci 0 A.
(iv) Daca K = {z C| 1 |z| 2 }, atunci 0 6 A.
Fie K C compact nevid. Notam f (z) =
14.
(i) Fie C \ {1} si a C \ {0}. Aratati ca:

Ca = w C| |
a
+ | = |1 + |
w
este un cerc sau o dreapta.

Pentru 0, Ca este un cerc, ce se cere precizat.
Pentru ce valori ale lui a, discul limitat de Ca este complet inclus n multimea
D = C \ {z C| Im z = 0, |Re z| 1 }?
(ii) Presupunand ca discul nchis limitat de Ca este inclus n D si notand
Pn (z) =
n
X
1
C p ap np z p
(1 + )n+1 p=1 n
aratati ca, orice functie f : D C olomorfa se scrie: f (z) =
Pn (z), pentru
n=0
orice z din discul limitat de Ca , coeficientii an fiind cei din dezvoltarea n serie de
puteri f (z) =
n=0
an z n .
163
15.
Fie A C {} o multime cu 4 elemente. Determinati toate transformarile
omografice f , cu proprietatea ca f (A) = A.
16.
Precizati multimea deschisa D C, astfel ncat seria
zn
sa fie unin 2
n=1 (1 z )
form convergenta pe compacte din D.

Notam f suma acestei serii, deci f este functie olomorfa n D.
X
nz n
, |z| < 1.
Verificati ca f (z) =
n
n=1 1 z
Deduceti dezvoltarea n serie de puteri a functiei f .
164
INDEX TERMINOLOGIC
Analitica, functie
argument
automorfism (analitic)
IV.4.1.
I.1.5.
VII.1.3.
Cerc n sens larg

conditiile CauchyRiemann
complex, numar
conjugat
curba
Jordan
curbe omotope
V.4.7.
II.2.2.
I.1.1.
I.1.3.
I.2.6.
III.2.13.
III.1.1.
Derivabila, functie
deschisa, functie
determinare a functiei logaritm
determinarea principala a functiei logaritm
diferentiabila, functie
Eliptica, functie
exponentiala, functie
II.1.1.
ex.I.6., VI.2.4.
II.3.6.,III.3.4.
II.3.8.
II.1.2.
VII.4.1.
II.3.1.
Factorizarea functiei sinus

forma algebrica
trigonometrica
formula CauchyHadamard
de complementare
integrala a lui Cauchy
lui Gauss
lui Moivre
functia a lui Weierstrass
functie analitica
VIII.1.6.
I.1.2.
I.1.7.
IV.3.4.
VIII.2.5.
III.4.1.
VIII.2.6.
I.1.7.
VII.4.5.
IV.4.1.
165
166
(complex) diferentiabila
derivabila
deschisa
eliptica
exponentiala
meromorfa
olomorfa
putere
rationala
univalenta
Imaginara, parte
indicele unei curbe n raport cu un punct
integrala cu parametru
interiorul (unei curbe Jordan)
izomorfism (analitic)
Lema lui Abel
Goursat
Jordan
Schwarz
logaritm, determinare
determinarea principala
II.1.2.
II.1.1.
ex.I.6.,VI.2.4.
VII.4.1.
II.3.1.
V.3.1.
II.1.1.
II.3.10.
II.1.5.,V.2.3.
VI.2.7.
I.1.2.
I.3.2.
III.2.9.
III.2.13.
VII.1.3.
V.3.3.
III.3.1.
V.6.3.
VII.1.1.
II.3.6.,III.3.4.
II.3.8.
Meromorfa, functie
modul
V.3.1.
I.1.4.
Numar complex
numerele lui Bernoulli
I.1.1.
V.6.6.
Olomorfa, functie
omotopa cu un punct
omotope, curbe
ordin de multiplicitate
ordinul unei functii eliptice
II.1.1.
III.1.1.
III.1.1.
IV.5.2.
VII.4.1.
Paradoxul lui Bernoulli

parte analitica
imaginara
principala
reala
ex.II.14.
V.2.1.
I.1.2.
V.2.1.
I.1.2.
167
perioada fundamentala
pol
planul complex extins
primitiva
primitiva (pentru o forma diferentiala)
principiul aplicatiei deschise
de simetrie al lui Schwarz
maximului modulului
minimului modulului
prelungirii analitice
variatiei argumentului
proiectia stereografica
punct singular aparent
esential
izolat
putere, functia
Rationala, functie
raza de convergenta
reala, parte
Serie de puteri
Laurent
simplu conex
stelat, domeniu
sir uniform convergent pe compacte
Teorema celor trei cercuri a lui Hadamard
teorema de convergenta a lui Weierstrass
teorema fundamentala a algebrei
a lui Cauchy
teorema lui Blashke
Carson
CasoratiWeierstrass
Hurwitz
Liouville
MittagLeffler
Montel
Morera
Picard
Pick
VII.4.1.
V.2.2.
I.2.3.
III.2.5.
III.1.1.
VI.2.4.
VII.3.6.
VI.3.1.
VI.3.3.
IV.5.3.
VI.1.2.
ex.I.7.
V.2.2.
V.2.2.
V.2.1.
II.3.10.
II.1.5.,V.2.3.
IV.3.4.
I.1.2.
IV.3.1.
V.1.2.
III.1.1.,VII.2.3.
III.1.1.
IV.1.1.,V.3.5.
pr.12.
IV.2.1.
III.4.7.
III.2.3.,III.3.2.
pr.2(v).
pr.2(vi).
V.2.9.
VI.1.8.
III.4.3.
VIII.1.14.
IV.2.2.
III.4.5.
V.2.10.
pr.4.
168
Riemann de reprezentare conforma

Rouche
Weierstrass referitoare la produse
razei de convergenta
reziduurilor
transformarea SchwarzChristoffel
transformare omografica
Uniform convergent pe compacte, sir
univalenta, functie
VII.2.1.
VI.1.4.
VIII.1.10.
IV.3.4.
V.5.4.
VII.3.2.
V.4.1.
IV.1.1.,V.3.5.
VI.2.7.
INDEX DE NOTAT
II
Re z
Im z
z
|z|
arg z
D(z0 , r)
A
A
C {}
I(, z)
u, v
f 0 (z0 )
exp
ln
z
sin
cos
arccos
L()
R
f (z)dz
arctg
I.1.2.
I.1.2.
I.1.3.
I.1.4.
I.1.5.
I.2.2.
I.2.2.
I.2.2.
I.2.3.,V.2.3.
I.2.3.
I.3.2.,III.2.1.
II.2.1.
II.1.1.
II.3.1.,IV.4.8.
II.3.8.,IV.4.8.
II.3.10.,IV.4.8.
II.3.12.,IV.4.8.,VIII.1.6.
II.3.12.,IV.4.8.
II.3.15.
III.1.1.
III.2.1.
ex.III.10.,VII.1.1.
ex.II.22.
an z n
n=0
IV.3.1.
an z n
V.1.2.
Rez (f, z0 )
CR
Bn
orda f
V.5.1.
V.6.3.
V.6.6.
VI.1.1.
n=
169
170
A(D)
sn
an
VII.1.3.
VII.3.7.
VII.4.5.
VIII.1.1.
n=1
(z1 , z2 , z3 , z4 )
VIII.2.4.
pr.8.
INDICE DE NUME
Abel
Arzela
Ascoli
Bernoulli
Blaschke
Carson
Casorati
Cauchy
Christoffel
Froullani
Gauss
Goursat
Hadamard
Hurwitz
Jordan
Lagrange
Laurent
Liouville
Lucas
MittagLeffler
Moivre
Montel
Morera
Picard
Pick
Riemann
Rouche
Schwarz
Weierstrass
IV.3.3.
IV.2.2.
IV.2.2.
ex.II.14,V.6.6.
pr.2(v).
pr.2(vi).
V.2.9.
II.2.2.,III.2.3.,III.3.2.,III.4.1.,IV.3.4.
VII.3.2.
ex.V.21.
VIII.2.6.
III.3.1.
IV.3.4.,pr.12.
ex.I.3.,V.1.8.
III.2.13.,V.6.3.
ex.I.1.
V.1.2.
III.4.6.
ex.I.12.
VIII.1.14.
I.1.7.
IV.2.2.
III.4.4.
V.2.10.
pr.4.
II.2.2.,V.2.5.,VII.2.1.
VI.1.4.
VII.1.2.,VII.3.2.,VII.3.6.
IV.2.1.,V.2.9.,VII.4.5.,VIII.1.10.
171

Curs Analiza Matematica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Analiza Matematica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere n teoria functiilor de o variabila

PRODUSE INFINITE SI FUNCT

Deoarece (x, y) 6= (0, 0)! x2 + y 2 6= 0, deducem ca sistemul are solutie unica.

CAPITOLUL 1. NUMERE COMPLEXE

Verificam, spre exemplificare:

1.1. STRUCTURA ALGEBRICA

Demonstratie. Existenta. Deoarece

CAPITOLUL 1. NUMERE COMPLEXE

Demonstratie. Folosind formulele:

cele de mai sus arata ca exista R astfel ncat :

1.1. STRUCTURA ALGEBRICA

CAPITOLUL 1. NUMERE COMPLEXE

(ii) Fie a, c R, b C cu |b|2 > ac. Aratati ca

1.1. STRUCTURA ALGEBRICA

b) Daca |a| < 1 si |b| < 1, atunci

CAPITOLUL 1. NUMERE COMPLEXE

Topologizarea multimii numerelor complexe

Siruri de numere complexe.

O conditie necesara si suficienta ca (zn )n sa fie convergent este ca sirurile de

1.2. TOPOLOGIZAREA MULTIMII NUMERELOR COMPLEXE

Sirul (zn )n se numeste sir Cauchy daca:

zn se numeste convergenta daca sirul sumelor

partiale sn = z0 + z1 + . . . + zn este convergent. Rezulta ca seria

vergenta daca si numai daca satisface conditia de tip Cauchy:

zn se numeste absolut convergenta daca seria cu termeni pozitivi

|zn | este convergenta. Din proprietatea de completitudine, rezulta ca orice

serie absolut convergenta este convergenta.

Multimi deschise si nchise n C.

CAPITOLUL 1. NUMERE COMPLEXE

exista lim (f + g)(z) = L + L0 , cu exceptia cazului L = L0 = si cu conzz0

Daca f : A B, g : B C si f (z) 6= L, z A \ {z0 }, atunci, daca exista:

exista si lim (g f )(z) = L .

1.2. TOPOLOGIZAREA MULTIMII NUMERELOR COMPLEXE

2. daca una din limite exista, atunci exista si cealalta si:

In adevar, cu cele de mai sus, avem de aratat ca lim

In ceea ce priveste functia argument, direct din formula se deduce continuitatea n

CAPITOLUL 1. NUMERE COMPLEXE

Mai general, cu acelasi rationament, deducem ca, pentru orice multime de

Multimi compacte; multimi conexe.

1.2. TOPOLOGIZAREA MULTIMII NUMERELOR COMPLEXE

adica functia f este constanta.

Verificati ca acesta corespondenta transforma orice cerc de pe sfera ntrun

CAPITOLUL 1. NUMERE COMPLEXE

este convergent si are limita ex (cos y + i. sin y).

ex (cos y + i. sin y).

este convergenta si are suma

an . Aratati ca, daca: |arg an |

< 2 , n, atunci seria este absolut convergenta.

zn2 sunt convergente si Re zn 0, atunci si

Indicele unei curbe n raport cu un punct

CAPITOLUL 1. NUMERE COMPLEXE

fie Im (tk t) > 0 t (0, ) si Im (tk + t) < 0, t (0, ), caz n

Figura 1.1: Fig. 6.

Figura 1.2: Fig. 7. (k = 1)

CAPITOLUL 1. NUMERE COMPLEXE

(ii)(Principiul variatiei argumentului pentru functii rationale). Fie o curba

Atunci cand exista, aceasta limita se noteaza cu f 0 (z0 ).

(ii) Daca functia f este derivabila n z0 , atunci este continua n z0 .

CAPITOLUL 2. FUNCTII OLOMORFE

Propozitie (reguli de derivare).

f 0 (z0 ).g(z0 ) f (z0 ).g 0 (z0 )

(ii) Fie D0 C deschis, f : D D0 derivabila n z0 si g : D0 C derivabila

Fie w = f (z). Atunci g(w) g(f (z0 )) = z0 , datorita continuitatii functiei g.