Capitalismul si dusmanii sai-Ludwig von Mises

Recenzie
Cartea Capitalismul si dusmanii sai reprezinta o transpunere in scris a conferintelor
rostite de Ludwig von Mises in fata catorva sute de studenti argentinieni, din anul 1958. Autorul
le-a vorbit studenilor in cele sase conferinte despre: capitalism, socialism, interventionism,
comunism, fascism, politici economice si pericolul dictaturii, reusind sa integreze toate aceste
teme si sa le ofere o armonie de ansamblu.
Capitolul I: Capitalismul
Prima tema pe care a ales sa o abordeze Ludwig von Mises a fost cea legata de
capitalism. Acesta isi incepe prezentarea realizand o incursiune inapoi in timp cu doua sute de
ani inainte de inflorirea capitalismului, prezentand contextul economico-social din acea perioada.
In acele vremuri daca te nasteai sarac, ramaneai sarac toata viata, iar daca te nasteai bogat(de
exemplu daca erai senior sau duce), iti pastrai proprietatea pana la sfarsitul vietii. O alta
categorie sociala a inceput sa isi faca simtita prezenta din ce in ce mai mult pe masura ce
populatia rurala sporea. Acesti oameni erau lipsiti de averi mostenite si nu isi gaseau de lucru in
agricultura, dar in industrie. Era vorba vorba de proletari, care erau priviti cel mai adesea ca
indezirabili. Prin secolul al XVIII-lea, in Anglia si Tarile de Jos aceasta categorie de persoane a
ajuns sa reprezinte o amenintare la adresa ordinii sociale existente.
Lipsa materiilor prime reprezenta o alta problema serioasa a societatilor din acea
perioada,in special in cazul Angliei. Dupa cum afirma autorul in aceasta situatie sociala
ingrozitoare s-au ivit zorii capitalismului modern. Proletarii au inceput sa se organizeze in mici
ateliere, producand bunuri ieftine, pentru uzul tuturor. Aceasta inovatia a reprezentat de fapt
inceputul productiei de masa, care este principiul fundamental al industriilor capitaliste.
Dezvoltarea capitalismului consta in obtinerea de catre toti a dreptului de a
deserve clientii mai bine si/sau mai ieftin.Aceasta metoda a transformat intreaga
lume, intr-un interval de timp relativ scurt, facand cu putinta o crestere fara precedent a
populatiei.
Capitalismul si-a atras numerosi opozanti, fiind deseori criticat. Ura fata de capitalism sa ivit in randurile aristocratiei, in special al nobilimii britanice si continentale. Acestia erau
nemultumiti
deoarece
la
inceputul
secolului
al
XIX-lea
salariile sporite platite de industriasi muncitorilor, ii fortau pe ei sa le
plateasca salarii la fel de ridicate muncitorilor din agricultura.
Unul dintre efectele benefice ale capitalismului a fost diminuarea diferentelor dintre
nivelul de trai al claselor superioare sic el al claselor inferioare, astfel incat, sustine autorul:
ambele se bucura de hrana, imbracaminte si adapost.

In opinia lui Mises cele mai multe atacuri la adresa capitalismuli sunt nefondate si pornesc
de falsa presupozitie ca salariile ar fi platite de altcineva, decat de angajatii fabricilor. In realitate
insa situatia este complet diferita, deoarece in capitalism ratele salariale nu sunt stabilite de o
clasa diferita de cea a persoanelor salariate, fiind vorba in ultima instant de unii si aceiasi
oameni.
In mod paradoxal denumirea de capitalism nu a fost introdusa de un simpatizant al
acestui sistem, ci de catre un individ care-l considera cel mai rau dintre toate sistemele istorice,
cel mai greu bluestem cazut vreodata asupra omenirii. Este vorba despre Karl Marx. Socialistii
marxisti sustineau o teorie falsa, legea de fier a salariilor, conform careia in capitalism salariile
muncitorilor nu pot depasi cantitatea necesara pentru subzistenta. Faptul ca Marx si adeptii sai sau inselat in toate aceste privinte este demonstrat tocmai de faptul ca nu exista nicio tara
capitalista occidental in care conditiile de trai ale maselor sa nu fi cunoscut imbunatatiri fara
precedent.
Alt aspect mai putin cunoscut referitor la capitalism este acesta: economiile
aduc beneficii tuturor celor doritori sa produca sau sa castige salarii.
Mises isi incheie aceasta prima lectie spunand ca orice tara poate genera miracole
economice, atata timp cat adopta politici economice sanatoase.
Capitolul II: Socialismul
Ludwig von Mises isi incepe cea de-a doua conferinta dand o definitie economiei libere,
pe care o identifica ca fiind economia de piata. La randul ei piata este vazuta ca un proces, care
prin actiunile de vanzare si cumparare, de productie si consum ale indivizilor contribuie la bunul
mers al unei societati. Pe scurt, libertatea economica se refera la faptul ca individul este in
masura sa aleaga ce cariera doreste sa urmeze, fiind liber sa sa integreze cum doreste in
ansamblul societatii. In absenta economiei de piata, toate celelalte libertati(libertatea de expresie,
de gandire, libertatea presei si a religiei) sunt iluzorii, deoarece guvernul ajunge sa dirijeze tot.
Autorul atrage atentia ca nu exista o libertate perfecta, aceasta capatand sens numai in
cadrul societatii.Libertatea in societate inseamna ca un om depinde de ceilalti in aceeasi masura
in care ceilalti depend de el. De asemenea , Mises considera ca trebuie sa fim atenti si la
lucrurile care nu pot fi percepute direct, pentru a intelege cum functioneaza un sistem economic.
Analizand si regimul socialist, Mises releva faptul ca aici individul este privat de
libertatea de a-si alege cariera, aceasta fiindu-i stabilita prin decret guvernamental. Ideea care
sustine socialismul este data de guvernul care este vazut ca o autoritate paterna, ca tutore
universal. In regimul socialist, exista o singura autoritate economica, care controleaza toate
deciziile referitoare la productie. Spre deosebire de sistemul capitalist, unde nu statul este
suveran, ci populatia, in sistemul socialist situatia este exact inversa.
In Manifestul Comunist, Karl Marx sustinea ca exista intre clase un conflict
ireconciliabil.
E l a v e a d r e p t a t e d o a r p r i n p r i s m a f a p t u l u i c a , i n a c e l e t i m p u r i , conflictul
dintre clase era ireconciliabil pentru ca cei dintr-o anumita clasa sociala nu
puteauadera la o alta.

Sistemul socialist reprezinta in esenta extinderea serviciului militar la intregul sistem de

productie, dupa cum afirmau chiar Marx, Lenin si alti socialisti. Socialismul se bazeaza in
totalitatea doar pe intelepciunea, talentele si inzestrarile celor care alcatuiesc autoritatea
suprema. Ceea ce scapa din vederea acestei autoritati, nu este luat in considerare. O alta
limitare caracteristica socialismului se produce atunci cand autoritatea aceasta nu este capabila
sa-si dea seama de importanta unor idei, acestea fiind sortite abondonului.
Ludwig von Mises considera ca este imposibil sa convingi persoanele a coror soarta nu
depinde direct de solutia problemei, ba mai mult, acest lucru este valabil si in cazul problemelor
extraeconomice.
Una dintre dorintele socialistilor este aceea de a aboli notiunea de piata, (moment in care
calculele inginerilor si tehnologilor nu ar mai avea vreo utilitate), urmand sa se instituie un
sistem fara preturi si fara piete, care ar impiedica desigur creterea economica.
O ultima diferenta fundamentala dintre sistemul capitalist si cel socialist, pe care autorul
alege sa o prezinte se refera la situatia consumatorilor. In tarile capitaliste, consumatorul este
deopotriva cumparator si patron, spre deosebire de consumatorul care traieste in socialism si
trebuie sa fie recunoscator pentru ceea ce primeste marelui conducator.
Capitolul III: Interventionismul
Cea de-a treia conferinta a lui Mises abordeaza interventionismul. Datoria guvernului, intro economie de piata este asigurarea unei bune functionari a economiei, impiedicand frauda.
Interventionismul apare, conform spuselor autorului, atunci cand guvernul nu se limiteaza la
pastrarea ordinii, ci doreste sa intervina in mersul pietei. Mises precizeaza ca economia mixta
nu trebuie confundata cu interventionismul. Acesta din urma se refera la formarea preturilor, a
salariilor, a dobanzilor si a profiturilor de catre guvern. Asadar guvernul isi aroga cel putin o
parte din puterea consumatorilor, dintr-o economie libera.
Autorul alege sa exemplifice interventionismul prin exemplul controlului preturilor de catre
guvern(ex : controlul chiriilor, controlul preturilor bunurilor vitale). Astfel el analizeaza
dezintegrarea Imperiului Roman si a sistemului de diviziune a muncii, identificand ca si cauze
incercarea imparatului Diocletian de a controla preturile prin baterea monedei. Alt exemplu adus
in discutie de Mises este dat de cresterea fara precedent a preturilor din timpul Revolutiei
franceze, tot ca urmare a supravegherii preturilor.
Alta metoda specifica interventionismului este rationalizarea, care presupune ca unii
indivizi vor primi produsele de care au nevoie, pe cand altii nu; acest lucru conducand inevitabil
catre nemultumirea populatiei. Analiza lui Mises arata cum guvernul isi va extinde amestecul de
la bunurile pe care le considera necesitati vitale, mai departe, la factorii de productie, la bunurile
de lux, pana la controlul salariilor, ajungandu-se in cele din urma ca tot ceea ce tine de sistemul
economic sa fie determinat de guvern , adica la socialism. Concluzia la care se ajunge este
urmatoarea: daca guvernul se amesteca in treburile pietei, ele va fi tot mai atras spre socialism.
Un alt subiect abordat tot in cadrul celei de a treia conferinte este protectionismul, pus in
practica atunci cand guvernul incearca sa izoleze piata autohtona de cea mondiala.Un astfel de
guvern care recurge la protectionism face posibila aparitia cartelurilor. Tocmai amestecul
guvernului determina aparitia cartelurilor. Sfatul autorului este unul cat se poate de simplu, si

anume: Ar fi cu mult mai simplu sa se evite cartelurile,punand capat amestecului guvernului in

treburile pietei. Remediul sta de fapt in puterea cetatenilor de a respinge astfel de regimuri
autocratice, aceasta diferntiind in ultima instanta libertatea de servitute.
Capitolul IV: Inflatia
Urmatoarea conferinta pe care Mises a tinut-o in fata studentilor argentinieni s-a referit la
inflatie. Aceasta apare atunci cand, in urma unui spor al cantitatii de bani emise de guvern,
puterea de cumparare a unitatii monetare scade i, implicit scade i cantitatea de bunuri ce poate
fi achizitionata in schimbul unitatii monetare. Cele mai multe guverne cred ca solutia la
problemele financiare pe care le au este sa tipareasca banii de care au nevoie. Nimic mai gresit
de atat. In aceasta situatie guvernele trebuie sa-si procure banii, prelevand taxe sau
imprumutandu-se de la persoanele care dispun de suma de bani necesara. Putem spune ca inflatia
este rezultatul felului in care guverul obtine acei bani. Folosirea banilor tipariti va atrage invitabil
o tendinta de crestere a preturilor, dar aceasta nu va fi o crestere generala a unui asa numit nivel
al preturilor , deoarece preturile nu se modifica in aceeasi masura si nici in acelasi timp.
Inflatia va afecta in mod diferit grupuri diferite ale populatiei, astfel ca primii care profita de
pe urma ei(adica oamenii care au primit banii cei noi inaintea altora ) vor dori ca inflatia sa
continue. Autorul sustine ca mai devreme sau mai tarziu, inflatia trebuie sa inceteze, deoarece
este o politica ce nu poate dura, altsel se va ajunge la o catastrofa. Un astfel de exemplu este cel
petrecut in Germania anului 1923. La 1 august 1914, valoarea dolarului era de 4 marci si 20 de
pfenigi. Noua ani si trei luni mai tarziu, in noiembrie 1923, dolarul era cotat la 4,2 trilioane de
marci. Cu alte cuvinte, marca nu mai valora nimic .Autorul mai spune ca cei care se plang de
inflatie sunt cei care nu pot beneficia de pe urma ei.
Deplina utilizare a fortei de munca poate fi atinsa doar cu conditia ca piata mainii de
lucru sa fie neobstructionata. Mises considera ca inflatia este o masura politica deliberata, la care
se recurge deoarece este considerata o alternativa mai putin rea decat somajul . Abandonarea
politicilor inflationiste trebuie sa fie sprijinita de catre opinia publica, iar intelectualii trebuie sa-i
ajute pe ceilalti oameni sa constientizeze importanta renuntarii la inflatie.
Capitolul V : Investitiile straine
Investitiile straine sunt abordate de catre Ludwig von Mises in cea de-a cincea
conferinta.
Multe tari se considera a fi tari in curs de dezvoltare si cer ajutorul tarilor dezvoltate
sau superdezvoltate. Autorul explica diferentele dintre nivelul de trai din tarile in curs de
dezvoltare si nivelul de trai al tarilor dezvoltate pe baza conditiilor existente in fiecare tara.
Aceste conditii pot determina o rata mai mica sau mai mare a salariilor. Diferenta mai consta si
in oferta de capital si in cantitatea de bunuri de capital disponibile.
Dezvoltarea investitiilor straine este descrisa in aceasta carte ca fiind cel mai important
eveniment din istoria secolului al XIX-lea . Initial capitalul era investit numai in interiorul tarii,
urmand dupa cateva decenii investitiile de capital peste granita sa fie din ce in ce mai importante
in cadrul afacerilor mondiale. Primii investitori straini au fost britanicii, acest lucru fiind
evidentiat prin faptul ca toate orasele Europei erau aprovizionate de companii de gaz lampant
britanice. In toate tarile, cu exceptia Angliei, investitia de capital strain a jucat un rol foarte

important in dezvoltarea industriilor moderne. Pentru a putea intelege cu adevarat importanta pe

care au jucat-o investitiile straine in secolul al XIX-lea, trebuie sa ne gandim la toate caile
ferate, porturile, fabricile si minele care nu ar fi putut exista fara investitiile straine.
Conditia primordiala pe care se bazeaza orice investitie straina se refera la faptul ca
aceasta este realizata anticipandu-se ca nu va fi expropriata. Explicatia este una cat se poate de
simpla : Nimeni nu ar investi nimic daca ar sti dinainte ca cineva ii va expropria investitiile .
Cele mai multe tari au inteles marele avantaj pe care il aduc cu ele investitiile si au fost receptive
la nou, dar au existat si exemple de state care au aratat o anumita ostilitate fata de capitalul strain.
Primul razboi mondial a declansat o perioada de razboi deschis, la nivel mondial,
impotriva investitiilor straine . Astfel dupa sfarsitul secolului al XIX-lea, incepe o noua etapa in
care investitorul strain era considerat un exploatator , care trebuia expulzat din tara. Un
exemplu de acest fel se intampla in India unde guvernul nu are nimic impotriva investitiilor
straine inainte ca acestea sa fie facute, ostilitatea facandu-si simtita prezenta abia dupa ce
capitalul este investit. Autorul sustinea ca : exista acum,in lume, tot mai multa neincredere in
investitiile straine .
Din punctul de vedere al lui Mises conditia ce trebuie a fi indeplinita pentru a exista o
mai mare egalitate economica este industrializarea, iar singurul mod de a accentua
industrializarea este de a dispune de mai mult capital. Ridicarea nivelului de trai este un proces
indelungat, care necesita mult timp si multa munca.
Capitolul VI : Politici si idei
Ultima conferinta pe care Mises a abordat-o in cadrul celor rostite in fata studentilor
argentinieni in 1958 se refera la politici si idei. Autorul ne aduce la cunostiinta faptul ca multe
dintre sperantele filozofilor secolului al XVIII-lea, referitoare la faptul ca nu vor mai fi razboaie
si ca revoltutiile nu vor mai fi necesare, nu s-au adeverit. Totusi, nu poate fi contestat faptul ca
omenirea a cunoscut in secolele al XIX-lea si al XX-lea o imbunatatire fara precedent a
conditiilor economice.
Autorul precizeaza ca evenimentele politice sunt consecintele inevitabile ale
modificarilor survenite in politicile economice . De asemenea, oamenii de stat, avocatii si
filozofii din secolele XVIII- XIX, vedeau rivalitatea partidelor politice ca pe un lucru natural.
Oamenii sustineau neinterventia statului in conditiile economice ale pietei, iar idealul politic al
tuturor cetatenilor era acela de a exista o bunastare a intregii populatii. Ideile interventioniste
sustineau exact opusul, adica ideea conform careia datoria guvernului este de a sustine, de a
subventiona si de a privilegia grupurile speciale . Aceste grupuri speciale sunt minoritati, care
incearca sa sa-si gaseasca aliati si sa devina astfel o majoritate. Toate problemele dezbatute in
parlament, chiar si cele ce tin de relatiile externe, sunt abordate din perspectiva intereselor
grupurilor speciale de presiune. Interventionismul, prin consecintele pe care le-a generat a
diminuat puterea natiunilor si a reprezentantilor lor de a rezista aspiratiilor dictatoriale si
manevrelor tiranice .
Initial fiecare membru al corpului legislativ era ales pentru a reprezenta intreaga natiune.
O alta idee asupra careia Mises reflecta este aceea ca toate civilizatiile se vor narui la un moment
dat. Dar, ideile rele pot fi intotdeauna combatute prin alte idei. Trebuie sa combatem tot ceea

ce ne displace in viata publica , mai ales inflatia, contolul preturilor si confiscarea proprietatii.
Mises isi incheie ciclul de conferinte multumind pentru ocazia de a le vorbi studentilor si
afirmand faptul ca el este increzator atat in ceea ce priveste viitorul libertatii politice, cat si al
libertatii economice.