Sunteți pe pagina 1din 223

Academia de Studii Economice Bucuresti

Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori


Catedra de Moneda

STRATEGII DE PREVENIRE SI
COMBATERE A SPALARII BANILOR SI A
FINANTARII TERORISMULUI

Conducator stiintific: Prof. Univ. Dr. Nicolae Dardac

Doctorand: Martimof Bogdan Mihai

CUPRINS

Introducere
Cap. 1

Fenomenul spalarii banilor si finantarii terorismului.


Consideratii generale

1.1.

Fenomenul spalarii banilor si finantarea terorismului. Concept si evolutie.

1.2.

Etapele fenomenului de spalare a banilor.

1.3.

Finantarea terorismului.
1.3.1. Surse si metode.
1.3.2. Cerinte specifice pentru institutiile financiare in prevenirea si
combaterea finantarii terorismului.

1.4.

Relatia dintre spalarea banilor si finantarea terorismului.

1.5.

Efectele spalarii banilor si a finantarii terorismului asupra economiei.

1.6.

Impactul spalarii banilor si a finantarii terorismului asupra pietelor financiare.

Cap. 2

Reglementari

internationale

si

regionale

privind

prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii


terorismului
2.1.

Organizatia Natiunilor Unite (ONU).


2.1.1. Conventia de la Viena.
2.1.2. Conventia de la Palermo.
2.1.3. Conventia Internationala pentru Combaterea Finantarii Terorismului.
2.1.4. Rezolutia Consiliului de Securitate Nr. 1373.

2.1.5. Programul Global impotriva spalarii banilor.


2.1.6. Comitetul Anti-Terorism (CTC Counter Terrorism Committe).
2.2.

FATF/GAFI (Financial Action Task Force on Money Laundering).


2.2.1. Cele 40 de recomandari privind spalarea banilor.
2.2.2. Recomandari speciale privind finantarea terorismului.
2.2.3. Tari necooperante.

2.3.

Prevederile Grupului Egmont al Unitatilor de Informatii Financiare.

2.4.

Recomandarile Comitetului de la Basle pentru supraveghere bancara


(Comitelul Basle).
2.4.1. Declaratia de Principii privind Spalarea Banilor.
2.4.2. Principiile esentiale pentru activitatea bancara (Core Principles for
Banking).
2.4.3. Customer Due Diligence.

2.5.

Obiectivele Asociatiei Internationale a Supraveghetorilor din Sectorul


Asigurarilor (IAIS).

2.6.

Prevederile Organizatiei Internationale a Comisionarilor de pe piata Valorilor


Mobiliare (IOSCO).

2.7.

Grupuri si organisme regionale.


2.7.1. Organismele regionale FATF (FSRB FATF - Style Regional Bodies).
2.7.2. Principiile Grupului Wolfsberg (Wolfsberg Group of Banks).
2.7.3. Secretariatul Commonwealth.
2.7.4. Organizatia Statelor Americane (CICAD).

2.8.

Comitetul de experti al Consiliului Europei Moneyval.

2.9.

Aplicarea reglementarilor internationale in legislatiile nationale. Cerinte


legale.

2.9.1. Incriminarea spalarii banilor.


2.9.2. Incriminarea terorismului si a finantarii acestuia.
2.9.3. Tipuri de entitati si persoane reglementare.
2.9.4. Standarde de supraveghere si reglementare.
2.9.5. Implementarea recomandarilor FATF.
2.10.

Cooperarea internationala in prevenirea si combaterea spalarii banilor si a


finantarii terorismului.
2.10.1. Principii generale.
2.10.2. Cooperarea intre F.I.U.-uri, autoritatile de supraveghere si de aplicare a
legii.

Cap. 3

Strategii si politici de prevenire si combatere a spalarii


banilor si a finantarii terorismului la nivel international

3.1.

Tehnici si modalitati de spalare a banilor si de finantare a terorismului.


3.1.1. Sistemele alternative de remitere a banilor .
3.1.2. Paradisurile fiscale.
3.1.2.1.

Caracteristici.

3.1.2.2.

Companiile off-shore.

3.1.2.3.

Utilizarea paradisurilor fiscale in cadrul evaziunii


fiscale.

3.2.

Identificarea clientilor si masurile de due diligence.


3.2.1. Cunoasterea clientilor.
3.2.2. Masurile de precautie fata de clienti (customer due diligence).

3.3.

Masuri de prevenire si combatere a spalarii banilor si a finantarii terorismului.


3.3.1. Raportarea tranzactiilor suspecte.

3.3.2. Raportarea tranzactiilor in numerar si externe.


3.4.

Rolul sistemul bancar in prevenirea si combaterea spalarii banilor si a


finantarii terorismului.
3.4.1. Obligatiile sistemului bancar.
3.4.2. Dezvoltarea programelor privind gestionarea riscului de spalare a
banilor.
3.4.3. Obiectivele urmarite de catre banci.
3.4.4. Raportarea tranzactiilor suspecte. Importanta si necesitate.

3.5.

Tipologii de spalare a banilor si a finantarii terorismului

3.6.

Modelul Stanley Morris - de estimare si cuantificare a spalarii banilor.

Cap. 4

Prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii


terorismului in Romania in contextul noilor realitati
mondiale.

4.1. Mediul economic international


4.2. Strategia nationala privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a
finantarii terorismului.
4.3.

Activitatea Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor

Concluzii
Bibliografie
Anexe

Introducere

Secolul 20 a fost caracterizat de o multitudine de schimbari structurale in


economia mondiala. Aceste schimbari au fost influentate sau determinate de imensele
progrese tehnologice inregistrate in domeniile telecomunicatiilor si informatiilor.
Incepand cu sfarsitul secolului 20 si inceputul secolului 21, globalizarea a devenit un
cuvant la ordinea zilei, aducand laolalta natiunile lumii, realizand poate cea mai mare
interconectare la nivelul statelor de la inceputul erei comertului si informatiei,
transformand practic lumea intr-un singur oras. In prezent nu se mai poate vorbi
despre sustinerea unui stat prin propria economie, in sensul existentei a doi stalpi
principali ai acestui proces si anume liberalizarea si dereglementarea economiilor
nationale. Desi globalizarea poate, si sigur va aduce beneficii la nivel mondial, totusi
aceste beneficii pot fi umbrite de riscurile pe care le incumba pentru societate. Puterea
autoritatilor politice va deveni din ce in ce mai limitata ca si actori, legitimi sau
nelegitimi, pe o piata mondiala emergenta. Alaturi de aceste schimbari intervenite in
societate se intalneste si o proliferare a gruparilor mafiote si o dezvoltate fara
precedent a crimei organizate, grupuri care opereaza atat pe principii nationale, cat si
internationale, utilizand forme diferite de infractiuni.
Intre aceste forme de infractiuni se detaseaza, atat ca infractiune de sine
statatoare, in unele legislatii, dar si ca forma de disimulare a veniturilor obtinute din
alte infractiuni, infractiunea de spalare a banilor care genereaza, asa numitul fenomen
de spalare a banilor. In ultimii ani acest fenomen a capatat o dimensiune globala, fiind
legat si de finantarea terorismului, ca factor de sustinere a gruparilor teroriste.
Spalarea banilor reprezinta un derivat al infractiunilor, ceea ce inseamna ca reprezinta
rezultatul eforturilor crimei organizate. Desi, spalarea banilor reprezinta un atribut al
gruparilor infractionale, totusi aceasta este prezenta in economiile nationale la diferite
nivele. Unii experti estimeaza ca la nivelul economiei mondiale infractiunile
genereaza aproximativ 100 bilioane dolari USD, in timp ce serviciile britanice
estimeaza spalarea anuala la circa 500 bilioane dolari USD, numai traficul de droguri,
singur, fiind estimat a genera circa 300 bilioane dolari USD, din care o parte
semnificativa este necesara a fi spalata. Astfel, de departe, crima organizata devine

una din principalele provocari ale lumii contemporane in ceea ce priveste stabilitatea
si prosperitatea sistemului economic global.
Cele prezentate mai sus constitue tot atatea motive care au condus la realizarea
acestei lucrari, care incearca sa explice fenomenul spalarii banilor si a finantarii
terorismului. Cu toate acestea lucrarea de fata nu isi propune o dezvoltare si o
aprofundare a tuturor aspectelor legate de fenomenele mentionate, ci doar sa constitue
inceputul constientizarii opiniei publice si mai ales a mediul academic in care se
formeaza viitorii economisti, asupra unui fenomen care, din pacate, incepe sa ia
amploare si, fara o lupta permanenta, nu se vor putea contracara efectele nocive
asupra economiei Romaniei. Intr-o lume dominata de comert, sistemul bancar are un
rol crucial in realizarea in bune conditiuni a tranzactiilor financiare si a sanatatii
sistemului financiar in ansamblul lui. Nu se poate vorbi de un sistem financiar in
absenta sistemului bancar, iar celelalte componente ale acestuia nu ar putea sa-si
desfasoare activitatea fara sprijinul nemijlocit al sistemului bancar. Iata de ce, in
contextul globalizarii, viabilitatea si sanatatea sistemului financiar, care pana la urma
guverneaza economia mondiala, vezi criza financiara de la sfarsitul anilor 2008,
ramane principala preocupare a expertilor in domeniul prevenirii si combaterii
fenomenului spalarii banilor.
Aceasta lucrare se axeaza nu numai pe prezentarea de ansamblu a fenomenului
spalarii banilor, a organizatiilor internationale si a obligatiilor ce revin sistemului
financiar, ci incearca o abordare mai larga in sensul in care isi doreste sa prezinte
fiecare aspect principal al luptei impotriva spalarii banilor. Deasemenea acesta lucrare
se doreste a fi un punct de sprijin si un inceput pentru cadrele didactice si studenti in
sensul constientizarii necesitatii studierii, inca de pe bancile facultatii, a acestui
fenomen, a cauzelor, metodelor si riscurilor pe care le implica si fara de care, orice
specialist in economie nu va putea stapanii si intelege anumite tranzactii si implicatiile
asupra stabilitatii si fiabilitatii sistemului financiar-bancar si al economiei in general.
Lucrarea se structureaza in patru capitole, fiecare incercand sa sintetizeze si sa
prezinte, intr-o susccesiune logica aspectele legate de combaterea spalarii banilor si a
finantarii terorismului, plecand de la definirea fenomenelor si pana la impactul pe care
aceste fenomene il au asupra mediului economic si financiar.
Capitolul 1 cuprinde definirea si etapele fenomenului de spalare a banilor,
plasarea, stratificarea si integrarea, sursele si metodele finantarii terorismului, precum
si cerintele specifice institutiilor financiare in prevenirea si combaterea fenomenelor
7

de spalare a banilor si a finantarii terorismului. Finalul capitolului este dedicat relatiei


dintre spalarea banilor si finantarea terorismului, in sensul in care o parte din banii
proveniti din spalare pot ajunge in posesia gruparilor teroriste, precum si impactul
gruparilor teroriste si a terorismului asupra pietelor financiare.
In Capitolul 2 incearcam sa construim o imagine de ansamblu asupra cadrului
normativ si a institutiilor financiare si non-financiare care reglementeaza activitatea,
la nivel mondial, de prevenire si combatere a spalarii banilor si a finantarii
terorismului. Plecand de la Organizatia Natiunilor Unite, cu structurile sale abilitate,
si pana la organizatiile regionale si profesionale, am incercat sa sintetizam
principalele aspecte legate de competentele si misiunea fiecarei organizatii dar si a
obiectivelor pe care acestea si le propun in combaterea acestor fenomene desi,
niciodata, organele abilitate nu vor putea fi inaintea infractorilor dar, isi doresc sa fie
cat mai aproape de eradicarea si eliminarea acestor fenomene. Pentru a reusi in acest
deziderat, cooperarea internationala intre organanismele din fiecare tara si cele la
nivel mondial, devine din ce in ce mai importanta.
Desi diferitele organisme regionale si internationale creaza cadrul necesar
combaterii fenomenului spalarii banilor si a finantarii terorismului, implementarea la
nivel regional, national dar mai ales international nu se poate realiza decat in cadrul
unor strategii si politici adecvate de combatere a acestor fenomene. Aplicarea acestor
strategii si politici devine o parte importanta in activitatea fiecarei institutii financiare
si non-financiare.
Capitolul 3 prezinta rolul si modalitatile, pe cere aceste institutii il au si le au
in mecanismul mondial de prevenire si combatere a fenomenului spalarii banilor si
finantarii terorismului. Tot in cadrul acestui capitol ne-am propus sa prezentam un
model de cuantificare a fenomenului spalarii banilor, model initiat si dezvoltat de un
grup de cercetatori avandu-l coordonator pe Stanley Morris fost presedinte al
Grupului de lucru pentru statistici si modele din cadrul FATF. Modelul Morris
incearca, si reuseste intr-o mare masura, sa furnizeze o privire de ansamblu, din punct
de vedere matematic, asupra acestor fenomene la nivel global.
De-alungul istoriei infractorii au incercat, si in mare parte au reusit, sa
utilizeze in favoarea lor precaritatea si incoerenta prevederilor legislative, utilizand
diferite mijloace legale dar mai ales ilegale pentru a realiza venituri in detrimentul
statului. Pornind de la rambursari ilegale de TVA, fraude bancare, evaziune fiscala,
contrabanda si chiar atacuri armate, acestia au reusit sa stranga averi fabuloase, pe
8

care s-au vazut nevoiti sa le introduca, pe cai legale, in circuitul financiar. Istoria a
demonstrat ca lipsa de reactie a statului, dar mai ales anumite restrictii impuse pe piata
libera coroborate cu perioadele de criza la nivel regional si mondial au sporit puterea
organizatiilor criminale, atat din punct de vedere financiar dar si al controlului pe care
acestea l-au exercitat si il exercita asupra unei parti din economie. Actuala criza,
probabil artificial indusa, economica dar mai ales financiara, poate duce la o
proliferare fara precedent a organizatiilor criminale si a gruparilor teroriste la nivel
mondial, mai ales tinand cont de faptul ca in perioada de criza reactia statului este
mult diminuata. Astfel, capitolul 4 incearca sa prezinte unele din aspectele care apar
sau pot aparea la nivel mondial si national in perioada de criza actuala, precum si o
descriere a activitatii Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor
din Romania.

Cap. 1

Fenomenul spalarii banilor si a finantarii terorismului.


Consideratii generale

1.1.

Fenomenul spalarii banilor si a finantarii terorismului. Concept si


evolutie

Desi nu se poate aprecia cu certitudine momentul aparitiei fenomenului


spalarii banilor, totusi putem spune ca acesta a aparut cu mult timp in urma, fiind legat
de istoria comertului si aparitia sistemului bancar.
In Lords of the Rim autorul Sterling Seagrave explica cum, in China anilor
2000 i. Ch., negustorii ascundeau profiturile obtinute, fata de stapanire, care nu dorea
altceva decat confiscarea acestora si expulzarea lor. In plus, negustorii, penru a-si
pastra averea o investeau in afaceri in provincii indepartate sau chiar in afara Chinei.
In acest fel, industria off-shore isi facea aparitia, nascandu-se, totodata, si prima forma
de evaziune fiscala, iar cele trei etape ale spalarii banilor ascunderea, delocalizarea
si investirea, incepeau sa se contureze.
De peste 4 milenii, principiile spalarii banilor nu s-au schimbat, dar
mecanismele acesteia au devenit din ce in ce mai complexe, mai sofisticate. Astfel,
evidenta paralela a averii a devenit una din cele mai durabile tehnici de evaziune
fiscala si de spalare a banilor. De mii de ani, oamenii utilizeaza tehnicile de spalare a
banilor pentru a-si ascunde banii si averea provenita din infractiuni, dar in unele
cazuri acest fenomen se intalneste si in tari cu autoritati opresive si lideri despotici.
Multe minoritati nationale, de-a lungul anilor si peste tot in lume, au luat
hotararea, pentru a-si pastra averile, de a o ascunde fata de conducatori, intrucat,
acestea, erau adesea persecutate datorita convinderilor religioase sau a culorii pielii.
Acest fenomen se intalneste chiar si in zilele noastre.
Au trecut mii de ani de cand banii si valoarea au fost separate, iar valoarea in
sine a devenit reprezentata prin active adesea fara valoare intrinseca, dar recunoscute
ca fiind convertibile. Monedele de aur desi aveau valoare, data de greutatea lor in aur,

10

lucrul care conta era calitatea si cantitatea aurului. Odata ce aurul era topit, el nu-si
pierdea valoarea, ci doar forma. El putea fi refacut si mutat in alt loc sub o alta forma.
In SUA, prohibitia si restrictiile la jocurile de noroc au adus sume mari de bani
celor care nu respectau aceste interdictii, realizand trafic cu alcool sau deschizandu-si
sali ilegale de jocuri de noroc, ducand, astfel, la cresterea dramatica a infractiunilor
financiare. Incalcarea restrictiilor erau infractiuni financiare intrucat pentru fiecare
infractiune comisa, infractorii primeau imediat bani cash. Aceasta a creat imediat o
probleme. Ce se putea face cu atat de multi bani? Deschiderea unor afaceri banoase,
cash, a fost rezolvarea. Astfel, infractorii au inceput sa-si deschida spalatorii, si asa
realitate sau fictiune, spalarea banilor a fost inventata.
Indiferent de originile terminologiei, infractorii cauta intotdeauna, sa-si
investeasca banii in afaceri care aduc imediat venituri cash, inclusiv droguri. Acestia
au intemeiat firme de avocatura, de contabilitate, studiouri de film, banci, concerne
industriale, chiar si guverne, si, chiar daca nu reusesc sa cumpere intreaga organizatie,
ei cumpara sau obtin cooperarea unora din companie. Acestia folosesc, deja, bani din
infractiuni pentru plata taxelor de scolarizare pentru copii unor membrii din
conducerea bancii.
Dar spalarea banilor a fost dezvoltata in concordanta cu facilitarea comertului.
Se spune adesea (fara a se putea sustine cu probe) ca Nigeria este centru de spalare a
banilor din Africa si ca nigerieni sunt implicati peste tot in lume in infractiuni si in
spalarea banilor. In masura in care este adevarat, motivatia vine din faptul ca retelele
dominate acum de infractori au fost intemeiate acum cateva zeci de ani de catre
comerciantii internationali, care erau incapabili sa opereze dincolo de masurile de
control al schimburilor si de inspectiile realizate de vama, ceea ce a condus la
stabilirea centrului operational in Nigeria, ca zona offshore.
Tehnicile de spalare a banilor sunt restrictionate doar de imaginatia
infractorilor si exista o multime de infractori care cauta o cale de a spala bani.
Astfel putem definii spalarea banilor ca procesul prin care infractorii creaza
iluzia ca banii pe care-i cheltuiesc sunt obtinuti legal.
Pentru majoritatea tarilor, problemele privind spalarea banilor si finantarea
terorismului sunt legate de prevenirea, detectarea si incriminarea infractiunilor
generaroare de bani murdari. Tehnicile sofisticate utilizate in spalarea banilor si
finantarea terorismului se adauga la aceste probleme.

11

Tehnici de SB/FT

Intermediari
Consultantii financiari

Direct
Contabilii

Institutii financiare

Corporatiile scoica
Tranzactii financiare

Aceste tehnici pot fi realizate direct prin implicarea a diferite tipuri de institutii
financiare si multiple tranzactii financiare cat si prin utilizarea folosirea
intermediarilor, precum consultantii financiari, contabilii, corporatiile scoica si alti
furnizori de servicii; transferuri catre/prin si din diferite tari; folosirea de diferite
instrumente financiare sau alte tipuri de active de valoare.
Oricum, spalarea banilor este, in esenta, un concept simplu.

Reprezinta procesul prin care castigurile obtinute din activitati criminale sunt
divizate pentru a li se ascunde originile ilicite.

Cand banii sunt spalati, criminalii castiga din actiunile lor, ei fiind
recompensati de ascunderea actelor criminale care genereaza profituri ilicite si de
disimulare a originii, rezultand profituri licite. Similar cei care finanteaza terorismul
sunt rasplatiti de ascunderea originii fondurilor si a suportului financiar, realizandu-si
stratagemele si atacurile.
Spalarea banilor poate fi definita in mai multe feluri. Majoritatea tarilor
subscriu la definitia data in Conventia Natiunilor Unite Impotriva Traficului Ilicit de
Droguri si Substante Psihotronice din 1998, cunoscuta si sub denumirea de
Conventia de la Viena si Conventia Natiunilor Unite Impotriva Crimei Organizate
Transnationale din 2000, cunoscuta sub denumirea de Conventia de la Palermo.

12

Intr-o prima abordare


Se intelege conversia sau transferul proprietatii, cunoscand ca aceasta proprietate
deriva din orice infractiuni sau orice act de participare la astfel de infractiuni, in
scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a proprietatii sau ajutarea oricarei
persoane care este implicata in comiterea acestor infractiuni, in vederea sustragerii
de la consecintele legale ale actiunilor.

A doua abordare
Ascunderea sau disimularea adevaratei naturi, surse, locatii, dispozitii, miscari,
drepturi ale destinatarului proprietatii cunoscand ca astfel de bunuri rezulta din
infractiuni sau din participarea la actiuni.

A treia abordare
Consta in detinerea, posesia sau utilizarea bunurilor cunoscand in momentul
dobandirii ca aceste castiguri/bunuri deriva din infractiuni sau dintr-un act de
participare la astfel de infractiuni.

Grupul FATF (Financial Action Task Force), care este recunoscut ca


autoritate de reglementare internationala in domeniul spalarii banilor, defineste
termenul de spalarea banilor in mod succinct ca procesul de ascundere a originii
ilicite a castigurilor pentru legitimarea castigurilor ilegale.

Infractiunea predicat de spalare a banilor


Activitatea generatoare de castiguri ilicite, care, atunci cand sunt spalate, se
transforma in infractiune de spalare a banilor.
Ca terminologie, Conventia de la Viena limiteaza infractiunea predicat la
traficul de narcotice. Drept consecinta, infractiunile subrogate traficului de narcotice,
precum frauda, furtul si rapirea, nu constitue infractiune predicat pentru spalarea
banilor. De-alungul anilor comunitatea internationala si-a dezvoltat viziunea asupra
infractiunilor predicat de spalarea banilor care a excedat traficul de droguri.

Astfel, FATF si alte organisme internationale au extins definitia infractiunii


predicat din Conventia de la Viena, prin includerea si a altor tipuri de infractiuni.

13

De exemplu, Conventia de la Palermo cere tuturor statelor participante sa aplice


termenul de infractiune de spalarea banilor unei arii largi de infractiuni predicat.
In cele 40 de Recomandari privind combaterea spalarii banilor, FATF
incorporeaza din punct de vedere tehnic si juridic definitiile din Conventia de la Viena
si Conventia de la Palermo si evidentiaza 20 de categorii de infractiuni care trebuie
incluse in categoria infractiunilor predicat pentru spalarea banilor.

Daca ne intrebam Cine spala banii? un raspuns simplu la aceasta intrebare ar


putea fi ca infractorii spala banii. Dar acest raspuns este mult prea simplu pentru a fi
complet adevarat. Realitatea este ca spalatorii de bani se intalnesc in toate
activitatile, multe dintre ele parand complet inocente. In multe jurisdictii cei care ajuta
infractorii sa spele banii proveniti din infractiuni, sunt ei insisi considerati infractori.
Aceasta inseamna ca bancherii, avocatii, contabilii, dealerii de masini si altii sunt
spalatori de bani daca permit ca afacerile lor sa fie utilizate de catre altcineva pentru
spalarea banilor proveniti din infractiuni. In general, singura scuza a acestora este ca
nu au stiut sau au fost neatenti la ceea ce se intampla. Aceasta este, insa, foarte greu
de demonstrat si in majoritatea legislatiilor, demonstrarea nevinovatiei trece in sarcina
acuzatului.
In multe tari, oamenii, altii decat afaceristii si infractorii, pot devenii spalatorii
de bani numai prin posesia veniturilor din infractiuni sau a activelor care reprezinta
veniturile din infractiuni (este si cazul Romaniei ). Cel mai elocvent exemplu este cel
al sotiei sau prietenei infractorului si care stiu, sau banuie, ca acesta utilizeaza
veniturile ilicite pentru a cumpara case, masini sau bijuterii. Clasa finala a
spalatorilor de bani este formata din cei care ajuta la realizarea schemei, chiar daca
acestia nu participa fizic la spalare. Deci, un contabil, care recomanda evaziune fiscala
este el insusi spalator de bani.
Astazi, pretutindeni in lume, legislatiile nationale obliga dealerii de masini,
operatorii de cazinouri, dealerii de bijuterii si pietre pretioase de a-si identifica clientii
in majoritatea cazurilor. Aceasta inseamna ca majoritatea operatorilor li se cere sa-si
instruiasca angajatii in concordanta cu legea si cu masurile de prevenire si combatere
a spalarii banilor.

14

Infractorii comit trei tipuri de infractiuni generale

Crime din
pasiune sau
onoare

Infractiuni
de violenta
sau
vandalism

Infractiuni
economice

Ignorand primele doua tipuri precum si micile vandalisme, majoritatea


infractiunilor sunt infractiuni economice comise pentru a face bani. Infractorii comit
infractiunile din doua motive

unul este pentru a demonstra ca pot face acest lucru si nu pot fi


prinsi;

celalalt este ca acestia cred ca pot obtine aceiasi suma de bani din
infractiuni, pe care ar obtine-o din afaceri curate.

Cand realizeaza venituri din infractiuni, criminalii ii utilizeaza in trei scopuri

pentru o noua infractiune

ii ascund pentru a-i utiliza mai tarziu

ii cheltuie imediat.

Pentru a putea gasii si confisca veniturile ilicite, investigatorii realizeaza


cercetari complicate, cea mai incercata, testata si de succes metoda in investigarea
infractiunilor este urmarirea banilor. Astfel, infractorii doresc sa mute banii mult
mai repede decat ii pot urmarii investigatorii, iar din cand in cand ii pun intr-o gaura
neagra astfel incat investigatorii pur si simplu nu ii pot urmarii.
Uneori, investigatorii cand banuiesc ca o persoana este implicata in infractiuni,
pot incepe cercetarea de la activitatile financiare ale acesteia si de la trecutul sau.
15

Aceasta a presupus unele schimbari legislative, in unele tari, care pleaca de la


presupunerea ca un infractor care a fost condamnat pentru o infractiune poate fi
subiect al confiscarii bunurilor sau veniturilor daca acesta nu face dovada ca le-a
obtinut din activitati legale. Deci, infractorii sunt nevoiti sa scoata banii din gaurile
negre daca nu pot dovedi provenienta lor. Una din suspiciunile majore intervine
asupra celui care cheltuie mai mult decat ii permit veniturile obtinute din activitati
legale. Deci, un creator de haine, care nu a avut si nici nu are clienti, dar conduce
masini foarte scumpe, poate ridica suspiciuni.
In infractiunile financiare, care sunt in crestere, nu exista o reprezentare fizica
a infractiunii. Banii, nu sunt mai mult decat o informatie de pe ecranul computerului,
sau, mai precis, sunt sub forma de biti stocati in memoria calculatorului. Deci, nu
exista intermediari de lucruri furate intrucat nu este nimic de atins. In consecinta,
prevederile de mai sus nu sunt aplicabile, sau mai precis curtea poate decide ca nu se
aplica.
Exista o expresie utilizata de cei care aplica legea si anume ca pentru a reduce
infractionalitatea este necesar sa se elimine profitul din activitatile infractionale.
Aceasta, inseamna identificarea activelor care reprezinta castigurile obtinute din
infractiuni si inghetarea lor prin decizie judecatoreasca sau administrativa.
Infractiunile financiare afecteaza pe toata lumea. Efectele acestora rezida in cresterea
taxelor pentru cei care nu realizeaza evaziune fiscala, in cresterea politelor de
asigurare pentru cei care nu obtin sumele prin frauda, in cresterea costurilor pentru
afaceri adica o crestere a preturilor si o reducere a profiturilor companiilor. Aceasta
inseamna, ca a face cumparaturi de pe internet sau de la supermarket devine mult mai
riscant, intrucat, comerciantul poate fi infractor ceea ce inseamna ca banii ajung in
mainile corupte ale politicienilor si afaceristilor, inclusiv a celor care sunt implicati in
traficul de droguri, arme si oameni.
Dupa unele statistici, circa 80% din castigurile ilicite, de exemplu din furt,
sunt pentru consolidarea activitatii de trafic de droguri. Daca nu ar exista oameni care
sa cumpere bunuri furate, atunci nu ar mai exista motive pentru comiterea furturilor, si
deci nu ar mai exista profit. In multe tari, persoana care intermediaza bunurile furate
este pasibila de o pedeapsa mai mare decat cel care a comis infractiunea in sine. Deci,
singura cale de a reduce activitatea infractionala de furt este de a o face neprofitabila.

16

Finantarea terorismului, poate fi definit ca un concept relativ simplu, .


Reprezinta suportul financiar, sub orice forma, a gruparilor teroriste sau a celor
care-l incurajeaza, planifica sau se implica in activitati teroriste.

Privit insa, in esenta, acesta nu este totusi un concept simplu, intrucat termenul
poate avea implicatii politice, religioase sau nationale, acestea diferind in functie de
tara.
Spalarea banilor si finantarea terorismului afiseaza insa, acelasi gen de
tranzactii, majoritatea avand legatura cu ascunderea si disimularea. Spalatorii de bani
trimit fonduri ilicite prin canale legale pentru a ascunde originile ilicite, in timp ce cei
care finanteaza terorismul transfera fonduri care pot fi legale sau ilegale in scopul
ascunderii sursei si a utilizarii finale, ceea ce reprezinta sustinera terorismului. Dar
rezultatul este acelasi rasplata.
Organizatia Natiunilor Unite a facut numeroase eforturi, concretizate, in
general, sub forma tratatelor internationale, in combaterea terorismului si a finantarii
acestuia. Inaintea atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 din SUA, ONU a emis,
in 1999, Conventia de la Palermo care prevede:
un act care constitue infractiune, in
scopul sau asa cum sunt definite in
cadrul tratatului

Orice persoana, comite o


infractiune in intelesul
acestei conventii, daca,
acea persoana, prin orice
mijloace, direct sau
indirect, nelegal si de
buna voie, furnizeaza sau
colecteaza fonduri cu
intentia de a fi folosite sau
cunoscand ca acestea vor
fi folosite, partial sau
total, pentru a provoca:

orice act intentionat cauzator de


moarte sau ranire grava a civililor
sau a oricarei personae care nu se
afla implicata in conflicte armate,
atunci cand scopul acestui act, prin
natura si context, este de a intimida
populatia, sau de a sili guverne sau
organizatii in scopul de a face sau de
a obtine sa faca un act impotriva
vointei

17

Definerea terorismului este uneori dificil de realizat mai ales in cazul unor tari
si aceasta intrucat nu toate statele au adoptat prevederile conventiei, care specifica clar
ce actiuni sunt incadrate in categoria terorism. Notiunea de terorism nu este universal
acceptata, avand in vedere si implicatiile politice, religioase si nationale de la tara la
tara. FATF este recunoscuta si ca emitent de standarde internationale in efortul de
combatere a finantarii terorismului, dar nu defineste in mod specific termenul de
finantare a terorismului in Recomandarile Speciale privind finantarea terorismului,
emise dupa evenimentele din 11 septembrie 2001; nu mai putin adevarat este faptul ca
FATF indeamna tarile membre sa ratifice si sa implementeze Conventia de la
Palermo. In acest fel, definitia din Conventie devine unanim acceptata de cele mai
multe tari.

1.2.

Etapele fenomenului de spalare a banilor

Ingrijorarea asupra fenomenului spalarii banilor a inceput initial prin a se face


conexiunea cu traficul ilegal de narcotice. Obiectivul traficantilor consta in
convertirea tipica a sumelor mici de bani in conturi bancare legale, instrumente
financiare sau alte valori. Astazi profiturile ilegale sunt rezultatul unei game largi de
infractiuni alaturi de coruptie, vanzarea ilegala de armament si traficul ilegal de
persoane. Indiferent de infractiune, spalatorii recurg la un amplu proces de
transformare a castigurilor ilicite prin plasarea, stratificarea si integrarea acestora in
circuitul financiar real. Acest proces amplu, cu etapele mentionate, a fost stabilit de
catre expertii FATF la intalnirea de la Paris din 1989, aceasta cronologie in timp si
spatiu devenind clasica in studiul fenomenului spalarii banilor.

Etapele spalarii banilor

Venituri ilicite

Plasarea

Venituri licite

Stratificarea

18

Integrarea

Plasarea

Reprezinta introducerea fondurilor ilegale in sistemul financiar, de


regula, prin intermediul institutiilor financiare

Mari sume de bani sunt sparte in sume mai mici, care sunt mai putin evidente
si introduse in sistemul financiar prin intermediul mai multor sucursale ale aceleiasi
institutii sau prin intermediul mai multor institutii. In acest stadiu poate interveni si
schimbul valutar sau conversia bancnotelor de valoare mica in bancnote de valoare
mare. Mai mult, fondurile ilicite pot fi convertite prin intermediul institutiilor
financiare in bilete la ordin sau cecuri, fiind, astfel, insotite de fonduri legitime pentru
inlaturarea suspiciunilor. In plus, plasarea poate fi acompaniata si de cumpararea de
actiuni sau de incheierea de contracte de asigurari.

Stratificarea
Procesul de mutare dintr-o institutie financiara in alta a fondurilor
obtinute ilegal si introduse in sistemul financiar

In
acest fel fondurile sunt indepartate de locul/momentul infractiunii, astfel de fonduri
putand fi ulterior folosite pentru cumpararea de actiuni, contracte de asigurari sau alte
instrumente financiare si de investitii, usor transferabile. Fondurile pot fi de asemenea
transferate sub forma de instrumente negociabile precum cecurile, bilete la ordin sau
bonuri de tezaur, sau pot fi transferate electronic catre alte jurisdictii. Infractorii pot,
de asemenea, simula transferul sub forma de plati pentru bunuri sau servicii sau prin
transferul de fonduri catre compania scoica.

Integrarea

A treia etapa o reprezinta fondurilor in economia legala prin


cumpararea de active precum imobile, actiuni sau alte active
financiare sau obiecte de lux

19

Procesul spalarii banilor si finantarea terorismului


Schema 1.1.

Spalarea banilor

Bani din
infractiuni

Finantarea terorismului

$$$$$$

$$$$$$

Banci

Actiuni

Plasarea
Bani depusi in
conturi bancare

Plasarea
Active depozitate in
sistemul financiar
Banci

Stratificarea
Fondurile sunt
mutate catre alte
institutii financiare
pentru a li se
ascunde originea

Integrarea
Fondurile sunt
folosite pentru
cumpararea de
active legale

Active legitime
sau
Bani din infractiuni

Banci

Companii
de
asigurare

Institutii
financiare
nonbancare

Activele devin
legale sau sunt
distribuite

Stratificarea
Fondurile sunt
mutate catre alte
institutii financiare
pentru a li se
ascunde originea

Integrarea
Fondurile sunt
distribuite pentru
activitati teroriste

Etapele intalnite in procesul spalarii banilor se intalnesc si in procesul de


finantare a terorismului, cu exceptia faptului ca, in cea de a treia etapa, fondurile sunt
distribuite organizatiilor teroriste, fata de spalarea banilor unde fondurile obtinute
ilegal sunt canalizate in directie opusa, in economia legala. Spalarea banilor si
finantarea terorismului pot sa apara, si apar, in orice tara, in special in cele cu sisteme
financiare complexe. De asemenea, tarile cu o legislatie permisiva, ineficienta sau cu
o infrastructura deficitara in privinta combaterii spalarii banilor si finantarii
terorismului, reprezinta o tinta sigura pentru infractori. Nici o tara nu face exceptie.

20

Intrucat complexitatea sistemului financiar mondial cu multitudinea de


tranzactii financiare internationale este folosit de infractori in spalarea banilor si
finantarea terorismului, diferitele etape ale proceselor de spalarea banilor si finantarea
terorismului pot exista in diferite tari. De exemplu, plasarea, stratificarea si integrarea
pot exista in trei tari diferite; una sau toate cele trei etape pot, de asemenea, fi
indepartate de zona initiala a infractiunii.

1.3.

Finantarea terorismului

Dupa atacurile teroriste din septembrie 2001, FATF a hotarat dezvoltarea de


ghiduri pentru institutiile financiare, care sa le ajute in detectarea tehnicilor si
mecanismelor utilizate in finantarea terorismului. In acest scop, FATF a mobilizat
experti din tarile membre pentru a aduna informatii si a studia fenomenul finantarii
terorismului ca parte a studiului privind spalarea banilor si a tendintelor acestuia.

Stabilirea unor ghiduri pentru institutiile


financiare si care pot fi emise odata cu
rapoartele anuale privind tendintele si
metodele de spalare a banilor

Scopurile acestor studii


Prevenirea folosirea institutiilor financiare in
procesul ascunderii si miscarii fondurilor
organizatiilor teroriste

1.3.1. Surse si metode


Obiectivul primordial al terorismului, in acord cu una din definitii, este
acela de a intimida populatia sau de a obliga guvernele sau organizatiile internationale
de a face sau a se abtine de a face une act. In contrast, castigurile financiare sunt in
general obiectivul altor tipuri de infractiuni. Succesul unui grup terorist, ca si al
oricarui alt grup criminal, este acela de a fi capabili sa construiasca si sa mentina o
infrastructura financiara efectiva. Pentru aceasta trebuie sa dezvolte surse de finantare,

21

mijloace de spalare a acestor fonduri si, in final, cai de a se asigura ca aceste fonduri
vor fi utilizate pentru obtinerea de logistica necesara comiterii actelor teroriste. In
general, expertii recunosc ca finantarea terorismului provine din doua surse primare.

Prima sursa o constitue,


finantarea furnizata de state
si organizatii cu o larga
infrastructura
pentru
colectarea fondurilor si
pentru
distribuirea
lor
organizatiilor teroriste.

Aceste asa numite state-sponsori, in ultimi


ani, datorita constrangerilor de ordin politic si
economic,

realizate

de

catre

comunitatea

internationala, au inceput sa renunte la sustinere si


sa nu mai constitue sursa principala, locul lor fiind
luat de alte tipuri de sustinere, desi, este posibil, ca

in anumite contexte internationale acestea sa continue sustinerea.

Osama Bin Laden, spre exemplu, este


Indivizi cu multiple
posibilitati financiare, dar
si cu anumite convingeri de
ordin politic sau religios
furnizeaza fonduri
substantiale organizatiilor
teroriste.

cunoscut

ca

fiind

principalul

sustinator,

din

fondurile personale, ale retelei teroriste Al-Qaeda.


De asemenea, este cunoscut faptul ca o serie de
oameni de afaceri de o anumita orientare politica
sau religioasa, au fost constrinsi prin santaj sau

violenta la a sustine aceste organizatii teroriste.

Fundatii neguvernamentale
si asociatii de intrajutorare,
care prin activitatile
desfasurate reusesca sa
colecteze fonduri de la
membrii sau de la alte
persoane.

Aceste surse de venituri nu sunt suficiente


pentru a putea sustine in totalitate activitatile
teroriste. In ultimii ani s-a inregistrat o crestere a
numarului de fundatii neguvernamentale si asociatii
de intrajutorare. In lumea islamica este stiut faptul
ca adeptii trebuie sa plateasca o anumita cota (zakat)

pentru cauze umanitare. Aceasta taxa este platita liderilor din comunitatea respectiva
sau unor organizatii religioase sau laice, care folosesc aceste fonduri pentru anumite
actiuni sociale. Din pacate, exista anumiti lideri care pot utiliza aceste fonduri si in
alte scopuri decat cele sociale, numeroasele organizatii beneficiand de importante
sume de bani pentru activitatile lor teroriste.

22

Ca orice alte organizatii criminale, cele teroriste pot

A doua sursa majora


de
venituri
pentru
organizatiile
teroriste
deriva
direct
din
activitatile generatoare
de venituri.

obtine venituri, atat din activitati ilegale, cat si din


activitati perfect legale, dar controlate de teroristi sau
organizatii teroriste. Un grup terorist regional isi poate
sustine activitatile prin actiuni de rapire sau extorcare.

In acest scenariu, unele persoane platesc teroristilor sume mari de bani pentru
eliberarea ostaticilor, impreuna cu o taxa de protectie aplicata afacerilor acestora, ceea
ce furnizeaza fondurile financiare necesare, dar au si un rol de intimidare a populatiei.
Pe langa rapire si extorsiune, gruparile teroriste pot recurge la contrabanda, diferite
tipuri de frauda, hotii si talharii, precum si trafic de stupefiante.

Fondurile pentru
gruparile teroriste,
deosebit de alte activitati
criminale, pot provenii din
activitati perfect licite sau
din combinarea
activitatilor ilicite cu cele
licite.
Privite din perspective
tehnice, metodele utilizate
de teroristi si asociatii lor,
pentru generarea de
venituri din activitati
ilegale, difera de acelea
folosite de gruparile
infractionale traditionale

Aceste fonduri licite reprezinta marea diferenta intre


gruparile teroriste si cele infractionale. Rolul jucat de
fondurile licite in finantarea terorismului este diferit
de la grupare la grupare, precum si in functie de
zonele geografice in care ele actioneaza.

Deasemenea, pare logic ca fondurile obtinute din


activitati legale sa nu necesite operatiuni de spalare,
iar organizatiile teroriste au nevoie mai mult ca
niciodata sa ascunda si sa disemineze legaturile dintre
ele si sursele legale de fonduri. Astfel, gruparile
teroriste trebuie sa gaseasca metode de spalare a
acestor fonduri pentru a nu atrage atentia asupra lor.

Examinand activitatile financiare asociate teroristilor, expertii FATF au concluzionat


ca teroristii si organizatiile care-i sustin utilizeaza, in general, aceleasi metode de
spalare a banilor ca si celelalte organizatii infractionale.

Metode particulare
identificate la diferite
grupari teroriste

Cateva dintre acestea includ: contrabanda cu bani (prin


curieri); depozite structurale sau retrageri cash din banci;
cumpararea de diferite instrumente monetare (cecuri de

calatorie, cecuri cash, ordine de plata); utilizarea de carti de credit si transferuri


electronice. Trebuie sa mentionam si utilizarea unor modele de remitere a banilor
Hawala, care are un rol important in miscarea fondurilor in intreaga lume.
23

Diferenta intre obtinerea


legala si ilegala de
fonduri,

ridica o problema legala importanta atata timp cat se


aplica aceleasi masuri de combatere a spalarii banilor
si pentru finantarea terorismului. Scopul organizatiilor

teroriste nu este de a genera profit din diferite mecanisme, ci obtinerea de resurse


pentru sustinerea operatiunilor.
In cazul obtinerii de
fonduri din surse legale
(donatii, publicitate, etc),

administrarea de probe si indicii in detectarea acestora


devine mult mai dificila. Aparenta legala a sursei de
obtinere a acestor fonduri inseamna existenta unor

indicii putine, sau chiar inexistenta acestora, care sa conduca la legaturi intre
tranzactiile individuale si activitatile teroriste.
Marimea
si
natura
tranzactiilor implicate

reprezinta alte doua aspecte importante ale finantarii


terorismului, care fac detectarea mai dificila. Expertii

FATF au mentionat ca fondurile necesare realizarii unor atacuri teroriste nu provin


intotdeauna, sau nu reprezinta intotdeauna, sume mari de bani, iar tranzactiile asociate
nu sunt intotdeauna complexe. De exemplu, o examinare a conexiunilor financiare
intre cei care au realizat atacurile din septembrie 2001, arata ca majoritatea sumelor
de bani implicate erau sume mici de bani, care au fost sub limita de raportare si, in
majoritatea cazurilor, au fost transferate electronic. Indivizii pareau a fi studentii
straini care primeau sume de bani de la familiile lor si, astfel, aceste sume de bani nu
au fost identificate ca necesitand verificari suplimentare de catre institutiile financiare
implicate.

1.3.2. Cerinte specifice pentru institutiile financiare in prevenirea si combaterea


finantarii terorismului.

Orice institutie financiara care efectueaza o tranzactie, stiind ca fondurile sau


proprietatile implicate sunt detinute sau controlate de teroristi sau organizatii teroriste,
sau acestea sunt destinate a fi utilizate in activitati teroriste, poate comite o infractiune
predicat (infractiunea primara generatoare de venituri) in acceptiunea multor
jurisdictii. O astfel de infractiune poate exista indiferent daca activele implicate in
tranzactie provin din castiguri din activitati infractionale sau acestea deriva din
activitati legale, dar sunt destinate a finanta activitati teroriste.

24

Indiferent de tipul de fonduri implicate in tranzactiile care sunt asociate cu


teroristi, in indeplinirea scopurilor prevazute de legislatia nationala orice relatie
de afaceri cu astfel de indivizi sau alte persoane sau entitati asociate acestora
poate expune o institutie financiare la riscuri operationale, reputationale sau
legale semnificative.

Acest risc este mult mai mare daca persoana sau entitatea implicata este
descoperita tarziu, beneficiind astfel de o lipsa a monitorizarii din parte institutiei si,
astfel, aceasta reusind sa-si indeplineasca actele teroriste. Luarea in consideratie a
factorilor din aceste ghiduri este destinata a clarifica, completa si/sau consolida
prevederile, deja existente, privind masurile de due diligence, impreuna cu politicile si
procedurile curente impuse de programul national de prevenire si combatere a spalarii
banilor.
Deasemenea se incurajeaza institutiile financiare sa ia in consideratie toti
acesti factori impreuna cu politicile, practicile si procedurile deja existente pentru
asigurarea conformitatii cu legislatia si reglementarile in vigoare si pentru
minimizarea riscurilor reputationale. Trebuie mentionat faptul ca, desi, unele
caracteristici pot apare ca fiind specifice unor tranzactii legate de finantare
terorismului, multe dintre acestea pot aparea in identificarea generala a tranzactiilor
suspecte. Trebuie sa mentionam si faptul ca aceste ghiduri nu inlocuiesc sau elimina
obligatiile care reies din legislatia nationala. In particular, implementarea masurilor
propuse nu trebuie interpretate ca fiind obligatorii in protejarea institutiilor financiare
de orice actiune care poate fi luata de o jurisdictie impotriva ei. Mai mult aceste
ghiduri nu inlocuiesc sau modifica cerintele impuse de autoritatile nationale sau
regionale, care solicita inghetarea activelor persoanelor sau entitatilor suspectate de
terorism sau asociere la terorism, ca parte a implementarii rezolutiilor Consiliului de
securitate a ONU.
Institutiile
financiare
sunt
incurajate sa dezvolte politici si
proceduri care sa le ajute sa
detecteze si sa determine care
tranzactii pot implica fonduri
utilizate
in
finantarea
terorismului.

O cercetare mai atenta, care poate fi justificata


pentru unele tranzactii, trebuie sa fie mai mult
decat aplicarea procedurilor si politicilor de due
diligence, si trebuie sa conduca, acolo unde este
necesar, la raportarea de catre institutiile
financiare de activitati sau tranzactii suspecte sau

neuzuale in conformitate cu practicile de raportare din jurisdictia respectiva. Pentru a


ne asigura ca pasii necesari sunt realizati pentru verificarea atenta a unor tranzactii
25

certe, pentru institutiile financiare, este necesar a se revizui practicile in aceasta arie
ca parte a procesului general de control si audit intern si extern.
Maniera de implementare a
acestor ghiduri de catre
diferitele institutii financiare
depinde de abordarea pe baza
de risc a fiecarei institutii, ca
si cadru general, si care este
determinat de operatiunile
normale pe care le realizeaza.

Institutiile financiare trebuie sa judece in mod


rezonabil modificarea si implementarea politicilor
si procedurilor in aceasta arie. Ghidurile nu
trebuie sa reprezinte un factor de descurajare a
institutiilor financiare de a realiza afaceri cu orice
client. Acestea sunt destinate a ajuta institutiile
financiare in determinarea momentului in care este

necesara o verificare aprofundata astfel incat acestea sa fie capabile sa identifice, sa


raporteze si, nu in ultima instanta, sa evite tranzactiile care implica fonduri destinate
sustinerii terorismului.
Caracteristici ale tranzactiilor financiare care pot determina o crestere a
verificarilor
Ca parte a actiunilor de verificare, institutiile financiare trebuie sa fie atente la
elementele tranzactiilor individuale care pot indica fonduri implicate in finantarea
terorismului. Listele de potentiale suspiciuni sau tranzactii neuzuale sunt de natura
a arata tipurile de tranzactii care pot fi cauza pentru cresterea verificarilor.

Acestea nu sunt exhaustive si nici nu pot inlocui prevederile privind


obligativitatea raportarii tranzactiilor sau activitatilor suspecte care pot fi impuse de
catre autoritatile legale pentru institutiile financiare.

Aceste liste de caracteristici trebuie luate in considerare de catre institutiile


financiare alaturi de alte informatii valabile (ca de exemplu listele de teroristi emise
de Natiunile Unite sau alte autoritati nationale si internationale), natura tranzactiei in
sine, precum si partile implicate in tranzactie, ca si orice alte ghiduri emise de
autoritatile nationale in scopul prevenirii si combaterii spalarii banilor. Existenta
uneia sau a mai multor caracteristici poate constitui o avertizare pentru inceperea
unei

verificari

mai

amanuntite

tranzactiei.

Oricum

existenta

unei

caracteristici/unui factor din lista nu inseamna neaparat ca acea tranzactie este


suspicioasa sau neobisnuita (caracteristicile neobisnuite sau indicii de suspiciune sunt
prezentati in Cap.4 paragraful 4.2.4.)

26

1.4.

Relatia dintre spalarea banilor si finantarea terorismului

Tehnicile

folosite

pentru

finantarea

terorismului

sunt,

in

general,

asemenatoare celor utilizate pentru disimularea surselor si folosirea lor in scopul


spalarii banilor.
Fondurile utilizate pentru sustinerea terorismului pot proveni atat din surse
legitime, cat si din activitati criminale.
Fara indoiala, ascunderea surselor in finantarea terorismului este o parte
importanta a acestui process, fara a avea legatura cu provenienta licita sau ilicita.
Daca sursa poate fi ascunsa, aceasta ramane valabila si pentru finantarea unor
activitati teroriste viitoare. Similar, este important pentru teroristi si disimularea
folosirii fondurilor astfel incat finantarea activitatilor sa ramana nedescoperita.
Incriminarea finantarii
terorismului si a actelor
de terrorism si
organizatiilor teroriste.

Reprezinta una din recomandarile FATF


menita a fi aplicata de catre toate tarile. Ca finalitate,
FATF a stabilit ca cele 9 Recomandari Speciale,
coroborate cu cele 40 de Recomandari, sa constitue

cadrul de baza pentru prevenirea, detectarea si incriminarea spalarii banilor si


finantarii terorismului.
Eforturile de combatere a
finantarii terorismului din
partea tarilor.

Trebuie sa fie concentrate pe extinderea prevederilor


privind spalarea banilor din reglementarile proprii
asupra

organizatiilor

non-profit,

in

special

fundatiilor si a celor de caritate, pentru a se asigura ca astfel de organizatii nu sunt


folosite direct sau indirect in finantarea terorismului. Aceste eforturi necesita o atenta
supraveghere a sistemelor alternative de transmitere a banilor, ca de exemplu,
Hawala. Aceste eforturi trebuie finalizate in luarea de masuri pentru impiedicarea
unor astfel de organizatii de a le folosi in activitati de spalare de bani si finantarea
terorismului.
Dupa cum am aratat, diferenta semnificativa intre spalarea de bani si
finantarea terorismului este aceea ca fondurile implicate in finantarea terorismului
pot proveni atat din surse licite, cat si din surse ilicite. In consecinta, aceasta diferenta
necesita legi speciale pentru combaterea finantarii terorismului. Oricum, avand in
vedere fondurile obtinute din surse ilegale, acestea pot fi cuprinse in cadrul

27

reglementarilor generale privind combaterea spalarii banilor, ele depinzind de


infractiunile predicat pentru spalarea banilor
In cele ce urmeaza, prezentam schematic similitudinile si diferentele intre
spalarea banilor si finantarea terorismului. In fapt, lupta impotriva finantarii
terorismului s-a dovedit si se va dovedii mult mai anevoioasa datorita particularitatilor
fenomenului privind finantarea terorismului.

Similitudini si diferente intre spalarea banilor si finantarea terorismului

Similitudini

Schema 1.2.

Politica publica este orientata in vederea dezvaluirii si eliminarii organizatiilor

Ambele pot lasa urme financiare care pot conduce la investigatii asupra lor

Obtin beneficii avand drept paravan companiile scoica si bancile off-shore

Utilizeaza transferurile electronice pentru mutarea banilor in diferite jurisdinctii

Utilizeaza diferite activitatii criminale:


Comertul bazat pe: trafic de droguri, arme, metale pretioase si alte bunuri, trafic de fiinte umane,
Contrabanda cu tigari si bani cash
Falsificarea banilor si a bunurilor
Extorcare si rapire

Spalarea banilor

Finantarea terorismului

Infractiunea este deja comisa; banii sunt

castigati si pot lasa urme

Banii sunt utilizati in planificarea si executarea


viitoarelor atacuri teroriste

Banii trebuie spalati pentru a da o aparenta

Exista necesitatea ascunderii activelor

Fondurile

legala banilor murdari

Fondurile deriva din activitati criminale

pot

provenii

din

activitati

infractionale/surse ilegale dar deasemenea pot

Diferente

provenii si din surse legale precum:

State sponsori

Companii private sau de stat

Donatii

Transferuri dinspre diaspora sau comunitati etnice

Acte caritabile

De obicei se utilizeaza sume mari de bani

Banii pot fi utilizati in sume mici

Investigatiile sunt indreptate in scopul

Investigatiile incearca sa previna actele teroriste si

identificarii

si

condamnarii

infractorilor

si

confiscarii activelor

sa identifice, intrerupa si sa elimine fluxurile


financiare catre teroristi sau organizatiile teroriste

28

1.5.

Efectele spalarii banilor si a finantarii terorismului asupra economiei

Impactul asupra dezvoltarii sistemului economic

Activitatile privind spalarea banilor si finantarea terorismului se extind din ce


in ce mai mult astfel incat infractorii sunt capabili sa-si ascunda originile si sursele de
obtinere a fondurilor ilicite si sa le sterilizeze atat prin intermediul sistemelor
financiare nationale, cat si prin intermediul sistemului financiar international.
Existenta, in unele tari, a unui cadru privind prevenirea spalarii banilor si finantarii
terorismului, permisiv, corupt sau chiar absenta acestuia, permite infractorilor si a
celor care finanteaza terorismul sa opereze, utilizand castigurile ilicite, in vederea
dezvoltarii activitatilor criminale si promovarea actiunilor ilegale cum ar fi coruptia,
traficul de droguri, exploatarea si traficul ilicit de fiinte umane, traficul de armament
si terorismul.
Atata timp cat spalatorii de bani si cei care finanteaza terorismul pot opera in
orice tara, acestia vor determina consecinte economice si sociale in dezvoltarea unor
tari, intrucat aceste piete vor tinde sa ramana mici si, mai mult, sa fie susceptibile de a
fi influentate de catre acestia.
Spalarea banilor si finantarea terorismului au importante consecinte economice
si sociale pentru tarile cu un sistem financiar precar, intrucat acesta este
susceptibil de a fi destabilizat de aceste influente.

In ultima instanta, economia, societatea si securitatea tarilor care sunt utilizate


ca platforme pentru spalarea banilor si finantarea terorismului sunt toate in primejdie.
Magnitudinea acestor consecinte adverse este greu de estimat iar impactul acestora nu
poate fi cuantificat cu precizie, fie la nivelul comunitatii internationale, fie individual,
la nivelul fiecarei tari.

29

Pe de alta parte, un cadru armonizat pentru combaterea spalarii banilor si a


finantarii terorismului are importante beneficii pe plan intern si international,
pentru o tara.

Aceste beneficii includ o rata scazuta a infractionalitatii si coruptiei, determina


stabilitatea financiara a institutiilor si pietelor, un impact pozitiv in dezvoltarea
economica si o buna reputatie in comunitatea internationala, impunerea unor ternici
adecvate de gestionare a riscului in institutiile financiare si cresterea integritatii pietei.
Succesul activitatilor de spalare a banilor determina profitabilitatea activitatilor
criminale si recompenseaza infractorii.

Astfel, extinzand la tarile care sunt un rai pentru spalarea banilor, acestea
sunt o atractie pentru infractori si un cadru adecvat pentru cresterea coruptiei.
Raiul pentru spalarea
banilor si finantarea
terorismului inseamna:

un

regim

neadecvat

privind

combaterea

spalarii banilor si a finantarii terorismului;

majoritatea institutiilor financiare nu au

reglementari sau nu sunt supuse unor reglementari stricte privind spalarea banilor si
finantarea terorismului;

aplicarea selectiva sau lenta a prevederilor privind spalarea banilor si

finantarea terorismului;

pedepse ineficiente, inclusiv dificultati in confiscarea activelor;

un numar limitat de infractiuni predicat pentru incriminarea spalarii banilor.


Fenomenul spalarii banilor are un efect negativ asupra cresterii economice prin
disipirea resurselor in detrimentul activitatilor productive.

Fondurile ilegale parcurg cai diferite in economie decat cele obtinute legal. In
loc sa fie introduse pentru sustinerea sectoarelor productive si pentru cresterea
investitiilor, fondurile ilegale sunt adesea plasate in investitii sterile pentru a li se
conserva valoarea sau pentru a le face mai usor transferabile.
Domeniile de investitii
sunt reprezentate de:

cel imobiliar, arta, bijuterii, antichitati sau active de mare


valoare automobile, dar care nu genereaza valoare

adaugata pentru economie. Organizatiile criminale pot transforma institutii profitabile


in unele sterile, utilizate numai pentru scopul spalarii banilor si nu a obtinerii
30

profitului. Astfel de institutii nu raspund nevoilor consumatorilor sau altor cerinte de


productivitate a capitalurilor. Utilizand resursele tarii pentru companii sterile in
opozitie cu investitiile care au ca scop obtinerea de productivitate, aceasta conduce la
reducerea productivitatii pe ansamblul economiei.
Existenta unui cadru
adecvat pentru
combaterea spalarii
banilor si finantarea
terorismului,
furnizeaza un baraj
pentru implicarea
infractorilor in
economie.

Acesta va permite utilizarea investitiilor in scopuri


productive care vor raspunde nevoilor consumatorilor si
va determina cresteri ale economiei pe ansamblu, si odata
cu implementarea efectiva, reduce substantial veniturile
din activitatile criminale si, in fapt, descurajeaza
infractorii si teroristii sa utilizeze o anumita tara. Aceasta

se intampla mai ales in tarile care au o legislatie adecvata privind confiscarile


veniturilor/activelor provenite din infractiuni, ca parte a cadrului privind combaterea
spalarii banilor si finantarii terorismului.
Desi sunt, in general, utilizate de cei care spala bani in
Asa numitele front
fapt sunt controlate de infractori si criminali. Aceste
companies, sunt
companii care par a fi
companii amesteca banii murdari cu cei obtinuti legal
implicate in activitati
pentru a ascunde provenienta dubioasa a primilor.
legale,
Caracteristicile acestor companii pot fi sintetizate in:

accesul la fonduri ilicite care permite acestor companii sa-si


subsidiarizeze si sa-si promoveze serviciile si produsele, chiar si sub
pretul pietei si, din aceasta cauza, companiilor legale le este foarte greu
sa concureze cu aceste companii;

acestea nu au drept scop obtinerea profitului, ci ascunderea surselor


ilicite si a profiturilor ilegale.

utilizarea acestor companii, da posibilitate infractorilor sa impuna pe


piata un anumit comportament si de a controla piata sau sectorul de
activitate in unele tari. Aceasta creste probabilitatea pentru aparitia
instabilitatii monetare si economice prin alocarea gresita de resurse,
urmare a distorsiunilor in pretul bunurilor si activelor.

furnizarea, totodata, a mijloace pentru evaziune fiscala, fapt ce


conduce la privarea unei tari de venituri importante.

31

In ceea ce priveste terorismul si finantarea acestuia putem spune ca, in general,


atacurile teroriste afecteaza atat economia globala, cat si pe cele nationale.
Consecintele economice pot fi atat pe termen scurt (efecte directe), pe termen
mediu (scaderea increderii) sau pe termen lung (scaderea productivitatii).
In ultimii ani, terorismul si-a aratat o alta latura, in sensul schimbarii
obiectivelor acestuia, trecandu-se de la atacarea unor obiective militare la cele civile,
inclusiv oameni si activitatile de afaceri.
Graficul urmator arata facilitatile care reprezinta tintele preferate de teroristi in
perioada 1998-2003.
Grafic 1.1.

450
400
350
1998
1999
2000
2001
2002
2003

300
250
200
150
100
50
0

Afaceri

Diplomatice

Guvernamentale

Militare

Altele

Sursa: Departamentul de Stat al SUA (2003)

Costurile economice directe


provocate de terorism

Acestea cuprind distrugeri de vieti si proprietati,


disfunctii in sistemele de urgenta, in sistemul de
infrastructura si de asigurare a asistentei imediate,

sunt mult mai pronuntate in perioada de timp imediat urmatoare atacurilor si se pot
Costurile economice directe
sunt
proportionale
cu
intensitatea atacurilor si cu
marimea si caracteristicile
economice ale obiectivelor
afectate.

prelungi pe termen scurt.

Atacurile de la 11

septembrie 2001 desi au cauzat sincope majore in


activitatile zilnice, costurile directe economice au
fost relativ mici in comparatie cu marimea
economiei. Costurile directe rezultate ca urmare a

32

atacurilor teroriste au fost estimate de catre OECD la circa 27,2 miliarde USD (Bruck
and Wickstrom, 2004), ceea ce reprezinta circa un sfert de procent din PIB-ul SUA.
Costurile indirecte ale terorismului
pot fi semnificative si pot avea un
potential efect economic pe termen
mediu prin afectarea increderii
consumatorilor si a investitorilor.

Acestea au afectat primar majoritatea


statelor industriale prin scaderea cererii,
generata de pierderea credibilitatii in
economie

si

impactului

asupra

productiei.
Pietele emergente au fost afectate incepand prin
Scaderea increderii
asociata atacurilor poate
descuraja procesele de
acumulare si de cheltuire,
ceea ce poate afecta
economia si relatiile
economice la nivel
mondial.

incetinirea cererii externe si a zborurilor, pana la


calitatea pietelor financiare. Alte tari au fost afectate
prin intermediul pietelor de desfacere.
In ciuda faptului ca au fost tinta directa a
terorismului,

material

afectand

operatiunile

si

infrastructura pietelor, ulterior atacurilor din 11


septembrie,pietele
Scaderea
increderii
investitorilor
poate
determina o scadere a
valorii activelor si o
crestere a costurilor de
imprumutare
pentru
clientii cu risc ridicat.

financiare

au

demonstrat

capacitatea lor de a-si reveni si a se intoarce rapid la


activitatea normala. Aceasta a permis sistemului
financiar sa-si indeplineasca una din functiile sale:
aceea de a prelucra informatiile despre impactul
economic si financiar al atacurilor teroriste dupa socul
initial si de a incorpora eficient informatiile in

valoarea activelor astfel incat au putut fi incluse in deciziile despre actiunile viitoare.
Finalmente, pe termen lung, persista intrebarea daca atacurile pot avea impact
negativ asupra productivitatii prin cresterea costurilor de tranzactionare, urmare a
cresterii masurilor de siguranta, a costurilor de asigurare si a cresterii costurilor
privind reglementarile financiare si de prevenire a terorismului.

1.6.

Impactul spalarii banilor si a finantarii terorismului asupra pietelor


financiare

In cadrul acestui subcapitol vom incerca sa evidentiem consecintele pe care


finantarea terorismului si actele de terorism le au asupra economiei si a pietelor
financiare din intreaga lume. In scopul declarat, am utilizat informatiile furnizate de
catre IMF-Monetary and Financial Systems Department, intr-un studiu realizat de R.
33

Barry Johnston si Oana M. Nedelescu in martie 2005. Dupa cum atrag atentia autorii,
acest material nu reprezinta punctul de vedere al IMF, acesta fiind realizat in urma
cercetarilor realizate de autori.
Spalarea banilor si finantarea
terorismului poate afecta, pe
numeroase cai, atat stabilitatea
sectorului financiar national,
cat si stabilitatea fiecarei
institutii financiare in parte.

Problemele

focusate

pe

institutiile

bancare, precum si consecintele acestora sunt


aplicabile si altor institutii financiare, precum
societatile de investitii financiare, companiile de
asigurari si fondurile de investitii.

Consecintele adverse, descrise sub aspectul riscului operational, legal, de


concentrare si reputational sunt in general interconectate.

Fiecare presupune costuri specifice:

pierderi ale afacerilor profitabile;

probleme de lichiditate la retragerea fondurilor;

eliminarea facilitatilor de catre bancile corespondente;

costuri pentru investigatii;

inghetarea activelor;

pierderi din credite, si

scaderea valorii actiunilor institutiilor financiare.

Riscul reputational este


potential daca se
realizeaza o publicitate
negativa privind practicile
de afaceri ale bancii sau
actionarilor, fapt care
determina pierderea
increderii in integritatea
institutiei.

Clientii, atat cei care au credite, dar si depozitarii,


precum si investitorii, vor evita sa faca afaceri cu o
institutie a carei imagine a fost afectata de suspiciuni
sau alegatii privind spalarea banilor si finantarea
terorismului. Pierderea increderii clientilor care
imprumuta bani reduce profitul din creditare si creste
riscul portofoliului de credite. Depunatorii pot de
asemenea, sa-si retraga fondurile conducand astfel la

o scadere a fondurilor bancilor. Mai mult, fondurile plasate in depozite de catre


spalatorii de bani nu pot constitui o sursa sigura pentru banca. Mari sume de bani
spalati, sunt adesea subiectul retragerilor neanticipate din institutia financiara, atat

34

prin transferuri electronice, cat si in numerar, cauzand potentiale probleme de


lichiditate.
Riscul operational apare atunci
cand exista potentiale pierderi
rezultate din activitati
neadecvate interne, cauzate de
angajati sau de sistem, sau din
activitati externe.
Riscul legal apare atunci cand
institutia este angrenata in
procese, contracte paguboase
sau este supusa la penalitati sau
amenzi, toate acestea
conducand la cresterea
cheltuielilor, sau chiar
inchiderea institutiei.

Asa cum am mentionat astfel de pierderi apar


atunci cand costurile cu bancile corespondente
cresc, cresterea costurilor legate de creditare si
de atragerea de fonduri constituind surse pentru
astfel de pierderi.
Spalarea banilor implica infractiuni in orice
moment al procesului de spalare a banilor. Ca o
consecinta, clientii institutiei pot fi victime ale
acestui proces suferind pierderi sau obligand
banca la restituirea acestora. Acestea implica
investigatii din partea bancii sau a altor
organisme abilitate conducand, de asemenea, la
cresterea cheltuielilor, dar si la aplicarea de
penalitati.

Riscul de concentrare se
produce atunci cand potentialele
pierderi apar din expunerea prea
mare fata de un singur debitor.

Necunoasterea clientului, a
afacerilor acestuia, ori a
relatiilor dintre clienti poate
situa banca in categoria
aceasta de risc

In general, reglementarile privind creditele si


expunerile mari limiteaza expunea bancii fata de
un singur debitor sau grup de debitori.

Aceasta se refera si la relatiile de contrapartida,


clientii legati intre ei, precum si la cazul in care
exista aceeasi sursa de venit si de rambursare a
creditelor. Pierderea din creditare poate rezulta

si datorita contractelor defectuos realizate sau incheiate cu persoane fictive.


Bancile si detinatorii de conturi
sunt protejati atunci cand
procedurile de due-diligence
sunt puse corect in practica.

Identificarea beneficiarului real al contului este


o masura esentiala in contextul combaterii
spalarii

banilor

si

finantarii

terorismului.

Procedurile de identificare protejeaza impotriva


incheierii de afaceri cu persoane fictive sau
companii fara active substantiale, precum corporatiile scoica (shell corporations), dar
si infractori si teroristi.
Procedurile de due diligence pot ajuta institutiile financiare sa inteleaga natura
afacerilor clientilor si interesele lor si a surselor de venit. Increderea publica in
35

institutiile financiare si crestrea stabilitatii lor, este data de aplicarea unei politici
bancare sanatoase care conduce la reducerea riscurilor financiare din operatiunile
efectuate de banca. Aceste riscuri se concretizeaza in probabilitatea obtinerii de
pierderi, de catre indivizi sau institutii financiare, urmare a fraudelor, controlului
intern neadecvat sau din violarea reglementarilor si legislatiei.
Procedurile de
identificare a clientului si
de due diligence,
cunoscute sub denumirea
de regulile KYC, fac parte
intrinseca din cele de
combatere a spalarii
banilor si a finantarii
terorismului.

Aceste reguli nu sunt singurele care pot determina o


activitate sanatoasa si sigura in domeniul institutiilor
financiare. Aceste politici si proceduri sunt in schimb
modalitati in gestionarea efectiva a riscurilor.
De exemplu, in situatia in care un individ sau o
corporatie detine afaceri care par conduse de entitati
diferite, iar institutia financiara detine informatii reale
despre activitatile si operatiunile acestuia, aplicand

standardele de cunoastere a clientelei, aceasta poate limita expunerea pe debitor si,


deci, limita riscul de creditare. Avand in vedere beneficiile induse de aceste standarde
de cunoastere a clientelei, Comitelul de la Basle pentru Supravegehere Bancara le-a
inclus ca parte distincta in acordul Basle Core Principles for Effective Banking
Supervision, din motive de combatere a spalarii banilor.
O aplicare efectiva a
regulilor de combatere a
spalarii banilor

Pe langa beneficiile induse de increderea publica,


aceasta reduce posibilitatea ca institutiile financiare
sa inregistreze pierderi ca urmare a fraudelor.

Aplicarea corecta a procedurilor de cunostere a clientelei si a beneficiarului real,


furnizeaza o mai buna urmarire a conturilor cu risc ridicat si permit monitorizarea
activitatilor suspecte. Astfel de controale prudentiale interne conduc la operatiuni fara
risc in interiorul institutiei financiare. Asa cum am aratat, pietele financiare au fost
direct si indirect victime ale atacurilor teroriste. Lovind in inima centrului financiar al
SUA, atacurile au dorit sa determine o instabilitate financiara a SUA si a pietelor
internationale. Dupa atacuri, pietele financiare nu s-au confruntat numai cu o majora
disfunctionalitate a activitatii cauzata de distrugerea proprietatii si a comunicatiilor,
dar si cu o crestere a incertitudinii si a volatilitatii lor. Numerosi jucatori pe pietele
financiare si-au avut operatiunile principale in World Trade Center si imprejurimi, iar
distrugerea sau afectarea acestora, au determinat o inchidere rapida a pietelor
financiare din New York. Peste toate acestea, institutiile financiare au suferit si o
imensa si tragica pierdere umana, peste 74% din totalul celor ucisi de aceste atacuri.
36

In concluzie fenomenul spalarii banilor poate, si ia o multitudine de dimensiuni,


si de aceea impactul asupra societatii este enorm si multi-dimensional. In aceast capitol
nu ne-am propus sa intram in amanunt in explicarea implicatiilor economice ale
fenomenului spalarii banilor, aceasta fiind mult mai complexa decat la prima vedere,
fiind suficient doar o privire asupra implicatiilor economice, socio-politice si de
securitate.
Spalarea banilor are si va avea intotdeauna un impact asupra pietei valutare la
nivel mondial si asupra comertului, in special. Acest fapt a fost si este recunoscut de
Uniunea Europeana in ceea ce se definesc a fi Directivele EU asupra spalarii banilor.
Totodata, piata FOREX este si ea afectata datorita cantitatii uriase de bani cash
implicati in comert. Aparenta miscare a fondurilor dintr-o jurisdictie in alta poate
genera o exacerbare a ratei de schimb valutar, aceasta avnd o implicatie majora mai
ales in cazul tarilor unde nu exista si un corespondent in productie. O alta implicatie
economica poate fi afectarea distributiei veniturilor catre sectoarele care necesita in
mod stringent fonduri pentru dezvoltare, ducand astfel la distorsiuni economice si la
alocarea gresita a resurselor. Lasand la o parte impactul asupra formarii capitalului,
spalarea banilor poate afecta cresterea pasivelor si a riscului activelor in sistemul
financiar. Atunci cand aceste influente au loc poate apare riscul sistemic pentru
industria serviciilor financiare, urmat de pierderea confidentialitatii si credibilitatii in
sistem.
Spalarea

banilor

poate

incuraja

proliferarea

pietelor

subterane

si

nereglementate.
Scopul spalarii banilor nu este numai evitarea detectarii ci si evitarea platii
taxelor si impozitelor, ceea ce poate conduce inevitabil la aparitia de probleme in
economie cu consecinte asupra balantelor de plati si comerciala.
La nivel politic, spalarea banilor poate duce la utilizarea de fonduri ilicite in
sustinerea partidelor si a campaniilor politice in cazul alegerilor parlamentare si
prezidentiale. Un exemplu elocvent este cel al presedintelui Columbiei, Ernesto Samper,
care a utilizat in campania prezidentiala fonduri in suma de 6 milioane USD donati de
Cartelul din Cali, fonduri provenite din traficul de droguri.
In final, putem concluziona ca spalarea banilor nu cunoaste frontiere, aceasta
afectand suveranitatea unor tari si conducand la schimbari majore in societatea
globala.

37

Cap. 2

Reglementari internationale si regionale privind combaterea


spalarii banilor si finantarea terorismului

Pentru a raspunde ingrijorarii crescande fata de fenomenul spalarii banilor si


finantarii terorismului, comunitatea internationala a actionat pe diferite cai. In acest
sens si cu atat mai mult este necesara o coordonare si colaborare trans-frontaliera
pentru zadarnicirea eforturilor infractorilor si teroristilor.
Raspunsul international
este concretizat, in mare
parte, in recunoasterea
faptului ca cei care spala
bani si finanteaza
terorismului folosesc
avantajele mecanismelor
internationale de transfer
rapid de bani pentru a-si
atinge scopurile.

Eforturile
recunoasterea

internationale

faptului

ca

au

traficul

inceput
de

cu

droguri

reprezenta o problema internationala si poate fi


combatuta doar la nivel international. Astfel, prima
conventie

internationala

pe

problema

spalarii

banilor a stipulat infractiunea de trafic ilegal de


droguri

ca

(infractiunile

singura

infractiune

predicat

reprezinta

predicat
infractiunile

premiza care, prin realizarea lor, dau nastere la venituri ilicite, acestea urmand a fi
introduse in circuite de spalare de bani sau finantare a terorismului). Intrucat tot mai
multe tipuri de infractiuni ingrijoreaza comunitatea internationala, multe tari includ o
gama larga de infractiuni in categoria infractiunilor predicat.

2.1.

Organizatia Natiunilor Unite (ONU)

Fondata in Octombrie 1945, cuprinde 191


de state membre de pe toate continentele.

ONU a fost prima organizatie


internationala care a actionat
semnificativ in combaterea
fenomenului spalarii banilor.

ONU este importanta din mai multe


Primul considerent este faptul ca este
organizatia internationala cu cei mai
multi membrii.

considerente.

Programul Global impotriva Spalarii


Banilor (GPML Global Programme
Against Money Laundering) are cartierul

38

Al doilea considerent, in cadrul ONU


opereaza un program de lupta
impotriva spalarii banilor (GPML)

general la Viena si este parte a Oficiului Natiunilor Unite pentru Droguri si Crime
(ODC UN Office of Drugs and Crime).
Al treilea considerent, si probabil
cel mai important, pentru faptul ca acestea
au putere de lege in tarile respective odata

Natiunile Unite au capacitatea de a


adopta tratate si conventii
internationale

ce ele au fost semnate, ratificate si implementate, depinzand doar de constitutia tarii


respective si de structura legala. In anumite cazuri, Consiliul de Securitate are
capacitatea si autoritatea de a obliga tarile membre, atat prin rezolutii, cat si prin alte
actiuni specifice fiecarei tari in parte.

2.1.1. Conventia de la Viena

Luand in considerare ingrijorarea crescanda


fata de amploarea luata de traficul international de
droguri si sumele imense de bani introduse in

Conventia de la Viena,
stipuleaza pentru prima
data masurile de combatere
a traficului de droguri si de
aplicare a acestora in
practica

sistemul bancar, Natiunile Unite, prin intermediul UNDCP (United Nations Drug
Control Program) a initiat o conventie internationala in vederea combaterii traficului
de droguri si spalarii banilor. In 1988, aceste eforturi au fost concretizate in adoptarea
Conventiei de la Viena (United Nations Convention Against Illicit Traffic in Narcotic
Drugs and Psychotropic Substances) la a carei semnare au luat parte 169. Chiar daca
nu foloseste termenul de spalare de bani, conventia defineste conceptul si cheama
statele semnatare sa incrimineza aceasta activitate. Conventia de la Viena este
limitata, oricum, la definirea infractiunii de trafic de droguri ca infractiune predicat
si nu se adreseaza prevenirii aspectelor privind spalarea banilor. Conventia a intrat in
vigoare la 11 noiembrie 1990.

2.1.2. Conventia de la Palermo

In

vederea

cresterii

eforturilor

pentru

Conventia de la Palermo,
contine o serie de prevederi
pentru combaterea crimei
organizate.

combaterea crimei organizate la nivel international,


Natiunile Unite au adoptat in anul 2000 Conventia de la Palermo (The International
Convention Against Transnational Organized Crime) si obliga tarile sa o ratifice,

39

implementand astfel prevederile acesteia in legislatia nationala. Aceasta conventie a


intrat in vigoare la 29 septembrie 2003, fiind semnata de 149 de tari.
In legatura cu spalarea banilor, Conventia de la Palermo obliga fiecare tara
care o ratifica sa ia anumite masuri:

sa incrimineze spalarea banilor si sa includa toate infractiunile


semnificative in categoria infractiunilor predicat, indiferent daca
sunt savarsite in sau in afara tarii si sa permita incriminarea intentiei
sau cunoasterii infractiunii bazate pe fapte obiective;

sa stabileasca reglementari pentru determinarea si detectarea tuturor


metodelor de spalare a banilor, inclusiv identificarea clientilor,
pastrarea inregistrarilor si raportarea tranzactiilor suspecte;

sa autorizeze cooperarea si schimbul de informatii intre diferite


autoritati, administrative, de reglementare, aplicare a legii, atat local
cat si international, precum si sa organizeze o unitate de informatii
financiare (F.I.U.-Financial Intelligence Unit), care sa colecteze,
analizeze si sa distribuie informatiile;

sa promoveze cooperarea internationala etc.

Conventia de la Palermo este importanta prin faptul ca prevederile acesteia


privind combaterea spalarii banilor au fost in general adoptate si de FATF in
cele 40 de recomandari privind spalarea banilor.

2.1.3. Conventia Internationala pentru Combaterea


Finantarii Terorismului

Conventia cere tarilor


ratificante sa incrimineze
terorismul, organizatiile
si actiunile teroriste.

Activitatile de finantare a terorismului au


devenit o preocupare internationala apriori atacurilor teroriste din SUA din 11
septembrie 2001. Ca raspuns la aceasta ingrijorare, Natiunile Unite au adoptat in 1999
Conventia Internationala pentru Combaterea Finantarii Terorismului. Aceasta
Conventie a intrat in vigoare in aprilie 2002 cu 132 tari semnatare a Conventiei si 112
tari care au ratificat-o. Prin conventie este interzis oricarei persoane sa colecteze sau
sa furnizeze fonduri cu intentia ca acestea sa fie utilizate sau cunoscand ca aceste
fonduri vor fi utilizate in realizarea oricarui act terorist.

40

2.1.4. Rezolutia Consiliului de Securitate Nr. 1373

Obliga tarile sa
incrimineze actiunile de
finantare a terorismului

Spre deosebire de conventiile internationale,


prin care se solicita semnarea, ratificarea si implementarea de catre tarile membre
ONU a prevederilor, precum si aplicarea acestora in legislatia nationala, Consiliul de
Securitate este responsabil cu amenintarile la adresa pacii si securitatii internationale.
Pe data de 28 septembrie 2001, consiliul a adoptat Rezolutia 1373.
Aceasta obliga tarile sa:

incrimineze orice suport pentru gruparile teroriste;

interzica furnizarea de ajutor sau adapost pentru teroristi, inclusiv


inghetarea fondurilor si activelor persoanelor, organizatiilor sau
entitatilor implicate in acte teroriste;

interzica orice fel de asistenta activa sau pasiva teroristilor;

coopereze cu alte tari in activitatile de investigare si furnizare de


informatii despre planificarea actelor teroriste.

2.1.5. Programul Global impotriva spalarii banilor

Programul Global Impotriva Spalarii Banilor al Natiunilor Unite (GPML)


functioneaza in cadrul Oficiului pentru Droguri si Crima (ODC). Acest program este
un proiect de cercetare si asistenta pentru cresterea capacitatilor de combatere la
nivel international a spalarii banilor, prin oferirea de expertiza tehnica, asistenta si
instruire tarilor membre care o solicita.
Eforturile se concentreaza pe urmatoarele arii:

cresterea atentiei asupra persoanelor cheie din tarile membre;

suport in crearea cadrului legal;

dezvoltarea capacitatilor institutionale prin crearea de F.I.U. (Financial


Intelligence Unit);

furnizeaza sesiuni de pregatire pentru secorul financiar privat, judiciar,


si de aplicare a legii;

promoveaza cooperarea inter-regionala cu alte organizatii;

pastreaza informatii si realizeaza analize asupra informatiilor relevante.

41

2.1.6. Comitetul Anti-Terorism (CTC Counter Terrorism Committe)

Asa cum am mentionat, in septembrie 2001, Natiunile unite au adoptat


Rezolutia 1373 care stabileste si obliga tarile membre sa instituie masuri de combatere
a terorismului. Rezolutia stabileste totodata Comitetul Anti-Terorism (CTC) in
vederea monitorizarii tarilor membre pentru cresterea capacitatilor de combatere a
terorismului. CTC, care este format din 15 membrii din cadrul Consiliului de
Securitate, nu este un organism de reglementare; nu emite sanctiuni si nu condamna
sau judeca indivizi sau tari. Comitetul cauta sa stabileasca un dialog intre Consiliul de
Securitate si tarile membre pentru indeplinirea
Rezolutia 1373 cheama
tarile sa raporteze
Comitetului pasii realizati
in implementarea
masurilor si sa raporteze
in mod regulat progresele
realizate.

prevederilor Rezolutiei 1373.


In acest sens, Comitetul cere tuturor tarilor sa
conceapa un document despre legislatia existenta si a
mecanismului

existent

pentru

combaterea

terorismului, in respectarea prevederilor Rezolutiei


1373. CTC identifica zonele/ariile in care tara

respectiva necesita o imbunatatire a legislatiei si a infrastructurii si faciliteaza


asistenta pentru acestia, fara a furniza el insusi asistenta directa.

2.2.

FATF/GAFI (Financial Action Task Force


on Money Laundering)

Infiintat in 1989 de catre tarile din G-7,


FATF/GAFI este un organism interguvernamental al
carui scop este sa dezvolte si sa promoveze un

FATF este organ de


reglementare, care aduna
laolalta, experti
financiari, in aplicarea
legii si juristi pentru a
realiza reforma in
domeniul spalarii banilor
si finantarii terorismului

raspuns international in vederea combaterii spalarii banilor. In octombrie 2001, FATF


isi extinde misiunea asupra combaterii finantarii terorismului. In mod curent sunt 31
membri, tari si teritorii si 2 organizaii regionale. In plus in activitatea curenta, FATF
colaboreaza cu alte grupuri si organizatii internationale si regionale. Acestea sunt doar
observatori, neavand drept de vot, dar participa la plenare si in grupurile de lucru.

42

Primele trei functii ale FATF referitor la spalarea banilor sunt:

monitorizeaza progresele realizate de membrii in implementarea


cadrului privind AML/CFT;

revizuieste si emite rapoarte despre evolutia fenomenului spalarii


banilor, tehnici si contramasuri;

promoveaza adoptarea si implementarea standardelor FATF

2.2.1. Cele 40 de recomandari FATF privind spalarea banilor

FATF a adoptat un set de


40 de masuri Cele 40
Recomandari privind
Spalarea Banilor (The
Forty Recomandation),
care constitue un cadru
amanuntit pentru
prevenirea spalarii
banilor si sunt destinate a
fi aplicabile tuturor
tarilor.

Cele 40 Recomandari institue principiile


pentru actiune, permitand tarilor flexibilitate in
implementarea

principiilor

in

concordanta

cu

prevederile legale din fiecare tara.


Altfel spus acestea nu impun reglementari
asupra unei tari, acestea fiind recunoscute de
comunitatea internationala si organizatiile importante
ca standarde internationale in domeniul spalarii
banilor. Cele 40 Recomandari au fost emise in anul

1990 si revizuite in 1996 si 2003 pentru a fi in concordanta cu amploarea fenomenului


spalarii banilor si pentru a reflecta cele mai bune practici internationale.
Monitorizarea
progreselor realizate de
tarile membre, in
concordanta cu cel 40
Recomandari, se
realizeaza in doua etape:
Caracterizarea proprie
(rapoarte de progres) si
evaluarea propriu-zisa.

In caracterizarea proprie, fiecare membru


raspunde la un chestionar privind implementarea
recomandarilor.
In cadrul evaluarii, fiecare membru este
examinat si apreciat de catre experti din alte tari.
In eventualitatea in care o tara nu este in
concordanta cu recomandarile, FATF recomanda ca

toate institutiile financiare sa acorde o atentie speciala relatiilor de afaceri si


tranzactiilor cu persoanele, inclusiv companiile si institutiile financiare, din astfel de
tari non-compliance si, acolo unde este posibil, sa raporteze tranzactiile care nu au o
aparenta justificare economica autoritatilor competente si, nu in ultimul rand, daca o
tara membra nu indeplineste pasii necesari pentru incadrarea in prevederile celor 40
Recomandari, aceasta poate fi suspendata.
43

2.2.2. Recomandari speciale FATF privind finantarea terorismului

FATF si-a concentrat eforturile si in domeniul prevenirii finantarii


terorismului. Pentru indeplinirea misiunii, FATF a adoptat cele 8 Recomandari
speciale privind Finantarea Terorismului (Recomandarile Speciale). Ca parte a acestui
efort, tarile memebre FATF, utilizeaza un chestionar de autoevaluare a actiunilor
proprii pentru a fi in concordanta cu aceste recomandari. FATF continua sa dezvolte
si sa imbunatateasca ghidul privind tehnicile si mecanismele de finantare a
terorismului.

2.2.3. Tari necooperante

Unul din obiectivele


FATF este de a promova
adoptarea la nivel
international a
standardelor privind
combaterea spalarii
banilor.

Misiunea FATF se extinde peste toate tarile,


cu toate ca FATF poate sanctiona doar tarile si
teritoriile membre.
Astfel, pentru a incuraja tarile sa adopte
masurile de prevenire, detectare si incriminare a
spalarii banilor, FATF a initiat un proces de

identificare a acelor jurisdictii care sunt un obstacol in calea cooperarii internationale


in acest domeniu. Procesul utilizeaza 25 de criterii, compatibile cu recomandarile,
pentru identificarea acelor tari si teritorii necooperante (NCCTs) si introducerea lor
pe lista publica. O tara listata este incurajata sa realizeze progrese rapide in
remedierea deficientelor. In eventualitatea in care o tara listata nu realizeaza progrese
suficiente, se pot impune masuri de constrangere. Acestea se rezuma la actiuni
specifice aplicate de tarile membre impotriva tarilor listate.
Pe langa aplicarea unor masuri de evaluare atenta a relatiilor de afaceri si
tranzactii cu aceste tari, FATF poate impune in mod gradual si alte masuri, care pot
include:

cerinte severe pentru identificarea clientilor si intensificarea


verificarilor, inclusiv masuri specifice juridice-financiare, aplicate de
catre institutiile financiare pentru identificarea beneficiarului real

44

inainte ca relatia de afaceri sa fie stabilita cu indivizi sau institutii din


aceste tari;

intensificarea mecanismelor de raportare sau raportarea sistematica a


tranzactiilor financiare intrucat aceste tranzactii sunt in mod obisnuit
tratate ca suspecte;

trebuie sa se tina cont, in cazul in care exista cereri de deschidere de


sucursale sau subsidiare a unor institutii financiare in tarile membre
FATF, ca acestea provin din tari necooperante;

avertizarea sectorului non-financiar ca tranzactiile cu entitati din tarile


NCCT pot avea un risc de spalare a banilor.

Astfel de masuri pot


determina suspendarea
tranzactiilor financiare cu
institutiile din aceste tari.

Majoritatea tarilor au facut eforturi pentru


delistare, intrucat listarea aduce grave prejudicii si
creaza probleme majore institutiilor financiare proprii
in tranzactiile internationala, precum si o reputatie
financiara negativa.

In 2002, dupa consultari indelungi, FATF, FMI si Banca Mondiala au adoptat


o singura metodologie de evaluare pentru a fi folosita atat in evaluarile mutuale ale
FATF, cat si in evaluarile efectuate de FMI si Banca Mondiala in cadrul programelor
de evaluare a sectoarelor financiare si a centrelor off-shore. Grupurile regionale ale
FATF (FSRBs), organizate din punct de vedere geografic, care au fost implicate in
dezvoltarea metodologiei, au fost de acord pentru folosirea acestei metodologii.
Metodologia a fost revizuita in 2004 urmand revizuirii din 2003 a celor 40
Recomandari. Aceasta acopera cadrul legal si institutional, pentru combaterea spalarii
banilor si finantarii terorismului, precum si F.I.U.-urile.
Metodologia cuprinde
peste 200 de criterii
esentiale pe baza carora
evaluatorii pot examina
cadrul existent privind
combaterea spalarii
banilor si finantarii
terorismului.

Aceasta include si elemente relevante cuprinse


in rezolutiile si conventiile internationale, precum si
standarde de supraveghere pentru secorul bancar, de
asigurari si valori mobiliare. Aceste criterii esentiale
descriu elementele necesare a fi prezente pentru
indeplinirea completa a prevederilor din cele 40
Recomandari. Metodologia include deasemenea un

45

numar de elemente aditionale care sunt, insa, optionale, dar care ajuta la intarirea
sistemului AML/CFT.
Adoparea de catre FATF, IMF si Banca Mondiala a unei singure metodologii
reprezinta o abordare uniforma la nivel mondial pentru evaluarea si ratingul acordat
tarilor.

2.3.

Grupul Egmont al Unitatilor de Informatii Financiare

Ca parte a efortului de prevenire si combatere a spalarii banilor, guvernele


tarilor au creat agentii specializate in analiza informatiilor financiare despre entitatile
si persoanele suspecte de spalare de bani. Astfel de agentii sunt denumite in mod
generic Unitati de Informatii Financiare (F.I.U.s). Aceste unitati reprezinta punctul
central al programelor nationale de combatere a spalarii banilor, intrucat ele au
posibilitatea de a realiza schimbul de informatii atat cu unitati similare din lume, cat si
cu institutiile financiare si autoritatile de aplicare a legii.
In anul 1995 un numar de institutii guvernamentale (F.I.U.-uri) au inceput sa
lucreze impreuna si au format Grupul Egmont al Unitatilor de Informatii Financiare
(Grupul Egmont) denumit dupa locul in care a avut loc reuniune Palatul EgmontArenberg din Bruxeles.
Scopul creerii acestui
grup a fost de a oferii un
cadru F.I.U.-urilor pentru
sustinerea si oferirea de
suport fiecarei initiative
sau programului national
de prevenire si combatere
a spalarii banilor.

Acest

suport

reprezinta

furnizarea

si

sistematizarea schimbului de informatii intre F.I.U.uri si a comunicatiilor intre acestea, cresterea


experientei

personalului,

utilizand

tehnologiile

existente, si furnizand ajutor pentru dezvoltarea lor


oriunde in lume.

Misiunea Grupului Egmont a fost extinsa, in 2004, prin includerea in


atributele F.I.U.-urilor si a fenomenului de finantare a terorismului. Pentru a devenii
membru al grupului, fiecare institutie trebuie sa indeplineasca definitia F.I.U.-ului a
grupului, si anume sa fie o agentie nationala centrala responsabila cu primirea (si
sa permita si raspunsurile), analizarea si diseminarea catre autoritatile competente a
informatiilor financiare privind castigurile obtinute din infractiuni sau potentiala
finantare a terorismului, sau cerute de reglementarile nationale, pentru prevenirea si
combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului. Aceste principii includ
conditii pentru schimbul de informatii, limitarea sau permiterea folosirii acestora si
46

confidentialitatea. Pentru aceasta membrii grupului au acces la website securizat, care


nu este public. Totodata, Grupul emite materiale si documente pentru pregatire, care
sunt publice.

2.4.

Prevederile Comitetului de la Basle pentru supraveghere bancara


(Comitetul Basle)

Comitelul Basle a fost


format in anul 1974 de
catre guvernatorii
bancilor centrale din
grupul celor 10 (astazi
cuprinde 13 membri).
Comitetul nu este un
organism de supraveghere
la nivel international si
nici de aplicare a legii.

Fiecare tara este reprezentata de Banca


centrala sau de o autoritatea releventa care are
responsabilitati

in

supravegherea

prudentiala

sistemului bancar, acolo unde aceasta autoritate nu


este banca centrala.
Acesta emite standarde de supraveghere si
recomandari in vederea unor practici comune de
supraveghere

bancara.

Aceste

standarde

si

recomandari sunt adopate in vederea implementarii


lor de catre autoritatile respective pentru realizarea pasilor necesari in definirea unui
sistem coerent de masuri si reglementari in tara respectiva. Comitetul de la Basle a
emis trei astfel de documente cu privire la spalarea banilor.

2.4.1. Declaratia de Principii privind Spalarea Banilor

In 1998, Comitetul Basle a emis Declaratia privind Prevenirea Folosirii


Sistemului Bancar in Scopul Spalarii Banilor Declaratia de Prevenire (Statement on
Prevention of Criminal Use of the Banking System for the Purpose of Money
laundering Statement on Prevention).
Declaratia traseaza procedurile
si politicile de baza care trebuie
puse in practica in interiorul
institutiilor pentru realizarea
masurilor de combatere a
spalarii banilor in sistemele
bancare nationale si
internationale.

Declaratia atrage atentia ca bancile pot fi


folosite, fara a-si da seama, ca intermediari da
catre infractori. De aceea, Comitetul considera
ca prima si cea mai buna cale de aparare
impotriva fenomenului de spalare a banilor, este
aceea de a se asigura integritatea si vigilenta

47

managementului bancii in prevenirea asocierii cu infractorii si de a fi utilizate,


bancile, ca si canale pentru spalarea banilor.
Exista 4 principii esentiale in Declaratia de Principii:

identificarea corecta a clientilor;

standarde etice inalte si conformarea la legi;

cooperarea intre institutiile de aplicare a legii;

proceduri si politici pentru aderarea la declaratie.

In primul rand, bancile trebuie sa


faca eforturi rezonabile in
identificarea tuturor clientilor care
solicita servicii bancare.

Trebuie sa existe o politica explicita


a bancii pentru ca tranzactiile sa nu fie
realizate cu persoane care nu-si probeaza
identitatea.

In al doilea rand, bancile trebuie


sa se asigure ca afacerile sunt
conduse in conformitate cu
standarde etice inalte si sa respecte
reglementarile si legile care
guverneaza tranzactiile financiare.
In al treilea rand, bancile trebuie
sa coopereze cu autoritatile
nationale de aplicare a legii peste
prevederile legale privind
identitatea.

Bancile nu trebuie sa ofere servicii


sau sa furnizeze asistenta pentru servicii,
daca acestea au motive serioase sa creada ca
ele au legatura cu spalarea banilor.
Nu se va acorda asistenta sau suport
acelor clienti care cauta sa ocoleasca
prevederile

legale

si

care

furnizeaza

informatii incomplete sau eronate. Acolo


unde bancile au suspiciuni ca fondurile

provin din activitati criminale sau tranzactiile sunt realizate in scopuri infractionale,
acestea trebuie sa ia masuri, inclusiv renuntarea la asistenta si la efectuarea
tranzactiilor, precum si blocarea si inchiderea conturilor.
In al patrulea rand, bancile trebuie
sa adopte politici formale in
concordanta cu Declaratia de
Principii.

Mai mult, bancile se vor asigura ca


toti angajatii cunosc politicile bancii si vor
furniza o pregatire adecvata in domeniu.
Procedurile de cunoastere a clientelei trebuie

sa faca parte din procedSurile si politicile bancii. In final, controlul intern din cadrul
institutiilor trebuie sa stabileasca masuri efective de testare a conformitatii.

48

2.4.2. Principiile Esentiale pentru Activitatea Bancara (Core Principles for


Banking)

In anul 1997, Comitetul de la Basle a emis Principiile esentiale, care


furnizeaza un sistem cuprinzator privind supravegherea bancara si care acopera o
gama larga de elemente. Din totalul de 25 de Principii, doar unul Principiul 15, se
refera la spalarea banilor supraveghetorii bancari trebuie sa determine care banci
detin o politica adecvata, practici si proceduri, inclusiv reguli stricte de cunoastere a
clientelei, care sa asigure standarde etice si profesionale ridicate in sectorul
financiar si care previn bancile in a fi utilizate intentionat sau neintentionat de catre
elementele criminale. Aceste proceduri si politici de cunostere a clientelei sunt o
parte esentiala a procedurilor privind prevenirea si combatrea spalarii banilor din
fiecare tara.
Pe langa Principiile Esentiale, Comitetul de la Basle, in completare, a emis in
1999 o metodologie de aplicare a acestora, care contine 11 criterii specifice si 5
criterii aditionale pentru facilitarea evaluarii politicilor si procedurilor de cunoastere a
clientelei. Aceste criterii aditionale includ referinte specifice pentru conformitatea cu
cele 40 de Recomandari.

2.4.3. Customer Due Diligence

In octombrie 2001, Comitetul Basel a emis un document referitor la principiile


de cunoastere a clientelei denumit Customer Due Diligence for Banks. Acest
document a fost emis pentru a veni in intampinerea deficientelor intalnite, la nivel
international, legate de procedurile KYC. Aceste standarde de cunoastere a clientelei
furnizeaza mult mai multe informatii specifice decat in Declaratia de Principii sau
Principiile Esentiale.
Nimic nu este mai pretios, decat aceste standarde, in asigurarea unui cadru
sanatos al sistemului bancar si in protejarea integritatii acestuia impotriva
fenomenului de spalare a banilor. Comitetul, in aceste documente, promoveaza
adoptarea si implementarea recomandarilor FATF, mai ales a acelora care sunt in
legatura directa cu bancile.

49

2.5.

Obiectivele Asociatiatiei Internationale a Supraveghetorilor din Sectorul


Asigurarilor (IAIS)

IAIS a fost creata in


anul 1994, sub
forma unei
organizatii a
supraveghetorilor
din sectorul
asigurarilor si
cuprinde peste 100
de membrii, tari si
teritorii.

Obiectivele primordiale sunt:

promovarea cooperarii intre institutiile de


reglementare in domeniu;

emiterea

de

standarde

pentru

supraveghetori;

furnizarea

de

programe

de

pregatire

membrilor;

coordonarea activitatilor cu alte institutii de


reglementare pentru pietele financiare si
institutii financiare internationale.

Pe langa membrii permanenti, IAIS are si 60 de membrii observatori,


reprezentand

asociatii

industriale,

asociatii

profesionale,

companii

de

asigurare/reasigurare, institutii financiare si de consultanta internationale.


In timp ce IAIS acopera o gama larga de probleme, inclusiv domeniile virtuale
ale sectorului asigurarilor, doar un singur document se refera la prevenirea si
combaterea spalarii banilor. In ianuarie 2002, IAIS publica un ghid privind
combaterea spalarii banilor pentru supraveghetori si entitatile de asigurare (AML
Guidance Notes), care a fost inlocuit in anul 2004 de un document sub acelasi nume.
Acesta cuprinde prevederi comprehensive asupra spalarii banilor in contextul
industriei asigurarilor. Ca si alte prevederi internationale, acest ghid trebuie
implementat de tarile membre, tinandu-se cont de particularitatile companiilor
implicate, de produsele oferite, precum si de sistemul juridic, financiar si economic al
fiecarei tari in parte.
Ghidul contine patru principii pentru entitatile din asigurari:

conformitatea cu legile privind combaterea spalarii banilor;

procedurile de cunoastere a clientelei;

cooperarea cu autoritatile de aplicare a legii;

detinerea de politici si proceduri interne, precum si programe de


pregatire a personalului.

50

Aceste patru principii sunt identice cu cele emise de Comitetul de la Basle.


Ghidul este, in totalitate, in concordanta cu cele 40 Recomandari, inclusiv raportarea
tranzactiilor suspecte.

2.6.

Prevederile Organizatiei Internationale a Intermediarilor de pe piata


Valorilor Mobiliare (IOSCO)

IOSCO este organizatia


intermediarilor si a
administratorilor de pe
piata valorilor
mobiliare care au ca
responsabilitate
reglementarea si
administrarea pietei
valorilor mobiliare in
tara respectiva.

Membrii permanenti ai IOSCO sunt formati din


institutii de reglementare din aproximativ 105 tari. In
eventualitatea in care intr-o tara nu exista o institutie
distincta de reglementare atunci este acceptat ca
membru cu drept de vot Bursa de Valori din tara
respectiva. De asemenea, exista si membrii asociati,
precum organizatii internationale si membrii afiliati care
sunt ei insusi organizatii de reglementare, acestia
neavand drept de vot.

IOSCO are drept obiective majore:

protejarea investitorilor;

asigurarea unei piete eficienta, transparenta si corecta;

reducerea riscului.

In legatura cu spalarea banilor IOSCO a emis in 1992 Rezolutia privind


Spalarea Banilor. Ca si celelalte organizatii internationale, IOSCO nu are putere
legislativa, dar similar Comitetului Basle si IAIS, recomanda membrilor sai
implementarea prevederilor in tarile lor.
Rezolutia prevede ca fiecare tara trebuie:

sa se asigure ca fiecare institutie financiara are proceduri de


identificare a clientilor si de supraveghere a acestora, iar autoritatile
competente au abilitatea de a identifica si incrimina spalarea banilor;

sa aplice cerintele adecvate privind pastrarea informatiilor astfel incat


sa existe capacitatea de a reconstrui tranzactiile din piata future si
piata bursiera;

51

impreuna cu autoritatile din domeniul aplicarii legii care au puterea de


a incrimina infractiunile de spalare a banilor, sa intocmeasca intr-o
maniera adecvata rapoartele de tranzactii suspecte;

sa coopereze si sa faca schimb de informatii cu autoritati similare din


lume pentru prevenirea utilizarii si contolarii pietelor de catre infractori

sa se asigure ca activitatile de prevenire si combatere a spalarii banilor


sunt supuse unor reglementari adecvate in cadrul societatilor de valori
mobiliare si tranzactii future;

in cazul utilizarii cash-ului sau a echivalentelor lui in tranzactiile


financiare, sa se aiba in vedere obtinerea de documente adecvate pentru
posibilitatea reconstruirii acestor tranzactii;

sa considere cele mai adecvate cai de a furniza autoritatilor nationale


toate informatiile necesare in prevenirea si combaterea spalarii banilor.

2.7.

Grupuri si organisme regionale

Aditional institutiilor si organismelor prezentate mai sus, exista la nivel


regional si alte organizatii care au un rol important in prevenirea si combaterea
spalarii banilor. Aceste grupuri tind sa fie organizate si sa functioneza pe o baza
regionala sau cu un scop bine definit al organizatiei.

2.7.1. Organismele regionale FATF (FSRB FATF-Style Regional Bodies)

Aceste organisme
regionale au o importanta
majora in prevenirea si
combaterea spalarii
banilor si finantarii
terorismului prin
promovarea si
implementarea
procedurilor necesare in
regiunile respective.

FSRBs inseamna pentru regiunea respectiva,


ceea ce FATF reprezinta la nivel international.
Acestea incurajeaza implementarea si aplicarea
prevederilor celor 40 Recomandari AML si a
Recomandarilor

Speciale

privind

finantarea

terorismului. De asemenea, realizeaza evaluarile


mutuale pentru tarile membre, in vederea identificarii
punctelor

vulnerabile,

astfel

incat

membrii

sa

actioneze pentru eliminarea acestora. Totodata, furnizeaza informatii despre tehnicile


si metodele utilizate in AML/CFT in rapoaretele anuale de tipologii.

52

Calitatea de membru poate fi obtinuta de oricare tara sau teritoriu din regiunea
respectiva daca accepta regulile si obiectivele organizatiei. Unii membrii FATF sunt,
de asemenea, si membrii FSRB. Pe langa membrii cu drept de vot, pot participa si alte
organisme care au rolul de observatori.
Grupurile regionale (anexele nr. 1 si 2 ) care sunt recunoscute de FATF sunt:

Grupul AML Asia-Pacific (APG);

Caribbean Financial Action Task Force (CFATF);

Council of Europe-Moneyval;

Eastern and Southern Africa AML Group (ESAAMLG);

Financial Action Task Force on Money Laundering in South America


(GAFISUD);

The middle East and North Africa (MENA);

Central and Western Africa (GIABA);

Eurasia.

Aceste grupuri au
propriile conventii si
instrumente in vederea
combaterii spalarii
banilor si finantarii
terorismului.

De exemplu, in 1990, CFATF a emis


Recomandarile Aruba care cuprind 19 recomandari
privind AML/CFT pentru regiunea Caraibilor si care
completeaza cele 40 Recomandari FATF. Mai mult,
in 1992, la intalnirea la nivel inalt a ministrilor din

tarile din zona a fost emisa Kingston Declaration, care reafirma faptul ca CFATF,
respectiv guvernele, se angajeaza sa implementeze standardele internationale privind
AML/CFT. Similar, Consiliul Europei, in 1990, adopta propria Conventie privind,
urmarirea, blocarea si confiscarea castigurilor din spalarea banilor (the Strabourg
Convention). Acestea sunt doar cateva exemple de instrumente esentiale pentru
implementarea masurilor si standardelor AML in regiunile respective.

2.7.2. Principiile Grupului Wolfsberg (Wolfsberg Group of Banks)

Grupul este o asociatie de 12 banci internationale, reprezentand primele


concerne bancare private din lume. Grupul, denumit dupa castelul Wolfsberg din
nord-estul Elvetiei unde a avut loc prima intalnire, a stabilit un set de patru principii
pentru sectorul bancar.

53

a)

Principiile privind combatera spalarii banilor in sectorul bancar privat.

Masurile sunt de identificare a clientilor,

Aceste principii reprezinta


viziunea grupului asupra
masurilor adecvate de
combatere a spalarii banilor
atunci cand exista relatii de
afaceri cu persoane fizice si alte
institutii financiare.

inclusiv stabilirea beneficiarului real pentru


toate conturile, precum si in situatiile care
implica masuri suplimentare de cunoastere a
clientilor, cum ar fi tranzactiile suspecte sau
neobisnuite.

Cele 11 principii includ:

acceptarea clientului pe baza regulilor generale;

acceptarea clientului in situatiile in care este necesara o verificare


amanuntita a acestuia;

b)

actualizarea dosarelor de clientela;

procedurile de identificare a activitatilor neobisnuite sau suspicioase;

monitorizarea continua;

responsabilitatile controlului;

raportarea;

educarea, pregatirea si informarea personalului;

cerintele de pastrare a inregistrarilor;

exceptii si derogari;

organizarea AML.

Declaratia privind incriminarea finantarii terorismului.

Declaratia Wolfsberg descrie


rolul institutiilor financiare in
combaterea finantarii
terorismului, precum si
propria viziune asupra rolului
pe care sistemul bancar privat
international il are in aceasta
problema.

Documentul

stabileste

obligativitatea

institutiilor financiare de a asista autoritatile de


aplicare

terorismului,

legii

in

combaterea

prin

prevenirea,

finantarii

detectarea

si

furnizarea de informatii.
Declaratia furnizeaza acele procedee si

politici de cunoastere a clientelei (KYC - Know Your Customers) care vor fi realizate

54

alaturi de verificarea listelor internationale cu teroristi. In plus, bancile trebuie sa aibe


un rol activ in a ajuta guvernele prin aplicarea acelor masuri suplimentare de
monitorizare si due diligence in momentul in care sunt suspiciuni de activitati
ilegale. Masurile exceptionale de due diligence sunt in mod special necesare atunci
cand clientii sunt angajati in sectoare sau activitati care au fost identificate, de catre
autoritatile competente, ca folosite pentru finantarea terorismului.

c)

Principiile AML pentru Corespondenta Bancara

Grupul Wolfsberg a
adoptat un set de 14
principii care guverneaza
stabilirea si mentinerea
relatiilor de
corespondenta bancara pe
baze globale.

Principiile interzic bancilor internationale de a


avea legaturi cu asa numitele shell banks.
In plus, principiile folososc o abordare pe
baza de risc in relatiile de corespondenta bancara care
stabilesc nivelul optim de realizare a due diligence
pe care o banca trebuie sa-l adopte fata de clienti in

relatiile de corespondenta bancara.


Pentru evaluarea in perspectiva a riscurilor, principiile Wolfsberg cer bancilor
corespondente sa solicite clientului:

domiciliul;

structura managementului si a actionarilor;

portofoliul de afaceri;

baza de clienti (portofoliul de clienti).

Profilul de risc este destinat a ajuta banca in aplicarea procedurilor de


cunoastere a clientelei, atunci cand furnizeaza servicii de corespondenta bancara.
Principiile specifica, deasemenea, identificarea si urmarirea activitatilor si
tranzactiilor neobisnuite si suspicioase.
Principiile de corespondenta bancara acopera urmatoarele teme:

inceputul relatiei;

activitatea de corespondenta bancara;

responsabilitatile si supravegherea;

riscul de due diligence;

masurile standard de due diligence;

55

d)

masurile suplimentare de due diligence;

bancile shell;

bancile centrale si organizatiile supra-statale;

sucursalele, subsidiarele si afiliatele;

aplicatia de baza client;

actualizare dosarelor clientilor;

monitorizarea si raportarea activitatilor suspecte;

integrare cu programele AML.

Monitorizarea atenta si selectiva

Acest set de principii


identifica masurile care
vor fi adresate institutiilor
financiare pentru a
dezvolta un proces potrivit
de monitorizare, selectare
si cautare, folosind
abordarea pe baza de
risc.

Principiile recunosc ca profilul de risc poate fi


diferit pentru o institutie financiara, ca un intreg,
decat pentru fiecare departament in parte, aceasta
depinzand de activitatea fiecarui departament (retail,
banci corespondente, privat banking, dealeri etc).
Principiile recunosc, de asemenea, ca orice
proces de monitorizare, selectare si cautare este

limitat in a detecta acei clienti si acele tranzactii, cu caracteristici identificabile, care


sunt diferite de un comportament legitim.
Conform acestor principii, institutiile financiare trebuie sa implementeze
proceduri adecvate pentru identificarea activitatilor neobisnuite si modele pentru
activitati si tranzactii neobisnuite. Atata timp cat tranzactiile, modelele si activitatile
neobisnuite nu sunt neaparat suspecte in toate cazurile, institutiile financiare trebuie sa
aibe capacitatea de a analiza si determina daca activitatile si tranzactiile sunt suspecte
de spalare de bani.
Principiile incurajeaza monitorizarea activitatilor utilizand abordarea pe baza
de risc. In plus, principiile incurajeaza folosirea filtrarii si selectarii in timp real, ceea
ce implica examinarea tranzactiilor inainte de a se realiza, acolo unde exista instituite
sanctiuni si embargo. Monitorizarea activitatilor suspecte si neobisnuite trebuie
acompaniata de monitorizarea tranzactiilor.
Monitorizarea tranzactiilor pa baza de risc pentru potentialii spalatori de bani
necesita dezvoltarea modelelor de risc care identifica riscurile potentiale de spalare de

56

bani si furnizeaza modalitati de clasificare a riscurilor pentru compararea riscurilor


cand tranzactia a fost efectuata. Un proces de monitorizare adecvat, trebuie sa
compare informatiile despre tranzactie, pentru identificarea riscului (cum ar fi locatia
geografica, tipul produselor, si serviciilor oferite si profilul clientului angajat in
tranzactie), cu diferitele tipologii de spalare a banilor si alte tipuri de activitati ilegale
pentru determinarea tranzactiilor neobisnuite si suspecte.

2.7.3. Secretariatul Commonwealth

Secretariatul
Commonwealth este o
asociatie voluntara de 53
de state suverane care se
consulta si coopereaza in
interesul propriilor tari pe
anumite domenii, inclusiv
promovarea intelegerii si
pacii mondiale.

Toti membrii, cu exceptia Mozambicului, au


avut o legatura directa sau indirecta cu Marea Britanie
sau au fost legate administrativ de o alta tara din
Commonwealth.
In legatura cu spalarea banilor Secretariatul
Commonwealth furnizeaza asistenta tarilor membre
pentru implementarea recomandarilor FATF. De

asemenea, coopereaza cu alte organizatii internationale si asista guvernele pentru


implementarea recomandarilor FATF. Este observator la FATF, CFATF, APG si
ESAAMLG.
Secretariatul Commonwealth a publicat un manual pentru bune practici in
combaterea spalarii banilor in sectorul financiar A Manual of best practices for
combating money laundering in the financial sector. Manualul se adreseaza in
aceeasi masura autoritatilor de aplicare a legii, de reglementare si institutiilor
financiare.

2.7.4. Organizatia statelor americane CICAD

Organizatia statelor
americane - OAS, este un
organism regional pentru
securitate si diplomatie in
emisfera vestica.

Toate cele 35 de state americane au ratificat


carta OAS. In 1986, OAS a creat Comisia InterAmericana de Control a Abuzului de Droguri
(cunoscut sub acronimul spaniol CICAD) pentru a

contracara cresterea fenomenului de trafic de droguri in emisfera. Din 1994, sefii de


state si de guvern din emisfera vestica au completat rolul CICAD cu prevenirea si

57

combaterea spalarii banilor. CICAD a dezvoltat strategii regionale si modele de


reglementari comprehensive pentru combaterea traficului de droguri si utilizarea
acestora, proliferarea precursorilor chimici si a traficului de arme, ca si spalarea
banilor.

2.8.

Comitetul de experti al Consiliului Europei Moneyval

Grupul de experti al
Consiliului EuropeiMoneyval este recunoscut
pe plan international ca
pion principal in aceasta
zona pentru 28 de state
membre ale Consiliului si
Israel.

Stabilirea unui sistem eficient de prevenire si


combatere a spalarii

banilor este realizat, in

majoritatea tarilor, prin introducerea de masuri


AML/CFT nationale si internationale si monitorizarea
permanenta

prin

intermediul

organismelor

internationale, precum FATF. Monitorizarea, care


implica evaluarea performantelor fiecarei tari in asa

numitul grup de evaluare, sporeste compatibilitatea legislatiei nationale cu


standardele internationale in domeniul financiar, juridic si de aplicare a legii.
Ca membru asociat al FATF, Moneyval este parte integranta a retelei
mondiale de organisme de evaluare, cu responsabilitati in asigurarea implementarii
standardelor AML/CFT in legislatia celor 29 de state din aceasta parte a lumii. De
asemenea Moneyval lucreaza in parteneriat cu IMF si Banca Mondiala, care accepta
rapoartele Moneyval ca fiind parte integranta in procesul lor de evaluare in sectorul
financiar din tarile respective. Rapoartele Moneyval sunt folosite in mod regulat in
proiectele de asistenta tehica ale Consiliului Europei.

Mandatul Moneyval este construit avand in vedere:

Declaratia si Planul de Actiune adoptate la Al Treilea Sumit al Sefilor

de State si Guverne (Warsovia, 16-17 Mai 2005), si in particular al Capitolului II.2


din Planul de Actiune;

Rezolutia 47/2005 privind Comitetele si Organismele Subordonate,

metodele de lucru si termenii de referinta;

Importanta luptei impotriva spalarii banilor si finantarii terorismului si

a altor forme de infractiuni, pentru a carei scop Consiliul Europei a adoptat o serie de
instrumente, in particular Conventia din 1990 privind Spalarea, Verificarea,

58

Inghetarea si Confiscarea Veniturilor din Infractiuni (CTE Nr. 141) si Conventia din
2005 al Consiliului Europei privind Spalarea, Verificarea, Inghetarea si Confiscarea
Veniturilor din Infractiuni (CETS Nr.198);

Statutul Consiliului Europei/MONEYVAL din 2006 ca Membru

Asociat al FATF.

Sub autoritatea Comitetului European pentru Probleme de Crime (CDPC), si


in relatie cu implementarea Proiectului 2004/DG1/78 (care subsecvent va devenii
2008/DG6HL/1431) Masuri de Evaluare a Programului de Combatere a Spalarii
Banilor (Moneyval) din Programul de Activitati si avand in vedere setul de criterii
stipulat in documentul CM(2006)101, precum si procedurile si practicile utilizate de
FATF, IMF si Banca Mondiala, Comitetul este autorizat sa:

Elaboreze documentatia necesara, incluzand chestionarele pentru

actiunile de evaluare proprii sau mutuale;

Evalueze, pe baza chestionarelor proprii sau comune (si/sau alte

documente agreate reciproc de Moneyval si IMF/Banca Mondiala reprezentand


metodologie AML/CFT comuna) si prin vizite on-site periodice, performantele acelor
state membre ale Consiliului Europei care nu sunt membre FATF, pentru a se urmari
conformitatea legislatiei interne cu standardele internationale privind AML/CFT, asa
cu sunt stipulate in: cele 40 de Recomandari FATF, inclusiv Recomandarile Speciale
privind Finantarea Terorismului si Actelor de Terorism; in Conventia Natiunilor Unite
din 1988 privind traficul ilicit de narcotice, droguri si substante psihotropice;
Conventia din 1999 a Natiunilor Unite privind Incriminarea Finantarii terorismului;
Directiva 2005/60/EC a Parlamentului Europei si a Consiliului din 26 Octombrie 2005
privind prevenirea utilizarii sistemului financiar in scopul spalarii banilor si a
finantarii terorismului si de implementare a masurilor adecvate si a Conventiei din
1990 privind Spalarea, Verificarea, Inghetarea si Confiscarea Veniturilor din
Infractiuni, si propune concluziile in cadrul Consiliului Europei, si, acolo unde este
necesar, si furnizarea de asistenta;

Evalueze pe baza chestionarelor si prin vizite on-site performantele

Israelului, stat non-membru al Consiliului Europei, care are statut de observator si de


participant in procesul de evaluare a Moneyval;

59

Adopte rapoartele pentru fiecare tara in parte, scotand in evidenta

trasaturile si magnitudinea fenomenului de spalare a banilor inclusiv de tipologii,


precum si eficienta masurilor luate pentru combaterea spalarii banilor si finantarii
terorismului in legislatie, sistemul financiar, judiciar si de aplicare a legii;

Faca recomandari tarilor evaluate, din punctul de vedere al eficientei

masurilor luate pentru sistemul AML/CFT si sa furnizeze cooperare internationala;

Furnizeze Comitetului European pentru Probleme de Crime (CDPC)

un raport anual care cuprinde atat activitatile desfasurate, cat si masurile care trebuie
adoptate sau implementate.

Componenta Comitetului:

Tari care sunt membre ale Consiliului Europei dar nu sunt membre

FATF: Albania, Andorra, Armenia, Azerbaijan, Bosnia si Herzegovina, Bulgaria,


Croatia, Cipru, Republica Ceha, Estonia, Georgia, Hungary, Letonia, Liechtenstein,
Lituania, Malta, Moldova, Monaco, Montenegro, Polonia, Romania, Federatia Rusa,
San Marino, Serbia, Republica Slovaca, Slovenia, Fosta Republica Yugoslava a
Macedoniei si Ucraina, si care sunt reprezentate de trei experti in domeniul
combaterea spalarii banilor si finantarii terorismului si care indeplinesc functiile de:
oficiali de rang inalt si experti responsabili cu reglementarea si supravegherea
institutiilor financiare, oficiali ai F.I.U.-rilor si organisme judiciare si de aplicare a
legii, avand cunostinte legate de problemele spalarii banilor, inclusiv de instrumentele
nationale si internationale pentru combaterea spalarii banilor (ex: Recomandarile
FATF).

Doua tari membre ale FATF care au statut de observatori pentru un

mandat de 2 ani.

Orice alt stat membru al Consiliului Europei care devine membru al

FATF, si care decide de a ramane si membru Moneyval. Aceste state trebuie sa


accepte si procesul de evaluare al Moneyval.

De asemenea, exista tari observatoare fara a avea drept de vot:

Canada, Vatican, Japonia, Mexic, SUA.

avea

si

Organizatii interguvernamentale care au drept de observator fara a


drept

de

vot:

Secretariatul

FATF,

ICPO-Interpol;

Secretariatul

Commonwealth; FMI; United Nations Drug Control Programme (UNDCP); United

60

Nations Counter-Terrorism Committee (CTC); United Nations Crime Prevention and


Criminal Justice Division; Banca Mondiala; Banca Europeana pentru Reconstructie si
Dezvoltare (EBRD); Offshore Group of Banking Supervisors (OGBS); Egmont
Group; Grupul Eurasia pentru AML/CFT (EAG); orice alt organism regional al FATF
sau care devine membru asociat FATF pe baza de reciprocitate.

2.9.

Aplicarea reglementarilor internationale in legislatiile nationale

Emitentii de standarde recunosc ca tarile au


Exista o serie de pasi pe
care fiecare tara trebuie
diferite sisteme legale si, de aici, nici o tara nu este in
sa-i urmeze pentru a se
postura de a adopta legi speciale care sa fie identice
asigura ca prevederile
interne ale cadrului de
cu cele din alte tari. In acest paragraf vom detalia cele
prevenire si combatere a
8 cerinte ale sistemului legal care au legatura cu
spalarii banilor este in
concordanta cu
prevenirea fenomenului spalarii banilor. Fiecare dintre
standardele
aceste cerinte este necesara pentru cadrul juridic de
internationale.
prevenire si combatere a spalarii banilor. In concordanta cu aceste principii fiecare
tara trebuie sa adopte legi care sa fie in concordanta atat cu practivile legale si cu
prevederile constitutiei, cat si cu standardele internationale.
Acestea sunt:

incriminarea

spalarii

banilor

in

concordanta

cu

prevederile

Conventiilor de la Viena si Palermo;

incriminarea terorismului si a finantarii acestuia;

legi pentru blocarea, confiscarea si inghetarea veniturilor ilegale;

tipurile de entitati si persoane acoperite de legile privind prevenirea si


combaterea spalarii banilor;

standarde de integritate pentru institutiile financiare;

legi complexe pentru implementarea recomandarilor FATF;

cooperarea intre autoritatile competente;

realizarea de investigari.

Cerintele legale au la baza cele 40 de Recomandari ale FATF, dar fiecare tara
este obligata sa consulte si Metodologia FATF care furnizeaza explicatii mai
amanuntite ale acestor cerinte precum si pentru a cunoaste modalitatea de evaluare.

61

Cele 40 de Recomandari sunt catalogate ca recomandari, dar acestea reprezinta mult


mai mult decat sinste simple sugestii sau recomandari. Acestea reprezinta mandatul
pentru actiune pentru toate tarile, nu numai pentru membrii FATF, daca acestea
doresc sa fie recunoscute ca fiind in concordanta cu standardele internationale. De
aceea, fiecare recomandare FATF trebuie sa fie foarte atent luata in considerare si
introdusa in legislatie.

2.9.1. Incriminarea spalarii banilor

Punctul de plecare pentru


o tara in stabilirea si
implementarea unui cadru
legal de prevenire si
combatere a spalarii
banilor este de a
incrimina spalarea
banilor, in sensul de a
definii spalarea banilor ca
infractiune. Incriminarea
serveste trei obiective
principale.

Primul este impunerea conformitatii cu


masurile de prevenire a spalarii banilor.
Al doilea, este legarea actelor care pot parea
inocente de activitatile infractionale indiscutabile, ca
de exemplu actiunile unei parti care proceseaza
veniturile ilegale ca fiind un act criminal.
Al treilea, incriminarea stabiliste o baza
speciala pentru cooperarea internationala in aceasta
functie importanta a aplicarii legii. Datorita naturii

criminale si a aspectelor internationale ale infractiunii de spalare a banilor, autoritatile


competente dintr-o tara apeleaza la instrumente internationale specifice, in special
mecanismele de asistenta mutuala si, prin aceasta, pot efectiv urmarii, incrimina si
acuza la nivel international spalarea banilor.
Incriminarea spalarii banilor trebuie sa fie in concordanta cu prevederile
Conventiei de la Viena si ale Conventiei de la Palermo. Prevederile relevante ale
acestor conventii sunt cele de la art.3 (1) (b) si (c) din Conventia de la Viena si art. (6)
(1) din Conventia de la Palermo. Incriminarea spalarii banilor in concordanta cu
aceste articole este prima recomandare din cele 40 ale FATF. Multe tari au semnat si
ratificat aceste conventii, dar aceasta nu inseamna automat conformitatea cu
Recomandarea nr.1, tarile fiind obligate sa implementeze in legislatia nationala
cerintele specifice articolelor mentionate.
Infractiunea predicat pentru spalarea banilor este definita ca acea
activitate infractionala care genereaza venituri si, atunci cand sunt spalati, genereaza
infractiunea de spalare a banilor. Denumirea activitatilor infractionale certe ca

62

infractiuni predicat pentru spalarea banilor este necesara pentru conformitatea cu


standardele internationale.
Scopul infractiunilor predicat utilizate in ultima versiune a celor 40 de
Recomandari este mai mult decat o baza universala. Recomandarea nr.1, care este
destul de cuprinzatoare, incepe cu reluarea prevederilor din Conventia de la Palermo
si a primei versiuni, din 1996, a celor 40 de Recomandari, pe care tarile trebuie sa
aplice, incluzand o gama larga de infractiuni ca fiind infractiuni predicat pentru
spalarea banilor. Dupa stabilirea mecanismelor diverse de descriere a infractiunilor
predicat, recomandarea stipuleaza ca tarile trebuie sa includa o gama larga de
infractiuni in cadrul fiecarei categorii de infractiuni.

Categorii de infractiuni

participarea/afilierea la grupuri criminale sau de escrocare;

terorism si finantarea terorismului;

traficul de fiinte umane si exploatarea emigrantilor;

exploatarea sexuala, inclusiv a minorilor;

traficul de droguri si de substante psihotropice;

traficul ilegal de armament;

traficul de obiecte furate si alte bunuri;

coruptie si mituire;

frauda;

contrafacere de moneda;

contrafacere si piraterie de bunuri;

crime contra mediului;

crima si ranirea persoanelor;

rapire, retinere ilegala si luarea de ostatici;

talharie si furt;

contrabanda;

extorcarea;

falsificarea;

piraterie;

manipularea din interior a pietelor.

63

FATF descrie tipurile de categorii de infractiuni care trebuie catalogate drept


infractiuni predicat pentru spalarea banilor, dar fiecare tara are libertatea de a
determina metodele specifice de incriminare. Aceasta poate fi insotita de referinte la:

toate infractiunile;

un prag atribuit fiecarei categorii de infractiuni sau pedepse aplicabila


infractiuni predicat;

lista infractiunilor predicat;

o combinatie intre aceste abordari.

Asa cum am aratat mai sus, recomandarile FATF stabilesc criterii minime de
infractiuni care trebuie sa fie considerate infractiuni predicat pentru spalarea
banilor, dar incurajeaza a se merge dincolo de acestea. Cat de departe se poate merge
dincolo de aceste minime metode de incriminare este lasata la latitudinea fiecarei tari.
De asemenea, fiecare tara trebuie sa extinda cooperarea internationala si schimbul de
informatii cu alte autoritati nationale.
Aceasta recomandare
stipuleaza ca tarile
trebuie sa furnizeze
conditiile pentru
incriminarea spalarii
banilor si care, intimplate
in alta tara vor constitui
infractiuni predicat si
local.

Recomandarea nr.1 furnizeaza infractiunile


predicat care trebuie extinse pentru a putea acoperi
si infractiunile care sunt comise in alte tari, si care
constitue infractiune daca se intalneste si pe plan
local. Aceasta este ceea ce se numeste infractiune
dubla, si care atunci cand se intampla in alta tara
trebuie sa reprezinte infractiune predicat atat in acea
tara, dar si local.

Aceasta abordare va permite incriminarea veniturilor generate de actiuni care


nu sunt considerate infractiuni predicat in tara in care au fost comise, dar sunt
considerate infractiuni in tara in care veniturile au fost spalate.
Desi, FATF nu incurajeaza in mod necesar tarile sa adopte aceasta ultima
abordare, FATF incurajeaza tarile sa furnizeze asistenta legala mutuala chiar daca nu
exista infractiunea dubla.

64

2.9.2. Incriminarea terorismului si a finantarii acestuia

Incriminarea tuturor
aspectelor terorismului si
finantarii terorismului
este o cale practica de a
slabi capacitatea
organizatiilor teroriste,
prin prevenirea ca
fondurile lor sa intre in
sistemul financiar.

Cei care finanteaza terorismul, ca si alti


infractori, pot utiliza sistemele financiare nationale si
internationale pentru ascunderea fondurilor de care au
nevoie pentru sustinerea activitatilor, chiar daca aceste
fonduri provin din surse legale. In plus, o tara necesita
o legislatie adecvata pentru detectarea fonduri
teroriste, astfel incat acestea sa poata fi blocate si
confiscate.

In Recomandarile Speciale, FATF solicita tarilor sa incrimineze finantarea


terorismului, actele teroriste si organizatiile teroriste si sa desemneze toate acestea ca
fiind infractiuni predicat pentru spalarea banilor. Astfel, considerand impreuna Cele
40 de Recomandari si Recomandarile Speciale, terorismul, actele teroriste si
finantarea terorismului trebuie desemnate ca infractiuni predicat pentru spalarea
banilor.

2.9.3. Tipuri de entitati si persoane reglementare

FATF impune numeroase cerinte asupra institutiilor financiare si nonfinanciare pentru prevenirea spalarii banilor si finantarii terorismului. Mai mult
recomandarile furnizeaza si exceptii in aplicarea acestor masuri de preventie. Astfel, o
decizie cruciala pentru o tara este de a determina care entitati si persoane vor fi
acoperite de aceste cerinte. In acest sens, toate masurile preventive se aplica
institutiilor financiare desemnate, in timp ce masurile preventive pentru institutiilor
non-financiare desemnate au o baza mai limitata.

Institutiile financiare

Axiomatic, spalatorii de bani si cei care finanteaza terorismul, trebuie sa aiba


acces la sistemul financiar. Aceste institutii furnizeaza mijloacele necesare pentru ca
astfel de indivizi sa transfere fonduri catre alte institutii financiare, interne sau
internationale. De asemenea, aceste institutii furnizeaza mijloacele necesare pentru

65

conversia monedelor si plata activelor utilizate in procesul spalarii banilor si finantarii


terorismului.
Tipurile de institutii financiare si abilitatile lor difera foarte mult de la tara la
tara. In recomandarile FATF, termenul de institutie financiara este definit ca
orice persoana sau entitate care realizeaza una sau mai multe din urmatoarele
activitati, sau opereaza in numele unui client.

Tipuri de institutii financiare in acceptiunea FATF

acceptarea de depozite sau alte fonduri de la populatie (inclusiv privat


banking);

activitati de acordare de credite (inclusiv credit de consum; credite ipotecare;


factoring cu sau fara recurs; si finantarea tranzactiilor comerciale inclusiv
forfetarea);

leasing financiar (exclusiv cel financiar pentru produse de consum);

transferul de bani sau valori;

emiterea si gestionarea de mijloace de plati (carti de debit si credit, cecuri,


cecuri de calatorie, cambii si ordine de plata, bani electronici)

garantii financiare si angajamente;

activitati privind: instrumentele pietei monetare (cecuri, derivate, certificate de


trezorerie, etc); valute (schimb valutar); actiuni transferabile, instrumente
privind ratele dobanzilor; tranzactionarea la termen a bunurilor;

participarea la emiterea de actiuni si furnizarea de servicii financiare legate de


acestea;

managementul portofoliilor individuale sau colective;

pastrarea sau administrarea de bani sau active lichide in numele altor persoane;

alte investitii, administrarea sau gestionarea fondurilor sau banilor in numele


unor terte persoane;

agenti sau brokeri de asigurari sau pt alte instrumente financiare;

schimbul valutar.

In multe cazuri, reglementarile limiteaza realizarea unor astfel de activitati de


catre institutiile financiare si, in aceste situatii, tarile vor aplica masurile de control
pentru AML/CFT la institutiile financiare care indeplinesc toate standardele. Pe de

66

alta parte, daca aceste activitati sunt desfasurate de institutii care nu au licente
speciale, controlul trebuie, de asemenea, aplicat si acestor entitati.

Exista doua caracteristici


pentru aceste cerinte.

Prima, daca o activitate financiara, descrisa


mai sus, este desfasurata in mod ocazional sau pe o
baza limitata, astfel incat exista un risc scazut de

spalare a banilor. Un exemplu pentru aceasta situatie este cazul unui hotel care ofera
facilitati limitate si ocazionale de schimb valutar clientilor lor, sau o agentie de turism
care poate transfera bani clientilor aflati in calatorii in cazuri de urgenta.
A doua caracteristica este aceea ca in
circumstante limitate si justificate, si numai acolo unde exista un risc limitat de
spalare a banilor in tara respectiva, aceasta poate decide sa nu aplice una sau mai
multe din cele 40 de Reglementari asupra activitatilor financiare mai sus mentionate.
FATF nu ofera ghiduri clare pentru situatiile in care aceste circumstante pot
aparea. Oricum, tarile sunt incurajate sa adopte o abordare pe baza de risc, care poate
determina cresterea masurilor adoptate in zonele cu risc ridicat, sau in circumstante
limitate si bine justificate, pot permite masuri mai permisive bazate pe legea AML.
Activitatea financiara trebuie sa fie doar exclusa sau subiect al unui control
general limitat dupa o analiza care sa determine riscul scazut de spalare a banilor.
Punctul de start trebuie sa fie pentru toate activitatile financiare care trebuie sa fie
subiect pentru toate reglementarile AML.

Profesiuni si activitati non-financiare

Cerintele aplicabile
acestor entitati si profesii
sunt mai restranse si se
aplica in situatii mai
limitate decat institutiilor
financiare.

Recomandarile FATF, revizuite in 2003, au


inclus pentru prima data profesiunile si activitatile
non-financiare care vor fi acoperite de prevederile
celor 40 de Recomandari.

67

Tarilor li se cere sa aplice prevederile privind combaterea spalarea banilor si a


finantarii terorismului urmatoarelor entitati din tabel:

cazinouri, inclusiv cele de pe internet;

agentii imobiliare;

comercianti de metale pretioase si pietre pretioase;

avocati, notari, alte profesiuni juridice sau economice independente;

trusturi si companii furnizoare de servicii, alte decat cele acoperite in alt mod de
recomandari si care furnizeaza servicii catre terte parti:
o actionand ca agent de formare de societati comerciale;
o actionand ca director sau secretara a unei companii sau pozitie
similara in relatii cu alte companii;
o furnizeaza inregistrarea societatilor; adresele societatilor,
adrese de corespondenta sau cele administrative;
o actioneaza ca mandatari ai unor trusturi;
o actioneaza ca actionar in numele unei alte persoane.

2.9.4. Standarde de supraveghere si reglementare

Bani nu pot fi spalati sau


nu pot finanta terorismul
fara sa fie implicate
institutiile financiare,
societatile comerciale sau
persoane fizice.

Atunci cand infractorii controleaza institutiile


financiare sau ocupa pozitii cheie in acestea, tarilor si
autoritatilor le este destul de dificil sa previna sau sa
detecteze spalarea banilor.
Institutiile

financiare

importante,

precum

bancile, companiile de asigurari, de valori mobiliare, sunt subiect al reglementarilor


prudentiale asa cum acestea sunt stipulate in documentele emise de Comitetul Basle
pentru Supraveghere Bancara, Asociatiei Internationale a Supraveghetorilor in
Asigurari, si Organizatiei Internationale a Comisiilor de Valori Mobiliare. Prevederile
acestora includ cerinte pentru:

licentierea si autorizarea de functiune;

evaluarea directorilor si conducerii privind integritatea si experienta;

interzicerea/neautorizarea persoanelor care au antecedente penale;

68

interzicerea actionarilor sau controlarea de catre persoane care au


antecedente penale.

Aceste cerinte trebuie aplicate atat in scopuri prudentiale, cat si pentru


scopurile prevederilor privind procedurile AML/CFT, iar institutiile de supraveghere
trebuie sa se asigure ca sunt luate toate masurile pentru concordanta inregistrarilor si
informatiilor.
Institutiile financiare care nu sunt incluse in categoriile din paragraful
precedent, nu sunt subiect al acelorasi cerinte imperative. De exemplu, directorii si
conducerea nu sunt supusi verificarilor privind integritatea, educatia si experienta.
Pentru scopurile privind prevenirea AML/CFT, cerintele minime pentru aceste
institutii financiare, sunt:

autorizarea si inregistrarea acestora;

trebuie sa fie subiect al supravegherii sau controlului privind


procedurile de AML/CFT in domeniul respectiv.

De asemenea, pentru institutiile de transfer de bani sau intermedieri de afaceri,


cerintele FATF prevad acelasi conditii de autorizare si licentiere, precum si un sistem
efectiv de supraveghere si control pentru monitorizarea si asigurarea conformitatii.
Astfel, trebuie sa existe in practica un sistem efectiv care, insa, nu este descris in
recomandari, dar acesta trebuie sa includa si actiuni ale institutiilor de aplicare a legii
impotriva celor care nu se conformeaza cerintelor.

2.9.5. Implementarea recomandarilor FATF

Un aspect crucial al
oricarui sistem legal este
de a avea legi si
reglementari consitente si
care sunt in concordanta
unele cu celelalte.

Astfel, este foarte important ca prevederile


dintr-o lege sa nu intre in conflict cu alte prevederi din
alta lege, mai putin acolo unde, conform politicii, se
doreste realizarea unei exceptii, dar aceste legi trebuie
sa se completeze nu sa intre in conflict. O zona

potentiala pentru aparitia conflictelor este cea a secretului profesional.


Adesea tarile au prevederi legale privind protectia datelor si informatiilor
financiare. Aceste legi intra in contradictie cu legile care prevad obligativitatea
institutiilor financiare de a furniza rapoarte de tranzactii suspecte. Pentru

69

implementarea cerintelor privind AML/CFT, FATF recomanda ca secretul profesional


sa nu impiedice implementarea recomandarilor FATF.

2.10.

Cooperarea internationala in prevenirea si combaterea spalarii banilor si


a finantarii terorismului.

2.10.1. Principii generale

In concordanta cu standardele internationale relevante, urmatoarele principii


generale trebuie implementate de catre diferitele tari, pentru a se asigura atat cai si
canale pentru schimbul de informatii, cat si implementarea cooperarii internationale la
fiecare nivel al investigarii fenomenului de spalare a banilor si de finantare a
terorismului:

cand o autoritate din tara A primeste cereri de furnizare de informatii


din partea unei alte autoritati din tara B, aceasta trebuie sa fie in
masura de a furniza cu promtitudine informatii autoritatii din tara B;

cand o autoritate din tara A detine informatii care ar fi utile unei alte
autoritati dintr-o tara B, aceasta trebuie sa furnizeze in mod spontan si
promt informatiile catre tara B;

cand o autoritate din tara A este chemata de o alta autoritate din tara B
sa obtina informatii sau documente, sau sa conduca o ancheta sau o
investigatie, sau sa execute orice alta actiune utila procesului de
analiza, investigare sau inculpare privind spalarea banilor, autoritatea
din tara A trebuie sa fie in masura sa execute aceasta cerere (daca
aceasta este in masura sa execute cererea in conformitate cu legislatia
nationala).

Aceste schimburi de informatii cu, sau furnizarea de asistenta si cooperare cu,


o autoritate straina nu trebuie sa fie subiect al unor prevederi restrictive. Este unanim
acceptat faptul ca autoritatea solicitanta trebuie sa fie subiect al unor conditii certe din
legislatie. De exemplu, aceasta trebuie sa indeplineasca, pentru furnizarea de asistenta
urmatoarele conditii:

sa indeplineasca aceleasi functii ca si autoritatea solicitata;

70

sa descrie in solicitare conditiile si scopul in care informatiile solicitate


vor fi folosite si, care, odata transmise de catre autoritatea solicitata,
trebuie sa fie utilizate de catre autoritatea solicitanta in concordanta cu
scopul din cerere;

este subiect al cerintelor de confidentialitate similare cu cele la care


este supusa autoritatea solicitanta;

este si aceasta intr-o pozitie care sa permita schimbul reciproc de


informatii.

2.10.2. Cooperarea intre F.I.U.-uri, autoritatile de supraveghere

1.

Cooperarea internationala intre F.I.U.-uri

Intrucat fenomenul spalarii banilor este unul transnational, detectarea


operatiunilor legate de acesta depinde din ce in ce mai mult de informatiile obtinute
de la alte F.I.U.-uri din diferite tari si de abilitatile acestora de a colecta informatii si
de a coopera, eficient si rapid, cu partenerii externi. In plus, tarile trebuie sa tina cont
de posibilele consecinte atunci cand aleg o anumita structura organizatorica pentru
infiintarea unui F.I.U.
Abilitatea acestora de a coopera la nivel international depinde de principiul
recunoasterii reciproce intre autoritati care au aceleasi functii si se bazeaza pe
aceleasi principii (bazate pe conditiile si functiile emise de Grupul Egmont).
Consecinta este ca fiecare F.I.U. trebuie sa aiba functiile principale in concordanta
atat cu definitia data de Grupul Egmont cat si cu principiile acestuia. Astfel trebuie sa
fie recunoscuta drept F.I.U. de catre celelalte F.I.U.-uri membre (functiile unui F.I.U.
sunt descrise in capitolul 3 para. 3.3.). Fiecare F.I.U. trebuie sa fie abilitat prin lege de
a avea competente sa realizeze schimb de informatii cu celelalte institutii similare
straine. In particular acesta. trebuie sa fie capabil de a furniza informatii atat la cerere
cat si din proprie initiativa. Acest schimb are la baza o forma de cooperare intalnita in
proctica sub forma memorandumuri de cooperare (MoU memorandum of
understanding).

71

2.

Cooperarea intre autoritatile de supraveghere

In concordanta cu principiile emise, Comitetul Basle a emis principii


suplimentare care se aplica tuturor autoritatilor de supraveghere. Aceste principii au
fost incluse in documentul Customer Due Diligence din 2001. Autoritatile din tarile
de resedinta trebuie sa permita supraveghetorilor din tara de origine a sucursalelor
bancilor straine sa verifice conformitatea cu procedurile si politicile privind
cunoasterea clientelei din tarile de origine Autoritatile de supraveghere sau cele de
audit straine trebuie sa aiba acces, in tara de resedinta, la informatii privind conturile
clientilor, precum si la alte informatii extinse atunci cand este necesar.

Concluzii:

Spalarea banilor reprezinta o serioasa problema a unei natiuni si, indiferent


cat de controlat este sistemul de catre autoritati, aceasta continua sa aibe un efect
negativ asupra economiei. Este imperativ necesar ca toate institutiile implicate sa
coopereze, eforturile acestora trebuind sa se concentreze nu numai pe descoperirea si
confiscarea veniturilor rezultate din infractiuni ci, indeosebi, pe prevenirea
infractiunilor astfel incat acestea sa nu mai poata genera venituri ilicite. Este crucial
a reaminti ca spalarea banilor este o infractiune derivata, astfel incat este necesara o
abordare a fenomenului prin eforturi multi-dimensionale si multi-disciplinare, luand
in considerare tipurile de infractiuni predicat pentru spalarea banilor si relatiile
simbiotice dintre acestea, in special, cu traficul de droguri si de persoane. Punerea in
functiune a capacitatilor si mijloacelor de combatere a spalarii banilor trebuie sa fie
efective, eficiente si productive. Raspunsul la nivel global privind acest fenomen
trebuie sa imbrace forma cooperarii internationale, realizand, totodata, studii asupra
impactului socio-economic si politic pe care-l poate avea. Totodata este imperios
necesar a se stabili o politica la nivel national si international legata de realizarea
unui cadru legislativ si organizational, capabil sa produca efecte impotriva spalarii
banilor si finantarii terorismului.
Asistenta mutuala, in special in legatura cu extradarile si schimbul de informatii intre
organismele de aplicare a legii la nivel national, dar si international, apare in acest
context mai mult ca necesara si imperativa. Astfel, Natiunile Unite, a devenit lider in

72

crearea cadrului necesar luptei impotriva spalarii banilor. Remarcabilele eforturi au


avut ca punct de plecare anul 1995 in cadrul Conferintei Natiunilor Unite asupra
traficului de droguri si crimelor asociate, care a culminat cu semnarea Conventiei
cunoscuta sub denumirea de Conventia impotriva traficului ilicit de droguri si
substante psihotropice din 1998 care incrimineaza spalarea banilor si furnizeaza
cadrul necesar si un model pentru initiativele regionale si nationale impotriva
fenomenului.
Este important de reamintit si Conventia impotriva Criminalitatii Organizate
Transnationale care cuprinde si un protocol care a fost semnat de statele membre in
anul 2000 la Palermo.

73

Cap. 3

Strategii si politici de prevenire si combatere a spalarii

banilor si a finantarii terorismului la nivel international


3.1.

Tehnici si modalitati de spalare a banilor si de finantare a terorismului

3.1.1. Sistemele alternative de remitere a banilor

Circuitele de remitere a
banilor reprezinta o
importanta si stabila
sursa de fonduri pentru
multe tari si constitue o
parte esentiala a
circuitelor financiare
interne pentru tarile cu o
mare parte a fortei de
munca in afara tarii.

De exemplu, in anul 2003, inregistrarile


oficiale ale acestor circuite din tarile in curs de
dezvoltare ridica fondurile la suma de 93 miliarde
USD.
Aceste circuite, si sumele aferente, reprezinta
dupa investitiile directe (in jur de 133 miliarde USD)
a doua sursa de fonduri externe ale tarilor in curs de
dezvoltare. In 36 de tari din 153, circuitele de remitere

sunt mai importante decat toate circuitele de capital privat sau strain.
Circuitele de remitere exista si penduleaza intre sistemele formale sau
informale de remitere a banilor. Din cauza importantei acestor circuite pentru tarile
recipiente, autoritatile nationale si institutiile au depus in ultimii ani semnificative
eforturi pentru inlaturarea impedimentelor si cresterea acestor circuite. In acelasi timp
a crescut si ingrijorarea asupra potentialului sistemelor de remitere a banilor, si mai
ales asupra acelor circuite din afara sistemelor formale - financiar-bancare, de a fi
utilizate in procesul de spalare a banilor si finantarii terorismului.
Se poate crede ca riscul de abuz asupra utilizarii sistemului de remitere se va
reduce daca transferurile care sunt directionate prin sistemul de remitere sunt subiect
de reglementare si supraveghere pentru autoritatile nationale.
Pentru intampinarea acestui risc, doua abordari sunt necesare:
-

autoritatile nationale trebuie sa incurajeze utilizarea sistemului formal

(bancile) prin scaderea costurilor si cresterea accesului utilizatorilor (expeditorii si


recipientii) la sistemul formal;
- initierea de catre autoritatile nationale a implementarii recomandarilor FATF
privind prevenirea spalarii banilor pentru remitenti. FATF recomanda ca fiecare tara

74

sa ia masuri pentru identificarea, licentierea si inregistrarea tuturor remitentilor,


precum si pentru aplicarea prevederilor FATF pentru acestia.
Persoanele care remit
fonduri pot utiliza diferite
mijloace.

Acestia pot utiliza facilitatile de transfer ale


bancilor, operatori dedicati pentru transfer de fonduri
precum Western Union sau Moneygram, sau institutii

financiare non-bancare precum uniunile de credit, institutiile de microfinantare si


oficiile de schimb. De asemenea, exista si furnizori neconventionali care includ
afaceristi individuali, traders, magazine etnice, agentii de turism, benzinarii, companii
de curierat sau transport. Chiar daca transferurile sunt afaceri primare sau secundare
sau furnizorii sunt cunoscuti sau nu de catre autoritati, acestia furnizeaza acelasi gen
de servicii: ei accepta fonduri de la public cu scopul ca aceste fonduri sa fie platite la
o alta locatie.
Este dificil in a distinge
intre sistemele formale
sau informale.

Nici chiar elementul cash sau caracterul


ocazional al clientului ca baza pentru transfer nu
furnizeaza o informare pentru a spune ca un transfer

prin care o persoana trimite bani printr-un agent de calatorie neinregistrat (informal)
este fundamental diferit de un transfer similar realizat printr-o institutie de credit
(formal). Problema definirii este data de lipsa de consens asupra terminologiei,
pornind de la informal funds transfer systems, alternatives remittence systems,
underground banking, ethnic banking, si pana la informal value transfer system.
Furnizorii neoficiali (informal) pot interactiona cu sectorul bancar (formal)
pentru unele aspecte ale activitatii lor. De exemplu, furnizorii informali pot utiliza
mecanismul de transfer al bancilor pentru depuneri, dupa cum acestia pot utiliza
pentru depuneri si operatori de transfer de bani, operatori din turism sau cash curierii.
In
Pe de alta parte, este
dificil de a distinge intre
sectorul formal si
informal, o delimitare
clara putand fi facuta
daca sau nu un cadru
legal este aplicabil
furnizorului de
transmitere de bani.

tarile

in

care

exista

un

cadru

de

reglementare a sectorului de remitere de fonduri,


furnizorii de astfel de servicii care nu sunt inregistrati
sau licentiati vor fi desemnati ca furnizori ilegali. In
tarile

in

care

nu

exista

reglementari

privind

transferurile de fonduri, dar exista ambele sectoare de


transferuri, putem vorbii atat de sector formal, cat si

de cel informal, chiar daca sectorul informal nu este ilegal.

75

Riscul de abuz asupra sistemelor de remitere a banilor

Orice sistem de transfer


de fonduri poate fi folosit
in scopul spalarii banilor
sau finantarii
terorismului.

Ca si partile implicate din sectorul financiar


traditional, operatorii sau sistemele de transmitere pot
fi utilizate de persoane care au intentia si scopul de
utilizare a tranzactiilor, dar si de utilizare a identitatii

persoanelor implicate. Furnizorii informali care nu sunt cunoscuti de autoritatile de


reglementare si supraveghere pot fi usor utilizati in procesul de spalare a banilor sau a
finantarii terorismului. Riscul spalarii banilor creste cu transferurile de fonduri mari
care au loc in afara sistemului bancar si asupra carora autoritatile nu au nici un
control. In plus, furnizorii de servicii de remitere nu constientizeaza riscul asociat
necunoasterii clientilor, a afacerilor acestora sau a activitatilor ilicite.
De asemenea, exista si alte vulnerabilitati printre care: sustragerea oricarui
control privind banii sau conturile de capital, contrabanda si evitarea platii oricaror
taxe si impozite. Marile canale de remitere a fondurilor pot chiar complica politica
monetara a statului respectiv prin distorsionarea informatiilor pe care se bazeaza
politica macroeconomica. Recomandarile FATF solicita tarilor sa inregistreze sau sa
licentieze furnizorii de servicii de remitere de fonduri pentru ca acestia sa devina
subiect al politicii de monitorizare si compliance, inclusiv cu cerintele privind
prevenirea spalarii banilor si finantarii terorismului, identificarea clientilor, pastrarea
inregistrarilor si raportarea tranzactiilor suspecte.
Aplicarea efectiva a recomandarilor FATF reprezinta o provocare pentru
majoritatea tarilor. Asa cum am mentionat sistemele de remitere a banilor sunt utile si
importante pentru circuitele de emigranti. Documentul FATF Best Practices
referitor la Recomandarea Speciala VI stipuleaza faptul ca viziunea generala a
guvernelor trenuie sa fie flexibila, efectiva si proportionala cu riscul de abuz, si sa sa
furnizeze doar linii generale despre implementarea cerintelor. Un cadru adecvat nu
trebuie sa fie foarte incarcat pentru a nu cauza distrugerea circuitelor sau sa determine
remitentii sa intre in ilegalitate.

Hawala
Sistemul hawala este unul din sistemele informale de transfer de fonduri care
exista sub diferite nume in diferite zone geografice. Trebuie, totusi, sa facem diferenta

76

intre sistemul hawala si termenul hawala care in limbajul bancar arab inseamna
transfer.
Incepand din 11 septembrie 2001, odata cu atacurile teroriste din SUA,
interesul publicului pentru sistemele informale de transfer si in special pentru sistemul
hawala a crescut. Acest interes se datoreaza in special rolului pe care sistemul hawala
se presupune al avea in finantarea ilegala a activitatilor teroriste, alaturi de rolul
traditional pe care-l are in transferul fondurilor intre familii si indivizi din diferite tari.
Tinand cont de aceste considerente, guvernele si organizatiile internationale
trebuie sa inteleaga mult mai bine aceste sisteme, implicatiile sociale, economice si
regulatorii, precum si sa dezvolte cea mai potrivita abordare in conlucrarea cu aceste
sisteme.
Sistemul hawala se refera la canalele informale de transfer de fonduri dintr-o
locatie in alta prin intermediul furnizorilor de astfel de servicii cunoscuti si sub
denumirea de hawaladeri. In timp ce transferurile hawala sunt de cele mai multe ori
initiate de muncitorii imigranti care muncesc in tarile dezvoltate, sistemul hawala
poate fi utilizat pentru a transmite fonduri din tarile dezvoltate, chiar daca scopul
transferurilor de fonduri este diferit.
Schema 1.3.

Sistemul de transmitere a fondurilor


3. Codul de remitere

Muncitor
in tara A

Familia
in Tara
B (CB)

(CA)

2. Codul
de
remitere

Numerar
Catre HA

Hawalader din
tara A (HA)

Numerar pt.
familie

Tefon, fax sau


e-mail

Hawalader din
tara B (HB)
Numerar

Numerar

Fiu la
scoala
(XA)

4. Codul
de
remitere

Codul de
remitere

Codul de
remitere

Codul de remitere
Sursa: Hawala Mohammed El-Qorchi

77

Tatal
(XB)

In schema de mai sus am exemplificat modalitatea de transfer de fonduri prin


sistemul Hawala. O tranzactie initiala poate fi o remitere de la clientul (CA) din tara
A, sau o plata realizata din anumite obligatiuni, catre un client (CB) din tara B.
Hawaladerul din tara A (HA) primeste fonduri intr-o moneda de la CA si, in schimb,
furnizeaza catre CA codul de remitere. Apoi el da instructiuni corespondentului sau
(HB) din tara B sa livreze echivalentul sume in moneda locala beneficiarului (CB), de
la care trebuie sa obtina codul de remitere. HA poate fi remunerat datorita unor taxe
sau prin diferenta de schimb valutar. Dupa remitere, HA are o datorie catre HB, iar
stabilirea pozitiilor lor este data de diferite mijloace, servicii financiare sau bunuri.
Pozitiile pot fi transferate catre alti intermediari, care preiau si-si consolideaza
pozitiile initiale stabilindu-le la nivel de intreg sau multilateral. Inchiderea pozitiei
pasive a HA fata de HB, care a fost creata datorita tranzactiei intiale, poate fi realizata
prin importuri de bunuri sau prin reverse hawala. O tranzactie de genul reverse
hawala este adeseori utilizata pentru scopuri de investitii sau pentru acoperirea unor
costuri de deplasare, medicale, sau educatie. In tara B, un client XB interesat in
transmiterea unor fonduri pentru acoperirea unor taxe de invatamant, inmaneaza
fondurile in moneda locala catre HB si solicita transferul sumei catre F.I.U.l sau (XA)
aflat in tara A. HB poate utiliza pe HA direct daca fondurile sunt necesare in tara A
sau indirect prin solicitarea catre HA sa utilizeze alt corespondent din alta tara, acolo
unde fondurile sunt asteptate. O tranzactie de reverse hawala nu implica in mod
necesar ca stabilirea tranzactiilor sa implice aceiasi hawaladeri, ci se pot utiliza si
intermediari diferiti si tranzactii diferite. Mai mult stabilirea pozitiilor pot implica si
tranzactii de import. De exemplu, HA poate inchide pozitia prin finantarea exportului
catre tara B, unde HB poate fi importator sau intermediar.

De ce s-a dezvoltat
sistemul hawala?

La inceputuri, transferurile informale erau


utilizate pentru finantarea comertului. Acestea au fost
create deoarece era periculos sa calatoresti cu aur sau

sau alte forme de plata pe unele rute atacate de banditi. Sistemele locale erau utilizate
pe scare larga in China si in alte parti din Asia de est si continua sa fie utilizate.
Aceste transferuri informale poarta denumiri diferite in regiuni diferite Fei-Chien
(China), Padala (Filipine), Hundi (India), Hui Kuan (Hong Kong), Phei Kwan

78

(Tailanda). Desi la inceput sistemul hawala era utilizat, si istoric este asociat cu sudul
Asiei si Orientul Mijlociu, in prezent clientii acestui sistem sunt reprezentati de
membrii unor comunitati care emigreaza in Europa, regiunea Golfului Persic si
America de Nord si care, trimit fonduri legaturilor lor din subcontinentul Indian, Asia
de Est, Europa de Est, etc. Putem spune ca emigrantii au avut si au un rol decisiv in
revigorarea acestor sisteme si in cresterea importantei lor. In timp ce hawala este
utilizata pentru remiterea fondurilor legitime, anonimatul ei si documentatia minimala
o face vulnerabila in a fi utilizata de indivizi si grupuri pentru transferul fondurilor
obtinute din activitati ilegale.
In mod paradoxal dezvoltarea sistemului este data de factorii economici si
culturali. In plus tocmai conditiile sistemului formal de remitere a fondurilor a condus
la aceasta expansiune a sistemelor informale acestea fiind mai putin costisitoare, mai
rapide, de incredere, mai convenabile si mai putin birocratice. De asemenea
hawaladerii obtin venituri din taxe minore sau din diferentele de curs valutar, acestea
fiind mult mai mici decat costurile pe care le-ar implica remiterea fondurilor prin
sistemele formale. De multe ori, pentru a incuraja utilizarea sistemului, hawaladerii nu
percep taxe pentru transferurile realizate de catre expati, in schimb impun taxe mari
pentru cei care utilizeaza sistemul in vederea evitarii controalelor privind schimburile
valutare, a capitalurilor sau cele administrative. Totodata flexibilitatea hawaladerilor
si disponibilitatea permanenta a acestora precum si generalizarea remiterii de bani
catre familiile expatilor inainte ca acestia sa plateasca, conduc la utilizarea sistemului
cu predilectie de catre emigranti.
Cu predilectie comunitatile de emigranti sunt formate din barbati, sotiile lor si
alti membrii ai familiei ramanand in tarile de origine, acolo unde traditiile de familie
sunt dominante. Aceste traditii impun membrilor familiei, si in special femeilor, sa
mentina contacte minime cu lumea din afara familiei. Un hawalader care cunoaste
zona dar mai ales codurile sociale poate devenii un intermediar de incredere protejand
astfel femeile si familia de a avea contacte cu bancile sau alti intermediari. Astfel, un
sistem bazat pe solidaritatea nationala, etnica si locala depinde foarte mult de
increderea absoluta intre participanti mai mult decat increderea in documente.
Astfel, putem concluziona ca politicile financiare represive si ineficienta
sistemului bancar care de multe ori manifesta un interes scazut fata de remitenti,
precum si politicile economice restrictive, instabilitatea politica accentuata in acele
zone geografice au creat un mediu fertil dezvoltarii sistemelor informale.
79

In ciuda neformalitatii, sistemul hawala are implicatii macroeconomice directe


si indirecte atat pentru activitatea financiara, cat si pentru performantele fiscale. Unul
din aspecte il constituie impactul asupra balantei monetare a tarilor intrucat
tranzactiile realizate prin sistemul hawala nu sunt reflectate in statisticile oficiale,
fondurile astfel implicate nefiind evidentiate in activul sau pasivul tarilor implicate in
acest sistem. De asemenea, sistemul are impact si asupra masei monetare a fiecarei
tari in parte, intrucat aceste tranzactii sunt realizate in principal in cash, in afara
cazurilor in care intermediarii folosesc conturile bancare pentru diverse operatiuni.
Remitentii din tarile dezvoltate care apeleaza la intermediari in scopul transferarii
unor fonduri importante pentru investitii sau alte scopuri, apartin in general paturii
bogate. Acestia retrag fondurile transferate din conturile lor bancare, aceasta avand
drept consecinta o crestere a masei monetare in circulatie. Totodata fondurile
transferate prin sistemul hawala nu sunt supuse nici unei taxe, fapt ce are un impact
negativ asupra politicii fiscale.
Impactul economic se poate resimti in balanta de plati a fiecarei tari, intrucat
fondurile implicate nu vor fi inregistrate ca iesiri sau incasari in balantele de plati
externe, indiferent de motivatie investitii sau ajutoare familiale. In unele cazuri
tarile respective pot realiza doar o estimare asupra cuantumului sumei totale intrate
sau iesite, tinand cont doar de numarul de expati care lucreaza in alte tari si cu ajutorul
datelor din balanta de plati. Totusi, aceste date nu sunt intotdeauna folositoare, tinand
cont ca transferurile de fonduri pot insuma sute de miliarde de euro.

3.1.2. Paradisurile fiscale

Cresterea continua a
liberei circulatii a
capitalurilor a dus
inevitabil la gasirea
acelor zone geografice
care favorizeaza sau care
au conditii propice pentru
obtinerea unor castiguri
mai mari.

In general, oamenii de afaceri, dar nu numai,


cauta acele oportunitati de afaceri care genereaza
profituri si randamente maxime. Acestea depind, pe
tot

cuprinsul

globului,

de

nivelul

taxelor

si

impozitelor aplicate de stat. Acestea sunt cu atat mai


mari (atat cuantum, dar si ca procent) cu cat veniturile
sunt mai mari. De nivelul taxelor si impozitelor

80

aplicate de un stat, depinde atragerea capitalurilor straine si ramanerea capitalului


autohton. Prin natura lor, oamenii sunt tentati sa plateasca taxe si impozite mai mici
sau chiar tind sa nu le plateasca.
Pentru a atrage fonduri cat mai mari, unele state si teritorii recurg la o politica
fiscala minimala, acordand facilitati fiscale, mergand pana la scutirea de taxe sau
niveluri foarte mici ale acestora. Astfel, in literatura de specialitate acestea sunt
denumite paradisuri fiscale. Alaturi de taxe mici sau lipsa acestora, paradisurile
fiscale au si un nivel ridicat al securitatii privind informatiile bancare si personale, iar
banca centrala impune cerinte minime bancilor existente.
Cu toate acestea, trebuie sa tinem seama ca, in anumite perioade de timp,
unele state aplica politici fiscale relaxate, in sensul aplicarii sau chiar scutiri de taxe
atat pentru investitorii straini dar si pentru cei autohtoni pentru dezvoltarea economiei
locale. Totodata, desi pot fi considerate paradisuri fiscale si acele zone libere care
exista in unele tari, si in care firmele beneficiaza de scutiri de taxe si impozite, asupra
acestora statul are control din punct de vedere fiscal.
Paradisurile fiscale autentice au o legislatie foarte stricta in ceea ce priveste
secretul bancar, astfel incat la adapostul acestuia multi infractori si chiar teroristi
isi ascund averile, chiar daca aceste legislatii incalca prevederile internationale si
legile altor tari.
In anul 2000 conform unui studiu existau putine date despre paradisurile
fiscale, chiar daca multe sunt cunoscute. Printre aceste informatii se mentioneaza:

Existau intre 40 si 80 de paradisuri fiscale;

2-3 milioane de persoane fizice si 20-30 de mii de societati clienti offshore;

1.800 miliarde dolari investiti in afaceri din care 40% reprezinta capital
provenit din activitati ale organizatiilor criminale, trafic de arme si
activitati teroriste, 15% provin din coruptia politica si 45% sunt
considerati provenind din planificarea fiscala a multinationalelor,
persoanelor fizice etc;

680.000 de societati off-shore;

10.000 de banci cu agentii in aceste teritorii din care peste 320 banci
italiene;

81

50% din societatile italiene cotate la bursa si 22% din grupurile


bancare au participatii in societati rezidente in paradisuri fiscale;

600 miliarde dolari anual reciclati proveniti din spalarea banilor.

Principalele cai ce alimenteaza paradisurile fiscale cu sume importante de


bani sunt: criminalitatea organizata, marii evazionisti, traficul de arme; coruptia
politica si activitati financiare legate de activitati teroriste.

3.1.2.1.

Caracteristici

a) Impozitele mici

Avand acest gen de politica fiscala, se pune


intrebarea legitima de unde obtin aceste tari sumele
de bani necesare finantarii cheltuielilor publice?.
Aceste

venituri

pot

proveni

din

taxele

Majoritatea tarilor nu
impun impozite asupra
veniturilor sau impun
impozite mult mai mici, pe
anumite categorii de
venituri, decat cele din
tarile de origine.

de

inmatriculare si autentificare si din reinnoirea autorizatiilor firmelor care opereaza in


aceste teritorii. Totodata, aceste teritorii beneficieaza si de crearea de noi locuri de
munca, precum si de oportunitatile din dezvoltarea tehnologica si serviciile de
telecomunicatii si turism.

b) Secretul bancar si activitatea bancara

La nivel mondial secretul bancar este unul din


cele mai bine definite si pastrate. Totusi, in cazuri
exceptionale, autoritatile coopereaza, iar secretul
bancar nu este opozabil autoritatilor judiciare sau de

In cazul paradisurilor
fiscale, autoritatile refuza
sa furnizeze informatii si
sa coopereze, chiar daca
aceasta ar ajuta
rezolvarea unor cazuri
grave de coruptie,
terorism, spalarea banilor
sau alte infractiuni.

prevenire si combatere a spalarii banilor si finantarii


terorismului.
Totusi, unele tari fac diferenta intre evaziunea fiscala si alte tipuri de
infractiuni, cooperand doar in cazul in care nu exista evaziune fiscala.
Profitand de aceste prevederi legislative, multe din companiile bancare si-au
deschis reprezentante in aceste teritorii cu scopul de a participa la piata euro-dolarului,

82

acceptnad depuneri si efectuiand imprumuturi clientilor straini, creind astfel o


infrastructura care este folosita din ce in ce mai des de infractori pentru a-si ascunde
originea ilicita a veniturilor. Infrastructura bancara straina este diferita de cea locala,
aceasta beneficiind de prevederi laxe privind capitalul si fondurile proprii.

c) Mijloacele de comunicatii moderne

Cresterea schimburilor internationale si a


transferurilor de fonduri a determinat ca la nivelul
acestor tari sa existe tehnologii moderne de
comunicare

(telefonie,

cablu,

satelit)

care

Aceste teritorii au devenit


mult mai atractive odata
cu dezvoltarea utilizarii
calculatoarelor si a
internetului in
operatiunile de decontari
bancare.

le

faciliteaza legaturile cu tarile din care provin fondurile sau spre care se indreapta
fondurile. In plus acestea beneficieaza de legaturi aeriene directe cu zboruri regulate,
mai ales cele din zona Caraibelor.

d) Controlul monetar si valutar

Unul este sistemul de control asupra monedei

In general, paradisurile
fiscale detin doua sisteme
de control monetar.

locale, la care se supun atat cetatenii rezidenti, dar si


nerezidentii care opereaza cu moneda locala, si sistemul de control asupra monedelor
straine, sens in care nu sunt controlate operatiunile in moneda straina realizate de
nerezidenti.

3.1.2.2.

Companiile off-shore

Facilitatile oferite de paradisurile fiscale au


determinat aparitia societatilor off-shore. Avand
sediul social intr-un paradis fiscal si beneficiind de
facilitatile oferite, chiar daca nu-si desfasoara
activitatea in tara de resedinta, aceasta isi va
inregistra

toata

activitatea

in

paradisul

fiscal.

Societatile off-shore
reprezinta societati care
se infiinteaza intr-o
anumita tara, dar nu isi
desfasoara activitatea in
aceasta tara, fiind
considerate straine,
acestea desfasurandu-si
activitatea principala prin
sedii secundare in tarile
din care provin actionarii.

Inregistrarea unor astfel de companii se poate realiza in orice alta tara, dar tocmai
avantajele fiscale determina aparitia societatilor off-shore in paradisurile fiscale.

83

Inregistrarea acestor companii este deosebit de facila, utilizandu-se numai


doua tipuri de documente memorandumul de asociere (asemanator contractului de
societate) si articolul de asociere (statutul de societate) care cuprind regulile de
functionare a companiei.
Aceste companii sunt supuse aprobarii Oficiului de inregistrare a
companiilor, de aceasta inregistrare se ocupa birouri de avocati, iar detinatorii acestor
companii nu sunt cei reali, fiind utilizate nume fictive. In functie de modalitatile de
autorizare si de scopul pentru care sunt infiintate se pot intalni urmatoarele tipuri de
companii:

TIP COMPANIE
Companiile ordinare

CARACTERISTICI
- fac afaceri indiferent de tara (inclusiv tara gazda) si care-si
prezinta declaratia de venit in fiecare an

Companiile ne-ordinare - nu pot desfasura afaceri pe teritoriul tarii gazda


straine
Companiile scutite de - autorizate sa desfasoare doar afaceri in afara tarii gazda si nu
impozite

au voie sa intre in tranzactii cu populatia locala decat pentru


activitatile necesare in indeplinirea activitatii in strainatate si
pentru mentinerea conturilor bancare. Acestea nu tin registre si
nu depun declaratii de venit

Companiile straine

- care sunt inregistrate in afara unei tari anume dar care-si


mentin un sediu de afaceri in tara respectiva

Corporatiile de raft

- sunt infiintate in conformitate cu legile locale la o data


oarecare si exista doar in biroul unui avocat, fiind destinate a fi
utilizate pentru furnizarea unui trecut si a unei companii
legitime oricui doreste

Companiile de asigurari

- sunt infiintate numai printr-o autorizatie a tarii gazda, acestea


deservind numai actionarii si un cerc restrans de persoane,
realizand asigurari numai pentru companiile mame, sau
cautand afaceri numai pentru anumite domenii

84

3.1.2.3.

Utilizarea paradisurilor fiscale in cadrul evaziunii fiscale

In general, paradisurile fiscale sunt utilizate si foarte atractive pentru


evazionistii fiscali si spalatorii de bani. Utilizarea acestor teritorii fac si mai dificile
incercarile autoritatilor din terte tari de a se documenta asupra veniturilor ascunse si
nedeclarate si de a analiza fluxurilor financiare si miscarea fondurilor, aceste
teritorii furnizand o aparenta legala si documente legale si reale. De asemenea
aceste documente sunt utilizate si pentru a justifica o reala bonitate firmelor atunci
cand acestea intra in relatii de afaceri cu terte tari.

Prevederile fiscale au fost si sunt folosite din diferite motive:

1.

Aceasta practica este adesea folosita de

companii multinationale care-si au sediul in aceste


teritorii si de unde-si dirijeaza afacerile. Acestea sunt
legate in special de consultanta, asistenta tehnica,
management, know-how, licente, marci, firmele care
le presteaza obtin in general pierderi in filiale, dar
societatea mama obtine profituri.

planificarea fiscala
presupune utilizarea
paradisurilor fiscale
pentru maximizarea
profitului prin orice
mijloace legale si prin
diminuarea obligatiilor
fiscale in favoarea
profitului reinvestit sau a
cresterii de capital.

O alta modalitate o reprezinta importulexportul de marfuri la preturi mult mai mici decat cele reale. Filiala din tara cu un
nivel ridicat de fiscalitate exporta produse la preturi mici catre firma mama care, la
randul ei, exporta aceste produse la pretul pietei, realizandu-se astfel venituri care sunt
impozitate la un nivel mic. De exemplu, in cazul inregistrarii navelor sub pavilionul
unui paradis fiscal, acestea opereaza marfuri din tara de origine, profitul astfel obtinut
fiind inregistrat la firma mama care plateste impozite mai mici.

2.

Aceasta presupune folosirea unor companii

de asigurare, de investitii, constructii sau alte servicii.


Acestea obtin profituri imense, rezultate din
diferenta intre pretul mic al serviciilor platite firmelor

evitarea impozitelor este


data de necesitatea
utilizarii unor lacune sau
scapari legislative sau
administrative.

din paradisurile fiscale si pretul corect utilizat in relatiile dintre acestea si firmele care
presteaza in mod real serviciile aflate in tari cu fiscalitate normale.

85

3.

Aceste tranzactii presupun realizarea de

transferuri fictive de marfuri pentru ascunderea

tranzactiile care implica


evaziunea fiscala.

realitatii si utilizarea acestor bunuri in tranzactii care nu sunt inregistrate, veniturile


fiind astfel ascunse si neimpozitate.

3.2.

Identificarea clientilor si masurile de due diligence

3.2.1. Cunoastera clientilor (KYC know your custormer)

Adoptarea unor standarde


efective privind
cunoasterea clientelei
reprezinta o parte
esentiala a politicilor de
management al riscului in
banci.

Bancile care nu detin programe efective de


management al riscului privind cunoasterea clientelei
sunt supuse unor riscuri semnificative, in special a
riscului legal si reputational. Luarea de masuri
adecvate, emiterea unor proceduri si politici sanatoase
privind KYC nu contribuie numai la sanatatea si

siguranta bancilor, ci protejeaza si integritatea sistemului bancar reducand pericolul ca


bancile sa fie folosite in circuitele de spalare a banilor.
Astfel in octombrie 2001, Comitetul Basle pentru Supraveghere Bancara a
emis documentul intitulat Customer due diligence for banks, iar in februarie 2003
un ghid general privind deschiderile de conturi si identificarea clientului. In
octombrie 2004 acelasi comitet, avand la baza cele doua documente enuntate mai sus,
emite documentul Consolidated KYC Risk management, document care sta la baza
dezvoltarii de politici si proceduri privind riscul de clientela.
Din documentele de mai sus reies cele patru elemente esentiale pentru
programele de cunoastere a clientelei:
-

politicile de acceptare a clientului;

identificarea clientilor;

monitorizarea continua a clientilor cu grad ridicat de risc;

managementul riscului.

86

Aceste elemente au fost unanim acceptate pretutindeni in lume si


implementate in diferite jurisdictii ca fiind benchmark-ul pentru bancile comerciale
si un ghid practic pentru alte societati financiare.
Cele patru elemente esentiale trebuie sa fie incorporate in procedurile si
politicile de management al riscului privind KYC astfel incat sa se asigure ca toate
aspectele privind riscul de cunoastere a clientelei sunt identificate si pot fi eliminate
in mod adecvat.
O provocare permanenta, in implementarea politicilor si procedurilor de KYC,
o reprezinta modalitatea de punere in aplicare la nivelul intregului grup. In general,
riscul legal si operational este prezent in mod natural in orice tranzactie, si de aceea
este esential ca programul global de management al riscului la nivel de grup sa fie
sustinut de programele si politicile grupului privind KYC. De asemenea, este necesar
ca politicile si procedurile la nivelul sucursalelor si filialelor sa fie sustinute de
politica generala a grupului intrucat pot exista diferente intre sucursale.
Procedurile de management al riscului privind cunoasterea clientelei
reprezinta in ultima instanta un proces centralizat de coordonare si emitere a unor
politici si proceduri pe scara larga, precum si furnizarea informatiilor in cadrul
grupului. Aceste politici si proceduri nu inseamna ca sunt destinate numai pentru
respectarea legislatiei si normelor bancare, ci mai ales pentru prevenirea, identificarea
si monitorizarea riscurilor de concentrare, legal, operational si reputational. Similar
abordarii privind riscul de credit, de piata sau operational, controlul efectiv al riscului
de clientela trebuie sa ocupe un loc major in activitatea de management pe o baza
larga in cadrul grupului pornind de la centrala si pana la sucursale si subsidiare.
Totodata, bancile trebuie sa se asigure ca toate aspectele privind
managementul riscului, politica de acceptare a clientului, procedurile de identificare a
clientilor si procesul de monitorizare a conturilor, sunt aplicate la toate sucursalele si
subsidiarele din intreaga lume. Toate eforturile trebuie concentrate pentru ca intreg
grupul sa aiba abilitatea sa obtina si sa revizuiasca toate informatiile privind clientela,
in concordanta cu standardele KYC si ca acestea sa nu contravin prevederilor
legislative locale sau procedurilor reclamate de cerintele locale. Programele trebuie sa
cuprinda prevederi privind sistemele de control, alocarea indatoririlor, pregatirea
profesionala, precum si alte prevederi necesare, care trebuie implementate pe o baza
globala.

87

Responsabilitatile trebuie foarte bine specificate pentru a se asigura ca


politicile si programele sunt efectiv implementate si in concordanta cu standardele de
identificare a clientilor, monitorizarea continua a conturilor si tranzactiilor, precum si
diseminarea adecvata a informatiilor in cadrul grupului.
Departamentele de conformitate si audit din institutiile bancare sau auditorii
externi, trebuie sa evalueze conformitatea cu toate aspectele standardelor pentru
cunoasterea clientelei, inclusiv eficacitatea functiilor implicate in cunoasterea
clientelei si cerintele de diseminare a informatiilor catre alti membrii din grup.
In ceea ce priveste politica de identificare si acceptare a clientilor, banca
trebuie sa includa in procedurile sale prevederi privind tipurile de clienti care sunt
susceptibiele de a avea un risc ridicat fata de banca, inclusiv revizuirea
managementului privind acesti clienti, acolo unde este cazul. De asemenea, bancile
trebuie sa includa in proceduri modalitatile de verificare si identificare a clientilor, si
mai ales a acelor prevederi privind masurile intarite de verificare in cazul clientilor cu
risc ridicat.
Bancile trebuie sa obtina informatii adecvate privind identificarea clientilor si
mentinerea acestor informatii intr-o forma adecvata pentru a putea fi ulterior
reconstituite si folosite pentru cerintele locale de raportare. Aceste informatii trebuie
obtinute in tot grupul astfel incat orice sucursala sa fie capabila sa le furnizeze la
cerere. Aceste standarde de acceptare si identificare a clientilor si de pastrare a
inregistrarilor trebuie sa fie implementate impreuna cu procedurile si politicile
respective in tot grupul si cu ajustari atunci cand este necesar pentru concordanta cu
variatiile de risc ale operatiunilor din diferite zone geografice. Mai mult este
recunoscuta necesitatea diferitelor abordari in colectarea informatiilor si retinerii
acestora, tinandu-se cont de diferitele jurisdictii si de cerintele legale sau de factorii de
risc.
Un element esential in perceptia si controlul riscurilor este adoptarea unor
standarde adecvate privind monitorizarea continua a conturilor in tot grupul. Aceste
standarde trebuie sa cuprinda prevederi si pentru tranzactiile suspecte, acestea
necesitind a fi aplicate si la subsidiare, acestea fiind obligate sa monitorizeze, pe baza
de risc, toate tranzactiile din conturi, atat cele locale, cat si cele internationale.
In scopul eficientizarii activitatii si a gestionarii riscului, in ultimii ani, bancile
au pus in practica un sistem centralizat si o baza de date la nivel de centrala. Aceasta
abordare a permis bancilor sa monitorizeze mai eficient tranzactiile suspecte, activitati
88

care, uneori, nu pot fi observate la nivel local. Aceasta abordare presupune, pentru
eficacitate, diseminarea informatiei in cadrul grupului. Subsidiarele trebuie sa
furnizeze informatiile referitoare la clientii cu potential ridicat de risc si sa raspunda
cu promtitudine la cererile din partea centralei sau a bancii mama, privind conturile si
tranzactiile, conducand astfel la prevenirea riscului global, reputational sau legal. In
acest scop este foarte important ca procedurile si politicile sa cuprinda elemente
privind sistemul de investigare si raportare a tranzactiilor suspecte.
Bancile, in ultima instanta, trebuie sa evalueze riscul potential pe care-l
incumba activitatile raportate si sa determine daca expunerea acelor clienti poate
afecta siguranta bancii. Trebuie, de asemenea, sa existe proceduri de urmarire a
conturilor clientilor si in cazul in care acestia au conturi deschise la mai multe
sucursale ale aceleiasi banci, precum si proceduri pentru restrictionarea activitatii si
inchiderea conturilor atunci cand este necesar.
Cu toate ca rolul principal in monitorizarea clientilor revine bancilor, un rol
important il detine si autoritatea de supraveghere din tara respectiva, care trebuie sa
verifice clientii si conturile acestora si, sa se asigure, ca exista un sistem adecvat de
monitorizare si control, iar procedurile si politicile bancii sunt in conformitate cu
reglementarile si normele de prudenta bancara.
Autoritatile de supraveghere trebuie sa aiba capacitatea si posibilitatea de a
verifica si subsidiarele si sucursalele bancilor, precum si accesul la informatii chiar
daca acestea sunt detinute de subsidiarele straine, tocmai pentru a putea verifica
conformitatea grupului cu procedurile de cunoastere a clientelei care nu trebuie
obstructionate de legile locale privind secretul bancar.

3.2.2. Masurile de precautie si verificare fata de clienti (customer due diligence CDD)

Dupa cum am mentionat criteriile privind cunoasterea clientelei au fost


detaliate intr-un ghid general privind deschiderea de conturi si identificarea clientilor
emis de Comitetul Basle in 2003. Acesta scoate in evidenta atat responsabilitatile
autoritatilor de supraveghere cat si, in detaliu, responsabilitatile pe care o banca le are
cu privire la acceptarea, identificarea si verificarea clientilor sai.

89

Bancile sunt indemnate sa recunoasca importanta crescuta pe care, la nivelul


unei banci, o are sistemul de control si procedurile aferente, astfel incat aceasta sa-si
cunosca clientii cu care intra in relatii de afacere. Cheia acestui proces il constitue
masurile de precautie si verificare a clientilor, atat a celor noi cu care banca doreste sa
intre in relatii de afaceri, cat si a celor existenti. Fara o astfel de verificare bancile pot
fi subiect al multiplelor riscuri legal, reputational, operational, si care se pot
rasfrange asupra veniturilor financiare.
In general, cunoasterea clientelei este legata si de procesul de prevenire si
combatere a spalarii banilor, legatura esentiala evidentiata si de recomandarile FATF.
Cu toate acestea emiterea standardelor de catre Comitet nu vin sa dubleze eforturile
FATF, ci sunt de natura a oferii o perspectiva prudentiala si in consecinta de evitare a
riscurilor asociate, printre care se numara si riscul care deriva din faptul ca unii clienti
incearca sa utilizeze sistemul bancar pentru ascunderea si diseminarea veniturilor
ilicite provenite din spalarea banilor si finantarea terorismului.
In consecinta, atat comitetul, cat si Grupul Off-shore al Autoritatilor de
Supraveghere (OGBS) sustin eforturile de implementare a celor 40 de Recomandari
FATF plus Recomandarile Speciale, si sunt in permanent contact cu acesta.
Un management adecvat al politicilor de cunoastere a clientelei, precum si o
abordare corecta a acestora de catre sistemul bancar, nu insemna numai o perspectiva
clara asupra viabilitatii si sanatatii sistemului financiar bancar, ci si o lupta eficienta
impotriva activitatilor de spalare a banilor si finantarii terorismului.
Prevederile KYC trec dincolo de o simpla cunoastere si monitorizare a
clientilor si conturilor bancare, acestea propunand emiterea atat de proceduri intensive
de cunoastere si verificare (enhanced due diligence) pentru clientii cu grad ridicat de
risc, si proceduri simplificate (simplify due diligence) pentru clientii cu risc scazut din
sistem, precum si o monitorizare a conturilor si tranzactiilor suspecte.
Necesitatea unor standarde ridicate si riguroase privind masurile de verificare
si cunoastere a clientilor nu sunt adecvate numai pentru banci, ci acestea sunt
necesare, si trebuie dezvoltate si pentru institutiile financiare nebancare si
intermediarii de servicii financiare.

90

Importanta standardelor de cunoastere a clientelei

O politica sanatoasa privind standardele KYC are in particular, o influenta


asupra sanatatii si sigurantei sistemului bancar, intrucat acestea protejeaza reputatia
bancilor si integritatea sistemului bancar prin reducerea posibilitatilor ca bancile sa fie
utilizate ca intermediari in infractiuni financiare si ca urmare sa sufere consecinte
reputationale; in plus, procedurile constitue o parte integranta si esentiala a
managementului riscului.
Standarde inadecvate privind KYC sau lipsa acestora pot transforma bancile in
subiecte pentru riscurile de client si contrapartida, in special pentru riscul reputational,
operational, legal si riscul de concentrare. Nimic nu este mai periculos decat faptul ca
aceste riscuri sa fie interconectate. Aparitia unui risc sau al altuia, pe langa faptul ca
incumba costuri mari pentru banci (ex: retrageri de depozite, incheierea relatiilor de
afaceri si a celor interbancare, proceduri judiciare impotriva bancilor, costuri de
investigare, active inghetate sau confiscate, pierderi de credite, etc), rezolvarea sau
micsorarea acestora presupune alocarea de timp si energie din partea managementului.
In unele cazuri, autoritatile de supraveghere sunt ingrijorate, in special, de
concentrarea riscului care poate aparea in activul bilantului, iar ca practica generala,
acestea nu cer bancilor numai detinerea unui sistem adecvat de identificare a
concentrarii riscului (de creditare), ci si o permanenta atentie asupra limitelor
prudentiale care restrictioneaza expunerea asupra unui singur debitor sau grup de
debitori. Este imposibil pentru o banca sa gestioneze concentrarea riscului daca nu
detine date si informatii despre clienti si relatiilor acestora cu alti debitori.
In ceea ce priveste partea de pasiv, concentrarea riscului este legata sau
asociata cu riscul fondurilor, in particular cu riscul retragerii depozitelor, cu
consecinte negative asupra lichiditatii bancilor.

Politica de acceptare a clientilor

Bancile trebuie sa dezvolte politici si proceduri clare de acceptare a clientilor,


incluzand o descriere a tipurilor de clienti care pot prezenta factori de risc mai mari
decat media bancii.

91

In pregatirea acestor politici, bancile trebuie sa tina cont de anumiti factori


precum:

trecutul clientilor;

tara de origine;

pozitia publica si profesionala;

conturile legate;

activitatile de afaceri;

alti indicatori de activitate.

In acest context, bancile trebuie sa dezvolte aceste politici in mod gradual,


pentru a putea sa detina cerinte mai stricte pentru clientii cu grad ridicat de risc. De
exemplu, bancile pot avea proceduri care cer conditii standard pentru clientii mici
care-si deschid conturi pentru sume mici, si cerinte extinse pentru acei clienti mari sau
care ruleaza sume mari de bani si care dau nastere la anumite suspiciuni. Acceptarea
unor clienti cu grad ridicat de risc, inclusiv PEPs-urile, trebuie sa se realizeze de
catre managementul de top.

Identificarea clientilor

Dupa cum am mai aratat, identificarea clientilor reprezinta un element esential


al procesului de cunoastere a clientelei, aceasta incluzand diferite definitii date
clientului:
-

orice persoana sau entitate care mentine un cont in banca sau in numele
caruia se mentine un cont (beneficiarul real);

beneficiarii tranzactiilor conduse de intermediari;

orice persoana sau entitate in legatura cu o tranzactie financiara care poate


induce orice fel de risc bancii.

In acest context, o problema delicata a bancilor este identificarea


beneficiarului real intrucat, cele mai bune documente pentru identificarea si
verificarea clientilor sunt acelea care sunt greu de contrafacut sau de obtinut ilegal. O
atentie speciala trebuie acordata clientilor nerezidenti, iar banca nu trebuie sa
intrerupa verificarile daca acesta nu se prezinta personal, aceasta fiind obligata sa se

92

intrebe de ce un astfel de client doreste sa-si deschida cont intr-o jurisdictie straina,
zilnic banca trebuind sa mentina si sa actualizeze bazele de date cu aceest gen de
clienti. Aceste actiuni sunt foarte necesare mai ales atunci cand se realizeaza o
tranzactie semnificativa sau cand se observa modificari majore in comportamentul sau
in doocumentele clientului, sau in maniera de alimentare a conturilor.
Bancile care ofera servicii de private banking sunt mult mai expuse riscului
reputational si trebuie sa aplice masuri sporite de cunoastere a clientelei. Conturile
utilizate, care prin natura lor implica o mai mare confidentialitate, pot fi deschise in
numele unui individ, companie, trust, intermediar sau o companie de investitii. In
fiecare caz riscul reputational poate aparea daca nu exista masuri sporite de verificare,
fiecare deschidere de acest gen de conturi fiind necesar a avea aprobarea un
conducator, altul decat managerul de oparatiuni.
Bancile trebuie, de asemenea, sa dezvolte proceduri de pastrare a
inregistrarilor in conturi pe o perioada de cel putin 5 ani de la terminarea relatiei de
afaceri. Aceasta practica permite bancilor sa monitorizeze relatiile cu clientii, sa
inteleaga afacerile acestuia si, daca este necesar, sa furnizeze date in cazul in care
acestea sunt solicitate de organele de investigatii.

Cerinte generale de identificare

Obtinerea informatiilor necesare stabilirii relatiei de afaceri, trebuie sa


satisfaca pe deplin necesitatile bancilor privind noul client, relatiile lui de afaceri si
perspectivele de afaceri cu acesta, toate acestea trebuie sa depinda de natura si tipul
clientului si de marimea contului. Atunci cand contul a fost deschis, dar exista
probleme in verificarea si obtinerea de informatii care nu pot fi rezolvate, banca poate
inchide contul si sa returneze banii bancii corespondente.
Daca exista clienti care-si transfera conturile de la o alta banca, care este
subiect al acelorasi prevederi privind KYC, si desi exista o satisfactie privind
atragerile de noi clienti, banca nu trebuie sa nu se intrebe daca nu cumva banca
initiala a acceptat sau chiar a solicitat mutarea conturilor din motive de activitati
suspecte. In cazul in care o banca are suspiciuni ca o alta banca a refuzat relatia cu un
client, aceasta trebuie sa aplice masuri sporite de verificare in cazul acestor clienti.
De asemenea, bancile nu trebuie sa deschida conturi anonime sau sa intretina
relatii de afaceri cu persoane care actioneaza sub nume fictive. Chiar si in cazul in
93

care conturi numerice functioneaza ca si conturi anonime, bancile trebuie sa cunoasca


persoanele din spatele acestor conturi si sa aplice aceleasi prevederi. Persoanele din
spatele acestori conturi nu trebuie sa constitue un secret fata de auditorii interni si
autoritatile de supraveghere.

Proceduri speciale de identificare

Pe langa elementele descrise, exista o serie de prevederi ce necesita sa fie


detaliate, in proceduri si politici, in legatura cu identitatea clientului. Cateva dintre
acestea au fost luate in considerare si detaliate de FATF in cele 40 de Recomandari:

Elemente

Caracteristici si obligatii

Conturile custode

- pot fi utilizate pentru a evita procedurile de identificare a clientului.

sau galeata

Desi, acestea pot fi utilizate pentru a da o siguranta in plus si a proteja


confidentialitatea, evident legitima, a clientului de private banking,
este esential ca relatiile sa fie foarte bine intelese.
- bancile trebuie sa stabileasca cazurile in care unii clienti actioneaza,
ca paravan sau in numele unui alt client
- daca este necesar se vor lua masuri pentru identificarea atat a
intermediarilor, cat si a persoanelor in numele carora actioneaza,
precum si intelegerea tuturor detaliilor privind contractele de trust sau
alte intelegeri.

Corporatiile

- bancile trebuie sa fie vigilente in prevenirea utilizarii corporatiilor de


catre persoane fizice ca metoda de operare a conturilor anonime.
Activele holdingurilor, precum companiile multinationale, pot face
dificila identificarea clientilor si a beneficiarilor reali.
- banca trebuie sa inteleaga structura companiei, sa determine sursa
fondurilor si sa identifice beneficiarul real si cine controleaza
fondurile.
- bancile trebuie sa manifeste o vigilenta sporita in cazul companiilor
care au actiuni la purtator, si trebuie sa faca toate diligentele necesare
atunci cand actiunile isi schimba proprietarul.
- obligatia rezida in aplicarea procedurilor pentru monitorizarea
identitatii beneficiarului real, ceea ce poate insemna si faptul ca banca
poate tine in custodie actiunile la purtator.

94

Initierea

- performanta in procedura de identificare poate presupune alocarea

afacerilor prin

unei durate mari de timp si trebuie sa previna orice inconvenient

intermediari

pentru noii clienti.


- a devenit un obicei ca bancile sa se bizuie pe procedurile luate deja
de unele banci sau intermediari pentru anumiti clienti care au deja
afaceri care se deruleaza prin alte banci sau intermediari. In aceste
situatii, bancile plaseaza la intermediari obligatia identificarii si
verificarii clientilor si, in plus, se si asteapta ca acestia sa o realizeze.
- bancile nu trebuie sa renunte in a fi ultimele care-si asuma
responsabilitatea

pentru

verificarea

clientilor

chiar

daca

intermediarii/comisionarii au o buna reputatie.


- cand o banca are suspiciuni ca un cont deschis de un intermediari
este in favoarea unui singur client, acest client trebuie identificat.
- adeseori bancile detin conturi galeata administrate de intermediari
in numele unor entitati precum fonduri mutuale, fonduri de pensii sau
fonduri de investitii/finaciare. De asemenea, bancile detin conturi
galeata administrate de avocati sau brokeri care reprezinta fonduri
detinute in depozite sau conturi escrow pentru o serie de clienti.
Acolo unde aceste fonduri detinute de intermediari nu sunt amestecate
si exista subconturi atribuite fiecarui beneficiar, aceste persoane
trebuie identificate. Daca fondurile detinute din aceste conturi sunt
amestecate si nu se pot identifica cu usurinta beneficiarii, banca
trebuie sa faca toate demersurile si eforturile pentru identificarea
beneficiarului real.
- in cazul in care conturile sunt deschise de intermediarii care nu sunt
imputerniciti sa furnizeze informatii privind clientii, ca de exemplu
avocatii care sunt tinuti de secretul profesional, sau care nu respecta
procedurile de verificare a clientilor, bancile nu trebuie sa deschida
acest gen de conturi.
Comitetul Basle recomanda ca bancile care utilizeaza intermediari sa fie atente si sa utilizeze,
acolo unde este necesar, prevederile procedurilor de verificare a clientilor, ultima
responsabilitate pentru cunoasterea clientelei apartine intotdeauna bancii in cauza. Acestea
trebuie sa utilizeze, intotdeauna, urmatoarele criterii pentru a determina cand se pot bizui pe
respectivul intermediar:
- activitatea intermediarului trebuie sa fie in conformitate cu
standardele minimale de verificare a clientilor

95

- procedurile de verificare ale intermediarilor trebuie sa fie la fel de


riguroase ca si cand banca insasi ar executa verificarile
- banca trebuie sa fie satisfacuta de fiabilitatea sistemului pus in
practica de intermediar, pentru verificarea si identificarea clientului
- banca trebuie sa detina o conventie cu intermediarul care sa-i
permita sa verifice sistemul in orice faza
- orice date si informatii pertinente despre client trebuie remise
imediat bancii care le va analiza cu atentie. Aceste informatii trebuie
sa fie accesibile si autoritatii de supraveghere si auditorilor interni si
externi

PEPs (political

- reprezinta acele persoane care au sau care sunt investite cu functii

exposure persons)

publice recunoscute, incluzand sefi de state sau guverne, politicieni,


ministri, parlamentari, oficialitati judiciare si militare, conducatori de
unitati publice etc. Exista intotdeauna posibilitatea, in special in tarile
in care coruptia are un nivel ridicat, ca aceste persoane sa abuzeze de
functia lor pentru obtinerea de avantaje personale.
- acceptarea si gestionarea fondurilor de la PEPs-uri corupte, va
aduce serioase prejudicii bancii din punct de vedere reputational si
poate duce la scaderea increderii publice in sistemul financiar, o
atentie sporita din partea mass media si reactii politice puternice, chiar
daca in ultima instanta originea ilicita a fondurilor este greu de
demonstrat.
- banca poate fi obiectul unor cercetari judiciare si chiar confiscari si
poate suferii pagube prin furnizarea de despagubiri catre statul
prejudiciat sau victimele regimului caruia ii apartine PEPs-ul.
- in circumstante certe, banca sau angajatii, pot fi implicati in spalarea
banilor si acuzati daca stiu sau ar putea stii ca fondurile provin din
infractiuni sau coruptie.
- este necesar ca bancile care intra in relatii de afaceri cu astfele de
persoane sa realizeze identificarea corecta a acestora, precum si a altor
persoane fizice sau juridice ca care acestia au legaturi de rudenie sau
de afaceri, sa verifice sursa fondurilor si sa verifice informatiile
publice.

96

In unele tari legislatia a fost amendata cu prevederi privind PEPsurile. In aceste jurisdictii coruptia din
alte tari a devenit infractiune predicat pentru spalarea banilor si finantarea terorismului. Chiar si fara
astfel de prevederi in legislatie, este in mod evident indezirabil, neetic si incompatibil cu prevederile
adecvate de conducere a activitatii bancare, acceptarea sau mentinerea relatiilor de afaceri in cazul in
care banca cunoaste sau presupune ca fondurile provin din coruptie sau utilizarea fondurilor publice.

Tranzactiile non-

- bancile trebuie sa intareasca verificarile atunci cand se solicita

face-to-face

deschiderea de conturi in numele unui client care nu este prezent


pentru interviu. Aceste cereri sunt frecvente in cazul clientilor
nerezidenti, dar sunt in crestere semnificativa odata cu dezvoltarea
bancilor electronice, a postei si telefoniei.
- bancile trebuie sa aplice proceduri efective pentru identificarea
clientilor si continuarea procedurilor de monitorizare, un ajutor
semnificativ putand venii din partea unei terte parti. Aceasta este, in
general, reprezentata de societati care se ocupa cu identificarea si
cautarea de informatii despre astfel de persoane.
- un exemplu tipic de acest gen de clienti sunt cei care apeleaza la
serviciile oferite de bancile electronice sau de serviciul de electronic
banking oferit de diferitele banci comerciale. Acest serviciu
incorporeaza o serie de produse si facilitati care poate determina
incheierea de afaceri de catre banci cu terte persoane. Caracterul
impersonal si natura bancilor electronice, coroborata cu viteza
tranzactiilor realizate prin intermediul internetului, creeaza dificultati
in identificarea si verificarea clientilor.

In acceptarea relatiilor non-face-to-face, bancile sunt obligate sa:


- sa aplice aceleasi proceduri efective de identificare pentru clientii
care nu sunt prezenti.
- sa adopte masuri specifice si adecvate pentru preintimpinarea
riscului ridicat, printre care: solicitarea certificarii documentelor
prezentate, obtinerea de documente aditionale pentru complectarea
documentatiei, contacte independente cu clientul respectiv, serviciile
unei terte parti, solicitarea ca prima plata sa fie executata prin
intermediul unei alte banci care respecta aceleasi masuri de verificare
a clientilor.

97

Bancile

- corespondenta bancara reprezinta furnizarea de servicii de catre o

corespondente

banca altei banci.


- utilizarea conturilor de corespondent pretutindeni in lume face
posibila realizarea de afaceri si furnizarea de servicii acolo unde o
banca nu le poate oferii direct. Daca bancile esueaza in a avea un nivel
optim de due diligence pentru aceste conturi acestea se expun unor
riscuri, si se gasesc in postura de a transmite ele insile sume de bani
provenind din coruptie, frauda sau alte activitati ilegale.
- bancile trebuie sa obtina suficiente informatii despre bancile
corespondente pentru a intelege natura acestora si afacerile lor. Exista
anumiti factori care trebuie luati in consideratiune, si anume:
informatii despre managementul bancii
activitatile in care sunt implicate bancile
scopul deschiderii conturilor
identificarea celei de a treia parti, in cazul in care aceasta
utilizeaza serviciile de corepondenta ale bancii
locul unde sunt situate si masurile de precautie si AML/CFT
pe care le adopta
conditiile de reglementare si supraveghere pe care le are
tara respondenta
- bancile trebuie sa incheie relatii de corespondenta numai cu banci
care sunt supravegheate efectiv de autoritati relevante. Din punctul lor
de vedere, bancile repondente trebuie sa aplice politici si proceduri
adecvate de KYC si CDD
- bancile trebuie sa refuze sa intre sau sa continue relatiile de
corespondenta cu acele banci dintr-o jurisdictie in care nu au o
prezenta fizica si care nu sunt afiliate la un grup financiar (ex-shell
banks)
- bancile trebuie sa acorde o importanta deosebita relatiilor cu acele
banci situate in jurisdictii care detin standarde scazute de identificare a
clientilor sau care au fost recunoscute ca fiind necooperante in
domeniul AML/CFT, precum si a acelor conturi de corespondenta
care pot genera riscul de a fi folosite de o terta parte pentru a
tranzactiona sume ca fiind in numele bancii.

98

Monitorizarea

- reprezinta o parte esentiala a procedurilor de cunoastere a clientelei.

continua a

- bancile pot sa controleze si sa sa reduca riscul doar daca cunosc si

conturilor si

inteleg activitatea normala a clientilor astfel incat sa fie capabile sa

tranzactiilor.

determine care activitati nu se incadreaza in tiparul obisnuit.


- pentru toate conturile bancile trebuie sa detina sisteme care sa
detecteze activitatile neuzuale sau suspecte.
- extinderea monitorizarii necesita senzitivitate la risc. Aceasta poate
fi realizata prin stabilirea unor limite pentru diferitele tipuri sau clase
de conturi, iar o atentie deosebita trebuie acordata acelor tranzactii
care depasesc aceste limite.
- anumite tipuri de tranzactii pot determina banca sa intre in alerta
atunci cand unii clientii realizeaza activitati neuzuale sau suspicioase.
Acestea pot include acele tranzactii care nu intra in tiparul de afacere
al clientului sau care nu au un sens economic, precum si tranzactiile
de marime neobisnuita care ies din tiparul de afacere a respectivului
client.
- conturile cu grad ridicat de risc trebuie sa fie monitorizate intensiv,
fiecare banca fiind obligata sa traseze anumiti indicatori pentru aceste
conturi, sa cunoasca trecutul clientului tara de origine si sursa
fondurilor, tipul de tranzactii realizate. Pentru conturile cu risc ridicat
bancile trebuie sa indeplineasca urmatoare cerinte:
- sa aibe un sistem adecvat de management capabil sa
furnizeze date si informatii conducerii in scopul
identificarii,

analizarii

si

monitorizarii

efective

conturilor clientilor;
- sa dezvolte proceduri si politici clare de monitorizare si
gestionare a conturilor si relatiilor de afaceri atunci cand
intra in relatii cu PEPsuri, precum si a persoanelor fizice
sau juridice care au relatii de afaceri cu acestea. In unele
cazuri PEPsurile nu pot fi identificate de la inceput sau
unii clientii pot obtine acest statu dupa ce au intrat initial
in relatii cu banca; indiferent de caz, bancile trebuie sa
revizuiasca in permanenta dosarele de clienti.

99

- managementul implicat in activitatile de privat banking


trebuie sa cunoasca clientii cu risc ridicat si sa utilizeze
informatiile obtinute de la o a treia parte. Tranzactiile
semnificative realizate de acesti clienti trebuie sa fie
aprobate de conducerea ierarhica;
In consecinta, existenta unor proceduri si politici clare de cunoastere a clientelei determina o
viziune clara a managementului asupra activitatii bancii, a sistemelor si a controlului, asupra
impartirii sarcinilor, a politicilor de pregatire a personalului.
Conducerea bancii trebuie sa inteleaga in mod clar eficienta si necesitatea programenlor de
cunoastere a clientelei prin stabilirea acestora astfel incat sa raspunde necesitatii bancii.
Trebuie stabilite responsbilitati clare in interiorul bancii pentru a asigura eficacitatea
procedurilor si politicilor si a conformitatii minime cu normele si procedurile emise de
autoritatile de supraveghere.
- departamentele de control si audit intern, precum si cel de
conformitate

(compliance)

trebuie

sa

detina

importante

responsabilitati in evaluarea si asigurarea aplicarii politicilor si


procedurilor de cunoastere a clientelei.
- departamentul de conformitate trebuie sa furnizeze o evaluare
independenta a politicilor si procedurilor interne ale bancii, inclusiv
recomandari legale si de reglementare.
Canalele de raportare a tranzactiilor suspecte trebuie sa fie bine definite si aduse la cunostinta
intregului personal. Trebuie, deasemenea, emise proceduri interne pentru cazurile in care
banca trebuie sa raporteze activitatile si tranzactiile suspecte organelor abilitate in acest sens.
Reponsabilitatile trebuie sa includa monitorizarea continua a performantelor angajatilor prin
teste regulate, precum si rapoarte adresate conducerii atunci cand se constata incalcarea
politicilor si procedurilor de cunoastere a clientelei.

Bancile trebuie sa detina, totodata, programe de perfectionare a personalului,


astfel incat acesta sa cunoasca prevederile din procedurile bancii. Timpul si continutul
acestor programe trebuie stabilit in functie de necesitatile bancii si a sectoarelor de
activitate ale personalului. Cerintele de perfectionare trebuie sa fie dedicate
personalului nou, front-office-ului, personalului de conformitate sau personalului care
intra in directa legatura cu clientii noi. Personalul nou angajat trebuie educat in
privinta importantei politicilor de cunoastere a clientelei si a cerintelor minime impuse
de banca. Personalul din front-line care lucreaza direct cu publicul trebuie invatat sa
verifice identitatea clientilor noi, sa gestioneze conturile si sa identifice acele
100

tranzactii care ies din tiparul fiecarui client. Pregatirile regulate ofera o siguranta in
ceea ce priveste cunoasterea responsabilitatilor de catre personal si il informeaza
asupra celor mai noi cerinte si reglementari. Dezvoltarea acestei culturi in interiorul
unei banci este cheia succesului implementarii procedurilor si politicilor de
conformitate.

3.3.

Masuri de prevenire si combatere a spalarii banilor si a finantarii


terorismului

3.3.1. Raportarea tranzactiilor suspecte

Daca o institutie
financiara are suficiente
motive sa suspecteze o
tranzactie sau faptul ca
fondurile implicate provin
din activitati criminale
sau sunt in legatura cu
finantarea terorismului,
aceasta trebuie sa
raporteze suspiciunile
organului competent, in
speta F.I.U.-lui.

Mai mult, insitutiile financiare trebuie sa


raporteze activitatile suspecte si incidentele de frauda
catre autoritatile de supraveghere, iar acestea trebuie
sa se asigure ca autoritatile competente au fost si ele
instiintate.

Atunci

cand

institutie

financiara

raporteaza o activitate suspecta, aceasta nu trebuie sa


informeze clientul asupra actiunii sale de raportare.
Din acest moment institutia financiara trebuie sa
raspunda oricarei cereri de date si documente din

partea autoritatilor competente.


Activitatile suspecte au, in general, anumite caracteristici incluzind, de cele
mai multe ori, tranzactii care ies din tiparul obisnuit al clientului si al conturilor
acestuia.
Orice tranzactie complexa sau de mari dimensiuni mai ales acelea care nu
au o justificare economica, comerciala sau juridica care este suspecta va trebui
investigata si, daca este cazul, raportata autoritatilor competente.

Institutiile financiare si personalul acestora trebuie sa fie vigilenti la


activitatile suspecte, caz in care trebuie sa urmareasca anumiti indici de suspiciune,
printre care:

101

A. Indici generali
- sume retrase imediat dupa creditarea contului.
- conturi dormante care devin active fara un motiv aparent.
- valoarea mare a unor active ale unui client care nu este compatibila cu informatiile despre client
sau cu nivelul afacerii.
- clientul prezinta documente false sau contrafacute sau refuza sa comunice institutiei informatiile
solicitate.

B. Indici privind tranzactiile in numerar


Depuneri de

- frecvente de sume incompatibile cu informatiile despre client si afacerile lui.

numerar

- de sume urmate imediat de emiteri de cecuri sau transferuri intre conturi


deschise la banci diferite din jurisdictii diferite.
- pentru o companie in combinatie cu instrumente monetare, ceea ce este
atipic pentru o activitate normala asociata cu astfel de afaceri.
- de bani in contul unei companii sau persoane fizice desi activitatea acesteia
necesita in mod normal miscarea de fonduri prin intermediul cecurilor sau a
altor instrumente de plata.
- de sume de bani prin mai multe sucursale ale aceleiasi institutii financiare,
de catre un grup de indivizi si care desemneaza in acelasi timp o singura
sucursala.
- depuneri sau retrageri de numerar prin multiple instrumente monetare care
sunt executate sub pragul de raportare, chiar daca documentele sunt
numerotate secvential.
- frecvente in numerar efectuate in contul unui client de catre terte parti fara
legatura aparenta cu detinatorul contului.
- de sume semnificative efectuate de catre o persoana imputernicita pentru
tranzactii in contul unui client.
- depuneri si retrageri in numerar neobisnuit de mari, efectuate de un client
care in mod normal foloseste un cont curent.
- depuneri in numerar in mai multe conturi in asa fel incat fiecare suma este
mica (neglijabila), dar totalul sumei este semnificativ (smurffing).
- de numerar ce contin bancnote false sau instrumente contrafacute.
- de numerar urmate imediat de transferul intrun alt cont la o institutie de
credit in tara sau strainatate.

102

- de sume mici in numerar in contul unui client urmate de transferul


imediat intr-un cont la o alta banca.
- ale conturilor societatii de catre asociatii/administratorii acestora, urmate
de retrageri repetate justificate ca rambursare imprumut.
- clientii care, in mod constant, realizeaza depuneri in numerar pentru
acoperirea cambiilor, a transferurilor de bani sau a altor instrumente
negociabile sau instrumente de plata usor vandabile.

Retrageri de

- frecvente de numerar de aceeasi valoare avand drept explicatii plati

numerar

persoane fizice, avans salarii sau plati diverse.


- mari de bani dintr-un cont de afaceri care nu concorda nu necesarul de
retrageri pentru o astfel de afacere.
- de numerar dintrun cont cu putin inainte de inchiderea acestuia sau
dintrun cont care a fost creditat in mod neobisnuit cu sume importante
provenite din tara sau strainatate.
- de numerar imediat dupa alimentarea contului, retrageri repetate din mai
multe sucursale ale institutiei de credit.
- retrageri si depuneri in numerar a unor sume neobisnuit de mari din/in
contul curent al unei persoane juridice, care nu utilizeaza in mod obisnuit
plata in numerar.
- frecvente de sume fara a avea o legatura economica cu activitatea clientului.
- tranzactii cash de valori imediat mai mici decat nivelul de raportare.
- constituirea de depozite in mai multe sucursale, fara un sens anume.
- clienti care, impreuna si simultan, folosesc ghisee diferite pentru a efectua
tranzactii cu sume mari in numerar sau in valuta.

Tranzactii in

- cresterea substantiala de depuneri in numerar sau de tranzactii in valuta ale

valuta

unui client, fara vreun motiv aparent, in special daca asemenea sume sunt
transferate ulterior, intr-un interval scurt de timp, catre o destinatie care nu
poate fi asociata in mod normal cu clientul.
- tranzactii efectuate in valuta pentru activitati economice din care in mod
obisnuit nu se obtine valuta.
- schimburi valutare frecvente, precum si preschimbarea sumelor din bancnote
de valoare mare in bancnote de valoare mica.
- schimbul de sume mari dintr-o valuta in alta, fara nici un scop economic
evident, in special atunci cand clientul face acest lucru in mod frecvent.
- schimbul unor mari cantitati de bancnote de mica valoare in bancnote de
valoare mare.

103

- transferuri mari de sume de bani in sau din strainatate cu instructiuni de


plata in numerar.
- transferuri repetate de sume mari in strainatate cu ordin de plata a sumei in
numerar la destinatar.
- tranzactii in valuta divizate sub o anumita limita (inclusiv intr-o singura
zi/mai multe zile; la aceeasi banca/diferite sucursale; la diferite banci (daca
acestea sunt cunoscute); sau depunerea/retragerea de valuta; tranzactii
efectuate inainte sau dupa termenul limita dat de o institutie financiara, astfel
incat tranzactia combinata sa fie considerata ca si cand s-ar fi efectuat in
doua zile).
- societate de vanzare cu amanuntul are cu totul diferite alte metode de depozitare a numerarului
decat alte societati din acelasi domeniu intr-o anumita zona geografica.
- utilizarea casutelor de valori pe timp de noapte pentru depunerile unor sume mari in numerar.
- utilizarea unui volum imens de instrumente monetare de valoare mica in tranzactii comerciale
obisnuite.

C. Indicii privind tranzactiile din conturile bancare


- conturi care sunt alimentate periodic cu sume de bani iar in alte perioada sunt inactive. Aceste
conturi sunt de natura a ascunde si a crea un istoric financiar aparent legal, disimuland
eventualele activitati frauduloase care pot aparea.
- inchiderea unui cont urmata de deschiderea unui alt cont pe acelasi nume sau pe numele unor
rude ai lientului;
- cumpararea de bunuri sau actiuni cu fonduri care au fost transferate recent din alte jurisdictii;
- tranzactii ilogice numeroase tranzactii intre aceleasi conturi;
- acordarea de garantii fara o justificarea economica;
- transferul de sume catre alte banci fara a se nominaliza clientii;
- rambursarea neasteptata a unor credite pierdere fara o explicatie logica.
- un cont inactiv care are o suma mica de bani, este alimentat dintr-o data cu una sau mai multe
sume de bani, urmate imediat de retragerea in numerar a acestora.
- la deschiderea unui cont, clientul refuza sa furnizeze informatiile cerute de institutia financiara,
incearca sa reduca nivelul informatiilor cerute sau furnizeaza informatii care sunt greu de verificat
sau nu se regasesc in alte surse.
- conturi pentru care sunt imputernicite diverse persoane care nu par a avea legatura intre ele
(familiare sau de afaceri).

104

- un cont deschis de o companie sau organizatie care au aceeasi adresa cu alte companii sau
organizatii dar pentru care aceeasi persoana sau persoane au drept de semnatura, atunci cand nu
este o aparenta legatura economica sau un motiv legal pentru acest tip de legatura (de exemplu,
persoane servind ca directori la mai multe companii care au sediul principal in aceeasi locatie).
- un cont deschis in numele unei entitati nou constituite si in care sunt depuse sume mari de bani in
comparatie cu veniturile pe care le poate obtine o astfel de companie.
- deschiderea a mai multe conturi de catre aceeasi persoana, urmata de depunerea de sume mici
de bani in aceste conturi, dar care la nivel agregat nu sunt in concordanta cu veniturile obtinute de
client.
- conturi deschise in numele unei entitati care este implicata in activitatile unei asociatii sau
fundatii, ale caror scopuri declarate sunt in concordanta cu declaratiile sau cerintele
organizatiilor teroriste.
- un cont deschis in numele unei entitati, fundatii sau asociatii, care poate avea legatura cu
organizatiile teroriste si care arata miscari de fonduri peste nivelul asteptat al veniturilor.
- folosirea unor conturi care nu reflecta activitati bancare sau comerciale normale, ci sunt utilizate
doar pentru depuneri sau retrageri.
- contul (conturile) unei societati in care depunerile sau retragerile sunt realizate, mai mult in
numerar decat prin cecuri.
- folosirea unui cont al unei companii care indica o activitate redusa sau neregularizata din punct
de vedere periodic; contul pare a fi utilizat, in primul rand, ca depozit temporar de fonduri care,
ulterior, sunt transferate in strainatate.
- cresterea substantiala, fara un motiv aparent, a cifrei de afaceri a unui client reflectata de
activitatea conturilor sale.
- combinarea de transferuri de sume mari cu sume retrase in numerar in aceeasi zi sau in ziua
precedenta, atunci cand situatia clientului nu justifica o astfel de activitate.
- utilizarea unui cont doar ca depozit temporar de fonduri, care, eventual, va fi transferat in alte
conturi in strainatate.
- deschiderea de catre un client a unui numar mare de conturi la sucursalele aceleiasi banci sau la
banci diferite si transferuri repetate ale unor sume mari de bani intre aceste conturi.
- existenta mai multor conturi ale unui client la mai multe banci din aceeasi localitate, in special
cand se constata un proces de alimentare a acestor conturi cu sume mari de bani, anterior cererii
de transfer progresiv al fondurilor.
- deschiderea si inchiderea repetata de conturi in numele aceluiasi client sau al unui membru al
familiei sale, fara un motiv plauzibil.
- primirea frecventa de catre un client a unor sume mari de bani din tari, in general, asociate cu
producerea, fabricarea sau comercializarea de droguri.

105

- concordanta dintre creditarile si debitarile unui cont in aceeasi zi sau in zilele anterioare.
- un client efectueaza depuneri mari si frecvente in numerar si pastreaza un sold mare, neutilizand
insa alte servicii, cum ar fi imprumuturi, scrisori de credit, etc.
- alimentarea contului prin cecuri emise de terti parti in sume mari semnate in favoarea clientului.
- miscari suspecte de fonduri de la o banca spre o alta banca si inapoi catre prima banca. De
exemplu, a fost observata urmatoarea schema: 1) procurarea de cecuri de la o banca; 2)
deschiderea unui cont la o alta banca, 3) depozitarea cecurilor in cel de-al doilea cont si apoi, 4)
transferul electronic al fondurilor din al doilea cont in contul primei banci care a emis initial
cecurile.
- transferuri periodice din contul personal catre tari cu grad ridicat de risc.
- plati sau incasari fara vreo legatura aparenta cu vreun contract comercial legal.
- transferuri de fonduri de mare valoare in numele unui client fara vreo motivatie anume sau fara
o explicatie plauzibila.
- transferuri de fonduri din tari cu grad ridicat de risc, unde clientul nu are aparent vreo activitate
comerciala ori unde aceasta nu este in concordanta cu activitatea comerciala a clientului sau cu
istoricul sau.
- transferuri de sume identice de la acelasi ordonator, sume ce sunt retrase in aceeasi zi, in
numerar.
- transferuri de sume mari, sume retrase in aceeasi zi sub forma de restituire imprumut.
- transferuri repetate de fonduri (de regula aceleasi sume), intre aceleasi societati.

Scopul unui raport de


tranzactii suspecte o
reprezinta alertarea
autoritatilor in cazul
unei tranzactii care
prezinta indicii de
suspiciune si, care,
poate implica fonduri
provenite din spalarea
banilor sau finantarea

In majoritatea cazurilor institutia financiara


raportoare nu are evidenta ca o tranzactie reprezinta
rezultatul unei infractiuni, si cu atat mai putin a ce fel de
infractiune. Institutia financiara trebuie doar sa se
asigure ca acea tranzactie nu este in tiparul modelului
de afacere al clientului. Mai mult, institutia financiara
nu poate sa determine sursa fondurilor ilicite si motivul
tranzactiei si nu poate acuza clientul fara riscul de al

avertiza asupra suspiciunilor. In astfel de cazuri aceasta nu are altceva de realizat


decat un raport de tranzactii suspecte care va cuprinde suspiciunile acesteia asupra
tranzactiei si eventual unele documente care sa explice aceste suspiciuni.
Unele jurisdictii nu includ infractiunile fiscale, precum evaziunea fiscala, in
categoria infractiunilor predicat de spalarea banilor, astfel incat spalarea veniturilor
din evaziune fiscala nu este infractiune. Totusi, institutiile financiare trebuie sa

106

raporteze aceste tranzactii pentru a da posibilitate autoritatilor competente sa


determine unde intervine spalarea banilor.
Spalarea banilor reprezinta o amenintare si pentru companiile de asigurari, in
special, referitor la produsele de asigurare de viata sau produsele capitalizate. In cazul
sectorului de asigurari, IAIS a stabilit un set de linii directoare pentru raportarea
tranzactiilor suspecte, pe care institutiile aferente trebuie sa le urmeze, impreuna cu
cele 40 de Recomandari FATF.
In ceea ce priveste sectorul valorilor mobiliare, IOSCO nu a stabilit alte linii
directoare in ceea ce priveste spalarea banilor, aceasta recomandand institutiilor
financiare din domeniul valorilor mobiliare sa respecte toate prevederile internationale
in materie de prevenire si combatere a spalarii banilor.
Raportarea tranzactiilor suspecte urmeaza acelasi canal ca si in cazul altor
institutii financiare, avand in vedere urmatorii indici de anomalie:

Indici pentru companiile de asigurari


- stingerea neobisnuita sau dezavantajoasa a unei polite de asigurare.
- tranzactii neuzuale ale unui/sau catre un intermediar in cadrul unei tranzactii obisnuite sau
activitati financiare (plata unei sume mari de bani catre un intermediar).
- metode neobisnuite de plata.
- tranzactii implicand jurisdictii cu prevederi laxe in ceea ce priveste activitatea de prevenire si
combatere a spalarii banilor si finantarii terorismului.
- cumpararea de polite de asigurare de viata care necesita plata unor prime mari si care par a fi
contradictorii cu profilul economic al clientului sau cu capacitatea sa de a obtine venituri. De
exemplu, clienti cunoscuti ca avand dificultati financiare semneaza polite de valoare mare.
- solicitarea de a plati primele in

- plata frecventa a unor prime in numerar sau in valuta pentru

numerar:

sume mari care par a fi contradictorii cu capacitatile financiare


ale clientului sau cu activitatea sa.
- plati frecvente de prime in numerar efectuate prin sume
fractionate, acolo unde pare a se evita cerintele de
identificare/raportare.

- semnarea unor polite de asigurare cu plata primelor folosind cecuri emise de terte parti, in
special, unde nu exista vreo legatura aparenta intre terta parte si client, sau cecuri cu multiple
semnaturi.

107

utilizarea

inregistrare

tehnicilor
comuna

de - semnarea de catre acelasi contractant a unor polite de

pentru asigurare de viata de acelasi tip care au diferiti beneficiari.

contracte care implica polite de - repetarea unui anumit nume intr-un numar de contracte de
asigurare de viata sau schimbari asigurare care implica polite de asigurare inregistrat impreuna
de nume de persoane care au fost cu numele unor diferite persoane.
inregistrate, fara vreun motiv - schimbarile frecvente neobisnuite de nume in contracte care
aparent real:

implica polite de asigurare sau schimbari produse in momentul


cand investitia este lichidata.
- lichidarea intr-o perioada scurta de timp a beneficiilor pentru
o anumita persoana pe numele careia exista o serie de polite
emise de diferiti clienti.
- schimbarea numelui unui asigurat si/sau al beneficiarului
politelor de asigurare in favoarea unor terte parti care nu
apartin familiei asiguratului sau care nu au nici o legatura cu
acesta, intr-o maniera care ar putea justifica schimbarea.
- numirea unor beneficiari pentru politele de asigurare de
viata, astfel incat suma pentru a fi platita fiecaruia dintre ei
este o fractiune din suma totala, suma care altfel ar putea fi
conforma cu cerinta de identificare/de raportare, intr-o
maniera care nu este justificata de catre relatia de afaceri intre
client si beneficiari (de exemplu, familia sau relatiile de
afaceri).
- semnarea unor polite de asigurare de viata pentru care
beneficiarul este detinatorul politei.

- clienti care evita contactele directe cu angajatii, colaboratorii sau colaboratorul intermediarului
prin emiterea frecventa de mandate sau imputerniciri intr-o maniera care pare a fi nejustificata.
- tranzactii care sunt realizate prin furnizarea cu intentie a unor informatii esentiale neadevarate
sau inexacte.
- tranzactii implicand

- tranzactii care implica transferuri frecvente in strainatate, ce nu par a

parteneri straini:

fi justificate de activitatea clientului sau de alte circumstante.


- polite de asigurare semnate de catre contractanti care sunt rezidenti
intr-un centru offshore sau in zone cunoscute cu trafic de droguri,
numai daca nu sunt justificate de activitatea economica sau de alte
circumstante.
- plata in exces a primei de asigurare cu solicitarea de plata a diferentei
varsate in plus catre o terta parte sau spre o tara diferita.

108

- scheme de capitalizare si contracte de asigurari de viata initiate si


efectuate intr-o maniera neobisnuita.
- plata unui plan de capitalizare a contractului cu livrarea activelor sau a altor valori a caror
posesie nu este justificata de capacitatea de asigurare a venitului de catre contractant si de tipul
de afacere desfasurata de acesta.
- solicitari mari si/sau simultane de returnare in avans a politelor si/sau utilizarea acestora in
vederea obtinerii imprumuturilor, in special cand acestea implica conditii de acceptare
dezavantajoase sau de frecvente plati partiale in numerar a unei singure prime de valoare mare.
- solicitarea exercitarii dreptului de contramandare a politei sau a exercitarii clauzei de
exonerare In cazul politelor care necesita plata unor prime mari.
- solicitarea, la data scadentei, de a primi platile in numerar, sau prin emiterea de mai multe
cecuri, pentru sume fractionate.
- clienti care semneaza polite sau platesc prime brokerilor in zone care par a fi neobisnuite, luand
in consideratie zona lor de resedinta sau de desfasurare a activitatii de afaceri.
- angajati sau agenti care, in mod constant, au niveluri ridicate in emiterea de polite de asigurare
platibile intr-o singura prima, niveluri situate mult peste orice asteptari ale unei companii de nivel
medii.

Indici de anomalie pentrus ectorul valorilor mobiliare


- tranzactiile cu sume ce nu par a fi conforme cu profilul clientului sau cu capacitatile cunoscute
de a obtine venituri sau cu obiectul sau de activitate.
- tranzactiile cu sume ce nu par a fi conforme cu profilul clientului sau cu capacitatile cunoscute
de a obtine venituri sau cu obiectul sau de activitate.
- conturi in care se depun sume mari in numerar sau cumparari frecvente de instrumente
financiare platite cu sume mari in numerar sau cu sume divizate in mod nejustificat sub limita
raportarii.
- comercializarea de

- instrumente financiare prezentate la incasare/rascumparare contra

instrumente financiare,

numerar sau cumpararea de instrumente financiare fara ca banii sa fi

cand tranzactiile nu sunt

tranzitat contul curent al clientului.

directionate in/din contul

- vanzarea totala sau partiala a instrumentelor financiare detinute cu

curent al clientului.

transferul sumelor incasate catre o institutie financiara, alta decat cea


specificata in contract, sau transferul sumelor in favoarea unor
persoane, altele decat cele in numele carora au fost emise
respectivele instrumente, sau in favoarea unor persoane care au fost
consemnate ca solidare cu proprietarul doar in ultimele luni de
executare a contractului de investitii.

109

- utilizarea anormala a

- achizitionarea si vanzarea unei valori mobiliare fara vreun scop

conturilor prin care se

clar, in circumstante car par a fi neobisnuite si nu par a avea vreo

tranzactioneaza valori

legatura cu investitia sau cu diversificarea gradului de risc.

mobiliare.

- tranzactii care nu se desfasoara in practica normala pe piata pe care


respectiva persoana actioneaza (de exemplu, marimea pietei,
frecventa tranzactiilor, pretul de inchidere al pietei, vanzarea inainte
de scadenta produsului financiar, chiar daca aceasta vanzare
anticipata presupune pierderi pentru vanzator), in special, atunci
cand sumele in numerar au fost deja transferate si/sau cecurile
repective sunt pe numele unor terte parti.
- comercializarea instrumentelor financiare nedistribuite intr-o gama
larga publicului care se repeta la intervale scurte de timp si/sau
implica sume mari, in special daca partenerii sunt situati in state din
afara Uniunii Europene sau a OECD.
- utilizarea contului doar in vederea desfasurarii unui numar limitat
de tranzactii (urmat de obicei de un transfer substantial de fonduri in
alt cont).
- conturi neoperative/inactive care deodata devin active implicand
tranzactii cu sume mari in numerar.
- transferuri de fonduri spre institutiile financiare/bancare altele
decat cele de unde au fost directionate initial fondurile (in special,
daca sunt localizate in diferite tari).
- implicarea in achizitionarea si vanzarea de valori mobiliare de
aceeasi valoare (spalare prin tranzactionare) creand iluzia unui
comert. O astfel de spalare comerciala nu rezulta din pozitia de buna
credinta pe piata a vanzatorului si cumparatorului si poate furniza o
acoperire pentru spalatorul de bani. Spalarea prin intermediul
conturilor multiple poate fi utilizata la transferul fondurilor intre
conturi generatoare de pierderi si profituri compensatoare in diferite
conturi (a se vedea exemplul).
- transferuri de fonduri si valori mobiliare intre conturi ce nu par a fi
controlate in comun.

- inregistrarea comuna de

- solicitarea de divizare a investitiei in cateva tranzactii de acelasi tip

persoane in contracte care

inregistrate in comun pe numele mai multor persoane fara a justifica

implica instrumente

divizarea riscului sau diversificarea portofoliului.

110

financiare si/sau

- deschiderea unor conturi comune sau contracte privind instrumente

schimbarea identitatii

financiare de catre aceeasi persoana impreuna cu alte persoane.

persoanelor care au drept

Schimbarile frecvente ale persoanelor mentionate in contractele care

de a dispune de conturi

au ca obiect instrumentele financiare sau schimbarea acestora atunci

fara vreun motiv aparent.

cand instrumentele financiare sunt vandute.

- tranzactii implicand

- un client prezentat de catre sucursala unei banci straine sau un alt

jurisdictii straine.

client, atunci cand si clientul si cel care l-a prezentat domiciliaza in


tari cunoscute pentru trafic de droguri.
- un numar mare de tranzactii cu valori mobiliare care traverseaza
mai multe jurisdictii.

- tranzactii implicand parti

- un client (persoana fizica) care isi dovedeste identitatea cu

neidentificate

dificultate si care este refractar in furnizarea detaliilor privind


tranzactiile pe care le efectueaza.
- un client (persoana juridica) unde exista dificultati si Intarzieri in
obtinerea extraselor de cont sau ale altor documente relevante
privind

identitatea

societatii,

conturile

bancare,

structura

actionariatului, etc.
- orice tranzactie in care partenerii sunt necunoscuti.
- incasari efectuate cu cecuri emise de terte parti sau cu cecuri care
au semnaturi multiple.
- clientul este preocupat in mod neobisnuit fata de modul de respectare a obligatiilor de raportare
de catre intermediarul financiar si fata de politica de combatere a spalarii banilor adoptata.
- in momentul in care clientul deschide un cont, acesta refuza sa dezvaluie informatia referitoare la
activitatea comerciala desfasurata.
- clientul este interesat sa plateasca comisioane mai mari intermediarului financiar in schimbul
pastrarii ca secrete a unor informatii.
- un client deschide mai multe conturi (fara vreo justificare aparenta) in numele membrilor familiei
sale sau in numele altor persoane.
- clientul nu poate furniza informatii relevante cu privire la sursa fondurilor sale.
- clientul nu detine suficiente informatii cu privire la natura activitatii desfasurate de catre acesta.
- in momentul in care clientul deschide un cont, el arata, in mod intentionat, o lipsa de interes fata
de riscurile angajate, comisioanele aplicate si alte costuri.
- clientul deschide un cont de depozit, pe care il crediteaza cu intentia de a cumpara instrumente
financiare pe termen lung. Dupa o scurta perioada de timp, clientul solicita lichidarea depozitului
si transfera fondurile intr-un alt cont al carui titular este acesta.
- clientul are relatii de afaceri cu mai multe banci straine sau interne.

111

Tranzactiile clientului sunt extrem de complexe, dar profilul acestuia indica faptul ca respectivul
client nu are cunostinte in domeniul valorilor mobiliare.
- clientul detine conturi intr-o tara identificata ca fiind necooperanta, conform listei emise de
GAFI.
- clientul efectueaza tranzactii cu numerar, care par a fi structurate pentru a se evita limita de
raportare de 15.000 EUR (de exemplu, tranzactia implicand suma de 14.900 EUR).
- tranzactia cross intre/cu companiile off-shore sau conturi ale unor persoane provenind din centre
off-shore.
- confirmare de

- informatia furnizata de catre client pentru a identifica sursa legitima a

tranzactie sau un alt

fondurilor este falsa, eronata sau substantial incorecta.

document trimis de

- clientul (sau o persoana asociata in mod public cu clientul) are un

catre o societate de

istoric indoielnic, sau este prezentat in mijloacele de comunicare in masa

servicii de investitii

ca avand legatura cu posibile incalcari ale prevederilor legii penale.

financiare catre

- clientul pare sa actioneze ca agent in numele unui ordonator a carui

aceeasi

identitate nu este cunoscuta, si declina sau este reticent, fara a avea

adresa/persoana pentru motive intemeiate, sa furnizeze informatii, sau este evaziv in ceea ce
conturi aparent diferite. priveste acea persoana sau entitate.
- clientul este implicat in tranzactii care nu au aparent nici o logica sau nu urmeaza o strategie
evidenta de investitii, sau nu sunt in concordanta cu strategia de afaceri declarata a clientului.
- clientul combina activele de afaceri cu activele personale.
- clientul cere ca tranzactia sa fie procesata astfel incat sa evite cerintele de documentare
obisnuite.

In ceea ce priveste celelalte entitati, acestea, in functie de specificul fiecareia


trebuie sa aiba in vedere urmatorii indici de anomalie:
Institutiile financiare non-bancare
- relatia unui client cu o institutie financiara care nu pare sa aiba un sens economic (de
exemplu, un client care are un numar mare de conturi deschise la aceeasi institutie
financiara, efectueaza transferuri frecvente intre diferite conturi sau realizeaza lichiditati
exagerat de mari).
- clienti care isi achita imprumuturile in mod neasteptat, foarte repede, cu fonduri a caror
sursa este necunoscuta.
- scopul imprumutului declarat de catre client nu este justificat si clientul propune drept
garantie o suma in numerar a carui origine nu este cunoscuta si pe care o mentioneaza atunci
cand se specifica scopul imprumutului.

112

- clienti (persoane juridice) solicita imprumuturi desi analizele economice si financiare


privind statutul lor nu evidentiaza necesitatea imprumutului.
- clientul cumpara certificate de depozit, pe care ulterior le utilizeaza drept garantie pentru
imprumut.
- tranzactii in care activele sunt retrase imediat dupa ce au fost depozitate, in afara cazului
cand activitatea economica a clientului furnizeaza un motiv plauzibil pentru retragerea
imediata a acestora.
- sumele imprumutului sunt transferate imediat sau expediate prin posta catre o banca offshore sau o terta parte.
- tranzactii efectuate in contradictie cu activitatile obisnuite ale clientului (de exemplu,
utilizarea de scrisori de credit / alte metode de finantare a comertului prin care se transfera
fondurile intre tari unde astfel de comert nu este in conformitate cu activitatile economice
desfasurate de client).
- utilizarea sumelor unui imprumut intr-o maniera care este in contradictie cu scopul
specificat la acordarea imprumutului.
- clienti care schimba destinatia imprumutului.
- furnizarea unei garantii personale sau indemnizatii drept garantie pentru imprumuturi intre
terte parti care nu sunt in conformitate cu conditiile de piata.
- imprumuturi spate-in-spate fara nici un scop identificabil sau legal admisibil
plata de cecuri la un numar mare de terte parti, semnate in favoarea clientului.
- cereri de imprumut insotite de garantii emise de la terte parti sau de o banca, daca originea
acelei garantii este necunoscuta sau daca nu este in conformitate cu statutul clientului.
- garantii depuse de terte parti care nu sunt cunoscute de banca si care nu au relatii cu
clientul, neexistand un motiv plauzibil de a garanta un asemenea activ.
- solicitari de imprumuturi de la companii offshore sau imprumuturi asigurate prin obligatiile
bancilor offshore.
- tranzactii implicand o banca offshore scoica al carei nume poate fi asemanator cu cel al
unei persoane juridice de renume.
- incasari de plati sub denumirea facilitati de credit sau imprumut sau avans, in
special, cand platile vin din afara tarii, creditorul indicat fiind casuta-postala, o persoana
sau o intreprindere care nu are nici o relatie de afaceri cu clientul.
- cereri de imprumut facute de clienti noi, prin intermediul unor intermediari de profesie
(avocati, consultanti financiari, companii de intermediere).
- promisiunea unor depuneri de sume mari de valuta in numerar, in vederea acordarii unui
tratament favorabil privind solicitarile de imprumut.

113

Casele de schimb valutar


- solicitari repetate pentru schimbul valutar al sumelor situate aproape de pragul obligatiei
de raportare, intr-o perioada de timp scurta, de asemenea efectuarea schimbului la sucursale
diferite.
- cumpararea sau vanzarea unor cantitati mari de valuta sau schimbul dintr-o moneda
straina in alta moneda straina.
- schimbul unei cantitati neobisnuit de mari de bancnote de valoare mica in bancnote de
valoare mai mare.
- refuzul clientului de a se identifica la solicitarea schimbului valutar.

Societatile care furnizeaza servicii de transfer rapid de bani


- transferuri ordonate de client platibile lui insusi sau aceleiasi persoane fizice detinand
conturi in tari diferite, intr-o perioada de timp scurta, fara existenta unei justificari adecvate.
-

tranzactii

de

acelasi

tip

repetate, - incasari frecvente de fonduri care sunt

nejustificate de activitatea clientului si care transferate, dupa o scurta perioada de timp pe


par a fi efectuate in scopuri de disimulare:

cai sau spre destinatii care nu au legatura cu


activitatea curenta a clientului, in special
daca

originea

sau

destinatia

sunt

in

strainatate.
- incasari sub forma de instrumente de plata
(numerar, instrumente de credit, transferuri
de credite) care nu sunt in concordanta cu
activitatea obisnuita a clientului.
- recurgerea la tranzactii repetate cu sume mici de bani, care par a servi la evitarea
obligatiilor de identificare si de raportare (de exemplu: tranzactii frecvente cu sume situate
imediat sub pragul obligatiei de raportare, in special in numerar sau efectuate prin subunitati
diferite ale aceleiasi entitati raportoare, acolo unde acestea nu sunt justificate de activitatea
clientului).
- tranzactii semnificative care par a fi neobisnuite in comparatie cu tranzactiile anterioare
ale clientului sau pentru care nu exista un motiv plauzibil din punct de vedere economic sau
financiar (de exemplu, tranzactii cu sume mari efectuate in numele companiei de catre
directori sau persoane aflate in legatura cu acestia, care atrag resurse fara legatura cu
activitatea companiei, in special daca aceste tranzactii sunt efectuate in numerar).
- tranzactii aranjate intr-o maniera ilogica, in special daca sunt in dezavantajul clientului,
din punct de vedere economic sau financiar.

114

- tranzactii efectuate in mod frecvent de catre un client in numele sau in favoarea unei terte
parti, atunci cand astfel de relatii de afaceri nu par a fi justificate.
- tranzactii efectuate de catre terte parti in numele sau in favoarea clientului fara a avea un
motiv plauzibil.
- tranzactii desfasurate de catre clientii care, fara a avea un motiv plauzibil, utilizeaza in mod
frecvent unul sau mai multi agenti care furnizeaza servicii de transfer rapid de bani, agenti
localizati departe de locul lor de resedinta sau de zona unde isi desfasoara activitatea.
- tranzactii solicitate intentionat cu detalii inexacte sau incomplete, care sugereaza intentia
de a ascunde informatii esentiale, in special referitoare la partile implicate in tranzactie.
- tranzactii care implica contrapartide situate in centre off-shore sau in zone geografice bine
cunoscute pentru traficul de droguri,

tranzactii care nu sunt justificate de activitatea

economica a clientului sau de alte circumstante.

Cazinouri
- doi sau mai multi clienti cumpara fise cu valuta (in sume care sunt putin mai mici decat
pragul impus de obligatia de raportare), apoi se angajeaza in pariuri minime. ulterior, ei isi
aduna fisele la un loc, iar unul dintre ei se duce la casa si le schimba contra unei sume care
depaseste pragul impus de obligatia de raportare.
- un client solicita unui angajat al cazinoului sa-i monitorizeze pariurile si sa-l atentioneze
atunci cand nivelul acestora se apropie de pragul impus de obligatia de raportare. odata
instiintat de acest lucru, clientul incheie jocurile in locul respectiv, se muta la o alta masa si
desfasoara tranzactii in numerar suplimentare.
- folosirea altor persoane pentru efectuarea tranzactiilor in numerar la cazinouri.
- un client care a castigat o suma mare delega un alt client sa incaseze o parte din fise, pentru
a evita sa fie subiectul obligatiei de raportare.
- un client (altul decat un junker operator-tour operator, care e implicat in organizarea
excursiilor pentru turnee de jocuri de noroc) este observat in mod direct ca furnizeaza sume
mari de valuta unor persoane fizice, care apoi folosesc aceasta valuta pentru achizitionarea
de fise sau pentru schimbul valutar.
- clienti care se angajeaza in pariuri minime, fara o explicatie rezonabila.
- un client cumpara cu numerar un numar mare de fise, se angajeaza in pariuri minime la o
masa de joc, apoi merge la casa si schimba fisele.
- clienti sau junker operator care furnizeaza informatii/date de identificare false.
- clienti necorespunzatori, care incearca sa mituiasca, sa influenteze, sa corupa sau sa
conspire cu un angajat al cazinoului in scopul de a evita obligatiile de raportare (de exemplu,
prin solicitarea de a structura platile recuperate sau prin inregistrarea tranzactiilor in

115

numerar pe numele altor persoane fizice).


-

activitati

anormale

de - o pereche de pariori acopera, in mod frecvent,

ambele

jocuri de noroc, menite de a posibilitati ale unui pariu cu variante alternative (de exemplu
reduce la minimum riscul de pariaza atat pe rosu, cat si pe negru, sau atat pe par cat si pe
joc:

impar la ruleta sau pariaza atat cu banc, cat si impotriva, la


baccarat).
- un client cumpara fise cu numerar, pariaza cu sanse minime
de a pierde (de exemplu, pariaza atat pe rosu cat si pe negru la
ruleta) si efectueaza tranzactii similare, iar mai tarziu se duce
la casa si incaseaza fisele in bancnote de valori mari.
- cumpararea de fise cu bancnote de valoare mica, angajarea
de pariuri minimale sau nedesfasurarea de activitati de pariu,
urmate de incasarea fiselor ramase in numerar, solicitand
bancnote de valoare mare.

Agentii imobiliare si case de licitatie


- tranzactii de sume mari de bani, care nu sunt in concordanta cu profilul economic al
clientului.
- solicitari ale clientilor sau reprezentantilor acestora de a efectua tranzactii cu sume mari de
bani prin folosirea nejustificata a numerarului sau a unor instrumente de plata incompatibile
cu practica uzuala si cu natura operatiunii.
- reprezentanti, care se opun in a dezvalui numele persoanelor in numele carora actioneaza,
care renunta sa finalizeze efectuarea tranzactiei in momentul cand li se cere prezentarea unor
documente informative cu privire la clientii lor sau care indica drept cumparator final un
subiect diferit de cel indicat anterior.
- achizionarea de bunuri de valoare mare, vandute ulterior, dupa o perioada scurta de timp,
chiar si cu un pret mai mic.
- tranzactii cu sume mari de bani realizate de catre (sau in interesul) persoanelor fizice sau
juridice avand domiciliul in tari cunoscute ca desfasurand activitati ilegale portuare sau
activitati off-shore.

Avocati, notari si contabili autorizati

Liberii profesionisti trebuie sa aiba cunostinte adecvate cu privire la clientii lor


prin mijloace de informare care sa priveasca activitatile desfasurate de catre acestia,

116

precum si referitoare la profilul economic si scopurile activitatii clientilor lor; ei


trebuie sa evalueze, in mod continuu, relatia loc cu clientii si sa se asigure daca existe
o neconcordanta intre capacitatea economica, activitatile desfasurate si profilul lor de
risc. De fapt, liberul profesionist trebuie sa isi aminteasca mereu ca ne-onestitatea
clientilor poate avea drept scop utilizarea afacerilor conduse de liber profesionist in
vederea obtinerii accesului catre institutii financiare recunoscute si respectabile,
evitandu-se furnizarea oricarei informatii suplimentare care, in mod obisnuit, ar fi
putut fi solicitata de catre institutiile financiare.
Liberii profesionisti trebuie sa ia in considerare urmatorii factori, pentru a
putea detecta tranzactiile suspecte:
a)

Utilizarea liberului profesionist pentru a realiza, in numele clientului, tranzactia

financiara sau imobiliara, pentru a se evita in acest mod aparitia vreunei suspiciuni. In acest
caz, clientul se bazeaza pe recomandarile si siguranta oferita de liberul profesionist pentru a
se putea evita cerintele de identificare.
b)

Implicarea partilor sau subiectelor constituite, functionabile sau stabilite in tari cu

regimuri privilegiate in sectorul fiscal si cel legat de secretul bancar, sau in tari indicate de
catre GAFI drept tari necooperante.
c)

Operatiuni planificate sau efectuate in conditii sau cu valori clar diferite fata de cele

existente pe piata;
d)

Operatiuni care nu par a fi in concordanta cu scopurile declarate.

e)

Existenta unor incompatibilitati nejustificate cu privire la caracteristicile subiective

ale clientului si motivatia obisnuita a operatiunilor efectuate de catre acesta, atat sub aspect
cantitativ, cat si in ceea ce priveste schemele contractuale utilizate.
f)

Recurgerea nejustificata la tehnici de smurffing;

g)

Interpunerea nejustificata a unor terte parti;

h)

Avand in vedere practica uzuala si luand in considerare natura operatiunii, clientul

utilizeaza, in mod nejustificat, numerarul sau alte instrumente de plata necorespunzatoare.


i)

Comportamentul anormal al clientilor:


Reticenta in a furniza informatii complete, cu privire la identitatea persoanei,
structura juridica sau administrativa a firmei sau societatii, identitatea reprezentatilor
firmei sau societatii, a persoanelor care participa la capitalul social sau alti subiecti
implicati, sau indicarea unor astfel de informatii, in mod vadit false.
Reticenta in a furniza informatii complete referitoare la justificarea necesitatii
interventiei unui liber profesionist si la scopurile si intentiile concrete ale clientului.

117

3.3.2. Raportarea tranzactiilor in numerar si externe

Raportarea tranzactiilor
in numerar presupune
numeroase fonduri,
precum si anumite
implicatii private, de care
tarile trebuie sa tina cont
inainte de a legifera acest
tip de raportare.

In general, tarile trebuie sa ia in considerare


beneficiile pe care le incumba raportarea sumelor in
numerar care depasesc o anumita limita. Totusi
aceasta limita nu

este impusa tarilor, ca si

obligativitatea unui raport care trebuie transmis


autoritatilor competente. Fiecare tara este libera, in
cazul in care se adopta o astfel de raportare, sa

stabileasca suma limita de raportare. De exemplu, in SUA limita minima de raportare


este de 10.000 USD, iar in Romania limita este de 15.000 EUR sau echivalent.
Aceste limite trebuie stabilite de lege, iar aplicarea lor trebuie sa fie impusa nu
numai institutiilor financiare, dar si altor organizatii non-financiare precum cazinouri,
avocati, intermediari de pietre pretioase si metale rare, dealari de masini, contabili
autorizati, si oricaror societati in cazul in care intervine plata cash a unei sume care
depaseste limita legala.
Cerinta raportarii sumelor in numerar se aplica si tranzactiilor multiple in
numerar din aceeasi zi, daca acestea sunt legate intre ele, iar suma lor depaseste
limita legala, procesul de divizare a sumelor poarta numele de smurfing. Aceasta
prevedere de siguranta impotriva procesului de smurfing mai ales acolo unde
exista numeroase tranzactii intre mai multe conturi la aceeasi institutie financiara
este o parte importanta a procesului de prevenire a spalarii banilor si finantarii
terorismului. Cu toate acestea, infractorii si teroristii depun eforturi considerabile
pentru a ascunde originea ilicitata a fondurilor si scopul tranzactiilor pentru evitarea
depistarii acestora de catre sistemele informatice sau personalul implicat din
institutiile financiare si non-financiare. Aceasta abordare a infractorilor, reprezinta
tocmai scopul pentru care autoritatile trebuie sa faca eforturi in analiza si identificarea
tuturor celor care incearca evitarea detectarii activitatilor lor infractionale si teroriste.
In ultima instanta, daca fondurile implicate in tranzactii nu depasesc limitele
impuse de lege, dar dau nastere la anumite suspiciuni institutiilor implicate, acestea
trebuie sa raporteze ca suspecte toate tranzactiile de care iau cunostinta.
In cazul curierilor implicati in transferuri cross-border de numerar,
instrumente negociabile la purtator si bunuri de valoare ridicata, dar si in cazul

118

transferurilor externe prin intermediul institutiilor financiare, este important ca tarile


sa detina mecanisme de detectare a acestor transferuri pentru a se preveni utilizarea
curierilor si institutiilor financiare in cazuri de spalare de bani si finantarea
terorismului. Autoritatile trebuie sa stabileasca limite minime de raportare, iar
miscarile neobisnuite sau suspecte de fonduri si alte instrumente negociabile intre tari
sau institutii financiare din jurisdictii diferite, cat si sursa fondurilor, dar si beneficiarii
acestora trebuie raportate autoritatilor vamale si altor autoritati competente.

3.4.

Rolul sistemul bancar in prevenirea si combaterea spalarii banilor si a

finantarii terorismului

In ultimii ani industria bancara, institutiile financiare si industria serviciilor


financiare au realizat semnificative progrese in detectarea si prevenirea spalarii
banilor si finantarii terorismului. Cu toate acestea, continua sa fie vulnerabile, sa fie
folosite de infractori pentru spalarea castigurilor obtinute ilegal sau a fondurilor
destinate activitatilor teroriste. Metodele de spalare a banilor au devenit din ce in ce
mai sofisticate dupa 1989, datorita expansiunii produselor si serviciilor oferite, a
relatiilor financiare mai complexe, a avansului tehologiilor si a vitezei de circulatie a
banilor in economia mondiala.
Finantarea terorismului, care este doar un aspect al spalarii banilor, a
devenit o ingrijorare majora dupa atacurile teroriste din 2001 din SUA. Oficiul de
Control al Banilor (din SUA) a cerut institutiilor financiare sa dezvolte si sa
implementeze un program eficient de prevenire a spalarii banilor care sa combata
finantarea terorismului. Acesta trebuia sa includa cercetarile asupra listelor furnizate
de autoritatile SUA cu persoanele incriminate sau banuite de activitati teroriste.
Patriot Act contine prevederi pentru combaterea terorismului international si blocarea
accesului teroristilor la sistemul financiar american. Unele organizatii internationale
au emis, de asemenea masuri de prevenire si combatere a spalarii banilor si finantarii
terorismului.
Un astfel de program trebuie sa includa controlul
asupra deschiderii de conturi, monitorizarea si raportarea
tranzactiilor suspecte. Identificarea posibilelor finantari a
activitatilor teroriste poate fi mai greu de descoperit atata

119

Un program efectiv de
combatere a spalarii
banilor minimizeaza
expunerea la riscurile
de tranzactii, de
conformitate si
reputational.

timp cat tranzactiile pot avea surse licite si implica sume relativ mici de bani.
USA Patriot Act a evoluat ca un raspuns al guvernului SUA impotriva
terorismului. Actul contine prevederi stricte in vederea prevenirii, detectarii si
incriminarii terorismului si spalarii banilor. Semnat la 26 octombrie 2001, actul
stabileste noi reguli si responsabilitati pentru sistemul bancar, alte institutii financiare
si institutii nefinanciare:
- atribuie Secretariatului Trezoreriei autoritatea impunerii de masuri speciale jurisdictiilor,
institutiilor sau tranzactiilor privind combaterea spalarii banilor.
- cere institutiilor financiare sa dezvolte standardele due diligence cand opereaza cu banci
private externe si conturi de corespondent.
- interzice deschiderea de conturi de corespondent cu bancile shell.
- extinde posibilitatile sectoarelor public si privat de a disemina informatiile referitoare la
spalarea banilor si finantarea terorismului
- faciliteaza accesul la inregistrari si cere bancilor sa raspunda cererilor de informatii in
termenul de 120 de ore
- stabileste standardele minime de identificare a clientilor la deschiderea conturilor si solicita
verificarea listelor furnizate de guvern cu suspectii de terorism
- extinde cerintele programului de prevenire si combatere a spalarii banilor asupra tuturor
institutiilor financiare
- creste pedepsele civile si penale pentru spalarea banilor

3.4.1. Obligatiile sistemului bancar

Aceste obligatii includ programele efective de conformitate si masurile de due


diligence, precum si conformitatea cu reglementarile emise de autoritati in legatura cu
sistemul de monitorizare si raportare a tranzactiilor suspecte si a programelor privind
riscul de spalare a banilor.

 Stabilirea programelor de conformitate cu reglementarile autoritatilor


Bancile trebuie sa detina programe de conformitate adecvate activitatilor lor.
Autoritatile de supraveghere trebuie sa dezvolte, administreze si sa mentina programe
care sa asigure si sa monitorizeze conformitatea cu reglementarile in vigoare, inclusiv
cerintele privind mentinerea inregistrarilor si cerintele de raportare. Un program de

120

conformitate trebuie sa fie sub forma scrisa, aprobat de conducerea bancii si evidentiat
distinct in minuta Consiliului de Administratie. Programul trebuie sa contina:

un sistem adecvat de control intern pentru asigurarea conformitatii cu


reglementarile emise de Banca Nationala si de Guvern;

monitorizarea si coordonarea zilnica de catre o persoana desemnata;

pregatirea adecvata a personalului;

testari independente, a sistemului de conformitate (de catre auditori sau


o terta parte)

Stabilirea masurilor efective de cunoastere a clientelei si programe de


monitorizare

Programul de cunoastere a clientelei reprezinta cea mai eficienta arma a


bancilor impotriva utilizarii acestora in scopul spalarii banilor si a finantarii
terorismului. Cunoasterea clientilor, inclusiv a depunatorilor sau a altor utilizatori de
servicii bancare, necesitatea identificarii adecvate si alertarea la tranzactiile
neobisnuite sau suspecte, pot ajuta la determinarea si detectarea schemele utilizate
pentru spalarea banilor si finantarea terorismului. Masurile de cunoastere a clientelei
sunt fundamentale in realizarea conformitatii la cerintele legale privind raportarea
tranzactiilor suspecte. Aceste reglementari solicita bancilor sa raporteze tranzactiile
care nu au o aparenta legala sau care nu se incadreaza in tiparul de afaceri al
clientului. Primul pas, si cel mai eficient, din masurile de due diligence este acela
de identificare a clientului. Masurile ce trebuie luate la deschiderea conturilor includ:

obtinerea de documente de identificare

obtinerea adresei de resedinta a clientului sau adresa societatii

verificarea adresei de resedinta a clientului sau adresa societatii

verificarea sursei fondurilor la deschiderea conturilor

obtinerea referintelor bancare pentru conturile mari

121

De asemenea, aditional celor de mai sus, se pot realiza si alti pasi si anume:
obtinerea de referinte de la terte persoane, servicii de verificare si utilizarea
internetului. Aditional verificarii legalitatii afacerilor, bancile trebuie sa verifice sursa
fondurilor si beneficiarul real al conturilor. Existenta celor mai multe societati poate fi
verificata prin obtinerea de informatii de la autoritati, referinte bancare sau prin vizite
la societatile in cauza.
De exemplu USA Patriot Act cuprinde cateva aspecte privind masurile de due
diligence la deschiderea conturilor:

verificarea identitatii
cuprinde standardele minime pe care institutiile financiare trebuie sa le
urmeze in verificarea identitatii clientilor rezidenti si nerezidenti. Institutiile
financiare trebuie sa consulte listele furnizate de autoritatile USA privind
suspectii de terorism si sa pastreze inregistrarile si informatiile obtinute la
deschiderea conturilor

masuri speciale de cunoastere a clientelei la deschiderea


conturilor de corespondent si private
impun standarde generale si secundare pentru conturile de corespondent si
standarde minime pentru deschiderea conturilor personale pentru nerezidenti

De indata ce banca a stabilit relatii cu un client, aceasta trebuie sa fie in alerta


pentru eventualele tranzactii neobisnuite. Chiar daca incercarile de spalare a banilor
prin intermediul institutiilor financiare pot provenii din multe surse diferite, doar
unele produse si servicii, tipuri de entitati si regiuni geografice sunt mai vulnerabile la
spalarea banilor si finantarea terorismului. Astfel standarde ridicate de due diligence
trebuie sa existe pentru relatii cu grad ridicat de risc, atata la deschiderea conturilor,
cat si la tranzactiile pe conturi.

122

Verificarea listelor furnizate de OFAC (Office of Foreign Assets Control),


de Guvernul SUA si alte organizatii internationale

Sanctiunile economice si
comerciale aplicate unor
tari, organizatii care
sponsorizeaza terorismul
si traficantii de droguri,
se bazeaza atat pe
documentele
internationale, cat si pe
masurile de securitate
interne si internationale.

Multe din aceste sanctiuni impuse prin


mandatul Natiunilor Unite si al altor organizatii, au
scopuri

multiple

si

presupun

cooperarea

intre

diferitele tari. Pe baza rezolutiilor ONU toate


persoanele si entitatile, incluzand bancile autohtone,
sucursalele straine, agentiile guvernamentale etc,
trebuie sa se conformeze reglementarilor in vigoare.
In general, acestea prevad blocarea conturilor si a

altor active persoanelor, entitatilor si tarilor specificate si interzicerea tranzactiilor


comerciale si financiare cu acestea.
Unele legislatii, ca de exemplu cea din USA, cere ca activele si conturile sa fie
blocate atunci cand acestea sunt localizate in USA, sunt detinute de persoane sau
entitati cu cetatenie americana, sau intra in posesia si controlul rezidentilor persoane
fizice sau juridice, din USA.
In general, toate rezolutiile privind sanctiunile ONU impuse anumitor tari,
trebuie sa fie ratificate si implementate de fiecare tara in parte. Definirea activelor si
proprietatilor este unanim acceptata, si se defineste ca fiind orice valoarea directa,
indirecta, prezenta, viitoare sau posibila (inclusiv toate tipurile de tranzactii bancare).
Bancile trebuie sa stabileasca si sa mentina programe eficiente de conformitate cu
prevederile legale. Aceste programe trebuie sa includa proceduri si politici, in forma
scrisa, de verificare a tranzactiilor in vederea identificarii unor posibile incalcari ale
prevederilor legale, persoana responabila pentru verificarea zilnica a procedurilor de
conformitate, stabilirea si mentinerea unor legaturi continue intre departamentele
bancii, pregatirea personalului si un audit anual asupra conformitatii.
Programul de conformitate trebuie sa includa proceduri de mentinerea unei
liste privind blocarea activelor unor persoane, entitati si tari si diseminarea acestor
informatii catre bancile domestice si sucursalele acestora din terte tari.
Toate conturile noi sau deja deschise, inclusiv depozite, credite, garantii,
transferurile externe, acreditivele si tranzactiile non-client, trebuie verificate cu listele
existente. Bancile trebuie sa revada informatiile si inregistrarile pentru conturile si

123

tranzactiile existente si sa notifice autoritatilor orice potrivire in concordanta cu


instructiunile furnizate.

Stabilirea unor proceduri efective pentru monitorizarea activitatilor si


raportarea tranzactiilor suspecte

Un program efectiv de
conformitate include
controlul si masurile de
identificare si raportare
promta a tranzactiilor
suspecte.

Institutiile financiare trebuie sa utilizeze


masuri de cunoastere si verificare a clientelei pentru
evaluarea corecta a tranzactiilor si a decide care
tranzactii trebuie raportata ca tranzactie suspecta
(raport de tranzactii suspecte).

Bancile trebuie sa transmita raportul de tranzactii suspecte in timpul prescris


de lege, acesta continand tranzactiile suspecte care pot implica spalarea banilor sau
finantarea terorismului, daca bancile cunosc, suspecteaza ori au motive sa suspecteze
ca aceste tranzactii:

implica fonduri din activitati ilegale sau sunt realizate pentru a ascunde
fonduri ilicite sau active in scopul incalcarii sau ocolirii prevederilor
legale sau in scopul evitarii raportarii;

sunt destinate a evita orice prevederi legale ale bancii sau ale Bancii
Centrale;

nu au un scop real de afaceri sau legal sau nu se incadreaza in tiparul


obisnuit al clientului, si banca recunoaste explicatiile false dupa
verificarea faptelor, inclusiv istoricul si scopul tranzactiilor

Consiliul Director al bancii trebuie sa notifice aceste raportari, iar continutul


raportului trebuie sa ramana confidential, daca nu este solicitat de autoritatile de
aplicare a legii. Institutiile financiare sunt protejate prin lege de raspunderea fata de
clienti in cazul raportarii unor posibile violari a legii. In plus, prevederile de protejare
prin lege sunt extinse si asupra autoritatilor de aplicare a legii si a celor de
supraveghere.
In legislatia SUA exista mai mult de 200 infractiuni predicat pentru spalarea
banilor acestea cuprinzand fonduri suport pentru activitati teroriste, profituri din
traficul de droguri, structurarea tranzactiilor pentru evitarea cerintelor de inragistrare

124

si raportare. O banca nu are sarcina de a face investigatii pentru determinarea


legalitatii sau nu a fondurilor. Bancile trebuie doar sa raporteze activitatile suspecte.
Autoritatile de aplicare a legii vor determina care este infractiunea predicat asociata
cu fondurile ilegale.

3.4.2. Dezvoltarea programelor privind gestionarea riscului de spalare a banilor

Programele institutiilor financiare bancare si non-bancare, precum si ale altor


tipuri de entitati, privind prevenirea spalarii banilor trebuie sa fie structurate astfel
incat sa usureze controlul pe baza riscurilor determinate de produsele si serviciile
oferite, clienti sau zone geografice.

In continuare, prezentam cateva elemente cu grad ridicat de risc, precum


servicii, produse, clienti si locatii geografice, cu care entitatile trebuie sa fie atente
atunci cand dezvolta programele de prevenire a spalarii banilor bazate pe risc.

a)

Produse si servicii cu grad ridicat de risc

 Transferurile electronice/ Corespondenta bancara internationala


Spalatorii de bani au devenit din ce in ce mai inventivi in utilizarea
transferurilor externe, in particular datorita utilizarii conturilor de corespondent.
Conturile de corespondent sunt conturi bancare deschise de o banca pentru celelalte
banci pentru facilitarea tranzactiilor intre ele si clientii lor. Desi aceste conturi au fost
dezvoltate si utilizate initial pentru scopuri legitime, conturile de corespondent pot
avea un risc ridicat din activitati ilegale. Subcomitetul de Investigatii din Senatul SUA
a publicat un raport in 2001 intitulat Corespondenta Bancara si Spalarea Banilor.
Raportul face un sumar al unei lungi investigatii asupra conturilor de corespondenta
bancara si utilizarea lor ca mijloc de spalare a banilor. Investigarea a dovedit faptul ca
bancile americane, prin conturile de corespondent internationale pot deveni canale
pentru introducerea banilor murdari in sistemul financiar american.
Bancile trebuie sa exercite masuri de due diligence in determinarea
riscurilor asociate cu fiecare din conturile lor de corespondent. Factorii care trebuie

125

luati in considerare sunt scopul conturilor, locatia bancii externe; natura bancii;
masurile luate de banca corespondenta pentru prevenirea spalarii banilor si modul de
supraveghere si control din tara respectiva. USA Patriot Act, cere bancilor de
exemplu, sa mentina evidenta inregistrarilor cu bancile corespondente, sa intensifice
masurile due diligence pentru conturile selectate si sa preintampine deschiderea de
conturi cu bancile shell.

 Private Banking
Private Banking are o multitudine de definitii, dar, in general, este
considerata ca fiind oferirea personala si discreta a unei game largi de servicii
financiare si produse bancare. Aceste operatiuni ofera personalizat toata gama de
servicii. Indivizii, firmele comerciale, de avocatura, de investitii, trusturile si alte
entitati pot deschide conturi in sistem private banking. Masurile de due diligence
pentru relatii bancare privilegiate includ un proces mai amplu decat cele pentru
clientii obisnuiti vizand confirmarea de referinte sau verificarea istoricului. Este
necesar sa se inteleaga sursele de venit, nevoile si asteptarile tranzactiilor. Relatiile de
privat banking pot fi complexe, iar sistemul de monitorizare si raportare a activitatilor
suspecte trebuie sa fie capabil de a evalua rezonabil activitatea totala a clientilor.
Personalitatile publice oficialii straini sunt adesea clientii privat banking.
In USA, in ianuarie 2001 a fost emis un ghid pentru tranzactiile care implica oficiali
straini corupti, ghid realizat de Departamentul Trezoreriei statului, Oficiul Controlului
Banilor, Oficiul de Supraveghere, Departamentul de Stat etc. Ghidul contine sugestii
de proceduri pentru deschiderea conturilor si monitorizarea persoanelor care sunt
recunoscute ca figuri politice straine, familiile lor si apropiatii. De asemenea, contine
o lista de activitati ce pot fi suspecte si care pot implica astfel de persoane. In plus,
USA Patriot Act cere masuri de cunoastere a clientelei si de cercetare pentru conturile
de privat banking solicitate sau mentinute de persoanele publice straine, familiile lor
si apropiatii. Institutiile financiare vor aplica aceste prevederi pentru conturile si
activitatile de privat banking.

126

 Electronic Banking
Aceasta oferta de produse cunoaste pasi
rapizi de dezvoltare. Cu toate ca se extinde varietatea
acestora,

serviciile

tipice

internet

banking-ului

include carduri de credit, credite, depozite, transferuri

Electronic banking este un


termen utilizat pentru
definirea furnizarii de
informatii, produse sau
servicii prin intermediul
mijloacelor electronice
(linii telefonice, PC, ATM
si case automate de
clearing).

externe si plata facturilor. Electronic banking este


vulnerabil la spalarea banilor si finantarea terorismului datorita faptului ca utilizatorii
sunt anonimi, precum si a vitezei de transfer si accesibilitatii sale geografice.

b)

Clienti cu grad ridicat de risc

Cu certitudine unele relatii de afaceri necesita

Bancile trebuie sa
gestioneze evaluarea
riscului si sa asigure un
control adecvat gradului
de risc al clientului.

masuri intensive de due diligence la deschiderea


conturilor si in timpul efectuarii tranzactiei. Urmatoarele elemente trebuie luate in
considerare in relatiile cu clientii cu grad ridicat de risc:sistemul de prevenire a
spalarii banilor; posibilitatea de a utilizati de spalatorii de bani; riscul pe care-l au;
abilitatea bancii de a controla acest risc. Entitatile care in mod traditional au fost
identificate cu grad ridicat de risc, sunt:

Institutiile financiare non-bancare (NBFIs) care includ brokeri,


dealeri, case de schimb valutar, emitenti sau intermediari de cecuri de
calatorie, cazinouri, societati de transfer rapid de bani;

Organizatii non-guvernamentale (ex: organizatiile caritabile)

Corporatiile off-shore, corporatii cu actiunii la purtator (bearer share


corporations), si banci localizate in paradisuri fiscale sau in tari si
teritorii necooperante;

c)

Afaceri cash: magazine, parcari, restaurante

Regiuni geografice cu grad ridicat de risc

Bancile trebuie sa inteleaga si sa evalueze


riscul specific asociat cu tranzactiile efectuate, la
deschiderea conturilor pentru clientii din, sau

127

Identificarea regiunilor
geografice cu risc ridicat
este esentiala pentru
programul de
conformitate si de
prevenire a spalarii
banilor.

facilitand tranzactii pentru, locatii cu grad ridicat de risc. Informatiile privind tarile si
teritoriile cu grad ridicat de risc sunt accesibile din multe surse: jurisdictiile
identificate de organizatiile interguvernamentale (FATF) ca fiin necooperante in
materie de prevenire a spalarii banilor; tari/jurisdictii identificate de Departamentul de
Stat al SUA in rapoartele anuale; teritorii identificate de OFAC; alte jurisdictii
identificate de banci.
Identificarea clientilor si tranzactiilor din teritorii cu grad ridicat de risc este
esentiala in controlul riscului de spalare a banilor si finantarea terorismului. Prin
obtinerea de astfel de informatii, bancile pot dezvolta sau modifica politicile,
procedurile si pot determina riscurile asociate cu aceste locatii.

3.4.3. Ce trebuie sa urmareasca bancile!

In continuare prezentam cateva din activitatile suspecte sau steguletele rosii


atat pentru spalarea banilor, cat si pentru finantarea terorismului, altele decat cele
prezentate in Cap.3, para 3.3.1. Acestea nu sunt atotcuprinzatoare, dar vin in ajutorul
bancilor pentru recunoasterea posibilelor scheme de spalare a banilor si de finantare a
terorismului. Bancile trebuie sa se axeze pe raportarea tranzactiilor suspecte si nu sa
determine care tranzactii au legatura cu spalarea banilor si finantarea terorismului.
Cazurile sunt menite a atrage atentia, dar simplul fapt ca tranzactiile intalnite
sunt in lista nu inseamna ca, obligatoriu, sunt activitati suspecte. Apropierea ajuta la
determinarea tranzactiilor sau activitatilor care reflecta suspiciuni mai mult decat
activitatile obisnuite si atunci trebuie raportate ca tranzactii suspecte.

a)

Steguletul rosu pentru spalarea banilor

Clientii care furnizeaza informatii insuficiente sau suspecte


- un client care foloseste documente de identificare neobisnuite sau suspecte care nu pot fi
verificate imediat
- cand la deschiderea unui nou cont, este dificil sa se cunoasca informatii complete asupra
afacerii in sine, a rulajului prin conturi, asupra relatiilor bancare prioritare, a numelor
conducatorilor sau informatii despre locatia afacerii
- linia telefonica personala sau de la sediul societatii clientului este deconectata

128

- trecutul bancar al clientului difera fata de ceea ce se poate astepta bazandu-se pe


activitatea entitatii
- un client face tranzactii frecvente sau de mare valoare si nu detine inregistrari trecute sau
prezente asupra veniturilor.

Eforturi de evitare a cerintelor de raportare sau de mentinere a inregistrarilor


- un client sau grup de clienti incearca sa convinga angajatii bancii sa nu raporteze sau sa
pastreze inregistrarile despre tranzactie
- un client refuza a furniza informatii cand cumpara instrumente negociabile pentru
inregistrarea sumei
- clientul roaga sa fie exceptat de la raportare sau pastrare a inregistrarilor
- clientul utilizeaza ATM bancii pentru a depune sume de bani sub nivelul stabilit.

Operatiuni de creditare. Documentatia de credit si garantii


- clienti care ramburseaza imprumuturile neasteptat de repede cu fonduri din surse
necunoscute
- scopul declarat de client pentru imprumut nu este justificat si propune o garantie in
numerar sau o mentioneaza in momentul precizarii scopului imprumutului.
- clienti (persoane juridice) care solicita credite, desi din analiza documentelor economicofinanciare nu rezulta necesitatea unui credit.
- utilizarea sumelor unui imprumut intr-o maniera care este contradictorie cu scopul
specificat la acordarea imprumutului.
- clienti care schimba destinatia imprumutului.
- sumele imprumutului sunt transferate sau transmise, in mod neasteptat, la o banca dintr-un
centru offshore sau unei terte parti.
- cereri de imprumut insotite de garantii de la terte parti sau de la o banca, daca originea
garantiei nu este cunoscuta sau daca garantia nu este in conformitate cu statutul clientului.
- prezentarea de garantii de catre terte parti necunoscute bancii, care nu au o relatie stransa
cu clienti si care nu au un motiv plauzibil pentru a prezenta o astfel de garantie.
- solicitarea de imprumut insotita de o garantie constand intr-un certificat de depozit emis de
catre o banca straina.
- clientul cumpara certificate de depozit, pe care le plaseaza drept garantie bancara la
imprumut.
- solicitari de acordare de imprumuturi companiilor offshore sau de imprumuturi garantate
de obligatiile bancilor offshore.
- tranzactii implicand o banca offshore scoica al carei nume poate fi similar cu cel al unei

129

persoane juridice cu renume.


- incasari de plati sub denumirea facilitati de credit sau imprumut sau avans, in
special, cand platile vin din afara tarii, creditorul indicat fiind o companie casuta-postala sau
o persoana fizica sau o intreprindere care nu are nici o relatie de afaceri cu clientul.
- plati efectuate cu cecuri emise de terte parti sau cu cecuri care au multiple semnaturi.
- cereri de imprumut facute de noi clienti, prin intermediarii de profesie (avocati, consultanti
financiari, companii de intermediere).
- promisiunea unor depozite de sume mari de valuta in numerar in vederea acordarii unui
tratament favorabil solicitarilor de imprumut.
- trageri din linii de credit in valuta utilizate prin conversii in rol, pentru plati curente in lant,
de aceeasi valoare, catre diverse societati comerciale, ultima dintre acestea efectuand plati
externe in avans, prin conversie din rol in valuta.
rambursarea creditului acordat unei societati de o alta societate (cu atat mai mult daca este o
societate offshore).
- solicitantul sau beneficiarul (tragatorul) indicati sunt companii casuta-postala necunoscute.
- numele beneficiarului garantiei nu este mentionat.
- scrisori de credit, documentatie de credit sau garantii privind furnizarea de bunuri (in
special, materii prime) catre tari care in mod obisnuit nu au astfel de solicitari sau din tari
care anterior nu au efectuat exporturi pentru astfel de produse.
- indicatia faptului ca garantia este divizibila, incluzand adesea un addendum: transferabil si
divizibil fara plata unui onorariu la transfer.
- utilizarea termenului de prime bank guarantee sau pbg.
- clientul furnizeaza o documentatie

maturity plus one day

neobisnuita si incompleta, sau

maturity 10 years plus one day

foloseste nume asemanatoare cu cele

fixed interest rate and market level/or better

ale unor binecunoscute institutii

good, clean, clear and free funds

legitime, si/sau utilizeaza un limbaj

closing off funding

ambiguu sau termeni pseudo-experti,

prime bank notes

expresii si conditii, cum ar fi:

prime world bank guarantee


top hundred bank promissory notes
confirmation with fall-back responsibility
no circumvention, no disclosure
professional privacy and client confidentiality
full legal corporate authority
window time

130

Tranzactii legate de investitii


- achizitionarea de valori mobiliare care sa fie pastrate in siguranta de catre banci, atunci
cand acest lucru nu este in concordanta cu activitatea clientului.
- solicitari din partea clientilor de a beneficia de administrarea investitiilor (fie in valuta, fie
in hartii de valoare) atunci cand sursa fondurilor este neclara sau nu este in concordanta cu
activitatea economica a clientului.
- cumpararea (tranzactionarea) sau vinderea de titluri de valoare pentru numerar sau in
scopul procurarii de alte titluri de valoare cand tranzactia nu este efectuata prin intermediul
contului curent al clientului.
- vanzarea neobisnuita a unor titluri de valoare mare in schimbul numerarului, care ulterior
este retras.
- achizitionarea de valori mobiliare prin banca, atunci cand aceasta achizitie nu este in
conformitate cu activitatea obisnuita a clientului.
- utilizarea numerarului pentru achizitionarea/vanzarea de valori mobiliare in locul
decontarilor fara numerar (viramente), mai ales cand se vehiculeaza sume importante.
- solicitarea unui client pentru emiterea de catre banca a unui certificat de garantie pentru
titluri a caror autenticitate nu poate fi verificata.

Spalarea banilor prin intermediul operatiunilor externe


- folosirea de linii de credit si alte metode de finantare pentru efectuarea transferurilor
externe cand tranzactia nu justifica activitatea obisnuita a clientului.
- constituirea de solduri mari, nepotrivite cu activitatea economica realizata de client, urmata
de transferuri ulterioare catre conturi din strainatate.
- tranzactii care nu sunt justificate de activitatea clientului cu filialele institutiilor financiare
localizate in tari cunoscute pentru traficul de droguri sau de centre offshore.
- tranzactii semnificative efectuate de clienti recomandati de o institutie financiara din tari
asociate cu productia, prelucrarea sau comercializarea de droguri.
- efectuarea de transferuri externe din disponibilitatile valutare proprii de catre rezidenti a
caror activitate normala nu justifica natura declarata a operatiunii valutare.
- transferuri externe regulate si importante efectuate de persoane fizice in cazul in care
formularul dpve a fost completat pe principiul bona fides.
- neindeplinirea de catre un client a obligatiei de transfer sau repatriere in valuta
convertibila si/sau moneda nationala a tuturor sumelor obtinute din operatiuni cu
strainatatea.
- operatiuni valutare semnificative efectuate de clienti rezidenti (inexistenta caracterului
incidental).

131

- efectuarea de plati externe in avans pentru importuri pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a
executat operatiunea, nu s-a prestat serviciul in termenul contractual prevazut, neurmate de
restituirea avansului platit, repatrierea sumelor, respectiv justificarea platilor in avans.
- inchiderea unor DVI-uri (declaratie de incasare valutara) cu sume in numerar, platite de
diverse persoane, in locul inchiderii acestora prin transferuri bancare.
- transferuri externe repetate cu recomandarea de a i se plati beneficiarului in numerar.
- plati externe efectuate catre alti beneficiari decat cei mentionati in declaratiile vamale de
import si in facturile externe (plati redirectionate).
- transferuri externe care sunt efectuate in mod repetat catre terte persoane, nu catre
partenerul extern al clientului.
- transferuri externe reprezentand plata marfuri de import catre alte firme sau persoane si nu
catre furnizorul marfii.
- transferuri externe avand ca justificare cumpararea de actiuni la firme inregistrate in
paradisuri fiscale.

Activitate neconstanta a afacerii clientului


- tiparul tranzactiilor arata o schimbare brusca fata de activitatile normale
- sume mari de bani cash utilizati, cecuri, ordine de plata sau transferuri in/din conturi care
nu justifica activitatile economice ale clientului
- afacerile de retail inragistreaza modele diferite de depuneri de numerar fata de afaceri
similare din aceeasi locatie
- transferuri de fonduri neobisnuite intre conturi corelate sau conturi care implica aceleasi
gen de activitati principale
- detinatorul de afaceri prin care incaseaza atat cash cat si cecuri nu se intereseaza de
incasarea cecurilor, acesta indicand posibilitatea existentei unei alte surse de cash.

Alte activitati suspecte


- frecvente schimbari de bancnote de valoare mica in bancnote de valoare mare
- frecvente depuneri de bani amestecati si legati cu banda speciala care sunt nearanjati si
care nu au aceeasi greutate cand sunt numarati
- ordine de depunere primite pe e-mail care sunt secventiale sau sunt inscriptionate cu
simboluri sau stampile neobisnuite

Schimbari in tranzactiile banca-banca


- cresterea rapida a sumelor si frecventelor depunerilor cash fara o crestere corespunzatoare
a depunerilor non-cash
- imposibilitatea de a determina beneficiarul corespondent al tranzactiilor
- semnificative miscari de bani care pot ascunde locatia bancii finale

132

- schimbari semnificative a modalitatilor de remitere a banilor intre banci

Angajatii bancii
- o viata luxoasa care nu poate fi suportata din salariul de angajat
- refuzul de a conforma procedurilor de control
- refuzul de a-si lua concediu.

b)

Steguletul rosu la finantarea terorismului

Identificarea tranzactiilor suspecte care pot indica finantarea terorismului este


o provocare relativ noua si destul de dificila. In mod traditional, programele de
prevenire si combatere a spalarii banilor se concentreaza asupra tranzactiilor cu sume
mari de bani sau alte active, atat pe plan local, cat si international. Finantarea
terorismului poate implica sume mici de bani, care intra intr-o tara, iar fondurile pot
deseori fi folosite in activitatile de retail. Riscul finantarii terorismului poate fi ridicat
in institutiile financiare domestice si straine (sucursale, agentii) datorita naturii
internationale a tranzactiilor si afacerilor. Bancile sunt nevoite a utiliza listele cu
suspectii de terorism furnizate de organizatiile intrnationale sau locale, in vederea
dezvoltarii programelor de identificare a riscurilor. De asemenea, exista o serie de
publicatii care pot ajuta bancile in identificarea tranzactiilor suspecte de finantare a
terorismului, cum ar fi rapoartele de tipologii emise de FATF, buletinele emise de
FinCen si strategiile de prevenire si combatere a finantarii terorismului emise de
autoritatile competente din fiecare tara.
Rapoartele FATF prezinta metode similare de spalare a fondurilor de catre
organizatiile teroriste si crima organizata, chiar daca motivele sunt diferite. De
asemenea, rapoartele semnaleaza cresterea activitatilor infractionale in vederea
obtinerii de fonduri. Cu exceptia a trei tipuri de activitati, exista mici diferente intre
sursele de obtinere a fondurilor pe care le utilizeaza teroristii si crima organizata.
Aceste trei tipuri de activitati sunt:

sponsorizarea directa de catre unele state;

contributii si donatii;

vanzarea de publicatii (legale sau ilegale).


133

Activitatile care indica steguletul rosu pentru finantarea terorismului pot


include:
fonduri generate de oamenii de afaceri din tarile asociate cu
finantarea terorismului;

tranzactiile unor organizatii de caritate;

schimburi valutare pentru cumpararea/vanzarea de moneda straina


a diferite tari asociate terorismului;

tranzactii in conturi, efectuate de cetateni ai tarilor asociate


activitatilor teroriste fara a avea o relevanta economica.

Astfel, in anul 2002, Subcomitetul pentru Investigatii a Autoritatii de Servicii


Financiare din SUA, a ascultat depozitia privind finantarea terorismului si
implementarea prevederilor din Patriot Act. Depozitia arata lectiile pe care FBI le-a
invatat, dupa atacurile teroriste din 2001, referitoare la sursele de finantare asociate cu
retelele teroriste. FBI descrie de asemenea, care reglementari din SUA, privind
combaterea spalarii banilor, furnizeaza mijloacele necesare in detectarea si distrugerea
surselor de finantare. Grupul Financiar Inter-agentii a alocat numeroase resurse pentru
idntificarea si urmarirea canalelor financiare.

3.4.4. Raportarea tranzactiilor suspecte (RTS). Importanta si necesitate

Intocmirea rapoartelor de tranzactii suspecte

In multe cazuri, RTS-ul devine instrument


pentru autoritatile de aplicare a legii de a initia sau
suplimenta investigatiile asupra spalarii banilor sau
finantarii terorismului.
Informatiile furnizate in RTS sunt utilizate de
F.I.U.-uri in analiza si stabilirea de indicii certe privind

Scopul acestor rapoarte


este de furniza informatii
despre incalcarile
legislatiei, atat cele
cunoscute, cat si cele
suspecte, sau despre
activitatile suspecte
observate de institutiile
financiare si nefinanciare
care sunt subiect al
reglementarilor din
fiecare tara.

spalarea banilor si finantarea terorismului, precum si despre sursa fondurilor.


134

Informatiile despre tranzactii si sursa fondurilor sunt vitale pentru autoritatile de


aplicare a legii si furnizeaza un feedback valoros pentru institutiile financiare.
Institutiilor financiare li se cere sa furnizeze RTS -uri complete, suficiente si la
timp date. Din pacate, unele institutii intocmesc raportari care nu sunt complete,
corect intocmite si/sau nu descriu tranzactiile, toate acestea ducand la ingreunarea
analizei, daca nu la imposibilitatea realizarii ei. Nedescrierea adecvata a tranzactiilor
si a activitatilor suspecte nu este benefica scopului pe care-l are un RTS, acesta
devenind nefolositor autoritatilor de aplicare a legii. De asemenea, absenta unor RTSuri suplimentare are un impact negativ asupra abilitatilor autoritatilor in determinarea
infractiunilor care au fost comise sau care urmeaza a fi comise. Oricum, este
imperativ ca institutiile financiare nu doar se intocmeasca complet si suficient un
raport, ci aceste RTS trebuie sa fie completate in cadrul scopurilor stabilite.
De exemplu, in USA diferitelor institutii financiare li se cere sa intocmeasca
rapoarte adecvate, in sensul ca fiecarei institutii i se adreseaza o anumita forma de
RTS specifica si adaptata institutiei. Desi, aceste institutii folosesc forme diferite de
RTS -uri, structura de baza ramane acceasi. In SUA exista un Ghid de pregatire
pentru un RTS complet si suficient, care se doreste a educa pe cei care-l intocmesc,
in scopul organizarii si descrierii detaliilor, astfel incat sa se maximizeze valoarea
fiecarui RTS, prin:

utilizarea unei metodologii simple de evaluare si raportare a informatiilor pe care un


RTS trebuie sa le cuprinda;

furnizarea unor criterii generale despre cum trebuie completat un RTS astfel incat
detaliile critice sa fie concise si sa aibe o prezentare logica;

furnizarea fiecarui sector de activitate de exemple de RTS -uri suficient sau


insuficient completate.

Colectarea informatiilor pentru intocmirea RTS-urilor

Informatiile generate de RTS joaca un rol important in identificarea


potentialelor activitati ilegale precum spalarea banilor si finantarea terorismului, si
ajuta autoritatile de aplicare a legii in detectarea si prevenirea introducerii fondurilor
ilicite in sistemul financiar. Este esential ca informatiile continute in RTS sa fie
complete, acesta cuprinzand orice informatii valabile din institutia raportoare, obtinute
in procesul de deschidere a conturilor si ca urmare a masurilor de due diligence. In

135

general, prin completarea RTS, trebuie sa se identifice cele 5 elemente esentiale ale
informatiei despre activitatile suspecte cand sunt raportate cine?, ce?, cand?, unde?
si de ce?.

CINE realizeaza
activitatile suspecte?

Una

din

sectiunile

raportului

cuprinde

informatii specifice suspectului, inregistrarile trebuie


sa

fie

folosite

pentru

descrierea

suspectului/suspectilor, incluzand ocupatia, pozitia in cadrul organizatiei si natura


afacerilor. Daca sunt implicati mai multi suspecti, persoane fizice sau juridice, acestia
trebuie identificati fiecare, si descrisa orice relatie dintre acestia in sectiunea
observatii. Daca detalierea informatiilor suspecte nu este posibila (in situatia in care
sunt implicate persoane care nu detin conturi) aceste informatii vor fi detaliate pe cat
posibil. Adresa suspectului este foarte importanta; institutiile trebuie sa introduca nu
numai adresa principala, dar si alte adrese cunoscute, inclusiv codurile postale si
numerele apartamentelor, acolo unde se cunoaste. Orice numar de identificare asociat
suspectului, altele decat cele prezentate mai sus, sunt benefice, ca cele de pasaport,
permis de sedere, carnet de sofer, etc.

CE instrumente sau
mecanisme sunt folosite in
tranzactia suspecta?

O lista a instrumentelor si mecanismelor care


pot fi utilizate in activiatile suspecte include, dar nu se
limiteaza

la,

transferuri

electronice,

conturi

corespondente, cecuri de calatorie, cazinouri, companiile shell, certificatele de


trezorerie, obligatiuni, actiuni, fonduri mutuale, polite de asigurari, bilete la ordin,
carduri de debit/credit, servicii de schimb valutar.
In plus, diferite metode pot fi angajate pentru initierea de negocieri pentru
astfel de fonduri, cum ar fi accesul la internet, telefon, e-mail, case de valori, curieri,
etc. In concluzie, miscarea fondurilor include, intotdeauna, sursa fondurilor (originea)
si beneficiarul acestor fonduri. In procesul de documentare privind miscarea
fondurilor trebuie sa se identifice toate conturile din institutia financiara care sunt
afectate activitatilor suspecte si acolo unde este posibil furnizarea tuturor conturilor
detinute de institutii la alte institutii financiare, inclusiv cele straine implicate, precum
si serviciile de transfer de bani.

136

CAND se desfasoara
activitatile suspecte?

Daca activitatea se intinde pe o perioada de


timp, este necesar a se indica data la care s-a
identificat prima data activitatea suspecta si durata in

timp a acesteia. Raportorii vor oferii o descriere a activitatii suspecte si un rulaj al


conturilor prin care aceasta s-a desfasurat. Atata timp cat aceste informatii sunt utile
nu este indicat a se atasa alte tabele sau comentarii, intrucat acestea pot sa nu fie
incarcate si convertite, intr-o formula adecvata, de sistemul informatic al F.I.U.
Pentru o mai buna urmarire a miscarii fondurilor trebuie sa se indice si datele si
sumele pentru fiecare miscare in parte, in scopul agregarii informatiilor.

UNDE au loc activitatile


suspecte?

In rapoartele de tranzactii suspecte trebuie sa


se mentioneze numele si adresa institutiei financiare
sau/si a sucursalei unde au fost inregistrate activitatile

suspecte. De asemenea, trebuie mentionate, daca sunt implicate in activitati, si


jurisdictiile straine, alte institutii financiare, adresele acesteia, numerele de cont.

DE CE se suspecteaza
unele activitati?

In raport trebuie sa se descrie obiectul de


activitate al raportorului institutie depozitara,
cazinouri, brokeri, asigurari, societati de investitii

imobiliare, de portofoliu, remitenti de bani, de cecuri, etc. Trebuie descris, cat mai
cuprinzator posibil, de ce activitatea sau tranzactia este neobisnuita pentru client; se
vor lua in considerare produsele si serviciile oferite de raportor, natura si activitatile
normale asteptate de la clienti similari.

Organizarea informatiilor in descrierea din raportul de tranzactii

suspecte

Cand toate informatiile posibile sunt adunate, analizate si documentate iar


institutiile financiare decid ca intocmirea unui RAPORT DE TRANZACTII
SUSPECTE este necesar, acestea, trebuie inscrise in partea de descriere a raportului.

137

3.5.

Tipologii de spalare a banilor si a finantarii terorismului

Vom descrie in cele ce urmeaza unele cazuri reale selectate din rapoartele
anuale ale diferitelor organizatii. Acestea demonstreaza necesitatea unui program
comprehensiv de masuri privind cunoasterea clientelei si a unui sistem adecvat de
combatere a spalarii banilor.

Paravan pentru terte persoane suspectate de legaturi teroriste

Unitatea de investigatii financiare (denumita in literatura de specialite


Financial Intelligence Unit F.I.U.) dintr-o tara D a primit un raport de tranzactii
suspecte (denumit raport de tranzactii suspecte sau RTS) de la o institutie financiara
locala privind un cont detinut de un rezident dintr-o tara vecina. Persoana conducea
unele companii din Europa si a solicitat institutiei financiare, in nume propriu,
acordarea de doua credite. Aceste cereri de credite in valoare de cateva milioane EUR
erau destinate pentru cumpararea unui hotel de lux in tara D. Banca nu a onorat aceste
cereri de credite. Mai mult a intocmit un raport de tranzactii suspecte pe care la trimis
catre F.I.U.-ul din tara D. In urma analizei realizata la F.I.U. a rezultat faptul ca aceste
fonduri destinate pentru cumpararea hotelului urmau a fi canalizate prin conturile
companiilor detinute de persoane in cauza. Una din companii urma sa cumpere hotelul
pentru a fi preluat ulterior de o alta persoana din alta tara. Aceasta a doua persoana
reprezenta un grup de companii care opera in sectorul hotelier si de petrecere a
timpului liber, si parea a fi ultimul cumparator al imobilului respectiv. Avand la baza
analizele din cadrul F.I.U., a reiesit faptul ca subiectul raportului de tranzactii
suspecte actiona ca paravan pentru o terta persoana. In final s-a descoperit ca ultima
persoana, ca si familia lui, erau suspectati a avea legaturi cu organizatii teroriste.

Tranzactii pe conturi personale si includerea pe listele ONU arata


posibilitatea legaturilor cu activitati teroriste

O persoana fizica rezidenta intr-o tara vecina a deschis un cont curent si unul
de depozite intr-o tara N. Banca care gestiona aceste conturi a observat retrageri
graduale din aceste conturi incepand din aprilie 2001, si a decis monitorizarea mai

138

atenta a conturilor. Suspiciunile bancii au devenit mult mai serioase atunci cand o
persoana cu un nume similar detinatorului de conturi a aparut pe o lista consolidata a
ONU privind Afganistanul (Rezolutia Consiliului de Securitate ONU nr.1333/2000).
Banca a procedat imediat la raportarea catre F.I.U.
Acesta a procedat imediat la analizarea raportului de tranzactii suspecte si a
tranzactiilor implicate utilizand raspunsurile primite de la banca privind miscarile din
conturile implicate. Astfel a rezultat ca aceste conturi au fost deschise in 1990 si au
fost alimentate in special prin depuneri cash. In martie 2000 persoana a transferat o
importanta suma de bani din contul de depozit in contul curent. Aceste fonduri au fost
utilizate pentru a plati o polita de asigurate si pentru cumpararea de certificate de
depozit. Incepand cu mijlocul lunii aprilie 2001 s-au inregistrat mai multe transferuri
din conturile sale catre persoane si companii din tarile vecine si catre alte regiuni.
In lunile mai si iunie 2001, persoana a rascumparat certificatele de depozit
cumparate si a transferat profitul in conturile unor companii cu sediul in Asia si alte
companii din tara sa de origine. De asemenea, a rascumparat cash polita sa de viata
innainte de maturitate si a transferat banii intr-un cont dintr-o banca din tara sa de
origine. Ultima tranzactie a fost executata in august 2001, cu putin timp inainte de
atacurile din 11 septembrie 2001.
In final F.I.U.-ul din tara de origine a persoanei a comunicat informatii
referitoare la tranzactiile suspecte efectuate si companiile implicate in transferuri.
Multe din persoanele suspectate apareau in informatiile de la F.I.U.. Cazul este si
astazi sub investigare.
In general este bine de stiut ca institutiile financiare vor fi probabil incapabile
sa detecteze tranzactii financiare ca aceasta. Singura data cand institutiile financiare
pot idelimita in mod clar finantarea terorismului de alte infractiuni in sistemul
financiar este atunci cand se stie ca teroristii sau organizatiile teroriste deschid
conturi.

Dealer de diamante cu posibile legaturi in retele teroriste

F.I.U.-ul din tara B a primit o serie de rapoarte suspecte de la diferite banci


privind doua persoane si o companie de comert cu diamante. Indivizii si compania in
cauza detineau mai multe conturi la diferite banci. In timp de cateva luni au fost
inregistrate un numar mare de transferuri de fonduri din conturile celor doua persoane
139

fizice. Mai mult, imediat dupa ce au fost deschise cele doua conturi ale persoanelor
fizice, acestea au fost imediat alimentate cu sume provenind din cecuri in USD.
In concordanta cu informatiile primite de F.I.U., unul din conturile detinute de
companie a fost alimentat cu sume provenind din conturile unor companii active in
sectorul diamantelor. Unul din directorii companiei, cetatean al tarii C, dar rezident in
Africa, detine un alt cont intr-o banca din tara C. Cateva transferuri au fost efectuate
in strainatate utilizandu-se acest cont. Aceste transferuri au fost executate, in special,
in USD. Acestea au fost convertite apoi in moneda locala si transferate din nou catre
terte tari si in conturile din tara C a unuia din suspecti. Informatiile obtinute de F.I.U.
de la politie au relevat existenta unei investigatii care a fost deja initiata in legatura cu
acesti indivizi si cu traficul de diamante din Africa. Fonduri importante au fost
transferate de catre compania de diamante catre aceeasi persoana rezidenta in alta
regiune. Sursele politiei au relevat faptul ca aceasta persoana si una din cele
suspectate initial (care a incasat cash cecurile) erau suspecte de cumparare de
diamante de la armatele rebele din Africa si apoi faceau contrabanda cu ele in tara C
in numele unei organizatii teroriste. Astfel, investigatiile realizate de F.I.U. au scos in
evidenta legaturile dintre persoanele raportate de banci si alte persoane si companii
implicate in spalarea banilor pentru organizatii criminale.

Depuneri de fonduri in conturi ale unor organizatii non-profit

F.I.U.-ul din tara L a primit o serie de rapoarte de tranzactii suspecte din partea
unor banci cu referire la unele conturi detinute de companii de investitii off-shore.
Suspiciunile bancii au venit dupa ce directorul unei companii a facut cateva depuneri
cash in diferite monede. Conform clientului aceste depuneri urmau sa fie folosite
pentru finantarea unei campanii de publicitate. F.I.U. a cerut la cateva institutii
financiare unele informatii clarificatoare. Din aceste informatii a rezultat faptul ca unii
directori aveau atat rezidenta in tara L, cat si in alte tari. Acestia au deschis conturi la
banci in tara L in numele unor companii de media si a unor organizatii non-profit
implicate in activitati culturale. Conform analizelor F.I.U., directorii companiilor offshore si alti cativa clientii depuneau frecvent sume de bani in aceste conturi. Aceste
fonduri pareau ca erau folosite pentru proiecte media. Analiza a relevat si faptul ca
aceste conturi mai erau alimentate cu sume mici si frecvente de catre terte persoane.

140

Directorii au explicat ca aceste sume proveneau de la membrii, care sustineau


activitatile culturale.
Informatiile obtinute, de la politie, au scos in evidenta faptul ca directorii
companiilor erau cunoscutii ca implicatii in activitati de spalare a banilor si ca se
derulau investigatii asupra activitatilor acestora. Acestia apareau ca fiind membrii
unui grup terorist, care se finanta din trafic de droguri si extorsiune. Fondurile erau
colectate de organizatia non-profit de la diferitii suspecti.

Lipsa unor relatii clare de afaceri scot la suprafata conexiuni teroriste

Directorul unei fabrici de ciocolata (CHOCCo) prezinta directorului de banca,


la care el are conturi, pe doi manageri de companii care pretind ca doresc sa faca
afaceri si sa-si deschida conturi. Cele doua companii au fost infiintate in doua tari
diferite la cateva zile distanta una de cealalta. Prima companie (TEXTCo) era
implicata in comertul cu textile, in timp ce cealalta (REALCo) activa in domeniul
imobiliar, ca intermediar. Cele doua companii aveau directori diferiti si nu aveau
activitati interconectabile.
Directorul de banca deschide conturile pentru cele doua companii, dar dupa
aceea acestea raman inactive. Dupa cativa ani, directorul fabricii de ciocolata, anunta
sosirea unui transfer de credit de la REALCo catre TEXTCo. Acest transfer avea
drept motivatie (de suprafata) un avans pentru mese de fabricat haine. Nu s-a emis
nici o factura. Oricum odata ce banii au sosit in cont, directorul fabricii de ciocolata a
cerut ca banii sa fie disponibili in cash la o sucursala de langa frontiera. Acolo
directorul companiei CHOCCo impreuna cu cel de la TEXCo au retras banii.
Banca a raportat aceste informatii catre F.I.U. Cercetarile au aratat ca cei doi
indivizi, dupa ce au retras banii au trecut granita. Zona respectiva de granita este una
cunoscuta ca fiind folosita de teroristi pentru unele activitati., iar informatiile furnizate
de serviciile secrete au indicat legaturi intre directorii de la REALCo si TEXTCo si
organizatiile teroriste aflate in acea regiune.

141

Scandalul rusesc privind spalarea banilor

Acest scandal a devenit public in vara anului 1999, odata cu raportarea sumei
suspecte in valoare de 7 miliarde dolari transferata din conturile a doua banci din
Rusia, utilizand o banca din SUA, catre mii de conturi din bancii din toata lumea.
Procedura judiciara subsecventa acestui caz, a dovedit faptul ca in perioada 19951999, doua banci din Rusia au depozitat mai mult de 7 miliarde dolari in conturi de
corespondent intr-o banca din New York. Dupa intrarea cu succes a acestor fonduri
din Rusia in sistemul bancar american, bancile rusesti au inceput transferul acestor
fonduri din contul de corespondent de la banca din New York in conturile comerciale
de la banca apartinand a trei companii shell. Aceste trei companii, prin rotiri, au
transferat fondurile in mii de conturi din alte banci in toata lumea, utilizand programul
de transferuril electronice al bancii. La nivel agregat, din februarie 1996 pana in
august 1999, cele trei corporatii au realizat 160.000 de transferuri electronice.
In februarie 2000, unii angajatii ai bancii au fost gasiti vinovati de asociere cu
cele trei companii si acuzati de conspiratie privind spalarea de bani, operarea prin
incalcarea prevederilor privind transferarea banilor in SUA, si sprijinirea unor bancii
din Rusia de a desfasura activitati ilegale in SUA. Apararea a admis ca schemele de
spalare a banilor au fost destinate, in parte, a ajuta cetateni si oameni de afaceri din
Rusia sa-si transfere fondurile, pentru evitarea legislatiei rusesti privind controlul
banilor, vama si taxe. Cele trei corporatii au acceptat sa piarda peste 6 milioane de
dolari in conturile din New York. In august 2000, Curtea Federala a admis ca SUA
detin suficiente dovezi pentru a consisca alte 27 milioane dolari din alte 2 conturi de
corespondent de la banci din New York apartinand bancilor rusesti.

Operatiunea Wire Cutter

Autoritatea vamala din SUA in cooperare cu Autoritatea de control a


Drogurilor (DEA) si Departamentul Administrativ de Securitate din Columbia, au
arestat, in ianuarie 2002, 37 de cetateni, urmare a 2 ani si jumatate de investigatii sub
acoperire a unor brokeri columbieni si a organizatiei lor. Acestia erau suspecti de
spalare de bani in favoarea unor cartele columbiene a drogurilor. Brokeri au contactat
agentii vamali sub acoperire si i-au indrumat sa ridice sume de bani din New York,

142

Miami, Chicago, Los Angeles si San Juan, Puerto Rico, care erau rezultatul traficului
de droguri. Brokeri i-au indrumat sa vireze aceste fonduri pe numele unor societati
columbiene in conturi deschise la institutii financiare din USA de catre banci
columbiene, dupa care urmau sa fie retrasi in moneda locala. Investigatorii au pus
sechestru pe aproximativ 8 milioane dolari cash, 400 kg cocaina, 100 kg marijuana,
6,5 kg heroina, 9 arme de foc si 6 vehicule.

Organizatia Khalil Kharfan

DEA (Divizia New York) si Oficiul de Investigatii din Districtul de Sud din
New York au efectuat o investigatie pe termen lung asupra activitatii de spalare de
bani si trafic de droguri al acestei organizatii, care opera in Columbia, Puerto Rico,
Florida si New York. La un moment dat, investigatia a relevat faptul ca organizatia
spala peste 100 milioane dolari proveniti din traficul de droguri. Organizarea era
extrem de sofisticata si utiliza cateva canale de comunicare pentru expedierea si
transferul fondurilor in toata lumea. Celula columbiana, care avea membrii rezidenti
in Puerto Rico, Florida, New Jersey si New York, precum si afaceri internationale si
conturi in banci din Panama, Israel, Elvetia si Columbia, isi folosea membrii pentru
deschiderea de conturi in numele unor societati fantoma, permitand astfel ca fondurile
sa fie depuse si apoi transferate. In urma investigatiei au fost confiscate fonduri de un
milion dolari.

Companii de transfer electronic de fonduri

Doua institutii, una de tranfer de fonduri si cealalta de depozitare, au intocmit


RAPORT DE TRANZACTII SUSPECTE-uri privind miscarea a aproximativ 7
milioane de dolari, prin ordine de plata (trate), prin conturile unor companii deschise
la o banca din SUA. Societatea de transfer a raportat numeroase persoane care
emiteau ordine pentru valori ce variau intre 500 si 1000 dolari, in ordine secventiala.
Emiterea s-a realizat in locatii multiple, prima inregistrandu-se in nord-estul SUA, iar
cateva au fost raportate in sud-est. Ordinele erau emise de persoane diferite, negociate
prin unele banci din Liban, si mai tarziu curatate prin institutii financiare din USA.
Acestea erau girate de unele societati straine. In unele instante, fondurile creditau

143

conturi ale unor institutii financiare sau institutii straine. RAPORT DE TRANZACTII
SUSPECTE-uri intocmite de o institutie depozitara raportau acelasi gen de tranzactii
in nord-vestul USA, andosate de companii straine. Beneficiari diversi au fost
identificati, toti cu nume din Orientul Mijlociu. Acestia primeau sume variind intre
5000 si 11000 dolari. Companiile straine au fost identificate ca beneficiari secundari
ai sumelor.

Zone geografice cu risc ridicat

Depunerile sub limita de raportare (CTR rapoartele de numerar) a generat


intocmirea de RTS de catre o institutie financiara din Australia. Depozitele erau
realizate zilnic in moneda straina, totalizand aproximativ 341.421 dolari australieni in
aproximativ 2 luni. In aceeasi perioada societatea a initiat 10 transferuri totalizand 2,7
milioane dolari, catre o banca din Emirate. Cand a fost intrebat, proprieterul a motivat
ca era implicat in afaceri de cumparare/vanzare de valuta in Iran, statele din Golf si
alte state din Orientul Mijlociu, iar afacerea lui nu a generat niciodata mai mult de
10.000 dolari/zi. Rapoartele zilnice asupra tranzactiilor cash au evidentiat faptul ca in
trei ani depozitele au totalizat 137.470 dolari americani, iar retragerile 29.387 dolari.
Ancheta a evidentiat faptul ca proprietarul si afacerile erau coordonate de cetateni din
tari asociate activitatilor teroriste. O alta institutie financiara a intocmit un RAPORT
DE TRANZACTII SUSPECTE despre acceasi persoana, avand la baza suma de
80.000 dolari ceea ce era neobisnuit pentru afacerile lui. De asemenea a depus alte
doua instrumente negociabile la aceeasi institutie in suma de 68.000 $ si 16.387$.

Evaziune fiscala

In urma analizarii rapoartelor de tranzactii suspecte Intocmite de o banca


comerciala, s-a concluzionat faptul ca persoana fizica A, avand dubla cetatenie
romana si germana, a spalat In decurs de doi ani suma de 700.000 EUR, bani
proveniti din savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.
Desi aparent simpla, schema de spalare a banilor s-a dovedit eficienta,
asigurand o buna disimulare a originii ilicite a banilor proveniti din evaziune fiscala.

144

Astfel, au fost utilizate doua societati comerciale, denumite In continuare SC 1


si SC 2, una dintre acestea - SC 1 fiind persoana juridica de nationalitate romana,
cealalta SC 2 fiind o persoana juridica nerezidenta, inregistrata intr-un paradis
fiscal.
Ca mod de operare, actiunea de obtinere si apoi de spalare a banilor a fost
coordonata in totalitate de catre persoana fizica A, asociat in ambele firme si a parcurs
urmatoarele etape: SC 1 persoana juridica romana a prestat servicii de difuzare a
unor programe de radio si televiziune unor societati din tara sau din strainatate. Platile
aferente acestor servicii, in cuantum de aproximativ 700.000 EUR au fost facute in
conturi ale SC 1 deschise in tara paradis fiscal. Tranzactiile nu au fost evidentiate in
actele contabile ale societatii; In faza a II-a, SC 1 a fost imprumutata in baza unor
contracte de imprumut incheiate intre A si SC 1 sau intre SC2 si SC1.
Contractele astfel incheiate au constituit temeiul in baza caruia banii in valoare
de 700.000 EUR au fost redirectionati, fragmentat, catre SC1, insa nu ca venituri asa
cum ar fi fost firesc ci ca datorii catre persoana fizica A si SC 2. Aceste operatiuni
au condus la fraudarea bugetului de stat deoarece SC 1 nu a inregistrat venituri si nu a
platit impozite si taxe si, in acelasi timp, s-au creat premisele pentru ca persoana fizica
A sa fie indrituita sa primeasca sume importante.
In ultima etapa a circuitului financiar banii au fost restituiti conform
contractelor de imprumut persoanei fizice A si SC 2, fiind transferati in conturi ale
acestora din paradisul fiscal sau au fost retrasi numerar cu justificarea plata conform
contract imprumut.
Principalele elemente de suspiciune semnalate de banca raportoare in
rapoartele de tranzactii suspecte s-au fundamentat pe urmatoarele elemente: adresa
din tara paradis fiscal a persoanei fizice A de la care s-au trimis banii era o casuta
postala; in contractele de imprumut s-a omis, trecandu-se peste solicitarea expresa a
bancii, precizarea termenelor de executare a clauzelor contractuale; cetatenia straina a
persoanei fizice A nu a putut fi confirmata la banca deoarece actele de identitate au
fost prezentate in copii ilizibile.

145

Bancruta frauduloasa

Actionarii societatii X sunt persoanele fizice A, B, C si D (omul de paie fiind


persoana fizica B) si Societatea A1 (detinuta de catre persoana fizica A). Compania X
a obtinut un credit de la o banca comerciala pentru finantare de investitii in valoare de
40 miliarde lei. Dupa doua zile, societatea X a incheiat un contract de mandat fara
reprezentare cu societatea A2, prin care a fost impurternicita sa investeasca pe piata
de capital. Actionarii societatii A2 erau persoanele fizice A, societatea X si societatea
A3 (detinuta de asemenea de persoana fizica A). In baza contractului de mandat,
societatea X a transferat 30 miliarde lei in conturile bancare ale societatii A2. Banii
fusesera obtinuti din creditul bancar pentru finantarea investitiilor. De asemenea, o
alta suma de 15 miliarde lei a fost transferata in contul bancar al societatii A3,
reprezentand valoarea actiunilor detinute de societatea A3 la societatea A2.
Cele doua societati, A2 si A3, cu ajutorula a doua societati de investitii au
cumparat actiunile persoanelor fizice B, C si D detinute la societatea X. Tranzactia a
fost realizata prin 6 tranzactii, la un pret mult superior celui practicat pe piata. Suma
totala de 45 miliarde lei a fost utilizata pentru cumpararea de actiuni detinute de catre
persoanele fizice B, C si D la societatea X.
Ulterior, persoanele fizice C si D, au obtinut informatii conducand la
achizitionarea actiunilor societatii X la pretul pietei de capital si la vanzarea acestora
in 6 tranzactii suspecte, la un pret de 4 ori mai mare. S-a obtinut un profit de
aproximativ 13 miliarde lei.
De asemenea, la o zi de la achizitionarea actiunilor companiei X, societatile
A2 si A3 au vandut la pretul pietei o parte din actiunile detinute, in favoarea persoanei
fizice A.
Astfel utilizand banii societatii X pe care o administra, persoana fizica A a
reusit sa cumpere actiunile celorlalti actionari principali (B, C si D), devenind
actionarul majoritar al societatii X.

146

Cabinet de avocatura

FIU-ul a fost sesizat cu privire la un circuit suspect ce s-a derulat, in cursul


unei zile bancare, prin trei conturi aflate sub controlul unei singure persoane, care era
imputernicita sa efectueze operatiuni pe acestea.
Cetateanul A (avocat) a efectuat de 14 ori, in aceeasi zi, transferul sumei de
1.000 EUR, astfel: din contul personal in contul cabinetului sau de avocatura, cu
explicatia imprumut, din contul cabinetului in contul societatii X SRL, in care este
asociat unic, cu justificarea contravaloare facturi, si din contul societatii X in contul
personal, cu explicatia imprumut, conform contract .
In urma analizei s-a stabilit ca, avocatul A dorea sa obtina un credit bancar dar
nu indeplinea conditiile necesare, din punct de vedere al veniturilor pe care le
realizeaza.
Ruland de 14 ori suma de 1.000 EUR, s-a creat aparenta desfasurarii unei
activitati economice profitabile pentru cabinetul individual de avocatura al persoanei
fizice A, fiind indeplinite astfel conditiile de eligibilitate pentru obtinerea creditului.
Suma de 1.000 EUR, care a fost rulata de avocatul A prin cele trei conturi, a
fost imprumutata, pentru o zi, de la o persoana fizica care administreaza firma Y,
evazionista.
Facturile invocate pentru justificarea transferurilor efectuate din contul
cabinetului de avocatura in contul societatii X SRL sunt fictive, reprezentand
contravaloarea unor servicii care nu au fost prestate.
Cabinetul de avocatura nu a platit efectiv contravaloarea facturilor fictive, dar
a declarat organelor financiar fiscale cheltuieli aferente acestora, obtinand in mod
nejustificat deducere fiscala.
Apreciem ca a fost supusa procesului de reciclare suma reprezentand
impozitul suplimentar de plata datorat de cabinetul de avocatura bugetului de stat.

147

Paradisuri fiscale

Printr-un raport de tranzactii suspecte, FIU austriac a fost sesizat cu privire la


un transfer efectuat de o societate comerciala rezidenta A, in favoarea unei societati
din Cipru, in valoare de 5 mil. USD. Transferul a avut la baza un contract de
consultanta incheiat intre cele doua societati.
La momentul acela, analiza a fost intrerupta intrucat FIU nu a primit informatii
suficiente referitoare la provenienta banilor sau la beneficiarul acestora.
Dupa o perioada de timp, s-a primit un nou raport de tranzactii suspecte, prin
care s-a semnalat faptul ca o fundatie din Liechtenstein a incasat de la o societate din
aceeasi tara, intr-un cont bancar deschis in Austria, suma de 5 mil. USD, cu titlu
donatie.
Intrucat suma a fost identica cu cea mentionata in primul raport, a aparut
suspiciunea ca ar putea fi vorba de aceeasi bani, motiv pentru care s-a facut legatura
intre cele doua rapoarte. Aceasta idee a fost intarita in momentul in care FIU a primit,
de la institutiile straine similare, informatia ca suma de 5 mil. USD a fost incasata de
fundatia din Liechtenstein, in urma unui transfer efectuat din Cipru.
In ziua in care a fost alimentat contul fundatiei, s-a efectuat si transferul
intregii sume, astfel:

1 mil. USD, in contul unei societati comerciale austriece B, ca majorare

capital social

cate 2 mil. USD in conturile a doua persoane fizice rezidenta, cu specificatia

donatie. Cele doua persoane au achizitionat titluri de stat cu toti banii pe care i-au
incasat.

elementele cheie care au certificat faptul ca cele 5 mil. USD exportate din

Austria in Cipru, au fost reintroduse in tara din Liechtestein, au fost:

societatea comerciala austriaca A este actionar majoritar la societatea

comerciala austriaca B;

cele doua persoane fizice (beneficiarii a cate 2 mil. USD), au calitatile de

asociat, respectiv avocat, la societatea comerciala austriaca A;

unul din cetatenii implicati este mandatarul pentru Austria al fundatiei din

Liechtenstein.

148

Prin utilizarea unor documente si motivatii fictive in fata organelor bancare, se


pot transfera, cu usurinta, fonduri substantiale obtinute din infractiuni, in strainatate.
Societatile inmatriculate in paradisuri fiscale, se dovedesc a fi un mijloc eficient la
indemana infractorilor, pentru spalarea banilor obtinuti din activitati ilicite.

Trafic de stupefiante

Cetateanul roman X domiciliat in Columbia, a achizitionat in doua transe (la


interval de cateva luni) un teren de la societatea comerciala 2, cu suma totala de
300.000 EUR. Cumparatorul nu a achitat pretul terenului la datele prevazute in
contractul de vanzare-cumparare.
Ulterior, cetateanul X a revandut terenul cu suma de 3.000.000 EUR ( de zece
ori pretul de achizitie) unei societati imobiliare 1, ai carei asociati sunt doua companii
cu sediul in Germania. Despre aceste societati au existat informatii ca au bonitate
indoielnica.
Dupa incasarea banilor de la cumparatorul final, cetateanul X a platit
contravaloarea terenului si societatii comerciale 1, de la care il achizitionase initial.
Astfel, cetateanul X a realizat un profit de 2.700.000 EUR fara nici un risc si fara sa
fi investit nici un ban.
Cetateanul X are legaturi stranse cu unul dintre cartelurile drogurilor din
Columbia.
Cetateanul roman Y, care are calitatea de administrator la societatea 2
(vanzatoarea terenului) are certe legaturi cu cetateanul X (care l-a imprumutat cu o
suma mare de bani cu doi ani in urma) si a fost implicat in traficul de droguri pe ruta
Columbia-Germania-Romania. Astfel se explica de ce societatea comerciala 2 a
acceptat neplata transelor reprezentand contravaloarea terenului vandut lui X. Mai
mult chiar, societatea 2, a continuat sa ii vanda cetateanului X o alta parcela de teren,
in continuarea celei dintai, cu toate ca nu a incasat nici un leu pentru aceasta.
Banii cu care s-a achitat terenul de catre societatea 1 cetateanului X, provin din
Germania si fac parte dintr-un contract de imprumut in valoare de 8.000.000 EUR,
acordat de catre una dintre societatile germane care au calitatea de asociat la
societatea 2.
In aceste conditii: bonitate indoielnica a societatii care a imprumutat societatea
comerciala 1 cu 8.000.000 EUR, pretul exagerat de mare cu care a fost vandut terenul
149

de catre cetateanul X catre societatea 2, precum si legaturile cu mafia cocainei, se


poate trage concluzia ca banii ar putea proveni din trafic de stupefiante pe relatia
Columbia-Germania-Romania si ca ei se intorc, spalati, la vanzatorii de stupefiante,
ca rezultand dintr-o speculatie imobiliara.
Concluzii :
Vanzarea-cumpararea terenului a fost doar un pretext pentru a explica
provenienta sumei de 3.000.000 EUR, ca rezultand dintr-o speculatie imobiliara.
Vanzarea-cumpararea este, in mod evident, aranjata intre persoane care se
cunosc deoarece, desi in joc sunt mari sume de bani iar contractul nu este respectat,
totusi, potentialul pagubit nu are nici o reactie.

Infractiuni de coruptie

Persoanele fizice A si B vand societatii Y actiuni ale societatii X. Tranzactia a


fost incheiata la un pret de 40 de ori mai mare decat cel practicat pe piata. Dupa
cateva zile, cele doua persoane fizice au cumparat un numar de actiunui, dar, de data
aceasta la pretul pietei, de 40 ori inferior fata de pretul tranzactiei suspecte. De aceea,
cele doua persoane fizice au reusit sa-si pastreze calitatea initiala de actionari ai
companiei X, inregistrand un profit total de 215.000 EUR.
Cele doua persoane fizice in acel moment lucrau ca functionari publici in
cadrul unei institutii de stat.
S-a putut demonstra faptul ca profitul exceptional realizat de catre cele doua
persoane mentionate (215.000 EUR) a fost rezultatul coruptiei, ca plata a serviciilor
furnizate de catre cei doi functionari publici fata de reprezentantii legali ai companiei
Y.
Din profitul realizat in urma tranzactiei, cele doua persoane fizice au investit o
parte din bani pe piata de capital, cumparand actiunile detinute inainte de efectuarea
tranzactiei, au constituit depozite bancare si restul de bani au fost investiti in
proprietati imobiliare.

150

Rambursari ilegale de TVA

Pornind de la un Raport de Tranzactii Suspecte primit de Oficiu de la o banca


raportoare s-a stabilit ca un EXPORTATOR a incasat din strainatate suma totala de
800.000 USD, bani care in aceeasi zi au fost schimbati in lei si transferati in contul
unei FIRME X cu titlu de contravaloare marfa (in total 18 miliarde lei).
Din documentele de export obtinute de Oficiu de la Vama s-a stabilit ca
EXPORTATORUL a livrat la extern utilaje uzate la un pret de 100 USD/kg
(echivalentul a 2.500.000 lei/kg). Analizand fluxul comercial s-a constatat ca
exportatorul a achizitionat utilajele uzate, la pretul de 2.500.000 lei, de la o firma
fantoma X, care nu functioneaza la sediul social declarat, nu a depus declaratiile
privind obligatiile de plata la bugetul de stat si bilanturile contabile, asociat fiind un
cetatean arab B care nu a intrat niciodata in Romania.
Pe contul firmei fantoma X a actionat ca imputernicit administratorul
exportatorului persoana fizica A. La randul ei firma fantoma X a achizitionat
utilajele uzate de la un producator, la un pret de 250.000 lei/kg.
Deci primul pas al inselaciunii la constituit supraevaluarea pretului de catre
firma fantoma X de la 250.000 lei/kg la 2.500.000 lei/kg.
Din analiza ulterioara a reiesit ca plata marfurilor catre producator la pretul de
250.000 ROL/kg, in total 2 miliarde lei, s-a facut de catre exportator, dar nu prin
instrumente bancare, ci in numerar. Sumele incasate de la exportator de firma
fantoma X au fost transferate pe baza unor facturi fictive unei firme fantoma Y,
firma care, la fel ca firma X, nu functioneaza la sediul social declarat si nu a depus
declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul de stat.
Firma fantoma Y, la randul ei, a transferat banii in strainatate sub forma
platii in avans a unor produse care nu s-au importat niciodata si nici avansul nu s-a
mai repatriat. De mentionat ca imputernicitul pe contul firmei fantoma Y este tot
administratorul exportatorului, imputernicit si pe contul firmei fantoma X.
In urma operatiunilor descrise exportatorul a beneficiat de rambursarea TVA,
aferent exporturilor efectuate in suma totala de 3,8 miliarde lei, bani care au fost
transferati firmei fantoma X cu justificarea contravaloare marfa.
Pe baza unor contracte de imprumut fictive, firma fantoma X a transferat
cele 3.8 miliarde lei in contul personal al asociatului firmei cetateanul arab B
(persoana fictiva), cu justificarea restituire imprumut asociat, de unde banii au fost
151

retrasi in numerar de catre administratorul exportatorului -persoana fizica A,


imputernicit si pe contul cetateanului fictiv B.
In timp ce firma fantoma X nu a achitat la buget TVA colectata si impozitul
pe profit aferent profitului realizat din vanzarea marfurilor la un pret supraevaluat,
exportatorul a beneficiat de rambursarea TVA, aferent exporturilor efectuate in suma
totala de 3,8 miliarde ROL, bani care prin operatiunile enumerate anterior au fost
spalati, aparand ca fiind sume de provenienta licita (restituire creditare fictiva a
firmei).

3.6.

Modelul Stanley Morris - de estimare si cuantificare a spalarii banilor.

Spalarea banilor prin implicarea unor sume mari de bani proveniti din
infractiuni, reprezinta un subiect de interes public si, frecvent, sunt publicate date si
informatii in rapoartele oficiale ale guvernelor si diferitelor organizatii internationale.
Un model simplu de cuantificare a fluxurilor implicate, pornind de la statisticile
internationale, poate oferii informatii expertilor si genera un cadru pentru
determinarea si monitorizarea fluxurilor de bani spalati in intreaga lume.
In 1998, Stanley Morris fost presedinte al Grupului de lucru pentru statistici
si metode din cadrul FATF a identificat cel putin patru prioritati necesare pentru a
cuantifica spalarea banilor:
1.

intelegerea magnitudinii infractiunilor, astfel incat autoritatile de


aplicare a legii, legiuitorii si organizatiile internationale sa poata
coopera pentru aplicarea programelor de monitorizare a spalarii
banilor.

2.

intelegerea eforturilor efective de cuantificare a spalarii banilor,


prin furnizarea unei baze si a unei scale pentru masurarea si
evaluarera programelor si abordarilor.

3.

intelegerea efectelor macro-economice ale fenomenului spalarii


banilor, in particular a efectelor adverse asupra institutiilor
financiare si economiei. De exemplu: modificari ale cererii de
schimb valutar; volatilitatea cursului de schimb si a ratei dobanzii;
cresterea riscului pentru activele bancare; efecte adverse asupra
colectarii bugetare si proiectiilor fiscale ale bugetului de stat;
schimbari ale comportamentelor actorilor in piata si a tranzactiilor
152

acestora; efecte asupra activelor in sensul cresterii preturilor pe


piata etc.
4.

intelegerea spalarii banilor, pana cand o examinare riguroasa a


componentelor masurate va produce o analiza profunda a legaturilor
si diferentelor dintre acestea.

In 1998, cand s-a pus pentru prima oara problema cuantificarii fenomenului
spalarii banilor, Stanley Morris concluziona ... nu exista nici un model economic
care sa permita cu acuratete o masurare la nivel mondial a fenomenului spalarii
banilor, sau la nivelul unei natiuni. Baza pentru astfel de estimari pur si simplu nu
exista. Doi ani mai tarziu, in 2000, dupa punerea in practica de catre FATF a unui
chestionar de cuantificare, Grupul de lucru si expertii sai au reusit sa elaboreze un
astfel de model.
Modelul dezvoltat utilizeaza comparatia dintre input si output diintr-o
economie, utilizand statisticile asupra infractiunilor publicate, pentru a estima sumele
de bani generate de infractiuni in fiecare tara, si utilizarea de diferiti indici socioeconomici pentru cuantificarea fondurilor spalate si care tari vor atrage aceste fonduri
pentru a fi spalate. Prin agregarea acestor estimari, a putut fi realizata atat o evaluare
la nivel mondial, cat si o comparatie intre tari in sensul contributiei fiecareia la acest
fenomen.
Infractorii dintr-o tara pot alege sa-si spele
Ceea ce este definit ca o
infractiune intr-o tara
poate sa nu fie definit intro alta, anumite infractiuni
pot fi profitabile intr-o
tara, dar pot fi
neprofitabile intr-o alta.

veniturile intr-o tara in timp ce aleg alte tari pentru a


cheltuii veniturile. In acest context concluziile lui
Morris, ca nu exista un singur model care sa explice
spalarea banilor, pot fi corecte. Cu toate acestea pot
fi luate in calcul un numar relativ mic de variabile in

formula de baza. Astfel se poate spune, de exemplu, ca in tara X profitul mediu pe


frauda inregistrata este de aproximativ 20.000 $, dar in tara Y este de 2.000$ sau, in
tara A, in jur de 60% din veniturile din infractiuni sunt spalate, in timp ce in tara B
acestea reprezinta 20%.
La nivel mondial exista
surprinzator de multe
informatii si date asupra
trendurilor globale ale
infractiunilor si spalarii
banilor.

De exemplu:

bazele de date ale ONU pe probleme


de

153

infractiuni

si

justitie

cuprind

informatii oficiale asupra infractiunilor din peste 80 de state;

baza de date a International Crime Victims Surveys furnizeaza o


viziune de ansamblu asupra legaturilor intrinseci dintre infractiuni
(inclusiv cele neraportate oficial) si caracteristicile socio-economice
din peste 60 de tari;

estimarile veniturilor din infractiuni in particular legate de traficul de


droguri si alte infractiuni trans-nationale;

indici de coruptie si suspiciuni de spalare a banilor, asa cum sunt ele


compilate de Transparency International;

date geografice, demografice, economice, financiare si de comert,


furnizate la nivel national si international.

In cadrul modelulul de
cuantificare a spalarii
banilor, cercetatorii nu au
luat in calcul traseul
banilor sau mai bine zis
locatia in care se spala
banii, tara de origine sau
o terta tara.

In termeni statistici, autorii au considerat ca se


va dubla cuantificarea daca vor incerca sa urmareasca
traseul banilor, intrucat sumele de bani sunt aceleasi
indiferent de locatia in care se doresc a fi spalati.
In acest scop daca un milion de dolari provine
din infractiuni in Australia, iar apoi este mutat in

Hong Kong pentru spalare si, de acolo, in Elvetia spre Insulele Cayman, nu putem
vorbi de o suma spalata de 4 milioane USD.

In acest model,
cuantificarea
spalarii banilor
generata in fiecare
tara este descrisa de
catre autori ca fiind
dependenta in
principal de:

natura si marimea infractiunii in acea tara;

o estimare a sumei spalate pe infractiune


raportata, pentru fiecare tip de infractiune,

mediul economic in care are loc infractiunea si


procesul de spalare a banilor.

O tara, care nu are infractiuni numeroase si a carei economie nu furnizeaza


venituri mari infractorilor, nu genereaza sume mari de bani pentru a fi spalate. In
schimb, o tara cu o rata mare de infractiuni si profituri mari din acestea, are un
potential ridicat pentru spalarea banilor.

154

Cantitatea de bani atrasa de fiecare tara depinde, printre altele de:

prezenta sau absenta secretului bancar;

atitudinea guvernelor fata de fenomenul spalarii banilor;

nivelul coruptiei si conflictele regionale, si

legaturile geografice, etnice sau de comert intre tara de origine si tarile


destinatare.

In prima faza a modelului se astepta ca fluxurile initiale ale spalarii banilor sa


favorizeze tarile care au un secret bancar incipient sau un control guvernamental slab
asupra bancilor. In contrast, se astepta ca miscarile secundare ale spalarii banilor sa
favorizeze tarile cu un secret bancar puternic si cu un sistem bine controlat. De
asemenea, autorii se astepta ca spalatorii de bani sa aiba avantaje, in tari cu o inalta
coruptie, daca aceasta avantajeaza activitatile lor, dar sa evite tarile cu conflicte sau
care au o coruptie care le poate pune in pericol veniturile. In plus exista posibilitatea
existentei unor fluxuri ridicate de spalare a banilor intre teritorii unde proximitatea
geografica sau legaturile puternice de comert, lingvistice sau etnice le simplifica
tranzactiile.

Autorii modelului au stabilit urmatorii pasi:

1. Ca punct de plecare s-au luat statisticile detinute de United Nations Centre


for International Crime Prevention asupra infractiunilor UN Survey on
Crime Trends and the Operations of Criminal Justice Systems care contin
date asupra numarului de infractiuni comise pe an in peste 80 de tari. Aceste se
refera la categorii de infractiuni precum: crima, ultraj su violenta, violuri,
rapiri, talharii, mita, frauda, furturi, spargeri, posesie si trafic de droguri.

2. Nu este un secret ca exista diferente intre tari cu privire la clasificarea


infractiunilor si aceasta poate determina diferente semnificative in
cunoasterea infractiunilor din fiecare tara, dar, cercetarile au aratat cum sa se
citeasca printre randuri statisticile oficiale utilizand victimele infractiunilor,
pionierat inceput in 1988 de catre Dutch Ministry of Justice si de UNICRI
(UN Inter-regional Crime Research Institute in Rome). Este de ajuns sa stii sa

155

te uiti printre discrepantele majore din statisticile oficiale si sa faci ajustarile


necesare.

3. Exista, aditional, un numar de tari in general mici, nedezvoltate - pentru care


nu exista nici statistici oficiale asupra infractiunilor, dar nici asupra victimelor.
Acestea, prin definitie, nu sunt mari jucatori in sistem, dar nici o tara nu poate
fi lasata in afara sistemului. Uneori acestea sunt recunoscute ca fiind atractive si
cautate de spalatorii de bani, si de aceea nici o tara nu poate fi lasata in afara
modelului. Utilizand cunostintele asupra circumstantelor socio-economice din aceste
tari, a infractiunilor pe locuitor din tarile vecine sau similare, acestea se pot aplica si
asupra datelor demografice pentru a estima infractiunile. Modelul, in acest stadiu,
compune simplu media ratei infractiunii pe locuitor pentru fiecare din cele 12 regiuni
din lume, iar acestea se aplica pentru toate tarile din regiune care nu detin date
statistice, dar doar in scopul realizarii de analize. Deci, in acest stadiu al modelului,
estimarile au fost realizate doar pe baza numarului de infractiuni raportate de politia
din fiecare tara si pentru cele 11 tipuri de infractiuni. Acuratetea si comparabilitatea
acestor estimari pot fi puse la indoiala, dar pe viitor ajustarile modelului se pot face
doar daca vor exista informatii suplimentare.
Autorii au procedat la estimarea sumei totale de bani spalati, pentru fiecare
infractiune din fiecare tara. Aceasta nu reprezinta in mod necesar media veniturilor
per infractiune, desi ar fi bine sa se cunoasca daca toate infractiunile sunt inregistrate
si daca suna totala a veniturilor spalate din aceste tipuri de infractiuni este cunoscuta.
Deoarece se cunoaste ca nu toate tipurile de infractiuni sunt inregistrate de catre
politie sau alte autoritati, cea mai buna cale de a calcula o reprezinta estimarea tuturor
veniturilor din infractiuni, pentru toate infractiunile, si apoi impartirea sumei la
numarul total de infractiuni inregistrate.

4. Punctul de plecare al modelului, in acest stadiu, l-a reprezentat estimerea


specifica infractiunii pentru spalarea de bani, obtinuta in anul 1995 in raportul
AUSTRAC pentru Australia.
Cea mai buna estimare a sumei totale spalate pentru fiecare tip de infractiune a
fost impartita la numarul acelor infractiuni inregistrate pe an in Australia pentru a da
156

o suma medie a banilor spalati generati per infractiune inregistrata. Analizele


raportului Australian au furnizat urmatoarele date pe infractiune inregistrata:

50.000 $ per frauda,

100.000 $ per trafic de droguri,

400$ per infractiune de furt,

600$ per infractiune de spargere,

1.400$ per infractiune de talharie,

225$ per infractiune de crima,

2$ per infractiune de violenta si viol.

Trebuie sa se precizeze inca o data ca aceste sume nu sunt per infractiuni reale,
ci doar pe numar de infractiuni raportate. Aceste sume difera de la o tara la alta in
functie de modul de clasificare si raportare a infractiunilor in particular cea mai
dificila estimare este in cazul fraudelor si al traficului de droguri. Aceste estimari, in
mod cert, vor fi diferite fata de a altor state, dar metode similare pot fi utilizate in
majoritatea tarilor pentru a realiza o imagine asupora infractiunilor si a veniturilor
obtinute.
In tabelul urmator autorii au redat costul infractiunilor si o estimare a spalarii
banilor in Australia in anul 1996. Desi aceste date pot parea vechi, totusi ele ne arata,
chiar si la nivelul anului 1996, magnitudinea fenomenului de spalare a banilor si
intareste inca o data necesitatea prevenirii spalarii lor.

157

Crime Category
Homicide
Assaults
Robbery/Extortion
Burglary
Fraud/Deception
Car Theft
Shopstealing
Stealing from the Person
Other Theft
Property Damage
Drug Offences
TOTAL

Best Estimate of Costs**


Max $323 mill
Min $979 mill
$37 mill
$1193 mill
Betw. $3000-3500 mill
$654 mill
Betw. $1020-2460 mill
$545 mill
$659 mill
Min $510 mill
$2000 mill
Betw. $10920-12860 mill

% Proceeds
Low
Low
High
Medium
High
Medium
High
High
Medium
Low
High

% Laundered
Low
Low
Low
Low
Medium
Low
Low
Low
Low
Low
Medium

5. Sumele initiale rezultate din pasul 4 nu tin seama de diferente dintre tari in
ceea ce priveste profitabilitatea infractiunilor.
Doi factori sunt construiti in model: situatia economica generala, masurata
ca PNB pe locuitor, si ipotetica relatie dintre coruptie si profitabilitatea fraudei.
Daca se poate pune o intrebare asupra efectului PNB pe locuitor, este nerezonabil a
crede ca tarile sarace sunt capabile sa genereze profituri infractionale mai mari decat
tarile bogate. Tinand seama de acest lucru, fiecare tara, la pasul 4, a fost clasificata in
functie de PNB pe locuitor.
Pentru a mentine consistenta cu raportul AUSTRAC din 1996, PNB-ul
Australiei a fost desemnat ca unitate etalon, fiind considerat 1.00, iar celelalte au fost
clasificate in functie de acesta. Studiile de inceput au necesitat determinarea naturii
relatiei intre PNB pe locuitor si veniturile din infractiuni desi este probabil ca
aceasta relatie liniara sa nu fie adecvata. Totusi, pentru inceput, o proportionalitate
liniara a fost asumata in model. Aceasta a inseamnat ca veniturile per infractiune, in
orice tara, sa fie presupusa a fi proportionala cu PNB pe locuitor al tarii respective.
Luand in considerare ipoteza ca un grad inalt de coruptie poate conduce la
cresterea sumelor de bani spalati din fraude, chiar si in tari cu un nivel scazut al PNB,
indexul asupra coruptiei al Transparency International (TI), transpus pe o scala
de la 1 (coruptie scazuta) la 5 (grad mare de coruptie), este utilizat, in model, ca
factor de masurare al fraudei, ca si componenta pentru spalarea banilor.
In acest punct al modelului, pasi 1-5 genereaza o estimare, pentru fiecare tara
din model, a sumei de bani generata de infractiuni si supusa spalarii banilor.

158

Urmatorul pas este estimarea proportiei din aceaste sume care sunt spalate in tara de
origine si cele care sunt spalate in alte tari.

6. In model cantitatea de bani spalata in interior a fost calculata utilizandu-se


aceeasi scala de la 1 la 5 scala coruptiei bazata pe indexul Transparency
International (Index TI), asumand astfel cantitatea de bani generata de coruptie
care poate fi spalata imediat in propria economie reducand astfel necesitatea
spalarii la extern.
Formula incorporata in model aloca in mod simplist, pentru fiecare punct de
pe scala coruptiei un procent aditional de 20% din banii generati de infractiuni ca
fiind spalati la nivel local. Aceasta inseamna ca tarile cu un nivel ridicat de coruptie,
cu un scor de 4-5 pe scala, detin un procent de 80-100% de spalare a banilor la nivel
local, in timp ce tarile un un scor minim de 1 au doar un procent de 20-30%. Tarile
care nu au nici un scor pe scala TI li s-a aloca un scor egal cu media regiunii
geografice din care provin. Ipotezele utilizate in pasul 6 trebuie privite pornind de la
un punct teoretic. Logica din spatele deciziei de a spala banii in tara sau exterior nu
poate fi cunoscuta sau cuantificata. Alti indicatori, precum existenta legislatiei in
materie si a agentiei de monitorizare, pot fi adecvati pentru a fi incluse in formula.

7. In final, modelul estimeaza in ce fel partea spalata la extern generata din


fiecare tara este distribuita intre cele peste 200 de tari din intraga lume.
Ipoteza este construita pe baza a patru tendinte:

acele tari cu o atitudine toleranta asupra spalarii banilor (de exemplu,


cele cu un nivel scazut al secretului bancar sau cu guverne necooperante in
domeniul spalarii banilor) vor atrage o parte mai mare de fonduri decat
tarile mai prudente;

nivelul ridicat al coruptiei si/sau conflictele vor impiedica spalatorii de


bani, datorita riscului de a-si pierde fondurile;

acele tari cu un nivel ridicat al PNB/locuitor vor fi preferate de spalatori,


intrucat este mult mai usor sa-si ascunde tranzactiile, si

distantele geografice si diferentele culturale si lingvistice indeparteaza


spalatorii de bani.

159

Rezultatele aplicarii primelor trei tendinte au fost combinate intr-un index de


atractivitate pentu spalarea banilor. In termeni algebrici, formula este:

Atractivitatea pentru spalarea banilor = [PNB/locuitor]*[3*secretul bancar + AG +


SWIFT - 3*conflict coruptie + 15]

unde:
- AG = atitudinea guvernelor;
- PNB este masurat in US$;
- Secretul bancar - determinat pe o scala de la 0 (nu exista lege a secretului
bancar) la 5 (exista in practica o lege);
- Atitudinea guvernului - determinat pe o scala de la 0 (guverne anti spalare de
bani) la 4 (guverne tolerante);
- SWIFT - 0 pentru tari ne-membre si 1 pentru membrii retelei SWIFT;
- Conflictul - pe o scala de la 0 (fara situatii de conflict) la 4 (exista conflicte);
- Coruptia - calculata conform Indexului Transparency International (1-scazut
si 5 coruptie ridicata);
- Constanta 15 - inclusa pentru a se asigura ca toate rezultatele sunt pozitive.

Marimea acestui indice, ca rezultat al aplicarii ipotezelor utilizate in modelul


curent, sunt prezentate in tabelul 3.1. Este important de mentionat ca scorul ridicat al
acestui indice nu reflecta in mod necesar precaritatea sistemuli bancar sau a politicii
guvernului fata de spalarea banilor.
Scorul ridicat al indicelui poate fi obtinut prin existenta unui mediu economic
propice investitorilor, dar si prin cea a unui mediu propice pentru spalarea banilor.
Trebuie de retinut ca aceste valori sunt bazate pe o formula simpla derivata din
informatiile publice accesibile si pe propria intuitie a cercetatorilor in ceea ce priveste
importanta diferitilor factori, clasificarea tarilor fiind destul de logica.

160

Tabel 3.1.

Atractivitatea pentru spalarea banilor (cel mai mare scor cea mai atractiva
pentru spalarea banilor)

Tara

Scor

Luxembourg

686

Statele Unite

634

Elvetia

617

Cayman Islands

600

Austria

497

Olanda

476

Liechtenstein

466

Vatican

449

United Kingdom

439

Singapore

429

Hong Kong

397

Irlanda

356

Bermuda

313

Bahamas, Andorra, Brunei, Norvegia, Islanda, Canada

250-299

Portugalia, Danemerca, Suedia, Monaco, Japonia, Finlanda, Germania, New Zealand,


Australia, Belgia

200-249

Bahrain, Qatar, Italia, Taiwan, United Arab Emirates, Barbados, Malta, Franta, Cipru

150-199

Gibraltar, Azores (Portugalia), Canary Islands, Greenland, Belarus, Spania, Israel

100-149

Cehia, Letonia, St Vincent, Malaysia, Estonia, Oman, Lithuania, N. Mariana Isls, Grecia,
South Korea, Seychelles, Azerbaijan, Anguilla, Aruba (Neth.), Kuwait, Ungaria, Saudi
Arabia, British Virgin Islands, Guam, Brazilia, Panama, Rusia, Costa Rica, Mauritius,
Gabon, Armenia, Thailanda, Macedonia, Grenada

50-99

Polonia, Slovacia, Georgia, St. Kitts-Nevis, Dominica, St. Lucia, Belize, Guadeloupe,
Martinique, Puerto Rico, U.S. Virgin Islands, Argentina, Croatia, Uruguay, Midway
Islanda, Barbuda, Slovenia, Suriname, Botswana, Romania, Chile, Bulgaria, French
Polynesia, New Caledonia, Yugoslavia, Trinidad, Libya, Turkey, Albania, Liban,
Guatemala, Ecuador, Moldova, South Africa, French Guiana

25-49

Falkland Islands, Vanuatu, Venezuela, Ukraine, Cook Islands, Philippines, Turks And
Caicos Islands, Fiji, Marshall Islands, Mexico, Nauru, Algeria, Antigua, Bolivia,
Uzbekistan, Syria, Western Samoa, Morocco, Indonesia, Colombia, Cuba, Bosnia and
Herzegovina, Tunisia, Jordan, Paraguay, Jamaica, San Marino, Mayotte, Palau Islands,
Honduras, Niue, Reunion, Namibia, Somalia, Congo, Tonga, Iraq, Swaziland, Dominican
Republic, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Turkmenistan, El Salvador

10-24

Cameroon, Bhutan, North Korea, Ivory Coast, Fed States Micronesia, Kiribati, Tuvalu,
Papua New Guinea, Zimbabwe, Western Sahara, Iran, Cape Verde, Senegal, Egypt,
Peru, Sri Lanka, Djibouti, Mongolia, Solomon Islands, Zambia, Lesotho, Yemen,
Comoros, Sao Tome, Maldives, Benin, Nicaragua, Pakistan, Guyana, Burkina, Nigeria,
Equatorial Guinea, Mauritania, Gambia, Myanmar, Guinea, China, Ghana, Haiti,
Vietnam, Madagascar, Kenya, Togo, Tadzhikistan, India, Central African Republic,
Sudan, Tanzania, Mali, Laos, Niger, Malawi, Uganda, Guinea Bissau, Nepal, Angola,
Bangladesh, Liberia, Zaire, Kampuchea, Rwanda, Mozambique, Ethiopia, Afghanistan,
Burundi, Sierra Leone, Chad, Antarctica, Europa Island

161

0-9

Pasul final in acest proces este incorporarea distantei dintre tari in formula,
pentru a determina cat din fondurile spalate extern sunt distribuite intre cele 225 de
alte tari. Formula utilizata este:

Proportia de fonduri spalate


dinspre tara x catre tara y

Atractivitate (scor pentru y)


=

(distanta intre tara x si y) 2

Distanta dintre tari a fost estimata utilizand un program informatic denumit


Mapinfo, care identifica latitudinea si longitudinea centrului fiecarei tari si calculand
astfel distanta dintre ele. Utilizarea patratului distantei ca masura de distanta utilizeaza
empiric conventiile de analiza a regiunilor economice prin care interactiunile intre
comunitati reduc proportional patratul distantei dintre ele.
Cercetatorii au concluzionat ca formula de distanta geografica va putea fi,
dupa cercetari suplimentare, inlocuita de un Index of Trading Proximity mai
complex, utilizand o formula ce va include, in plus la informatiile geografice si date
asupra schimburilor financiare si de comert bilaterale, statistici privind schimburile
monetare, miscarile de fonduri cash trans-frontaliere, precum si legaturile etnice si
lingvistive intre tari. In plus, s-a tras concluzia ca ar trebui dezvoltate si implementate
masuri sensitive la coruptie, conflicte si toleranta la spalarea banilor, incluzand si
statistici despre raportarea tranzactiilor suspecte.

Rezultatele Modelului

Cu ajutorul datelor generate de utilizarea ipotezelor descrise s-a obtinut un


total de peste 2,8 trilioane de US$ fonduri spalate la nivel global, ceea ce este in
limitele estimate si raportate de FMI.
Tabelul 3.2 si Figura 3.1 sumarizeaza fluxurile internationale estimate de
spalare a banilor. Trebuie de notam ca, in aceste tabele, fluxurile de bani generate si
spalate in aceiasi regiune pot include transferuri internationale (de exemplu, fluxurile
intre Marea Britanie si Elvetia vor fi incluse in suma interna de 985 miliarde $
generata si spalata in Europa)

162

Estimari ale fluxurilor majore de spalare a banilor in lume (US bilioane


dolari/an)
Tabel 3.2.
Destinatii pentru spalarea banilor
Regiuni

E.
Asia

S.
Asia

S.W. Austral
N.
Asia
asia
Africa

S.
Africa

Europa

S.
America

C.
America

Caraibe

N.
America

Antarctica

Total
spalari

Iesiri

Originea fluxurilor
E. Asia

298

18

329

31

S. Asia

S.W. Asia

17

18

Australasia

N. Africa

S. Africa

15

19

Europa

985

1006

21

S. America

24

31

C. America

18

24

Caribbean

15

20

13

271

22

54

316

681

1403

721
0

N. America
Antarctica
Total
Generari
de fluxuri
Intrari

322

52

18

15

21

1281

47

73

331

686

2850

24

36

16

296

23

54

325

Estimari ale fluxurilor majore de spalare a banilor in lume


Figura 3.1.

($US billion/an)

Sursa: www.johnwalkercrimetrendsanalysis.com.au

163

Modelul produce estimari la nivelul fiecarei tari. Este foarte important de


retinut ca aceste date reprezinta doar un set intermediar de rezultate si cele mai bune
estimari sau un rezultat final al fluxurilor de spalare a banilor in lume. Desi este
necesara o mai multa munca si cercetare la nivel mondial pentru a putea fi considerat
un raspuns adecvat la intrebarile privind cuantificarea globala a spalarii banilor,
modelul prezentat poate fi vazut ca unul fiabil si capabili de a fi rafinat in viitor.
Tabelul 3.3 prezinta topul celor 20 de tari in functie de originea fondurilor
spalate, ca estimari ale modelului. De notat ca cele mai multe sunt tari dezvoltate. In
ceea ce priveste Romania, putem spune cu certitudine ca suma inscrisa in tabel nu
reprezinta in totalitate realitatea, ceea ce nu putem spune in cazul celorlalte tari. Si
aceasta, pentru simplul motiv ca, pentru a putea spune cu certitudine ca exista spalare
de bani trebuie sa existe o finalizare a investigatiilor si o hotarare judecatoreasca care
sa fie definitiva. In cazul Romaniei suma din tabel nu reflecta fluxurile judecate ca
fiind spalare de bani ci doar o statistica privind fluxurile care au fost raportate ca fiind
suspecte de spalare de bani si raportate de entitatile raportoare.

Topul celor 20 de tari dupa originea banilor spalati

Tabel 3.3

Loc Tara de origine Suma ($US mil/an) % din Total


1 United States

1.320.228

46.3%

2 Italia

150.054

5.3%

3 Rusia

147.187

5.2%

4 China

131.360

4.6%

5 Germania

128.266

4.5%

6 Franta

124.748

4.4%

7 Romania

115.585

4.1%

8 Canada

82.374

2.9%

9 United Kingdom 68.740

2.4%

10 Hong Kong

62.856

2.2%

11 Spania

56.287

2.0%

12 Thailand

32.834

1.2%

13 South Korea

21.240

0.7%

14 Mexic

21.119

0.7%

164

15 Austria

20.231

0.7%

16 Polonia

19.714

0.7%

17 Philippines

18.867

0.7%

18 Olanda

18.362

0.6%

19 Japonia

16.975

0.6%

20 Brazilia

16.786

0.76

Total

2.850.470

100.0%

Modelul estimeaza apoi unde se transfera aceste sume pentru a fi spalate,


utilizand ipotezele descrise mai sus. Estimarile pentru primele 20 de fluxuri sunt
descrise in tabelul 3.4, incluzand si fluxurile generate in interiorul tarii respective.

Topul primelor 20 de fluxuri de spalare a banilor


Tabel 3.4.

Nr. Crt.

Tara de origine Tara de destinatie

Suma
($US mil/an)

% din total

United States

United States

528.091

18.5%

United States

Cayman Islands

129.755

4.6%

Rusia

Rusia

118.927

4.2%

Italia

Italia

94.834

3.3%

China

China

94.579

3.3%

Romania

Romania

87.845

3.1%

United States

Canada

63.087

2.2%

United States

Bahamas

61.378

2.2%

Franta

Franta

57.883

2.0%

10

Italia

Vatican City

55.056

1.9%

11

Germania

Germania

47.202

1.7%

12

United States

Bermuda

46.745

1.6%

13

Spania

Spania

28.819

1.0%

14

Thailanda

Thailanda

24.953

0.9%

15

Hong Kong

Hong Kong

23.634

0.8%

16

Canada

Canada

21.747

0.8%

17

United Kingdom

United Kingdom

20.897

0.7%

18

United States

Luxembourg

19.514

0.7%

19

Germania

Luxembourg

18.804

0.7%

20

Hong Kong

Taiwan

18.796

0.7%

Total

Toate tarile

Toate tarile

2.850.470

100.0%

165

In final, a fost posibila agregarea acestor fluxuri in functie de destinatia lor.


Tabelul 3.5 prezinta topul celor 20 de tari destinatare pentru spalarea banilor in
functie de ipotezele prezentate in model.

Top 20 tari destinatare pentru spalarea banilor


Tabel 3.5

Pozitie

Destinatie

Suma
($US mil/an)

%
din Total

United States

538145

18.9%

Cayman Islands

138329

4.9%

Rusia

120493

4.2%

Italia

105688

3.7%

China

94726

3.3%

Romania

89595

3.1%

Canada

85444

3.0%

Vatican City

80596

2.8%

Luxembourg

78468

2.8%

10

Franta

68471

2.4%

11

Bahamas

66398

2.3%

12

Germania

61315

2.2%

13

Elvetia

58993

2.1%

14

Bermuda

52887

1.9%

15

Olanda

49591

1.7%

16

Liechtenstein

48949

1.7%

17

Austria

48376

1.7%

18

Hong Kong

44519

1.6%

19

United Kingdom

44478

1.6%

20

Spania

35461

1.2%

Este interesant de notat inca o data cat de multi bani spalati, utilizand aceste
ipoteze, simulari, se indreapta spre tari dezvoltate in particular Statele Unite si
Europa. Potentialul spalarii de bani de a creste decalajul intre tarile bogate si cele
sarace este o alta concluzie importanta care poate fi testata utilizand modelul
prezentat.

166

Utilizarea analizelor din Mass Media pentru calibrarea modelului


Ca mijloc de evaluare a credibilitatii estimarilor produse de model, s-au
examinat peste o suta de analize, furnizate de serviciile de monitorizare a
infractionalitatii din domeniul media. Originile articolelor si analizelor de presa au
predominat din media de limba engleza printata si electronica, datate intre 27
februarie si 5 mai 1998. De data mai recenta sunt informatiile obtinute la nivel
national pentru Belarus, Canada si Columbia, precum si estimarile pentru spalarea
banilor proveniti din trafic de droguri in USA (sursa EUROPOL).
Pasaje din articolele de presa au fost extrase, cu relatari despre sumele de bani
generate de infractiuni, tarile in care au fost produse si mijloacele prin care banii au
fost spalati. Alte informatii au fost extrase din datele oficiale date de guverne pentru a
exemplifica efortul acestora in combaterea spalarii banilor. In final au fost folosite si
un numar de informatii extrase din analizele regionale care estimau extinderea
infractionalitatii si spalarea banilor. Tabelul 3.6 sumarizeaza principalele probleme
din articole impreuna cu echivalentul lor din model. Avand in vedere ca mai sunt
multe de facut pentru rafinarea datelor si relatiilor contruite in model, rezultatele sunt
deja interesante vis-a-vis de estimarile continute in presa

Table 3.6. Comparatii intre estimarile din relatarile de presa si cele rezultate din
model

Relatari din presa

Rezultatul moelului

"Zona grii din economia Cehiei reprezinta circa 10% din Modelul estimeaza 14.8% din
PNB" (Hospodrsk Noviny, 2 Apr 98)
PNB
"Circa 30 bilioane de dolari anual din traficul de droguri Modelul estimeaza circa 26
dinspre Mexic in USA" (Chicago Tribune, 25 Mar 98)
bilioane dolari spalati in Mexic
anual
"Mai mult de 2 billioane dolari sunt spalati anual in
Polonia" (National Bank of Poland, reported on 15 Apr
98)

Modelul estimeaza circa 3 bilioane


dolari trimisi in Polonia in fiecare
an pentru spalare

"Afacerile murdare, la negru in Rusia pot ajunge la 25%


-50% din economia Rusiei " (TASS 17 Mar 98)
"Estimarile expertilor din ministerele economiei si de
interne din Rusia arata ca intre 50 si 250 bilioane dolari
au fost transferate din Rusia catre banci vestice in ultimii
5 ani" (Interfax News Agency, 23 Apr 99)

Modelul estimeaza banii spalati in


Rusia la 15% din PNB

167

Modelul estimeaza ca anual circa


28 bilioane dolari sunt spalati
anual din Rusia in banci vestice;
circa 140 bilioane in cinci ani

"Elvetia este implicate in spalarea anuala a circa 500


Modelul estimeaza 59 bilioane
bilioane dolari" (Swiss Finance Ministry, reported on 26 dolari incluzand doar prima
Mar 98)
etapa in spalarea banilor
"Economia subterana neagra in Marea Britanie este
Modelul estimeaza un total al
estimata la circa 7-13% din PNB" (Sunday Telegraph, 29 banilor spalati de circa 7.4% din
Mar 98)
PNB
"Spalarea de bani in Belarus este de circa 30% din PNB" Modelul estimeaza 22.2% din
(European Humanities University, 20 Nov 98)
PNB
"Fondurile ilicite generate si spalate in Canada pe an
reprezinta intre 5 si 17 bilioane dolari." (Canadian
Solicitor General, Sep 1998)

Modelul estimeaza 22 bilioane


dolari generati si spalati in Canada
pe an, dar si circa 63 bilioane
dolari proveniti din infractiuni din
USA si spalati in Canada.

"Aproximativ 2.7 bilioane dolari sunt spalati in Columbia Modelul estimeaza ca circa 2.1
in fiecare an" (BBC Monitoring Service, Latin America, bilioane dolari sunt spalati in
25 Nov 98)
fiecare an in Colombia
Modelul estimeaza 34,6 bilioane
"Traficul de droguri genereaza peste 48 bilioane dolari pe
dolari generati si spalati proveniti
an, profituri pe care infractorii incearca sa-i reintroduca
dint traficul ilicit de droguri in
in economie prin spalare (Reuters, 16 April 99)
USA.
"Profiturile ilegale totalizeaza circa 2-5% din PNB la
Modelul estimeaza o suma totala
nivel mondial sau 1-3 trilioane dolari" (Dow Jones News, la nivel mondial de circa 2,85
12 Mar 98)
trilioane dolari

Aceasta colectie de articole de presa si extrase din declaratiile oficiale sunt, in


general, de un real folos si furnizeaza informatii asupra nivelului infractionalitatii si a
veniturilor generate intr-o serie de tari (84 in total), precum si asupra tehnicilor de
realizare a infractiunilor si de spalare de bani. S-au relevat astfel o serie de legaturi
intre grupuri infractionale ce opereaza la nivel trans-frontalier, si asupra sumelor de
bani inplicate in tranzactiile lor financiare. Toate aceste informatii pot fi utilizate
pentru a creste credibilitatea modelului in ceea ce priveste detaliile dar si in intregul
sau.
Concluzii

In cele de mai sus am prezentat un model pentru estimarea fluxurilor de bani


spalati la nivel mondial. In timp ce exista multe probleme privind lipsa sau
necomparabilitatea datelor, totusi apare ca o tehnica rationala pentru utilizarea
cunostintelor expertilor in domeniu si de umplere a acelor goluri. Modelul
concentreaza prin asamblare si estimare informatii care pot fi verificate prin
incrucisare, astfel incat daca suntem, inevitabil, in eroare in unele domenii datorita

168

ipotezelor sau datelor incorecte, exista numeroase oportunitati de a verifica incrucisat


cu alte date din model.
De exemplu, estimarile bazate pe date si ipoteze despre nivelul infractiunilor si
profiturilor logice nu pot fi in conflict cu estimarile bazate pe date financiare si
economice. Deasemenea, un numar de indicatori si rapoarte (ex. spalarea banilor ca
procent din PNB, indicele de atractivitate pentru spalarea banilor) sunt calculati
pentru fiecare tara in cadrul modelului si pot fi evaluati si apreciati de catre experti.
De cate ori exista un conflict, autorii aprecieaza ca este nevoie de o a treia
opinie in sensul cercetarii mai aprofundate pentru aria de conflict. Ariile identificate
pentru cercetari suplimentare includ:

estimarea nivelului infractionalitatii in tari pentru care nu exista statistici, prin


utilizarea datelor demografice si socio-economice care sunt mai accesibile;

estimarea sumelor relative de bani spalati pe infractiune inregistrata, pe tip de


infractiune, in functie de tipul de tara (ex: nivel de dezvoltare, tranzitie,
regiune geografica etc.), si de relatiile dintre aceste sume si indicatorii
nationali precum PNB pe locuitor si tipul si nivelul coruptiei;

cercetarile asupra factorilor determina decizia de a putea spune unde se spala


banii; proportia in care se spala in tara de origine si care sunt cele mai atractive
destinatii.

169

Putem concluziona ca sistemul financiar, in ansamblul lui, este cel mai


vulnerabil la fenomenul spalarii banilor si finantarii terorismului. Investigatiile
realizate in decursul anilor asupra eforturilor pe care sistemul financiar trebuie sa-l
faca pentru a putea prevenii utilizarea lui in scopul spalarii banilor, au scos in evidenta
greutatile de ordin material si uman la care trebuie sa faca fata pentru punerea in
aplicare a unui mecanism viabil care sa fie nu numai usor de controlat, dar si usor de
gestionat. Rezultatele eforturilor internationale, dar si nationale au determinat si vor
determina presiuni asupra managerilor pentru ca acestia sa-si asume responsabilitati
majore in intampinarea riscurilor din activitatile zilnice, inclusiv realizarea
conformitatii in ceea ce priveste fenomenul spalarii banilor si finantarii terorismului.
In ultimii ani costurile cu supravegherea si consolidarea sistemului AML/CFT
au crescut cu circa 58%, dar in ciuda acestei cresteri nu s-a inregistrat o crestere
proportionala si a responsabilitatii factorilor decizionali si a personalului implicat.
Autoritatile de supraveghere trebuie sa se concentreze nu numai asupra
riscurilor inerente si obisnuite care pot aparea in sistemul financiar, ci si asupra
riscului de spalare a banilor, care, desi nu este recunoscut ca fiind un risc operational,
totusi acesta poate conduce, prin implicatiile pe care le are asupra activitatii, la
pierderea increderii in sistemul financiar, rezultand astfel un impact asupra operatiilor
financiare. Supravegherea trebuie sa se concentreze, in domeniul spalarii banilor,
asupra:

rolului managementului in realizarea de politici si proceduri de prevenire a


spalarii banilor;

costului implicat de conformitatea cu prevederile nationale si internationale in


materie;

procedurilor si politicilor de conformitate;

monitorizarii sistemelor si controlul acestora;

realizarii procedurilor de risk-based approach in activitatea de cunoastere a


clientelei;

persoanelor expuse politic;

monitorizarii tranzactiilor;

pregatirii personalului;

atitudinii impotriva reglementarilor;

sanctiunilor aplicate.

170

Cresterea internationalizarii bancilor obliga institutiile sa utilizeze politicile


globale de AML/CFT pentru a se asigura ca gestioneaza riscul AML utilizand o
abordare consistenta si comprehensiva. Adoptarea procedurilor intensive de
cunoastere a clientelei pentru clientii cu grad ridicat de risc trebuie sa devina o
practica comuna. Abordarea pe baza de risc trebuie sa devina mai complexa, astfel
incat, bancile sa fie obligate sa-si revizuiasca portofoliul de clienti si sa
imbunatateasca activitatea de cunostere a clientelei prin obtinerea de informatii
relevante despre clienti.
Cresterea accentului pus pe riscul reputational, ca si asupra schimbarilor
legislative si culturale, inseamna ca tot mai multe banci sa detina proceduri de
identificare si monitorizare a relatiilor cu persoanele expuse politic.
De asemenea bancile trebuie sa investeasca continuu in programele de pregatire
a personalului, astfel incat acesta sa fie constient de necesitatea cunoasterii
fenomenului spalarii banilor, pregatirea realizandu-se pe baza de studii de caz si
exemple practice.

171

Cap. 4

Prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii

terorismului in Romania in contextul noilor realitati mondiale.

4.1.

Mediul economic international

Criza financiara mondiala care a inceput in 2008 si care risca sa incetineasca


perspectivele de dezvoltare a economiilor, urmeaza unei perioada de mai bine de un
an de acute turbulente financiare, si care a determinat acutizarea perioadei ciclice
descendente a economiei mondiale. Ca efect, au urmat o serie de falimente a unor
banci internationale din SUA si Europa, iar conditiile financiare au devenit mult mai
restrictive, fluxurile de capital din tarile dezvoltate au inceput sa se reduca si sume
mari din capitalizarea pietelor s-au evaporat.
Desi criza a inceput in tari cu venituri mari, acestea nu au reusit sa ia masuri
incipiente de stopare a efectelor crizei desi, guvernele si institutiile monetare si
financiare internationale au aruncat pe piata sume imense de moneda, iar in unele tari
guvernele au nationalizat institutiile financiare cu probleme. Actiunile si
instrumentele financiare tranzactionate pe bursele din toata lumea au inceput sa scada
in mod dramatic. Imprumuturile bancare si investitiile directe de capital au scazut si
ele. Cresterea volatilitatii si a pierderilor din investitii au determinat investitorii de
pretutindeni sa-si vanda actiunile si sa-si creasca participatiile in actiuni mai putin
volatile si cu un risc scazut, ca de exemplu in bonuri de tezaur din USA. Urmare a
acestor actiuni, cursurile de schimb ale monedelor s-au depreciat in raport cu dolarul
american.
Eforturile bancilor centrale si guvernelor, de a rezolva criza prin injectii de
capital si diverse masuri ad-hoc, au drept menire de a restabilii increderea atat a
populatiei cat si a investitorilor in sectorul financiar bancar. Indiferent de actiunile
concertate sau individuale, acestea, nu a avut efectul scontat in restabilirea increderii
in sectorul bancar si, cu toate ca imprumuturile bancare si interbancare au continuat sa
scada, piatele actiunilor si bonduri-lor au considerat aceste actiuni ca favorabile.

172

Fara a fi fost luate aceste masuri, perspectivele de crestere, atat pentru tarile
dezvoltate cat si pentru celelalte tari, ar fi fost substantial deteriorate iar posibilitatea
unei recesiuni adanci pe plan global nu ar fi putut fi eliminata.
Desi criza globala a inceput sa se manifeste la sfarsitul anului 2008, cresterea
globala incepuse deja sa se reduca, in Europa si Japonia aceasta resimtindu-se mult
mai acut. Tarile in curs de dezvoltare, pana in septembrie 2008, nu au resimtit aceasta
scadere economica, fapt datorat si investitiilor majore de capital venite din partea unor
investitori din tarile dezvoltate, care, confruntandu-se cu imposibilitatea investirii cu
profituri mari a capitalurilor in tarile de origine sau in alte tari dezvoltate, au
considerat mai mult decat acceptabila marja uriasa de profit pe care o putea si o si
genera o investitie intr-o tara in curs de dezvoltare. Incetinirea cresterii economice in
tarile dezvoltate concomitent cu reducerea fluxurilor de capital si scaderea veniturilor
reale generate de scaderea preturilor, au generat o scadere accentuata a productiei
industriale, a investitiilor si a comertului international, incepand din trimestrul al
patrulea 2008.
Datorita faptului ca tarile cu PIB redus au inceput sa nu mai aiba acces, sau
accesul s-a diminuat, la fluxurile de capital, criza mondiala le va afecta mai ales prin
mecanisme indirecte, incluzand scaderea cresterii mondiale, scaderea preturilor
bunurilor de consum care va conduce la scaderea productiei si deci la o restangere a
fortei de lucru, scaderea intrarilor de capital de la cei care lucreaza in tarile dezvoltate
si nu in ultimul rand la scaderea fluxurilor de capital menite a le ajuta in dezvoltare.

4.2.

Strategia nationala privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a


finantarii terorismului

Dupa 1990 Romania a abandonat sistemul centralizat al economiei si a trecut


la implementarea economiei de piata cu toate aspectele pozitive dar si unele negative
sau potential periculoase, unul din aceste aspecte fiind si posibilitatea ca entitatile
economice sa fie utilizate in scopuri infractionale, datorita naturii economiei libere.
Aceasta posibilitate s-a transformat, din pacate, intr-o certitudine, activitatea
infractionala economica luand o amploare fara precedent, aceasta, datorandu-se si
lipsei reglementarilor legale si a institutiilor specifice economie de piata.

173

Alinierea la comunitatea internationala si la sistemul economic liber, a


presupus si alinierea la cerintele comunitatii internationale privind combaterea
infractionalitatii economice.
Pentru tarile dezvoltate sau in curs de
Spalarea banilor si
finantarea terorismului
sunt probleme globale
prezente, cu conexiuni
intre ele.

Spalarea banilor si
finantarea terorismului
sunt doua fenomene
infractionale diferite.

dezvoltare, aceste activitati compromit stabilitatea,


transparenta si eficienta sistemelor financiare, si,
implicit, securitatea nationala a statelor lumii.

Daca spalarea banilor este procesul prin care


veniturile

obtinute

din

activitati

ilicite

sunt

transformate pentru a le indeparta de originea lor


ilegala, finantarea terorismului reprezinta sprijinul

financiar, sub orice forma, al terorismului sau al celor ce il incurajeaza sau se implica
in el. Atat spalarea banilor, cat si finantarea terorismului adesea privesc tranzactii
similare, majoritatea fiind legate de ascunderea fondurilor. Spalatorii de bani trimit
fondurile ilicite prin canale legale, in scopul ascunderii provenientei infractionale, in
timp ce aceia care finanteaza terorismul transfera fondurile, care pot fi legale sau
ilegale, folosind o cale care sa ascunda sursa cat si scopul utilizarii acestora - acela de
sustinere a terorismului.
Lupta impotriva spalarii banilor reprezinta o parte esentiala a cadrului general
de prevenire si combatere a infractiunilor economico-financiare, pornind de la traficul
de substante psihotrope pana la finantarea terorismului.
Realizand pericolele si consecintele care insoteau extinderea acestui fenomen
de spalare a banilor si in Romania, ca o manifestare a vointei constante de protejare a
statului roman si a economiei nationale impotriva consecintelor negative ale
terorismului, crimei organizate si ale spalarii fondurilor obtinute prin savarsirea de
infractiuni, autoritatile statului au initiat o serie de masuri menite sa duca la
intensificarea si concentrarea eforturilor de combatere si limitare a efectelor negative
ale acestor fenomene.
Astfel, prima incriminare a infractiunilor privind spalarea banilor din
legislatia romana s-a realizat in anul 1999 prin Legea nr.21/1999 pentru prevenirea si
combaterea spalarii banilor, lege prin care s-a infiintat si Oficiul National de Prevenire
si Combatere a Spalarii Banilor. Aceasta lege transpunea in practica romaneasca
prevederile Directivei CE nr.91/308 din 1991. Aceasta directiva a fost modificata si
174

completata prin Directiva nr.97/2001/CE. Pentru indeplinirea cerintelor din aceasta


directiva si pentru alinierea legislatiei romanesti la standardele internationale in
materie (FATF, FMI, Banca Mondiala, etc.) in anul 2002 a fost aprobata o noua lege
care transpunenea in legieslatie aceste prevederi si anume Legea 656/2002.
Urmare atacurilor din 9/11/2001, problema terorismului a devenit una
stringenta la nivel international, iar combaterea acestuia s-a materializat nu numai in
actiuni concrete la nivel international, dar si in prevederi emise de institutiile
internationale cu privire la combaterea acestui fenomen. Pentru alinierea la
prevederile internationale, Legea 656/2002 a fost modificata si completata prin Legea
230/2005, aceasta devenind Legea 656/2002 pentru prevenirea si combaterea spalarii
banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a
finantarii actelor de terorism.
In 2006 a fost emisa si Legea nr.36/01.03.2006 pentru aprobarea Ordonantei
de Urgenta a Guvernului nr.135/2005 privind modificarea Legii nr.656/2002 pentru
prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de
prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, publicata in Monitorul Oficial
nr.200/2006. In trimestrul al doi-lea 2008, Legea 656/2006 a fost modificata prin
OUG nr.53/21.04.2008 prin care se aduc o serie de modificari substantiale in ceea ce
priveste modalitatea de gestionare a clientilor cu risc ridicat, introducerea conceptului
de PEPs (persocane expuse politic), precum si ridicarea plafonului minim de
raportare de la 10.000 EUR (si echivalent) la 15.000 EUR (si echivalent).
Urmare modificarilor, legea reglementeaza aspecte privind combaterea spalarii
banilor si finantarii terorismului in cadrul institutional din Romania, stabilind printre
altele:

Persoanele fizice si juridice care au obligatia de a identifica si de a raporta


Oficiului tranzactiile suspecte de spalare de bani si finantare a actelor de
terorism, precum si atributiile cere revin acestor entitati in aplicarea legii;

Procedurile de identificare a clientilor pe care entitatile raportoare trebuie sa le


indeplineasca precum si tipurile de rapoarte care trebuie transmise Oficiului;
o Rapoarte de tranzactiisuspecte;
o Rapoarte de tranzactii in numerar, lei sau valuta, a caror liminta
minima reprezinta echivalentul in lei a 15.000 EUR;

175

o Rapoarte de transferuri externe pentru sume a caror limita minima este


echivalentul in lei a 15.000 EUR.

Obligatia autoritatilor de supraveghere si cu atributii de control de a verifica


modul de aplicare a prevederilor legii si de a informa Oficiul in cazul
depistarii unor suspiciuni de spalare a banilor, de finantare a actelor de
terorism sau a altor nerespectari ale legii;

Derogari de la prevederile legale cu privire la secretul bancar si cel


profesional;

Prevederi privind masurile asiguratorii, confiscarea bunurilor si aplicarea


procedurilor privind urmarirea penala;

Definirea infractiunilor de spalare a banilor;

Raspunderi si sanctiuni pentru cei implicati in procesul de spalare a banilor,


pentru personalul Oficiului si al entitatilor raportoare.

In ultimii ani s-au adoptat


si alte legi care contin
prevederi pentru
combaterea spalarii
banilor si a finantarii
terorismului.

Astfel Legea nr.39/2003 pentru combaterea


crimei organizate, care reglementeaza un sector
infractional ce se intrepatrunde atat cu terorismul cat
si cu spalarea banilor.
Legea

nr.78/2000

pentru

prevenirea

si

sanctiunilor de coruptie face mentiuni specifice pentru infractiunea de spalare a


banilor, continand si reglementari cu privire la spalarea banilor prin implicarea
fondurilor comunitatii europene.
In ceea ce priveste legislatia secundara in aplicare Legii 656/2002 precum si
alte instrumente normative cu impact asupra activitatii de combatere a spalarii banilor
si a finantarii terorismului acestea sunt enumerate in Anexa nr.2

Ca si concluzie, prezentam in extras o parte a concluziilor emise de Bureau of


International Narcotics and Law Enforcement Affairs cu privire la sistemul de
prevenire si combatere a spalarii banilor si finantarii terorismului in Romania:
Odata cu incheierea procesului de liberalizare a contului de capital in Romania
in anul 2006, riscul de spalare a banilor prin intermediul entitatilor nonbancare va
spori. Romania trebuie sa depuna in continuare eforturi pentru a se asigura ca
institutiile financiare non-bancare sunt supravegheate in mod adecvat si ca acest

176

sector este instruit cu privire la identificarea tranzactiilor suspecte si raportarea


acestora, precum si la responsabilitatile de pastrare a inregistrarilor. Romania ar
trebui sa continue demersul privind imbunatatirea comunicarilor intre entitatile
raportoare si cele de monitorizare, precum si cele intre procurori si FIU. Exista o
foarte stransa legatura intre raportarile financiare si initierea investigatiilor. Mai
multe eforturi trebuie depuse de catre autoritatile de aplicare a legii si vamale din
Romania pentru a recunoaste spalarea banilor. Sunt necesare masuri sporite in ceea
ce priveste aplicarea legii la frontiera precum si masuri de combatere a
contrabandei. Parchetul General ar trebui sa trateze cu prioritate cazurile de spalare
a banilor. Romania ar trebui sa implementeze procedurile existente pentru blocarea,
sechestrarea si confiscarea in timp util a activelor provenite din infractiuni sau cele
legate de activitati teroriste. Romania trebuie sa ia masuri pentru a combate coruptia
din domeniul comertului si guvern.

4.3. Activitatea Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor

Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB)


functioneaza ca organ de specialitate cu personalitate juridica in subordinea
Guvernului, si are, conform art.19 alin (2) din Legea nr.656/2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, ca obiect de activitate ... prevenirea si combaterea spalarii
banilor si a finantarii actelor de terorism, scop In care primeste, analizeaza,
prelucreaza informatii si sesizeaza, in conditiile art.6 alin (1), Parchetul de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie iar in situatia in care se constata finantarea unor
acte de terorism sesizeaza de indata si Serviciul Roman de Informatii cu privire la
operatiunile suspecte de finantare a actelor de terorism.
Oficiul, in activitatea sa,
are obligatia de a
participa la
implementarea tuturor
directivelor UE si a
rezolutiilor organismelor
internationale.
sistemului financiar In scopul

Astfel, la inceputul anului 2007, impreuna cu


Ministerul Justitiei au stabilit masurile necesare a fi
Intreprinse

in

vederea

Directivei

2005/60/EC

notificarii
a

implementarii

Parlamentului

si

Consiliului European privind prevenirea folosirii


spalarii banilor si al finantarii terorismului, precum si

a Directivei 2006/70/ EC privind stabilirea masurilor de implementare a Directivei


2005/60/EC cu privire la definitia persoanei expuse politic si a criteriilor tehnice

177

pentru procedurile de cunoastere simplificata a clientelei, precum si pentru exceptiile


cu privire la activitatile financiare Intreprinse ocazional sau foarte limitate.
Obiectivele majore
urmrite prin derularea
acestui proiect au vizat:

promovarea

unui

cadru

de reglementare a

activitatii de monitorizare a tranzactiilor, adecvat


standardelor

europene,

in

conformitate

cu

cerintele de aderare a Romaniei la U.E. si In acord cu atributiile Oficiului de a


face propuneri de masuri in scopul prevenirii si combaterii spalarii banilor;
-

cresterea contributiei Oficiului la prevenirea si combaterea coruptiei in Romania


in concordanta cu Planul de Actiune pentru implementarea Strategiei Nationale
Anticoruptie si cerintele Raportului Comprehensiv de Monitorizare a Romaniei.
(Raport anual 2007).
In ultimii ani, datorita proliferarii actelor de terorism si a activitatilor de

spalare a banilor din diferite infractiuni, a devenit necesara recunoasterea faptului ca


lupta impotriva crimei organizate trebuie realizata pe un plan global aceasta fiind de o
importanta cruciala iar infractorii trebuie opriti din a legitima rezultatele lor criminale
prin transformarea fondurilor din activitati ilicite In fonduri curate.
Rolul primordial al Oficiului este acela de a depista produsul rezultat din
afacerile ilegale derulate de gruparile crimei organizate, intrucat banii murdari care
circula, practic la vedere, constituie obiectivul care da forta infractorilor aflati foarte
aproape sau chiar in intimitatea structurilor de putere ce le garanteaza si le acopera
activitatile infractionale. Mai mult, in ultimii ani s-a constatat ca proliferarea
infractiunii de frauda lezeaza economia in ansamblul ei, cauzeaza imense pierderi
financiare, slabeste stabilitatea sociala, ameninta structurile democratice, determina
pierderea increderii In sistemul economic, corupe si compromite institutiile
economice si sociale.
Aceasta
In acest sens a devenit de
o importanta covarsitoare
stabilirea indiciilor
temeinice de splare a
banilor sau de finanare a
terorismului.

presupune

analiza

financiara

detaliata a datelor si informatiilor primite de Oficiu. In


cadrul Oficiului se primesc si se analizeaza date si
informatii din care rezulta suspiciuni referitoare la
spalarea banilor si/sau finantarea actelor de terorism.

Atunci, cand din analiza efectuata se constata existenta unor indicii temeinice de
savarsire a infractiunii de spalare a banilor, Oficiul sesizeaza Parchetul de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar cand se constata operatiuni suspecte de finantare
a actelor de terorism, in plus se sesizeaza si Serviciul Roman de Informatii. Sesizarile
178

contin anexate fluxurile financiare ale operatiunilor derulate intre persoanele fizice si
juridice implicate in operatiunile din care au rezultat indicii temeinice de spalare a
banilor si/sau finantare a terorismului. In conformitate cu prevederile legii speciale,
daca in urma analizei rezulta indicii temeinice de savarsire a altor infractiuni, Oficiul
sesizeaza organul competent.
Din analizele financiare efectuate in cursul anului 2007, a rezultat ca, din
totalul sesizarilor inaintate organelor de cercetare penala, principala infractiune
generatoare de bani murdari a fost evaziunea fiscala, care a fost identificata in 66,41%
din cazurile in care au fost relevate indicii temeinice cu privire la savarsirea
infractiunii de spalare a banilor. In alte 5,47% din cazuri infractiunea generatoare de
bani murdari a fost inselaciunea si in 7,81% din cazuri s-au identificat infractiuni la
Legea 31/1990. Din sesizarile transmise Parchetului de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie, care au avut la baza indicii de operatiuni de spalare de
bani/finantare acte de terorism, a rezultat o suma de peste 200 milioane euro.
In categoria alte infractiuni sunt cuprinse: proxenetismul, trafic de persoane,
fals si uz de fals, contrabanda, infractiuni legate de evaziunea fiscala, etc.
Cu privire la cetatenia persoanelor suspecte de a fi savarsit infractiunea de
spalare a banilor si care au fost semnalate PICCJ sau SRI, 58% din cetatenii suspecti
sunt cetateni romani, 30% sunt cetateni asiatici si 9% cetateni din alte state europene.
Cetatenii din America de Nord, Africa si Australia sunt reprezentati in procente mai
mici de 2% si respectiv 0,1%. Analizand sursele de provenienta a sumelor supuse
reciclarii, constatate in analizele financiare finalizate in anul 2007, rezulta ca
domeniile de activitate cele mai vulnerabile sunt comert interior, comert exterior,
servicii si domeniul imobiliar.
Concluziile analizelor efectuate in cadrul Oficiului au permis identificarea
modului general de actiune al infractorilor in vederea spalarii banilor rezultati in urma
savarsirii de infractiuni.
Astfel, fondurile rezultate din savarsirea de infractiuni, sunt incluse in fluxuri
financiare initiate si desfasurate pentru disimularea provenientei lor ilicite, prin
intermediul conturilor unor agenti economici controlati de persoane fizice implicate in
activitatile infractionale respective. In astfel de scheme deseori sunt folosite conturile
unor firme fantoma, create tocmai in scopul realizarii unei tesaturi de operatiuni
fara motivatie economica, fictive, care au menirea de a ingreuna activitatea organelor
de cercetare prin indepartarea fondurilor respective de sursa lor ilicita, precum si
179

pentru marirea sanselor infractorilor de a folosi in siguranta, evitand raspunderea


penala, banii astfel dobanditi. In conformitate cu legislatia in vigoare entitatile
raportoare sunt obligate sa raporteze zilnic la Oficiu tranzactiile cash in si din conturi
mai mari de 15.000 EUR sau echivalent. In graficele de mai jos se exemplifica,
comparativ, numarul de rapoarte de numerar in perioada 1999-2007, atat ca volum
primite la Oficiu cat si in functie de natura juridica a persoanelor raportoare.
Situatie comparativa a numarului de Rapoarte de depuneri/retrageri de numerar > 10.000
Euro, primite de Oficiu, in perioada 1999-2007

nr. rapoarte
90.123
90000
80000

71.571
70000
60000
50000
40000
30000
20000

9.475
10000

8.665

8.237

10.200

11.658

14.944

4.125

perioada

anul 1999

anul 2000

anul 2001

anul 2002

anul 2003

anul 2004

sursa: Raportul anual ONPCSB pe 2007

180

anul 2005

anul 2006

anul 2007

Situatie comparativa a numarului de operatiuni de depunere/retragere in numerar,


efectuate de persoanele fizice si juridice, incluse in Rapoartele de depuneri/retrageri de
numerar > 10.000 Euro, primite de Oficiu in perioada 1999-2007

nr. operatiuni
13000000
12340979

10000000

9697828

7000000
5703070

4000000

1000000

32172

255099

420792

61129
3417

-2000000
persoane fizice
persoane juridice

36264

1850484

935804

631570

388078

248280

61418

923412
506650

50612

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

3417

36264

50612

61129

61418

248280

388078

506650

923412

32172

255099

420792

631570

935804

1850484

5703070

12340979

9697828

persoane fizice

perioada

persoane juridice

sursa: Raportul anual ONPCSB pe 2007

Avand in vedere dezvoltarea continua a economiei nationale in perioada 20002007, precum si a tranzactiilor in numerar, s-a inregistrat o evolutie crescanda a
numarul de tranzactii cash raportate la Oficiu. Totodata s-a inregistrat si o crestere a
tranzactiilor externe, cu diferiti parteneri externi, tranzactii care, in majoritatea lor
sunt efectuate prin fie pe canalele traditionale bancare, fie prin intermediul serviciilor
de transfer rapid de bani
Situatie comparativa a numarului de Rapoarte de transferuri externe > 10.000 Euro,
primite de Oficiu, in perioada 2003-2007

nr. rapoarte

10000

8.981

8.761

8.886
8702

8000

7.301

6000

4000

2000

0
2003

2004

2005
numar rapoarte TE

2006

sursa: Raportul anual ONPCSB pe 2007

181

2007

perioada

Evolutia sumelor incluse in Rapoartele de depuneri/retrageri de numerar > 10.000 Euro,


primite de Oficiu, in perioada 2000-2007

valoare milioane Euro


55.423
60000

50000

41.913

22233
32.517

40000

16.421

24.069
30000

13.279

18.783
16.352

15.770
20000

10.321

12.182

33190
7.836

7.409
10000

9.820

25.492
19.238

5.247
13.748

6.935

8.361

8.516

8.963

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

retrageri

5247

7409

7836

9820

10321

13279

16421

22233

depuneri

6935

8361

8516

8963

13748

19238

25492

33190

depuneri

retrageri

sursa: Raportul anual ONPCSB pe 2007

Situatia comparativa a numarului de transferuri externe efectuate in/din Romania,


conform Rapoartelor de transferuri externe > 10.000 Euro, primite de Oficiu, in perioada
2003-2007
nr. operatiuni

961.820

1000000

900000
758.071
800000
628.270

700000

600000
507.920
473.983

434.859

500000
380.601
400000

298.248
282.222

300000
198.190
200000

100000

0
2003

2004

2005

transferuri in Romania

2006

transferuri din Romania

sursa: Raportul anual ONPCSB pe 2007

182

2007

perioada

Transferuri externe > 10.000 Euro, primite de Oficiu


in perioada 2003-2007

valoare milioane euro

184.532

200000

173.804

180000

160000

89.219

140000

87.292

120000

90.552
100000

80000

47.254

49.447

60000

28.479

95.313

86.512

22.781

40000

15.415
20000

13.064

41.105
24.473

perioada
2003

2004

2005

sume transferate in Romania

2006

2007

sume transferate din Romania

sursa: Raportul anual ONPCSB pe 2007

Cresterea infractionalitatii economice in ultimii ani a determinat si o crestere a


rapoartelor de tranzactii suspecte. Entitatile raportoare, sunt obligate ca, in urma
analizarii tranzactiilor economice ale clientilor lor si daca constata ca exista indicii de
spalare de bani sau alt tip de infractiune predicat care poate genera spalare de bani, sa
raporteze la Oficiu aceste tranzactii in cel mai scurt timp posibil si fara sa avertizeze
clientul in lagatura cu aceasta raportare.

183

Evolutia Rapoartelor de tranzactii suspecte primite de Oficiu,


in perioada 2000-2007
nr. rapoarte

4500

4.061

4000

966

3500

3000

3.196
476

2500

1.884

2.574

478

2000

414
1500

1000

234
500

3095

856

87
147
2000

422

2096

433
239

125

2720

1470

167
617

297

266

2001

2002

2003

entitati raportoare

2004

2005

2006

2007

perioada

institutii de control si supraveghere prudentiala

sursa: Raportul anual ONPCSB pe 2007

In urma analizarii rapoartelor de tranzactii suspecte primite de Oficiu, au rezultat


urmatoarele tipuri de infractiuni generatoare de bani murdari: evaziunea fiscala,
inselaciunea, folosirea de catre fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv
sau reprezentantul legal al societatii, cu rea credinta a bunurilor sau creditului de care se
bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori
pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect, stabilirea cu reacredinta de catre contribuabil a impozitelor, taxelor sau contributiilor, avand ca rezultat
obtinerea, fara drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursari sau restituiri de la bugetul
general consolidat ori compensari datorate bugetului general consolidat bancruta
frauduloasa.

184

Evaziune fiscala

1%
1%

Inselaciune

19%

2%
2%
52%

3%
3%
11%

6%

Folosirea de catre
fondator/administrator/direc
tor/director
executiv/reprezentant legal
al societatii cu rea credinta
a bunurilor sau creditului de
care se bucura societatea
intr-un scop contrar
intereselor acesteia sau in
sursa: Raportul anual ONPCSB pe 2007

Totodata, sub aspectul combaterii finantarii terorismului, Oficiul primeste


cereri de informatii, transmise in conformitate cu Rezolutia Comitetului de Sanctiuni
ONU 1267/1999 si a rezolutiilor ulterioare, inclusiv cea mai recenta Rezolutie a
Consiliului de Securitate al ONU nr. 1617/2005 privind regimul de sanctiuni
impotriva Al-Qaida si a Talibanilor, care au fost procesate cu operativitate.
Situatia comparativa privind numarul cererilor de informatii procesate, in
perioada 2001-2007 (sursa: Roportul Anual ONPCSB 2007)
600
525
500

400

300

202
200
153
140
128

108

100

80

80

73

95
66

70
49

24
0
2007

2006

2005

2004

CI transmise de Oficiu

185

2003
CI primite de Oficiu

2002

2001

Ca si incheiere prezentam in schema de mai jos fluxul informational asa cum


reiese din prevederile Legii 656/2002, flux informational care are drept scop
identificarea si sanctionarea acelora care, savarsind infractiuni, obtin fonduri ilicite,
urmate de incercarea de spalare a acestora prin reintroducerea in circuitul financiar.

Circuitul informatiilor conform Legii nr.656/2002, cu modificarile si


completarile ulterioare
Entiti
raportoare

Autoriti de control i
supraveghere
prudenial

Instituii cu atribuii
de informare

Alte FIU-uri
art. 5 alin. 4
din Lege
nr.656/2002

Organul
competent
art. 6 alin. 8
din Legea
nr.656/2002

ONPCSB

PICCJ
(DIICOT i DNA)

SRI

Instane

Nota:
1.
2.
3.
4.

Feed-back-ul unitatilor de parchet catre Oficiu se realizeaza in temeiul art. 6 alin (6) din legea
speciala;
Feed-back-ul intre Oficiu si entitatile raportoare se realizeaza in temeiul art. 6 alin (7) (doar
informatii generale si tipologii);
Sesizarea de catre Oficiu a SRI se face in temeiul art. 6 alin (1) din legea speciala, doar cu
privire la operatiunile suspecte de finantare a actelor de terorism;
Sesizarea organului competent se face in temeiul art. 6 alin (8) pentru indicii temeinice a altor
infractiuni decat cele de spalare a banilor sau de finantare a actelor de terorism.

186

Concluzii

Dupa cum am descris in capitolelor acestei lucrari, perceptia asupra spalarii


banilor are la baza anumite suspiciuni ale entitatilor raportoare asupra tranzactiilor
realizate de clientii acestora.
Pentru a se concretiza in infractiunea de spalare a banilor, suspiciunile asupra
tranzactiilor trebuie sa aiba la baza sume de bani proveniti din infractiuni predicat.
Pentru a putea vorbii de fenomenul spalarii banilor, la nivel global este unanim
acceptata teoria conform careia banii murdari trebuie sa parcurga trei pasi: plasarea,
stratificarea si integrarea.
Suspiciunea de spalare a banilor reprezinta momentul initial al fenomenului
spalarii banilor si a finantarii terorismului. Suspiciunile se pot transforma in fapte
certe numai daca banii murdari parcurg cele trei etape, in caz contrar nu se poate vorbi
despre spalare de bani in absenta celor trei pasi. Orice suma de bani provenita din
infractiuni, in general cele economico-financiare, trebuie obligatoriu plasata in
sistemul financiar pentru a se disimula originea ilicita. Plasarea este urmata de
stratificare, reprezentand mutarea sumelor initiale, impartita in sume mai mici, catre
alte institutii financiare, de asigurari, de valori mobiliare sau alte societati. Integrarea
acestor sume se realizeaza prin achizitionarea de servicii financiare, active mobile sau
imobile de lux, si doar acum putem vorbii de spalare de bani.
Din pacate, in practica, se inregistreaza o exagerare a conceptului de spalare
de bani, in sensul in care orice retragere de numerar, care provine dintr-o infractiune,
reprezinta spalare de bani. Legislatia romana nu face exceptie, fiind specificata ca
detinerea de bunuri, categorie in care intra si banii ca bun material, provenite din
infractiuni reprezinta spalare de bani.
Spalarea de bani este o continuare necesara activitatilor infractionale dar, mai
mult decat atat, este cruciala, odata ce fondurile au fost curatate de catre infractori,
acestia le pot reinvestii in activitati care vor perpetua ciclul vicios.
Pentru a se putea ferii de acest fenomen, companiile trebuie sa aplice
proceduri esentiale de prevenire a spalarii banilor si a finantarii terorismului si,
deasemenea, trebuie sa puna in practica procedurile privind cunoasterea clientelei,
semnalizand tranzactiile suspecte care nu corespund unui anumit tipar uzual,

187

retragerile masive de numerar si miscarile de fonduri care nu au o justificare sau un


caracter logic.
Desi fenomenul spalarii banilor la nivel global reprezinta un atac asupra
securitatii fiecarui stat, acesta poate reprezenta o si mai mare amenintare daca,
fondurile sunt utilizate in scopul sustinerii activitatilor teroriste. Finantarea
terorismului, la nivel mondial, a devenit un subiect de dezbatere, analiza si programe
nationale si internationale dupa 9/11/2001, devenind strans legata de spalare a banilor.
Desi exista o legatura stransa intre spalarea banilor si finantarea terorismui, in sensul
in care fondurile obtinute din infractiuni si reciclate pot fi utilizate la finantarea
organizatiilor teroriste si a activitatilor acestora, totusi este periculos a se face
confuzia intre spalarea banilor si finantarea terorismului.
Principiile de baza ale spalarii banilor nu se aplica si finantarii terorismului
intrucat, daca in spalarea banilor sunt implicate sume mari de bani, in ultima vreme sa dovedit ca atacurile teroriste pot fi realizate cu sume mici de bani a caror
provenienta poate fi legala. Plasarea unor astfel de sume mici de bani in sistemul
financiar pentru a fi spalate, nu este intotdeauna benefica, cei care finanteaza
terorismul utilizand de cele mai multe ori caile alternative de remitere de fonduri,
precum Hawala, Hundi, comertul cu diamante sau comertul on-line cu actiuni.
Dupa 9/11 lumea a devenit mult mai precauta si mai suspicioasa la diferitele
modalitati de transfer de bani, 9/11 devenind reperul vulnerabilitatii mondiale in fata
organizatiilor teroriste. Desi la nivel mondial s-au luat o serie de masuri restrictive,
organismele internationale, regionale si locale incercand sa impiedice spalarea banilor
si finantarea terorismului, intotdeauna infractorii vor fi cu un pas in fata autoritatilor.
Legislatiile nationale trebuie sa se alinieze la prevederile internationale,
procedurile si politicile interne ale organizatiilor trebuie sa fie implementate in
concordanta cu legislatia nationala si prevederile internationale. Aceste prevederi pot
conduce si la abuzuri, atunci cand personalul organizatiilor fac exces de zel, raportand
acele operatiuni suspecte pe care nu le inteleg, si datorita faptului ca nu-si cunosc
clientii, nu cunosc sau nu inteleg activitatile clientilor sau nu obtin informatii
suficiente pentru intelegerea tranzactiilor.
Globalizarea pietelor si a fluxurilor financiare a devenit mult mai evidenta
odata cu dezvoltarea internetului. Realizarea unei singure piete mondiale inseamna
tranzactii desfasurate in secunde, tranzactii care pot implica fonduri obtinute ilegal si

188

foarte greu de detectat, mai ales ca acestea pot strabate in cateva secunde mai multe
jurisdictii.
Din pacate, globalizarea nu tine seama de un singur lucru sau poate genera o
singura intrebare care nu are un singur raspuns: SUNTEM SAU NU PREGATITI
PENTRU GLOBALIZARE? Se pare ca NU.

189

Bibliografie

Abdullahi Y .SHEHU

Money Laundering: the challenge of global


enforcement
- Paper Presented at a seminar of the Criminology
Society of Hong Kong, on November 9, 2000.

Allen Russell, Alexandra


Croitoru, Cornelia Lefter,
Laura Banu, Constantin
Bolbosanu, Iosif Lukacsi, Gian
Maria Nicastro

Prevenirea si combaterea spalarii banilor si a


finantarii terorismului

Alexander Frhr. v. Hardenberg

Combating Money Laundering,


Terrorist Financing and Corruption
- Combating Money Laundering, Terrorist Financing

Deputy Group Anti-Money Laundering


Officer

- Imprimeria Nationala, 2005

and Corruption Conference, May 2006 Berlin

Anne C. Richard

Fighting Terrorist Financing: Transatlantic


Cooperation and International Institutions
- Center for Transatlantic Relation, Johns Hopkins
University 2005

Barry Johnston
Oana M. Nedelescu
Bashir A. Al-Nakib
Head Compliance Division
Lebanese Canadian Bank, SAL

Buri M. Hamza

The impact of terrorism an financial markets


- IMF, 2005

How to Track and Detect Terrorist Funds


- 3rd Annual European Conference & Exhibition,
Berlin 2006

The Somali Remittance Sector in Canada


- Nathanson Centre for the Study of Organized Crime
and Corruption, 2006

Claudia Emonds

Money Laundering Prevention in Insurance


Business
- Combating Money Laundering, Terrorist Financing
and Corruption Conference, 2006 Berlin

Corrado Conti

Lotta dura contro i paradisi fiscali


- www.attac.it, 2002

Daniel Byman

Deadly Connections: States that Sponsor


Terrorism
- Cambridge University Press 2007

Eduardo Aninat, Daniel Hardy,


and R. Barry Johnston

Combating Money Laundering and the Financing


of Terrorism
- IMF Paper 2002

190

Evan F. Kohlmann

The Role Of Islamic Charities In International


Terrorist Recruitment And Financing
- Danish Institute For International Studies - Working
Paper no 2006

Gercke Marco
Lecturer at the University of Cologne,
Germany

Combating Money Laundering, Terrorist


Financing and Corruption - Cybercrime
- Combating Money Laundering, Terrorist Financing
and Corruption Conference, May 2006 Berlin

Gus Martin

Understanding Terrorism
- SAGE Publications, 2006

Guy Stessens

Money Launderin: A New International Law


Enforcement Model
- Cambridge University Press 2008

Jean-Charles Brisard
JCB Consulting

TERRORISM FINANCING: Roots and trends of


Saudi terrorism financing
- Report prepared for the President of the Security
Council United Nations, 2002

John McDowell
Gary Novis

The Consequences of Money Laundering and


Financial Crime
- State Department, 2001

Joseph Myers

Internation standards and cooperation in the


fight against money laundering
- State Department, 2001

Jos Antonio Monreal

Active AML&CFT Risks


Management in Financial
Institutions
- 3rd Annual European Conference & Exhibition,
Berlin 2006

Joshua Prober

Accounting for Terror: Debunking the Paradigm


of Inexpensive
- The Washington Institute for Near East Policy, 2005

Kim Cragin
Sara A. Daly

The Dynamic Terrorist Threat - An Assessment of


Group Motivations and Capabilities in a
Changing World
- Prepared for the United States Air Force, 2003

Lester M. Joseph

Money Laundering Enforcemenet: Following the


Money
- State Department, 2001

191

Lisa C. Carroll

Alternative remittance systems distinguishing


sub-systems of ethnic money laundering in
INTERPOL member countries on the Asian
continent
- Interpol (December 2002)

Michel Camdessus

Money Laundering: the Importance of


International Countermeasures
- Plenary Meeting of the Financial Action Task Force
on Money Laundering, 1998

Michael Dewald

The German FIU and its fight against money


laundering and the financing of terrorism
- Combating Money Laundering, Terrorist Financing
and Corruption Conference, 15th and 16th May 2006
Berlin (Germany)

Mark Manyin - Coordinator


Richard Cronin, Larry Niksch,
Bruce Vaughn - Foreign Affairs,

Terrorism in Southeast Asia


- Congressional Research Service The Library of
Congress

Defense, and Trade Division

Mark van Thiel


Partner, TvT compliance ltd

Information Technology in the Fight against


Money Laundering, Financing of Terrorism and
Corruption
- Combating Money Laundering, Terrorist Financing
and Corruption Conference, May 2006 Berlin

Maurice R. Greenberg, Chair


Mallory Factor, Vice Chair
William F. Wechsler and Lee S.
Wolosky, Project Co-Directors

Update on the Global Campaign Against


Terrorist Financing - Second Report of an
Independent Task Force on Terrorist Financing
Sponsored by the Council on Foreign Relations, 2004

Informal Funds Transfer Systems: An analysis of


the informal Hawala System

Mohammed El-Qorchi
Samuel Munzele Maimbo
John F. Wilson

- IMF, 2003

Mohammed El-Qorchi

Hawala
- IMF, Finance & Development, 2002

Nicolae Ghinea
Mircea Pascu

Macro-criminalitatea economico-financiara
- Ed: LVS Crepuscul, 2008

Niko Passas

Informal value transfer systems and crime


organizations
- Northeastern University, 1999

Nigel Morris-Cotterill

How not to be a Money Launderer


- Silkscreen Publications, 1998

192

Patrick M. Jost
Harjit Singh Sandhu

The hawala alternative remittance system and its


role in money laundering
- Interpol General Secretariat, 2000

Peter J. Quirk

Money Laundering: Muddying the


Macroeconomy, 1997

Peter Lilley

Dirty Dealing
- Kogan Page 2006

Petrus Van Duyne


Klaus Von Lampe
Nikos Passas

Upperworld and Underworld in cross-border


crime

Phil Williams

Warning Indicators, terrorist finances and


terrorist adaptation

- Wolf Legal Publishers 2002

- Center for Contemporary Conflict, 2005

R. Cheran and Sharryn Aiken

The Impact of International Informal Banking on

Canada: A Case Study of Tamil Transnational


Money Transfer Networks
(Undiyal), Canada/Sri Lanka 2005
Rachel Ehrenfeld

Funding terrorism: sources and methods, 2002

Richard Lowe

Criminal money laundering using hawala


techniques
- HM Customs and Excise Law Enforcement

Rob McCusker

Underground banking: legitimate remittance


network or money laundering system?
- Australian Institute of Criminology, 2005

Robert E. Looney

Following the Terrorist Informal Money Trail:


The Hawala Financial Mechanism, 2002

Samuel Munzele Maimbo

The money exchange dealers of Kabul


- World Bank, 2003

Slagjana Taseva

Money Laundering
- Akademski Pecat, Macedonia 2007

Stanley Morris
John Walker

Modelling Global Money Laundering Flows

Stephen Platt

Criminal Abuse of Offshore


Corporations and Trusts
- Combating Money Laundering, Terrorist Financing

- www.johnwalkercrimetrendsanalysis.com

and Corruption Conference, May 2006 Berlin

193

Steve Mark
NSW Legal Services Commissioner

The impact on the Anti-Money Laundering


Legislation on the Legal Profession and other
Service Industries
- Anti-Money Laundering 2007, International Quality
and Productivity Centre 30 October 2007

Steven L. Peterson

Achieving a Sustained Response to Money


Laundering
- State Department, 2001

Steven Emerson
Jonathan Levin

Terrorism Financing: Origination,


Organization, and Prevention: Saudi Arabia,
Terrorist Financing and the War on Terror
- United States Senate Committee on Governmental
Affairs, 2003

Sven Feddersen

Transaction Monitoring,Clarification and


Workflow
Control in tthe Field of AML
- Combating Money Laundering, Terrorist Financing
and Corruption Conference, May 2006 Berlin

Terence Donovan
International Monetary Fund

Good Governance and Inttegrity in Financial


Services: as an essential foundation for
effective AML/CFT measures
- Combating Money Laundering, Terrorist Financing
and Corruption Conference, May 2006 Berlin

Terence Donovan
International Monetary Fund

Effective Implementation of
AML/CFT Measures
- Combating Money Laundering, Terrorist Financing
and Corruption Conference, May 2006 Berlin

Thomas J. Biersteker
Sue E. Eckert
Victor Comras

Countering the Financing of Terrorism


- Routledge Taylor & Francis Group 2008

Al Qaeda Finances and Funding to Affiliated


Groups
- Strategic Insights is a monthly electronic journal
produced by the Center for Contemporary Conflict at
the Naval Postgraduate School in Monterey,
California

Zachary Abuza

Balik-Terrorism:The Return Of The Abu Sayyaf


2005

Zachary Abuza

Funding Terrorism in Southeast Asia:


The Financial Network of Al Qaeda and Jemaah
Islamiyah

- The National Bureau of Asian Research, 2003

194

William C. Gilmore

Dirty Money
- Council of Europe Publishing 2004

4th European Conference of International Co-operation in the figth against


services specialised in the fight corruption and offshore financial centres:
obstacles and solutions
against corruption
- Limassol (Cyprus), 20-22 October 1999

Asia Pacific Group


Typologies Working Group

Alternative remittence regulation implementation


package, 2003

Basel committe on banking


supervision

General Guide to Account Opening and


Customer Identification
- Bank for International Setlements, 2003

Basel committe on banking


supervision

Compliance and the compliance function in


banks
- Bank for International Setlements, 2005

Basel committe on banking


supervision

Implementation of the compliance principles


- Bank for International Setlements, 2008

Basel committe on banking


supervision

Consolidated KYC Risk Management

Basel committe on banking


supervision

Customer due diligence for banks

- Bank for International Setlements, 2004

- Bank for International Setlements, 2001

Shell banks and booking offices

Basel Committe on banking


supervision

- Bank for International Setlements, 2003

Basel Committe on banking


supervision

- Bank for International Setlements, 2003

Basel committe on banking


supervision

Compliance and the Compliance Function in


Banks

Parallel-owned banking structures

- Bank for International Setlements, 2005

Council of Europe Octopus


Programme

Organised crime in Europe: the threat of


cybercrime - Situation report 2004

Comisia Europeana, Comitetul


de prevenire a spalarii banilor
si a finantarii terorismului

Masuri Intarite de cunoastere a clientelei

European Council

Council directive 91/308/EEC on prevention of


the use of the financial system for the purpose of
money laundering, 1991

- Bruxelles, 2008

195

European Council

Directive 2001/97/EC of the European


Parliament and the Council amending Council
Directive 91/308/EEC on preventing of the use of
the financial system for the purpose of money
laundering, 2001

European Council

Council of Europe Convention on Laundering,


Search, Seizure and Confiscation of the Proceeds
from Crime and on the Financing of Terrorism Warsaw, 2005

European Council

Council of Europe Convention on laundering,


search, seizure and confiscation of the proceeds
from crime and on the financing of terrorism
- Committee of Ministers on 3 May 2005

European Council

Commission Directive 2006/70/EC pentru


implementarea masurilor Directivei 2005/60/EC

European Council

Directiva 60/2005/EC pentru prevenirea


utilizarii sistemului financiar in scopul spalarii
banilor si finantarii terorismului

E Journal USA,
Economic Perspectives

The Global War On Terrorist Finance


- U.S. Department 0f State / Bureau Of International
Information Programs, 2004

FATF

The Forty Recommendations, 2003

FATF

Interpretative notes to the Forty


Recommendations
2004

FATF

Special Recommendations on Terrorist


Financing, 2004

FATF

Interpretative notes to the Nine Special


Recommendations on Terrorist Financing

FATF

Methodology for Assessing Compliance with the


FATF 40 Recommendations and the FATF 9
Special Recommendations, 2004

FATF

New Anti-Money Laundering Standards Released


Berlin, 2003

FATF

Guidance for financial institutions in detecting


terrorist financing, 2002

196

FATF

Laundering the proceeds of


vat carousel fraud, 2007

FATF

Annual review of non-cooperative countries and


territories, 2003

FATF

Trade Based Money Laundering, 2006

FATF

Basic Facts about Money Laundering, 2003

Financial Crimes Enforcement


Network

Guidance on preparing a complete&sufficient


suspicious activity report narrative, 2003

IMF

Approaches to a regulatory framework for


formal and informal remittance systems
- 2005

Hypo Insvestment Bank

Suspicion of Money Laundering


- Intersentia, Vaduz - 2006

Office of the Comptroller of the


Currency

A banker`s guide to avoiding problems, 2002

ONPCSB

Ghidul de tranzactii suspecte, 2004

ONPCSB

Raportul anual 2007

Middle East and North Africa


Financial Action Task Force

Best practices issued by the Middle East and


North Africa Financial Action Task Force
Concerning the HAWALA 2005

Transcrime University of
Trento

EUROSHORE Prtecting the EU financial


system from the exploitation of financial centres
and off-shore facilities by organised crime, 2000

The World Bank and


International Monetary Fund

Reference Guide to Anti-Money Laundering


(AML) and Combating the Financing of
Terrorism (CFT)
- Editia a 2-a

United Nations

United Nations Convention Against Illicit Traffic


in Narcotic Drugs and Psychotropic Substances
Vienna Convention 1988

United Nations

United Nations Convention Against


Transnational Organized Crime - Palermo
Convention 2000

197

Uniunea Europeana

Manual de instruire privind combaterea spalarii


banilor si a finantarii terorismului, 2004

U.S. Department of State

International Narcotics Control Strategy Report,


2002

Watson Institute for


International Studies
Brown University

Targeting Terrorist Finances Project a


comparative assessment of saudi arabia with
other countries of the islamic world - June 2004

Wolfsberg Group

Global Anti-Money-Laundering Guidelines for


Private Banking, 2002

Wolfsberg Group

Global Anti-Money-Laundering Guidelines for


Correspondent Banking, 2002

Wolfsberg Group

Guidance on Risk Based Approach for Managing


Money Laundering Risks

198

Anexa 1.

Organizatii internationale, Membrii si Observatori - Septembrie 2007

Organizatia
ADB
Asian Development Bank
APG
The Asia/Pacific Group on Money Laundering
APEC
Asia Pacific Economic Cooperation
ARF
ASEAN Region Forum
ASEAN
Association of South East Asian Nations
CFATF
Caribbean Financial Action Task Force
Commonwealth, The
Egmont Group, The
ESAAMLG
Eastern and South African Anti Money
Laundering Group
FATF
Financial Action Task Force
EURASIA
Eurasian Group on combating money
laundering and financing of terrorism
GAFISUD
Financial Action Task Force on Money
Laundering in South America

Total Membrii

Observatori

67
36

25

21
26
10
30
53
106
14
34

28

12

199

GIABA
The Inter-Governmental Action Group against
Money Laundering and Terrorist Financing in
West Africa
G8
G20
IMF & World Bank
MENA-FATF
Middle East and North Africa Region
MONEYVAL
OCO
Oceania Customs Organisation
OECD
Organisation for Economic Cooperation snd
Development
OGBS
Offshore Group of Banking Supervisors
PIFS
Pacific Islands Forum Secretariat
SAARC
South Asian Association for Regional
Cooperation
SEACEN
South East Asian Central Banks Research and
Training Centre
WCO
World Customs Organisation
WTO
World Trade Organisation

15
9
20
185
17

12

28

20

23
30
17

18

16

171
151

200

30

Asian Development Bank (ADB)


ADB - Outside the region

ADB - Within the region


1. Afghanistan
2. Armenia
3. Australia
4. Azerbaijan
5. Bangladesh
6. Bhutan
7. Brunei Darussalam
8. Cambodia
9. China, People's Republic of
10. Cook Islands
11. Fiji Islands
12. Georgia
13. Hong Kong, China
14. India
15. Indonesia
16. Japan
17. Kazakhstan
18. Kiribati
19. Korea, Republic of
20. Kyrgyz Republic
21. Lao PDR
22. Malaysia
23. Maldives
24. Marshall Islands
25. Micronesia, Federated States of
26. Mongolia
27. Myanmar
28. Nauru
29. Nepal
30. New Zealand
31. Pakistan
32. Palau
33. Papua New Guinea
34. Philippines
35. Samoa
36. Singapore
37. Solomon Islands
38. Sri Lanka
39. Taipei,China
40. Tajikistan
41. Thailand
42. Timor-Leste
43. Tonga
44. Turkmenistan

1. Austria

2. Belgium
3. Canada
4. Denmark
5. Finland
6. France
7. Germany
8. Ireland
9. Italy
10. Luxembourg
11. Netherlands, The
12. Norway
13. Portugal
14. Spain
15. Sweden
16. Switzerland
17. Turkey
18. United Kingdom
19. United States

201

45. Tuvalu
46. Uzbekistan
47. Vanuatu
48. Viet Nam

The Asia/Pacific Group on Money Laundering - APG


Members

Observers

1. Afghanistan
2. Australia
3. Bangladesh
4. Brunei Darussalam
5. Cambodia
6. Canada
7. Chinese Taipei
8. Cook Islands
9. Fiji Islands
10. Hong Kong, China
11. India
12. Indonesia
13. Japan
14. Republic of Korea (South Korea)
15. Lao People's Democratic Republic
16. Macao, China
17. Malaysia
18. Maldives
19. The Marshall Islands
20. Mongolia
21. Myanmar
22. Nauru
23. Nepal
24. New Zealand
25. Niue
26. Pakistan
27. Palau
28. The Philippines
29. Samoa
30. Singapore
31. Solomon Islands
32. Sri Lanka
33. Thailand
34. Timor Leste
35. Tonga
36. United States of America
37. Vietnam
38. Vanuatu

1. Asia Pacific Economic Cooperation


(APEC) Secretariat
2. Asian Development Bank (ADB)
3. ADB/OECD Anti-Corruption Initiative
for Asia-Pacific
4. Associations of Southeast Asian
Nations (ASEAN) Secretariat
5. CFATF - Carribean Financial Action
Task Force
6. Commonwealth Secretariat (London)
7. Egmont Group of Financial
Intelligence Units
8. FATF - Financial Action Task Force
9. GAFISUD - South American FATFStyle Regional Body
10. International Monetary Fund (IMF)
11. Interpol
12. MENAFATF - Middle East and North
African Financial Action Task Force
13. MONEYVAL - Council of Europe,
Anti-Money Laundering Group
14. Oceania Customs Organisation
(OCO)
15. Offshore Group of Banking
Supervisors (OGBS)
16. Pacific Islands Forum Secretariat
(PIFS)
17. Pacific Financial Technical
Assistance Centre (PFTAC)
18. United Nations Office on Drugs and
Crime (UNODC)
19. World Bank
20. World Customs Organisation (WCO)

202

Asia/Pacific Economic Cooperation (APEC)


1. Australia
2. Brunei Darussalam ember
3. Canada
4. Chile
5. People's Republic of China
6. Hong Kong, China
7. Indonesia
8. Japan
9. Republic of Korea
10. Malaysia
11. Mexico

12. New Zealand


13. Papua New Guinea
14. Peru
15. Philippines, Republic of
16. Russian Federation, The
17. Singapore
18. Chinese Taipei
19. Thailand
20. United States
21. Vietnam

ASEAN Regional Forum (ARF)


1. Australia
2. Bangladesh
3. Brunei Darussalam
4. Cambodia
5. Canada
6. China
7. Democratic Peoples Republic of
Korea
8. European Union
9. India
10. Indonesia
11. Japan
12. Laos
13. Malaysia

14. Mongolia
15. Myanmar
16. New Zealand
17. Pakistan
18. Papua New Guinea
19. Philippines
20. Republic of Korea
21. Russian Federation
22. Singapore
23. Thailand
24. Timor Leste
25. United States
26. Vietnam

Association of South East Asian Nations (ASEAN)


1. Brunei Darussalam
2. Cambodia
3. Indonesia
4. Laos
5. Malaysia

6. Myanmar
7. Philippines
8. Singapore
9. Thailand
10. Vietnam

203

Caribbean Financial Action Task Force - CFATF


1. Antigua & Barbuda
2. Anguilla
3. Aruba
4. The Bahamas
5. Barbados
6. Belize
7. Bermuda
8. The British Virgin Islands
9. The Cayman Islands
10. Costa Rica
11. Dominica
12. Dominican Republic
13. El Salvador
14. Grenada
15. Guatemala

16. Guyana
17. Republic of Haiti
18. Honduras
19. Jamaica
20. Montserrat
21. The Netherlands Antilles
22. Nicaragua
23. Panama
24. St. Kitts & Nevis
25. St. Lucia
26. St. Vincent & The Grenadines
27. Suriname
28. The Turks & Caicos Islands
29. Trinidad & Tobago
30. Venezuela

Commonwealth (The)
1. Antigua and Barbuda
2. Australia
3. The Bahamas
4. Bangladesh
5. Barbados
6. Belize
7. Botswana
8. Brunei Darussalam
9. Cameroon
10. Canada
11. Cyprus
12. Dominica
13. Fiji Islands
14. The Gambia
15. Ghana
16. Grenada
17. Guyana
18. India
19. Jamaica
20. Kenya
21. Kiribati
22. Lesotho
23. Malawi
24. Malaysia
25. Maldives
26. Malta
27. Mauritius

28. Mozambique
29. Namibia
30. Nauru
31. New Zealand
32. Nigeria
33. Pakistan
34. Papua New Guinea
35. St Kitts and Nevis
36. St Lucia
37. St Vincent and the Grenadines
38. Samoa
39. Seychelles
40. Sierra Leone
41. Singapore
42. Solomon Islands
43. South Africa
44. Sri Lanka
45. Swaziland
46. Tonga
47. Trinidad and Tobago
48. Tuvalu
49. Uganda
50. United Kingdom
51. United Republic of Tanzania
52. Vanuatu
53. Zambia

204

Egmont Group, The


1. Albania
2. Andorra
3. Anguilla
4. Antigua and Barbuda
5. Argentina
6. Armenia
7. Aruba
8. Australia
9. Austria
10. Bahamas
11. Bahrain
12. Barbados
13. Belarus
14. Belgium
15. Belize
16. Bermuda
17. Bolivia *suspended from Egmont
18. Bosnia & Herzegovina
19. Brazil
20. British Virgin Islands
21. Bulgaria
22. Canada
23. Cayman Islands
24. Chile
25. Colombia
26. Cook Islands
27. Costa Rica
28. Croatia
29. Cyprus
30. Czech Republic
31. Denmark
32. Dominica
33. Egypt
34. El Salvador
35. Estonia
36. Finland
37. France
38. Georgia
39. Germany
40. Gibraltar
41. Greece
42. Grenada
43. Guatemala
44. Guernsey
45. Honduras
46. Hong Kong

54. Italy
55. Japan
56. Jersey
57. Korea (Republic of)
58. Latvia
59. Lebanon
60. Liechtenstein
61. Lithuania
62. Luxembourg
63. Macedonia
64. Malaysia
65. Malta
66. Marshall Islands
67. Mauritius
68. Mexico
69. Monaco
70. Montenegro
71. Netherlands
72. Netherlands Antilles
73. New Zealand
74. Nigeria
75. Niue
76. Norway
77. Panama
78. Paraguay (UAF)
79. Peru
80. Philippines
81. Poland
82. Portugal
83. Qatar
84. Romania
85. Russia
86. San Marino
87. Serbia
88. Singapore
89. Slovakia
90. Slovenia
91. South Africa
92. Spain
93. St Kitts & Nevis
94. St Vincent & the Grenadines
95. Sweden
96. Switzerland
97. Syria
98. Taiwan
99. Thailand

205

47. Hungary
48. Iceland
49. India
50. Indonesia
51. Ireland
52. Isle of Man
53. Israel

100. Turkey
101. Ukraine
102. United Arab Emirates
103. United Kingdom
104. United States
105. Vanuatu
106. Venezuela

Eastern and South African Anti Money Laundering Group


ESAAMLG
1. Botswana
2. Kenya
3. Lesotho
4. Malawi
5. Mauritius
6. Mozambique
7. Namibia

8. South Africa
9. Swaziland
10. Seychelles
11. Tanzania
12. Uganda
13. Zambia
14. Zimbabwe

Financial Action Task Force (FATF)


FATF Observers

34 Members
1. Argentina
2. Australia
3. Austria
4. Belgium
5. Brazil
6. Canada
7. China
8. Denmark
9. European Commission
10. Finland
11. France
12. Germany
13. Greece
14. Gulf Co-operation Council
15. Hong Kong, China
16. Iceland
17. Ireland
18. Italy

1. India
2. Korea (Republic of)
FATF Style Regional Bodies
1. Eurasian Group (EAG)
2. Eastern and Southern Africa AntiMoney Laundering Group (ESAAMLG)
3. Intergovernmental Action Group
Other International Organisations
1. African Development Bank
2. Asian Development Bank
3. Commonwealth Secretariat
4. Egmont Group of Financial
Intelligence Units
5. European Bank for Reconstruction and

206

19. Japan
20. Luxembourg
21. Mexico
22. Kingdom of the Netherlands
23. New Zealand
24. Norway
25. Portugal
26. Russian Federation
27. Singapore
28. South Africa
29. Spain
30. Sweden
31. Switzerland
32. Turkey
33. United Kingdom
34. United States

Associate Members
1. The Asia/Pacific Group on Money
Laundering (APG)
2. Caribbean Financial Action Task
Force (CFATF)
3. The Council of Europe Select
Committee of Experts on the Evaluation
of Anti-Money Laundering Measures and
the Financing of Terrorism
(MONEYVAL) - formely PC-R-EV
4. The Financial Action Task Force on
Money Laundering in South
America (GAFISUD)
5. Middle East and North Africa
Financial Action Task
Force (MENAFATF)

Development (EBRD)
6. European Central Bank (ECB)
7. Europol
8. Inter-American Development
Bank (IDB)
9. International Association of Insurance
Supervisors (IAIS)
10. International Monetary Fund (IMF)
11. International Organisation of
Securities Commissions (IOSCO)
12. Interpol
13. Organization of American States /
Inter-American Committee Against
Terrorism (OAS/CICTE)
14. Organization of American States /
Inter-American Drug Abuse Control
Commission (OAS/CICAD)
15. Organisation for Economic Cooperation and Development (OECD)
16. Offshore Group of Banking
Supervisors (OGBS)
17. United Nations - Office on Drugs and
Crime (UNODC)
18. Counter-Terrorism Committee of the
Security Council
19. World Bank
20. World Customs Organization against
Money-Laundering in Africa (GIABA)

207

Eurasian group on combating money laundering and financing of


terrorism - EURASIA
Members

Observers

1. Belarus
2. China
3. Kazakhstan
4. Kyrgyzstan
5. Russia
6. Tajikistan
7. Uzbekistan

16 states
1. Afghanistan
2. Armenia
3. Georgia,
4. Germany
5. France
6. India
7. Italy
8. Japan
9. Lithuania
10. Moldova
11. Poland
12. Turkey
13. Turkmenistan
14. Ukraine
15. United Kingdom
16. USA
12 international organizations
1. Collective Security Treaty
Organization (CSTO)
2. Commonwealth of Independent States
(CIS) Executive Committee
3. Council of Europe (MONEYVAL)
4. Eurasian Economic Community
(EurAsEC)
5. European Bank for Reconstruction and
Development (EBRD)
6. Financial Action Task Force (FATF)
7. International Monetary Fund (IMF)
8. Interpol
9. Organization on Security and
Cooperation in Europe (OSCE)
10. Shanghai Cooperation Organization
(SCO),
11. United Nations Office on Drugs and
Crime (UNODC)
12. World Bank

208

Financial Action Task Force on Money Laundering in South


America - GAFISUD
Members:
1. Argentina
2. Bolivia
3. Brazil
4. Chile
5. Colombia
6. Ecuador
7. Paraguay
8. Peru
9. Uruguay
Advisory Members:
1. Organization of American States
(OAS)
2. Inter-American Drug Abuse Control
Commission (CICAD)

Observer Jurisdictions:
1. France
2. Germany
3. Mexico
4. Portugal
5. Spain
6. United States

Observer Organisations:
1. Egmont Group of Financial
Intelligence Units
2. Inter-amercian Development Bank
3. United Nations
4. World Bank

The Inter-Governmental Action Group against Money Laundering


and Terrorist Financing in West Africa - GIABA
Members:

Organizations eligible for observer

1. Republic of Benin
2. Republic Burkina Faso
3. Republic of Cote dIvoire
4. Republic of Cape Verde
5. Republic of The Gambia
6. Republic of Ghana
7. Republic of Guinea
8. Republic of Guinea Bissau
9. Republic of Liberia
10. Republic of Mali
11. Republic of Niger
12. The Federal Republic of Nigeria
13. Republic of Senegal
14. Republic of Sierra Leone
15. Republic of Togo

1. The Central Banks of Signatory


States
2. Regional Securities and Exchange
Commissions
3. The West African Economic Monetary
Union (UEMOA)
4. The West African Development Bank
(BOAD)
5. The French Zone Anti-money
Laundering Liaison Committee
6. The Conseil Regional de lEpargne
Public et des Marchs Financiers
7. The African Development Bank
(ADB)
8. The United Nations Office on Drugs
and Crime (UNODC)
9. The World Bank

209

10. The International Monetary Fund


11. Financial Action Task Force (FATF)
12. INTERPOL
13. World Customs Organization (WCO)
14. The Commonwealth Secretariat
15. The European Union

The Group of Eight - G8

1. Canada
2. French Republic
3. Germany
4. Republic of Italy
5. Japan

6. Russian Federation
7. United Kingdom of Great Britain
and Northern Ireland
8. United States

G20

1. Argentina
2. Australia
3. Brazil
4. Canada
5. China
6. European Union
7. France
8. Germany
9. India
10. Indonesia

11. Italy
12. Japan
13. Korea
14. Mexico
15. Russia
16. Saudi Arabia
17. South Africa
18. Turkey
19. United Kingdom
20. United States

210

International Monetary Fund (IMF) and World Bank (both have the
same member countries)
1. Afghanistan
2. Albania
3. Algeria
4. Angola
5. Antigua and Barbuda
6. Argentina
7. Armenia
8. Australia
9. Austria
10. Azerbaijan
11. Bahamas, The
12. Bahrain
13. Bangladesh
14. Barbados
15. Belarus
16. Belgium
17. Belize
18. Benin
19. Bhutan
20. Bolivia
21. Bosnia and Herzegovina
22. Botswana
23. Brazil
24. Brunei Darussalam
25. Bulgaria
26. Burkina Faso
27. Burundi
28. Cambodia
29. Cameroon
30. Canada
31. Cape Verde
32. Central African Republic
33. Chad
34. Chile
35. China
36. Colombia
37. Comoros
38. Congo, Democratic Republic of
39. Congo, Republic of
40. Costa Rica
41. Cte d'Ivoire
42. Croatia
43. Cyprus
44. Czech Republic
45. Denmark
46. Djibouti

94. Liberia
95. Libyan Arab Jamahiriya
96. Lithuania
97. Luxembourg
98. Macedonia, FYR of
99. Madagascar
100. Malawi
101. Malaysia
102. Maldives
103. Mali
104. Malta
105. Marshall Islands
106. Mauritania
107. Mauritius
108. Mexico
109. Micronesia, Federated States of
110. Moldova
111. Mongolia
112. Montenegro, Republic of
113. Morocco
114. Mozambique, Republic of
115. Myanmar
116. Namibia
117. Nepal
118. Netherlands
119. New Zealand
120. Nicaragua
121. Niger
122. Nigeria
123. Norway
124. Oman
125. Pakistan
126. Palau
127. Panama
128. Papua New Guinea
129. Paraguay
130. Peru
131. Philippines
132. Poland
133. Portugal
134. Qatar
135. Romania
136. Russian Federation
137. Rwanda
138. Samoa
139. San Marino
211

47. Dominica
48. Dominican Republic
49. Ecuador
50. Egypt, Arab Republic of
51. El Salvador
52. Equatorial Guinea
53. Eritrea
54. Estonia
55. Ethiopia
56. Fiji
57. Finland
58. France
59. Gabon
60. Gambia, The
61. Georgia
62. Germany
63. Ghana
64. Greece
65. Grenada
66. Guatemala
67. Guinea
68. Guinea-Bissau
69. Guyana
70. Haiti
71. Honduras
72. Hungary
73. Iceland
74. India
75. Indonesia
76. Iran, Islamic Republic of
77. Iraq
78. Ireland
79. Israel
80. Italy
81. Jamaica
82. Japan
83. Jordan
84. Kazakhstan
85. Kenya
86. Kiribati
87. Korea, Republic of
88. Kuwait
89. Kyrgyz Republic
90. Lao PDR
91. Latvia
92. Lebanon
93. Lesotho

140. So Tom and Prncipe


141. Saudi Arabia
142. Senegal
143. Serbia, Republic of
144. Seychelles
145. Sierra Leone
146. Singapore
147. Slovak Republic
148. Slovenia
149. Solomon Islands
150. Somalia
151. South Africa
152. Spain
153. Sri Lanka
154. St. Kitts and Nevis
155. St. Lucia
156. St. Vincent and the Grenadines
157. Sudan
158. Suriname
159. Swaziland
160. Sweden
161. Switzerland
162. Syrian Arab Republic
163. Tajikistan
164. Tanzania
165. Thailand
166. Timor-Leste
167. Togo
168. Tonga
169. Trinidad and Tobago
170. Tunisia
171. Turkey
172. Turkmenistan
173. Uganda
174. Ukraine
175. United Arab Emirates
176. United Kingdom
177. United States
178. Uruguay
179. Uzbekistan
180. Vanuatu
181. Venezuela
182. Vietnam
183. Yemen, Republic of
184. Zambia
185. Zimbabwe

212

Middle East and North Africa Region - MENA-FATF


Members

Observers

1. Jordan
2. United Arab Emirates
3. Bahrain
4. Algeria
5. Tunisia
6. Saudi Arabia
7. Sudan
8. Syria
9. Republic of Iraq
10. Oman
11. Qatar
12. Kuwait
13. Lebanon
14. Egypt
15. Morocco
16. The Islamic Republic of Mauritania
17. Yemen

1. The Republic of France


2. The United Kingdom of Great Britain
and Northern Ireland
3. The United States of America
4. The International Monetary Fund
5. The World Bank
6. The Co-operation Council for the
Arab States of the Gulf (GCC)
7. The Financial Action Task Force.
8. The United Nations Office on Drugs
and Crime (UNODC).
9. The Egmont Group of Financial
Intelligence Units (Egmont Group).
10. Palestine
11. The Kingdom of Spain
12. The Asia/Pacific Group on Money
Laundering ( APG )

MONEYVAL

Members

Observers

1. Albania
2. Andorra
3. Armenia,
4. Azerbaijan
5. Bosnia si Herzegovina
6. Bulgaria
7. Croatia
8. Cipru
9. Republica Ceha
10. Estonia
11. Georgia
12. Hungary
13. Letonia
14. Liechtenstein
15. Lituania
16. Malta
17. Moldova
18. Monaco
19. Montenegro

Active Observers
1. Israel (active observer status as of
January 2006)
Regular Observers
Canada
1. Holy See
2. Japan
3. Mexico
4. United States of America
5. Members of the FATF other than
those referred to as members
6. Secretariat of the Financial Action
Task Force on Money Laundering
(FATF)
7. Commission of the European
8. Communities and the Secretariat
General of the Council of the European
213

20. Polonia
21. Romania
22. Federatia Rusa
23. San Marino
24. Serbia
25. Republica Slovaca
26. Slovenia
27. Fosta Republica Yugoslava a
Macedoniei
28. Ucraina

Union
9. ICPO-Interpol
10. Commonwealth Secretariat
11. International Monetary Fund (IMF)
12. United Nations Drug Control
Programme (UNDCP)
13. United Nations Counter-Terrorism
Committee (CTC)
14. United Nations Crime Prevention
and Criminal Justice Division
15. World Bank
16. European Bank of Reconstruction
and Development (EBRD)
17. Offshore Group of Banking
Supervisors (OGBS)
18. Egmont Group
19. Eurasian Group on Combating
Money Laundering and Terrorist
Financing (EAG)

Oceania Customs Organisation (OCO)

1. American Samoa
2. Australia
3. Cook Islands
4. Fiji Islands
5. French Polynesia
6. Guam
7. Kiribati
8. Marshall Islands
9. Micronesia (FSM)
10. Nauru
11. New Caledonia (Nouvelle Caledonie)
12. New Zealand

13. Niue
14. Norfolk Island
15. Northern Mariana Islands (CNMI)
16. Palau
17. Papua New Guinea
18. Samoa
19. Solomon Islands
20. Tonga
21. Tuvalu
22. Vanuatu
23. Wallis & Futuna

214

Organisation for Economic Cooperation and Development (OECD)

1. Australia
2. Austria
3. Belgium
4. Canada
5. Czech Republic
6. Denmark
7. Finland
8. France
9. Germany
10. Greece
11. Hungary
12. Iceland
13. Ireland
14. Italy
15. Japan

16. Korea
17. Luxembourg
18. Mexico
19. Netherlands
20. New Zealand
21. Norway
22. Poland
23. Portugal
24. Slovak Republic
25. Spain
26. Sweden
27. Switzerland
28. Turkey
29. United Kingdom
30. United States

Offshore Group of Banking Supervisors (OGBS)


Members

OGBS Observers

1. Aruba
2. Bahamas
3. Bahrain
4. Barbados
5. Bermuda
6. Cayman Islands
7. Gibraltar
8. Guernsey
9. Hong Kong,China
10. Isle of Man
11. Jersey
12. Labuan (Malaysia)
13. Macau, China
14. Mauritius
15. Netherland Antilles
16. Panama
17. Vanuatu

1. British Virgin Islands


2. Eastern Caribbean Central Bank
3. Samoa

215

Pacific Islands Forum Secretariat (PIFS)


PIFS Observers

18 Members
1. Australia
2. Cook Islands
3. Federated States of Micronesia
4. Fiji
5. French Polynesia
6. Kiribati
7. Nauru
8. New Caledonia
9. New Zealand
10. Niue
11. Palau
12. Papua New Guinea
13. Marshall Islands
14. Samoa
15. Solomon Islands
16. Tonga
17. Tuvalu
18. Vanuatu

1. Tokelau
2. Wallis and Fortuna
3. The Commonwealth
4. Asian Development Bank

South Asian Association for Regional Cooperation (SAARC)


SAARC Observers 6 Observers

Members
1. Afghanistan
2. Bangladesh
3. Bhutan
4. India
5. Maldives
6. Nepal
7. Pakistan
8. Sri Lanka

1. China
2. European Union
3. Islamic Republic of Iran
4. Japan
5. Korea, Republic of
6. United States of America

216

South East Asian Central Banks Research and Training Centre


(SEACEN)
Members

Observers

1. Brunei Darussalam
2. Cambodia
3. Fiji
4. Indonesia
5. Korea, Republic of
6. Malaysia
7. Mongolia
8. Myanmar
9. Nepal
10. Papua New Guinea
11. Philippines
12. Singapore
13. Sri Lanka
14. Chinese Taipei
15. Thailand
16. Vietnam

1. Lao
2. Tonga

World Customs Organisation (WCO)


1. Afghanistan
2. Albania
3. Algeria
4. Andorra
5. Angola
6. Argentina
7. Armenia
8. Australia
9. Austria
10. Azerbaijan
11. Bahamas
12. Bahrain
13. Bangladesh
14. Barbados
15. Belarus
16. Belgium
17. Benin
18. Bermuda
19. Bhutan
20. Bolivia
21. Botswana

87. Lebanon
88. Lesotho
89. Liberia
90. Libyan Arab Jamahiriya
91. Lithuania
92. Luxembourg
93. Macau, China
94. Madagascar
95. Malawi
96. Malaysia
97. Maldives
98. Mali
99. Malta
100. Mauritania
101. Mauritius
102. Mexico
103. Moldova
104. Mongolia
105. Montenegro
106. Morocco
107. Mozambique

217

22. Brazil
23. Brunei Darussalam
24. Bulgaria
25. Burkina Faso
26. Burundi
27. Cambodia
28. Cameroon
29. Canada
30. Cape Verde
31. Central African Republic
32. Chad
33. Chile
34. China
35. Colombia
36. Comoros
37. Congo (Republic of the)
38. Costa Rica
39. Cte dIvoire
40. Croatia
41. Cuba
42. Cyprus
43. Czech Republic
44. Democratic Republic of the Congo
45. Denmark
46. Dominican Republic
47. Ecuador
48. Egypt
49. El Salvador
50. Eritrea
51. Estonia
52. Ethiopia
53. Fiji
54. Finland
55. France
56. Gabon
57. Gambia
58. Georgia
59. Germany
60. Ghana
61. Greece
62. Guatemala
63. Guinea
64. Guyana
65. Haiti
66. Honduras
67. Hong Kong, China
68. Hungary
69. Iceland
70. India
71. Indonesia

108. Myanmar
109. Namibia
110. Nepal
111. Netherlands
112. Netherlands Antilles
113. New Zealand
114. Nicaragua
115. Niger
116. Nigeria
117. Norway
118. Oman
119. Pakistan
120. Panama
121. Papua New Guinea
122. Paraguay
123. Peru
124. Philippines
125. Poland
126. Portugal
127. Qatar
128. Romania
129. Russian Federation
130. Rwanda
131. Saint Lucia
132. Samoa
133. Saudi Arabia
134. Senegal
135. Serbia
136. Seychelles
137. Sierra Leone
138. Singapore
139. Slovakia
140. Slovenia
141. South Africa
142. Spain
143. Sri Lanka
144. Sudan
145. Swaziland
146. Sweden
147. Switzerland
148. Syrian Arab Republic
149. Tajikistan
150. Tanzania
151. Thailand
152. The Former Yugoslav Republic of
Macedonia
153. Timor-Leste
154. Togo
155. Tonga
156. Trinidad and Tobago

218

72. Iran (Islamic Republic of)


73. Iraq
74. Ireland
75. Israel
76. Italy
77. Jamaica
78. Japan
79. Jordan
80. Kazakhstan
81. Kenya
82. Korea (Republic of)
83. Kuwait
84. Kyrgyzstan
85. Lao PDR
86. Latvia

157. Tunisia
158. Turkey
159. Turkmenistan
160. Uganda
161. Ukraine
162. United Arab Emirates
163. United Kingdom
164. United States
165. Uruguay
166. Uzbekistan
167. Venezuela
168. Vietnam
169. Yemen
170. Zambia
171. Zimbabwe

World Trade Organisation (WTO)


WTO Members
1. Albania
2. Angola
3. Antigua and Barbuda
4. Argentina
5. Armenia
6. Australia
7. Austria
8. Bahrain, Kingdom of
9. Bangladesh
10. Barbados
11. Belgium
12. Belize
13. Benin
14. Bolivia
15. Botswana
16. Brazil
17. Brunei Darussalam
18. Bulgaria
19. Burkina Faso
20. Burundi
21. Cambodia
22. Cameroon
23. Canada
24. Central African Republic
25. Chad
26. Chile
27. China

77. Kyrgyz Republic


78. Latvia
79. Lesotho
80. Liechtenstein
81. Lithuania
82. Luxembourg
83. Macao, China
84. Madagascar
85. Malawi
86. Malaysia
87. Maldives
88. Mali
89. Malta
90. Mauritania
91. Mauritius
92. Mexico
93. Moldova
94. Mongolia
95. Morocco
96. Mozambique
97. Myanmar
98. Namibia
99. Nepal
100. Netherlands for the Kingdom in
Europe and for the Netherland
Antilles
101. New Zealand
219

28. Colombia
29. Congo
30. Costa Rica
31. Cte d'Ivoire
32. Croatia
33. Cuba
34. Cyprus
35. Czech Republic
36. Democratic Republic of the Congo
37. Denmark
38. Djibouti
39. Dominica
40. Dominican Republic
41. Ecuador
42. Egypt
43. El Salvador
44. Estonia
45. European Communities
46. Fiji
47. Finland
48. Former Yugoslav Republic of
Macedonia (FYROM)
49. France
50. Gabon
51. The Gambia
52. Georgia
53. Germany
54. Ghana
55. Greece
56. Grenada
57. Guatemala
58. Guinea
59. Guinea Bissau
60. Guyana
61. Haiti
62. Honduras
63. Hong Kong, China
64. Hungary
65. Iceland
66. India
67. Indonesia
68. Ireland
69. Israel
70. Italy
71. Jamaica
72. Japan
73. Jordan
74. Kenya
75. Korea, Republic of
76. Kuwait

102. Nicaragua
103. Niger
104. Nigeria
105. Norway
106. Oman
107. Pakistan
108. Panama
109. Papua New Guinea
110. Paraguay
111. Peru
112. Philippines
113. Poland
114. Portugal
115. Qatar
116. Romania
117. Rwanda
118. Saint Kitts and Nevis
119. Saint Lucia
120. Saint Vincent & the Grenadines
121. Saudi Arabia
122. Senegal
123. Sierra Leone
124. Singapore
125. Slovak Republic
126. Slovenia
127. Solomon Islands
128. South Africa
129. Spain
130. Sri Lanka
131. Suriname
132. Swaziland
133. Sweden
134. Switzerland
135. Chinese Taipei
136. Tanzania
137. Thailand
138. Togo
139. Tonga
140. Trinidad and Tobago
141. Tunisia
142. Turkey
143. Uganda
144. United Arab Emirates
145. United Kingdom
146. United States
147. Uruguay
148. Venezuela
149. Vietnam
150. Zambia
151. Zimbabwe

220

WTO Observers
1. Afghanistan
2. Algeria
3. Andorra
4. Azerbaijan
5. Bahamas
6. Belarus
7. Bhutan
8. Bosnia and Herzegovina
9. Cape Verde
10. Equatorial Guinea
11. Ethiopia
12. Holy See (Vatican)
13. Iran
14. Iraq
15. Kazakhstan

16. Lao PDR


17. Lebanese Republic
18. Libya
19. Montenegro
20. Russian Federation
21. Samoa
22. Sao Tome and Principe
23. Serbia
24. Seychelles
25. Sudan
26. Tajikistan
27. Ukraine
28. Uzbekistan
29. Vanuatu
30. Yemen

221

Anexa 2
Legislatia secundara in aplicare Legii 656/2002

Hotararea Guvernului nr. 531/19.04.2006 pentru aprobarea Regulamentului de


organizare si functionare a Oficiului National de Prevenire si Combatere a
Spalarii Banilor, Publicata in: Monitorul Oficial Nr. 392 din 8 mai 2006.

Decizia Plenului Oficiului nr. 276/16.06.2005 privind forma si continutul


Raportului de tranzactii suspecte, Raportului privind operatiunile cu sume in
numerar, in lei sau in valuta, a caror limita minima reprezinta echivalentul in
lei a 10.000 EUR, indiferent daca tranzactia se realizeaza prin una sau mai
multe operatiuni legate intre ele, si ale Raportului pentru transferurile externe
in si din conturi, pentru sume a caror limita minima este echivalentul in lei a
10.000 EUR, publicata in Monitorul Oficial nr. 558 din 29 iunie 2005.

Normele Bancii Nationale a Romaniei nr.3/2000 privind standardele de


cunoastere a clientelei;

Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.139/2003 pentru aprobaea


instructiunilor pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor prin Trezoreria
statului;

Regulamentul CNVM nr.11/2005 privind prevenirea si combaterea spalarii


banilor si a finantarii terorismului prin intermediul pietei de capital.

Alte instrumente normative cu impact asupra activitatii de combatere a


spalarii banilor si a finantarii terorismului

o Legea 535/2004- privind prevenirea si combaterea terorismului, publicata in


Monitorul Oficial nr. 1161/08.12.2004;
o Legea 206/2005 - privind punerea in aplicare a unor sanctiuni internationale,
publicata in Monitorul Oficial nr. 601/12.07.2005;
o Legea 206/2005 - privind punerea in aplicare a unor sanctiuni internationale,
publicata in Monitorul Oficial nr. 601/12.07.2005;

222

o H.G 1272 din 18.10.2005 - pentru aprobarea listei persoanelor fizice si


juridice suspecte de savarsirea sau finantarea actelor de terorism, publicata in
Monitorul Oficial nr. 973/02.11.2005;
o Decizia Nr. 496 din 1 martie 2006 - pentru aprobarea Normelor privind
prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism,
standardele de cunoastere a clientelei si control intern pentru entitatile
raportoare care nu sunt supuse supravegherii prudentiale a unor autoritati,
publicata in Monitorul Oficial Nr. 623 din 19 iulie 2006;
o Legea Nr.36 din 11 iulie 2006 - pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr.135/2005 privind modificarea Legii nr.656/2002 pentru
prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor
masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism;
o Legea Nr. 27 din 16 ianuarie 2002 - pentru ratificarea Conventiei penale
privind coruptia, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999;
o Legea Nr. 263 din 15 mai 2002 - pentru ratificarea Conventiei EURpene
privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor
infractiunii, incheiata la Strasbourg la 8 noiembrie 1990;
o Legea Nr.543 din 1 octombrie 2002 - privind gratierea unor pedepse si
inlaturarea unor masuri si sanctiuni;
o Legea Nr.656 din 7 decembrie 2002 - pentru prevenirea si sanctionarea
spalarii banilor;
o Legea Nr.39 din 21 ianuarie 2003 - privind prevenirea si combaterea
criminalitatii organizate;
o Legea Nr.161 din 19 aprilie 2003 - privind unele masuri pentru asigurarea
transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in
mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei;
o Legea Nr.281din 24 iunie 2003 - privind modificarea si completarea Codului
de procedura penala si a unor legi speciale;
o Legea Nr.302din 28 iunie 2004 - privind cooperarea judiciara internationala
in materie penala.

223