METAZOARE
Metazoarele, numite si helminti sau viermi, sunt organisme pluricelulare. Reprezinta o treapta mai sus
pe scara evolutiei animale, pentru prima data aparand unele organe specializate: tub digestiv, aparat
reproducator, sistem nervos incipient.
Se clasifica in:
1. PLATHELMINTI
-se impart in doua clase: clasa Trematode (Fasciola hepatica) si clasa Cestode (Taenia solium, T.
saginata, T. echinococcus).
Dimensiunile Fasciolei sunt de 2-3 cm lungime si 0,1-1,5 cm in latime. Datorita latimii mari,
deplasarea se face prin rularea corpului. Fata ventrala prezinta doua ventuze si un por genital prin
care sunt eliminate ouale.
Ciclul biologic
Ouale sunt depuse in canalul biliar, de aici ajung in intestin si vor fi eliminate in mediul extern odata
cu materiile fecale. Ouale nu sunt embrionate in momentul eliminarii. Pentru embrionare au nevoie de
un mediu acvatic, in care embrionarea se produce in decurs de cateva zile, in conditii favorabile de
temperatura: 10 zile la 23-25 0C, 25-35zile la 12-18 0C.
Dupa embrionare, din ou iese o larva ciliata numita miracidium, care inoata prin apa pentru a gasi
gazda intermediara potrivita: un melc acvatic din genul Limneea. In interiorul melcului, larva se
transforma in spirochist. In spirochist, dupa multiplicare, vor rezulta niste formatiuni numite redii, cu
forma alungita si dimensiunea de aproximativ 1,5 mm. Acestea vor evolua mai departe in formatiuni
numite cercari, care vor parasi melcul. Cercarii inoata pana la marginea apei unde se vor inchista si
vor aparea ca niste sfere mici albe - metacercari, prezente pe sol, fire de vegetatie si chiar in apa.
Evolutia parazitului de la stadiul de ou pana la cel de metacercar dureaza intre 70 si 100 de zile.
Transmitere
Metacercarul ajunge in gazda intermediara reprezentata de erbivore si accidental la om. Omul se
infecteaza prin consumul de apa cu metacercari sau de vegetale contaminate, pe care le consuma
crude sau nespalate corespunzator.
Dupa ingestie, cercarul iese din chist, strabate peretele intestinal, ajunge la ficat si se stabileste in
canalele biliare. Aici devine adult si depune oua, la aproximativ 3 luni de la momentul infectarii.
Clinic - 2 perioade:
1). perioada de invazie - in care parazitul trece din tubul digestiv spre canalele biliare, in drumul sau
producand mici focare necrotice sau microabcese, cu infiltrate in care predomina eozinofilele. Clinic
se manifesta prin: astenie, alterarea starii generale, febra, durere in hipocondrul drept, eozinofilie,
urticarie, diaree sangvinolenta.
2). perioada de localizare - parazitul determina leziuni ale epiteliului biliar care favorizeaza
patrunderea agentilor microbieni, cu aparitia infectiilor secundare. Parenchimul hepatic dintre canale
se atrofiaza, rezultand ciroza hepatica. Clinic, manifestarile cuprind: stare generala alterala prin febra,
astenie, durere persistenta in hipocondrul drept, eozinofilie, colica biliara, icter mecanic, infectii
bacteriene secundare.
Diagnosticul se pune cu ajutorul examenului coproparazitologic ca test de confirmare, completat de
datele oferite prin anamneza, ecografie, examen CT, eozinofilie.
Tratamentul cuprinde administrarea de emetina, bithionol sau mai nou nitazoxanid sau triclabendazol.
Cestodele = viermie aplatizati, cu corpul format din mai multe segmente: de la 3 pana la 4000, care se
numesc proglote. Lungimea poate varia de la 3 la 10m.
Capul teniei se numeste scolez, iar corpul poarta denumirea de strobil. Fixarea teniei de mucoasa
intestinala se face prin ventuzele si carligele cu care se prevazut scolexul.
Traiesc in intestinul gazdei, cu scolexul fixat de mucoasa si proglotele suspendate in lumen. De obicei
se localizeaza in ileon.
Sunt paraziti hermafroditi: fiecare proglot prezinta ambele tipuri de organe reproducatoare.
In evolutia lor, au nevoie de o gazda intermediara, pentru dezvoltarea stadiului larvar.
Cisticercoza
Omul se poate contamina cu ouale de Taenia solium. Embrionii ies din oua si disemineaza pe cale
circulatorie in diferite tesuturi si organe, situatie in care se produce cisticercoza. Astfel, omul devine
gazda intermediara.
Localizarea cisticercilor se face mai frecvent la nivelul SNC, insa pot fi gasiti si in globul ocular,
subcutanat, in muschi, ficat, plamani.
Cele mai tolerate forme sunt cele cu localizarea musculara si subcutanata. In localizarile cerebrale, in
evolutie se inregistreaza crize epileptice, tulburari psihice, cefalee, hipertensiune intracraniana.
Localizarea oculara poate duce la corioretinite si decolari de retina, cu afectarea acuitatii vizuale pana la orbire.
Clinic - in functie de localizare. La ivel cerebral - cefalee, varsaturi, deficit motor, tulburari de
vorbire, apatie, dezorientare temporospatiala, tulburari de comportament. In localizarile
extracraniene, dezvoltarea chistului hidatic poate dura si 20-30 de ani.
Localizarea hepatica determina hepatomegalie, durere in hipocondrul drept, greata, varsaturi. Ruperea
chistului hidatic hepatic produce urticarie, icter, angiocolita, soc anafilactic, echinococcoza secundara
generalizata.
Chisturile localizate la nivelul cordului pot duce la aparitia unor complicatii - pericardita, rupturi
ventriculare.
Hidatidoza pulmonara este adesea asimptomatica, chistul fiind descoperit intamplator la un examen
radiologic.
Diagnostic - pe baza Rx, echografic, CT, serologic - ELISA pentru detectarea anticorpilor specifici.
Tratament - ablatia chistului si administrarea de albendazol, mebendazol.
2. NEMATHELMINTII