Universitatea Mihail Kogalniceanu, Iasi

Facultatea de Drept

Referat: Metodologie
Tema : Acceptiunile conceptului de drept

Studenti: Botez Cosmin

Anul I, Drept
Modul A,

Profesor coordonator: LECTOR DR. CAMELIA RADU

Iasi 2013
1

Accepiunile conceptului de DREPT

Introducere

In viata de zi cu zi ne intalnim cu expresii cum ar fi este drept si rational sa-ti faci o

familie sau dreptul francez difera de dreptul romanesc ( chiar daca la baza, dreptul romanesc
si constitutia romaneasca sunt inspirate din exemplul francez ).
( O sa incercam sa clarificam aceste lucruri folosind o metoda logica. )
In ambele fraze este specificat termenul de drept dar cu sensuri diferite. In limba Romana,
termenul de drept cunoaste mai multe acceptiuni.
Cuvntul Drept deriv din latinescul directus, ceea ce nseamn linie dreapt, rigl, drept.
Corespondentul perfect identic al termenului este jus - drept, dreptate, licit.

Cap. I

O sa incercam sa aflam care sunt acceptiunile conceptului de DREPT in diferite sensuri

Accepiunile conceptului de DREPT
.
drept in sens de just, corect, echitabil sens filosofic
drept ansamblu de norme de conduita care guverneaza, intr-o societate organizata,
raporturile sociale si a caror respectare este asigurata, daca este necesar, de constringerea publica
drept obiectiv/pozitiv/sistemul dreptului
drept stiinta care are ca obiect acest ansamblul de norme stiinta dreptului
drept prerogativa, facultate, putere a individului de a avea o anume conduita si de a cere
o anumita conduita

Cap. II
Vom incerca sa aflam sensurile notiunii de drept ca : drept obiectiv si drept subiectiv.
Dreptul in sens obiectiv/subiectiv
Dreptul obiectiv. Notiune si trasaturi.
Dreptul obiectiv reprezinta ansamblul regulilor de conduita impuse indivizilor n cadrul
vietii sociale a caror respectare este obligatorie sub sanctiunea constrngerii statului.
Dreptul obiectiv poate fi analizat sub doua aspecte, respectiv: sub aspect
static(concretizat n acte normative, jurisprudenta , cutuma , ce reprezinta de fapt izvoare ale
dreptului ) si sub aspect dinamic(concretizat n acte de realizare si de aploicare a dreptului de
catre autoritatile competente n acest sens.)
Dreptul obiectiv are urmatoarele trasaturi caracteristice:
-

are un caracter normativ - adica este format din reguli juridice ce stabilesc
comportamentul oamenilor n societate;
are un caracter obligatoriu - este obligatoriu pentru toate persoanele carora li se

adreseaza, n sensul ca atunci cnd nu sunt respectate de buna voie, intervine forta coercitiva a
statului care impune respectarea acestor norme juridice;
-

are un caracter general - pentru ca regulile de conduita care-l alcatuiesc sunt reguli

generale ce se adreseaza tuturor subiectilor;

are un caracter de actualitate - deoarece cuprinde norme juridice care se afla n

vigoare;
-

dreptul obiectiv este format din reguli de conduita care , desi sunt numeroase , sunt

totusi limitate ca numar;

-

dreptul obiectiv este format din norme de conduita care sunt impersonale si tipice ,
abstracte; normele juridice ce-l alcatuiesc exista independent de raportul juridic n care
partile titulare de drepturi si obligatii;

dreptul obiectiv cuprinde reguli de conduita a caror aplicare este asigurata de puterea
publica (de stat) ;
dreptul obiectiv este suportul , fundamentul dreptului subiectiv;
Dreptul subiectiv . Notiune , trasaturi

Dreptul subiectiv este dreptul pe care o persoana fizica sau juridica l foloseste si l
exercita n mod nemijlocit , n calitate de titular .El reprezinta prerogativele (facultatile) unei
persoane de a cere unei persoane sa dea , sa faca sau sa nu faca ceva. (ex. dreptul la viata , la
sanatate , proprietate, dreptul de autor etc.)
Drepturile subiective prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:
-

sunt strns legate de titularul lor, ca subiect determinat al unui raport juridic

concret;
-

sunt nelimitate ca numar, dar sunt limitate de lege si de morala;

unui drept subiectiv apartinnd unui subiect de drept i corespunde o obligatie

corelativa a altui subiect de drept.

-

Sunt prerogative concrete recunoscute unei persoane (fizice sau juridice) de care

aceasta se poate prevala n relatiile cu societatea , dreptul subiectiv exista numai n masura n
care este asigurat de dreptul obiectiv.

Cap. III

Vom parcurge sensurile cuvantului drept ca sens filozofic/juridic.

Dreptul in sens filozofic/juridic
In sens filozofic, prin drept se ntelege ndatorirea de a trai onest (honeste vivere), de a da
fiecaruia ceea ce i se cuvine ( suum cuique tribuere), de a nu dauna altei persoane ( alterum
nos laedere).
Sensul filozofic al dreptului mai include pe lnga aceste principii elementare pe acela de stabilire
a unui echilibru ntre interesele conflictuale, n scopul asigurarii unei ordini n societate. Astfel,
n limbajul filozofic, termenul drept desemna mai mult o valoare fundamentala a societatii, un
ansamblu de reguli de conduita cu rol de stabilire a ceea ce este just sau injust, un mijloc de
realizare adreptatii si echitatii.
In sens juridic, termenul de drept nu presupune din partea subiectilor carora li se adreseaza o
adeziune interna, de constiinta, ci supunerea acestora la normele juridice ce reglementeaza
relatiile sociale, ca relatii interumane.
n sens juridic, termenul drept desemneaza totalitatea regulilor de conduita emise de puterea
publica, reguli a caror respectare este obligatorie pentru toti destinatarii lor.

Cap. IV

S-a pus problema daca exista, daca e posibila o stiinta a dreptului. In urmatoarea etapa vom
afla ce este dreptul ca si stiinta.

Dreptul ca stiinta
In acest sens, s-a argumentat ca dreptul e o arta, o tehnica. Totusi, aceasta nu impiedica
dreptul de a fi si o stiinta, si o arta, in acelasi timp. O stiinta a dreptului este posibila si chiar
necesara, deoarece dreptul, ca ansamblu structurat de norme trebuie cunoscut si transmis. De
aceea el poate si trebuie studiat. In plus, pentru a fi pus in practica (aplicat) si scopurile sale
realizate, trebuie, pe de o parte, cunoscut dreptul (in ceea ce are fundamental si particular)si pe
de alta parte, trebuie sa intervina arta si tehnica. Acestea constau in stiinta practica a celor
chemati sa elaboreze legi tehnica legislativa si a celor chemati sa le aplice tehnica aplicarii
dreptului: practica judecatoreasca si administrativa.
Cf. lui Francois Ost, stiinta dreptului este acea activitate cognitiva care urmareste sa ofere o
reprezentare a fenomenului juridic conforma cu valorile, credintele, tehnicile si metodele
comune unui anume grup stiinific.
Stiinta dreptului e un corpus teoretic, dreptul ca stiinta fundamentala, si, in acelasi timp, o
practica sociala, dreptul ca stiinta juridica aplicata.Dreptul ca stiinta fundamentala, are o functie
prospectiva si critica, care, prin efortul de explicare si justificare, are si o utilitate practica.
Totusi, studiind dreptul ca ansamblu de norme, stiintele juridice nu au doar un caracter
fundamental ci si unul aplicat.
In acest sens, dreptul nu este o parte a naturii, ci un produs al vietii sociale, al inteligentei si
vointei umane. Deci, dreptul nu este o stiinta a naturii, ci o stiinta socio-umana, precum istoria,
economia, sociologia, psihologia, politologia. Dreptul este o stiinta sociala.

Ca si celelalte stiinte socio-umane, stiinta dreptului se caracterizeaza prin concluzii cu un

grad de certitudine inferior, in comparatie cu gradul de certitudine al stiintelor sociale. Asa cum
arata Aristotel, exista trei tipuri de discursuri: discursul demonstrativ, cel argumentativ si cel
retoric. Primul porneste de la adevar si conduce la concluzii adevararte, cel argumentativ
porneste de la probabil si conduce la concluzii probabile, iar cel retoric duce la concluzii
posibile, bazindu-se pe persuasiune, pe arta oratorica, retorica.
Evolutia actuala stiintei dreptului se caracterizeaza printr-o accentuata tendinta civica, prin
imbinarea preocuparilor legate de gindire, teoretizare si speculatie, cu orientarea spre actiune.
Din aceasta perspectiva, se preconizeaza o stiinta juridica globala, care sa cuprinda, alaturi de
stiintele de ramura, si filosofia si sociologia dreptului.

Este foarte important sa intelegem dreptul asupra unui context, anume si nu in general. Dupa
cum am putut sa vedem mai sus, termenul de dreptul, nu are un inteles clar iar sensul acestuia
denota in primul rand din contextual in care este folosit si mai ales din modul in care este folosit.

Sper ca aceasta scurta introducere in studiul dreptului sa va fi ajutat pentru

inceput de drum in viitoarea cariera de jurist si v-a ajutat sa intelegeti mai bine
sensurile notiunii de drept si totodata terminologia cuvantului drept.
Cu aceasta, imi doresc sa-mi fi atins scopul propus la inceputul lecturarii
fara a va plictisi, insa !

Bibliografie

TRATAT DE TORIE GENERALA A DREPTULUI, Prof. Ioan Craiovan

Suportul de curs al Doameni Profesoare Roxana Prisecariu, Universitatea UMK
Diferite surse online, sigure si complexe.

10

Cuprins

Introducere............................................................................................... 2
Cap. I Acceptiunile conceptului de drept........................................... 3
Cap. II - Dreptul in sens obiectiv/subiectiv........................................... 4
Cap. III - Dreptul in sens filozofic/juridic............................................... 6
Cap. IV Dreptul ca stiinta..................................................................... 7

11