Sunteți pe pagina 1din 8

Conflictul

Conflictul poate fi definit ca o situaie de competiie n care prile sunt contiente de potenialele
incompatibiliti viitoare, n care fiecare parte dorete s ocupe o poziie care este incompatibil cu
dorinele celorlali (Boulding).
Prin urmare, pentru ca o anumit situaie s poat fi numit conflictual, avem nevoie de dou pri
contiente de poziiile lor, cu dorine incompatibile care s intre n anumite schimburi (fizice,
virtuale, sentimentale, etc). Competiia poate fi definit ntr-un sens larg i este acceptat ca fiind o
incompatibilitate mutual ntre poziiile poteniale ale unor uniti comportamentale. Despre dou
poziii se poate spune c sunt incompatibile mutual dac fiecare exclude pe cealalt i dac
realizarea uneia face imposibil realizarea celeilalte.
Intensitatea competiiei depinde de probabilitatea fiecrei uniti comportamentale de a se muta n
aria incompatibil. Ceea ce merit subliniat e c toate conflictele implic competiie, dar
competiiile pot exista i fr conflict.
Un alt punct de vedere consider\ conflictul ca pe o situa]ie de opozi]ie `ntre dou\ (sau mai
multe) entit\]i, de regul\ pentru ob]inerea unei aceleia[i resurse (natural\, strategic\, informatic\...).
~n acest caz se vorbe[te de un conflict de nevoi. Este important\ distinc]ia `ntre no]iunile de conflict,
agresivitate [i violen]\, no]iuni adesea confundate `n rela]iile de criz\ [i de conflict.
Cu toate acestea este posibil s\ nu fii de acord cu ni[te idei, f\r\ a fi neap\rat `n conflict. Acesta
poate surveni, de regul\, atunci c=nd una dintre p\r]i `ncearc\ s\-[i afirme pozi]iile f\r\ s\ ]in\ cont
de pozi]iile celeilalte p\r]i. ~n sens strict, un conflict este un contencios asupra unui sau mai multor
opinii de drept, iar `n sens strict profund sau autentic al termenului confruntarea dintre dou\ sau mai
multe voin]e individuale sau colective care manifest\ unele fa]\ de altele o voin]\ de agresiune din
cauza unui drept ce se cere reg\sit sau p\strat. Aceste voin]e `ncearc\ s\ `nfr=ng\ rezisten]a
opozan]ilor, eventual prin recurgerea la violen]\. Acest concept nu ]ine, evoident, cont de sensul
figurat, sau metaforic al termenului, de ex. cel de conflict de datorii, orar, sau de interese,
etc. Nu ]ine, deasemeni, cont de rivalit\]i, competi]ii, dezacorduri [i antagonisme care nu duc la
ciocniri. DEX: ....ne`n]elegere, ciocnire (`ntre dou\ sau mai multe persoane, grupuri, etc.);
dezacord, antagonism, ceart\, discu]ie violent\, diferend.
Categorii de conflicte
Dinamice
Conflictul dinamic introduce n discuie dinamica social. Aceasta are ca i caracteristic principal
instabilitatea rezultat din schimbrile neprevzute. Din acest motiv preziceri certe n sistemele
sociale sunt greu de realizat chiar dac n principiu se poate prezice cu exactitate starea sistemului
n viitor.
Statice
Elementele conflictului
Prile
Partea este o unitate de comportare, o mulime sau organizaie care este capabil s-i asume
un numr de poziii diferite n timp i ntr-o anumit limit.
Spaiul de comportare
Spaiul de comportare reprezint poziia pe care o poate avea o unitate de comportare i este definit
prin coordonate variabile; acestea trebuie s fie continue i msurabile. Exist oscilaii ale acestor
coordonate care sunt teoretic infinite; n practic micrile sunt limitate deoarece setul
potenialelor micri sunt limitate de existena legilor. (Boulding)
Limita posibilitilor de micare a unei anumite uniti comportamentale definete limitrile
poziiilor pe care le poate ocupa n timp o parte, impuse prin restricii variate: fizice, psihologice,
legale, financiare. Un comportament normal al unei uniti comportamentale este acela n care
unitile urmresc cele mai bune poziii precum i o limit comportamental ct mai mare.
Etapele conflictului
Dezacordul. Dezacordul este nenelegerea care apare ca urmare a diferenelor asupra unor valori
sintetizate n cultur precum i ca urmare a lipsei de informaii corecte asupra partenerilor de
interaciune, dar i din interese economice, politice, sociale diferite ale celor care intr n contact.
1

Confruntarea
Confruntarea apare pe fondul unei ideologii care motiveaz actorii din confruntare n a susine o
anumit idee contrar cu a celorlali.
Caracteristica principal acestei etape este tensiunea crescut a interaciunilor. Efectul degenerrii
opiniilor contrare permite apariia violenei ca mijloc de rezolvare a diferendelor. Sociologii insist
pe aceast etap deoarece n acest moment apare nevoia unei soluii raionale. Modul de gestionare
a acestei etape i pune amprenta n evoluia interaciunii. Escaladarea conflictului sau rezolvarea
conflictului, se hotrte n aceast etap.
Escaladarea
n acest moment tensiunea dintre prile care se confrunt este maxim. Posibilitatea apariiei
conflictului violent este mare. Un motiv principal al escaladrii conflictului este agresivitatea
argumentelor, indivizii tind s-i suspende discursul i aciunea raional nlocuindu-le cu aciuni
iraionale chiar violente.
De-escaladarea i rezolvare
De-escaladarea conflictului i rezolvarea conflictului sunt dou etape convergente, ambele au ca
scop obinerea unei situaii de calm i cooperare intermediate de soluiile raionale imaginate.
Abordare sociopsihologic\
Conflictul reprezint o opoziie ntre indivizi care poate mbraca forma unei lupte ntre indivizi,
grupuri de indivizi, clase sociale, etc. i are ca efect disfuncii n interaciunea social.
Exemple de conflicte
1. conflict intrapersonal
2. conflict interpersonal
3. conflict de intragrup
4. conflict intergrup
Conflict intrapersonal
Conflictul pe care o persoan\ `l `ncearc\ la nivel interior, intim, [i care poate s\-i permit\ accesul la
o schimbare important\ pentru persoana `n cauz\. Conflictul poate `ns\, genera [i st\ri de
dezechilibru psihic ce pot conduce la acte auto sau heteroagresive, dac\ cel `n cauz\ va considera c\
nu dispune de alte alternative. Conflictele interne pot fi reprezentate de dorin]e contradictorii,
ambivalen]a sentimentelor, etc. Fa]\ de agresiunea rep[rezentat\ de conflictul intern, psihicul uman
elaboreaz\ (conf. teoriei psihanalitice) mecanisme de ap\rare. Atunci c=nd o idee, un g=nd, ne este
insuportabil, putem elebora o ap\rare, de ex., reful=nd-o(ul), sau proiect=ndu-l asupra altuia, sau
neg=ndu-l.
Vedem, c\ un conflict poate poate sf=[ia o persoan\ `n Eu-l s\u. Confruntarea cu necunoscutul,
pierderea unei persoane intens valorizate, decesul sau abandonul, pot provoca o stare puternic
conflictual\. Aceasta va comporta mai multe etape, care sunt evitabile `n caz de schimb\ri
favorabile:
1. [oc
2. furie
3. depresie
4. acceptare
5. primire
Conflict interpersonal. Un conflict `ntre persoane apare atunci c=nd p\r]ie se vor reg\si `ntr-o
pozi]ie de confruntare. Aici conflictul implic\ rela]ia dintre dou\ persoane cel pu]in.
~n acest caz apartene]a la un grup precis nu este determinant\. Conflictul poate, cu toate acestea, s\[i afle originea doar din sensul doar a uneia dintre p\r]ile implicate. A[a se face c\ istoria sa este
adesea dificil de trasat. Un conflict poate `ncepe printr-o divergen]\ de opinii, o constatare de
comportamente diferite, tentative de `nsu[iri de bunuri, gelozie, confruntarea cu necunoscutul, frica
(pur [i simplu) de necunoscut, se poate developa de pe urma unui (unor) refuz(uri) sau excluzii, se
poate articula `n jurul concep]iilor de interese opuse, de chestiunea valorilor sau credin]elor
diferite...Vome reg\si `n conflicte tot ceea ce fiin]a uman\ poate considera ca pasiune.
Supralicitarea critic\, sau chiar insultant\ precede adesea actele de violen]\. Aceast\ supralicitare
reprezint\ manifestarea unui blocaj al empatiei naturale [i poate fi de trei feluri:
2

1. s\ faci `ntotdeauna ceea ce faci mai mult de obicei;


2. s\ faci `ntotdeauna la fel [i nici mai mult sau mai pu]in dec=t ce faci de obicei, f\r\ a ]ine cont de
cel\lalt
3. s\ faci mai pu]in dec=t faci cel mai pu]in de obicei;
~n fa]a unei atitudini conflictuale, Henri Laborit identific\ trei atitudini:
1. fuga
2. revolta
3. supunerea
Conflictele intragrup
Dans un groupe constitu par exemple le service commercial d'une entreprise les conflicts peuvent
relever de diverses causes: luttes de pouvoir, conflicts structurels dus l'ingale distribution des
ressources selon les fonctions, l'anciennet.
Conflictele intergrupuri. Reprezint\ conflicte ce implic\ cel pu]in dou\ grupuri sau comunit\]i
av=nd culturi [i ideologii diferite. A[a cum se `nt=ml\ `ntre grupurile etnice sau rasiale, de exemplu,
unde conflictele armate sau lupta ideologic\ sau intelectual\, cu sau f\r\ recurgerea la violen]\
survin din motive de drept de practicare `n ansamblu a principiilor [i cutumelor unei religii sau
pentru suprema]ia acesteia.
Diferite surse de conflict
~ntre dou\ persoane, un conflict survine adesea, dintr-o opozi]ie a punctelor de vedere/dezacorduri.
Vom distinge:
1. un conflict de nevoi;
2. un conflict de interese;
3. un conflict de valori;
Procesul de rezolu]ie a conflictului va diferi `n func]ie de natura conflictului.
Comportamentele `n fa]a conflictului
1. de evitare/fug\;
2. de aplanare/ supunere;
3. de confruntare/dominare;
4. de confruntare/dialogare;
5. de metacomunicare
Metascomunicarea este comunicarea despre procesele de comunicare care se desf\[oar\
concomitent.
Agresivitatea
Agresivitatea reprezint\ o modalitate de comportament a fiin]elor vii [i `n particuliar a fiin]ei
mumane, care se recunoa[te prin ac]iuni `n care domin\ violen]a.
Agresivitatea se poate exprima vis a vis de congeneri (heteroagresivitate) sau fa]\ de alte fiin]e.
Deviat\ de la calea sa primitiv\, ea se poate manifesta `mpotriva obiectelor sau se poate returna
`mpotriva sa `nsu[i (autoagresivitate), resort incon[tient al unor acte de suicid.
Ea poate lua forme la fel de diverse ca [i diferitele tipuri de rela]ii din cadrul unui ecosistem sau a
unei culturi date.
~n etologie agresivitatea poate fi `n]eleas\ ca un instinct, ce face trimitere fie la:
1. instinctul de supravie]uire atunci c=nd permite ap\rarea;
2. instinctul de reproducere suscit=nd concuren]a `ntre masculi;
3. instinctul matern, atunci c=nd femele `[i protejeaz\ descenden]ii;
Atitudinile [i gesturile agresive sunt mai mult sau mai pu]in tolerate de c\tre codurile sociale [i
consecin]ele lor sunt extrem de variabiles de la o societate la alta, de la un grup social la altul [i `n
func]ie de o epoc\ sau alta.
Agresivitatea patologic\ este prezent\ `n grade diferite `n tabloul clinic al tulbur\rilor de
personalitate.
Konrad Lorenz a avansat ideea c\ agresivitatea, la toate speciile animale, reprezint\ [i un factor
poztiv de conservare a lor: el o `n]elege deci mai mult ca pe un element vital, dec=t ca pe un instinct
de moarte. Aceast\ agresivitate nu trebuie, totu[i, `n]eleas\ ca pe o prioritate acordat\ violence nici
chiar tensiunilor latente ale raporturilor de for]\; este vorba de o energie ale c\rei forme de
3

exprimare sunt optimizate diferit `n diferitele culturi. aceste forme nu sunt altceve dec=t ritualuri:
manifest\ri codificate ce se substituie unor ac]iuni de agresivitate sterile sau nefaste.
~ntr-o abordare ecosistemic\, agresivitatea uman\ est cl\dit\ pe un fundamement fizic al Biosferei
necesare [i insuficiente, pe care se depune cel al Sociosferei congenerilor, colegilor care produc
ideile culturii `n Noosfer\. Este o ierarhie `n niveluri de constr=ngere sau de dependen]\ din Teoria
contextelor a lui Anthony Wilden. O agresivitate colectiv\, deliberat organizat\ [i legiferat\ este
r\zboiul.
Agresivitatea uman\
Discipol al lui Konrad Lorenz, Irenus Eibl Eibesfeld introdus etologia uman\ `n spa]iul public prin
cartea sa Omul programat ("Der vorprogrammierte Mensch", 1973). Titlul original de
"preprogramare a speciilor pe care se suprapune programarea social\ este mult mai clarificant:
pentru a o pasti[a pe Simone de Beauvoir nu te na[ti agresiv, ci devii agresiv sub diverse
influien]e. Agresivitatea studiat\ de Konrad Lorenz `n etologia animal\, se raporteaz\ la
teritorialitate [i la acuplare. La om, ea se situeaz\ la nivel organic, social [i cultural. La nivel
cultural, violen]a fizic\ este mai mult sau mai pu]in valorizat\ de o popula]ie sau alta [i de la o epoc\
la alta. La nivel social, aceast\ violen]\ fizic\ reprezint\ un mijloc de comunicare, adic\ o form\ de
interac]iune mai mult sau mai pu]in "normal\" `ntr-un grup social sau altul. De ex. `n SUA o femeie
a fost achitat\, `ntr-un proces `n care a fost acuzat\ c\ a t\iat penisul so]ului. Era c\s\torit\ cu un
soldat care o b\tea frecvent [i ca r\spuns ea a procedat de asemenea manier\. Juriul a g\sit aceast\
form\ de agresivitate ca pe o form\ de inetrac]iune normal\ `ntr-un cuplu `n care unul nu era mai
vinovat dec=t cel\lalt.
Adesea utilizat\ `n sens mataforic, termenul de agresivitate desemneaz\ o violen]\ fizic\ sau
verbal\ manifestat\ cu o inten]ie ostil\. ~n absen]a ostilit\]ii, violen]a nu are un caracter agresiv net,
ca `n cazul unor forme disimulate de exprimare sub forma sarcasmului, a unei polite]i excesive
ceremonioase, a non ajutorului sau lipsei de implicare, o dezbatere intelectual\ de mare intensitate,
etc. O violen]\ `n cursul unei ac]iuni constructive este considerat\ a fi dinamizant\ ([i o numim
dinamism). De la individ la na]iune, agresivitatea urmeaz\ traiectoria de la criz\ la conflict `n
polemologie.
Violen]a domestic\, violen]a urban\, violen]a [colar\ [i alte forme de incivilitate sunt reprezentative
pentru aceast\ form\ de comunicare, mai mult sau mai pu]in `nt=lnit\ `ntr-o ]ar\ sau alta.
La nivel organic, exist\ cazul "sham rage " la animale [i oameni, `n care comportamentul se
exprim\ o stare de furie violent\, f\r\ cauz\ aparent\ `n mediul imediat. Astfel de situa]ii par s\
ilustreze povestirile [i legendele despre v=rcolaci ce iau na[tere dintr-un om normal de regul\ pa[nic
[i amiabil `n anumite nop]i cu lun\ plin\, etc...Ceea ce sugereaz\ implicarea paleocortexului, a
creerului reptilian" ce constituie trunchiul cerebral. Astfel de supozi]ii [i-au g\sit confirmarea `n
observa]iile asupra comportamentului aminalelor decorticate, ale c\ror leziuni ale sistemului limbic
interzic controlul centrilor superiori asupra hipotalamusului.
Este vorba de ipoteza creerului triunic, alc\tuit din trei por]iuni:
- paleocortex sau "creer reptilian" respectiv partea primitiv\ [i cea mai veche a crreerului;
- mezocortex sau "creer limbic" nivel care pare s\ guverneze emo]iile [i memoria;
- neocortex sau partea cea mai recent\ [i sediul activit\]ilor intelectuale `n cursul dezvoltarii
filogenetice;
De la primele experimente prin care Dr. Golz demonstra c\ abla]ia lobilor frontali ai creerului unui
c`ine, transforma un animal bl=nd [i prietenos `ntr-o fiar\ feroce [i imprevizibil\ capabil\ de atacuri
vicioase, p=n\ la James Papez care identifica `n 1937 sistemul limbic `n creer [i rela]iile acestuia cu
emo]iile [i emotivitatea, s-a demonstrat c\ violen]a care eman\ din desc\rc\rile sistemului limbic, se
efectueaz\ f\r\ nici inten]ie din partea persoanelor ce o exhib\.
Biologia agresivit\]ii
Exist\ acordul `n neurobiologie `n a considera c\ zonele cele mai importante `n declan[area
agresivit\]ii [i comportamentelor violente se situeaz\ `n ariile frontale [i prefontale, `n amigdal\,
hipocamp [i hipotalamus - toate structuri componente ale sistemului limbic cerebral.
Dar chiar [i `n situa]ia existen]ei unor focare epileptogene (de desc\rc\ri anarhice electrice) la acest
nivel, nu `ntotdeauna vor surveni automat crize de violen]\ agresiv\, iar anomaliile func]ionale
cerebrale nu conduc automat la agresivitate. Dr. Dorothy Otnow Lewis, de la Universitatea din New
4

York, a condus o suit\ de studii predictive asupra copiilor delinven]i, cu posibilitatea develop\rii
unor conduite violente omucidare ulterioare, avans=nd ipoteza unui pattern comportamental de
violenc]\ din copil\rie, precum [i alt elemente comune: boli psihice la rude de gr. I, abuz parental
sever, violen]\ familial\, probleme neurologice [i traumatisme cranio-cerebrale.
Sigur, `n cazul violen]elor familiale, putem vorbi de o reproducere social\ `n care violen]a devine un
mod "normal" de comunicare sau interac]iune, un comportament "normal". Dar aceast\ schem\ de
comportament nu conduce obligator la violen]e omucidare mai t=rziu, cel pu]in dac\ nu se adaug\ [i
traume cerebrale, sau nu exist\ antecedente psihotice `n familie. Din contra, traumatisme craniene [i
leziuni cerebrale se reg\sesc adesea `n cazul actelor de violen]\ agresiv\. Devine evident, `n aceste
condi]ii, c\ supravegherea [i controlul, inten]ionalitatea [i responsabilitatea sunt alterate `n cazul
unor activit\]i electrice paroxistice [i/sau necontrolate la nivelul structurilor sistemului limbic.
Cercet\tori, `n frunte cu Frank A. Elliott, profesor la University of Pennsylvania, conchid c\,
capacitatea de violen]\ agresiv\ este prezent\ `n noi, iar controlul ei poate fi diminuat de factori
biologici. Ei avanseaz\ ideea c\ violen]a se bazeaz\ pe o mo[tenire biologic\, este mediatizat\ de o
re]ea de neuroni [i de neurotransmi]\tori ce pleac\ din cortexul prefrontal p=n\ la structurile
profunde ale creerului arhaic (reptilian), [i aeste influien]at\ de factori bio-psiho-farmacologici.
Concluzia implicit\ este c\ `n cazul comportamentelor agresivive asist\m la o sc\dere a func]iilor
inhibitorii `n aceste arii corticale.
Noi suntem obi[nui]i s\ g=ndim creerul nostru `n termeni de excita]ie secven]ial\ a lan]urilor
neuronale, pe c=nd, `n realitate, mai cur=nd inhibi]ia dec=t excita]ia reprezint\ tr\s\tura definitorie a
unui creer s\n\tos. ~n vederea realiz\rii unor conduite [i g=ndiri coordonate, anumite circuite
neuronale sunt activate iar altele inhibate; inhibi]ia mai mult dec=t excita]ia reprezint\ activitatea
primordial\ a creerului [i un factor cheie `n dinamica emo]iilor.
Exist\ de asemeni o suit\ `ntreag\ de madicamente care cresc semnificativ agresivitatea:
barbitura]ii, PCP ( phencyclidina); solven]ii industriali sau menajeri, eterul dietilic, acetona,
alcoolul, unele pesticide ce contin substan]e inhibitoare a colinesteraze, hipoglicemia samd.
Deltminteri, pesticidele care con]in inhibitori de colinesteraz\ mai slabi sunt incrimina]i ca put=nd
conduce la suicid....
Suicidul evident sau disimulat sub masca altor conduite pseudo-suicidare, poate fi considerat ca o
violen]\ agresiv\ deturnat\ `mpotriva sie `nsu]i, iar agresivitatea poate reprezenta o cale de a ie[i din
disperarea extrem\ din cursul depresiei.
Biochimia cerebral\ [i endocrinologia (dezechilibrele hormonale) pot face inteligibile varia]iile
cvazibru[te de dispozi]ie ca de ex. `n SPM (Sindrom Pre Menstrual), sau `n excesul de testosteron
sau anabolizante la cei dopa]i.
Sociologia [i antropologia agresivit\]ii
~n unele momente ale istoriei lor, anumite societ\]i valorizeaz\ [i favorizeaz\ agresivitatea, a c\rei
expresie extrem\ o reprezint\ r\zboiul. Ceea ce ar justifica deviza UNESCO ce exprim\ ideea c\
r\zboiul este `n spiritul omului [i deci `n spiritul omului trebuiesc ridicate [i baricadele p\cii.
Unele culturi valorizeaz\ [i favorizeaz\ fine]ea [i altele for]a. ~n istoria umanit\]ii, exist\ filozofi ai
r\zboiului privit ca forma suprem\ [i colectiv\ de agresivitate: pentru Karl von Clausewitz, r\zboiul
reprezint\ utilizarea nelimitat\ a for]ei brute; pentru Sunzi, r\zboiul este arta `n[el\rii conform
principiului subjug\ adversarul f\r\ s\ comba]i". Atunci r\zboiul apare ca forma suprem\,
organizat\ [i colectiv\ a agresivit\]ii.
Antropologul Marvin Harris de la Columbia University, `n cartea sa "Cannibals and Kings. The
Origins of Culture", Vintage, New York, 1977, dezvolt\ o teorie conving\toare asupra originilor
r\zboiului `n societ\]ile non-statale, tribale [i rurale.
El `ncepe repertorizarea a patru dintre cele mai comune teorii asupra originii r\zboiului: r\zboiul ca
[i solidarizare (mimetism); lidarit, r\zboiul ca jou; r\zboiul ca natur\ uman\; r\zboiul ca [i
continuare a politicii (Clausewitz).
Ren Girard studiaz\ rivalitatea mimetic\ care poate conduce la o violen]\ mimetic\ generalizat\ `n
care toat\ lumea se bate cu toat\ lumea. Jacob Bronowski formuleaz\ o sintez\ a efectelor
consider=nd r\zboiul ca rezultanta conjucturii unei tehnologii adecvate cu o logic\ a juafului.
Revolu]ia verde `n agricultur\ odat\ cu domesticirea animalelor [i plantelor a scos humanitatea din
migra]ia perpetu\ [i a legat-o de p\m=nt. Domesticirea calului s-a `ncastrat perfect `n logica jafului
[i a permis nomazilor din stepele asiatice s\ atace [i jefuiasc\ cultivatorii a[eza]i pe p\m=nturile lor .
5

Din aceast\ perspectiv\ [i trec=n de societ\]ile non-statale [i cele statale, r\zboiul apare ca forma [i
momentul de de violen]\ extrem\ a unui furt organizat al c\rui obiect poate fi fizic, imaginar sau
simbolic.
Psihologia agresivit\]ii
Diferen]a dintre agresivitate [i dinamism ]ine doar de orient\rile distructive [i constructive. Acela[i
efort excep]ional de dep\[ire [i autodep\[ire reprezint\ dinamismul, dar [i agresivitatea `n cazul
tentativelor de diminuare sau distrugere a altuia.
~n psihanaliz\ Freud, Jung [i Alfred Adler au accentuat problematica.
~n psyhanaliza individual\ "a fi b\rbat `nsemn\ a te sim]i inferieur" scria Adler. Principala problem\
pentu b\rbat devine aceea de a-[i lichida sentimentul de inferioritate (ex. Johnny Weissmuller , un
copil sl\bu], devenit campion de nata]ie [i cunoscut din filmele cu Tarzan, sau Napoleon, etc).
Aagresivitatea devine astfel o compensa]ie facil\ a sentimentului de inferioritate: sub forma
dinamismului ca [i comportament de compensa]ie pentru Johnny Weissmuller sau ca agresivitate `n
cazul lui Napoleon.
Violen]a
Violen]a este un termen utilizat general pentru a descrie un comportament agresiv, non amical, non
pacifist, beligerant, inamic, altfel spus o constr=ngere impus\, care provoac\ durere, suferin]e,
traume.
Tipologia violen]ei
Violen]a poate fi:
sexuelle : une personne, consciente d'avoir un ascendant (hirarchique, parental, physique,
psychologie) impose une autre des actes sexuels non dsirs ;
symbolique : une situation de domination lgitime ou non d'une personne sur une autre, d'un groupe
de personnes sur un autre, mais mal vcue par l'une des deux parties. Exemples : autoritarisme d'une
hirarchie d'entreprise ou d'arme, organisation politique d'un pays, vie de famille mal vcue par un
membre de la famille ;
conjugale : quand le comportement d'un conjoint est identifiable l'une des violences dcrites cidessus sur l'autre conjoint ;
spciste : quand la violence est tourne contre une autre espce sensible que les humains comme les
animaux ;
froide : terme parfois utilis pour l'opposer la violence chaude , agressive. Consiste
contraindre directement ou indirectement (par excutants interposs) autrui entrer et demeurer
dans une situation de souffrance (par exemple squestration, dportation, extermination...) ;
sur soi-mme : action de ne pas tenir compte de tous ses besoin dans ses actions. Donc d'accepter
des tches qui nous crasent. (Par ex : aller un barbecue alors que la semaine a t dure et que l'on
prfrerait passer l'aprs-midi en famille et pas au barbecue).
ducative : on entend par "violence ducative" les violences sur enfants perptres des fins dites
d'ducation.
Lgitimation et points de vue thiques
L'usage de la force peut tre lgitim. Historiquement il l'a souvent t. La lgitime dfense est
invoque, quand une victime de violences se dfend par la force, lorsqu'un groupe humain
(ethnique, social ou religieux) est appel dfendre ses droits ou ses convictions au nom d'une
idologie ou d'une foi, ou encore quand une arme en guerre provoque des morts violentes sous la
responsabilit d'un tat, dans le cadre des traits internationaux de guerre.
L'usage de la force peut ne pas tre lgitim: on parle alors de "violence gratuite", qui est un acte
motiv par des causes psychiques internes au belligrant. Ces causes psychiques internes sont
juridiquement recevables pour une ventuelle grce; auquel cas un traitement psychiatrique du
violent devient ncessaire. Non lgitime encore quand l'acteur de la violence agit sciemment avec
prmditation afin de commettre un dlit : vol, kidnapping; auquel cas un traitement juridique et
social du violent devient ncessaire.
6

Les motivations de la violence sont l'objet de vifs dbats dans les champs scientifique, juridique,
philosophique et politique. Dans l'approche de beaucoup de praticiens de la psychologie, de l'aide
sociale ou du droit (ct dfense), la plupart des personnes adoptant des comportements de
prdation et/ou de violence relvent de la sociopathie ou d'une problmatique sociale et/ou
conomique. D'autres approches, notamment en thologie applique l'espce humaine, et certains
chercheurs (dont Konrad Lorenz, ainsi que beaucoup de behavioristes) estiment que les personnes
adoptant des comportements de prdation et/ou de violence ne le font pas forcment par manque de
ressources, d'ducation, d'motion ou d'empathie (les sducteurs et les manipulateurs n'en manquent
souvent pas, soulignent-ils) mais par choix narcissique, en vertu du principe du plus grand plaisir
et/ou de la plus grande facilit/rentabilit. Les points de vue les plus extrmes (qui ressurgissent
rgulirement malgr la rprobation de la communaut scientifique) vont jusqu' affirmer que ces
comportements seraient gntiquement inscrits et hrditaires. D'autres spcialistes de l'thologie
humaine, tels Boris Cyrulnik et les cognitivistes, nuancent ces points de vue et rcusent tout
hritage gntique de la violence.
La question de la violence, et en particulier de l'homicide, du viol et de la torture, est si rcurrente
dans l'histoire humaine que les religions ont toutes t amenes se prononcer son sujet:
parfois pour la prohiber ( tu ne tueras point dans les Les Dix Commandements),
parfois pour l'instrumentaliser (sacrifices humains, sacrifice de soi)
parfois enfin pour la codifier dans des cas formels bien dfinis : peine de mort ventuelle, guerre
(dont la lgitimit ne semble conteste par aucune religion (sauf les "Tmoins de Jhovah" et les
Quakers), exterminations d'infidles, de rfractaires la conversion, ou d'hrtiques, etc.
Elles ont mis parfois aussi des positions sur le suicide.
Bibliografie
Kenneth E. Boulding - Conflict and defense: A general theory, 1962, Harper and Row, New York
Konrad Lorenz, L'agression, une histoire naturelle du mal, (traduit de l'allemand), Flammarion,
(1977)
Henri Laborit,L'agressivit dtourne, Le Seuil, 2003
Henri Laborit,L'loge de la Fuite, Le Seuil, 1996
Dominique Picard, Edmond Marc, Petit trait des conflicts ordinaires, Le Seuil, 2006
Jean-Louis Lascoux , La mdiation, une mthode alternative la rsolution des conflict, PUF, Paris,
1998
Bernadette Bayada, Anne Catherine Bisot, Guy Boubault, Georges Gagnaire, Conflict, mettre hors
jeu la violence, Le Seuil, 1989
Christian Zaczyk, L'agressivit au quotidien, 1989
Pierre ROUSSEAU, Comprendre et grer les conflicts dans les entreprises et les organisations,
Chronique sociale, Lyon, 1990
Jean-Luc Boilleau, Conflict et lien social. La rivalit contre la domination, 1995, La
Dcouverte/MAUSS, Paris.
Thanh H. Vuong & as. "Communaut conomique de lAssie-Pacifique. Essai dAnthropologie
conomique et de Gographie politique", Presses inter-universitaires, Cap Rouge, QC, 2004.
Anthony Wilden, The Rules are no Game. The Strategy of Communication, Routledge & Kegan
Paul, London & New York, 1987.
Anthony Wilden, Man and Woman, War and Peace. The Strategists Companion, Routledge &
Kegan Paul, London & New York, 1987.
Philippe Gutton, Violence et adolescence, In Press, 2002, ISBN 2912404878
Ren Girard, La violence et le sacr, Hachette Littrature, 1998, ISBN 2012788971
Armand Touati, Violences, Cultures en Mouvement, 2004, ISBN 2951592434
Caroline More, Les violences sexuelles sur mineurs. La justice peut-elle contribuer la
reconstruction des victimes, L'Harmattan, 2006, ISBN 2-296-00966-2

Considrons le cas de cette jeune femme qui on a implant une lectrode dans l'amygdale, au
sommet du lobe temporal du cerveau, qui est une composante du systme limbique, comme une
partie d'un traitement. Ordinairement aimable, douce et gentille, elle devient hostile, agressive et
violente lorsque l'on augmente le courant lectrique qui passe par l'lectrode. Lorsque l'on coupe le
courant lectrique, elle redevient cette gentille jeune femme. Le professeur Kenneth Moyer,
psychologue l'Universit Carnegie-Mellon, se rappelle de ces colres folles provoques par un
commutateur lectrique, rtablissant ou coupant le courant lectique qui va stimuler ou non
l'amygdale travers l'lectrode implante. Hors de ces exprimentations, de telles dcharges
lectriques exist-elles dans le cerveau?
Pendant plusieurs annes, les neurosciences se sont poses la question sur la surveillance des
signaux lectriques du cerveau chez quelqu'un durant une attaque de violences. Le docteur Vernon
H. Mark, maintenant neurochirurgien l'cole de mdecine de l'Universit Harvard, a eu l'occasion
d'approfondir cette question en traitant auparavant Julie, une jeune femme de 21 ans qui a eu, dans
son enfance, une encphalite aigu. Suite cette encphalite, vers l'ge de 10 ans, elle a t sujette
des crises subites d'pilepsie convulsive avec perte de conscience Aprs ces crises et prise de
panique, Julie s'enfuit aussi vite et aussi loin qu'elle peut.
Entre les crises, elle prsente des explosions de colre suivies de remords pour cette inconduite, des
colres accompagnes quelque fois d'attaques impulsives et violentes contre les personnes de son
entourage. Dsespre de cet tat, elle a tent de se suicider plusieurs reprises. travers des trous
percs travers le crne de Julie pour faire passer les lectrodes implantes dans l'amygdale et
l'hippocampe des deux hmisphres et grce la tlmtrie, le docteur Mark a pu surveiller les
dcharges lectriques anormales de ces zones, pendant que Julie vaque ses affaires.
Avec une tlcommande couple cette tlmtrie, on a pu effectuer des dcharges lectriques
travers ces lectrodes. Sur la plupart des lectrodes, il ne s'est pas produit de rponses colriques.
Seulement une paire spcifique d'lectrodes implantes dans l'amygdale provoque des colres
violentes. L'lectro-encphalogramme enregistre durant cette priode montre un trac typique postpileptique. Aprs beaucoup de concordances, on arriva la conclusion d'une pilepsie, dont
l'picentre se trouve l'endroit o sont implantes cette paire d'lectrodes, qui provoque les
violences colriques. En dtruisant cet endroit par lectrocoagulation, les crises d'pilepsie, de Julie,
suivie de dferlements de violence cessa. Le cas de Phineas Gage, en 1868, est historique. Il a eu la
partie frontale et prfrontale du cerveau dtruite au cours d'un accident de travail o une barre de fer
a travers sa tte, de la machoire infrieure au sommet du crne. Son comportement s'est beaucoup
altr et des crises de rage violente se dclarent sans raison apparente.