Suport de curs

DULGHER TMPLAR
PARCHETAR

Curs elaborat de
CENTRUL DE CONSULTANTA SI STUDII EUROPENE GALATI

CUPRINS

Capitolul I
CONSTRUCTII DE CLADIRI, ELEMENTE SI SISTEME DE CONSTRUCTIE ................................. 5
1. DEFINITIE SI CLASIFICARE ................................................................................................................. 5
2. COMPARTIMENTAREA CLADIRILOR................................................................................................ 5
3. ELEMENTE DE CONSTRUCTIE............................................................................................................ 6
4. LUCRARI DE CONSTRUCTII SI INSTALATII..................................................................................... 6
5. SISTEME DE CONSTRUCTIE ................................................................................................................ 7
Capitolul II
TEHNOLOGIA DE FABRICARE A MOBILEI ....................................................................................... 10
1. NOTIUNI GENERALE ........................................................................................................................... 10
2. DEPOZITAREA, USCAREA SI DEBITAREA MATERIEI PRIME .................................................... 13
3. PRELUCRAREA MECANICA A ELEMENTELOR............................................................................. 17
4. ASAMBLAREA ELEMENTELOR PRIN INCLEIERE ........................................................................ 19
5. FURNIRUIREA SUPRAFETELOR ....................................................................................................... 21
6. PRELUCRAREA MECANICA A COMPLEXELOR ............................................................................ 24
7. SLEFUIREA SUPRAFETELOR............................................................................................................. 25
8. FINISAREA MOBILEI ........................................................................................................................... 27
9. PRELUCRAREA PELICULELOR DE FINISARE................................................................................ 30
10. ASAMBLAREA MOBILEI .................................................................................................................. 32
11. TAPITAREA MOBILEI........................................................................................................................ 34
12. AMBALAREA, DEPOZITAREA SI EXPEDIEREA MOBILEI ......................................................... 35
Capitolul III
FINISAREA MOBILEI ................................................................................................................................ 37
1. PROCEDEE DE FINISARE.................................................................................................................... 37
2. PREGATIREA SUPRAFETELOR PENTRU FINISARE ...................................................................... 37
3. TEHNOLOGIA APLICARII LACURILOR SI VOPSELELOR ............................................................ 39
Capitolul IV
MATERIALE PENTRU LUCRARILE DE DULGHERIE ...................................................................... 44
1. LEMNUL DE CONSTRUCTIE .............................................................................................................. 44
2. METALELE ............................................................................................................................................ 50
3. ALTE MATERIALE E CONSTRUCTIE ............................................................................................... 50
Capitolu V
TAPITERIA MOBILEI ................................................................................................................................ 52
1. CLASIFICARE........................................................................................................................................ 52
2. MATERIALE FOLOSITE IN STRUCTURA TAPITERIILOR............................................................. 52
3. FABRICAREA TAPITERIILOR CLASICE........................................................................................... 53
4. FABRICAREA TAPITERIILOR MODERNE ....................................................................................... 54
Capitolul VI
PRELUCRAREA LEMNULUI.................................................................................................................... 55
1. LUCRARI PREGATITOARE ................................................................................................................. 55
2. PRELUCRAREA MANUALA A LEMNULUI...................................................................................... 56
3. PRELUCRAREA MECANICA A LEMNULUI IN ATELIERE ........................................................... 60
4. PRELUCRAREA MECANICA A LEMNULUI PE SANTIERE ........................................................... 62
32

Capitolul VII
IMBINARI DULGHERESTI ....................................................................................................................... 65
1. GENERALITATI .................................................................................................................................... 65
2. ALCATUIREA IMBINARILOR ............................................................................................................ 65
3. EXECUTAREA IMBINARILOR ........................................................................................................... 67
4. CONDITII DE CALITATE PENTRU IMBINARI ................................................................................. 67
Capitolul VIII
FABRICAREA FERESTRELOR................................................................................................................ 69
1. SISTEMUL CONSTRUCTIV, CLASIFICARE ..................................................................................... 69
2. TIPURI CONSTRUCTIVE DE FERESTRE .......................................................................................... 70
Capitolul IX
COFRAJELE ................................................................................................................................................. 73
1. GENERALITATI .................................................................................................................................... 73
2. ALCATUIREA COFRAJELOR.............................................................................................................. 75
Capitolul X
FABRICAREA USILOR .............................................................................................................................. 78
Capitolul XI
FABRICAREA PARCHETELOR............................................................................................................... 82
1. TIPURI DE PARCHETE......................................................................................................................... 82
2. TEHNOLOGIA DE FABRICARE A PARCHETELOR CLASICE ...................................................... 82
Capitolul XII
ACOPERISUL DE LEMN ........................................................................................................................... 84
1. GENERALITATI .................................................................................................................................... 84
2. ALCATUIREA ACOPERISURILOR ..................................................................................................... 85
3. EXECUTAREA ACOPERISURILOR .................................................................................................... 87
4. CONDITII DE CALITATE PENTRU ACOPERISURI ......................................................................... 88
5. MASURATORI ....................................................................................................................................... 89
Capitolul XIII
PLANSEE, TAVANE SI PARDOSELI DE LEMN ................................................................................... 90
1. GENERALITATI .................................................................................................................................... 90
2. PLANSEE DE LEMN ............................................................................................................................. 90
3. TAVANE DE LEMN .............................................................................................................................. 91
4. PARDOSELI DE LEMN ......................................................................................................................... 92
5. CONDITII DE CALITATE ..................................................................................................................... 94
Capitolul XIV
CONSTRUCTII DE LEMN ......................................................................................................................... 95
1. GENERALITATI .................................................................................................................................... 95
2. CONSTRUCTII PROVIZORII EXECUTATE PE SANTIER (NEDEMONTABILE) .......................... 95
3. CONSTRUCTII PROVIZORII DIN ELEMENTE PREFABRICATE (DEMONTABILE) .................. 96
4. ALTE CONSTRUCTI DE LEMN........................................................................................................... 97
Capitolul XV
CASE PREFABRICATE DIN LEMN......................................................................................................... 98

Capitolul I
CONSTRUCTII DE CLADIRI, ELEMENTE SI SISTEME DE
CONSTRUCTIE

1. DEFINITIE SI CLASIFICARE
Constructiile sunt un ansamblu de lucrari variate (zidarii, betoane, armaturi, dulgherie,
terasamente) la a caror executie se utilizeaza materiale, utilaje si forte de munca.
Prin destinatia lor, constructiile servesc anumitor scopuri de adapostirea oamenilor (locuinte,
camine, hoteluri), realizarea productiei (ateliere, fabrici), deservirea cultural-sportiva (teatre, camine
culturale, sali de sport, stadioane), efectuarea transporturilor (drumuri, poduri, tunele, gari,
aeroporturi, porturi).
O grupa importanta de constructii o constituie cladirile. Cladirile cuprind in interiorul lor
incaperi cu diferite.destinatii. Dulgherul participa intr-o masura importanta la executarea cladirilor,
atat ca zidar, betonist si fierar-betonist.
Dupa scopul pe care-l au, cladirile se pot clasifica astfel:
- cladiri de locuit (locuinte individuale, blocuri de locuit)
- cladiri social-culturale, administrative pentru transport si sport (scoli, teatre, sedii pentru
institutii, spitale, gari, hale sportive)
- cladiri industriale (hale de fabricatie, ateliere, depozite)
- cladiri agrozootehnice (grajduri, saivane, hale de productie, remize, ateliere pentru utilaj
agricol)
2. COMPARTIMENTAREA CLADIRILOR
Cladirile se compartimenteaza pe verticala (pe inaltime) si pe orizontala denumite astfel:
subsolul, ale carei incaperi au pardoseala sub nivelul terenului (in cazul cand este folosit pentru
depozitare, se numeste pivnita)
- parterul, ale carui incaperi au pardoseala la nivelul terenului sau putin deasupra acestuia
- etajele, situate deasupra parterului.
Peste ultimul etaj la cladirile cu acoperis se prevede podul. Cand tavanul ultimului nivel este si
acoperis acesta se numeste acoperis-terasa. Nivelul situat pe pamant cu mai putin de jumatate din
inaltimea sa se numeste demisol. Nivelul situat intre parter si etajul 1 avand inaltimea mai mica
decat a fiecaruia dintre acestea se numeste mezanin.
Nivelul amenajat in pod prin compartimentarea lui si prin schimbarea inclinarii acoperisului,
spre a se obtine inaltimea necesara, se numeste mansarda.
Pe orizontala, constructiile sunt compartimentate in incaperi sau camere care sunt diferite dupa
destinatia lor (de exemplu: camere de locuit, bucatarii, bai, culoare, birouri, ateliere)
-

3. ELEMENTE DE CONSTRUCTIE
Cladirile sunt alcatuite din elemente de constructie care indeplinesc fiecare un anumit rol.
Printre acestea, cele mai importante sunt: fundatiile, scheletul de rezistenta, peretii, planseele,
scarile, acoperisul.
Fundatiile au rolul de a prelua greutatea cladirii, servind la transmiterea incarcaturilor de la
peretii sau scheletul acesteia la teren. Fundatiile se executa in mod obisnuit din beton (simplu sau
armat) si uneori din piatra.
Scheletul de rezistenta (structura portanta) consta din elementele care preiau greutatea proprie
a cladirii, impreuna cu toate incarcarile care se aplica pe aceasta, transmitandu-le la fundatii.
Scheletul este alcatuit din elemente vericale (stalpi, diafragme) si elemente orizontale (grinzi), care
formeaza cadrele. Scheletul de rezistenta se prevede la cladiri cu mai multe niveluri si poate fi
executat din zidarie de caramida, beton armat prefabricat si rareori din lemn sau metal.
Peretii au rolul de a inchide cladirea si a separa incaperile intre ele. Ei pot fi: pereti portanti (de
rezistenta), care sustin elementele de constructie, si pereti despartitori si de umplutura, care
limiteaza incaperile, fara a prelua sarcini. Peretii se executa din zidarie de caramida, blocuri sau
panouri prefabricate, beton simplu sau armat, lemn, beton celular autoclavizat.
Flanseele separa caturile (nivelurile) cladirii, rezemand fie scheletul ei de rezistenta, fie pe
peretii portanti ai acesteia. Ele se executa in mod obisnuit din beton armat prefabricat sau monolit si
rareori din lemn sau metal. Peste plansee se executa pardoselile (dusumele de lemn, parchet,
mozaic, ciment, asfalt, covor PVC), iar dedesubt tavanele (din scanduri, tencuieli, ipsos).
Scarile servesc la circulatia intre nivelurile cladirii (scari interioare) sau asigura accesul in
cladiri din exterior (scari exterioare). Ele se executa din beton armat prefabricat sau minolit, lemn
sau metal. Scarile exterioare se pot executa din beton simplu sau caramida.
Acoperisurile, asezate la partea superioara a cladirii, au rolul de a o proteja impotriva actiunii
intemperiilor (ploi, zapezi, vanturi). Acoperisul este alcatuit din invelitoare, executata dintr-un
material rezistent la actiunea intemperiilor (tabla, carton asfaltat, tigla, olane, azbociment) si
sarpanta care constituie scheletul de sustinere al invelitorii si se executa din lemn, beton armat sau
metal.
In cazul in care cladirile nu au acoperis, protectia lor impotriva intemperiilor se realizeaza cu
ajutorul teraselor. Terasele sunt alcatuite din planseul peste ultimul nivel al cladirii, deasupra caruia
se executa lucrari care asigura protectia cladirii impotriva sau caldurii (izolatii termice), precum si
protectia impotriva umiditatii (izolatii hidrofuge).
4. LUCRARI DE CONSTRUCTII SI INSTALATII
Pentru realizarea unei cladiri este necesar sa se execute o serie de lucrari de constructii si
instalatii. Cele mai importante sunt:
- terasamente (sapaturi, umpluturi, nivelari de teren executate de sapatori)
- zidarii (de caramida, de piatra, din blocuri prefabricate)
- betoane (beton simplu nearmat, utilizat de obicei la fundatii obisnuite si pereti; beton armat
monolit sau prefabricat, utilizat la schelete de rezistenta, plansee, pereti) executate de betonisti
- armaturi (necesare pentru armarea betonului), executate de fierari-betonisti
- dulgherie (schele, cofraje pentru beton, pereti si plafoane de lemn, acoperisuri, sprijinirea
sapaturilor, lucrari de protectia muncii), executate de dulgheri
- izolatii (hidrofuge pentru protectia cladirilor impotriva infiltarii apelor; termice pentru
protectia cladirilor impotriva caldurii sau frigului; fonice pentru impiedicarea propagarii
zgomotelor), executate de izolatori.
- invelitori (carton, sita, sindrila, tabla, tigle, olane, azbest, ciment), executate de tinichigii-tiglari
si unele de dulgheri
6

tamplarie (usi, ferestre), executate de tamplari in ateliere sau fabrici si montate de zidari si
tamplari.
- tencuieli (exterioare si interioare, pe pereti si tavane), executate de zidari tencuitori
- placaje (faianta, gresie, marmura), executate de faiantari sau de pietrari
- pardoseli (de lemn dusumele, parchet; din piatra - marmura, mozaic, gresie, dale din PVC; de
mozaic; alte materile beton, xilolit, covor PVC), executate de parchetari, mozaicari, iar unele
de dulgheri (dusumele oarbe sau vazute)
- zugraveli vopsitorii si tapete (la pereti, la tavane, tamplarie), executate de zugravi si vopsitori
- instalatii (electrice, sanitare, de ascensoare, de gaze) executat de instalatori de specialitate.
Lucrarile de constructii si instalatii se executa succesiv sau in paralel, intr-o anumita ordine,
stabilita astfel incat cladirea sa se poata realiza in termenele cele mai scurte.
Ordinea normala a lucrarilor de constructii este urmatoarea: intai se executa sapaturile,
fundatiile, scheletul de rezistenta, zidaria si acoperisul; apoi se executa tencuielile, tamplaria,
placajele, pardoselile, iar la sfarsit zugravelile si vopsitoriile. In paralel cu lucrarile de constructie
se executa si lucrarile de instalatii, in asa fel ca sa se evite spargerile, refacerile si remedierele la
lucrarile de constructie executate.
5. SISTEME DE CONSTRUCTIE
Prin sistem de constructie se intelege modul in care se alcatuieste si se executa scheletul de
rezistenta al unei cladiri.
Stabilirea sistemului de constructie cel mai potrivit se face tinandu-se seama de anumite
conditii, printre care cele mai de seama sunt: natura si destinatia cladirii; dimensiunile cladirii
(lungime, latime, inaltime); impartirea interioara a cladirii (incaperi, marimea acestora, asezarea lor
in plan); natura terenului de fundatie; posibilitati de provizionare cu materiale; posibilitati de
mecanizare a lucrarilor, etc.
In tara noastra, se aplica in prezent la executarea cladirilor diferite sisteme de constructie. La
alegerea unui sistem constructiv se urmareste realizarea obiectivelor principale care stau in fata
constructorilor si anume: scurtarea duratei de executie, obtinerea unei calitati superioare a
lucrarilor, reducerea continua a costului constructiilor.
Printre sistemele de constructie utilizate in mod obisnuit la executarea cladirilor, se pot
enumera:
a. Sistemul de constructie pe ziduri portante
In cazul acestui sistem de constructie, scheletul cladirii consta din ziduri portante, care sustin
planseele si acoperisul acesteia. Materialele din care se executa zidurile portante sunt variate, in
raport cu inaltimea cladirilor. Astfel, in cazul cladirilor care au pana la cinci niveluri, zidurile
portante se pot executa din blocuri mici prefabricate sau din zidarie de caramida. In cazul cladirilor
care au mai mult de 5 niveluri, zidurile portante se executa de obicei din beton armat monolit, turnat
in cofraje demontabile (de inventar) sau in cofraje mobile (alunecatoare).
Sistemul de constructie pe ziduri porante are mai multe variante determinate de pozitia
acestor ziduri in cadrul cladirii:
- cladiri cu ziduri portante longitudinale, la care zidurile exterioare situate in lungul cladirii si
zidul median din lungul cladirii sunt portante; planseele (fasiile de platou) sunt dispuse
perpendicular pe zidurile portante si se reazama pe aceste ziduri.
- cladiri cu ziduri portante tranversale, la care zidurile situate pe latimea cladirii sunt portante;
planseele (fasiile de planseu) reazama pe zidurile transversale.
- cladiri cu ziduri portante pe ambele directii, la care incaperile sunt marginite de ziduri portante;
planseele (fasiile de planseu) reazama pe toate zidurile portante.
- cladiri cu ziduri portante transversale si longitudinale mediane, la care zidurile situate pe latimea
cladirii si zidul median din lungul acesteia sunt portante.
7

b. Sistemul de constructie pe schelet (pe cadre)

In cazul acestui sistem de constructie, structura portanta a cladirii consta din elemente verticale
numite stalpi si elemente orizontale numite grinzi, formand cadre care sustin constructia. Peretii
care se prevad intre cadre sunt pereti neportanti. Acesti pereti se pot executa din diferite feluri de
zidarii ca: zidarie de caramida, din blocuri ceramice sau beton, din panouri mari. Peretii despartitori
se mai pot executa din placi de beton usor, placi de ipsos, placi aglomerate de lemn, placi
fobrolemnoase.
Scheletul de rezistenta al cladirilor pe cadre se executa in mod obisnuit din beton armat;
uneori acest schelet se executa din lemn, iar in cazuri speciale, din metal.
Scheletul de beton armat se prevede in mod curent la cladirile care au mai mult decat cinci
niveluri. In acest caz, scheletul se poate executa fie din beton armat monolit, turnat in cofraje
demontabile, fie din beton armat prefabricat (din elemente gata confectionate, care sunt montate pe
santier). Ca elemente prefabricate se pot utiliza: stalpi, grinzi, cadre intregi, fasii de planseu,
panouri de planseu.
Scheletul din lemn este alcatuit din stalpi (popi), legati intre ei la partea superioara cu grinzi
(cosoroabe), care sustin elementele cladirii. De obicei, stalpii sunt fixati la partea inferioara pe
grinzi orizontale (talpi); cadrele de lemn alcatuite din stalpi si grinzi se intaresc cu piese de lemn
inclinate, denumite contravanturi (contafise), care au rolul de a impiedica deformarea cadrelor.
Piesele scheletului de lemn se asambleaza intre ele cu ajutorul imbinarilor si se fixeaza in cuie,
scoabe sau buloane.
Scheletul de lemn al cladirilor se executa in general din lemn de brad, iar uneori din lemn de
stejar. Cladirile cu schelet de lemn se utilizeaza numai rareori, utilizarea lemnului la aceste lucrari
nefiind rationala.
Scheletul mecanic este alcatuit de asemenea din stalpi si grinzi, care se confectioneaza de obicei
din piese de otel profilat. Elementele acestui schelet se asambleaza cu ajutorul buloanelor, al
niturilor sau al sudurii.
Scheletul metalic se utilizeaza numai in unele cazuri, acolo unde consumul de metal este
justificat de caracterul special al lucrarilor (de exemplu, in cazul executarii unor constructii
industriale) .
c. Sistemul de constructie din panouri mari prefabricate
In cazul acetui sistem de constructie, cladirea este alcatuita din pereti si plansee executate sub
forma de panouri mari de pereti si plansee (de dimensiunile incaperilor cladirii), prefabricate pe cale
industriala. Panourile prefabricate sunt transportate, ridicate si montate in cladire prin mecanizare,
cu ajutorul unor utilaje speciale, care asigura o inalta productivitate a muncii. Panourile mari avand
dimensiunile incaperilor, permit executarea rapida a cladirilor, prin asamblarea panourilor de pereti
cu cele de pereti interiori si cu panourile (fasiile) de plansee.
Sistemul de constructie din panouri mari se poate aplica in mai multe variante, determinate de
tipul si pozitia in cladire a peretilor executati din aceste panouri si anume:
- cladiri cu pereti portanti pe ambele directii
- cladiri cu peretii transversali portanti si pereti mediani portanti.
Sistemul de constructie din panouri mari prefabricate au raspandire larga, deoarece asigura un
inalt grad in industria constructiilor. In prezent acest sistem de constructie se aplica in tara cu succes
la executarea cladirilor de locuit cu platouri. Pe masura ce vor fi produse tipuri noi de panouri,
acesta va putea fi aplicat si la executarea cladirilor cu mai mult de 2 niveluri.
d. Sistemul e constructie din elemente spatiale prefabricate
In cazul acestui sistem de constructie, cladirea este alcatuita din incaperi sau grupe de incaperi
denumite elemente spatiale. Elementele spatiale se executa prin metode industriale in fabrici. Pe
santier ele se aduc gata asamblate si finisate.
Sistemul de constructie din elemente prefabricate permite sa se obtina o scurtare insemnata a
duratei de executie si sa se realizeze un grad inalt de mecanizare a constructiilor.
8

e. Sistemul de constructie cu etaje ridicatoare

In cazul acestui sistem de constructie, executarea cladirii alcatuita din elemente prefabricate se
desfasoara in ordinea urmatoare. Intai se monteaza stalpii prefabricati ai cladirii., pe intreaga latime
a acesteia. Apoi, la parterul cladirii se executa planseele beton armat ale acesteia, suprapuse in
pachet, in ordinea nivelului cladirii.. Intre planseele suprapuse se asaza nisip, ipsos, hartie pentru a
se evita lipirea lor unul de altul. Pe ultimul planseu (planseul superior) astfel realizat, se executa
acoperisul sau terasa cladirii. Dupa aceea, se trece la ridicara si montarea succesiva a planseelor la
nivelul corespunzator, de sus in jos. Montarea se executa cu ajutorul unor prese hidraulice
(vinciuri), fixate la partea superioara a stalpilor. In scopul ridicarii si la montarii lor cu ajutorul
vinciurilor, planseele sunt prevazute inca de la turnare gauri avand gulere metalice, care permit
alunecarea acestor plansee de-a lungul stalpilor si fixarea de stalpi. Inainte de ridicare si montare pe
fiecare planseu se fixeaza panourile de pereti, se monteaza pardoselile, tamplaria si se executa
finisajele. In modul acesta lucrarile de constructie se termina odata cu montarea fiecarui etaj
ridicator.
In afara de scurtarea importanta a duratei de executie a constructiilor, sistemul cu etaje
ridicatoare mai prezinta alte avantaje de seama. Astfel, acest sistem permite ca executarea lucrarilor
de la diferitele etaje sa se faca la nivelul terenului, inlaturandu-se esafodajele, schelele si utilajele
grele de ridicare. De asemenea, sistemul mentionat permite economisirea cofrajelor pentru beton si
nu necesita spatii mari de lucru. Toate acestea conduc, in cele din urma la obtinerea unei reduceri
importante a costului constructiilor.

Capitolul II
TEHNOLOGIA DE FABRICARE A MOBILEI
1. NOTIUNI GENERALE
1. Clasificarea mobilei
Mobila se poate clasifica conform STAS 4213-81, dupa: destinatia incaperilor, stilul,
constructia, utilizarea, procedeul de fabricatie, etc.
Dupa destinatia incaperilor, mobila poate fi:
- pentru locuinte (dormitoare, sufragerii, camere de lucru, bucatarii, holuri, camere de copii)
- pentru institutii social-culturale (sali de spectacole, birouri, biblioteci, cantine, gradinite,
crese, camine)
- pentru desfasurarea activitatii tehnologice dintr-o intreprindere, sectie, sector (bancuri de
lucru, dulapuri de haine, rafturi pentru SDV)
- pentru mobilarea exterioara (gradini, parcuri, terase in aer liber)
Dupa stil, mobila poate fi: de epoca (gotic, renastere, baroc), cu forme contemporane si de
Dupa utilizare, exista:
- mobila de pastrare sau depozitare (dulap, comoda, bar, vitrina, biblioteca, toaleta, lada de
asternut).
- mobila de sustinere (scaun, fotoliu, taburet, masa, masuta, canapea, pat)
- de utilizare mixta (birou, bufet, noptiera)
Dupa finidaj, mobila poate fi:
- finisata transparent, in culoare naturala sau modificata
- finisata opac, intr-o diversitate de culori
Dupa sistemul consructiv, mobila poate fi: formata din panouri asamblate sub forma de cutii,
numita mobila corp si din cadre, numita mobila pe schelet.
Dupa tipizarea elementelor componente, mobila poate fi: din elemente tip, din elemente
netipizate si din corpuri tip.
Dupa procedeul de fabricatie, mobila poate fi realizata prin procedeee de prelucrari mecanice
si prin procedee termomecanice (curbat si mulat).
2. Terminologia partilor componente ale mobilei
Fiecare piesa de mobilier (dulap, vitrina, scaun, fotoliu) indiferent de sistemul constructiv sau
destinatie este alcatuita din mai multe parti componente. Terminologia in vigoare stabileste pentru
partile componente ale mobilei, urmatoarele denumiri: element, complex, subansamblu si ansamblu
sau piese de mobilier propriu-zis.
a. Elementul este partea componenta cea mai simpla a produului si este rezultatul prelucrarii
lemnului (cherestea, placaj, PFL, PAL).
Elementele se realizeaza in diferite forme si dimensiuni si au denumirea in functie de rolul lor
in produs.
Lonjeronul reprezinta elementul de legatura longitudinal al ramelor sau cadrelor
Traversa este elementul de legatura in sens transversal al ramelor sau cadrelor.
Traversele pot fi la extremitatile ramei si se numesc traverse de capete sau superioare,
inferioare ramelor numindu-se traverse intermediare.
Montantul este element de legatura in sens vertical, utilizat in constructia ramelor sau
cadrelor. Cand montantul este aplicat pe marginea panoului ramei sau a altor elemente
avand rol de sustinere, acoperite sau decorare, poarta numele de lezena.
Piciorul este un element de sustinere (sprijin) al corpurilor de mobila, al paturilor, al
meselor, al scaunelor, etc.
10

Balustrul este un element cu sectiune circulara sau poligonala, care intra in general in
structura spatarului scaunelor.
Legatura este un element ce serveste la consolidarea a doua sau mai multe elemente sau
complexe si poate fi rectilinie sau curbilinie. La scaune legatura este folosita pentru
consolidarea scheletului.
Coltarul este un element de forma triunghiulara si are rolul de a consolida imbinarile de
colt la rame, cadre sau cutii.
Lamba aplicata este un element rectiliniu avand rolul de a consolida imbinarile unor
piese.
Bagheta este un element cu sectiune redusa, utilizat pentru fixarea geamurilor si
tabliiilor sau in scop decorativ.
Bordura este un element ce se aplica pe canturile panourilor cu rol de protejare si
decorare.
Sipca de acoperire este un element folosit pentru acoperirea rsturilor sau a accesoriile
metalice.
Bara pentru haine este un element avand rolul de a sustine hainele asezate pe umerase.
Glisiera este un element avand rolul de a sprijini si ghida sertare, geamuri, usi glisate,
placi la mese.
Bara pentru cravate este un element cu rol de limitare a cursei unui element sau
complex mobil.
Opritorul este un element cu rol de limitare a cursei unui element sau complex mobil
Panoul simplu este un element cu grosimea mica in raport cu latimea, constituit din
PAL, PFL, panel, placaj, nefurniruit si nebordurat.
Panourile simple ce intra in alcatuirea mobilei se denumesc astfel:
- panou spate, cand este montat in partea din spate a corpurilor de mobila
- spatar cand serveste la sprijinirea spateleui in timpul sederii
- sezut, cand este montat la partea de sedere a mobilei
- tablie, cand este montat in spatiul liber dintre lonjeroane (montanti) si traversele ramelor
- fund de sertar, cand este montat la baza unui sertar.
b. Complexul este o grupare de mai multe elemente asamblate in diferite forme.
Cadrul este complexul de forma poligonala sau curba, ale carui elemente sunt
asamblate, avand dimensiunea mare a sectiunii orientata in sens vertical. Cadrul este
format din picioare, lonjeroane, traverse si eventual legaturi de consolidare.
Rama este un complex de forma poligonala, alcatuit din doua lonjeroane si traverse.
Ramele pot fi simple, simplu placate, dublu placate si cu tablii. Ramele placate au pe
una sau pe ambele fete montat un panou de placaj PAL sau PFL, iar ramele cu tablii au
montate in spatiile dintre lonjeroane si traverse tablii.
Panoul complex este format dintr-un panou simplu, asamblat cu elemente pe fete sau
canturi si cu care formeaza o constructie rigida.
Din punctul de vedere al realizarii, panourile complexe pot fi: panouri masiv ecand sunt
constituite prin innadirea unor elemente de lemn masiv cu grosimi mai mari de 5 mm si panouri
placate catre sunt constituite din panouri simple placate pe o fata sau pe ambele fete cu furnire,
folii de materiale plastice, etc. pentru protectia canturilor se aplica borduri din lemn masiv,
furnir sau materiale plastice.
In constructia mobilei panourile placate au o larga utilizare, cele mai folosite fiin cele
placate cu furnir (furniruite) sau acoperite cu foli din materiale plastice (caserate).

Dupa forma panoului complex se deosebesc: panouri drepte si panouri curbe. Panoul complex, dupa rolul
si pozitia lui in produs, poarta diferite denumiri:

capac panou mobil orizontal cu rolul de a inchide un corp de mobila

fund panoul montat la baza unui corp de mobila
capat de pat panou vertical, cu sau fara picioare, ce se monteaza la capatul patului.
11

tavan panou montat la partea superioara a unui corp de mobila

usa panou vertical mobil, avand rolul de a inchide un corp de mobila. Usile obisnuite pot
fi pline sau cu gol, dupa sistemul de constructie si glisante sau rabatabile, dupa modul de
deschidere
perete lateral panou vertical ce uneste fundul cu tavanul unui corp de mobilier
perete despartitor panou vertical montat in interiorul unui corp, avand rolul de rezistenta
si de compartimentare al acestuia
placa panoul orizontal constituind suprafata utila a unei mobile
placa prelungitoare panou orizontal ce serveste la marirea suprafetei unei mese
polita panou orizontal montat fix sau reglabil pe verticala, ce serveste la depozitare.

c. Subansamblul este o grupare de elemente si complexe ce constituie o parte distincta a

unui produs finit.
In constructia mobilei intra ca subansambluri: corpul, ruloul, sertarul si somiera.
Corpul este un ansamblu constituit din gruparea mai multor elemente si complexe, in
forma de cutie.
Ruloul este un subansamblu constituit din gruparea unui panou flexibil si a unui
dispozitiv de rular si ghidare.
Sertarul este un subansamblu mobil, constituit dintr-un cadru si un panou simplu.
Somiera este un ansamblu format dintr-un cadru de lemn, pe care se monteaza tapiteria.
d. Ansamblul sau piesa propriu-zisa de mobilier reprezinta asamblarea in forma finala a
elementelor, complexelor si subansamblurilor.
Produsele de mobilier se pot grupa si defini astfel:
- mobila pentru depozitare: bar, biblioteca combinata, bufet, comoda, cuier, dulap inzidit,
dulap suprapus, etajera, lada pentru asternut, noptiera, toaleta, vitrina.
- mobila pentru sedere: bancheta, canapea, fotoli, scaun. Scaun cu brate, scaun pliant,
sezlong, taburet.
- mobila pentru odihna si dormit: divan, divan de colt, pat.
- mobila pentru servit si lucru: masa, birou, masa de servit, masa pentru televizor, masuta,
masute suprapuse.
3. Constructia mobilei corp
Mobila in constructia careia predomina reperul panou se numeste mobila din panouri sau mobila
corp. In aceasta grupa intra piese de mobilier destinate echiparii camerelor de zi, sufrageriilor,
camerelor de dormit, camerelor combinate (dulapuri, comode, vitrini, biblioteci, etc).
Panourile se utilizeaza si in constructia mobilei pe schelet in completarea acestora (placa de la
mese, laterale la canapele, paturi, etc).
Mobila corp se poate realiza din punct de vedere constructiv din:
- panouri pline (PAL, PAL mulat, furnire stratificate, PFL si mai rar din lemn masiv si
panel)
- panouri celulare (rame placate cu miez, fagure din hartie miez din sipci de lemn masiv sau
fasii indoite din PFL)
- rame cu tablii sau placate.
Panourile care formeaza cutia, usile si fetele sertarelor sunt confectionate din PAL cu grosimea
de 16 mm cu canturile bordurate cu borduri din cherestea de fag si cu fetele placate la exterior cu
furnir de nuc, iar la interior cu furnir de fag. Spatele este confectionat din placaj cu grosimea de 5
mm, furniruit pe fata vizibila cu furnir de nuc si se monteaza in faltul peretilor laterali, fund, tavan
si pe peretele despartitor vertical cu suruburi pentru lemn. Usile se fixeaza cu balama banda e
peretele lateral dreapta si peretele intermediar. Suprafetele exterioare se finiseaza in culoare
12

naturala sau baituit, cu luciu oglinda; suprafete interioare vizibile se finiseaza in culoare naturala cu
semiluciu. Suprafetele nevizibile se slufuiesc curat.
4. Constructia mobilei din cadre
Mobila formata din cadre se numeste si mobila pe schelet. Din grupa produselor de mobila cu
constructie pe schelet fac parte: mobila de sedere si odihna (taburetul, scaunul tamplaresc, scaunul
cu brate scaunul pliant, fotoliul cu sau fara brate) si mobila pentru sustinere (mese, mese
extensibile, masute). Cadrele se pot executa din cherestea, PAL, PFL, lemn stratificat, din metal sau
materiale plastice. Acest sistem de constructie se compune dintr-un schelet format din elemente
complexe, imbinate intre ele, al carui tip reprezentativ este scaunul tamplaresc. Un scaun in
constructie tamplareasca este format din: cadrul de rezistenta, sezutul si spatarul. Cadrul de
rezistenta este format din picioarele din fata, picioarele din spate, traversele de legatura, asamblate
cu picioarele prin cepuri si scobituri incleiate. Cadrul de rezistenta sustine sezutul si spatarul.
Constructia sezutului si a spatarului poate fi din: placi de furnire mulate, placaj mulat, PFL
mulat, placi din PAL tapitate si netapitate. Scaunele pentru institutii, birouri se executa de obicei
netapitate, iar cele pentru locuinte, tapiterie. Pot fi si variante in care sezutul se executa tapitat, iar
spatarul netapitat.
5. Materia prima utilizata
In constructia mobilierului se utilizeaza ca materie prima de baza lemnul masiv si
semifabricatele superioare pe baza de lemn. Lemnul masiv se utilizeaza fie sub forma de cherestea,
fie sub forma de prefabricate (debitat direct la dimensiunile necesare in fabricile de cherestea). Ca
specii lemnoase se folosesc: rasinoasele (bradul, molidul, pinul, laricele), foioasele tari (fagul,
stejarul, frasinul, ulmul, paltinul, carpenul) si foiasele moi (teiul, salcia, plopul). Materialul lemnos
folosit la fabricarea mobilei trebuie sa indeplineasca anumite conditii de calitate, sa fie fara defecte
care diminueaza rezistenta si aspectul mobilierului (de exemplu, putregai, mucegai, inima, maduva,
coaja infundata, gauri de insecte, noduri vicioase, pungi de rasina, cancer cu rasina).
Din categoria semifabricatelor superioare pe baza de lemn se utilizeaza la fabricarea mobilei:
produse stratificate din lemn (furnire, placaj, panel, placi celulare, elemente mulate) si produse
aglomerate din lemn (placi din aschii de lemn si placi din fibre de lemn), in stare bruta sau
innobilate (emailate, melaminate, texturate, caserate). Furnirele estetice se folosesc pentru placarea
panourilor de mobila, cu scopul de a le ridica valoarea estetica, iar celelalte semifabricate superioare
din lemn se folosesc pentru confectionarea panourilor simple sau complexe, ce intra in constructia
mobilei sau ca inlocuitori ai lemnului masiv. Alaturi de matetria prima, la realizarea unui produs
finit sunt folosite si materiale auxiliare. Aceste materiale au un rol ajutator la fabricarea produsului
finit, realizand asamblarea si aspectul produsului finit.
Materialele se impart in materiale directe si materiale indirecte. Materialele directe sunt
materialele care ajuta la fabricarea produsului si se gasesc incorporate in el cum sunt lacurile,
feroneria (manere, tragatori, balamale) adezivi, etc.
Materialele auxiliare indirecte sunt materiale care ajuta la fabricarea produsului finit, dar nu se
gasesc incorporate in acesta (materialele abrazive, hartie gumata, carpele pentru lustruit).
2. DEPOZITAREA, USCAREA SI DEBITAREA MATERIEI PRIME
1. Descrierea generala a procesului tehnologic de fabricare a mobilei
Procesul tehnologic in industria mobilei cuprinde mai multe grupe de operatii care se executa
intr-o anumita ordine, in general aceeasi, indiferent de produsul finit. Executarea acestor operatii are
loc in sectoarele productive ale sectiei ducatoare de mobila. Materia prima, semifabricatele pe baza
de lemn si celelalte materiale necesare fabricarii mobilei, se aprovizioneaza si se depoziteaza in
conditii corespunzatoare, in locuri special amenajate. Inaintea de intrarea in fabricatie, materia
13

prima, semifabricatele si celelalte materiale sunt verificate pentru a se vedea daca ele corespund
conditiilor cerute la fabricarea mobilei. Cheresteaua este uscata si conditionata la umiditatea optima
prescrisa pentru fabricarea mobilei.
Prima grupa de operatii de prelucrare propriu-zisa cuprinde operatiile de debitare ca:
insemnare, spintecare retezare, sectionare si decupare. Cheresteaua si semifabricatele pe baza de
lemn, in urma acestor operatii sunt trasformate in repere cu conturul rectiliniu sau curbuliniu,
prevazute cu supradimensiuni pentru prelucrarile ulterioare.
Dupa debitare, elementele din lemn masiv si panourile sunt supuse operatiilor de prelucrare
mecanica: taiere la format, indreptare, randeluire, frezare, cepuire, gaurire, scobire, etc prin care
se da forma necesara pentru asamblarea lor ulterioara in complexe si subansambluri.
Furnirile sunt pregatite intr-un sector separat pentru aplicarea lor pe panouri, care au fost si ele
pregatite in prealabil pentru furniruit sau se primesc sub forma de foi la dimensiunile necesare
reperelor. Dupa furniruire, care se executa in prese incalzite, panourile complexe rezultatele sunt
supuse unor operatii de prelucrare mecanica prin care se obtine forma si dimensiunile finale ale
pieselor. Aceste operatii sunt: tunderea furnirului (taierea la format, executarea de profiluri),
frezarea neteda, gaurirea, scobirea, etc.
Panourile prelucrate si elementele din lemn masiv pelucrate sunt transportate in sectorul de
pregatire a suprafetelor in vederea finisarii. In acest sector se executa slafuirea suprafetelor, apoi
curatirea si eventual baituirea si umplerea porilor.
Dupa o noua conditionare, piesele sunt trasportate in sectorul de finisaj, unde sunt acoperite pe
suprafete cu lacuri si vopsele prin diferite procedee mecanizate (pulverizare, turnare, imersie).
Piesele lacuite sau vopsite sunt trasportate intr-o camera de conditionare pana la uscarea sau
intarirea peliculei.
Suprafetele lacuite ale pieselor sunt supuse operatiilor de prelucrare a peliculei prin slefuire.
Suprafetele finisate cu lacuri mate nu se mai prelucreaza dupa aplicarea lacului mat. Dupa o
perioada de odihna, piesele sunt trasportate in sectorul montaj, unde se executa montarea
subansamblurilor si ansamblului demobilier. Pentru mobila tapitata, subansamblul schelet se
completeaza cu elemente tapitate aduse din sectorul tapiterie. Montarea pieselor se executa in banda
folosind dispozitive si unelte adecvate.
Mobila asamblata este trasportata apoi in magazia de produse finite, unde se face receptia
calitativa a ansamblului, ambalarea si depozitarea mobilei in vederea expedierii.
Operatiile procesului tehnologic de fabricare a mobilei pot fi impartite in urmatoarele grupe
principale de operatii:
- depozitarea si uscarea materiei prime
- debitarea materiei prime
- prelucrarea mecanica a elementelor
- asamblarea elementelor prin incleiere
- prelucrarea mecanica a complexelor
- pregatirea suprafetelor pentru finisare
- finisarea suprafetelor
- asamblarea mobilei
- receptia, asamblarea si depozitarea mobilei
- tapitarea mobile
2. Depozitarea si uscarea materiei prime
a. Depozitarea materiei prime.
Materia prima (cherestea, PAL, PFL, furnire) inainte de a fi introdusa in procesul de fabricatie,
se depoziteaza in spatii special amenajate, pentru a nu se degrada. Cheresteua sosita de la fabricile
de cherestea se descarca din mijloacele de transport se sorteaza, dupa care se stivuieste in depozitul
de cherestea, amenajat in aer liber. Stivuirea cherestelei si organizarea depozitului de cherestea este
identica cu stivuirea si organizarea depozitului de cherestea de la fabricile de cherestea. In depozitul
14

de cherestea trebuie sa se asigure uscarea naturala a lemnului pana la o umiditate de 25-30%, pentru
ca apoi sa se poata usca mai rapid pe cale artificiala, pana la umiditatea finala de 8-10%. Durata de
depozitare pentru uscare naturala este de 15-30 zile pentru scanduri si 35-50 zile pentru dulapi.
Cheresteaua si semifabricatele de cherestea se depoziteaza in cadrul depozitelor sub soproane
acoperite, pentru a fi protejate de itemperii. Durata lor de depozitare este cuprinsa intre 45 si 60
zile.
Placile din aschii si fibre de lemn, placajul, panelul, etc, se depoziteaza in magazii complet
inchise, care permit protectia lor fata de agentii externi. Stivuirea lor se face separat pe dimensiuni
si calitati, luandu-se masuri ca suprafata lor sa fie pastrata curat. Toate manipularile se fac
mecanizat, cu ajutorul paletelor si electrostivuitoarelor.
Placile innobilate (melaminate, emailate, texturate) se depoziteaza in incaperi inchise si uscate,
stivuite pe loturi de acelasi fel. Stivuirea se face pe platforme plane, asezand placile in pozitie
orizontala, fata la fata si protejate cu hartie de separare (protectie). Placile se stivuiesc pe grupe in
functie de dimensiuni, calitate si desen decorativ. Furnirul se pastreaza in incaperi inchise, ferite de
umezeala si de actiunea directa a razelor solare. Pentru pastrarea umiditatii este necesar sa stivele de
furnir sa fie imbracate cu folii din policlorura de vinil. Furnirul se stivuieste pe esente si clase de
calitate in rafturi special amenajate.
b. Uscarea cherestelei.
Pentru fabricarea mobilei cheresteaua trebuie sa aiba o umiditate de 8-10%, umiditate care se
realizeaza prin uscarea cherestelei. Uscarea chestelei consta in eliminarea apei libere din lemn si o
parte din apa legata prin uscare in aer liber, procedeu denumit uscare artificiala.
Evaporarea apei de pe suprafata lemnului este cu atat mai intensa cu cat viteza de circulatie a
aerului este mai ridicata si umiditatea sa relativa mai scazuta.
- Uscarea naturala se realizeaza in depozite sub influenta vantului sau curentilor de aer, a
caldurii solare, etc. Pentru reducerea duratei de uscare, singurul factor asupra caruia se poate
interveni intr-o masura mai mare este circulatia aerului in stiva si printre stive, prin orientarea
stivelor in functie de vanturile dominante, inaltarea platformei de stivuit cu 0,44 0,50 m de la
sol, adaptarea unei stivuiri mai rare, stivuire pe verticala.
- Uscarea artificiala a cherestelei consta in uscarea fortata a acesteia in instalatiile de uscare sub
influenta aerului cald si umed ai carui parametri (umiditate, temperatura si viteza de circulatie)
pot fi controlati si reglati dupa necesitati. Instalatiile de uscare permit viteze de 2-6 m/s si
0
temperaturi ridicate ale aerului pana la 140 C, indepartarea apei facandu-se prin convectie cu
aer cald.
Din punctul de vedere al conditiilor de lucru, instalatiile de uscare artificiala a lemnului pot fi
de trei feluri:
0
- instalatii care lucreaza la temperaturi sub 100 C construite din zidarie (camere si tuneluri
de uscat)
0
- instalatii care functioneaza la temperaturi de peste 100 C, de constructie metalica,
denumite de uscat
- instalatiile de uscat cu vacuum.
Camera de uscare este o constructie din caramida si beton, cu o izolatie termica foarte buna.
Se executa in doua variante, cu lungimea de 8,5 si 12,5 m. Camera este prevazuta cu vetilatoare
elicoidale, actionate individual. Ventilatorul actionat de motorul electric absoarbe aerul prin cosul
de absorbtie, pe care il refuleaza in bateria de incalzire, unde aerul trecand prin bateria de tevi
incalzite este incalzit la temperatura dorita. Aerul trece prin instalatia de umezire si apoi cu ajutorul
ecranelor este dirijat fortat asupra stivei de cherestea. Aerul cald, dupa ce cedeaza prin convectie
caldura stivei de cherestea si se incarca cu apa evaporata din lemn, este recirculat partial, iar restul
este evacuat prin gura de evacuare.
Tunelul de uscare este format dintr-o camera lunga de 25-40 m din zidarie in care circula
aerul cald in sens invers de inaintare a vagoanelor cu cherestea. La ambele capete, tunelul este
15

prevazut cu usi si cu fante prin care aerul este refulat la un capat si aspirat la celalalt din tunel.
Uscarea materialului se face prin deplasarea lui prin zona cu temperatura si umiditate diferita.
Masina de uscat este o constructie executata din pereti dubli de tabla, intre care se gaseste un
strat izolant de vata de sticla si usa tot di tabla ermetic inchisa. Aerul este antrenat in camera cu
ajutorul ventilatoarelor iar aerisirea se face printr-un cos. Masina permite uscarea cherestelei la
0
temperaturi de peste 100 C. Se foloseste pentru sortimentele de cherestea cu grosimi de 20-25 mm
si cu o umiditate sub 25%. Cele mai utilizate sunt masinile de uscat cherestea de fabricatie
romaneasca tip TRL 8.
Instalatiile de uscat cu vacuum au o constructie metalica si in ele lemnul este supus unui
proces de uscare intermitent, in cursul caruia se succeda alternativ perioade de uscare l apresiune
normala cu perioade de vacuum. Ele au o lungime de 8,5 m, un diametru de circa 3 m si o
2
capacitate de 12 m . In perioadele de incalzire, care dureaza 2-3 ore, se urmareste ridicarea
temperaturii pana la valoarea de regim in intreg volumul stivelor, pana in zonele interioare ale
pieselor. In perioadele de vid, se realizeaza difuziunea (deplasarea) umiditatii din interiorul pieselor
de lemn catrre suprafata, ca si preluarea acesteia de la suprafata, sub influenta diferentei de presiune
si temperatura existente intre straturile interioare ale pieselor de lemn si mediul inconjurator. Acest
procedeu de uscare permite uscarea in bune conditii (fara degfecte) a sortimentelor care se usuca
greu in instalatiile clasice (cherete de fag, de stejar, de carpen, cu dimensiuni mari), precum si
uscareala temperaturi si la durate reduse a sortimentelor ce implica mentinerea culorii naturale,
albe, a lemnului fiind unul din cele mai economice procedee de uscare artificiala a lemnului.
Masuri de protectie a muncii si P.S.I. la uscarea materialului. Toate conductele de abur cat si
cele de aer vor fi bine izolate. Pentru scoaterea probelor martor din uscatorie se va utiliza
echipament de protectie format din: costum din panza vatuita, o masca cu cartus filtrant, o casca de
postav si manusi din piele.
Vagonetii se introduc in uscatorie curatati de praf si rumegus. Lampile de control la uscatorie
vor functiona cu tensiunea de 24 V. Toate transmisiile se vor proteja cu plase de sarma, iar
motoarele electrice si aparatele electrice vor fi legate la pamant. Usile trebuie sa se deschida si din
interior pentru a evita inchiderea in camera a unor persoane. In cazul unui inceput de incendiu la o
camera de uscare in functiune, usile se vor mentine inchise, se vor opri ventilatoarele, se vor inchide
gurile de ventilatie si conductele de incalzire si se va deschide total conducta pentru umezire.
3. Debitarea materiei prime
Fabricile de mobila se aprovizioneaza cu materie prima sub forma de piese de cherestea sau sub
forma de panouri (PAL, PFL, lacaj, furnire) cu dimensiuni mai mari decat ale reperelor de mobila.
Aceste sortimente trebuie aduse la dimensiunile necesare prin debitare.
a. Debitarea lemnului.
Debitarea lemnului masiv se face prin operatii cu ajutorul carora din piesa bruta se obtin piese
cu contur rectiliniu sau curbiliniu, prevazute cu supradimensiuni pentru prelucrarile ulterioare.
Debitarea lemnului masiv se poate face prin operatii de sectionare si spintecare pentru elementele
cu contur rectiliniu si prin decupare (taiere la ferastraul-panglica), petru elemente cu contur
curbiliniu. Aceste operatii de debitare propriu-zise pot fi precedate de insemnarea si de randeluirea
unei fete pentru evidentierea defectelor, pentru o mai buna valorificare a materialului lemnos (la
mobila de arta).
- Insemnarea este operatia prin care muncitorul traseaza pe materialul lemnos forma si
dimensiunile pieselor ce se debiteaza. Aceasta operatie se executa de muncitori cu experienta si
se urmareste ca din cherestea sa se scoata cat mai multe repere, care sa corespunda din punct de
vedere calitativ, eliminand in acelasi timp defectele neadmise, iar piederile de material sa fie cat
mai reduse. Pentru insemnarea se foloseste ruleta, metrul, rigla gradata, pentru repere cu
conturul rectiliniu, iar pentru repere cu contur mai complicat se folosesc sabloane, confectionate
16

din aluminiu, placaj, furnire, etc. insemnarea pe material se face cu creionul de tamplarie sau cu
creta forestiera.
Sectionarea materialului lemnos este operatia de taiere transversala a materiei prime, prin care
se obtin piese cu anumite lungimi. Prin sectionare se elimina si zonele cu defecte neadmise pe
lungimea materialului, executandu-se doua sectionari la marginea zonei cu defecte. Sectionarea
cherestelei se realizeaza in doua etape. In prima etapa se executa o sectionare a capatului piesei
de cherestea, operatie numita retezare, prin care se elimina defectele de la capatul piesei de
cherestea si se obtine un capat drept, perpendicular pe lungimea materialului. Apoi se face
sectionarea propriu-zisa a cherestelei in piese cu lungimile dorite. Sectionarea cherestelei se
executa la ferastraul circular tip pendula. Cel mai utilizat este ferastraul circular tip pendula cu
actionare hidraulica, la care panza taietoare se afla sub masa masinii.
Spintecarea este operatia de taiere longitudinala a materiei prime, prin care se obtin piese cu
latimi sau grosimi precise. Prin spintecare se elimina si zonele cu defecte de pe latimea
materialului, executandu-se doua spintecari la marginea zonei cu defecte. Spintecarea
cherestelei se realizeaza in doua etape. In prima etapa se executa o spintecare la marginea piesei
de cherestea, cu scopul de a obtine un cant longitudinal drept. Aceasta operatie mai poarta si
denumirea de tivirea unui cant. Apoi se face spintecarea propriu-zisa a cherestelei la latimile
dorite. Operatia de spintecare se executa la ferestraul circular de spintecat cu avans manual sau
mecanic. Ferastraul circular de spintecat cu avans este prevazut cu rigla de ghidaj, reglabila fata
de panza de circular, prin culisare pe bara cu ajutorul rotii de mana. Prin deplasarea riglei de
ghidaj se obtine latimea de spintecare, care reprezinta distanta de la panza de circular la rigla de
ghidaj.
b. Metode de debitare a cherestelei. In functie de operatiile care se executa si de succesiunea
lor, la debitarea cherestelei se deosebesc patru metode (scheme) de debitare:
- metoda I - sectionare, spintecare
- metoda a II-a - spintecare, sectionare
- metoda a III-a- insemnare, sectionare, spintecare sau insemnare, spintecare, sectionare
- metoda a IV-a- randeluire insemnare, sectionare, spintecare sau randeluire, insemanare,
spintecare, sectionare.
c. Debitarea semifabricatelor superioare din lemn. Panourile din PAL, PFL, placaj, panel
si furnirele se caracterizeaza prin suprafete mari si o mai buna omogenitate a materialului.
Datorita marimii panourilor se utilizeaza pentru debitare masini care permit o sprijinire pe o
suprafata cat mai mare a acestora. Operatiile de debitare a semifabricatelor superioare din
lemn sunt: taiere longitudinala, taiere transversala si decuparea. Ele se executa pe masiniunelte, care pot realiza taieri simple sau multiple. Se pot utiliza in acest scop ferastraiele
circulare universale simple sau duble si agregatele de debitat. Debitarea placilor innobilate
se face pe masini speciale cu doua scule taietoare, care taie in acelasi plan.
3. PRELUCRAREA MECANICA A ELEMENTELOR

Piesele debitate, care rezulta in urma operatiilor de spintecare si sectionare cu ferastraile, au

suprafetele cu denivelari (urme de la taierea panzelor circulare) si o forma geometrica neregulata.
Totodata piesele sunt prevazute cu supradimensiuni in vederea prelucrarii lor ulterioare.
Prelucrarea mecanica a elementelor urmareste sa se obtina piese de forma geometrica regulata,
cu fetele paralele si perpendiculare intre ele, prelucrate cu ingrijire, nemaiavand pe suprafete urme
vizibile cu ochiul liber.
Procesul de prelucrare mecanica a elementelor incepe cu operatia de indreptare a unei fete si a
unui cant, randeluirea la grosime a fetei si a cantului opus, dupa care se executa retezarea la
lungimea exacta. In acest fel se obtine un corp de forma paralelipipedica cu suprafetele plane si
paralele intre ele. Aceste suprafete plane reprezinta suprafetele de asezare a pieselor in dispozitive
17

sau pe masa masinilor si baza de referinta pentru executarea unor operatii de frezare, gaurire,
scobire, cepuire, strunjire, etc. in functie de profilul si forma finala a piesei.
1. Indreptarea suprafetelor
Indreptarea este operatia de prelucrare mecanica efectuata in scopul obtinerii unei suprafete
plane si a unui cant perpendicular pe suprafata. Operatia se executa la masina de indreptat. Masina
de indreptat se compune din batiu, masa de lucru formata din doua jumatati reglabile ca pozitie
verticala, arborele portcutite (care se roteste cu o turatie de 5000 rot/min). Operatia de indreptare se
executa astfel: se regleaza pozitia mesei anterioare in functie de adancimea de taiere dorita, fata de
arborele masinii. Se examineaza fata prelucrata si in caz de nevoie, se repeta trecerea prin masini
pana cand se realizeaza o suprafaa neteda si plana.
2. Randeluirea la grosime
Randeluirea la grosime este operatia prin care se realizeaza o suprafata plana, paralela cu baza
piesei (suprafata indreptata) si situata la o distanta stabilita fata de aceasta. Prin randeluire la
grosime se obtin piese cu aceeasi grosime pe toata lungimea si latimea lor. Operatia se executa la
masina de randeluit la grosime. Principiul de functionare al masinii este la fel ca si la indreptare,
singura deosebire este ca arborele este amplasat deasupra mesei si ca avansul este mecanic. Turatia
arborelui portcutite este la fel ca si la masina de indreptat de 5000 rot/min. pentru randeluire cutitele
sunt groase prevazute cu gauri sau crestaturi prin care trec suruburile de fixare pe arborele
portcutite. Aceste cutite se fabrica cu lungimi de 400-910 mm, latimi de 80-120 mm si grosimi de
8-10 mm.
3. Retezarea la lungime
In urma operatiilor de indreptare si randeluire la grosime a fetelor si canturilor piesei, au fost
inlaturate supradimensiunile la latime si grosime lasate la debitarea piesei. In felul acesta s-au
obtinut doua dimensiuni finale ale piesei: latimea si grosimea.
Pentru ca piesa sa aiba forma unui corp geometric regulat, este necesar sa se obtina si lungimea
finala a piesei, adica sa se elimine supradimensiunile la lungime, lasata la debitare, operatie ce
poarta denumirea de retezare la lungime.
Prin retezarea la lungime, piesele se scurteaza la lungimea stabilita, urmarindu-se ca piesele sa
aiba capetele taiate perpendicular pe suprafetele obtinute prin randeluire.
Operatia de retezare la lungime se executa cu ajutorul ferastraielor circulare duble, a
ferastraielor circulare universale de tamplarie si a ferastraielor circulare de retezat cu panza
0
inclinabila. Panza circulara se poate inclina pana la 45 , in acest fel putandu-se realiza retezari sub
diferite unghiuri. Masina este deservita de un singur muncitor. Normele de protectie a muncii sunt
acelasi ca si la ferastraiele circulare de la debitare.
4. Cepuirea pieselor
Cepuirea este operatia de executarea la capetele pieselor a cepurilor necesare asamblarii
elementelor in complexe (cadre si rame). Aceasta operatie urmeaza imediat dupa ce piesele au fost
dimensionate la latime si grosime prin operatiile de indreptare si randeluire la grosime. Operatia de
cepuire se executa pe masini de cepuit, care pot fi simple (asigura prelucrarea cepului la ambele
capete ale piesei).
5. Burghierea si scobirea
Burghierea si scobirea reprezinta operatiile de prelucrare mecanica a lemnului in scopul
realizarii gaurilor si scobiturilor necesare asamblarii elementelor si complexelor prin cepuri si
scobituri. Operatia de burghiere si scobire se executa cu masini de frezat cu lant si cu masini de
daltuit.
18

Pentru realizarea gaurilor si a scobiturilor cu margini rotunjite se utilizeaza masina de burghiat

si scobit orizontala.
Burghiele ce executa gaurile se monteaza prin insurubare in mandrinele ce se gasesc in suportul
portburghie, in numar corespunzator numarului de gauri dorit si la distanta prescrisa in desen.
Pentru executarea unor gauri la montarea feroneriei de mobila se folosesc masinile de burghiat
portabile., care pot fi cu actionare electrica si cu actionare pneumatica.
6. Frezarea
Frezarea reprezinta o operatie de prelucrare prin aschiere materialului, in scopul obtinerii unor
suprafete netede sau profilate, operatie ce se executa cu ajutorul masinilor de frezat. La aceste
masini sculele executa o miscare de rotatie cu turatie ridicat, in timp ce materialul se deplaseaza
efectuand miscarea de avans, permitand astfel dintilor frezei sa realizeze o aschiere succesiva, pe
masura ce inainteaza materialul. Operatia de frezare se executa pe masini de frezat, care sunt de
multe tipuri. Cele mai utilizate sunt masinile de frezat cu ax vertical si masinile de frezat cu ax
superior.
Operatia de frezare se executa folosind freze cu dinti drepti sau capete portscula cu cutite
drepte. Piesa se asaza pe masa masinii si se impinge manual sau mecanic catre scula, cantul piesei
fiind rezemat de rigla de ghidaj a masinii.
Profilarea consta in frezarea pe canturile sau fetele piesei a unor profile decorative sau cu scop
tehnologic (lamba, uluc, falt) utilizandu-se freze cu forma corespunzatoare profilului ce trebuie
realizat.
7. Strunjirea
Strunjirea este operatia de prelucrare mecanica a semifabricatelor din lemn, prin care se obtin
piese cu forme de corpuri de revolutie ca: butoni, balustri, picioare, bare de haine, rozete, etc.
Suprafetele de revolutie realizate prin strunjire pot fi exterioare sau interioare, primele avand un
domeniu mai mare de utilizare. In timpul strunjirii piesa executa o miscare de rotatie, iar cutitul
strungului o miscare de avans spre piesa si in lungul piesei. Strunjirea se realizeaza cu ajutorul
strungurilor.
Pentru executarea strunjirii, piesa de lemn se fixeaza cu un capat in dispozitivul de prindere si
cu un capat in varful de centrare al papusii mobile. Prin pornirea masinii, dispozitivul de prindere
imprima o miscare de rotatie piesei, iar prin apropierea cutitului se produce cilindrearea sau
profilarea piesei. Strunjirea se face cu ajutorul cutitelor de strujit. Cutitele pentru executarea strujirii
de degrosare pot fi cu muchia taietoare inclinata, iar cutitele pentru executarea strunjirii de finisare
au doua taisuri inclinate.
4. ASAMBLAREA ELEMENTELOR PRIN INCLEIERE
1. Generalitati
Incleierea lemnului este operatia de asamblare a elementelor si complexelor din lemn cu
ajutorul cleiurilor de oase sau a adezivilor (aracet, prenandez, urelit). Piesele care se incleiaza
trebuie sa aiba suprafetele de contact Umiditatea materialului lemnos are o influenta negativa
asupra incleierii. Din aceasta cauza, piesele trebuie sa aiba o umiditate cuprinsa intre 8 si 10%.
Odata cu cresterea umiditatii lemnului scade calitatea incleierii. Pentru a se realiza o incleiere buna
este necesar ca pe suprafetele ce se incleiaza sa se aplice o pelicula de clei subtire si uniforma, dupa
care suprafetele sunt puse in contact si presate la cald sau la rece, dupa felul adezivului.
Incleierea la rece se desfasoara la temperatura camerei., dar are o durata mai mare. Incleierea
la cald se face in instalatii speciale la temperaturi ridicate intr-un timp mult mai redus (minute).

19

La fabricarea mobilei corp se foloseste incleierea la imbinarea elementelor in rame; imbinarea

panourilor din rame placate sau din elemente masive; protejarea canturilor cu borduri; furniruirea
suprafetelor panourilor; incleierea panourilor la asamblarea cutiilor de mobilier.
2. Asamblarea elementelor in rame
Principalele tipuri de imbinari in acest scop sunt: in cep si scobitura,in lambe aplicate, in
cepuri rotunde aplicate, etc. Asamblarea elementelor in rame se realizeaza astfel: se aplica cleiul pe
suprafetele cepurilor, lambelor si scobiturilor, astfel incat stratul de clei sa fie uniform si subtire.
Elementele se potrivesc manual inainte de a se efectua strangerea, astfel incat imbinarile sa
asigure ajustaje corecte. Se realizeaza apoi strangerea si presarea ramei. Ramele imbinate in unghi
0
drept se strang mai intai pe latura mare si apoi pe cea mica, iar cele imbinate la 45 se strang
simultan pe ambele laturi. Asamblarea ramelor se executa cu ajutorul unor dispozitive simple de
strangere (cu excentric, cu surub sau pneumatice), fie pe masini de incleiat rame si prese CIF (cu
incalzire in curenti de inalta frecventa).
3. Protejarea canturilor panourilor
Protejarea canturilor consta in aplicarea pe canturile panourilor sau a ramelor prin incleiere, a
unor borduri din lemn masiv, din furnire, din materiale plastice sau diferite profile metalice, cu
scopul imbunatatirii rezistentei si aspectului canturilor. In mod obisnuit bordurile din lemn masiv se
aplica inaintea furniruirii, iar bordurile din furnire, folii de material plastic si profile metalice, se
aplica dupa furniruire. Aplicarea bordurilor pe canturile panourilor se poate face manual sau
mecanizat. In cazul aplicarii mecanizate se utilizeaza dispozitive electropneumatice, prese CIF sau
agregatul de aplicat si prelucrat furnire pe canturile panourilor.
La utilizarea dispozitivelor electropneumatice cu care se aplica furnire pe cant la piese plane si
curbe, presarea furnirului pe cantul panoului se realizeaza pneumatic, cu ajutorul aerului
comprimat, iar uscarea cleiului prin incalzire cu ajutorul unei rezistente electrice.
Agregatul de aplicat si prelucrat furnire pe canturile panourilor este format dintr-un batiu, pe
care se afla doua corpuri, unul stanga fix A si unul dreapta mobil B, care se deplaseaza de-a lungul
ghidajelor batiului, in functie de latimea panoului ce se introduce in masina. Cele doua corpuri ale
masinii sunt identice, fiecare executand prelucrarea unui cant a panoului astfel ca la o singura
trecere prin masina se pot aplica si prelucra furnire pe doua canturi paralele. Operatiile ce se
executa pe aceasta masina sunt: aplicarea adezivului pe cantul panoului, aplicarea furnirului sau a
bordurii pe cantul panoului, retezarea la lungime a bordurii, frezarea furnirelor, slefuirea furnirelor
si rotunjirea sau tesirea sau tesirea canturilor.
Adezivul folosit este termoplastic si se afla intr-un rezervor cu o capacitate de 8 litri.
Rezervorul este prevazut cu o rezistenta electrica, care topeste si mentine adezivul in stare in
0
rezervor la o temperatura de 250 C.
Protejarea canturilor panourilor innobilate (melaminate, textura)se face cu borduri din folie de
material plastic sau HDS (hartie decorativa stratificata), care se aplica au ajutorul cleiului
prenandez, clei pe baza de cauciuc sintetic. Aplicarea se face manual astfel: se curata si se zimtuiesc
canturile panoului si suprafata benzii de HDS. Se aplica un strat subtire de clei prenandez pe
canturile panoului si pe suprafata benzii, cu ajutorul unei pensule. Se lasa sa se usuce, timp de 5
minute, dupa care se aplica banda de HDS pe cant, prin batai usoare cu ciocanul priza cleiului fiind
instantanee.
Protejarea canturilor panourilor cu borduri din lemn masiv se realizeaza prin incleierea
bordurilor in lamba si uluc sau prin canturi netede. Bordurarea canturilor cu borduri netede, asigura
mari economii de lemn si se realizeaza cu ajutorul preselor CIF, prevazute cu doua mese de lucru.
In timp ce o masa se afla in presa, pe a doua masa se pregatesc panourile pentru bordurat, ciclul
repetandu-se. Durata de incleiere a bordurilor este de circa 3 minute.
Masuri de protectie a muncii la incleiere. Muncitorii care lucreaza la prepararea si incleierea
ramelor vor purta in mod obligatoriu sort-pieptar si eventual manusi de cauciuc pentru protejarea
20

mainilor. In timpul prepararii cleiului se vor purta ochelari de protectie. La manipularea si utilizarea
prenadezului se vor folosi vase emailate si prevazute cu capac, pentru a impiedica evaporarea
solventului din adeziv. Fumatul si focul deschis este strict interzis, datorita pericolului de explozie.
Muncitorii care lucreaza la incleierea lemnului in mod obligatoriu la inceperea lucrului isi vor
unge suprafata mainilor cu alifie protectoare, pentru a preveni iritarea pielii in contact direct cu
diferite cleiuri, partile conducatoare de curent ale preselor si dispozitivelor electrice vor fi prevazute
cu aparatori electrice si vor fi legate la pamant.
5. FURNIRUIREA SUPRAFETELOR
1. Generalitati
Furniruirea consta in aplicarea prin incleiere si presare a unor foi de furnire pe suprafetele unor
panouri sau alte elemente, pentru imbunatatirea rezistentei si aspectului estetic a acestora.
Furniruirea poate fi simpla sau cu subfurnir. In cazul furniruirii simple, furnirul estetic se
aplica direct pe suprafata panoului simplu sau a elementului. La furniruirea cu subfurnir se aplica
mai intai pe suprafete o foaie de furnir de baza (subfurnir), din specii moi (tei, paltin, arin) peste
0
care se aplica foaia de furnir de fata, cu aspect decorativ, la un unghi de 30.45 , pentru a mari
rezistenta incleierii.
Furniruirea cuprinde un grup de operatii si anume: pregatirea suprafetelor pnourilor, pregatirea
furnirelor, aplicarea adezivului, formarea pachetului si furniruirea propriu-zisa (presarea).
2. Pregatirea suprafetelor de furniruit
Suprafetele ce urmeaza a fi furniruite sa indeplineasca anumite conditii: sa fie plane si sa aiba
grosimea uniforma. De aceea pregatirea suprafetelor consta in eliminarea defectelor care
influenteaza in mod negativ planeitatea suprafetelor si in marirea suprafetelor de incleiere. Se
realizeaza prin operatiile de calibrare si zimtuire. Inaintea operatiilor de calibrare si zimtuire se
elimina nodurile, crapaturile si desprinderile de aschii, taind zonele defecte si introducand dopuri de
lemn masiv sanatos. Operatia se realizeaza cu ajutorul masinilor de scos si inlocuit noduri.
Suprafetele care prezinta crapaturi mai mici se repara prin umplerea zonelor defecete cu un chit
aplicat cu spaclul.
Calibrarea este operatia de prelucrare prin aschiere cu materiale abrazive a suprafetelor
pieselor pentru a se obtine suprafete plane si paralele (cu o grosime uniforma). In cazul panourilor
a caror canturi sunt protejate cu borduri din lemn masiv, calibrarea urmareste si uniformizarea
grosimii bordurii cu a panoului. Operatia de calibrare se executa mecanizat cu ajutorul masinilor de
slefuit cu doi sau trei cilindri sau cu masinile de slefuit cu banda lata cu contact de sus sau de jos,
utilizand hartie de slefuit cu granulatia de 36 sau 40. In urma calibrarii se admite o abatere la
grosimea panoului de + 0,1mm.
Zimtuirea este operatia de marire a suprafetei de incleiere, prin marirea gradului de rugozitate
a suprafetelor, operatie ce se executa la aceleasi masini ca si calibrarea, insa utilizand hartie de
slefuit cu granulatia 60-80. Pentru piesele ce nu prezinta suprafete plane, zimtuirea se face manual
0
cu ajutorul randelei de zimtat, facandu-se mai intai o zimtare a intregului panou la 45 fata de
directia fibrelor si apoi are loc a doua zimtare perpendiculara pe prima. Aceasta metoda manuala are
o productivitate redusa si se utilizeaza numai la furniruirea unor elemente masive cu suprafete curbe
(in cazul mobilei de arta). Pentru cresterea productivitatii muncii au fost create linii de calibrare si
zimtuire, pe care la o singura trecere a piesei se realizeaza ambele operatii.
3. Pregatirea furnirului
Pregatirea furnirelor are drept scop obtinerea unor furnire cu desenul dorit si la dimensiunile
panoului sau a elementului pe care se aplica. Cuprinde operatiile de: sortare si insemnare, retezare
21

la lungime, indreptarea canturilor imbinarea foilor de furnir si dimensionarea la forme a foilor

imbinate.
Sortarea si insemnarea furnirelor. Sortarea furnirelor se face pe fiecare pachet de furnire,
controland daca are un numar suficient de foi, daca toate foile sau acelasi desen si daca unele din
ele au defecte neadmise. Sortarea se face la masa de control prevazuta cu placa de sticla pe care se
asaza furnirul si sub care se gaseste o sursa de lumina, care are rolul de a face vizibile unele defecte
ale furnirului cum ar fi: grosimea, neuniforma, mici crapaturi, etc. Dupa sortare se face insemnarea
zonelor cu defecte ce trebuie eliminate si a liniilor de retezare a pachetelor de furnir. Insemnarea se
face cu creta forestiera, creta alba sau cu creionul de tamplarie.
Retezarea furnirelor este operatia de taiere a pachetelor de furnir la lungimea necesara, dupa
insemnarea facuta pe pachete. In prima etapa se face retezarea unui capat al pachetului pentru a
obtine un capat drept si pentru a elimina defectele de la capetele pachetului, dupa care pachetul este
sectionat la lungimile necesare. Operatia se executa la ferastraul circular universal de tamplarie
CUM-3 care este pravazut cu o bara de presare a pachetului de furnir pe masa masinii pentru a nu se
produce desprinderi de fibre in timpul taierii. Pentru taiere se folosesc discuri circulare cu dinti
marunti, cu diametrul cuprins intre 250si 300 mm, iar turatia arborelui portscula este de 5000-6000
rot/min.
Indreptarea canturilor este operatia care se executa pentru a obtine canturi drepte, pentru ca
foile de furnir sa se poata alatura perfect la imbinarea lor Pentru obtinerea unor furnire cu latime
mare. Operatia se poate executa cu ferastraul circular universal de tamplarie CUM-3, prin taiere la
foarfeca ghilotina sau prin frezare la masina de frezat pe cant. Pentru o productie de serie mica
operatia se mai poate executa la masina de indreptat sau manual cu ajutorul unei rigle de lemn si a
unei lame de taiat furnire.
Imbinarea oilor de furnir consta in apropierea canturilor fasiilor de furnir, in ordinea taierii
din bustean si lipirea lor prin aplicarea de-a lungul canturilor a unei benzi de hartie gumata sau a
unui fir fuzibil. Numarul de fasii lipit depinde de latimea foii de furnir ce trebuie sa fie obtinuta.
Imbinarea cu hartie gumata se face cu o banda de hartie plina sau perforata, care pe una din
fete are aplicat adeziv colagenic. Prin umezirea benzii, adezivul se inmoaie si banda se aplica apasat
pe cele doua foi de furnir presate pe cant. Aplicarea hartiei gumate se poate face manual sau
mecanizat la masina de imbinat cu hartie gumata, pentru furnirele de fata, imbinarea se face manual.
4. Aplicarea adezivului si formarea pachetului
Aplicarea adezivului pe suprafetele ce urmeaza sa fie furniruite se face manual, in cazul
pieselor cu suprafete curbe, si mecanizat la masina de aplicat adeziv cu valturi. Pentru aplicarea
manuala se folosesc perii sau pensule de par si se procedeaza in felul urmator: se asaza piesa pe
masa de lucru, se inmoaie peria in solutia de clei si se intinde uniform pe toata suprafata piesei. Se
aplica foaia de furnir cu hartia gumata in sus pe piesa si apoi se intoarce piesa cu suprafata neunsa
in sus, repetandu-se operatia. Piesa cu adezivul aplicat pe ambele fete si cele doua foi de furnir,
formeaza pachetul ce urmeaza a fi presat. Aplicarea mecanizata a adezivului se face in cazul
pnourilor cu suprafete plane si in cazul productiei de serie mare.
Masina de aplicat adeziv cu valturi este prevazuta cu doua valturi perfect cilindrice, avand la
exterior un strat de cauciuc canelat. Ele sunt asezate orizontal, unul fiind jos, iar altul sus. La
trecerea panoului printre cele doua valturi, unul aplica adeziv pe fata superioara, iar celalalt, pe fata
inferioara a panoului. Cantitatea de adeziv ce se aplica (grosimea stratului de adeziv) se regleaza
prin apropierea sau departarea valturilor de dozare, de valturile de aplicare. Stratul de adeziv aplicat
trebuie sa aiba o grosime uniforma, deoarece o cantitate prea mare de adeziv duce la patrunderea lui
prin furnir, formandu-se pete pe suprafata panoului furniruit, iar o cantitate insuficienta de adeziv
duce la o incleire slaba, iar ca urmare furnirele se pot desprinde de pe suprafata panoului. Masina
este deservita de trei muncitori, unul care introduce piesele in masina si doi care preiau panourile cu
adezivul aplicat pe ambele fete si care formeaza pachetul pentru furniruit.
22

La furniruirea simpla, pachetul se formeaza intre doua placi de aluminiu, cu care se si

introduce in presa. Utilizarea placilor de aluminiu usureaza operatia de incarcare si descarcare a
preselor cu mai multe etaje. Placile de aluminiu dupa presare trebuie racite pentru a putea fi
reutilizate. La furniruirea cu subfurnir, pachetul se formeaza in doua etape. In prima etapa pachetul
este format din panoul de baza ce se furniruieste si doua foi de subfurnir care se aplica pe o fata si
alta a panoului. Dupa presare, conditionare si calibrare se aplica adezivul pe ambele fete ale
subfurnirului si se formeaza pachetul cu furnirele estetice.
5. Incleierea pachetului de furnire
Incleierea furnirelor se face prin presarea furnirelor pe suprafata panoului, presare ce este
insotita si de o incalzire a adezivului pentru a face priza mai repede (pentru a se usca mai repede).
Cele mai indicate pentru furniruirea suprafetelor sunt presele hidraulice multietajere (PH-6) si
monoetajate cu plantare incalzite cu ajutorul aburului sau a apei supraincalzite si care pot realiza
0
5
temperaturi de 110130 C si presiuni de (4-12) x 10 Pa. La furniruirea panourilor de PAL
3
6
presiunea specifica de presare este de 8 x 10 Pa si de 10 Pa la furniruirea placajelor, duratele de
prsare fiind cuprinse intre 4 si 6 in.
Presele cu sase etaje (platane) asigura o productivitate marita, prin presarea simultana a sase
pachete. Incarcarea presei se face manual, dupa care se comanda ridicarea platanelor pentru
executarea simultana a presarii si a incalzirii adezivului.. Dupa scurgerea duratei de presare
stabilita, platanele presei coboara si se face descarcarea manuala a pachetelor incleiate. Cand
piesele de furniruit au suprafata mica, pentru a nu se deforma platanele presei si pentru a avea in
acelsi timp o productivitate sporita, in cadrul pachetului se pun mai multe piese, dar ele trebuie sa
aiba riguroa aceeasi grosime.
Dupa scoaterea din presa, panourile furniruite se stivuies distantat cu ajutorul spicilor de
stivuire pentru racire, apoi se asaza strans in pachete, intr-o camera de conditionare, unde raman
circa 72 ore in vederea eliminarii complete a tensiunilor interne.
6. Defecte de furniruire
Dupa incleiere si in perioada de aclimatizare apar unele defecte ca: dezlipiri de furnire,
crapaturi de furnire, suprapuneri de furnire in zona imbinarii, etc. Aceste defecte nu se observa in
momentul scoaterii panourilor din presa ci dupa racire. Panourile cu defecte trec la reparat si numai
dupa aceea sunt introduse mai departe in fluxul tehnologic. Dezlipirile de furnire se datoresc lipsei
de adeziv pe portiunea respectiva sau lipsei de presare corespunzatoare. Unele se observa cu ochiul
liber, iar altele se simt in momentul cand se plimba mana pe suprafata furniruita sub forma de mici
denivelari, care prin batere usoara suna a gol. Pentru remedierea acestui defect se face cu cutitul o
taietura in marginea locului unde furnirul este desprins si se introduce clei in interior. Incalzirea si
presarea se face cu fierul de calcat sau cu ciocanul. Daca este cazul se executa si o presiune mai
indelungata cu un surub de strangere.
Dezlipirea furnirului poate fi si pe o suprafata mai mare datorita cleiului necorespunzator,
intreruperii presarii, etc. In aceste situatii piesele se vor recalibra si refurnirui pe toata suprafata.
Piesele care au crapaturi mici se pot repara prin introducerea unor pene de furnir de aceeasi culoare
si desen cu restul furnirului. Suprapunerea furnirului la imbinare se produce din cauza unei imbinari
insuficient intarita cu hartie gumata si alunecarii foilor un peste alta in timpul introducerii lor in
presa. Pentru repararea acestor piese se indeparteaza portiunea suprapusa si se aplica un petec de
aceeasi culoare si desen cu furnirul alaturat. Daca aplicarea peticului nu este posibila, piesa se
refurniruieste.

23

6. PRELUCRAREA MECANICA A COMPLEXELOR

Prin aplicarea furnirului si a bordurilor pe panourile simple prin incleiere, acestea devin
panouri complexe. Dupa perioada de conditionare acestea sunt supuse operatiilor de prelucrare
mecanica, care in succesiunea tehnologica sunt: tunderea furnirului, formatizarea la dimensiuni
finale, profilarea, burghierea, etc. In urma acestor prelucrari mecanice panourile complexe capata
dimensiunile finale necesare asamblarii lor in piesa de mobilier, eliminandu-se toate
supradimensiunile lasate la debitare si la prelucrarea mecanica a elementelor. Prelucrarea mecanica
a complexelor se poate face pe utilaje individuale, pe agregate de prelucrat complexe si pe linii de
prelucrare a panourilor complexe.
1. Tunderea furnirului
Tunderea furnirului este operatia care se executa cu scopul de a indeparta supradimensiunile de
furnir, care se gasesc in afara cantului panoului furniruit si se executa manual sau mecanic.
Tunderea manuala a furnirului se face cu o pila care se trage manual pe muchia panoului
furniruit spre fata opusa si se utilizeaza in cazul panourilor cu canturile curbe. Odata cu tunderea
furnirului se face curatirea panoului de surplusul de clei care se scurge pe canturi in timpul presarii.
Tunderea furnirului se face pe un cant lung care constituie suprafata de sprijin pentru operatiile
urmatoare de taiere la dimensiuni finale. In cazul in care panourile se profileaza pe canturi se tund
pe toate canturile.
Tunderea mecanica a furnirului se face la masina de frezat cu ax vertical, montand pe axul
masinii doua freze. Intre cele doua freze se fixeaza o bara de ghidare pentru sprijinul si conducerea
panoului in timpul prelucrarii. Turatia frezelor la tunderea mecanica este de minimum 6000 rot/min.
2. Formatizarea
Formatizarea este operatia de prelucrare prin aschiere la format la dimensiunile finale si consta
in eliminarea supradimensiunilor la lungime si latime a panourilor. Eliminarea supradimensiunilor
la formatizare se face pentru panourile cu canturile drepte si paralele, prin taiere cu discuri
circulare, iar la panourile cu canturile curbe prin frezare.
Formatizarea panourilor cu canturile drepte si paralele se poate executa pe ferastraul circular
cu carucior mobil, pe ferastraul circular dublu si pe agregatul de prelucrat complexe.
In cazul formatizarii la ferastraul circular cu carucior mobil este necesar ca dupa executarea
tunderii furnirului sa se faca indreptarea unui cant a panoului la masina de indreptat, urmand ca pe
ferastraul circular cu carucior mobil sa se faca o taiere a panoului la latimea piesei, obtinandu-se
prin taiere un cant paralel cu cel indreptat.
Pentru executarea acestei operatii se indeparteaza sau se apropie rigla de ghidaj de discul
circular in functie de latimea piesei. Cantul indreptata se asaza pe rigla de ghidaj, iar piesa este
avansata spre panza de circular, pana se executa taierea. Formatizarea panourilor cu canturi paralele
se face cu bune rezultate la ferastraul circular dublu, la care formatizarea unui panou se face la doua
treceri, pentru lungime si latime.
Panourile formatizate sunt supuse operatiilor de prelucrare pe canturi sau fete. In vederea
asamblarii, pe canturile si pe fetele panourilor se pot executa gauri prin burghiere, operatii ce se
executa la masina de gaurit multiplu sau pe agregatele de gaurit. Pentru montarea feroneriei se
executa diferite locasuri si scobituri, operatii ce se executa la masinile de frezat cu ax superior, de
frezat cu lant si de gaurit si scobit. Piesele ce necesita profilarea canturilor sunt duse la masinile de
frezat cu ax vertical sau la masinile de frezat cu ax superior, unde utilizand sabloane si scule
adecvate se executa profilarea.
La fabricile de mobila cu productie de serie au fost create linii de prelucrare a panourilor
complexe utilizand agregate de mare productivitate pe care la o singura trecere a panoului si se
realizeaza asupra lui toate prelucrarile mecanice necesare.
24

Masuri de protectie a muncii. Toate sculele trebuie sa fie prevazute cu capote de protectie si
hote de exhaustare pentru evacuarea aschiilor rezultate in timpul prelucrarii. Orice operatie de
interventie se va face numai dupa oprirea completa a agregatului.
7. SLEFUIREA SUPRAFETELOR
1. Generalitati
Slefuirea reprezinta operatia de prelucrare prin aschiere cu materiale abrazive ce se executa pe
fete si canturi pentru eliminarea asperitatilor de la prelucrarile anterioare. Granulele de materiale
abrazive actioneaza in timpul slefuirii prin muchiile lor taietoare si prin treceri succesive pe
suprafata lemnului desprind aschii cu dimensiuni de ordinul micronilor.
Finetea suprafetei slefuite depinde de: duritatea lemnului, marimea granulelor abrazive,
directia si viteza de slefuire si umiditatea lemnului. Astfel, pentru slefuirea speciilor (tari) cu
structura densa (stejarul, frasinul, fagul, nucul, unele specii exotice) se recomanda hartia abraziva
cu asezarea deasa a granulelor abrazive, iar la slefuirea speciilor moi (paltinul, teiul, etc) hartia
abraziva cu asezarea rara a granulelor abrazive. Umiditatea ridicata a lemnului influenteaza negativ
slefuirea, deoarece unele fibre umede sub actiunea apasarii sunt culcate, ceea ce face ca muchiile
granulelor abrazive sa nu le poata taia. Dupa uscare, aceste fibre se ridica si suprafata piesei capata
un aspect rugos. De aceea lemnul trebuie sa fie uscat normal inainte de prima slefuire.
Directia fibrelor lemnului influenteaza mult calitatea slefuirii, in sensul ca miscarea granulelor
abrazive trebuie sa se face in lungul fibrelor lemnului. Cand slefuirea se efectueaza transversal, pe
directia fibrelor, granulele abrazive mai mari produc o retezare partiala a acestora si in consecinta
pe suprafetele lemnului apar zgarieturi.
Pentru slefuirea uscata a lemnului se folosesc: hartia de slefuit, panza de slefuit si hartia
panzata. Prin combinarea panzei cu hartia se obtine un suport de slefuit flexibil si rezistent si anume
hartia panzata, care se fabrica sub forma de benzi si se foloseste la slefuirea suprafetelor profilate, a
elementelor curbate, strunjite, etc. granulatiile utilizate la slefuire uscata a lemnului sunt arata in
tabelul de mai jos:
Granulatiile utilizate la slefuirea uscata

Granulatia
36, 40
60, 80
60, 80, 100
100; 120
105; 180

Operatia
Calibrarea panourilor
Zimtuirea panourilor
Slefuirea grosiera a lemnului masiv si a panourilor furniruite
Slefuirea de finisare a lemnului masiv si a panourilor furniruite

2. Tehnologia slefuirii
Slefuirea se executa in mai multe etape cu materiale abrazive din ce in ce mai fine. In prima
etapa se face o slefuire grosiera, prin care se elimina un strat de material cu grosimea de 0,2-1 mm
si care urmareste eliminarea urmelor pronuntate de la prelucrarile mecanice anterioare. La slefuirea
lemnului masiv, slefuirea grosiera se face cu granulatia 60 si 80, iar pentru panourile furniruite se
face cu granulatia 80 si 100. Slefuirea cu granulatia 80 la panourile furniruite este o slefuire locala
prin care se urmareste indepartarea hartiei gumate, folosita la imbinarea furnirelor.
In a doua etapa se face slefuirea de finisare prin care se elimina un strat de material cu
grosimea maxima de 0,1-0,2 m. Aceasta slefuire urmareste realizarea unor suprafete fine, fara
scamosari, prin eliminarea urmelor ramase de la slefuirea grosiera si se executa cu granulatia
100,120, iar in unele cazuri cu granulatia 150 si chiar 180. Intre aceste slefuiri se face umezirea
suprafetelor cu un burete imbibat in apa sau pe carpa umeda, pentru ca fibrele si alte elemente
anatomice ale lemnului culcate si netaiate in timpul slefuirii anterioare sa se umfle, sa se ridice si sa
25

se formeze pe suprafata lemnului o scama, care dupa uscare va putea fi usor slefuita. Slefuierea se
poate realiza manual sau mecanic.
Slefuirea manuala se practica la unele canturi si mai ales la netezirea muchiilor la canturile
slefuite mecanic. Se executa cu ajutorul tamponului manual de slefuit.
Slefuirea mecanica se realizeaza cu ajutorul masinilor de slefuit. Dupa forma si dimensiunile
suprafetelor care se slefuiesc, masinile de slefuit se pot clasifica in:
- masini pentru slefuirea suprafetelor plane
- masini pentru slefuirea suprafetelor curbe
- masini pentru slefuirea canturilor si profilurilor.
Dupa caracteristicile constructive, masinile de slefuit pot fi:
- masini de slefuit cu banda
- masini de slefuit cu cilindri
- masini de slefuit cu disc
- masini de slefuit combinate, speciale.
3. Masini de slefuit cu banda
La masinile de slefuit cu banda, scula taietoare este formata dintr-o banda de hartie sau panza
abraziva, care se infasoara fara sfarsit pe doua role, una de actionare si una de intindere a benzii.
Masinile pot fi cu una sau cu doua benzi, cu banda ingusta sau cu banda lata (latimea benzii mai
mare de 500 mm). In functie de pozitia benzii, masinile pot fi cu banda orizontala, verticala sau
inclinata.
Masina de slefuit cu banda orizontala este una din cele mai utilizate masini de slefuit in
fabricile de mobila. Aceste masini lucreaza pentru slefuirea panourilor furniruite cu suprafete plane,
precum si a elementelor masive cu suprafete plane sau profilate.
Piesa este trecuta prin mai multe masini prevazute cu benzi de slefuit cu granulatii din ce in ce
mai fine sau de multe ori prin aceeasi masina careia i s-au schimbat benzile.
Masina de slefuit cu banda verticala oscilatorie se utilizeaza la slefuirea unor piese de mobila
confectionate din lemn masiv ca: picioare de scaune si mese, sipci, lezene, rame, sertare, canturi,
etc. datorita faptului ca banda verticala de slefuit are si o miscare oscilatorie se realizeaza o slefuire
foarte fina.
Masina de slefuit canturi profilate serveste la slefuirea pieselor din lemn masiv sau furniruite,
care au canturile drepte, profilate sau cu falturi de diferite forme. Constructiv masina este
asemanatoare masinii de slefuit cu banda verticala oscilatorie, fiind prevazuta cu un mecanism de
avans mecanic a panoului si cu saboti pentru apasarea benzii pe cantul panoului.
Masina de slefuit cu banda lata este utilizata la slefuirea suprafetelor plane furniruite sau chiar
a peliculelor de lacuri si sunt cu banda lata cu contact de jos sau cu banda lata cu contact de sus.
4. Masini de slefuit cu cilindri
Caracteristica principala a acestor masini de slefuit cu cilindri consta in aceea ca panza sau
hartia de slefuit se infasoara pe cilindrii care slefuiesc piesa prin rotire pe loc, in timp ce acesta se
deplaseaza intr-un plan tangent cilindrilor. Din aceasta categorie fac parte: masinile de slefuit cu
cilindru vertical, cu un cilindru orizontal, cu doi cilindri orizontali si masini de slefuit cu trei cilindri
orizontali.
Masina de slefuit cu cilindru vertical se foloseste la slefuirea pieselor cu suprafete curbe ca:
picioare pentru scaune si fotolii, picioare pentru dulapuri, bare rotunde, legaturi curbe, etc. Masina
se compune dintr-un batiu, o masa de lucru orizontala si arbori ce poarta la partea superioara un
cilindru de dimensiuni reduse si hot de exhaustare. Cilindrul este acoperit cu un strat amortizor din
pasla sau cauciuc, peste care se infasoara apoi hartia sau panza de slefuit; piesa se sprijina pe masa
si prin apasari si deplasari laterale in jurul cilindrului de slefuit este slefuita pe suprafata curba.
26

Masina de slefuit cu cilindri orizontali se utilizeaza la slefuirea panourilor cu suprafete mari

(usi, pereti laterali, etc) din lemn masiv, PAL, PFL, panel sau placaje. La unele masini cilindrii sunt
amplasati la partea inferioara, in masa masinii, intocmai ca la masina de indreptata. Piesele trec prin
masina fiind antrenate de mai multe valturi asezate deasupra cilindrilor slefuitori. La alte masini
cilindrii slefuitori sunt montati la partea superioara a masinii, iar avansul pieselor este realizat fie cu
valturi inferioare, fie cu ajutorul unor benzi transportoare.
Cea mai utilizata masina este masina de slefuit cu trei cilindri orizontali. Masina are masa de
lucru orizontala, iar deasupra acesteia trei cilindri orizontali pe care se infasoara hartia sau panza de
slefuit cu granulatii diferite si care se rotesc in sens diferit unul de celalalt. Turatia cilindrilor
precum si finetea hartiei de slefuit cresc spre cilindrul al treilea. Cilindrii, pe langa miscarea de
rotatie, au si deplasari axiale alternative. Hartia de slefuit nu se infasoara direct pe cilindri, ci pe un
strat elastic, pluta sau cauciuc, cu grodimea de 4-5 mm. Masa masinii este prevazuta cu transportor
de traverse, care realizeaza avansul piesei, pe sub cei trei cilindri de slefuit orizontali.
5. Masini de slefuit cu discuri
La acest tip de masini, hartia sau panza de slefuit se lipeste pe niste discuri metalize, care in
timpul lucrului se rotesc. Aceste masini sunt cu discuri verticale si cu discuri orizontale.
Masina de slefuit cu disc vertical este formata dintr-un batiu , un disc de slefuit, masa de lucru
si o hota de absorbtie a prafului rezultat. Masa de lucru poate fi reglata si in pozitie inclinata. Hartia
sau panza de slefuit se taie in forma circulara, se asaza apoi pe suprafata discului si se fixeaza bine
intinsa cu ajutorul unui inel metalic, care preseaza marginile hartiei intr-un sant executata in masa
discului la periferia acestuia. Uneori se pot aseza deodata mai multe foi de slefuit, iar dupa uzarea
primei foi, aceasta se rupe, urmand a se contiunua lucrul cu folosirea foii urmatoare. La masinile de
slefuit cu discuri se executa in general si slefuirea pieselor cu suprafete mici si mai ales slefuirea
sectiunilor transversale. Piesa se asaza cu o fata pe masa si cu un capat pe suprafata discului in
apropierea centrului, apoi este deplasata treptat spre periferia discului, unde viteza de slefuire creste
si se obtin slefuiri mai fine.
6. Masuri de protectia munci la slefuit
La slefuirea lemnului, aschiile detasate de granule abrazive se elimina sub forma de praf.
Inhalarea aerului in amestec cu praful de lemn, peste o anumita limita, poate provoca muncitorilor
boli profesionale. De aceea toate masinile de slefuit trebuie prevazute cu hote sau guri de absorbitie
a prafului. In timpul lucrului toate capotele de protectie trebuie sa fie inchise pentru ca absorbtia
prafului sa fie mai puternica. Mecanismele in miscare, transmisiile, motoarele electrice vor fi
prevazute cu aparatori. Nu este permisa oprirea miscarii benzii de slefuit, a cilindrilor sau a
discurilor cu mana, deoarece materialele abrazive provoaca rani. Inainte de inceperea lucrului se va
verifica starea tehnica a masinii. Muncitorul va purta in timpul lucrului ochelari de protectie si
salopeta.
8. FINISAREA MOBILEI
1. Generalitati
Finisarea reprezinta un grup de operatii care au drept rezultat final acoperirea suprafetelor
lemnului cu o pelicula protectoare, care-i da un aspect frumos, numita pelicula de finisaj. Dupa
natura materialelor folosite, mobila poate fi finisata transparent sau opac.
Finisarea transparenta se obtine prin acoperirea suprafetelor mobilei cu o pelicula incolora,
care scoate in evidenta desenul, textura si culoarea naturala sau modificata a lemnului. Prin finisarea
transparenta se urmareste punerea in valoare a insusirilor decorative naturale ale lemnului masiv sau
ale furnirului. Pelicula transparenta se poate obtine prin: uleiere, ceruire, lacuire cu lacuri
nitrocelulozice, poliesterice sau carbamidice, avand diferite grade de lucru si cu lacuri mate
27

(nitrocelulozice sau carbamidice). Finisarea transparenta poate fi cu pori inchisi sau cu pori
deschisi.
Finisarea opaca se obtine prin acoperirea suprafetelor mobilei cu o pelicula care face
invizibila textura, desenul si culoarea lemnului. Pelicula opaca se obtine prin acoperirea suprafetelor
cu: vopsele pe baza de ulei, emeiluri si lacuri colorate puternic. Se urmareste asigurarea unei
colorari estetice imbinata cu o rezistenta maxima la uzura si decolorare a suprafetelor. Finisarea
opaca se utilizeaza mai rar si in cazul cand textura lemnului nu prezinta o valoare estetica deosebita.
In afara finisarii prin acoperire cu pelicula de lacuri si vopsele, se mai folosesc si alte procedee
ca: finisarea prin acoperire cu folii de material plastic ce imita culoarea, desenul si textura unor
furnire estetice, finisarea prin texturare, care consta in imprimarea pe suprafetele panourilor a unor
texturi lemnoase de specii valoroase, finisarea prin ardere superficiala etc.
Finisarea mobilei cuprinde in succesiunea tehnologica, urmatoarele grupe de operatii:
pregatirea suprafetei lemnului pentru finisare, aplicarea materialelor de finisare si prelucrarea
pliculelor obtinute.
2. Pregatirea suprafetei lemnului pentru finisare
Pregatirea suprafetei lemnului pentru finisare cuprinde operatiile de: desprafuire a suprafetelor,
decolorare, colorare si umplerea porilor.
Desprafuirea suprafetelor dupa slefuire consta in eliminarea impuritatilor depuse in porii
lemnului precum si pe suprafata sa ca: praf, resturi, rupturi de abraziv, etc, asigurandu-se claritatea
texturii si a desenului lemnului. In caz contrar impuritatile de pe suprafata materialului dau un
aspect imbacsit suprafetei finisate. Desprafuirea se realizeaza prin periere si prin suflare cu aer
comprimat. Desprafuirea prin periere se face cu ajutorul unor valturi perie ce freaca pe suprafata
panoului, iar praful rezultat este exhauscat. In cazul desprafuirii cu aer comprimat, asupra piesei
este dirijat perpendicular un jet de aer comprimat, iar praful rezultat este exhaustat.
Decolorarea si albirea lemnului se executa in cazul finisarii mobilei in culoarea naturala a
lemnului sau in culori slab nuantate, pentru indepartarea petelor, a dungilor inchise la culoare, a
resturilor de clei sau rasina, urmarindu-se uniformizarea culorii lemnului. Operatia de decolorare se
poate aplica in doua variante. Se face o decolorare totala, numita si albirea lemnului care se aplica
la speciile lemnoase deschise la culoare (paltin, mesteacan, stejar, plop, etc); pentru a evita
ingalbenirea in timp se face decolorarea suprafetelor din lemn masiv sau furniruite in zone de
coloratie neuniforma pentru uniformizarea culorii naturale la cires, ulm, nuc, stejar, etc.
Operatia de decolorare se face prin aplicarea pe suprafete a unor substante chimice care
oxideaza si distrug pigmentii naturali ai lemnului, obtinandu-se o culoare deschisa si uniforma a
suprafetei. In acest scop se folosesc diferite substante ca: perhidrol (apa oxigenta cu concentratia de
30%), acidul oxalic, acidul citric, clorura de var, permanganul de potasiu, etc, in amestecuri
realizate dupa reteta. Cele mai bune rezultate se obtin cu perhidrol care realizeaza decolorarea in
profunzime, nu este toxic si este ieftin. Reteta de preparare a solutiei de decolorare cuprinde: 30
parti perhidrol, 3 parti amoniac cu concentratia de 25%. Amestecul astfel obtinut se aplica pe
suprafata lemnului in 2-4 straturi cu ajutorul unui tampon de bumbac insistandu-se in lacurile de
culoare mai inchisa. Intre doua straturi se lasa un timp scurt pentru uscare si se slefuieste usor.
Decolorarea cu acid oxalic se utilizeaza la decolorarea liniilor inchise ale stejarului, luandu-se
masuri speciale de protectie impotriva toxicitatii solutiei. Pentru indepartarea petelor de rasina se
utilizeaza terebentina, benzina si acetona.
Masuri de protectie a muncii la decolorare. La prepararea, manipularea si aplicarea solutiilor
care contin perhidrol, acid oxalic sau soda caustica este obligatoriu ca muncitorul sa poarte manusi
de cauciuc si ochelari de protectie. In camerele de lucru este obligatorie spalarea pe maini.
Personalul ce lucreaza la decolorare va fi pus la control medical periodic.
Colorarea (baituirea) lemnului consta in colorarea suprafetelor unei piese de lemn, fara a
acoperi textura, colorare efectuata prin aplicarea unui colorant in solutie. Colorarea are scopul de a
reliefa desenul lemnului si a-l nuanta in culori si tonuri diferite, potrivit cerintelor. Colorarea mai
28

permite si imitarea desenului si a culorii unor furnire estetice valoroase, pe furnire din specii
comune. Pentru colorare se folosesc coloranti organici si minerali solubili in apa si in alcool.
Solutiile de coloranti se prepara conform retetelor stabilite si ele mai poarta denumirea de baituri,
iar operatia se numeste baituire.
Prepararea baitului se face prin dizolvarea colorantului in apa sau alcool, dupa care solutia
obtinuta se decanteaza, se filtreaza prin sita de matase sau hartie de filtru, apoi se pastreaza in vase
de sticla sau vase emailate. Inainte de aplicarea solutiei de colorant suprafata pieselor se curata cu o
perie sau prin suflare cu aer comprimat. Aplicarea solutiei de colorant se poate face prin mai multe
procedee: manual, prin pulverizare, prin imersie (cufundare), prin valtuire si prin turnare.
Masuri de protectie a muncii prin baituire. Inainte de inceperea lucrului muncitorii isi vor
unge mainile cu alifie protectoare sau vor folosi manusile cauciucate pentru protejarea pielii. Dupa
terminarea lucrului isi vor spala mainile cu apa calda si sapun.
Umplerea porilor una din principalele caracteristici ale suportului lemnos este porozitatea sa.
Vasele lemnului apar in sectiune transversala sub forma de pori de diferite marimi, grupari, forme si
asezari. Umplerea porilor consta in introducerea in porii lemnului a unor materiale care sa asigure o
suprafata neteda si sa mareasca aderenta peliculei de finisaj la suportul lemnos. Se realizeaza in
acelasi timp si o buna izolare a suprafetei lemnului impotriva patrunderii apei si impotriva reactiilor
nedorite intre unii componenti ai lemnului si pelicula de finisare.
3. Aplicarea materialelor de finisare
Materialele de finisare (lacuri, vopsele, emailuri) se pot aplica prin mai multe procedee:
aplicarea manuala, alicare prin pulverizare, prin turnare, prin imersie si prin valtuire. Aplicarea
manuala a materialelor de finisare se face cu pensula, rola, buretele, spaclul, etc. Acest procedeu se
aplica productiei de serie mica si mai ales la aplicarea vopselelor. Stratul de vopsea se da pe
suprafata mobilei in straturi orientale mai intai in lungul fibrelor si apoi transversal. Dupa folosire,
pensulele se spala bine intr-un solvent pentru a le curata de resturile de vopsea ramase pe fibrele de
par.
a. Aplicarea materialelor de finisare prin pulverizare consta in dispersarea solutiei de lac in
particule foarte fine, cu diametrul de 6-12 m si proiectarea acestor particule pe suprafata de
finisat.
Cel mai utilizat procedeu de pulverizare a lacului este cu ajutorul aerului comprimat, procedeu
denumit pulverizare pneumatica. Aceasta consta in antrenarea materialului de finisat sub forma de
5
solutie, printr-o duza de un jet de aer comprimat la o presiune de (2,5 3,5) x 10 Pa.
Operatia se realizeaza cu ajutorul aparatului de pulverizat. Pulverizarea lacurilor pe baza de
rasini sintetice, a caror pelicula se formeaza prin reactii chimice, se face cu aparate de pulverizat
speciale prevazute cu acces separat pentru lac si pentru catalizator, care se intalnesc numai in cazul
de pulverizare a aparatului. In urma pulverizarii lacului au loc degajari de substante toxice si se
formeaza o ceata (suspensie de particule foarte fine de lac in aer). De aceea pulverizarea se face in
fata cabinelor de pulverizat. Rolul cabinei este de a impiedica gazele formate sa se ridice la nivelul
de respiratie al muncitorului, precum si de a elimina ceata de lac si a realiza curatarea aerului de
particule de lac. Dupa caracteristicile constructive cabinele de pulverizat sunt simple si cu
hidrofiltre. Cabinele simple de pulverizare au ventilator pentru evacuarea cetii de lac. Cabinele de
pulverizare cu hidrofiltru au in plus o perdea continua de apa, pe unul sau pe trei pereti obtinuta prin
pulverizare si caderea apei pe o serie de palete de dirijare.
Ceata de lac este obligata sa treaca prin perdeaua continua de apa, care antreneaza particulele
de lac din ceata, realizand purificarea aerului. Aplicarea lacurilor prin pulverizare pneumatica se
foloseste la finisarea canturilor panourilor si a pieselor cu suprafete curbe. Aparatul de pulverizat se
deplaseaza de-a lungul suprafetei de lacuit, cu o viteza constanta, distanta dintre duza si piesa fiind
de 150-300 mm. Se aplica lacul in benzi paralele, suprapuse partial pe margini. Aparatul va fi
mentinut pemanent perpendicular pe suprafata care se lacuieste. Se pulverizeaza in mod curent 4-6
straturi, cu uscare intre straturi, pentru obtinerea peliculei de lac. La terminarea lucrului se foloseste
29

lacul din rezervopr, se opreste aerul comprimat si se spala aparatul de pulverizat cu diluant. In
timpul intreruperii lucrului aparatul de pulverizat se pastreaza cu duza intr-un vas cu diluant.
b. Aplicarea materialelor de finisare prin turnare se face cu masina de turnat care poate fi
prevazuta cu unul sau doua capete de turnare.
Aceste masini se utilizeaza pentru aplicarea materialelor de finisare pe panouri cu suprafete
plane.
La masina de aplicat lac prin turnare piesele de lacuit sunt introduse pe transportorul cu banda
textila a carui viteza este reglabila. Pentru mentinerea masinii in stare de functionare este necesar
ca: dupa fiecare turnare circuitul de lac sa fie spalat cu lichid de spalare; capetele de turnare se spala
cu diluant si se usuca. Rezervorul de lac se curata si se va pastra cu solvent acoperind dispozitivul
de absorbtie, in scopul de a impiedica formarea unei cruste.
c. Aplicarea materialelor de finisare prin imersie consta in cufundarea piesei ce urmeaza sa fie
finisata intr-o cada in care se afla materialul de finisat ce trebuie aplicat pe piesa.
Acest procedeu de aplicare a peliculei se foloseste la finisarea pieselor cu dimensiuni mici si a
schelelor de scaune, fotolii, etc.
Imersia se poate realiza fie prin cufundarea obiectului de finisare intr-o baie fixa, sau cu o baie
mobila care se poate ridica spre obiectul de finisat. In baia de imersie confectionata din tabla sudata
se gaseste lacul ce urmeaza a fi aplicat, deasupra caruia se gaseste un strat gros de vapori de lac.
Piesele de lacuit prin imersie se fixeaza pe transportorul cu lant, care le trece prin stratul de vapori
de lac si baia de lac. Viteza de deplasare a pieselor la iesirea din baia de lac trebuie sa fie uniforma
si cuprinsa intre 0,2 si 2 m/min.
d. Uscarea peliculelor finisate urmareste intarirea si obtinerea duritatii pe care trebuie sa o aiba
pelicula. Uscarea peliculei se poate face prin convectie, cu aer cald sau prin radiatii cu raze
infrarosii sau ultraviolete.
Cel mai folosit procedeu este cel cu aer cald in camere si tuneluri de uscare in care piesele
finisate sunt asezate pe carucioare prevazute cu brate.
9. PRELUCRAREA PELICULELOR DE FINISARE
1. Generalitati
Prelucrarea peliculelor de finisare se face prin operatii de slefuire, egalizare si lustruire. In prima
etapa se face slefuirea peliculei, pentru a diminua denivelarile de la aplicarea peliculei, pentru a
obtine o suprafata finisata, neteda. Dupa slefuire se face lustruirea peliculei slefuite, pentru a capata
un grad de luciu ridicat. Slefuirea si lustruirea peliculelor se poate face mecanizat sau mecanic.
Slefuirea mecanica a peliculelor se face pe masini de slefuit cu banda (ingusta si lata), iar
lustruirea se face pe masini de lustruit cu discuri textile si cu cilindri orizontali utilizand pastele de
lustruit. Masinile de lustruit cu cilindri orizontali pot fi cu 2,4 sau 6 cilindri.
2. Finisarea prin uleiere si ceruire
Uleierea suprafetelor consta in aplicarea pe suprafete a unui strat de ulei sicativ, care formeaza o
pelicula de protectie cu luciu de intensitate redusa, dar care pune in evidenta textura lemnului.
Operatia se realizeaza prin aplicarea manuala cu tamponul a doua straturi de ulei preparat, la un
interval de 48 de ore unul de celalat. Dupa uscarea stratului al doilea se face o slefuire fina, apoi se
aplica al treilea strat. Uleierea suprafetelor este un procedeu de finisare putin costisitor, insa
pelicula nu asigura o protectie suficienta a suprafetei finisate. De aceea se utilizeaza la finisarea
mobilierului la care exigentele de finisare nu sunt prea mari, ca de exemplu: mobilier pentru vestiar
mobilier, scolar, etc. pentru uleiere se folosesc de obicei uleiuri de in, floarea-soarelui sau seminte
de bumbac.
Ceruirea suprafetelor consta in aplicarea pe suprafetele de finisare a unui strat de masa de
ceruit, care se lustruieste pana se obtine un luciu semi-oglinda. Masa de ceruit se prepara din ceruri
30

naturale care se dizolva in solventi. Aplicarea se face in doua straturi, cu un interval de uscare de 24
de ore. Dupa uscare se lustruieste pelicula prin frecare cu un postav uscat, apoi cu spirt si o carpa
moale. Pentru realizarea acestei pelicule se folosesc ceruri naturale ca ceara de albine, ceruri
vegetale ca ceara de Carnauba sau ceruri minerale ca ceara Montana si cerezina (ceara de pamant).
Ca solventi se folosesc uleiul de terebentina si white-spirtul. Uneori in masa de ceruit se adauga si
diversi coloranti. Masa de ceruit se poate aplica pe suprafata mobilei manual cu pensula sau
tamponul iar mecanic prin pulverizare. Lustruirea se poate face cu ajutorul masinilor de lustruit cu
discuri textile.
3. Finisarea cu lacuri nitrocelulozice
Finisarea cu lacuri nitrocelulozice este raspandita in industria mobilei datorita faptului ca
pelicula de nitrolac este rezistenta la actiunea apei, a caldurii, agentilor chimici si fizico-mecanici
(zgariere, lovire, etc). Aplicarea lacurilor nitrocelulozice se poate face prin: turnare, pulverizare si
prin imersie.
aplicarea prin turnare se face la masina de turnat lac cu un singur cap de turnare.
aplicarea prin pulverizare se face cu ajutorul aparatului de pulverizare, care va fi
mentinut permanent, perpendicular pe suprafata care se lacuieste.
aplicarea prin imersie constituie un procedeu foarte economic si se aplica la finisarea
scaunelor, picioarelor de masa, a reperelor de mici dimensiuni, cu forme alungite.
slefuirea peliculei este o slefuire umeda, efectuandu-se in prezenta unor lichide ca:
white-spirt cu adaos de 10% petrol si motorina.
egalizarea consta in netezirea peliculei prin frecarea acesteia cu un tampon textil cu o
solutie numita egalizator, care inmoaie superficial pelicula.
4. Finisarea cu lacuri poliesterice
Finisarea cu lacuri poliesterice reprezinta un procedeu modern de finisare a mobilei. Pelicula de
poliester are transparenta si grosime mare si este foarte rezistenta la actiunea factorilor externi.
Lacurile polieterice sunt amestecuri formate din mai multe substante intre care se produce o
reactie chimica cand sunt aplicate pe suprafata mobilei, dand nastere la o pelicula de finisaj dura si
rezistenta. Aceste substante componente ale lacului poliesteric sunt: rasina poliesterica nesaturata,
solventul (stirenul), initiatorul de reactie (peroxidul), acceleratorii de reactie (naftenatul de cobalt) si
substante protectoare (parafina).
Lacul polieteric in fabrici se prepara in doua componente: componenta I (roz) si componenta II
(galbena). Formarea peliculei se face prin reactie chimica a celor doua componente (roz si galbena).
Aplicarea lacului poliesteric se face prin turnare si pulverizare.
aplicarea prin turnare se face la masina de turnat lac cu doua capete de turnare.
aplicarea prin pulverizare se face cu aparatul de pulverizat cu doua conducte de
alimentare sau cu aparatul de pulverizat obisnuit.
slefuirea peliculei se executa in trei trepte la masinile de slefuit cu banda orizontala.
lustruirea cu pasta se executa mecanic in doua trepte: se slefuieste cu pasta granulatia
5000 si se lustruieste cu pasta cu granulatia 10000 si 15000. Operatia se executa pe
masini de luistruit cu 2,4 sau 6 cilindri textili orizontali sau pe masini de lustruit cu
discuri textile. Lustruirea finala se realizeaza cu lichid de lustruit, folosind masini
portabile cu discuri textile.
5. Finisarea transparenta cu lacuri mate
Aceasta finisare se realizeaza cu lacuri mate si este foarte utilizata in ultimul timp, datorita
avantajelor pe care le prezinta. Acest tip de finisare evidentiaza cel mai frumos structura naturala a
lemnului, confera suprafetelor rezistenta la uzura, iar ciclul de fabricatie este foarte redus prin
eliminarea completa a operatiilor de prelucrare a peliculelor.
31

Finisarea transparenta cu lacuri mate se poate realiza cu porii deschisi, semi-inchisi si inchisi.
Intrucat peliculele sunt foarte subtiri avand o grosime de 25-40 m si nu se prelucreaza dupa
aplicare, se acorda o atentie deosebita pregatirii suprafetei de finisat si modului de aplicare. Se
folosesc frecvent lacuri nitrocelulozice mate si lacuri carbamidice mate. Aplicarea lacurilor se face
prin turnare si pulverizare.
6. Finisarea opaca cu nitroemailuri
Emailurile sunt amestecuri de pigmenti (coloranti) cu lacuri pe baza de nitroceluloza, eventual
in amestec cu rasini sintetice. Aceste emailuri au un timp redus de uscare si se prelucreaza usor,
conferind o rezistenta buna la medii cu umiditate variabila. Finisarea incepe cu aplicarea unui grund
umplutor de pori, care are rolul de a asigura o buna aderenta si de a reduce consumul de nitroemail.
Aplicarea grundului se poate face prin pensulare, pulverizare sau imersie. Surplusul de grund se
0
sterge si piesele se lasa sa se usuce timp de 8 ore la o temperatura de 20..25 C sau 2-3 ore la
0
50.60 C. In continuare se aplica primul strat de nitroemail, se chituiesc defectele, se usuca si se
slefuieste. Apoi se aplica al doilea strat de nitroemail, care se lasa sa se usuce 12 ore la o
0
temperatura de 20.25 C, dupa care se sterge superficial cu acetat de butil sau cu egalizator.
Aplicarea nitroemeilului se face prin turnare, pulverizare, pensulare sau imersie.
7. Finisarea opaca cu emeiluri carbamidice
Pentru finisarea opaca se folosesc emailuri carbamidice cu care se pot obtine pelicule rezistente,
cu aspect mat sau seminat. Intrucat finisarea cu aceste emailuri se face in pelicule subtiri este
necesar ca suportul sa fie neted, cu o buna aderenta, fara denivelari sau rizuri. Finisarea incepe prin
aplicarea prin turnare sau pulverizare a unui grund carbamidic de culoare alba cu un consum de
2
2
120-150 g/m care se lasa sa se usuce 100-120 min la o temperatura de 20 C. Dupa uscare grundul
se slefuieste uscat cu o hartie abraziva cu granulatia 240 sau 280. In continuare se aplica prin
2
turnare sau pulverizare emailul carbamidic cu un consum de 110-150 g/m si se lasa sa se usuce
timp de o ora pe carucioare cu brate, dupa care pot fi manipulate. Ambalarea pieselor finisate cu
emailuri carbamidice nu se poate face decat dupa 24 ore. In cazul aparitiei unor defecte repararea
acestora este foarte grea. De aceea se recomanda slefuirea suprafetei finisate si aplicarea unui strat
nou de email carbamidic.
10. ASAMBLAREA MOBILEI
1. Tipuri de asamblari
Asamblarea mobilei reprezinta un grup de operatii care au ca scop reunirea elementelor,
complexelor si subasamblurilor pentru obtinerea de ansambluri (piese de mobilier). Operatiile de
asamblare se fac dupa slefuire si inainte de finisare sau dupa finisarea partilor componente ale
mobilierului.
Asamblarea dupa slefuirea in alb a pieselor (inaintea finisarii) se face la mobila pe schelet
(scaune, fotolii, tabureti, masute, etc) care au o constructie fixa, precum si la fabricarea mobilei de
calitate superioara (mobila de arta) executata in serii mici.
Asamblarea dupa finisare este cel mai raspandit procedeu de asamblare a mobilei. Elementele si
complexele sunt finisate individual dupa care se asambleaza intre ele formand subasambluri si
ansambluri (piese de mobilier). Acest procedeu de asamblare se aplica in cazul productiei de serie
mare si la fabricarea mobilierului demontabil. Aplicarea cu succes a acestui procedeu de asamblare
este conditionata de prelucrarea cu exactitate a pieselor pe tot parcursul procesului tehnologic, lucru
ce se realizeaza prin reglarea cu mare precizie a masinilor. Astfel, piesele sunt interschimbabile, se
pot utiliza la asamblarea oricarui produs din intregul lot dat in fabricatie, fara a mai necesita nici un
fel de ajustare si fara a periclita cu nimic pelicula de finisare.
32

Dupa modul de executie a asamblarii, montarea mobilei poate fi: fixa (nedemontabila) si
demontabila.
Asamblarea nedemontabila sau fixa este procedeul in care partile componente ale mobilei o
data unite intre ele, nu mai pot fi desfacute decat prin distrugerea sau degradarea acestora. Acest
sistem de asamblare se realizeaza prin incleiere, cu ajutorul adezivilor si al unor elemente metalice
de rigidizare.
Asamblarea demontabila este acel procedeu de asamblare la care partile componente ale
mobilei sunt astfel legate intre ele, incat se pot demonta, fara ca demontarea sa influenteze asupra
calitatii ulterioare a acesteia. Asamblarea ulterioara trebuie sa se faca usor, in conditii normale,
fara a necesita operatii de justare sau de alt gen. Acest sistem de asamblare se realizeaza cu
ajutorul unor accesorii metalice speciale.
2. Montarea mobilei pe schelet
Mobila pe schelet are in alcatuirea ei un suport de sustinere a celorlalte parti componente, numit
schelet de rezistenta, care se obtine prin asamblarea mai multor elemente si complexe intre ele.
Asamblarea elementelor si complexelor se face prin diferite tipuri de imbinari prin incleiere,
care uneori se consolideaza si prin armaturi metalice. Pe schelet se monteaza apoi celelalte parti
componente care sunt confectionate din placaj simplu sau mulat (spatar sau sezut), tapiterii cu stofe
sau materiale plastice. In cazul unui scaun de tamplarie, asamblarea lui se face in mai multe etape:
- se imbina picioarele spate cu traversa spate, obtinandu-se subansamblu-spate
- separat se imbina picioarele fata cu traversa fata si cele doua traverse laterale, obtinanduse subasnsambluri-fata
- cele dua subansambluri se asambleaza intre ele prin cepurile traverselor laterale,
obtinandu-se scheletul de rezistenta al scaunului. Dupa montarea sezutului si a spatarului
se obtine ansamblul sau piesa de mobilier.
3. Montarea mobilei din panouri
La acest tip de mobila sistemul constructiv predominant este panoul plin, confectionat din PAL,
PFL, placaj, panel, etc, ceea ce confera acestui tip de mobila o rezistena mare. Montarea mobilei din
panouri se poate face demontabil si nedemontabil. Asamblarea demontabila se face mai ales la
piesele de mobilier cu gabarit mai mare (dulapuri, biblioteci, etc) pentru a putea fi transportate la
cumparatori in stare demontata, montarea facandu-se la locuinta cumparatorului. Montarea se face
cu suruburi pentru lemn sau suruburi mecanice si accesorii metalice de asamblare (suruburi
mecanice cu bucse din metal sau materiale plastice, suruburi mecanice si accesorii cu excentric,
etc).
Asamblarea nedemontabila se face in majoritatea cazurilor cu cepuri rotunde aplicate si
incleiate cu aracet. Diametrul cepurilor rotunde se alege in functie de grosimea panourilor si se
confectioneaza din cherestea de fag. Cele mai uzuale diametre pentru asamblarea mobilei corp sunt:
6,8,10 mm.
Procesul de asamblare a mobilei corp cuprinde urmatoarele etape:
- Pregatirea complexelor pentru asamblare in aceasta etapa se curata surplusul de lac de
pe canturile nefinisate, se aplica prin incheiere cu aracet cepurile rotunde in peretii laterali
si se dimensioneaza la lungime la un ferastrau circular dublu.
- Asamblarea subansamblurilor corp subansamblul corp este format di urmatoarele
complexe: placa-fund, pereti laterali, pereti despartitori verticali si orizontali si placatavan (cornise). Succesiunea operatiilor la asamblarea corpului este urmatoarea: pe placafund se fixeaza peretii laterali si intermediari prin batere usoara cu ciocanul de cauciuc,
dupa care se aplica placa-tavan. In cazul in care corpul mobila are si placi orizontale
acestea se monteaza intre peretii laterali si intermediari inainte de aplicarea lor pe placafund. Corpul astfel incleiat se introduce intr-o presa cu strangere pneumatica, pentru a se
0
realiza o asamblare sub un unghi de 90 . Dupa ce s-a efectuat presarea se aplica cu
33

suruburi metalice pentru lemn panoul spate in faltul placii-tavan, a placii-fund si a

peretilor laterali. Aplicarea panoului spate confera rigiditate corpului de mobila.
Aplicarea complexelor mobile. In aceasta etapa se aplica usile si sertarele si se executa
operatiile de ajustare necesare bunei functionari a acestora. Tot in aceasta etapa se aplica
si cristalele mobile ale piesei de mobilier, cristalele fixe (geamuri) fiind aplicate in etapa
de pregatire a complexelor si subansamblurilor.
Retusarea si receptia corpului de mobila. In aceasta etapa se face remedierea defectelor
care au aparut in timpul asamblarii si a manipularilor in sectorul montaj. Se face o
examinare vizuala a corpului de mobila, depistandu-se defectele aparute care se inseamna
cu creta sau parafina. In locurile unde pelicula de lac lipseste sau este fisurata se aplica
lac, care se lasa sa se usuce, dupa care portiunea respectiva se slefuieste si se lustruieste
cu aparate de slefuit si lustruit portabile. Dupa retusare se face controlul tehnic de calitate
a piesei de mobila si se aplica pe spatele corpului sau pe placa-fund buletinul de calitate,
semnat de controlorul tehnic de calitate autorizat. Buletinul de calitate cuprinde:
denumirea intreprinderii producatoare, denumirea corpului de mobila, pretul de vanzare,
numele controlorului C.T.C., precum si indicatii pentru pastrarea si exploatarea corpului
de mobila.
11. TAPITAREA MOBILEI

1. Generalitati
Piesele de mobilier care se tapiteaza sunt: patul, scaunele, fotoliiile si canapelele. Tapiteria
poate fi executata pe arcuri (tapiterie clasica) sau cu perne elastice sub forma de semifabricate
(tapiterie moderna). Tehnologia poate fi executata pe arcuri (tapiterie clasica) sau cu perne elastice
sub forma de semifabricate (tapiterie moderna). Tehnologia de executare a tapiteriei este
determinata de materialele folosite pentru sustinere, umplere si acoperire.
Dupa felul constructiv, tapiteria poate fi fixa si detasabila.
Tapiteria fixa este montata fix pe rama suport a piesei de mobilier si acest tip de tapiterie se
utilizeaza la tapiteria scaunelor, fotoliilor, canapelelor si a divanelor.
Tapiteria detasabila este sub forma de perna sau saltea detasabila care poate fi asezata liber pe
un suport rigid sau elastic. Cele mai simple tapiterii detasabile sunt pernele de poliuretan pentru
tapiteria scaunelor si fotoliiilor. Pentru paturi si canapele, tapiteriile detasabile sunt forma de saltele
cu miezuri elastice din arcuri.
2. Fabricarea tapiteriei clasice
Tapiteriile clasice sunt tapiterii fixe folosind materialele traditionale cum sunt: arcurile
bitroconice sau tronconice, fixate pe un suport rigid (traverse din lemn) sau un suport semielastic
(chingi textile, chingi cauciucate, chingi din sarma sau banda de otel), iar ca materiale de
umplutura: iarba de mare, vata industriala, lana sau par de animale.
Modul de lucru la executarea unei tapiterii clasice este urmatorul: dupa ce se face verificarea
scheletului din lemn se fixeaza chingile cu ajutorul cuielor sau a agrafelor metalice. Asezarea
chingilor se face impletit prin trecerea chingilor pe dedesuptul si deasupra chingii invecinate. Se
fixeaza arcurile prin coasere pe chingi textile sau cu ajutorul cuielor scoabe pe chingile din lemn
(traverse). Apoi se face legarea (asamblarea) arcurilor cu sfoara in sens longitudinal, transversal si
in diagonala. Prima data se face o legare simpla (fara nod) cu scopul de a pozitiona inaltimea
arcurilor, dupa care se face legarea cu nod, pentru fixarea arcurilor intre ele. Dupa legarea arcurilor
trebuie sa se obtina o suprafata usor bombata, fara denivelari. Arcurile se vor acoperi cu o panza de
sac, fixata de scheletul tapiteriei (rame) cu cuie de tapiterie si consolidata pe arcuri prin coasere cu
sfoara subtire. Se aplica apoi materialul de umplutura in doua straturi. Primul strat de umplutura
este format din iarba de mare care se acopera cu o panza de sac. Al doilea strat de umplutura este
34

format dintr-un strat de lana sau vata industriala, sub forma de covor cu grosimea de 20-30 mm.
Acest strat se acopera cu o panza alba, bine intinsa, fixata de muchiile tapiteriei prin cusaturi.
Stratul de umplutura se fixeaza prin lipire locala sau prin coasere din loc in loc, pentru a nu permite
deplasarea materialului de umplutura in timpul exploatarii tapiteriei. Peste panza albita se aplica
materialul de fata (stofa), care se monteaza prima data provizoriu cu ace cu gamalie, pentru a putea
fi intinsa uniform. Stofa se fixeaza la partea superioara prin cusatura marunta, iar la partea
inferioara, se fixeaza cu cuie de tapiterie sau agrafe de scheletul tapiteriei.
3. Fabricarea tapiteriei moderne
Tapiteriile moderne se realizeaza sub forma pernelor si saltelelor detasabile, fie sub forma
tapiteriilor fixe, cu materiale de umplutura moi (covoare spongioase, covoare impaslite
si
gumificate) care permit mecanizarea operatiilor de tapiterie.
Modul de lucru la executarea unei tapiterii moderne, in constructie fixa si utilizand miezuri
elastice din arcuri bitronconice sau din arcuri cilindrice, este urmatorul: se fixeaza miezul elastic pe
o rama simplu placata cu PFL sau placaj, prin batere cu cuie scoaba sau agrafe metalice. Peste
miezul elastic se asaza un covor de iarba de mare impaslit, care se fixeaza de rama miezului elastic
prin coasere cu sfoara subtire si de arcuri. Peste covorul impaslit se asaza un covor netesut (Nettex)
din fibre vegetale, animale sau sintetice in amestec, care se fixeaza prin coasere. Peste covorul
netesut se asaza un strat de poliuretan sub forma de covor, care se fixeaza prin incleiere cu prenadez
de covorul netesut. Apoi se aplica materialul de acoperire, fixat pe rama de lemn prin batere cu cuie.
In cazul saltelelor detasabile, peste miezul elastic se aplica pe ambele fete un strat de covor
impaslit din fibre vegetale, care se capseaza pe cantul miezului, iar in zona de mijloc se face o
coasere rara, pentru fixarea covorului impaslit de arcurile miezului. Covorul impaslit este indoit
peste marginea miezului. Peste covorul impaslit se asaza un covor de poliuretan expandat, iar peste
aceasta un covor de vata industriala si apoi materialul de acoperire. Materialul de acoperire este
cusut in prealabil sub forma unui sac, avand un cant deschis. Tapiteria este comprimata intr-un
dispozitiv pentru a i se putea aplica materialul de fata si pentru a se realiza o intindere buna a
acestuia.
12. AMBALAREA, DEPOZITAREA SI EXPEDIEREA MOBILEI
1. Ambalarea mobilei
Prin ambalarea mobilei se urmareste impachetarea mobilei in asa fel ca ea sa fie protejata in
timpul manipularilor de incarcare, descarcare si in timpul transportului. De asemenea, ambalajul
protejeaza mobila si de actiunea factorilor atmosferici (umiditate si temperatura exagerata). Se
poate spune ca ambalarea are drept scop conservarea calitatii mobilei de la producator la beneficiar.
Ambalarea mobilierului finisat se va face numai dupa uscarea completa a peliculei de finisaj si
numai dupa receptia controlului tehnic de calitate. Inainte de ambalare, mobilierul trebuie sa fie
sters de praf sau de alte impuritati. Partile mobile ale mobilierului (usi, sertare, polite, etc) trebuie sa
fie inchise sau astfel fixate incat sa ramana imobilizate in timpul manipularilor si a transportului.
Picioarele meselor, dulapurilor, vitrinelor, etc, care prin constructie se pot demonta, trebuie
desfacute si fixate bine in interiorul mobilierului sau al ambalajului. In cazul ambalarii mobilei cu
picioare in lazi din PFL sau in lazi de carton ondulat, se vor pune sub picioare niste sipci sau fasii
de PFL, placaj sau PAL, care au rolul de a impiedica patrunderea picioarelor prin ambalaj.
Hartia de matase si hartia de ambalaj se asaza totdeauna cu partea lucioasa respectiv cea
satinata inspre suprafata mobilei. Cartonul se utilizeaza in mai multe straturi de matase, hartia de
ambalaj, cartonul ondulat, etc, pentru acoperirea mobilierului trebuie sa fie suprapuse la locurile de
innadire pe o latime de minimum 10 cm. Pentru imobilizarea mobilei in ambalaj se folosesc
tampoane din sipci, acoperite cu pasla sau din carton ondulat, invelit in hartie de matase.
Suprafetele tapitate ale canapelelor, somierelor se invelesc in hartie sau foi din material plastic,
fixate bine de mobilierul respectiv. Elementele fragile ale mobilierului (oglinzi, geamuri, cristale,
35

etc) se asambleaza separat in lazi sau stelaje cu talas de lemn si protejate cu carton ondulat.. Intre
doua elemente fragile alaturate se asaza un strat de protejare din hartie de matase, carton ondulat,
etc. Manerele, cheile sau alte elemente detasabile ale mobilierului se asambleaza separat, pentru
fiecare piesa de mobilier intr-un pachet, punga sau cutie, care se fixeaza in interiorul ambalajului
sau al mobilierului, in asa fel ca acesta din urma sa nu fie deteriorat. O cheie de rezerva trebuie
fixata rezistent pe partea superioara a mobilei, in coltul drept din spate.
2. Depozitarea mobilei
Mobila corp se depoziteaza in incaperi inchise si aerisite, ferite de praf si umezeala; in aceste
magazii, mobila trebuie sa fie ferite de variatii mari de temperatura, de uscaciune, de curenti
puternici de aer si de lumina solara. Manipularea mobilei se va face cu multa grija, ca sa nu sufere
deformari, zgarieturi sau deteriorari mai grave. Mobila se stivuieste pe verticala, insa cu atentie, ca
mobila aflata deasupra sa nu se deformeze sau sa se rastoarne. Temperatura aerului in cadrul
0
depozitului treuie sa fie cuprinsa intre 10 si 30 C, iar umiditatea relativa a aerului intre 40 si 70%.
3. Expedierea mobilei
Mobila se expediaza cu mijloace de transport acoperite. Pentru distante mai scurte, pentru
transportul mobilei se folosesc autodube speciale. In interior acestea se capitoneaza cu elemente din
lemn, precum: dusumeaua cu scanduri randeluite si peretii cu placaj razuit asperitati si denivelari.
Pentru transportul pe distante mai mari se folosesc vagoanele de cale ferata, care trebuie sa fie
bine usctate in interio,r ferestrele sa fie blocate si acoperisul in perfecta stare. In vagon mobila se
consolideaza cu sipci, pene sau suluri de hartie umplute cu talas, astfel ca sa stea fix in vagon.

36

Capitolul III
FINISAREA MOBILEI

1. PROCEDEE DE FINISARE
Procedeul finisarii cuprinde grupul de operatii prin care suprafetele sunt innobilate cu pelicule
de lacuri sau vopsele, ori sunt acoperite cu folii de materiale plastice. Prin finisare, suprafetele devin
rezistente la actiunea agentilor fizico-chimici si la degradari mecanice, aspectul si valoarea estetica
a acestora imbunatatindu-se.
Dupa natura materialelor folosite si tehnologia aplicata, mobila poate fi finisata transparent sau
opac.
Finisarea transparenta formeaza pelicule care evidentiaza desenul, textura si culoarea naturala
(sau modificata) a lemnului. Fiecare procedeu de finisare se defineste in raport cu gradul de luciu al
peliculei de lac, care poate fi cu luciu inalt (luciu oglinda), matasos, mat, semimat si mai adanc.
In cazul finisarii transparente se urmareste punerea in valoare a proprietatilor decorative ale
lemnului masiv si ale suprafetelor furniruite.
In cadrul productiei industriale, peliculele transparente se formeaza prin acordarea:
- acoperirea suprafetelor cu pelicule de uleisau de ceara
- acoperirea suprafetelor cu lacuri nitrocelulozice, poliesterice, poliuretanice sau lacuri
carbamidice avand aspect mat, semilucios, lucios semilustruit sau lustruit oglinda.
Finisarea transparenta poate fi: cu porii inchisi, cu porii semiinchisi sau cu porii deschisi.
Finisarea opaca formeaza pelicule prin care structura, desenul si culoarea lemnului sunt
acoperite cu substante peliculogene pigmentate.
Pelicula opaca se poate obtine prin acoperirea suprafetelor cu: vopsele pe baza de ulei,
emailuri nitrocelulozice, carbamidice sau poliesterice lacuri colorate puternic.
In afara procedeelor de finisare opaca si transparenta cu pelicule avand grosimi de 25.300
m, in industria mobilei se intalnesc si alte procedee de finisare a suprafetelor, ca: finisarea prin
acoperire cu folii din materiale plastice (PVC sau pe baza de fibre celulozice; cu suprafete texturate
sau uni, cu aspect mat sau lucios.
Finisarea prin texturare (imprimarea de texturi ale unor specii valoroase pe furnire comune). In
unele cazuri, texturarea se poate face numai in scopul unor retusari necesare furnirelor de buna
calitate odata cu micsorarea cantitatii de furnire disponibile, texturarea se practica si pe placi din
fibre de lemn grunduite sau pe placi din aschii de lemn spacluite si grunduite.
Finisarea prin arderea superficiala a suprafetelor, aplicata cu precadere la mobilierul executat
din lemn de rasinoase.
2. PREGATIREA SUPRAFETELOR PENTRU FINISARE
Pregatirea suprafetelor pentru finisare comporta operatii de desprafuirea suprafetelor,
decolorare, colorare (baituire) si umplere a porilor.
a. Desprafuirea suprafetelor dupa slefuire. Curatarea suprafetelor dupa slefuire, de
impuritati ca: praf, resturi de abraziv si adeziv, constituie o operatie obligatorie. Impuritatile
depuse in porii lemnului, in cazul in care nu au fost eliminate, dau o imagine imbacsita a
suprafetei finisate.
Mijlocul cel mai simplu de curatire a suprafetelor slefuite este desprafuirea prin periere. Pentru
o curatire completa a porilor se recomanda combinarea procedeului de periere cu desprafuirea, prin
suflare cu aer comprimat si exhaustare.
37

b. Decolorarea si albirea lemnului. Decolorarea si albirea lemnului sunt operatii care se

practica atat pentru suprafete furniruite, cat si pentru cele din lemn masiv.
Decolorarea lemnului consta in tratarea suprafetelor cu substante chimice, pentru indepartarea
unor pigmenti naturali ai lemnului, printr-un proces chimic de oxidare sau reducere.
Decolorarea panourilor furniruite, ca si a suprafetelor din lemn masiv, este practicata pentru
uniformizarea culorii din zonele de alburn sau duramen, ca si pentru eliminarea unor defecte de
coloratie naturala.
Materialele folosite pentru decolorare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa nu atace
celuloza, sa fie stabile la lumina si sa fie compatibile cu lacurile de finisare, sa patrunda usor in
lemn.
Materialele folosite cel mai frecvent pentru decolorare sunt: perhidrolul (apa oxigenata),
acidul oxalic (sarea de macris), clorura de var si permanganul de potasiu. Dintre acestea, mai
frecvent intrebuintata este apa oxigenta, care este ieftina, se descompune usor si produce reacti de
oxidare in timp scurt.
2
Decolorarea se poate realiza prin doua pana la patru umectari succesive, cu 60.80 g/m
amestec de decolorare. Dupa ultima umectare, suprafetele se pastreaza depozitate 2448 de ore.
Aplicarea solutiei se poate face manual cu un tampon de bumbac, insistandu-se mai mult in locurile
de culoare mai inchisa.
Albirea este o operatie de tratare a suprafetelor din esente deschise la culoare ca: artar,
mesteacan, plop, stejar. In scopul obtinerii unor suprafete cu valoare estetica ridicata, prin
uniformizarea culorii in cazul finisarii transparente.
Albirea se poate realiza pe cale chimica sau prin adaosuri in substantele de decolorare, a unor
pigmenti anorganici (bioxid de titan) cu scopul de a produce o albire a suprafetelor tratate. Pentru a
mari productivitatea la operatiile de decolorare si albire, au fost realizate retete care contin atat
materiale pentru decolorare, cat si pentru albire, cu tratarea suprafetelor intr-o singura operatie.
O reteta de albire (decolorare) contine: perhidrol 100 parti, solutie de amoniac 25% parti,
grund pentru albire 10 parti si pasta pentru albire 3 parti. Aplicarea solutiei de decolorare si albire se
poate face prin pulverizare sau prin tamponarea suprafetelor. Dupa decolorare este necesara o
uscare si o slefuire cu hartie de slefuit fina.
c. Colorarea mobilei. Colorarea reprezinta un procedeu frecvent folosit pentru speciile cu
desene si texturi valoroase, cat si pentru esente cu desene si texturipalide, in scopul
maririi valorii estetice a lemnului prin imitatia speciilor valoroase sau al uniformizarii
culorii si accentuarii desenului.
In tehnica colorarii lemnului se cunosc doua moduri principale de lucru:
- colorantul este aplicat pentru a fi absorbit in fibra, in care caz se accentueaza structura si
desenul lemnului.
- colorantul este aplicat cu scopul de a ramane la suprafata, in care caz se obtine o
estompare a structurii si a desenului (specii cu desene :palide).
In industria mobilei se folosesc pe scara larga coloranti sintetici solubili in apa sau in solventi
organici.
Colorarea cu coloranti solubili in apa se realizeaza prin patrunderea superficiala a colorantului
si fixarea pe peretii fibrelor. Colorantii in solutii apoase sunt mai puternic absorbiti in zonele de
lemn timpuriu, decat in cele de lemn tarziu, intrucat lemnul timpuriu are capacitatea de absorbitie
mai mare. Se obtine astfel o imagine negativa a structurii, o colorare mai intensa a zonelor inelului
anual cu lemn timpuriu.
Dintre colorantii organici, cei mai utilizati sunt cei acizi, care au o mare putere de colorare in
concentratii reduse 1..3 %, rezistenta la lumina si sunt compatibili cu lacurile de finisare.
Pentru colorarea pieselor din lemn masiv se poate practica si procedeul prin imersie. Piesele
desprafuite se introduc in bai (vase) cu colorant (3060 s), dupa care se scot si se scurg deasupra
vasului de excesul de colorant. Metoda este recomandabila pentru piese cu dimensiuni mici si
configuratie complexa (piesele scaunelor curbate).
38

Colorarea cu lacuri sau grunduri colorate se face pentru simplificarea tehnologiei de finisare,
realizandu-se o colorare concomitenta cu operatia de lacuire. Operatia consta in colorarea lacurilor
cu ajutorul unor solutii colorate, formate din coloranti sintetici solubili in solventi organici. Gama
solventilor pentru prepararea solutiilor colorate este aleasa astfel, incat aceastea sa fie compatibile
cu lacurile ce urmeaza sa fie aplicate. Solutiile colorate se adauga in lac, in functie de intensitatea
culorii. Pentru o colorare uniforma, peliculele de lac se vor aplica in straturi uniforme, iar
suprafetele trebuie bine slefuite, desprafuite si eliminate petele de culoare, petele de ulei sau de
grasime.
d. Umplerea porilor. Structura lemnului prezinta microabateri sau contine pori, a caror
marime depinde in primul rand de specia lemnului si de directia de debitare.
Porii lemnului apar in evidenta mai ales in sectiunea transversala si in zonele de lemn timpuriu
la specii ca: stejar, ulm si frasin.
Umplerea porilor anuleaza microabaterile de structura, realizand o suprafata neteda, pe care
peliculele de lac se pot aplica cu consumuri reduse pentru finisarea cu pori inchisi si luciu oglinda.
Umplutorii de pori trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici:
- sa aiba o aderenta buna la suprafata finisata si o capacitate mare de umplere a porilor
- sa nu-si modifice, dimensiunile si sa nu prezinte fenomenul de cadere in goluri dupa
uscare
- sa se usuce rapid si sa fie compatibili cu suprafetele peliculogene folosite pentru
finisare.
Umplutorii de pori sunt alcatuiti din materiale sub forma de pulbere (particule de 14 m) in
amestec cu un liant din ulei sicativ, derivati nitrocelulozici sau rasina sintetica (rasini alchidice,
poliuretanice). Cei mai utilizati umplutori de pori sunt cei pe baza de rasini sintetice. Se aplica prin
intindere cu pensula, cu tamponul sau prin mijloace mecanice cum sunt: aplicarea prin turnare sau
cu valturi.
Se folosesc urmatoarele solutii de umpluturi de pori:
- lichidul umplutor de pori, format din doi componenti pe baza de rasini poliuretanice,
care se poate aplica pe orice furnir si este compatibil pentru orice pelicula de lac;
0
0
uscarea se poate realiza in 1224 h, la 18.20 C sau in minimum 2 h, la 5060 C.
- lichidul umplutor de pori pe baza de rasini carbamidice, care se aplica inaintea finisarii
cu lacuri carbamidice; pentru esente dense este suficienta aplicarea numai a lichidului
umplutor, iar pentru specii cu porii mari se foloseste un amestec, in proportii de 1:1, cu
0
praf de umplut pori; uscarea se face in circa 8 h , la 18 ..20 C si in 2 h, la temperatura
0
de 50 C.
3. TEHNOLOGIA APLICARII LACURILOR SI VOPSELELOR
Lavurile si emailurile formeaza pelicule pe suprafetele reperelor sau produselor cu grosimea de
30.400 m, avand rol de protectie, precum si rol estetic. Peliculele transparente pun in valoare
textura si desenul fibrelor lemnului, iar peliculele opace, prin culoare si aspect confera suprafetelor
de calitate inferioara, o valoare estetica deosebita.
a. Aplicarea lacurilor prin pulverizare. Acest procedeu este folosit pentru aplicarea
lacurilor si emailurilor pe suprafete reduse cum sunt: canturile drepte sau profilate, repere
din lemn masiv pentru scaune, fotolii, rame, etc.
Aplicarea peliculelor prin pulverizare se poate face prin urmatoarele procedee:
- prin pulverizare pneumatica care consta in transformarea lacului in particule, sub
actiunea de destindere a aerului comprimat
- prin pulverizare hidraulica, care consta in aplicarea lacului sub presiune
- prin pulverizare in camp electrostatic, la care particulele de lac sunt dirijate spre piesa,
sub actiunea unui camp electric.
39

Pulverizarea pneumatica reprezinta procedeul cel mai raspandit, se face cu aparatul de

pulverizat (pulverizator), care are rolul de a transforma pelicula in particule de lac. Pulverizatorul
5
functioneaza astfel: aerul comprimat cu o presiune de (2,53) x 10 Pa este adus printr-o
conducta si patrunde in pulverizator prin canal.
Pentru productie de mare serie, unde se folosesc cantitati mari de lacuri si emailuri, alimentarea
pulverizatorului se face de la o instalatie centralizata de preparare, de unde lacul este trimis prin
conducte sub presiune. Solventii din atmosfera si ceata de lac constituie pericol de incendiu,
explozie si mediu toxic. Pulverizarea se face ca urmare a acestor conditii de lucru, in fata unor
cabine sau standuri de pulverizare plasate in incaperi speciale. Aceste instalatii au rolul de a
impiedica gazele sa se ridice la nivelul instalatiei de catre muncitor, precum si de a elimina ceata si
realiza purificarea aerului de particule de lac.
Cabina de pulverizare este o constructie metalica ( tabla pe schelet din profile sudate) si este
formata dintr-un rezervor de apa, o camera de stropire, cu hidrofiltru (filtru cu perdea continua de
apa), separatorul de picaturi (filtru uscat), hota de absorbitie a aerului, conducta de evacuare a
aerului, ventilatorul centrifugal, actionat de motorul electric.
Solutiile de lac se pot aplica la temperatura obisnuita sau incalzita prin diferite mijloace.
Aplicarea peliculelor incalzite prezinta unele avantaje, ca:
- se pot folosi solutii de lac cu vascozitatea initiala mai mare, reducandu-se astfel
consumul de solvent
- se aplica un numar mai redus de straturi (in mod normal trei, in loc de patru straturi),
crescand astfel productivitatea muncii
- aderenta peliculelor uniforme, cu o aderenta mai buna si cu o prelucrare mai usoara la
operatiile de slefuire si lustruire (valoarea manopera mai redusa).
Pentru a obtine pelicule de calitate se vor respecta urmatoarele conditii:
- vascozitatea lacului si emailului de aplicare va fi de 20.25 s (cupa STAS 4 mm),
pentru primul strat se recomanda vascozitatea la limita inferioara;
5
- se regleaza presiunea aerului (2,5 .3) x 10 Pa si se fixeaza forma jetului in functie de
suprafata de pulverizat;
- primul strat se va aplica paralele cu axa piesei, iar urmatorul perpendicular fata de
primul (pentru panouri);
- la terminarea lucrului, pulverizatorul se va spala cu diluant, iar la intreruperea temporara
a lucrului, capul pulverizatorului (duza, se va pastra intr-un vas cu diluant).
Defectele rezultate la aplicarea lacurilor nitrocelulozice prin pulverizare sunt aratate in tabelul
de mai jos.

1
Pulverizare I
grund

Locul de
munca
2
Cabina de
pulverizare

Scule si
dispozitive
3
Pulverizator

Slefuire

Manual

Hartie abraziva
HCn tip 10C
granulatie 280
(3200

Desprafuire
Pulverizare II
grund

Cabina de
pulverizare
Cabina de
pulverizare

Pulverizare
lac

Cabina de
pulverizare

Operatia

Pulverizator
pneumatic
pulverizator

Executarea operatiei
4
- piesele se asaza pe gratare in
fata cabinei de pulverizare. Dupa
pulverizare, gratarele se asaza in
carucioare pentru uscare.
0
- uscarea grundului 2 h la t = 20 C

Reteta si parametrii de
lucru
5
Grund G 002-4
Vascozitatea 20..22 s
Se poate adauga 105 diluant
D 002-23

Dupa tehnologia de la poz. I

Uscarea grundului 3.4 h la t =
0
2025 C
Pulverizarea ca la pct. I in conditii
de puritate perfecta a atmosferei

Idem pulverizarea I consum

2
specific 280300 g/m la
pulverizare
100 parti lac si 80-90 parti
diluant D002-23

40

(lipsa si impuritati)
0
Uscarea peliculei 5 h la 20 C

Amestecul de lac:
a. lac nitrocelulozic L00216
b. lac nitromat L002-70
viscozitate 2030 s
5
presine=3,5 x 10 Pa;
duza =2,52,8 mm

Pentru a obtine pelicule de calitate se vor respecta urmatoarele conditii:

- vascozitatea lacului si emailului de aplicare va fi de 2025 s (cupa STAS 4 mm),
pentru primul strat se recomanda vascozitatea la limita inferioara;
5
- se regleaza presiunea aerului (2,5.3) x 10 Pa si se fixeaza forma jetului in functie de
suprafata de pulverizat;
- se vor folosi duze cu diametrul de 0,5.1,8 mm pentru suprafete mici si 1,8.2,5 mm
pentru suprafete mari (panouri);
- primul strat se va aplica paralel cu axa piesei, iar urmatorul perpendicular fata de primul
(pentru panouri);
- la terminarea lucrului, pulverizatorul se va spala cu diluant, iar la intreruperea temporara
a lucrului, capul; pulverizatorului (duza, se va pastra intr-un vas cu diluant).
Defectele rezultate la aplicarea lacurilor nitrocelulozice prin pulverizare sunt aratate in tabelul
de mai jos:
Defectul
Caderea lacului in
pori

Cauzele care il produce

- suport poros, cu porii incorect umpluti
- pelicule prea subtiri cu vascozitatea prea mica

Albirea
sau
albastrirea peliculei

- temperatura in incapere prea scazuta

- umiditatea in incapere prea mare (peste 70%)
- viteza aerului la spatiul de pulverizat mai mare
de 1 m/s

Bule de
pelicula

- vascozitatea lacului prea mare

- distanta intre piesa si pulverizator prea mica
- aplicarea unei cantitati de lac in strat gros cu
duze cu diametrul peste 2,8 mm si presiune 3,5 x
5
10 Pa.

aer

in

Prevenire si remediere
- umplerea corecta a porilor
- controlul grosimii de aplicare a
consumului specific si vascozitatii
- controlul temperaturii si umiditatii
aerului
- masurarea vitezei aerului in spatiul de
pulverizare
- suprafata patata se spala cu diuant si
se pulverizeaza
- respectarea regimului de lucru la
pulverizare (vascozitatea lacului,
diametrul duzei, presiunea aerului,
distanta de pulverizare)
- nu se vor aplica straturi prea groase la
o trecere
- zone cu bule de aer se spala cu
solvent si se aplica un nou strat de lac

Presiunea hidraulica (sub presiune) a lacului se realizeaza in industria care disperseaza lacul
5
in particule fine, folosind presiunea hidrostatica ridicata: (100200) x 10 Pa la rece si (2040) x
5
10 Pa la cald. Dispersarea lacului in particule este cu atat mai fina, cu cat viteza de iesire din
ajustaj este mai mare, adica cu cat presiunea in retea este mai ridicata si sectiunea ajutajului este
mai redusa.
Instalatia de aplicare functioneaza astfel: din rezervor lacul este absorbit printr-o conducta de
catre conducta de inalta presiune, actionata pneumatic. Lacul este trimis sub presiune in rezervor,
care este si amortizorul de pulsatii. Prin serpentina, lacul se incalzeste de la apa din rezervor, prin
rezistenta electrica. Prin filtru lacul ajunge la pulverizator. Manometrul controleaza permananet
presiunea in retea. Aparatul de pulverizat are o constructie speciala. Capul de pulverizat este dintrun corp, ajustaj, ciuperca si ac obturator. Lacul patrunde prin canale in camera turbionara, prin
canalele ciupercii, astfel ca la iesire se formeaza un con de particule pulverizate. Pulverizarea sub
presiune asigura o inalta productivitate, fiind recomandata pentru pulverizarea suprafetelor mari
41

(caroserii de autovehicule, vagoane, etc), si o utilizare mai rationala a lacului, intrucat la pulverizare
nu se formeaza ceata.
c. Aplicarea lacurilor prin turnare. Aplicarea peliculelor de finisare prin turnare se realizeaza cu
ajutorul masinilor de turnat lac. Tehnica turnarii prezinta avantaje importante fata de
pulverizare, ca:
- aplicarea de lacuri cu vascozitate marita, astfel incat numarul de straturi se reduce la
doua - trei;
- executa operatiile prin trecere, cu viteze de avans sporite si grad avansat de mecanizare;
- asigura pierderi de lac mai reduse (maximum 10%);
- asigura obtinerea unor pelicule de calitate superioara (grosime, uniformitate, fara
defecte, consum reglabil de lac, etc);
- aplicarea lacului se poate face prin trei procedee:
- prin caderia libera a lacului, prin fanta capului de turnare, in care caz ventilul de
inchidere al capului de turnare va fi permanent deschis; pentru a obtine o pelicula
uniforma de lac, se va mentine constant nivelul lacului in capul de turnare;
- prin presiune, in care caz ventilul este inchis si se poate pompa o cantitate mai mare de
lac in capul de turnare, obtinandu-se pelicule groase, chiar si la deschideri reduse ale
fantei de turnare;
- cu vacuum, la care se pot aplica lacuri cu vascozitate redusa si solutii apoase de
coloranti, in pelicule subtiri si uniforme, la viteze mici de avans si fante de turnare
relativ mari.
In vederea prevenirii unei explozii provocate de un scurt circuit, interaga instalatie electrica a
masinii, cat si aparatajul de comanda sunt de constructie speciala, protejate impotriva exploziilor.
Motoarele electrice sunt de constructie antiexploziva. Deasupra masinii se monteaza o hota de
absorbtie pentru evacuarea gazelor toxice si inflamabile, care se degaja in timpul aplicarii lacului.
La sfarsitul schimbului de lucru, se scoate lacul din capul de turnare si rezervor si se spala
masina cu diluant folosind pompa de lac.
Aplicarea prin turnare a lacului nitrocelulozic mat (finisaj mat-matasos). Inainte de turnarea
lacului, panourile vor fi desprafuite. Primul strat aplicat este grundul (G002-4), la vascozitatea de
2
20.25 s cupa STAS 4 MM, cu un consum de 150 g/m . Dupa o uscare de 1,52 ore la t =
0
2022 C, se poate aplica grundul pe suprafata opusa. Grundul se slefuieste la masina de slefuit cu
banda ingusta, cu hartie abraziva HCn tip 10 C, granulatie 320.
2
Lacul mat (L002-70) se toarna in doua treceri, la fiecare trecere 150 g/m , vascozitatea 20.22
s. intre straturi se face o uscare de 1,5..2 ore si o slefuire usoara cu abraziv HC tip 10 C, granulatie
0
400 sau 500. Timpul final de uscare este de 24 ore la temperatura de 2022 C sau 2-3 ore la
0
temperatura de 4045 C, in camere de uscare.
Aplicarea prin turnare a lacurilor poliesterice (seria 6704). Lacurile poliesterice, prin natura
lor chimica, fac parte din asa-zisele lacuri fara solventi. Practic, aproape intreaga cantitate de lac
aplicata conduce la formarea peliculei prin reactii chimice de policondensare si polimerizare.
Peliculele lacurilor poliesterice se remarca prin unele cantitati ca: rezistenta superioara la uzura,
la patare cu apa, la alcool, la solventi, la temperaturi ridicate, etc. Componentele lacurilor
poliesterice sunt: rasina poliesterica nesaturata, solventul (stirenul), initiatorul de reactie,
accelaratorii de reactie si substantele protectoare, ceara sau parafina, care in timpul reactiei se
separa din amestec si formeaza la suprafata peliculei un strat de protectie impotriva actiunii
agentilor chimici din aerul atmosferic. Stratul de ceara impiedica si evaporarea solventului (stirenul)
obligand la accelerarea reatiei chimice.
d. Aplicarea lacurilor prin imersie. Aplicarea prin imersie consta in cufundarea pieselor pentru
lacuit intr-o baie de lac, pe care se depune o pelicula uniforma si continua.
Prin aplicarea lacurilor prin imersie se realizeaza economii de lac, procedeul fiind avantajos
pentru productii cu serii mari, la piese de dimensiuni reduse, cu configuratie complexa ca si pentru
42

scaune, schelete de fotolii si alte produse la care celelalte procedee de aplicare nu sunt eficiente
(mobila curbata, scaune, articole pentru sport, etc).
Procedeul prin imersie este ales in functie de configuratia pieselor, lacul si cerintele calitative.
Sunt cunoscute trei procedee de imersie:
- imersie cu viteza de ridicare (0,01.0,2 m/min)
- imersie cu viteza medie de ridicare (0,23 m/min)
- imersie cu viteza rapida de ridicare (3 m/min).
Imersia cu viteza redusa de ridicare se aplica la piese cu gabarit redus si configuratie complexa,
la care se urmareste o calitate superioara, fara scurgeri de lac. Viteza redusa de ridicare a pieselor
din baia de lac da posibilitatea lacului sa se scurga de pe piese, la nivelul contactului cu masa de lac.
Se foloseste lac cu vascozitate scazuta (1520 s). Acest procedeu prezinta dezavantajul ca are o
productivitate scazuta, recomandandu-se folosirea instalatiilor mecanizate, care imerseaza un numar
mare de piese concomitent.
Imersia cu viteza medie de ridicare se foloseste atat la piese, cat si la produse asamblate
(scaune). Instalatiile de imersie in acest caz sunt formate dintr-un transportor suspendat pentru
prinderea pieselor. Se recomanda preincalzirea produselor prin trecerea lor printr-un tunel de
0
preincalzire cu aer cald (5060 C). Produsele sunt imersate in baie, lacul fiind incalzit serpentina.
La iesirea din baie, transportorul deplaseaza produsele peste gratarul, care prin planul inclinat
colecteaza lacul. Dupa scurgerea excesului de lac, transportorul trece prin tunelul de zvantare si de
uscare. Baia de imersie este o constructie din tabla sudata, prevazuta cu orificii de golire rapida,
pompa pentru recircularea materialului de finisare si filtre pentru purificarea lacului si retinerea
impuritatilor care ajung in baie.
d. Aplicarea lacurilor cu cilindri (valturi). La aplicarea lacurilor cu ajutorul valturilor,
substanta peliculogena este depusa pe suprafetele plane.

43

Capitolul IV
MATERIALE PENTRU LUCRARILE DE DULGHERIE

1. LEMNUL DE CONSTRUCTIE
Unul din materialele cu o larga si variata utilizare in economia nationala a tarii noastre este
lemnul. Datorita calitatilor sale, lemnul este utilizat pe scara larga in diferite sectoare ale economiei
noastre (industria mobilei, a instrumentelor muzicale, a constructiei de avioane, etc), precum si in
sectorul constructiilor. Eficienta economica a valorificarii superioare a masei lemnoase impune
rationalizarea stricta a utilizarii lemnului in constructii. Ca material de constructie, lemnul
reprezinta avantaje importante ca: prelucrare si asamblare usoara, manipulare simpla, greutate mica,
elasticitate mare, etc, precum si o serie de dezavantaje ca: putrezire, pericol de incendiu rezistente
neuniforme.
1. Structura lemnului
Lemnul de constructie se obtine prin prelucrarea arborilor in anumite forme si dimensiuni.
Partile principale ale unui arbore sunt: radacina, trunchiul si coroana.
Radacina este partea de sub pamant a arborelui, care serveste la fixarea lui si la absorbirea apei
si a materiilor nutritive necesare.
Trunchiul are rolul de a conduce si pastra rezerve de substante hranitoare si de a sustine
coroana, constituind acea parte a arborelui din care se obtine lemnul de constructie.
Coroana, constand din crengi si frunze, are rolul de a absorbi din aer carbonul necesar arborelui
si a asigura evaporarea apei absorbita din pamant.
Lemnul este o substanta (structura) neomogena, alcatuita din elemente foarte mici, numite
celule. Vazute la microscop, se constata ca aceste celule difera ca marime si forma, dupa care rolul
pe care il au in constitutia arborelui, precum si dupa specie. Astfel, la arbore se disting:
- vase, formate din celule moarte, alungite si goale (asezate cap la cap), prin care circula seva.
- fibre, formate din celule moarte; alungite, cu pereti foarte grosi si legate in forma de snopi, care
constituie scheletul arborelui.
- parenchim lemnos, constand din celule vii din diverse forme, servind la depozitarea substantelor
hranitoare produse de frunze.
Modul in care sunt grupate celulele arborelui determina structura lemnului. Aceasta structura se
poate studia examinand cu ochiul liber, cu lupa sau la microscop trunchiul arborelui in urmatoarele
sectiuni:
- sectiune transversala, facuta perpendicular pe axa longitudinala a trunchiului
- sectiune radiala, facuta in lungul trunchiului, prin axa lui
- sectiune tangentiala, facuta in lungul trunchiului, fara ca taietura sa teaca prin axa.
Scoarta se afla la periferia trunchiului, alcatuit din invelisul protector al arborelui. Ea este
formata din doua parti: la exterior scoarta moarta Sm, care poate fi subtire si neteda sau groasa,
aspra si crapata, la interior, scoarta interna sau liberul L, strabatut in sensul longitudinal de vase
prin care circula seva de sus in jos; scoarta moarta se produce prin distrugerea celulelor, pe masura
ce arborele imbatraneste.
Cambirul este un strat subtire, ca o pojghita lipicioasa, asezat intre scoarta si lemnul propriu-zis,
care se observa usor cand se decojeste trunchiul. Cambirul este compus din celule vii care dau
nastere in fiecarea an la un tesut de liber spre exterior si la un tesut de lemn spre exterior.
Cilindrul lemnos (lemnul) reprezinta circa 90-95% din suprafata sectiunii transversale si este
format dintr-un tesut celular lemnos, care apare in sctiunea transversala sub forma de inele
concentrice, iar cea longitudinala sub forma de fasii paralele. Fiecare inel este produs de cambiu in
44

interval de un an si se numeste inel annual La. Prin adaugarea inelelor noi la exteriorul celor vechi,
an de an, clindrul lemno se ingroasa continuu, varsta arborelui putandu-se cunoaste dupa numarul
inelelor.
In sectiune transversala se mai observa o serie de linii numite raze medulare Rm. Acestea merg
de la centru spre periferie si sunt formate din celule in care se depoziteaza substante hranitoare.
Cilindrul lemnos este alcatuit in sectiune transversala, din trei zone concentrice diferite: alburn
A, duramen D si maduva M.
Alburnul A este zona de culoare deschisa, asezata spre coaja, prin care circula seva bruta de jos
in sus; aceasta zona se descompune usor, putrezeste, din care cauza lemnul de constructie se
indeparteaza prin cioplire.
Duramentul D este zona de culoare mai inchisa asezata spre inima lemnului, alcatuia din celule
moarte, care nu mai servesc la circulatia sevei. Ea se formeaza treptat pe masura ce celulele
alburnului se distrug; duramentul este mult mai rezistent la putrezirea decat alburnul.
Maduva M este zona centrala, de forma rotunda, stelata alcatuita din tesuturi rare, care devin
sfaramicioase o data cu imbatranirea lemnului.
Datorita structurii sale neomogene, proprietatile lemnului difera dupa fiecare din directiile sale
principale, precum si de la o specie de arbori la alta.
2. Clasificarea arborilor
Arborii se impart in doua grupe: foioase si rasinoase.
Foioasele sunt arbori cu frunze cazatoare, late si coroana in form a de umbrela. Din aceasta
grupa fac parte: fagul , stejarul, carpenul, salcamul, teiul si frasinul.
Rasinoasele sunt arbori permanent verzi, cu frunzele in forma de ace si coroana conica. Din
aceasta grupa fac parte: bradul, molidul pinul, etc. In constructii, rasinoasele au o larga utilizare,
datorita usurintei cu care se prelucreaza si calitatilor lor.
Un rol insemnat pe linia economiilor revine dulgherului, prin folosirea judicioasa a lemnului:
alegerea materialului, croirea lui fasonarea pieselor, asamblarea sunt operatii care executate corect,
pot contribui la economisirea substantiala a lemnului.
3. Proprietatile lemnului
Utilizarea pe care o capata lemnul de constructie depinde in mare masura de proprietatile lui.
Aceste proprietati sunt caracteristice fiecarei specii de arbori, fiind determinate in special de
structura lemnului. Unele din aceste proprietati se pot determina prin examinarea aspectului exterior
al lemnului (de ex. culoarea, umflarea la umiditate si altele). Acestea se numesc proprietati fizice.
Alte proprietati se pot determina numai in urma unor incercari de laborator (de ex. Rezistenta,
mecanica la inconvoiere, duritatea, durabilitatea). Acestea se numesc proprietati mecanice.
Principalele proprietati ale lemnului, de care trebuie sa tina seama dulgherul la alegerea
materialului lemnos sunt: culoarea, mirosul, sunetul, textura, umiditatea, densitatea, contractia si
umflarea, rezistenta, duritatea si durabilitatea.
Culoarea. Starea lemnului si indicatii asupra speciei lui se pot cunoste in functie de culoarea
lui. Duramentul lemnului are culoarea vie, calara si uniforma. Variatia culorii duramentului de la
centru spre periferie, ca si prezenta petelor colorate, arata ca lemnul este alterat.
Mirosul. Datorita substantelor pe care le contine, fiecare specie de lem are un miros
caracteristic. Mirosul lemnului mai poate da indicatii asupra starii lui. Astfel, molidul are miros de
rasina, bradul proaspat taiat are miros neplacut, etc. Un miros incins de fermentatie sau putregai
arata ca lemnul este alterat.
Sunetul. Lemnul sanatos, lovit cu ciocanul, are un sunet clar, sonor, uniform. Un sunet surd,
inabusit si neuniform arata ca lemnul are defecte in structura lui.
Textura. Prin taierea inelelor anuale, in sectiunea lemnului apare un desen, care constituie
textura (apele) lemnului. Fiecareia dintre cele trei sectiuni ii corespunde o textura.Textura variaza
45

de la o specie de lemn la alta si permite cunoasterea speciilor. Rasinoasele au o textura simpla, pe

cand foioasele au o textura bine conturata si mai complexa.
Umiditatea. Cantitatea de apa continuta de lemn se numeste umiditate. Aceasta se exprima in
procente fata de greutatea lemnului in stare perfect uscata. Arborele se exprima in procente fata de
greutatea lemnului in stare perfect uscata. Arborele de curand taiat contine o cantitate mare de apa,
care se evapora treptat, pana cand umiditatea lemnului devine egala cu acea a aerului.
In raport cu gradul de umiditate. Lemnul de constructie se clasifica astfel:
- lemn verde, cu umiditate peste 30%
- lemn zvantat, cu umiditate intre 24-30%
- lemn semiuscat, cu umiditate intre 18-24%
- lemn uscat, cu umiditate sub 13%.
In tara noastra, umiditatea medie a lemnului de constructie uscat la aer este de 15%. In timpul
verii, aceasta poate scadea pana la 12% iar toamna creste. Schimbarea umiditatii lemnului este
insotita de variatii de volum si influenteaza proprietatile lui (rezistenta mecanica, densitate
aparenta), precum si forma si dimensiunile lui.
Densitatea. Lemnul, fiind un material poros, are densitatea diferita de densitatea sa aparenta.
Densitatea se refera la lemnul in stare naturala, adica la substanta lemnului inclusiv apa si aerul
continute in porii lui; ea este aproximativ aceeasi pentru toate specile (circa 15000 kg/m3).
Densitatea aparenta se refera la lemnul in stare naturala, adica la substanta; lemnului inclusiv apa si
aerul continute in porii lui. In operatiile de manipulare se foloseste si notiunea de densitate in stiva a
lemnului, care reprezinta greutatea unui metru cub de material lemnos asezat in stiva. Aceasta
variaza in raport direct cu golurile dintre piese. Astfel, intr-un vagon de cale ferata de 10 t se pot
incarca 20-22 m3 cherestea de brad uscata sau 12-14 m3 cherestea de stejar uscata.
Contragerea si umflarea. Datorita evaporarii apei din interior, vasele lemnului se micsoreaza
rezele medulare se subtiaza, iar dimensiunile lemnului se reduc. Acest fenomen se numeste
contragerea lemnului si se produce inegal pe cele trei directii principale ale lui. Astfel, contragerea
este forte mare (6-12 %) in sens tangential (dupa inelele anuale), mijlocie (3-6 %) in sens radical si
foarte mica in sens longitudinal. Ca urmare a contractiei inegale apar crapaturile, iar modificarea
neuniforma a dimensiunilor lemnului conduce la deformarea pieselor.
Rezistenta. Proprietatea lemnului de a rezista fortelor care tind sa-l rupa se numeste rezistenta.
Rezistenta lemnului se determina prin incercari de laborator. Ea depinde de specia, structura,
umiditatea si defectele lemnului, precum si de directia fortelor fata de fibre ca si de felul in care
actioneaza ele asupra piesei respective.
Duritatea. Rezistenta pe care o opune lemnul la patrunderea uni corp taios se numeste duritate.
Prin duritate se mai intelege de asemenea rezistenta la uzura a lemnului. Duritatea depinde de specia
lemnului.
Durabilitatea. Prin durabilitate se intelege proprietatea lemnului de a rezista in timp la actiunea
distrugatoare a factorilor fizici (ploaie, vant, inghet), chimici sau biologici. Din acest punct de
vedere, materialul lemnos se clasifica astfel:
- lemn foarte durabil: salcam, stejar, pin
- lemn durabil: fag, ulm, frasin, brad
- lemn putin durabil: salcie, tei, plop.
Variatia mare a umiditatii lemnului, ca si actiunea insectelor, a mucegaiului contribuie la
scaderea durabilitatii lui.
4. Defectele lemnului
Lemnul prezinta defecte care ii limiteaza posibilitatile de utilizare. Dupa natura lor acestea pot
fi: defecte de forma, defecte de structura, noduri, crapaturi, gauri de insecte, coloratii si alteratii.
a. Defecte de forma. Acestea se datoresc cresterii defectuoase a arborelui si constau din curbura
trunchiului, ingrosarea acestuia spre baza. Prelucrarea lemnului cu aceste defecte este greoaie si
se face cu multe rebuturi.
46

b. Defecte de structura. Cele mai cunoscute defecte de structura sunt urmatoarele:

- excentricitatea consta din deplasarea laterala a maduvei fata de axa trunchiului. Acest defect
provoaca uscarea neuniforma a lemnului. Ingreunand prelucrarea lui.
- fibra inclinata, adica devierea dreapta sau aproape dreapta a fibrelor fata de axa longitudinala a
piesei. Acest defect micsoreaza rezistenta lemnului in acelasi timp ingreunandu-i prelucrarea.
- fibra rasucita, consta in devierea elicoidala a fibrelor fata de axa trunchiului. Acest defect
conduce la crapara usoara a suprafetei piesei.
c. Noduri. Acestea prezinta portiuni din craca ramase inglobate in lemnul trunchiului.In jurul
nodului fibrele fiind deviate, rezistenta lemnului se micsoreaza si totodata este favorizata
patrunderea mucegaiului. In conformitate cu prevederile STAS 1949-69, nodurile se pot
clasifica in urmatoarele categorii:
- categoria A: noduri sanatoase, tari, concrescute; aceste noduri sunt provenite din crengi vii si
sunt legate de masa lemnului prin inele anuale, ceea ce face sa nu se desprinda de trunchi si nici
sa aiba semne de putrezire.
- categoria B: noduri tari partial concrescute, cazatoare, inclusiv gauri in nod; aceste noduri nu
sunt legate de lemn, din care cauza la uscarea si prelucrarea pieselor nodurile cad, lasand gauri,
ceea ce conduce la inrautatirea calitatii materialului lemnos.
- categoria C: noduri putrede, partial putrezite si noduri moi.
d. Crapaturi. Acestea se produc in timpul cresterii arborelui, ca si dupa taierea lui (fie din cauza
uscarii, fie din cauza manipularii defectuoase). Crapaturile care se produc in timpul cresterii
arborelui, datorita unor conditii atmosferice, se numesc crapaturi accidentale; ele pot patrunde
pana in inima lemnului. Crapaturile care se produc in timpul uscarii, datorita contragerii
neunifrome a lemnului se numesc crapaturi de uscae.
Dupa forma lor, crapaturile pot fi:
- crapaturi inelare (ruluri), care sunt orientate dupa directia inelelor anuale.
- crapaturi radiale, orientate dupa directia razelor medulare, de la centrul trunchiului spre exterior.
- crapaturi de ger (gelivuri), care sunt orientate radial, de la periferie spre centru; aceste crapaturi
se produc din cauza gerului, cand lemnul are un procent ridicat de umiditate.
e. Gauri de insecte. Anumite insecte sau vatamatori ai lemnului (gandaci, furnici) si larvele
acestora gauresc arborii, sapand gauri si galerii care reduc rezistenta lemnului. Gaurile si
galeriile de insecte sau vatamatori pot fi de suprafata, de adancime, etc.
f. Colorantii si alteratii. Aceste defecte se datoresc schimbarii compozitiei lemnului din cauza
unor ciuperci care se dezvolta pe arborele taiat sau netaiat.
Coloratia apare sub forma de pete sau fasii de culoare albastruie, cafenie sau galbuie, raspandite
pe suprafata sectiunii transversale si longitudinale a lemnului, fiind un indiciu ca lemnul este alterat.
Coloratia de mucegai poate sa fie rosiatica, roz, cenusie, verzuie sau negricioasa, in raport cu
ciuperca care o produce si specia lemnului. Mucegaiul are o influenta redusa asupra proprietatilor si
utilizarile lemnului.
Putregaiul se datoreste unor ciuperci care se hranec cu substanta lemnoasa, ceea ce face ca
lemnul sa devina sfaramicios si sa se distruga cu usurinta.
5. Sortimentul lemnului de constructie
Bustenii se transporta la fabricile de cherestea unde sunt prelucrati sub forma de semifabricate si
produse finite din lemn. In acest scop se folosesc gatere si fierastraie mecanice puse in miscare de
abur apa sau electricitate. Taierea bustenilor se face in raport cu grosimea si natura lor.
Deseurile rezultate din taierea bustenilor au intrebuintari variate. Astfel, rumegusul, talasul si
aschiile de lemn servesc la fabricarea placilor usoare de diferite (placi de ipsos cu rumegus, placi de
ciment cu talas, placi aglomerate din aschii de lemn).
In constructii, lemnul se intrebuinteaza sub forma bruta (lemn rotund), prelucrat (cioplitura,
cherestea si alte semifabricate) si sub forma de produs finit (parchet, pavele).
47

a. Lemnul rotund este materialul lemnos brut, deseori cojit de scoarta, provenit din trunchiul sau
cracile groase ale arborilor si retezat la anumite dimensiuni.
Din aceasta categorie fac parte: bilele, manelele si prajinile. Bilele sunt trunchiuri sau varfuri de
arbori de 6 pan la 9 m lungime, cu diametrul la varf de 12 - 16 cm. Bilele se utilizeaza la schele,
sustineri de cofraje si esafodaje. Manelele au lungimea de 3 - 5 m, iar diametrul la varf de 4 - 7 cm
iar lungimea curenta de 2 4 m. Prajinile sunt asemanatoare, avand diametrul la varf de 4 - 7 cm,
iar lungimea curenta de 2 - 4 m. Alte sortimente de lemn rotund sunt: pilotii, bustenii, bulumacii,
stalpii, cu utilizari la diguri, poduri, fundatii, imprejmuiri, linii aeriene de telecomunicatii.
b. Cioplitura (lemnul cioplit) se obtine prin cioplirea lemnului rotund. Piesele obtinute in acest
mod pot avea muchii ascutite sau tesite, iar fetele netede. Grinzile din cioplitura se folosesc la
poduri, traverse de cale ferata, constructii la sate, etc.
c. Cheresteaua (lemnul ecarisat) este materialul lemnos obtinut prin ferestruirea in sens
longitudinal a bustenilor si are cel putin doua fete plane si paralele. La piesele de lemn ecarisat
se deosebesc urmatoarele elemente:
- fetele, adica suprafetele late, distanta dintre ele indicand grosimea piesei.
- canturile, care sunt suprafetele inguste din lungul scandurilor, distanta dintre acestea
reprezentand latimea piesei.
- capetele, adica suprafetele transversale de la extremitatile piesei, distanta dintre ele
reprezentand lungimea piesei.
- muchiile, care sunt intersectiile dintre fete, canturi si capete; muchiile pot fi intrerupte de resturi
din suprafata lemnului rotund, numite tesituri.
Cheresteaua livrata pe santier poate fi: tivita, semitivita si netivita. Cheresteaua tivita are
amandoua canturile taiate la ferestrau si perpendiculare pe fete. Cheresteaua semitivita are numai
unul din canturi taiat la ferestrau si perpendicular pe fete. Cheresteaua netivita are canturile netivite
sau tivite pe o lungime mai mica decat jumatate din lungimea lor. In constructii se utilizeaza
cheresteaua de rasinoase si de foioase. Cheresteaua de rasinoase se livreaza in urmatoarele variante:
- scanduri, care sunt tivite, semitivite sau netivite, cu grosimi pana 40 mm inclusiv si latimi mai
mari decat dublul grosimii, variind intre 8-30 cm. Pe santiere se mai livreaza margini, care sunt
scanduri netivite, avand la jumatatea lungimii, pe fata interioara, cel putin 10 cm latime.
- dulapi, care sunt piese tivite, semitivite sau netivite, cu grosimi de 40 - 75 mm si latimi de 12 30 cm.
- sipci, care sunt piese tivite, cu grosimi pana la 40 mm inclusiv si latimi de cel mult 60 mm (se
mai numesc latenti, lati, leaturi).
- rigle, care sunt piese tivite, cu grosimi de la 40 mm pana la 100 mm inclusiv si latimi de 50 -150
mm (se mai numesc cusaci).
- grinzi, care sunt piese cu fetele si canturile plane si paralele, avand sectiunea transversala de la
10x12 cm in sus.
In afara de aceste sortimente de cherestea, la taierea bustenilor mai rezulta laturoaiele, care sunt
piese netivite avand numai o fata taiata la ferestrau.
Cheresteaua de rasinoase este standardizata si in ceea ce priveste calitatea lemnului, aceasta
apreciindu-se dupa aspectul fetei, al cantului, anomalii si defecte etc.
d. Produse obtinute prin valorificarea superioara a lemnului. Scandurile si celelate semifabricate
din lemn, obtinute prin debitarea directa a trunchiurilor copacilor, pe langa faptul ca au latimi
relativ mici (limitate de grosimea trunchiului copacului), prezinta variatii deosebite de volum,
atat la umiditate cat si la uscare, caracteristici ce conditioneaza utilizarea lor in constructii
De asemenea, debitarea lor se face cu un mare procent de deseuri si rebuturi.
Produsele realizate prin valorificarea superioara a lemnului sunt: furnirul, placajul, panelul,
placile celulare, placile din aschii de lemn PAL, placile fibrolemnoase.
- furnirul este un semifabricat din lemn, livrat in forma de foi subtiri, cu grosimi de 0,4 - 6 mm,
obtinut prin derularea plana a bustenilor. Furnirul este utilizat in constructii pentru acoperirea
48

(furniruirea) fetelor exterioare si interioare ale usilor, mobilei, lambriurilor si a altor produse
asemanatoare. Se utilizeaza la confectionarea straturilor exterioare ale placilor celulare de lemn.
- placajul se livreaza sub forma de panouri dreptunghiulare, care se obtin prin suprapunerea si
incleierea unui numar impar de straturi din furnir de esenta moale, asezate cu fibrele fiecarui strat
perpendicular fata de cele ale straturilor urmatoare. In ultima vreme, placajul se utilizeaza pe scara
larga la executarea panourilor de cofraj.
- panelul se livreaza sub forma de panouri formate dintr-un miez de sipci subtiri incleiate, acoperite
pe ambele fete cu cate un strat de furnir, incleiat cu fibrele dispuse perpendicular pe directia fibrelor
miezului. Panelul are o larga intrebuintare la fabricarea mobilei si a tamplariei interioare (usi,
lambriuri, captuseli interioare la usi).
- placile celulare de lemn sunt panouri alcatuite dintr-o rama de lemn, pe ale carei amandoua fete
este aplicat placaj sau placi din fibre de lemn, iar in interior se afla un miez din lamele de PFL. Au o
larga utilizare in constructii la executarea peretilor despartitori, a usilor, a tavanelor, a captuselilor
interioare, a constructiilor provizorii.
- placile fibrolemnoase sunt semifabricate livrate sub forma de panouri avand in general grosimi
mai mari de 1,5 mm, obtinute din fibre de lemn si alte materiale, prin incleierea cu ajutorul unor
adezivi sintetici.
e. Produse de lemn pentru invelitori. La contructiile din regiunile de munte, pentru executarea
acoperisului si captusirea peretilor exteriori, se foloseste adeseori sindrila si sita. Aceste produse
se obtin chiar in cadrul exploatarii padurilor, prin despicarea bustenilor pe directie radiala si
cioplire.
- sindrila este prevazuta cu uluc pe un cant longitudinal si cu al doilea cant subtiat, pentru a putea
patrunde in ulucul piesei vecine.
- sita are lungimi de 300-800 mm, latimi de 70-140 mm si grosimi de 3-8 mm (sita se mai
numeste dranita).
f. Produse de lemn pentru pardoseli. Scandurile geluite cu lamba si uluc sunt utilizate la
executarea dusumelelor. Scandurile geluite, faltuite sunt utilizate la executarea dusumelelor,
palfoanelor, peretilor si streasinilor. Parchetele sunt produse finite din lemn livrate sub forma de
lamele prevazute cu lamba si uluc (atat pe canturi cat si la capete). In tara noastra parchetele se
fabrica din stejar, fag si cer, dimensiunile lamelelor fiind: lungimea 20-50 cm, latimea 3-9 cm si
grosimea de 17-22 mm.
Panourile de parchet mozaic sunt alcatuite din lamele lipite pe hartie cu ajutorul dectrinei sub
forma de panouri. Panourile sunt alcatuite din grupuri a cate 5 lamele dispuse in sah. Lamele sunt
confectionate din lemn de foioase tari. Pavelele de lemn pentru pavaje se fabrica din lemn de
foioase tari si se livreaza in doua tipuri: tip P, pavele prismatice si tip C, pavele cilindrice. Pavelele
se utilizeaza la executarea pardoselilor din ateliere, hale industriale, depozite, etc. In trecut se
utilizau la pavarea strazilor.
6. Conservarea si depozitarea lemnului
Lemnul utilizat in constructii trebuie protejat de actuinea intemperiilor, de atacul ciupercilor si
al insectelor, de foc, etc. Mijloacele utilizate pentru acest scop sunt: vopsirea, antiseptizarea,
hidrofugarea si ignifugarea.
Vopsirea consta in aplicarea vopselelor sau lacurilor pe suprafata lemnului perfect uscat.
Vopsirea se face cel putin in doua straturi si un grund si apara lemnul de actiunea intemperiilor.
Antiseptizarea consta in vopsirea sau impregnarea lemnului cu substante speciale, printre care:
carbolineum, creozot, catran, etc. Tratarea se mai poate realiza prin carbonizarea lemnului, adica
expunerea partiala la foc a portiunii respective din piesa de lemn. Prin antiseptizare lemnul este
protejat de atacul insectelor si al ciupercilor.
Hidrofugarea se obtine prin aplicarea unor solutii de bitum pe piesa expusa la intemperii. In
unele cazuri, izolarea impotriva actiunii umiditatii se mai obtine cu carton asfaltat. In afara
antiseptizarii si hidrogarii prin tratare superficiala care asigura patrunderea substantelor respective
49

numai pe o mica adancime in lemn, se mai aplica metoda tratarii in profunzime, prin vacuumare.
Tratarea prin vacuumare se executa in fabrici utilizate special (de exemplu, fabrici de creozotare a
traverselor de cale ferata).
Ignifugarea se executa in scopul de a se realiza intarzierea aprinderii lemnului, transformand
arderea rapida intr-una lenta si reducand astfel pericolul de incendiu. Ignifugarea se obtine prin
tratarea lemnului cu produse ignifuge, care se aplica in straturi succesive fie prin pensulare, fie prin
stropire.
Dupa debitare, lemnul se sorteaza pe dimensiuni si calitati. Pentru a se recunoaste usor calitatea
lui, pe capetele pieselor se face marcarea, prin poansonare (imprimare in lemn) sau stampilare.
Marcarea se face cu o vopsea de culoare vie, care sa poata fi distinsa cu usurinta. Uscarea se mai
face pe cale naturala, in stive sau pe cale artificiala in uscatorii. La uscarea naturala a lemnului in
aer liber sau sub soproane, stivele se asaza in locuri uscate, pe postamente de lemn sau beton, pentru
a se asigura aerisirea partilor inferioare. Intre partile de lemn din stive se asaza spici sau scanduri.
Uscarea naturala prezinta avantajul ca materialul lemnos pierde apa incet, isi pastreaza culoarea
uniforma si nu crapa, dar prezinta dezavantajul ca dureaza mult, iar anotimpul favorabil uscarii este
perioada lunilor mai-septembrie.
Uscarea artificiala a lemnului se efectueaza in spatii prevazute cu instalatii speciale; acest
procedeu prezinta avantajul ca dureaza un timp mai scurt si se poate aplica in orice perioada a
anului. Cheresteaua adusa pe santier se depoziteaza in stive, in vederea bunei conservari. In mod
obisnuit depozitarea se face in aer liber, sub un acoperis de lemn sau carton asfaltat (tabla).
2. METALELE
Metalele exista in natura sub forma de minereuri, care pe langa metalul curat contin si alte
elemente. Pentru a obtine metal in stare curata, minereurile sunt supuse unor operatii complexe de
prelucrare, dupa diferite metode (electrolitica, chimica). Dintre metale, fierul si aliajele lui (aliajele
sunt produse omogene obtinute prin amestecul unui metal cu un metaloid) au o larga intrebuintare
in constructii.
Aliajele fierului cu carbonul sunt: fonta si otelul. Fonta se obtin pe cale directa din minereu de
fier si cocs, prin arderea acestora in cuptoare speciale. In constructii, fonta se foloseste la instalatii
(tevi de scurgere, coturi, ramificatii, capace), placi pentru reazeme, unelte, etc. La lucrarile de
dulgherie se folosesc rareori piese de fonta, de exemplu ca piese de sprijinire (papuci).
Otelul se obtine din fonta, careia i se reduce cantitatea de carbon (prin tratarea speciala a fontei
in stare topita). Otelurile folosite curent in constructii se obtin prin laminare si sunt cunoscute de
obicei sub numele de oteluri carbon obisnuite. Otelul se foloseste la lucrarile de dulgherie in
special sub forma de piese pentru legarea si solidarizarea elementelor de lemn.
3. ALTE MATERIALE E CONSTRUCTIE
a. Placi din talas, cu ciment, tip stabilit. Aceste placi se fabrica din talas de rasinoase taiat in fire
drepte, care se imbiba intr-o solutie de clorura de calciu cu apa, apoi se amesteca cu ciment si se
preseaza in tipare. Aceste placi se folosesc ca material termoizolant si foncizolant. Depozitarea
placilor de stabilit se face pe cant, in locuri acoperite si uscate.
b. Placi de stuf (stufit). Aceste placi se fabrica prin presarea mecanica si legarea cu sarma a
stufului. Placile de stufit se depoziteaza pe traverse de lemn sau beton, in locuri ferite de
umezeala.
c. Clei acesta este un material ajutator care se utilizeaza la incleirea pieselor de lemn. Cleiul se
fabrica din resturi de oase, piele, etc sau ca produs sintetic. Cleiul se prepara in amestecatoarele
electrice.
50

d. Carton asfaltat acest material se utilizeaza la executarea invelitorilor constructiilor si

executarea izolatiilor hidrofuge.

51

Capitolu V TAPITERIA
MOBILEI

1. CLASIFICARE
Tapiteria poate fi fixa si detasabila. Tapiteria fixa este montata pe rama suport de mobila,
utilizata la scaune, fotolii, canapele si divan. Tapiteria detasabila are forma de perna sau saltea
detasabila, care poate fi asezata liber pe un suport rigid sau elastic (scaune, fotolii, paturi, canapele).
Cele mai simple tapiterii detasabile sunt pernele din polieretan pentru tapitarea scaunelor si
fotoliilor. Pentru paturi si canapele tapiteriile detasabile sunt sub forma de saltele cu miezuri
elastice dinn arcuri.
2. MATERIALE FOLOSITE IN STRUCTURA TAPITERIILOR
Materiale pentru sustinere. Acestea pot fi rigide, semirigide sau elastice fiind folosite
dupa gradul de confort si tipul tapiteriei, fixe sau detasabile.
Ca materiale rigide se folosesc traverse din lemn masiv, panouri din placaj, PFL dur sau PAL.
Ca material rigid se poate folosi si suportul din materiale plastice, cum sunt cochiliile din poliestiren
expandat, rasini poliesterice armate cu fibre de sticla sau din spume poliuretanice rigide. Ca
materiale semirigide se folosesc: elemente executate din banda de otel, sarma de otel, chinga din
tesatura de in sau canepa, precum si corzi din material plastic. Ca materiale elastice se pot folosi:
chingi din cauciuc cu inertie textila, chingi din fire de cauciuc impletite cu fire textile, arcuri pentru
tapiterie, plase elastice si miezuri elastice.
Plasa elastica este un subansamblu executat dintr-o rama metalica prevazuta cu o retea de arcuri
sau sarma, care serveste la sustinerea pernelor si saltelelor detasabile. Dupa felul arcurilor si al
sarmei se deosebesc patru feluri de plase elastice: plasa elastica din arcuri sinusoidale, din arcuri
spirale turtite, din arcuri spirale cilindrice scurte si plase din sarma impletita. Miezurile elastice se
confectioneaza din sarma de otel, intr-o impletitura continua, consolidata in doua rame metalice
(superioara si inferioara) prin cleme, agrafe sau spirale de sarma. Miezurile elastice se folosesc
pentru confectionarea saltelelor detasabile la paturi si a pernelor la canapele si fotolii.

Materiale de legatura si fixare. Aceste materiale servesc pentru fixarea si legarea

arcurilor pe suportul tapiteriei, ca si pentru legarea materialelor de umplere, acoperire si
decorare. Ca materiale de legatura se folosesc: sfoara de canepa, cuie scoaba, cuie tapiterie,
cleme, agrafe, capse.

Materiale pentru umplere. Aceste materiale au rolul de a asigura elasticitatea si

forma tapiteriei. Materialele de umplere se asaza peste suportul rigid sau elastic si pot fi de
natura vegetala, animala, sintetice sau combinatie intre aceste materiale. Se folosesc urmatoarele
materiale de umplutura:
- fibre vegetale ca: iarba de mare, iuta, canepa, inul, bumbacul, sisal, cocos, frunze de
palmier; se pot folosi sub forma de fibre, de covor impaslit, cu sau fara suport textil.
- fibre naturale animale, de provenienta animala, ca: par de cabaline, ovine, porcine, etc; sunt
utilizate sub forma de fibre sau de covor gimificat.
- fibre chimice, de provenienta sintetica: celofibra, acetat, poliamide, poliester, etc; sunt
utilizate sub forma de fibre sau covor.
- placile spongioase sunt materiale sub forma de covor, placi sau perne matritate, cu sau fara
goluri, constituite din poliuretan expandat, cauciuc spongios sau policlorura de vinil
expandata.

52

placile din fibre gumificate sunt materiale sub forma de covor sau perna matritata, produse
din fibre animale, vegetale sau chimic infasurate in guma (cauciuc natural).
- covorul din fibre impaslite, material sub forma de covor sau placi, produs din fibre vegetale
(iarba de mare, frunze de palmier, sisal sau cocos) cu sau fara suport textil.
- covorul de vata este realizat din vata de bumbac consolidata prin coasere sau prin impaslire
si protejata la exterior cu un strat de adeziv. Se foloseste ca ultim strat al materialului de
umplutura (strat de amortizare si uniformizare).

Materiale de acoperire. Dupa destinatia ce o au pot fi: materiale de acoperire a

umpluturii, materiale de fata si materiele de decorare.
- materiale de acoperire sunt folosite pentru acoperirea materialelor de umplutura, a arcurilor,
acoperirea tapiteriilor fixe la partea inferioara si ca ultim strat pentru imbracarea
materialelor de umplutura amortizare si uniformizare. Aceste materiale sunt: panza din fibre
de canepa, in, iuta, panza de sac. Tesaturi de acoperire din bumbac, panza de tapiterie pentru
imbracatul saltelelor, somierelor.
- materialele de fata sunt stofe de mobila din fire naturale (lana, bumbac, matase), fire
sintetice sau in amestec, precum si folii din policlorura de vinil simpla sau pe suport textil,
folii de piele naturala sau folii sintetice imitatie de piele.
- materialele de decorare pot fi sub forma de bordura sau panglica, servind pentru acoperirea
rosturilor de prindere a fetei, precum si cuiele si tintele decorative.
3. FABRICAREA TAPITERIILOR CLASICE
Tapiteriile clasice sunt tapiterii fixe, folosind materiale traditionale cum sunt: arcuri
bitronconice sau tronconice fixate pe suport rigid (traverse din lemn masiv) sau semielastice (chingi
textile, chingi din sarma sau banda de otel), iar ca materiale de umplutura: iarba de mare, vata
industriala, lana sau par de animale.
Operatiile de fixare a structurii de sustinere sunt: pregatirea scheletului de lemn, fixarea
chingilor, pregatirea arcurilor, fixarea arcurilor, amortizarea zgomotelor si legarea arcurilor.
Scheletul pe care se monteaza tapiteria este o rama de rasinoase pe care se fixeaza chingile
(traversele) din lemn masiv, chingile textile sau cele din sarma sau banda de otel. Pregatirea
arcurilor consta in operatia de indreptare si comprimare, iar fixarea arcurilor in legarea sau
consolidarea pe materialul de sustinere.

Fixarea elementelor de arcuire si sutinere. Chingile din material textil se fixeaza

intretesut, capetele indoite fixandu-se in cuie sau agrafe. Muchiile interioare ale cadrului se vor
tesi. Fixarea chingilor textile se poate face pe ambele fete ale ramei, superioara sau inferioara.

Fixarea materialului de umplutura. Materialul de umplutura (iarba de mare, par de cal)

se fixeaza in doua straturi:
- primul strat de umplutura se asaza intr-o grosime uniforma, peste care se fixeaza o panza de
sac. Grosimea totala a umpluturii nu va depasi 40 mm. Pentru somiere, canapele si fotolii,
marginea tapiteriei se completeaza cu un material de umplutura care se acopera cu o panza
de sac, obtinand bordura tapiteriei. Aceasta contribuie la conturarea formei si consolidarea
conturului.
- al doilea strat de umplutura este format dintr-un strat de lana sau vata, in covor, cu grosimea
de 1020 mm. Stratul de vata sau lana se acopera cu o panza alba, bine intinsa, fixata pe
muchie prin cusaturi. Daca este necesar se fac cusaturi de fixare a materialului de umplutura
in forme geometrice in perne sau cu nasturi.

Fixarea materialului de fata. Fata tapiteriei se fixeaza provizoriu prin ace cu

gamalie, dupa care se intinde si se monteaza in forme geometrice, cu perne sau cu nasturi.
Fixarea stofei la partea superioara se face prin cusatura marunta, deasa, de marginea tapiteriei,
iar la partea inferioara, stofa se fixeaza cu cuie de tapiterie de 18 mm, la distanta de 30 mm
53

unul de altul sau cu agrafe. Fixarea cu agrafe este mai avantajoasa permitand mecanizarea
operatiei prin folosirea masinilor pneumatice.
4. FABRICAREA TAPITERIILOR MODERNE
Tapiteriile moderne se realizeaza sub forma pernelor si saltelelor detasabile, fie sub forma
tapiteriilor fixe, cu materiale de umplutura din: covoare spongioase, covoare impaslite si
gumificate, care permit mecanizarea operatiilor de formare si asamblare. Ca zona elastica tapiteriile
moderne folosesc: chingi din cauciuc, arcuri spirale, arcuri in zigzag precum si plase si miezuri
elastice.
In tehnologia tapiteriilor moderne se disting urmatoarele grupe de operatii:
- fixarea elementelor de sustinere si arcuite
- confectionarea si fixarea structurii de umplutura
- operatii de formare a fetei tapiteriei

Fixarea elementelor de sustinere si arcuire. Chingile din cauciuc cu insertii textile se

monteaza intretesut, tensionandu-se cu 5.10% din lungimea de montare. Capetele chingilor se
pot monta prin: fixarea cu cuie, agrafe sau sarma, prin cleme introduse in locasuri practicate pe
suprafata superioara a ramei din lemn. Se folosesc urmatoarele latimi de chingi: pentru sezut
40.60 mm, pentru spatar 2040 mm. Distanta dintre chingi este de maximum 70 mm.
Chingile din fire de cauciuc impletite cu fire textile se fixeaza intretesut, tensionandu-se cu
25.30% din lungimea de montare, capetele fixandu-se cu cuie, agrafe sau accesorii, dupa
indoirea capetelor. Aceste chingi se pot folosi in combinatie cu chingile textile. Arcurile plane
(sinusoidale sau in zigzag) se fixeaza astfel incat arcul sa prezinte o sageata spre partea
superioara de 2030 mm. Arcurile spirale cilindrice in tuburi de protectie se fixeaza cu inelele
montate in rama de rezistenta (cadrul piesei de mobila), partea terminala a arcurilor spirale fiind
un carlig. Arcurile spirale se pot monta in huse din panza dupa care se fixeaza in inelele montate
pe cadrul de lemn. Miezurile elastice alcatuite din arcuri spirale bitroconice sau din arcuri
cilindrice se folosesc la tapiterii fixe sau detasabile. In cazul tapiteriilor fixe miezul elastic se
asaza pe o rama simplu placata cu PFL sau placaj.

Fixarea materialului de umplutura. La tapiteriile moderne se folosesc ca materiale de

umplutura:
- covorul impaslit format din iarba de mare, frunze de palmier si sisal sau fibre vegetale in
amestec cu fibre sintetice
- covorul netesut (netext) din fibre vegetale, animale sau sintetice, in amestec
- covorul spongios din poliuretan sau cauciuc, care se poate folosi in diferite structuri
- covor din vata industriala.

54

Capitolul VI PRELUCRAREA
LEMNULUI
Operatiile de prelucrare a lemnului, executate fie manual, fie mecanic, sunt operatii de baza,
utilizate la executarea oricarui proces de lucru.
1. LUCRARI PREGATITOARE
1. Alegerea materialului
Materialul lemnos trebuie folosit rational, pentru a reduce la maximum deseurile si a se realiza
lucrari cu un pret de cost scazut. De aceea, inainte de a fi prelucrat, materialul lemnos trebuie ales
cu grija. Se vor alege sortimentele care corespund ca grosime si latime dimensiunilor pieselor care
se confectioneaza, iar ca lungime sunt apropiate. Calitatea materialului trebuie sa fie
corespunzatoare conditiilor impuse piesei care urmeaza a se prelucra, conform prescriptiiilor date
de STAS-uri si de conditiile tenhice.
Pentru a se asigura o intretinere buna si o folosire de lunga durata a uneltelor manuale si a
utilajelor mecanice, este necesar ca materialul lemnos sa fie curatit de pamant, betorn, moloz, etc, si
sa nu aiba cuie care ar deteriora taisurile uneltelor.
2. Masurarea, trasarea si verificarea pieselor
a. Masurarea este operatia prin care dulgherul stabileste dimensiunile materialului si ale
pieselor pe care le executa.
Masurarea se executa cu metrul pliant sau cu rigla gradata. Dimenisiunile mari (de exemplu,
cofrajele grinzilor sau placilor, stalpii, etc) se masoara cu ruleta de 2;5;5;10 sau 20 m.
Metrul, rigla sau panglica ruletei se asaza pe muchia piesei, iar citirea se face de la zeroul
metrului in sensul crescator al gradatiilor. Masurarea execta se obtine asezand metrul sau rigla cu
gradatiile alipite de piesa. Portiunile masurate se marcheaza la capete cu semne (repere) desenate cu
creionul. Se recomanda masurarea sa se faca de doua ori, pentru a evita erorile.
Grosime pieselor (de exemplu, bile, manele, etc) se stabileste cu compasul de masurat grosimi
sau cu clupa, determinand cu metrul sau rigla distanta dintre varfurile compasului. Similar se
determina diametrul gaurilor cu compasul de masurat gauri.
b. Trasarea consta in insemnarea pe materialul lemnos a tuturor liniilor necesare fasonarii
(montarii) pieselor.
La trasare se foloseste creionul dulgheresc sau creta. Trasarea trebuie sa fie cat mai exacta.
Liniile trasate gresit se streg cu hartie sticlata sau cu rindeaua.
Trasarea linilor drepte. Liniile drepte se traseaza de obicei cu dreptarul (rigla), confectionat
dintr-o scandura randeluita, cu lungimea de 1,00-6,00 m si latimea de 0,10-0,15 m. Dreptarul,
asezat la semnele marcate, se tine cu mana stanga, linia trasandu-se de-a lungul cantului sau.
Dreptarul trebuie sa aiba muchii perfect drepte, iar creionul sa fie tinut in aceeasi pozitie, alipit de
cantul dreptarului.
In cazul pieselor de lungimi mari sau al celor de lemn rotund, trasarea se face cu soara (frecata
in prealabil cu carbune sau creta), care este intinsa si apoi lasata sa cada pe piesa. Trasarea se mai
poate executa cu sarma.
Trasarea unghiurilor se executa cu ajutorul coltarului sau la echerului. Unghiurile drepte sau
liniile perpendiculare se traseaza cu coltarul drept (vinclu). In acest scop se asaza pe una din fetele
piesei talpa coltarului, potrivita la semn, de-a lungul muchiei coltarului trasandu-se unghiul. La
piesele cu grosimi mari, trasarea se face intai pe fata piesei, apoi pe cantul ei. Pentru ca trasarea
unghiului sa se execute cat mai exact, coltarul drept se verifica, trasand unghiul atat intr-o pozitie,
cat si in pozitie rasturnata; coltarul este exact cand unghiurile trasate in ambele pozitii coincid.
55

Unghiurile diferite se traseaza cu coltarul pentru 450 (1350) sau cu coltarul cu brat mobil.
Trasarea liniilor curbe. Cercul se traseaza cu ajutorul compasului. In cazul in care nu se cere o
exactitate mare, trasarea cercurilor de raza mare se poate face cu sfoara, avand la un capat un cui,
iar la celalat creta sau creion.
c. Verificarea pieselor de lemn se executa in timpul confectionarii, ca si la montarea lor.
Verificarea planeitatii. Planeitatea fetelor pieselor se verifica cu ajutorul dreptarului. In acest
scop, se asaza dreptarul pe cant, perpendicular pe fata respectiva; dreptarul trebuie sa fie alipit
perfect de suprafata piesei, fara a ramane spatii libere. Aceasta verificare se face in lungul pieselor,
de-a latul lor si pe diagonala.
Verificarea perpendicularitatii. Unghiul drept dintre fetele pieselor se verifica folosind coltarul
dtrept.
Verificarea orizontalitatii si a verticalitatii. Pozitia orizontala a pieselor se verifica cu ajutorul
nivelei cu bula de aer (boloboc). In timpul verificarii nivela se asaza deasupra piesei de lemn prin
intermediul unui dreptar. In cazul in care piesa de lemn este orizontala, bula de aer se asaza exact
intre reperele nivelei. Orizontalitatea se stabileste de asemenea cu ajutorul echerului cu cumpana,
alcatuit dintr-un coltar la care este montat un fir cu plumb (cumpana). In cazul in care piesa este
orizontala, cumpana asezata cu latura mare de-a lungul piesei, ramane la reper. In timpul
montajului, pozitia pieselor orizontale se verifica fata de o linie de nivel orizontala, trasata de obicei
la inaltimea de 1,00 m de la suprafata terenului sau a planselor, denumite vagris. Aceasta linie se
determina cu ajutorul furtunului de nivel, care permite trasarea nivelului orizontal la distanta. Acest
instrument este alcatuit dintr-un furtun de cauciuc, prevazut la capete cu tuburi de sticla; unul din
tuburi este mai larg si serveste la umplerea furtunului cu apa. Pentru ca in furtun sa nu ramana aer,
umplerea cu apa a furtunului se face scufundand capatul cu tub de sticla mai larg intr-o galeata
asezata la circa 1,00 m inaltime si tragand apa in furtun prin absorbire.
Pozitia verticala a pieselor se verifica cu firul cu plumb; lasand firul cu plumb sa cada liber
alaturi de muchia piesei, se compara prin vizare daca piesa are muchia perfect paralela cu sfoara.
In cazul in care firul cu plumb de muchia piesei (de exemplu, la cofrajele stalpilor), acesta se
monteaza la un dreptar prevazut cu reper sau la un cadru de lemn (cumpana dulgherului).
Verticalitatea se poate verifica cu nivela cu bula de aer, asezata vertical.
2. PRELUCRAREA MANUALA A LEMNULUI
Uneltele si sculele pentru prelucrarea manuala a lemnului sunt indicate in STAS 6260-69.
1. Cioplirea lemnului
Aceasta operatie se executa cu ajutorul urmatoarelor unelte: toporul, toporisca barda, tesla si
cutitoaia.
Toporul are lama ascutita pe ambele parti si coada lunga de 0,60-1,00 m. Lama toporului se
compune din urmatoarele parti:
- fata lamei, pe care aluneca aschia cioplita
- spatele lamei
- taisul (gura ascutisul) lamei
0
- unghiul de ascutire , marginit de fetele taisului si variind intre 25-30
0
- unghiul de taiere, cuprins intre fata taisului sipiesa si variind intre 30-80
- unghiul de aschiere , cuprins intre fata taisului si perpendiculara pe piesa. Greutatea
toporului variaza intre 0,60 si 1,80 kg.
Toporisca (toporas, secure) are coada mai scurta decat a toporului (circa 0,50 m) si este mai
usoara decat acesta (circa 1,10 kg).
Barda are lama lata, tais numai pe spatele lamei si coada scurta.
Tesla are tais numai pe fata lamei si de asemenea coada scurta.
56

Cutitoaia consta dintr-o lama prevazuta cu tasi si cu doua manere.

Prin cioplire se pot executa urmatoarele lucrari dulgheresti:
a. Fasonarea grinzilor de lemn rotund. In timpul lucrului, toporul (barda, tesla) se tine cu
mana dreapta; in cazul pieselor mari, unealta se tine cu amandoua mainile. Lemnul se
sprijina pe un butuc sau dulap gros (iar nu pe banc).
La inceput lemnul se curata de coaja, apoi se fixeaza pe suport cu pene sau scoabe. In timpul
lucrului, dulgherul sta deasupra lemnului, astfel incat acesta sa-i fie mai aproape de piciorul stang.
Pentru a se evita craparea lemnului, se executa cioplirea. Lemnul se poate ciopli mai usor in lungul
fibrelor si mai greu de-a curmezisul. Cioplirea se face in straturi de 1-2 cm, evitandu-se aschierea
puternica.
Dupa cioplire bruta, se executa netezirea (fatuirea). Fetele astfel cioplite nu trebuie sa prezinte
adancituri mai mari de 3 mm, iar intre capetele a doua fete paralele cioplite, se admit diferente de
grosime de cel 10 mm.
b. Despicarea. Lemnul se despica usor in lungul fibrelor. Dspicarea prin cioplire se foloseste
pentru ingustarea scandurilor late.
Ea se aplica insa rareori, deoarece conduce la pierderi mari de material lemnos. Pentru a se
evita craparea lemnului se cresteaza in prealabil marginea care trebuie indepartata prin despicate.
c. Retezarea. La locul trasat, se executa intai o taietura perpendiculara pe muchia piesei.
Apoi, prin ciopliri succesive, se taie aschii oblice pana la jumatatea grosimii lemnului.
Operatia se continua pe partea opusa a piesei. Retezarea prin cioplire se foloseste de
asemenea rareari, deoarece necesita un volum mare de munca si duce la pierderi de
material lemnos.
d. Imbinari. Imbinarile care se pot executa prin cioplire sunt: executarea lambei, chertarea la
jumateata lemnului, etc. Tot prin cioplire se executa de asemenea ascutirea tarusilor.
Intretinerea toporului. O conditie obligatorie la executarea cioplirii este aceea ca uneltele sa
aiba taisul bine ascutit si coada corespunzatoare. Un tais ascutit trebuie sa aiba fetele perfect plane,
iar nu convexe.
Intretinerea uneltelor utilizate la cioplit se face astfel:
- Se curata lama de aschii, praf, etc. La inceput se face ascutirea din gros a lamei, de obicei la
tocila. Tocila este prevazuta cu piatra de gresie in forma de disc, montata pe un ax manuit cu
manivela sau cu pedala. Piatra se umezeste cu ajutorul apei din jgheabul in care este montata. La
ascutire, lama se asaza pe piatra tocilei sub unghiul de ascutire necesar si cu varful in sensul de
rotire. Uneltele care au taisul pe doua parti se ascut pe ambele fete. Taisul se ascute pana apar
ate foarte subtiri sau pana dispar stirbiturile;
- Se netezeste taisul cu piatra abraziva marunta, montata de obicei intr-un suport fixat la banc.
Lama se trece inainte si inapoi pe piatra umezita. La trecerea inainte, lama este apasata, iar la
trecerea inapoi nu este apasata. La urma se face indreptarea taisului cu piatra de ascutit fina,
unsa cu ulei care se treve usor pe tais cu miscari circulare, succesiv pe ambele parti.
In cazul unui otel de calitate buna, atele care se formeaza pe lama cu ocazia ascutirii cad usor
cand ascutirea se termina. In cazul otelului moale se formeaza ate foarte lungi, care se indeparteaza
cu greutate. Indepartarea atei se face trecand lama toporului pe o bucata de lemn rotund, tare.
Cu ocazia intretinerii uneltelor, se verifica de asemenea fixarea cozii. Coada trebuie
confectionata din lemn de esenta tare. Ea trebuie sa aiba forma potrivita pentru a putea fi apucata
usor si sa fie neteda. Coada se impaneaza bine cu o pana de lemn sau otel, care se fixeaza intr-o
gaura dreptunghiulara; cand aceasta gaura este ovala, se poate produce miscarea cozii, ceeea ce
impiedica lucrul in bune conditii.
2. Taierea lemnului
Aceasta operatie se executa cu ajutorul urmatoarelor unelte: ferestraul cu rama, ferestraul cu
maner, joagarul.
57

Ferastraul cu rama, denumit si ferastraul cu panza intinsa sau cu coarda, se compune din
urmatoarele parti:
- panza, care este o lama de otel special, cu lungimea de 0,50-1,00 m, latimea de 5-50
mm si grosimea de 0,6-0,8 mm, prevazuta cu dinti
- bratele din lemn de esenta tare, la care se fixeaza panza
- punte din lemn de brad
- coarda, confectionata din fire de otel sau sfoara
- manere din lemn tare, cu care se fixeaza panza
Ferestraul cu maner (cu panza libera) poate fi de tipuri variate. Dintre acestea, la lucrarile de
dulgherie se utilizeaza mai ales ferastraul cu panza ingusta, denumit si coada de soarece cu care se
executa decuparea, taierea gaurilor, etc.
Ferestraul cu panza lata (denumit si coada de vulpe) executa taieri piese mici, taieturi pentru
imbinari.
Joagarul (beschia) are panza lata de 13-18 cm, lungimea de 1,20-2,00 m si grosimea de 1-1,4
mm; serveste la taierea bustenilor, a materialelor lemnos in pachet, etc.
In raport cu directia de taiere (de atac) a panzei ferastraului fata de sensul fibrelor lemnului,
taierea poate fi:
- taiere transversala (retezare), care se executa de-a curmezisul fibrelor, fie perpendicular
pe acestea, fie sub un anumit unghi fata de ele; operatia are drept scop taierea pieselor de
lemn la lungimea necesara.
- taierea longitudinala (spintecare), care se executa de-a lungul fbrelor, fie perpendicular pe
latimea pisei, fie perpendicular pe grosimea acesteia; aceasta operatie are scopul de a se
obtine reducerea latimiii sau a grosimii pieselor de lemn la latimile sau grosimile
necesare.
- taiere dupa linii curbe sau frante (decupare, conturare); aceasta operatie are drept scop
taierea pieselor de anumite forme.
Taierea cu ferastraul cu rama. Cu acest tip de ferastrau se executa taierea in curmezis
(retezarea) si taierea in lungime (spintecarea). Piesele de lemn se asaza pe banc sau pe un suport,
lasandu-se libera portiunea care se inlatura prin taiere. Ferastraul se utilizeaza avand lama cu
varfurile dintilor indreptate inainte; el se tine cu mana dreapta de brat (maner). Panza ferastraului
trebuie sa fie oblica fata de piesa de lemn, iar nu perpendiculara pe fetele scandurii, in timpul
lucrului se controleaza pozitia lamei ferestraului cu un coltar alipit de panza. In cazul in care se
intepeneste, se introduce in taietura o pana de lemn.
Taierea cu ferestraul cu maner. Decuparea dupa contur, taierea pieselor de dimensiuni reduse,
taierea gaurilor, etc, se executa cu ajutorul ferestraului cu maner; ferastraul cu rama nu poate fi
folosit la aceste cazuri.
Taierea cu joagarul. Cu joagarul se taie busteni, piese de lemn groase, etc. La taierea in
curmezis se foloseste joagarul cu lama curba care permite taierea prin retragere. La taierea in lung
se foloseste joagarul cu panza dreapta. La taierea cu joagarul lucreaza doi muncitori, fiecare
apucand cu mana dreapta cate un maner al joagarului, iar cu mana stanga tinand piesa pe suportul
ei. La inceput se obtine un sant la locul trasat. Apoi se execuat taierea, prin miscari ritmice si
uniforme inainte si inapoi, un muncitor tragand de jaogar, in timp ce celalat nu trebuie nici sa apese,
nici sa impinge.
3. Gaurirea lemnului
Aceasta operatie se executa cu ajutorul burghielor de diferite tiuri. Burghiul este o tija de otel,
prevazuta la un capat cu partea taietoare, in forma de melc, elice, spirala, lingura, etc. La celalalt
capat, tija este prevazuta cu partea de fixare, constand fie dintr-o ureche la care se monteaza
manerul burghiului, fie dintr-o portiune latita care se monteaza la dispozitivele de rotire. Ca
dispozitive de rotire se folosesc coarba si coarba cu manivela.
58

Gaurirea lemnului se executa in scopul montarii pieselor de solidarizare (suruburi, buloane),

pentru introducerea ferastraului in taieturi si pentru executarea decupariii sau a unor chertari.
In functie de felul gaurilor, de directia fibrelor si de eseta lemnului, gaurirea se executa cu
diferite tipuri de burghie si anume: burghiul-melc, burghiul elicoidal, burghiul spiral, burghiul lat si
burghiul-lingura.
4. Daltuirea (scobirea) lemnului
Aceasta operatie se executa cu ajutorul daltilor de diferite tipuri.
Daltuirea ingusta are lama groasa si ingusta (2-20 mm), servind la executarea scobiturilor
adanci. Dalta lata are lama subtire (3-6 mm) si lata (5-50 mm), servind la fasonarea lemnului si la
executarea scobiturilor putin adanci. Dalta are ascutis pe o singura parte, iar unghiul de ascutire este
0
de 15-30 . Cu dalta se executa taierea transversala a lemnului, ceea ce necesita eforturi mari, din
care cauza la daltuire se aplica in manerul daltii lovituri cu ciocanul de lemn. Ciocanele metalice nu
se folosesc, deoarece produc uzura rapida a manerului daltilor. Tot cu dalta se executa scobitura
imbinarilor. In acest caz, piesa de lemn se fixeaza pe banc. Dalta se tine cu mana stanga in pozitie
verticala pe semnul trasat, avand fata tesita a ascutisului catre interiorul scobiturii. Cu mana dreapta
se aplica o livitura usoara cu ciocanul de lemn in manerul daltii, pana ce aceasta patrunde in lemn.
In acest mod este taiata portiunea de lemn dintre cele doua taieturi. Inlaturarea aschiilor se face
prin miscarea daltii inainte si inapoi in locas. Executarea scobiturii se incepe de-a curmezisul
fibrelor, apoi se continua in lungul lor, evitandu-se craparea lemnului. Tot pentru a se evita craparea
sau aschierea lemnului se recomanda a nu se scobi cantitati mari de material lemnos dintr-o data.
Cu dalta se executa ajustarea locasurilor si a cepurilor.
Daltile se pastreaza curate si la loc uscat. Ele trebuie sa fie fixate in maner si sa nu fie montate
in pozitie ob;llica fata de maner.
5. Randeluirea lemnului
Acesta operatie se executa cu ajutorul randelilor de diferite tipuri. Randeaua este alcatuita din
urmatoarele parti:
- corpul, confectionat din lemn, care sustin cutitul; cutitul are taisul numai pe o parte, iar
uneori este prevazut cu un contrafier care are scopul de a indeparta aschiile.
- talpa, adica partea inferioara a corpului, acre aluneca pe piesele ce se randeluiesc.
- lumina, care este scobitura prevazuta in corp pentru iesirea talasului; pe o fata a luminii
este montata cutitul, care strabate talpa printr-o deschizatura numita gura.
- calcaiul este partea din spate a corpului si este prevazut cu un umar de lemn pentru
sprijinul cutitului si cu un bulon pentru lovirea cu ciocanul.
- cornul este montat in partea din fata a randelei, servind la apucarea ei in timpul lucrului.
Piesele care se randeluiesc se curata si se asaza pe banc. Randeaua se tine cu mana dreapta
asezata pe partea de deasupra calcaiului si cu mana stanga se apuca usor cornul. Randeluirea se
executa deplasand randeaua inainte, paralel pe muchia piesei. Se recomanda a se executa
randeluirea in sensul fibrelor, iar nu contra lor, pentru ca in acest caz nu se obtine o suprafata
neteda. De asemenea, in timpul lucrului se apasa pe randea in partea dinspre mijlocul piesei, iar nu
in aceea dinspre capete. Piesa randeluita se controleaza fie prin vizare directa, ridicand-o la
inaltimea ochiului, fie cu ajutorul riglei asezate pe fata randeluita.
Intretinerea randelei. In timpul lucrului, se controleaza cutitul randelei, care trebuie sa fie corect
montat si bine ascutit. In vederea ascutirii, cutitul se demonteaza prin lovituri usoare cu ciocanul de
lemn aplicate in spatele randelei. Intai se face ascutirea bruta a cutitului fixandu-l la piatra tocilei cu
un dispozitiv special. Netezirea si finisarea taisului se executa pe piatra de gresie si piatra fina.
Randeaua se pastreaza in locuri uscate, iar talpa se unge periodic cu ulei de in.

59

6. Prelucrarea lemnului prin pilire

Netezirea suprafetelor care nu pot fi randeluite sau unele finisari ale pieselor de lemn (de
exemplu, netezirea asperitatilor rezultate prin taierea cu ferestraul sau prin daltuire, rotunjirea
muchiilor) se executa prin pilire. Pilirea se utilizeaza mai ales la lucrarile de tamplarie. Pentru lipire
se folosesxc diferite feluri de raspele si pile, care in sectiune pot fi dreptunghiulare, semirotunde sau
triunghiulare. Cu raspelele se executa netezirea bruta. Lucrarile de finisaj se executa cu ajutorul
pilelelor, prevazute cu dinti marunti. Raspelele si pilele sunt montate in manere. In timpul lucrului,
piesa de lemn este fixata pe banc; pila se tine cu mana dreapta de maner si cu stanga se deplaseaza
inainte, apasand dupa nevoie. La tragerea pilei inapoi, nu se mai apasa.
Raspelele si pilele se curata cu peria mica din sarma subtire de otel. Curatirea lor se poate face
de asemenea prin muierea in apa, ceea ce produce caderea rumesugului adunat intre dinti. Rasina cu
rumegusul de la lemnul de rasinoase se curata prin fierberea pilei in apa cu lesie.
7. Baterea si scoaterea cuielor
La baterea cuielor se utilizeaza urmatoarele unelte: ciocanul, tesla, toporisca si barda. Ciocanul
trebuie sa loveasca floarea cuiului de sus in jos, iar nu dintr-o parte, caci in acest caz se indoaie, fara
a putea fi batut. La scoaterea cuielor se utilizeaza urmatoarele unelte: clestele de scos cuie, ciocanul
(cu varful despicat), tesla, dalta cu despicatura. Desfacerea pieselor de lemn (panouri de cofraj,
schele, etc), de la care urmeaza sa se scoata cuiele, se executa cu: clestele patent (cu care se executa
de asemenea rasucirea si taierea sarmei), ranga, ranga picior de capra.
Cuiele se scot cu usurinta prin apasarea usoara a clestelui, iar nu prin smulgerea in sus. Pentru
a evita strivirea lemnului si totodata a se usura scoaterea cuielor, sub cleste sau ciocan se asaza
bucati mici de scandura.
8. Insurubarea si bulonarea
Insurubarea si bulonarea se utilizeaza in cazul asamblarii pieselor de lemn cu ajutorul
suruburiloer sau a buloanelor.
Montarea suruburilor se executa cu surubelnita. Marimea surubelnitei trebuie sa corespunda
marimii surubului, in care scop dulgherul trebuie sa aiba la indemana surubelnite de diferite marimi.
La inceputul lucrului, se verifica varful surubelnitei, care trebuie sa fie ascutit corect, pentru a putea
intra in crestatura surubului; se interzice ca acest varf sa fie rotunjit.
Insurubarea se executa introducand varful uneltei in crestatura surubului, rasucind-o spre
dreapta si apasand cu mana dreapta, in timp ce cu mana stanga se tine in pozitie perfect
perpendiculara pe capul surubului. In acest mod se rasuceste surubul pana la refuz. Pentru
insurubare usoara, suruburile se ung cu ulei.
Montarea buloanelor se executa cu diferite tipuri de chei. In gaura executata in piesa de lemn la
locul trasat, se introduce bulonul, in al carui cap se asaza saiba, apoi piulita. Piulita se insurubeaza
intai cu mana, apoi cu cheia, rasucindu-se spre dreapta pana la refuz.
3. PRELUCRAREA MECANICA A LEMNULUI IN ATELIERE
Prelucrarea mecanica a lemnului in atelierele cu caracter industrial se efectuaza cu ajutorul unor
utilaje speciale masini unelte stabile. Desi acestea exista intr-o foarte mare varietate de tipuri, in
alcatuirea lor cuprind, in general, aceleasi parti parti componente si anume:
- batiul (suportul), confectionat din fonta sau otel, care constituie scheletul de sustinere si
rezistenta
- masa de lucru, confectionata din otel, care serveste pentru sustinerea materialului in
timpul prelucrarii
60

- unealta taietoare, confectionata din otel special, in forma de piesa dintat (disc dintat,
panza distanta) sau cutit
- dispozitivul de protectie (paravane, aparatori), care au drept scop evitarea accidentelor
in timpul lucrului la masina.
Randamentul masinilor unelte se stabileste in functie de o serie de caracteristici si anume:
viteza de taiere, viteza de avans si turatia.
Viteza de taiere exprima drumul parcurs de unealta taietoare prin lemn, in timp de o secunda
(m/s); ea este determinata de rotatia arborelui port-unealta, de natura si grosimea piesei taiate,
precum si de tipul uneltei taietoare. Cu cat viteza de taiere este mai mare, cu atat adanciturile pe
care le lasa unealta in lemn sunt mai mici iar suprafata obtinuta este mai neteda.
Viteza de avans reprezinta deplasarea materialului sub unealta taietoare si se masoara de obicei
in metri pe minut (m/min). O alta caracteristica a masinilor unelte cu actiune rotativa este turatia,
adica numarul rotatiilor pe care le face unealta taietoare timp de un minut. Prin prelucrarea
mecanica a lemnului, in atelierele industriale se realizeaa operatiile de baza ale procesului
tehnologic: taierea, gaurirea, randeluirea si frezarea.
1. Taierea lemnului
Taierea mecanica a lemnului se efectueaza cu ajutorul ferastraielor circulare avand ca unealta
taietoare o panza sub forma de disc sau panglica din otel special, prevazuta cu dinti de forme si
marimi corespunzatoare felului taieturilor care se executa. Dupa directia de taiere (de atac) a panzei
ferestraului in raport cu sensul fibrelor lemnului, taierea se poate executa transversal (retezare),
longitudinal(spintecare) si pe directii diferite (conturare, decupare).
a. Retezarea lemnului. Se executa cu ferastraul circular de retezat.
Ferastraiele circulare de retezat, dupa modul lor de functionare, se clasifia astfel: ferastraie
circulare pendulare si ferastraie circulare cu deplasare rectilinie. Ferastraiele circulare pendulare pot
fi fixate de tavan sau de partea superioara a peretelui.
b. Spintecarea lemnului. Se executa cu ferastraul circular pentru taiat in lungime.
Ferastraul pentru taiat in lungime are cadrul de sustinere (batiul) fixat pe o fundatie speciala sau
pe pardoseala. Masa de lucru (din fonta sau lemn) este montata la partea de sus a batiului si este
prevazutra la mijloc cu un locas in care se roteste discul ferastraului.
c. Conturarea (decuparea) lemnului. Se realizeaza cu ajutorul ferastraului cu panglica.
Ferastraul cu panglica are ca unealta taietoare o panglica dintata cu latimea de 6-15 mm, pusa
in miscare cu ajutorul a doua roti actionate mecanic. Cu acest ferastrau se executa taierea lemnului
dupa linii drepte sau curbe, executarea locasurilor, a crestaturilor, etc.
2. Gaurirea lemnului. Gaurirea mecanica a lemnului se executa in atelier cu ajutorul
masinilor de gaurit, la care unealta taitoare este burghiul.
Masinile de gaurit sunt de mai multe tipuri, in functie de pozitia de lucru a burghiului
(orizontale sau verticale) sau de numarul burghielor atasate la arborele port-unealta (cu un burghiu
sau cu mai multe). Dintre acestea, cea mai indicata pentru prelucrarea lemnului este masina de
gaurit orizontala, la care arborele port-cutit are pozitia orizontala si este prevazut la capatul liber cu
un dispozitiv de fixare a burghiului. Acest arbore se roteste in jurul axului prin intermediul unei
curele de transmisie si in acelasi timp se poate deplasa orizontal intr-un plan paralel cu masa
asigurand astfel miscarea de avans a burghiului in timpul gauririi piesei.
Masa de lucru este prevazuta cu dispozitive de fixare a piesei de lemn in timpul gauririi.
Carateristicile tehnice ale acestei masini sunt:
- adancimea maxima a gaurilor
150mm
- diametrul maxim al gaurilor
30mm
- viteza de taiere
1,2-11 m/s
- turatia arborelui
2800-7500 rot/min
61

In vederea gauririi, dupa fixarea si centrarea piesei pe masa de lucru, se limiteaza adancimea de
gaurire a burghiului si se pune in functiune motorul, pana ce burghiul capata o miscare de avans in
piesa de gaurit. In acest timp, cu mana stanga se tine masa de lucru fixa in fata burghiului. Gaurirea
se face in doua sau trei etape, burghiul fiind scos afara periodic, spre a se evacua talasul. Spre
sfarsitul gauririi (la strapungere), se micsoreaza presiunea de avans a burghiului, spre a se evita
aschierea sau se lucreaza din doua directii simultan.
3. Daltuirea lemnului
Operatiile de daltuire mecanica a lemnului se executa cu masina de daltuit stationara, la care
unealta taietoare in forma de lant permite executarea celor mai variate operatii de daltuire a
lemnului.
4. Randeluirea lemnului
Randeluirea mecanica a lemnului se executa cu ajutorul masinilor de randeluit. Masina de
randeluit stationara consta din doua placi metalice netede intre care este montata unealta taietoare;
randeluirea se obtine datorita diferentei de inaltime ce se realizeaza intre placi, diferenta care este
taiata de un cutit in piesa de lemn si eliminata sub forma de talas. Latimea de randeluire la acesta
masina este de 200-600 mm, iar grosimea talasului este de 1-2 mm.
Alte carasteristici ale masinii de randeluit stationare sunt:
- turatia
4000-6000 rot/min
- viteza de taiere 8-27 m/s
- viteza de avans manuala
6-12 m/min
5. Prelucrarea mecanica a lemnului la masini unelte combinate (masini universale)
In ateliere si pe santiere se utilizeaza masini unelte combinate, cu ajutorul carora se pot executa
simultan mai multe operatii de prelucrare a lemnului, ceea ce asigura o inalta productivitate a
muncii; acestea mai poarta denumirea de masini universale. Dintre acestea, la lucrarile de dulgherie
se utilizeaza deseori masina combinata cu ferastrau panglica, ferastrau circular, freza si burghiu. La
aceasta masina, arborele ferastraului circular este montat sub masa de lucru a ferastraului panglica;
in plus, masina este prevazuta cu un arbore port-freza, asezat in pozitie verticala, precum si cu un
arbore port-burghiu, montat in partea de jos a batiului masinii.
Cu ajutorul acestei masini se executa toate operatiile de croire a materialului lemnos, inclusiv
frezarea (fasonarea canturilor sau muchiilor pieselor in scopul realizarii diferitelor profile: falt,
lamba, uluc) si gaurirea pieselor.
4. PRELUCRAREA MECANICA A LEMNULUI PE SANTIERE
1. Taierea lemnului
Dupa modul cum actioneaza motorul electric asupra discului taietor, ferastraiele circulare portabile, cu care se
executa taierea lemnului, pot fi de doua tipuri: ferastraie la care discul este montat pe axul motorului electric si
ferastraie la care arborele motorului este perpendicular pe axul discului.

Ferastraul circular portabil cu discul montat pe arborele motorului electric este prevazut cu o
talpa (scaun) de sprijin. Motorul electric este fixat pe talpa prin intermediul unei articulatii care
permite si rotirea lui, dupa caz in vederea schimbarii adancimii de taiere a discului.
Ferastraul este prevazut cu doua manere, prin intermediul carora acesta poate fi impins. Pentru
mentinerea pozitiei ferastraului in timpul taierii pe linia trasata, in partea din fata a talpii se afla un
orificiu dispus in directia planului discului, iar lateral este fixata o rigla de ghidaj.
Caracteristicile acestui utilaj sunt urmatoarele:
- diametrul discului 250 mm
- turatia
1500-3000 rot/min

62

- viteza de avans
0,7-5,0m/min
- grosimea de taiere 20-100 mm
Ferastraul circular portabil cu axul motorului dispus perpendicular pe axul discului are
dezavantajul ca necesita o transmisie mai complicata (cu angrenaje, reductii) decat primul tip de
ferastrau portabil, la care transmisia este directa (prin cuplare).
Cu ajutorul acestor ferastraie se poate executa taierea longitudinala si transversala taierea
falturilor, productivitatea lor fiind e aproape 10 ori mai mare fata de ferastraiele de mana. Inainte de
a incepe lucrul, dulgherul trebuie sa verifice buna fixare a capacului de protectie al ferastraului,
pozitia discului, ascutirea corecta si directia dintilor fata de sensul de invartire al discului. Dupa
aceste verificari, se face legatura motorului la pamant, se stabileste contactul cu reteaua electrica si
se asaza ferastraul cu partea din fata a talpii la capatul piesei de taiat.
2. Gaurirea lemnului
Gaurirea lemnului cu ajutorul burghiului electric portabil se utilizeaza in special la montarea
podurilor si a constructiilor importante de lemn , unde este necesara gaurirea diferitelor piese (piloti,
stalpi, grinzi, contrafise) sau a subansamblurilor de lemn, in vederea asamblarii lor cu suruburi.
Burghiele electrice portabile sunt de doua feluri: cu dispozitive de ghidaj si fara dispozitive de
ghidaj
Burghiul electric portabil cu ghidaj este prevazut cu un dispozitiv alcatuit din doua coloane
solidarizate printr-o piesa de baza; aceste coloane, prevazute cu arc, ghideaza si sutin utilajul in
timpul lucrului.
Arborele port-burghiu (la care se fixeaza burghiul) este legat de arborele motorului electric
printr-un angrenaj reductor care permite variatia rotatiei arborelui port-burghiu in functie de natura
lemnului ce este gaurit. Cu ajutorul acestui burghiu se pot executa gauri verticale si orizontale cu
diametre pana la 50 mm si adancimi pana la 500-1000 mm.
Burghiul electric portabil fara ghidaj este utilizat indeosebi la gaurirea orizontala. Diametrul
gaurilor care se pot executa cu acest utilaj este de maximum 20 mm, iar adancimea poate
ajunge pana la 1000 mm.
Masina electrica portabile pentru gaurit si insurubat are alcatuirea asemanatoare cu aceea a
burghiului electric portabil fara ghidaj, arborele port-unealta fiind prevazut cu un locas la care
se fixeaza intai burghiul, cu care se executa gaurirea piesei de lemn, apoi unealta pentru
insurubat, cu care se strang piulitele buloanelor. Pentru insurubarea piulitelor si a suruburilor se
folosesc chei tubulare corespunzatoare diferitelor tipuri de piulite.
3. Randeluirea lemnului
Randeluirea pe santier a diferitelor piese de lemn asamblate, indreptarea si netezirea scandurilor,
etc, se executa cu ajutorul randelelor electrice portabile.
Randeaua electrica portabila este alcatuita dintr-un organ de lucru si un cadru rigid prevazut cu
doua manere si doua talpi (una anterioara si alta posterioara). Organul de lucru este compus
dintr-un tambur in interiorul caruia se gasesc cutitele (cu lungima de 60-100 mm), care sunt
ascutite pe o singura fata. Cutitele suunt montate pe arborele motorului electric cu ajutorul unor
dispozitive speciale. Cele doua talpi servesc pentru alunecarea masinii pe piesa de len. Talpile
pot fi deplasate pe verticala cu ajutorul unor suruburi de reglaj, in vederea determinarii grosimii
talasului.
Randeaua electrica portabila are greutatea de 7-15 kg si viteza de inaintare de 4-4 m/min.
Latimea de randeluire este de 60-100 mm, iar adancimea de lucru 1,5-2 mm.
Randeaua electrica portabila are o productivitate care depaseste de 5-10 ori pe aceea realizata in
cazul randelelor manuale.
In vederea randeluirii, se curata suprafata care urmeaza a fi prelucrata (si se scot cuiele, daca
exista); apoi se verifica montarea masinii si a cutitului. De aceea, masina se lasa sa functioneze in
gol cateva minute, in pozitie rasturnata, pana cand se obtine turatia normala. Numai dupa aceea
63

dulgherul poate incepe lucrul, deplasand randeua inainte, pana la marginea piesei, fara apasari si
smucituri care ar putea provoca tocirea cutitului sau supraincalzirea motorului electric. Prin
repetarea paralela a acestor curse, se obtine randeluirea suprafetei respective.

64

Capitolul VII IMBINARI

DULGHERESTI

1. GENERALITATI
Executarea elementelor de constructie din lemn impune asamblarea materialului lemnos, pentru
a se obtine piese cu dimensiunile si rezistenta prescrie, precum si pentru a se realiza legaturile
necesare dintre piese. In acest scop se utilizeaza imbinarile.
Imbinarile folosite de dulgher, denumite imbinari dulgheresti sunt de mai multe feluri. Astfel,
dupa rolul pe care l-au in lucrarile la care se folosesc, se clasifica in:
- innadiri, cu ajutorul carora se obtin piese cu lungimi si latimi mai mari decat dimensiunile
standardizate ale materialului lemnos; acestea pot fi innadiri in lungime (imbinari de prelungire
sau prelungiri), la care piesele imbinate sunt asezate in continuare si innadiri in latime, la care
piesele imbinate sunt dispuse paralel.
- solidarizari, cu ajutorul carora se obtine intarirea pieselor de lemn. In acest caz, piesele imbinate
sunt dispuse tot paralel; spre deosebire insa de innadirile in latime, ele se suprapun.
- noduri (intalniri), cu ajutorul carora se obtine legatura pieselor, asezate sub diferite unghiuri.
Acestea pot fi: colturi (intalniri de colt), cand piesele imbinate se opresc la locul intalnirii,
ramificatii (intalniri la mijloc) si incrucisari (intretaieturi), cand piesele imbinate se continua
de ambele parti ale nodului.
Dupa felul executiei, imbinarile se clasifica in:
- imbinari prin taieturi sau prin chertari, realizate prin prelucrarea suprafetelor de contact ale
pieselor care se imbina; pentru buna lor asamblare si transmiterea directa a eforturilor intre
piese, intarirea imbinarii se face cu piese auxiliare metalice sau de lemn (scoabe, buloane, eclise
bride, spirale).
- imbinari prin piese de legatura realizate cu ajutorul unor piese metalice sau de lemn (pene, inele,
lamele saboti), care transmit eforturile de la un element la altul.
- imbinari prin incleiere realizate prin lipirea cu clei a pieselor imbinate.
La executarea imbinarilor trebuie sa se tina seama de modul cum lucreaza piesele care se
imbina. Acestea lucreaza diferit, dupa cum lucreaza piesele care se imbina, astfel:
- la compresiune lucreaza piesele care sunt supuse unei comprimari (apasari) produse de o sarcina
oarecare.
- la intindere lucreaza pisele care sunt supusse unei sarcini oarecare (de exemplu, talpile fermelor,
tirantii).
- la inconvoiere, care se produce tot in urma actiunii sarcinilor exterioare, lucreaza grinzile
planseelor, longrinele schelelor.
2. ALCATUIREA IMBINARILOR
Innadirea pieselor de lemn se poate obtine prin chetari si prin piese de legatura.
1. Innadiri prin chertari. Prin chertari se pot executa innadiri in lungime si innadiri in latime.
innadiri in lungime (prelungiri) se folosesc de obicei urmatoarele chertari: cap lacap, la
jumatatea lemnului, cu taietura oblica, cu prag cu cep si scobitura.
Prelungirea cap la cap se executa prin alaturarea directa a capetelor pieselor care se imbina.
Capetele acestora se pot taia drept sau oblic. Innadirea cap la cap prin taiere dreapta se foloseste de
obicei la elemente verticale. Ea se poate intari cu scoabe, iar pentru a se obtine o innadire mai
rezistenta, imbinarea se intareste cu eclise de lemn sau metalice.

65

La jumatatea lemnului in acest caz, capetele pieselor se taie pana la jumatatea lor, obtinanduse astfel suprafata de imbinare. Innadirile la jumatatea lemnului folosite la piesele orizontale (de
exemplu, prelungirea grinzilor de la plansee, a talpilor de la ferme, etc) se intaresc cu buloane.
Cu taietura oblica aceasta innadire se obtine tesind capetele pieselor care se imbina. Ea se
utilizeaza la elemente orizontale, verticale si oblice.
Cu cep si scobitura in cazul acestei innadiri, la capatul unei piese se prevede o iesitura (cep)
iar la capatul celeilate piese, un locas (scobitura sau buccea), in care se introduce cepul. Aceasta
imbinare serveste la innadirea pieselor verticale (de exemplu, stalpii peretilor de lemn, popii
fermelor, etc).
innadirea in latime la innadirile in latime se utilizeaza de obicei urmatoarele chertari: prin
alaturare, cu falt, cu lamba si uluc. Innadirea prin alaturare se obtine prin alipirea pieselor una
de-a lungul alteia si prin prinderea lor cu scoabe, chingi. Innadirea cu falt, denumita si in sfert,
se obtine prin imbinarea pieselor in lungul lor la jumatatea lemnului. Innadirea cu lamba si uluc
are una din piese prevazuta cu un element proeminent (lamba), iar cealalta cu o scobitura (uluc),
imbinarea facandu-se in lungul pieselor.
innadiri cu pene penele sunt piese de legatura confectionate din lemn de esenta tare (stejar, in,
fag) sau din metal (fonta, otel); ele se introduc intre piesele care se imbina, iar datorita formei pe
care o au, penele impiedica deplasarea pieselor imbinate, asigurand transmiterea eforturilor.
innadiri cu inele inelele sunt piese metalice introduse intre elementele care se imbina;
imbinarea se fixeaza cu buloane. Inelele netede se monteaza in santuri chertate in acest scop
cele dintate se monteaza prin presarea cu ajutorul vinciului sau al preselor.
innadiri cu dornuri, stifturi su buloane. Dornurile sunt piese cilindrice din lemn de esenta tare
sau metalice. Buloanele sunt prevazute cu piulite si saibe, permitand o buna strangere a
imbinarii. Dornurile, stifturile sau buloanele se asaza de obicei pe doua sau pe patru randuri
longitudinale; se interzice asezarea lor pe unul sau pe trei randuri si nu se recomanda asezarea in
zigzag. La innnadirea cu dornuri stifturi sau buloane, trebuie sa se asigure anumite distante intre
piese. In general, aceste distante se indica in proiect.
innadiri cu cuie cuiele servesc la transmiterea eforturile in elemente care se imbina si totodata
asigura prinderea lor. Pentru imbinari se utilizeaza cuie din sarma de otel cu diametrul de 4-6
mm si lungimi de 90-225 mm, avand in mod obisnuit diametre de 5 si 5,5 mm si lungimi de
o
125, 150 si 175 mm. Cuiele se pot bate in siruri longitudinale, oblice, inclinate cel mult cu 45
sau in zigzag. Cuiele se bat de obicei pe ambele fete ale imbinarii strabatand total sau partial
piesele respective. Ele pot fi vizibile pe ambele fete ale imbinarii sau ascunse pe o fata.
2. Solidarizari
Solidarizarile se obtin prin imbinarea pieselor in latime sau in grosime; in acest mod, doua sau
mai multe piese solidarizate pot lucra ca una singura, avand rezistenta corespunzatoare cu sectiunea
obtinuta.
In mod obisnuit, solidarizarile se folosesc la elementele supuse la inconvoiere. Ele se pot obtine
prin chertari, prin piese de legatura si prin incleiere.
Solidarizari prin chertari. La solizarizari sunt folosite de obicei chertarile cu praguri. Piesele
solidarizate se fixeaza cu buloane. Dimensiunile pragurilor si distantele dintre buloane se
stabilesc ca la prelungirile cu prag; adancimea pragurile nu trebuie sa depaseasca 1/3 din suma
latimilor sau a grosimilor celor doua piese solidarizate. Aceasta solidarizare se foloseste, de
exemplu, la talpile fermelor.
Solidarizari prin piese de legatura. Aceste solidarizari prezinta o rezistenta sporita; in plus ele
permit sa se realizeze economii de material lemnos, asigurand folosirea rationala a cestuia. Cele
mai utilizate solizarizari prin piese de legatura sunt solidarizarile cu pene.
Solidarizarile prin incleiere. Prin lipirea lor cu clei, piesele de lemn care se imbina formeaza,
dupa uscare o piesa unitara care preia eforturile direct, fara folosirea unor elemente ajutatoare.
66

Solidarizarile prin incleiere se executa de obicei prin alaturarea directa a pieselor care se
imbina; alaturarea se poate face pe latime, pe lungime si cap la cap.
3. Noduri (intalniri)
Imbinarile pieselor de lemn la colturi si ramificatii se pot folosi la toate solicitarile
(compresiune, intindere). Alegerea acestor imbinari trebuie sa se faca insa cu grija in functie de
pozitia lor, de unghiul sub care se intalnesc piesele, cum si de directia solicitarii la care este supusa
piesa respectiva. Nodurile se executa prin chertari, prin piese de legatura si incleiere.

Noduri executate prin chertari. Prin chertari se pot executa colturi, ramificatii si incrucisari; ele
se intaresc cu scoabe, cu buloane, cuie si uneori cu clei.

Noduri executate prin incleiere. Se folosesc in cazul elementelor din scanduri incleiate. La
executarea lor trebuie respectate prescriptiile aratate anterior la solidarizarile prin incleiere.
3. EXECUTAREA IMBINARILOR
Procesul de lucru la executarea imbinarilor este constituit din urmatoarele operatii: trasarea,
executarea taieturilor, incheierea si solidarizarea imbinarii.
1. Trasarea
Conturul imbinarilor se traseaza pe toate fetele pieselor. Pe fiecare fata a piesei trebuie sa se
verifice exactitatea trasarii, dupa care se fac corecturile necesare.
2. Executarea taieturilor
La imbinarile prin chertari, taieturile se executa cu ferestraul manual sau mecanic, avand grija
ca acestea sa nu fie mai adanci decat semnele trasate, pentru a nu se slabi rezistenta imbinarii.
Inlaturarea lemnului din chertari se executa prin cioplire cu tesla ori cu barda, iar la piesele de
dimensiuni mici cu dalta. Scobiturile pentru cepuri se obtin cu burghiul, exectand pe locul trasat
mai multe gauri alaturate. Se pot gauri cu burghiul dintr-o data mai multe piese, fixate in parchete,
ceea ce usureaza munca. Dupa executarea chertarilor se asambleaza de proba piesele si se pasuiesc
dupa nevoie.
3. Incheierea imbinarii
La imbinarile prin chertari sau prin piese de legatura, piesele taiate se asambleaza si se fixeaza
provizoriu cu buloane, cuie, scoabe. La imbinarile prin incleiere se utilizeaza clei rezistent la apa.
Stratul de clei se asterne de obicei cald cu pensula (din par de porc ori coji de tei) sau cu masina.
Intinderea cleiului se face pe ambele suprafete de incleiere; piesele din aceeasi directie se ung cu
clei numai pe una din suprafete.
La circa 2-10 min de la ungere, piesele incleiate se preseaza. Presarea se face cu suruburi
pentru incleiere, cuie de montaj, piese sau dispozitive de presat.
4. Solidarizarea imbinarii
Dupa incheierea si verificarea pozitiei pieselor imbinate se face solidarizarea imbinarii, prin
strangerea piulitelor, baterea definitiva a pieselor de fixare.
4. CONDITII DE CALITATE PENTRU IMBINARI
Se recomanda sa se aleaga imbinarile cele mai simple, care sa poata fi executate usor, cu
folosirea materialelor aflate pe santier. La alegerea lor, trebuie sa se aiba in vedere elementul la care
se folosesc locul imbinarii si modul cum lucreaza piesele, asa cum s-a aratat la fiecare tip de
67

imbinare. Trebuie evitate imbinarile mixte, adica cele la care eforturile se transmit prin doua
mijloace (de exemplu, o imbinare prin chertare si totodata prin cuie).
Suprafetele de contact ale elementelor imbinate trebuie sa fie netede si sa se asambleze cat mai
bine, pentru a se asigura astfel rezistenta corespunzatoare.
La imbinarile cu cep, adancimea bucelei trebuie sa fie cu 0,5-1 cm mai mare decat inaltimea
cepului, pentru a se evita transmiterea sarcinilor prin capul cepului si totodata pentru a permite
tasarea pieselor in urma uscarii.
Lemnul nu trebuie sa aiba o umiditate mare, deoarece dupa uscare, nu se mai realizeaza buna
asamblare a pieselor imbinate, ceea ce scade rezistenta imbinarii. Apa nu trebuie sa se infiltreze in
elementele de lemn prin imbinari. In locurile expuse umezelii, se prevad gauri pentru scurgerea
apei, care permit totodata aerisirea si uscarea naturala a pieselor imbinate.
Elementele de strangere ale pieselor metalice trebuie sa se monteze in locuri vizibile si usor
accesibile, pentru a putea fi revizuite periodic, evitandu-se astfel slabirea imbinarilor, ca urmare a
contractiei lemnului.
Adancimea si lungimea pragurilor, marimea ecliselor, numarul de cuie sau diametrul
buloanelor, acolo unde sunt constructive, se vor executa conform indicatiilor din prezenta lucrare,
iar acolo unde sunt rezultatul unor calcule de rezistenta se vor executa conform proiectului.

68

Capitolul VIII FABRICAREA

FERESTRELOR

1. SISTEMUL CONSTRUCTIV, CLASIFICARE

1. Sistemul constructiv, clasificare
Fereastra reprezinta o constructie in forma de rama, prevazuta cu geam, care se monteaza intrun gol de constructie, pentru a oferi posibilitatea iluminarii naturale a incaperilor si de a proteja
totodata interioarele de itemperii. Fereastra trebuie sa ofere posibilitatea unei izolari termice
corespunzatoare, astfel ca pierderile de caldura sa fie minime. Pentru acest lucru, fereastra trebuie
sa prezinte o buna etanseitate la aer.
In constructia ferestrei se deosebesc urmatoarele componente principale: tocul ferestrei si
cercevelele. Atat tocul si cercevelele sunt constructii in forma de rama, ale caror elemente lateraleverticale se numesc montanti, iar cele transversale - orizontale se numesc traverse. In afara de
aceste doua complexe, in constructia ferestrelor mai pot fi si alte complexe si elemente ce dau
solutii constructive diverse.
supralumina, parte de ferestra amplasata deasupra cecevelelor normale; poate fi in
constructie fixa sau cu deschidere. Solutia constructiva a ferestrelor cu supralumina este
indeosebi utilizata la incaperile inalte sau in conditiile adaptarii la arhitectonica cladirii.
ochi de ventilatie, complex component al ferestrelor sub forma de rama, de dimensiuni
reduse, fixat la partea superioara a unei cercevele. Este destinat pentru a asigura ventilatia
incaperii.
montanti intermediari sau traverse intermediare, elemente montate in cadrul ramei toc,
cand fereastra are mai mult de un canat (cercevea) sau este cu supralumina.
glaful, element component al ferestrelor, fixat la partea inferioara a tocului, la interior si
serveste la protectie zidariei (parapetului).

pervaz, element component de legatura si acoperire a rosturilor dintre toc si zidarie

lacrimarul, element component al ferestrelor, profilat, montat pe traverse inferioare ale
cercevelelor exterioare ce se deschid in interior. Serveste la indepartarea apei de ploaie ce
se prelinge pe fereastra, in exterior.
sipca de acoperire, element ce serveste la acoperirea rosturilor de inchidere intre cercevele
sau de fixare a accesoriilor metalice de inchidere-deschidere.
organe de asamblare, care servesc la asamblarea mobila a cercevelelor cu tocul
(balamale), pentru inchiderea acestora pe toc (cremoane, broscute de inchidere sau late
mecanisme) sau pentru protectie si consolidare (carlige de vant, coltare, etc).
2. Clasificarea ferestrelor
Ferestrele se clasifica dupa mai multe criterii.
- dupa felul inchiderii sunt: ferestre cu deschidere exterioara (la cele simple); cu deschidere
exterioara-interioara (la cele duble); cu deschidere interioara; glisanta (pe verticala sau
orizontala); basculanta (cu ax orizontal); pivotanta (cu ax vertical); rabatabila.
- dupa numarul de randuri, ferestrele se clasifica in: simple si duble.
- dupa numarul cusaturilor: intr-un cant in doua, trei si patru canturi; solutiile noi au
rezolvat acoperirea diferitelor marimi de goluri de constructie, prin alaturarea pe orizontala sau
verticala a unor ferestre inr-un singur canat, concepute in 12 marimi de baza.

69

2. TIPURI CONSTRUCTIVE DE FERESTRE

Ferestrele ce se realizeaza in tara noastra, a caror constructie este reglementata de standardele
de stat sunt:
- Ferestre simple. Dupa forma si solutiile constructive ferestrele simpe pot fi: fixe, cu
deschidere exterioara, cu deschidere interioara. Ferestrele simple sunt destinate
constructiilor de locuinte, social-culturale, industriale si agrozootehnice din zonele cu un
climat temperat, constructiilor sezoniere si baracamente. Pentru a reduce infiltratiile de aer
si apa, constructia acestor ferestre a fost imbunatatita prin montarea unui lacrimar de
constructie speciala sau a unor elemente colectoare din profile metalice montate pe traversa
inferioara a tocului.
- Ferestre duble. Ferestrele duble, utilizate in constructiile de locuinte sunt alcatuite din
asocierea ferestrelor simple, adica din doua randuri de cercevele montate pe rame-toc care
sunt unite intre ele prin rame de lagatura. Distanta dintre cele doua randuri de cercevele
variaza intre 10 si 15 cm. Aceste ferestre asigura etanseitatea la aer si apa si au o buna
rezistenta termica si fonica. Se deosebesc: ferestre duble cu deschidere exterioarainterioara si cu deschidere interioara. Din cauza constructiei greoaie, a reduceriii suprafetei
de iluminare si unui consum mare de lemn, exista tendinta renuntarii la fabricatia acestor
tipuri de ferestre.
- Ferestre cuplate. Fereastra cuplata se caracterizeaza prin cuplarea (legarea) celor doua
randuri de cercevele in sistem distantat sau alipit si inchiderea concomitenta a acestora pe
toc comun. Ferestrele cuplate asigura cea mai buna etanseitate la aer si apa, sunt bune
termoizolante si atenueaza bine zgomotele.
2. Tehnologia de fabricare a ferestelor
a. Debitarea.
In constructia ferestrelor, lemnul intra ca materie prima sub diferite sortimente ca: lemn masiv
din rasinoase si foioase, placi din fibre de lemn. Conditiile de calitate de fabricare a ferestrelor sunt
stabilite prin STAS 799-76 si sunt corelate si cu alte normative straine similare. In tehnologia
clasica de fabricare a ferestrelor, materia prima utilizata sunt dulapi de diferite latimi cu grosimile
uzuale de 48 mm. Prin
debitare se obtin semifabricate cu adaosuri de prelucrare necesare,
indepartandu-se in acelasi timp defectele neadmise de normative. Se urmareste obtinerea unor
randamente ridicate de 6065% in semifabricate din cherestea tivita.
Debitarea se face prin operatiile de retezare si spintecare la foioase, iar la rasinoase, prin
spintecare multipla urmata de retezare. Utilzajele la care se realizeaza aceste operatii sunt
ferastraiele circulare de retezat si ferastraiele circulare de spintecat cu discuri multiple si cu avans
mecanic.
b. Prelucrarea mecanica a elementelor
Semifabricatele (sau prefabricatele) obtinute prin debitare trec in sectia de prelucrari mecanice
unde, cu ajutorul agregatelor de profilare pe 4 fete, se fac printr-o singura trecere indreptarea si
profilarea elementelor pe agregatul de indreptat si profilat pe patru fete, cu 7 arbori de lucru.
Profilele ce se realizeaza sunt canturi drepte, falturi pentru geam, falturi de inchidere a
cercevelelor pe toc, uluc cu fete oblice la elementele de rame la usile de balon, obtinute prin
schimbarea corespunzatoare a sculelor care realizeaza profilele. Urmeaza apoi slefuirea produsului
dinspre interiorul ramei la o masina de slefuit cu banda verticala inclinabila dupa care elementele
trec la prelucrarea cepurilor si scobiturilor pentru asamblare, formand rame. Frezarea cepurilor si
scobiturilor se executa la masini simple de cepuit sau agregate duble de cepuit.
Elementele de tocuri pe care se fixeaza accesoriile metalice trec la operatiile de frezare a
locasurilor pentru balamale, pentru inchizatoare sau broscute, pentru placutele inchizatoare ale
cremonului, la masinile de frezat cu ax vertical, cu ax superior , de burghiat si la cele specializate
pentru locasuri de balamale.
70

Mecanismul de scobit locasuri de balamale este format dintr-un disc, aflat in miscare de
rotatie (miscare I), care transmite miscarea prin manivela si biela, la scula taietoare, care este o dalta
cu mai multi dinti. Biela efectueaza o miscare de oscilatie in jurul axei datorita culisei si da sculei o
miscare (II) prin care se aschieaza lemnul. Adancimea scobirii locasului se realizeaza prin marirea
sau micsorarea razei manivelei.
Elementele pregatite pentru asamblare sunt asezate in stoc, de unde sunt luate in functie de
specificatie pentru a fi asamblate ca rame de cercevele, rame de toc sau usi de balcon.
c. Asamblarea elementelor si prelucrarea complexelor. Pentru asamblarea ramelor de
cercevele si tocuri sunt utilizate presele cu cilindri pneumatici.
Pentru realizarea asamblarii, elementele prevazute cu cepuri si scobituri se ung cu adeziv, se
preasambleaza usor (se introduc partial cepurile in scobituri) si se asaza pe suportul presei de
asamblat. Se actioneaza cilindrii pneumatici care efectueaza presarea prin pistoane. Dupa
compresare revin in pozitia lor initiala si rama devine libera. Durata operatiei de presare este de 515 s. In timpul presarii, cu ajutorul pistoanelor se interzice tinerea piesei cu mana.
Dupa asamblare toate ramele sunt asezate in stocul de conditionare timp de 24 ore. Dupa
conditionare, ramele de cercevele sunt transportate la agregatul de formatizat pe patru laturi, cu
obtinerea concomitenta a profilului exterior. La operatia de profilare-formatizare a cercevelor se
realizeaza dimensiunile pentru incadrearea pe toc cu toleranta admisibila cat si profilul si adancimea
faltului necesar etansarii.
Cercevelele sunt trecute la masini de frezat, care executa locasuri pentru balamalele de
sustinere, pe toc, balamalele de cuplare, dispozitivele de cuplare, locasuri pentru broscute de
inchidere sau pentru parghiile cu bolturi pentru cremoane. Locasurile pentru manere se execute la o
masina de frezat cu ax superior. Ramele se slefuiesc la masina de slefuit cu banda lata, cu cilindri
sau la masina de slefuit verticala cu doua benzi. Se efectueaza controlul calitativ si dimensional,
efectuandu-se si micile reparatii, chituri si slefuiri locale.
d. Finisarea. La noi in tara, finisarea ferestrelor se realizeaza numai la stadiul de grunduire,
vopsirea facandu-se dupa montarea ferestrelor in constructii.
In prezent, datorita solutiilor tehnice noi de montare in constructii a produselor gata finisate sau creat premisele trecerii la finisarea in fabrica.
Metodele de finisare sunt: prin pulverizare, prin imersie si pulverizarea ultimului strat, numai
prin imersie, finisarea in camp electrostatic.
La finisarea prin imersie se aplica prin cufundarea ferestrei in bazinul de imersie, un strat de
0
grund G006-521, timp de 30-50 s; se zvanta la aer timp de 60 min; se usuca in tunel 60.70 C si
0
racirea 20 min la temperatura de 25.30 C; se aplica tot prin imersie stratul de email alchido0
acrilic, cu o zvantare de 5 min, uscarea 20 min, la temperatura de 6070 C si racirea 10..15 min.
Ferestrele sunt asezate apoi la rastele speciale unde se pastreaza minimum 24 de ore pentru
uscarea completa a peliculei de vopsea.
Bazinul de imersie este compus din: cada baii, instalatia de incalzire, instalatia de agitare a
vopselei, sistemul de control si reglare a nivelului de vopsea. Capacitatea cazii este de aproximativ
3
3
1,2 m pentru cercevele (3,6 m pentru tocuri la ferestrele STAS 465-79). Instalatia de incalzire,
0
formata din tevi netede, asigura incalzirea baii la 30.50 C. Pentru deservirea bailor de imersie, se
utilizeaza instalatia pentru incarcat piese, formata dintr-un dispozitiv de prindere a ramelor, un
sistem de troliu si cablu sau sisteme pneumatice, cu ciclu automat de functionare. Dispozitivul cu
rame coboara in bazinul de imersie si se ridica cu o viteza de 1,5.2 m/min pentru ca pelicula sa nu
prezinte scurgeri. La tunelele pentru uscat grund, circulatia aerului este in sens transversal, realizata
de ventilatoare axiale. Tunelele pentru uscat emailul au circulatia aerului in sens longitudinal sau in
spirale, realizata cu ventilatoare centrifugale.
La grunduirea prin imersiei, incaperea destinata acestei operatii va fi prevazuta cu usi tip
ghilotina, ce vor fi in permanenta inchise; operatia se efectueaza cu purtarea de catre muncitori a
manusilor de cauciuc. Motorul electric de actionare a electropalanului montat in consola va fi tipul
antiexploziv. Se interzice aplecarea muncitorului asupra caii de imersie in vederea agitarii manuale
71

a grundului sau emeilului; omogenizarea solutiilor se face cu ajutorul agitatoarelor mecanice sau
pneumatice. Instalatia de iluminat va fi prevazuta cu lampi de etansare.
In conditia finisarii complete in fabrica si a livrarii ferestrelor cu gemurile montate,
asamblarea pe toc si montarea geamurilor se fac dupa finisare.

72

Capitolul IX
COFRAJELE

1. GENERALITATI
1. Definitii. Rolul si importanta cofrajelor
Cofrajele sunt tipare (confectionate din lemn, din metal sau din alte materiale) in care se toarna
betonul si care au drept scop atat realizarea elementului de constructie in forma si la dimensiunile
cerute prin proiect, cat si sustinerea betonului proaspat turnat, pana cand acesta se intareste. Ele sunt
alcatuite din doua parti distincte: captuseala (sau cofrajul propriu-zis) si esafodajul.
Captuseala sau cofrajul propriu-zis reprezinta tiparul in care se toarna betonul pentru ca acesta
sa capete forma stabilita, iar esafodajul
reprezinta scheletul de sustinere si rigidizare care are rolul sa mentina tiparul la o anumita cota, sa-l
sprijine si sa transmita toate incarcarile ce actioneaza asupra lui in punctele de sprijin, la teren sau l
aconstructiile existente. In cazul constructiilor speciale de beton armat ca bolti, arce, poduri, panze
subtiri, etc, scheletul de sustinere are o alcatuire speciala, mult mai complexa decat in cazul
esafodajului si se numeste cintru.
Lucrarile de cofraje sunt lucrari provizorii intrucat servesc numai la punerea in opera a
betonului, fara sa ramana mai departe in constructie. Dupa intarirea betonului, cofrajele se desfac
(se decofreaza) spre a face posibila continuarea celorlalte procese tehnologice. Sunt cazuri in care
cofrajele nu mai pot fi demontate, ele ramanand in lucrare; aceste cofraje se numesc cofraje
pierdute.
Fie ca sunt confectionate din lemn sau din alte materiale, executarea si montarea cofrajelor
(sau numai montarea lor) constituie o lucrare de dulgherie, auxiliara procesului de constructie, ce
reprezinta din punct de vedere valoric o parte importanta din costul lucrarilor de beton monolit.
Pentru a scoate in evidenta importanta pe care o au cofrajele atat in ceea ce priveste consumul
de material lemnos ci si valoarea lor, este suficinet a arata ca materialul lemnos folosit la cofraje
reprezinta circa 20% din cantitatea totala de material lemnos necesara lucrarilor de constructii
montaj si ca valoarea lor este aproximativ 30% din valoarea lucrarilor de beton monolit.
2. Clasificarea cofrajelor
Cofrajele se clasifica din mai multe puncte de vedere:
a. Din punct de vedere al destinatiei lor, in raport cu elementele de constructie la a caror
executie se folosesc, cofrajele se impart in:
- cofraje pentru fundatii
- cofraje pentru pereti
- cofraje pentru stalpi
- cofraje pentru grinzi
- cofraje pentru plansee
- cofraje pentru arce si bolti (cintre)
- cofraje pentru alte elemente de constructii.
b. Din punct de vedere al greutatii de executie, in raport de marimea elementului de
constructie, cu pozitia si cu importanta acestuia, cofrajele se clasifica in:
- cofraje usoare pentru betoane in fundatii si in radiere
- cofraje mijlociii pentru cladiri fara schelet de beton armat avand plansee obisnuite cu
placi drepte fata vute
- cofraje grele la cladiri cu ziduri portante avand plansee cu grinzi si nervuri sau placi cu
vute
73

- cofraje foarte grele la cladiri cu schelet de beton armat compus din stalpi grinzi drepte si
placi cadre cu sau fara vute
- cofraje speciale pentru plansee casetate, scari drepte, plansee ciuperci poligonale, pereti
de silozi, castele de apa, cadre inclinate
- cofraje speciale grele pentru cupole, plansee ciperci curbe, scari spirale, placi
autoportante sau panze subtiri, arce, grinzi cu zabrele, palnii de silozuri, turnuri de
racire, etc
c. Din punct de vedere al sistemului constructiv si al modului lor de folosire, cofrajele se
clasifica in urmatoarele categorii principale:
- cofraje fixe confectionate pe santier si folosite numai pentru executarea unei singure
constructii sau unui singur element de constructie; decofrarea acestora sa face bucata cu
bucata (cu pierderi insemantate de material lemnos), iar materialul rezultat este folosit
numai dupa ce a fost prelucrat din nou
- cofraje demontabile alcatuite din panouri tipizate (prefabricate) care permit utilizare lor
de un mare numar de ori; panourile se decofreaza cu usurinta, intr-un timp mai scurt si
fara degradari sau pierderi mari de material lemnos
- cofraje mobile, echipate cu dispozitive sau cu instalatii mecanice care permit deplasarea
lor in intregime, in plan vertical sau orizontal, fara a necesita decofrari si cofrari
suplimentare.
- cofraje speciale de o constructie anumita, determinata de metodele de betonare folosite;
din aceasta grupa fac parte: cofrajele panou de vacuum (care absorb apa din beton),
cofrajele autoportante, cofrajele suspendate de carcase autoportante, cofrajele pierdute
(ce raman mai departe in beton) tiparele pentru prefabricate.
Cofrajele mobile pe verticala sunt alcatuite din panouri de circa 1,20-1,50 m inaltime,
asamblate pe tot conturul constructiei, prin a caror ridicare simultana se asigura succesiv cofrarea
constructiei pe intreaga inaltime. Intrucat la aceste cofraje suprafata de panouri utilizata este foarte
mic in raport cu suprafata exterioara a elementului de constructie betonat, iar sustinerile cofrajului
sunt eliminate, rezulta ca economia de material lemnos si de manopera este apreciabila, ele fiind
mult mai avantajoase decat cele demontabile.
Aceste cofraje pot fi de mai multe feluri si anume:
- alunecatoare (glisante), la care ansamblul de panouri se deplaseaza pe verticala in mod
continuu si uniform pe toata durata turnarii si intaririi betonului; se folosesc la betonarea
constructiilor cu o inaltime de peste 15 m si cu aceeasi sectiune in plan ca: silozuri, castele de
apa, turnuri si la cladiri de locuit cu mai multe niveluri.
- cataratoare, la care ansamblul de panouri se ridica periodic dupa turnarea si intarirea betonului
din portiunea cofrata; se utilizeaza la constructii masive ca: baraje, ziduri de sprijin.
- mobile suspendate, la care ansamblul de panouri metalice suspendate de un turn central se ridica
periodic (cu ajutorul unor palana) pe masura turnariii si intaririi betonului; se aplica la
constructiile inalte care in plan au o sectiune variabila ca: turnuri de racire troconice, cosuri
troconice.
Cofrajele mobile pe orizontala (rulante) sunt alcatuite din panouri fixe pe un cadru de sustinere
montat pe un carucior care ruleaza pe sine in lungul constructiei si permite astfel ca turnarea
betonului sa se faca pe tronsoane (portiuni din cladire). Aceste cofraje sunt folosite la executarea
acoperisurilor de beton armat ca bolti simple sau cu curbura pe doua directii, acoperisuri speciale
din placi subtiri, etc, precum si la cofrarea constructiilor liniare de lungime mare si cu aceeasi
sectiune transversala ca tunele canale, etc.
d. Din punct de vedere al materialelor utilizate, tiparele se pot clasifica astfel:
- tipare din lemn: din cherestea de rasinoase din placaj rezistentla umiditate, din placi
fibrolemnoase PFL, din placi de aschii aglomerate PAL, din tegofilm.
- tipare de metal: din tabla de otel din tabla de dualuminiu.
Esafodajele se clasifica si ele astfel:
74

esafodaje din lemn: cherestea de rasinoase, le4mn rotund de arsinoase

esafodaje din metal: otel, duraluminiu, etc.

3. Incarcarile la care sunt supuse cofrajele

Incarcarile care actioneaza asupra cofrajelor trebuie preluate de acestea in bune conditii si
transmise punctelor de reazem, asigurandu-se mentinerea tuturor dimensiunilor elementelor de
beton.
Aceste incarcari sunt diferite si se datoresc:
- greutatii proprii a cofrajelor (se considera greutatea specifica aparenta a materialului
3
lemnos circa 600-700 kg/m , dupa cum el este uscat sau umed)
3
- greutatii betonului proaspat turnat (circa 2400 kg/m ) si a otelului folosit ca armaturi
3
(circa 100-200 kg/m de beton dupa caz)
- greutatii podinelor de circulatie in opera a betonului (se considera in total cuirca
2
250kg/m de cofraj in proiectie orizontala)
- greutatii muncitorului care transporta betonul si a mijlocului de transport (de la 130 kg
pana la 500 kg, dupa tipul vehiculului)
- impingerii laterale date de beton
- impingerii laterale din presiunea vantului.
4. Conditii tehnice generale
Pentru a corespunde rolului pe care-l are orice fel de cofraj trebuie sa indeplineasca o serie de
conditii tehnice cu caracter general (in afara de cele specifice lui) si anume:
- sa permita o exectuie cat mai simpla
- sa fie stabile, rezistente
- sa poata prelua greutatea si impingerea laterala a amestecului prospat de beton precum
si a sarcinilor care apar la procesul de executare al lucrarilor
- sa nu permita scurgerea laptelui de ciment prin rosturi adica sa fie etanse
- sa asigure redarea corecta a formei dimensiunilor si amplasarii partilor constructiei una
fata de alta
- sa fie astfel alcatuite incat sa asigure o decofrare usoara
- sa fie usor de manipulat la transort si montaj
- sa corespunda din punct de vedere al conditiilor de tehnica securitatii muncii.
2. ALCATUIREA COFRAJELOR
1. Generalitati
Orice cofraj este alcatuit dintr-o serie de piese numite elemente de cofraj, cu roluri bine
determinate si anume:
- elementele in care se toarna betonul care formeaza cofrajul propriu-zi (tiparul) si care
sunt alcatuite din panouri
- elemente care sustin, sprijina si transmit toate incarcarile date de tipar si de beton la
teren sau la constructiile existente. Ele formeaza esafodajul, respectiv un schelet de
rezistenta alcatuit din piese verticale numite popi, din piese orizontale spraiuri si
traverse si din piese oblice numite proptele (contafise), totul fiind solidarizat prin
contravantuiri inclinate (diagonale) sau orizotale (moaze, clesti) atat in sens
longitudinal, cat si in sens transversal.
2. Descrierea elementelor de cofraj
Panourile consituie unul din cele mai importante elemente de cofraj, atat datorita rolului cat si
ponderii pe care o au in alcatuirea cofrajului propriu-zisa. Panourile se confectioneaza in mod
obisnuit pe cale industriala, in atelierele specializate, cu muncitori de inalta calificare, ceea ce
75

conduce la reducerea si chiar la eliminarea pierderilor de material ce rezulta mai ales la croirea si
taierea lemnului si dintr-o utilizare necorespunzatoare a sortimentelor de cherestea (si care nu se
poate evita decat intr-o foarte mica masura in cazul ele se fac in conditii locale, pe santier).
Panourile se executa din diverse materiale si din punct de vedere al formei ele sunt tipizate (cu
dimensiuni standardizate) in cazul in care sunt produse pe cale industriala sau netipizate (de
dimensiuni variabile), cum sunt cele confectionate pe santier, potrivit conditiilor locale.
3. Descrierea diverselor tipuri de cofraje
a. Cofraje fixe. Pentru lucrari izolate, cu caracter unicat, unde din diverse motive (forma si
dimensiuni variate, constructie complicata, etc) nu se poate recurge la utilizarea cofrajelor
demontabile, sau pentru elemente de constructie caracteristice (scari, cornise, aticuri) se
intrebuinteaza cofraje fixe confectionate la fata locului.
In principiu ele sunt alcatuite din scanduri independente batute incuie pe un esafodaj sau diferite
elemente de sustinere, ceea ce explica caracterul lor fix (de exemplu, in cazul scarilor in spirala, al
elementelor decorative).
b. Cofraje demontabile din panouri netipizate din scandura. Aceste cofraje se
confectioneaza pe santier, panourile avand dimensiunile corespunzatoare conditiilor locale. Ca
urmare a acestui fapt, gradul de utilizare al acestora este limitat numai la elementele identice din
cadrul santierului respectiv.
Cofraje pentru fundatii. Cofrajele pentru fundatii continue (talpi) sunt alcatuite din doua siruri
de panouri laterale executate din scanduri de 2,4 cm grosime si solidarizate cu chingi batute in
cuie, distantate la 0,50-0,70 m una de alta.
Aceste panouri sunt fixate de montanti, care sunt mentinuti in pozitie verticala cu ajutorul unor
proptele din manele. Proptelele reazema cu un capat pe tarusi infipti in pamant, iar cu celalalt intr-o
piesa numita papuc (fixata pe montant) sau in pragul chertat anume in montant. Cand maiul este
aproape de cofrajul fundatiei, impingerea data de beton este transmisa de montanti terenului prin
intermediul unor spraituri orizontale, confectionate din manele. La partea superioara, montantii se
prind in cuie cu clesti, confectionati din bucati de scandura sau de lemn semirotund.
Cofraje pentru pereti. Acestea sunt alcatuite din duoa siruri de panouri confectionate din
scanduri, prinse cu chingi. Cand peretele este curb, panourile sunt formate din sipc, batutre
alaturat pe clesti, avand fata interioara taiata dupa curba respectiva. Panourile se fixeaza fata in
fata, la distanta corespunzatoare grosimii peretelui.
Cofraje pentru stalpi. Cofrajele pentru stalpi sunt alcatuite din panouri pe chingi si juguri
(caloti) care le solidarizeaza. In cazul stalpilor cu sectiune dreptunghiulara sau patrata, tiparul
este format din patru panouri: doua interioare si doua exterioare. Panourile au lungimea egala cu
inaltimea stalpului mai putin grosimea scandurilor care reprezinta astereala cofrajului placii si a
ramei pe care reazema cofrajul stalpului.
Cofraje pentru grinzi. Tiparul acestor cofraje este alcatuit din trei panouri de scanduri
solidarizate cu chingi, dintre care doua sunt destinate partilor laterale ale grinzii, iar al treilea
fundului. Pana la montarea definitiva a tiparului, panourile laterale sunt prinse la partea
superioara, provizoriu, cu sipci dispuse transversal. La partea inferioara ele insa sunt fixate
definitiv, cu cuie, de panoul de fund. Panoul de fund reazema pe popi, confectionati din manele.
Popii au lapartea superioara o scandura asezata pe muchie numita cruce. Pentru rigidizare, la
nevoie scandura se prinde de pop cu doua diagonale.
Cofraje pentru arce si bolti. Cofrajele arcelor si boltilor din beton armat sunt alcatuite din
urmatoarele elemente:
- doua panouri laterale confectionate din scanduri de 2,4 cm grosime, solidarizate cu
chingi
- astereala din scanduri pana la 2,4 cm grosime sau din sipci batute pe un schelet de
sustinere, numit cintru; aceasta astereala se mai numeste si manta

- cintrul avand rolul de a prelua incarcarea arcului sau boltii de la manta si de o transmite
popilor; cintrul poate fi alcatuit din doua panouri laterale, avand forma interioara a
arcului sau boltii, care se numesc pereti sau din mai multe scanduri asamblate dupa
conturul arcului sau boltii, in care caz formeaza o coroana.
c. Cofraje demontabile tipizate.
Cel mai utilizat cofraj demontabil tipizat este cofrajul
demontabil din panouri de cherestea scurta si subscurta. Elementul caracteristic acestui tip de
cofraj il constituie panourile prefabricate.

Capitolul X
FABRICAREA USILOR
1. Sisteme constructive. Clasificare
Usile sunt elemente de constructie care asigura comunicarea intre diferite incaperi, precum si
intre incaperi si exterior. Constructia usilor depinde de caracterul spatiului care trebuie sa fie inchis,
protectia lui si gradul de intensitate a circulatiei. In constructia usilor se deosebesc: foaia usii
canatul, ca parte mobila; tocul (captuseala si pervaz), organe si asigurarea rezistentei.
Foaia de usa este un ansamblu component al usilor sub forma de panou, care asigura
delimitarea intre doua spatii.
Tocul este subansamblul montantilor si traverselor, in care se monteaza foaia de usa.
Captuseala este un complex component al usilor, sub forma de cuie, rama sau panou, destinat
pentru acoperirea golurilor de zidarie si a peretilor in jurul usii, in unele cazuri servind si pentru
sustinerea foii.
Pervazurile sunt formate din frize sau sipci.
Tocul cu captuseala este subansablul rezultat din asamblarea tocului si captuselii.
Ca elemente de constructie destinate inchiderii si delimitarii spatiului interior usile trebuie sa
asigure un anumit grad de izolare fonica si termica. La dimensionarea usilor de intrare in cladire se
tine seama de standardele existente, de solutiile constructive ale cladirii si de normele cu privire la
accesul publicului in diferite categorii de constructii.
Clasificarea usilor se face dupa mai multe criterii:
- dupa pozitia pe care o au in constructie: interioare si exterioare;
- dupa modul cum se deschid: cu deschidere rabatabila, batanta, culisanta, pivotanta,
plianta, turnanta si armonica;
- dupa numarul de canaturi; intr-un canat, in doua, in mai multe canaturi;
- dupa constructia foii: plina, cu geam;
- dupa modul de asamblare cu tocul: pe toc, pe toc si captuseala, pe captuseala;
- dupa felul inchiderii pe toc: cu falt, fara falt;
- dupa structura foii: cu tablii din lemn masiv, in rame si tablii din panouri celulare;
- dupa sensul de deschidere: cu deschidere pe dreapta, pe stanga.
2. Tipuri constructive de usi

Usi exterioare. Usile exterioare se construiesc din lemn masiv, in structura rame si tablii,
elemente masive profilate si applicate, cu ornamente variate (de arhitectura clasica, stil sau de
arta populara), pline sau cu geam. Usile exterioare din lemn se executa la scara redusa, fiind
inlocuite cu usi din metal, metal si sticla, etc.

Usi interioare. in cadrul solutiilor constructive ale usilor interioare se deosebesc, dupa
structura foii: usi din rame cu tablii, usi cu foaia din panou celular. Usile cu foi din rame cu
tablii se construiesc in doua veriante: cu tablii din lemn masiv; cu tablii din panouri de
semifabricate superioare (PAL, PFL, placaj) si sticla.
Ponderea cea mai mare o au usile interioare cu foaia usii executata din panouri celulare pline
sau cu ochi de geam, finisate opac (nefurniruite), finisate transparent (furniruite) sau acoperite cu
foi imitatii de furnire.
Structura panoului celular consta dintr-o rama formata din montanti si traverse, fetele din PFL
care placheaza rama, adaosuri interioare asezate in locurile de montare a broastei sau balamalelor,
0
miezul celular din lamele de PFL frante sub un unghi de 140-150 sau miez celular din carton tip
fagure. La usile ce se inchid pe falt se aplica bordura din lemn masiv iar la cele fara falt, bordura
este din furnir gros de 3 sau 5 mm. Usile ce se finiseaza transparent vor avea suprafetele furniruite.

Traversele ramei foii sunt prevazute cu orificii pentru circulatia aerului printre lamele in timpul
incleierii foii de usa si servesc totodata pentru fixarea barelor metalice de transport pe linia
automata de finisare.

Usi batante. Usile batante se folosesc in spatii unde circulatia interioara se face in flux
foarte intens. Acestea se construiesc numai in dublu canat pentru a asigura circulatia in ambele
sensuri. Foile se monteaza numai pe toc si pentru actionarea lor se folosesc balamale speciale cu
arc numite balamale batatante. Este o conditie obligatorie ca foile de usi batante sa fie prevazute
cu geamuri, pentru a se observa circlulatia in ambele sensuri. La peretii grosi, tocul este
completat cu captuseala.

Usi glisante. Atunci cand spatiul incaperilor nu permite rabatarea foii de usa, se folosesc
usi glisante care se deplaseaza lateral. Pot fi cu glisante in interiorul peretelui sau in exterior; pot
fi intr-un canat sau in doua canaturi cand gliseaza in sensuri opuse.
3. Tehnologia de fabricare
Tehnologia de fabricare a usilor este organizata pe doua linii distincte de fabricatie: linia
tocurilor din lemn masiv sau lamelat si linia foilor de usi din panouri celulare.

Tehnologia de fabricare a tocurilor in structura lamelata. Tocurile de usi, datorita

dimensiunilor mari si profilului cu falt si pentru economisirea materialului lemnos de
sortimentatie calitativ se pot executa in structura lamelata.
Structura lamelata, sub forma de bloc de lamele, se realizeaza din lamele, prin incleierea in
lungime si grosime a acestora, debitat anterior, in dimensiuni corespunzatoare. Innadirea in lungime
se face prin simpla asezare cap la cap a lamelelor. Lamelele trebuie sa satisfaca urmatoarele
conditii: calitate superioara, lungimea minima 300 mm si umiditatea 711%. Aplicarea adezivului
pe o parte sau pe ambele parti ale lamelelor se executa cu ajutorul unei masini de aplicat adeziv cu
valturi. In general, pe prima lamela de la marginea orientata spre muncitor nu se aplica adeziv, iar
celelalte lamele pe care este aplicat adeziv pe o parte sunt asezate paralel cu ea, pana la completarea
profilului cu numarul cerut de lamele, in cazul cand numarul de lamele este par. In cazul unui profil
cu un numar impar de lamele, se pot aseza intercalat o lamela fara adeziv si o alta cu adeziv aplicat
pe ambele fete, pana la realizarea profilului ales.
Lamelele se culeg de pe banda transportatoare care le aduce de la masina de aplicat adeziv si
se asaza pe banda transportoare a presei cu incalzire cu curenti de inalta frecventa (CIF), unde
urmeaza sa se formeze blocul lamelat.
Procesul de realizare a blocurilor lamelate trebuie sa respecte urmatorii parametri:
- viteza benzii de transport 4.4,3 m/min;
2
- consum specific de adeziv 130.150 g/m ;
- durata de folosire a cleiului de la preparare sa nu depaseasca 2 ore.

Tehnologia de fabricare a foii de usa in structura celulara. Pentru a se stabili specificul

variantelor tehnologice la fabricarea foilor de usa in structura celulara, se va lua in considerare
structura foilor de usa modul de inchidere pe toc si modul de finisaj.
Dupa structura, foile de usi pot fi:
- cu structura celulara din lamele frante din PFL;
- cu structura celulara din hartie fagure;
- cu structura celulara cu miez spongios din material plastic.
Tehnologia formarii structurii este in general aceeasi, cu mici deosebiri privind tehnica montarii
miezurilor.
Dupa modul de inchidere pe toc, foile pot fi cu falt si fara falt. Sub acest aspect folie de usi vor
fi bordurate pe canturile longitudinale cu borduri din lemn masiv pentru cele cu falt si furniruite pe
canturi cu fasii din furnir gros de 3..5 mm, pentru foile fara falt.
In functie de finisaj foile de usi pot fi:
- nefurniruite si vopsite opac;
- nefurniruite si texturate;

- furniruite, cu furnire estetice si finisate transparent;

- acoperite cu folii, imitatie de furnire din PVC - nefinisate;
- acoperite cu folii imitatie de furnire din hartie subtire, lacuite.
Dupa aceste variante de finisaje, se vor aplica tehnologii de finisare specificate ca: vopsire, prin
turnare, texturare, lacuire.

Formarea foii de usa. Pentru formarea foii de usa, montantii ramelor, traversale
adaosurile, fetele din PFL si structura celulara (lamele din PFL sau structuri fagure din hartie) se
aduc la linia de formare sub forma de semifabricate.
Formarea ramei foii de usa se realizeaza prin asamblarea montantilor si traverselor prin
prinderea la capete cu ajutorul unor cleme ondulate sau agrafe din metal. Placile din PFL, doua cate
doua asezate fata la fata se trec prin masina de aplicat adeziv cu valturi. Una din placi este luata si
0
asezata cu fata cu adeziv peste rama foii de usa si fixata prin capsare. Se intoarce rama cu 180 si se
asaza cu fata pe transportor. In golul ramei se introduce structura celulara si adaosurile pentru
accesoriile metalice (broasca si balamale) se fixeaza a doua aplaca in PFL si se consolideaza prin
capsare.
Foaia de usa inainteaza pe transportorul cu banda si se introduce in dispozitivul de incarcare al
presei multietajate. Dupa completarea numarului necesar de foi de usa, acestea sunt introduse
automat in presa si se preseaza. Regimul de presare este: presiunea specifica de 12 x 105 Pa,
0
temperatura de 90110 C si duratade presare de 6 min. Dupa incheierea ciclului de presare, presa
se desface si foile de usi sunt preluate automat de descarcator, iar prin intermediul unui lift hidraulic
care mentine nivelul stivei la nivelul platformei de descarcare, presa se descarca, apoi stiva este
trecuta prin intermediul unui transpordor pe transportoare cu role libere, unde se formeaza stocul
tehnic necesar conditionarii.

Prelucrarea mecanica a foii de usa. Dupa conditionare stivele sunt transportate la un lift
hidraulic, care alimenteaza agregatele de frezat canturi si aplicat borduri.
Foile de usi sunt formatizate cu ajutorul unui circular dublu montat chiar pe cadrul de rezistenta
al agregatului. In continuare se frezeaza si se aplica clei pe canturile panoului foii de usa cu ajutorul
cilindrilor pentru intins clei. Transportoul cu lant conduce foaia de usa prin agregat, iar fixarea usii
in timpul aplicarii si presarii bordurilor se realizeaza cu ajutorul unor pistoane pneumatice. Dupa
realizarea presiunii intra automat in functiune statia de curenti de inalta frecventa care cu ajutorul
electrozilor realizeaza uscarea in timp de 1015 s, cu un curent de 1 A. Intreruperea este automata
si presiunea asupra bordurii inceteaza. Dupa presare se realizeaza operatia de frezare plana, a
bordurii la nivelul panoului. Pentru incleiere se utilizeaza adeziv pe baza de acetat de polivinil
(aracet E sau aracet Ec). Foaia de usa evacuata din agregat prin impingere de catre foaia urmatoare.

Finisarea foilor de usi in structura celulara se realizeaza pe linia de finisare automata.

Inainte de introducerea in sectia de finisare, foilor de usi li se aplica la capete barele speciale de
transport. Instalatia de finisare este formata dintr-o serie de utilaje montate in linie, care realizeaza
complet procesul finisarii.
Procesul finisarii incepe cu desprafuirea foii pe ambele fete, la trecerea acesteia printr-un
desprafuitor prevazut cu cilindri perie si cu un exhaustor puternic. Dupa desprafuire usa este
introdusa in tunelul de preincalzire. Transportorul cu lant lucreaza intr-un ciclu de 32 s, din care 20
s constituie timpul de repaus iar restul de 12 s timpul de transport. Lungimea tunelului de
preincalzire corespunde cu doua cicluri, deci durata de preincalzire este de 64 s. Tunelul de
preincalzire este construit din placi de aluminiu.
Incalzirea tunelului se face cu un sistem electric de lampi cu radiatii infrarosii (24 buc).
Temperatura tunelului se poate regla cu ajutorul unor termostate. In tunel se realizeaza de
0
350360 C. Aceasta temperatura asigura incalzirea suprafetelor foilor de usi in decursul celor 64 s
0
pana la temperatura de 90.100 C, necesara in momentul turnarii grundului termoreactiv, pentru
catalizarea reactiei de policondensare (uscare) a grundului. Masurarea temperaturii in tunelul de
preincalzire se efectueaza cu ajutorul unor termocuple asezate in diverse zone ale tunelului.
80

Foaia de usa incalzite la 90.110 C la sfarsitul ciclului iese din tunelul de preincalzire si trece
prin masina de aplicat grund de imbibare. Aplicarea grundului pe suprafetele plane ale foilor de usi
se face prin intermediul valturilor de aplicare ale masinii. Pe canturile foii, grundul se aplica prin
pulverizare cu ajutorul a doua pistoale, care intra automat in functiune, in momentul cand usa trece
5
prin fata lor. Presiunea aerului folosit la pulverizare se regleaza la 21,5 x 10 Pa. Pulverizatoarele se
asaza astfel incat distanta dintre duza si suprafata de pulverizat (bordura usii) sa fie de circa 25 cm.
2
2
Consumul specific de grund este de 45 g/m pentru suprafetele plane si 15 g/m pe suprafetele
bordurilor.
Transportorul urmator care preia usa lucreaza cu doua viteze. Astfel, dupa masina de aplicat
grund, usa trebuie transportata cu o viteza mai mare decat prin masina de aplicat grund, in felul
acesta se evita scurgerea grundului la capatul usii, care iese ultimul din masina. Transportarea foii
de usa in tunelul de uscare se face cu viteza mai redusa. Schimbarea vitezei de transport la iesirea
din masina de aplicat grund se asigura cu doua intrerupatoare cap de cursa, actionate de sistemul de
transport al usilor. Durata parcurgerii tunelului de uscare este de 5..7 s, timp in care foaia de usa
patrunde intr-o masina de slefuit cu cilindri perie.
Slefuirea se realizeaza pe o singura fata a foii. Cilindrii perie sunt construiti din fibre de
bessima (arbore tropical). Diametrul cilindrilor perie este de 305 mm iar turatia de 700900
rot/min. Pentru slefuirea celei de-a doua fete, foaia de usa este intoarsa cu ajutorul unui dispozitiv
de intoarcere, actionat automat chiar de foaia usi, prin intermediul unui contactor de capat de cursa,
urmand apoi slefuirea celeilalte fete. Urmeaza o desprafuire, o preincalzire si aplicarea lacului
termoreactiv de suprafata. Timpul de trecere prin tunelul de preincalzire este de32 s iar temperatura
0
realizata in tunel este de 340 C. Pentru aplicarea lacului se va realiza o viscozitate a acestuia de
0
2025 s prin cupa 4 mm la 20 C. Constructia masinii de aplicat lac este identica cu cea a masinii
2
de aplicat grund. Consumul specific de lac este de 60 g/m suprafata plana. Dupa lacuire, foaia de
usa este condusa in tunelul de uscare, prevazut cu un exhaustor puternic, pentru evacuarea vaporilor
de solventi degajati in timpul uscarii. Timpul de strabatere a tunelului este de circa 9 minute.
La finisarea foilor de usi, muncitorii vor fi echipati cu manusi si haine de protectie; se interzice
actionarea cu mana; se aplica normele de evitare a intoxicatiilor; se interzice depozitarea in sectie a
unor cantitati mari de lac sau grund; buteliile de boixid de carbon destinat stingerii incendiului se
vor verifica periodic; accesul la instalatia de bioxod de carbon sa nu fie blocat.
In ultimul timp se utilizeaza foarte mult finisarea opaca a foilor de usi prin texturare care prin
aplicarea unor straturi de vopsea colorate diferit, cu reproducerea nuantelor unor specii lemnoase,
prezinta un finisaj superior imitand aspectul lemnului de diferite specii, fara a mai folosi furnire,
care sunt materiale deficitare.
Pentru acoperirea foilor de usi cu folii imitatie de furnire prin caserare, se folosesc instalatii
speciale pentru intinderea uniforma a foliilor si presarea acestora. In cazul acoperirii foilor de usi cu
folii imitatie de furnire, foile de usi trebuie sa fie foarte bine calibrate. Acoperirea se face cu
instalatii automate care aplica folia pe una din fete si pe canturi, apoi pe a doua fata sau concomitent
pe fete si cant. Dupa efectuarea unui control calitativ final, foile de usi sunt aezate in rastele, de
unde urmeaza expedierea lor.

81

Capitolul XI FABRICAREA
PARCHETELOR

1. TIPURI DE PARCHETE
a. Parchete clasice (normale). Dupa forma, parchetele pot fi: de tip U cu uluc, de tip LU, cu
lamba si unluc, de tip L, cu falt si in coada de randunica. Solidarizarea pieselor de parchet de tip U
la montaj, se face prin lambe aplicate cu sectiunea 11 x 4 mm si o lungime cu 12 mm mai scurta
decat cea a piesei de parchet; lambele se executa din orice specie, dar mai ales din lemn moale de
rasinoase, plop si tei (au muchiile rotunjite).
Parchetul tip LU, cu lamba si uluc este cele mai obisnuit si se produce in proportie de
9095%. Pisele se asaza in grupe de cate 10 bucati, unele cu lamba pe stanga si altele cu lamba pe
dreapta, formand pachete in randuri alternante.
Parchetele de tip L, cu falt in coada de randunica, pastreaza avantajul consumului redus de
materie prima.
In vederea montarii parchetului pentru formarea dusumelei mai sunt necesare frizuri de perete
si pervazuri profilate ce se monteaza la baza peretelui.
Parchetele se produc in dimensiunile: grosimi 17 si 22 mm, latimi de la 30 la 90 mm din 5 in 5
mm si lungimi de la 200 la 500 mm, din 50 in 50 mm. Lungimile frizelor de perete sunt intre 1000
si 2500 mm din 50 in 50 mm, admitandu-se 10% lungimi intre 500 si 950 mm.
b. Parchetul mozaic (lamelar). Se executa din lamele de forma prismatica, avand grosimea de
10 mm, care serveste in intregime ca strat de uzura. La montaj se lipeste direct pe un strat de beton
de egalizare, cu rasini sintetice.
Parchetul lamelar se livreaza format in panouri cu cate 4, 9, 16 carouri realizate prin alaturarea
pe latime a 5 sau 6 lamele lipite cu fata pe suport de hartie care dupa montaj se razuieste. Lamelele
pot fi din aceeasi specie sau din specii diferite, dand jocuri de culori, in scopul maririi efectului
estetic al pardoselii.
Prezinta avantajele unui consum redus de material lemnos, montarea prin lipire direct pe betonul
de egalizare, fara necesitatea dusumelei oarbe, sunt greu inflamabile: au insa elasticitate redusa,
reparatiile se fac dificil si reduc putin zgomotele. Umiditatea parchetului lamellar la livrare este de
10 2%.
2. TEHNOLOGIA DE FABRICARE A PARCHETELOR CLASICE
a. Sortimentatia, depozitarea, uscarea si sortarea materiei prime. Parchetele se executa din
semifabricate sub forma de frize de pachet, din stejar si fag, in dimensiunile prezentate in tabelul de
mai jos.
Sortimente
Scurte
lungi
-

Grosimi,
min
20,25
20,25

Latimi,
min
35.100 din 5 in 5 mm
70..120 din 10 in 10 mm

Lungimi,
min
200950 din 50 in 50 mm
1000..3000 din 100 in 100 mm

Uscarea artificiala a frizelor se face in instalatie de uscare in vrac si in tunele de uscare.

instalatia de uscare in vrac realizeaza uscarea frizelor de la umiditatea de 30% la umiditatea de
10% in jet de aer cald, refulat sub presiune in contracurent fata de deplasarea materialului.
82

Avantajele instalatiei constau in faptul ca suprima o serie de manipulari ale frizelor (stivuire,
depozitare, transport); reduce manopera (fata de tehnologia uscarii in sistem clasic, in camere sau
tunele); diminueaza stocurile tehnologice deci reduce spatiile de depozitare si realizeaza reduceri
ale pierderilor la uscare).
Instalatia se compune dintr-o coloana verticala sub forma de trunchi de con, executata din tabla,
constituind silozul de incarcare; un agregat de incalzire si ventilatie a aerului; un transportor pentru
incarcarea frizelor in siloz.
2
Silozul are la baza o suprafata de 20 m si o inaltime de pana la 16 m, deci o capacitate de
3
incarcare de 50..55 m frize.
Operatia incepe cu transportul paletilor cu frize din stive sau al peretilor de la rampa. Urmeaza
incarcarea silozului cu transportorul elevator pana la 1/3 din inaltime. Se pune in functiune
agregatul de incalzire si ventilatie, dupa care se continua cu incarcarea pana la capacitatea silozului.
o
Procesul de uscare incepe la temperatura aerului de 25 C, si pe masura piederii de umiditate a
o
frizelor, creste pana la 80 C. Cand umiditatea frizelor a ajuns la 10 % se executa descarcarea pe
baza silozului, prin alunecarea frizelor pe gratare.
- se utilizeaza tuneluri cu lungimi mari 2550 m, uscarea facandu-se in mod continuu, circulatia
materialului desfasurandu-se in contracurent de aer.
Aceste instalatii prezinta dezavantajul ca pentru a realiza o uscare corespunzatoare, este necesar
ca intr-un tunel sa se introduca aceeasi dimensiune de friza, la aceeasi umiditate initiala care nu
poate depasi 24 %. Este necesara deci o sortare suplimentara inainte de uscarea frizelor si o uscare
naturala indelungata, deci un stoc mare de frize in depozit.
In adoptarea variantei de uscare a frizelor, principalul criteriu este specia. Frizele de fag se
usuca in conditii optime in instalatia de uscare in vrac, deoarece, avand o structura mai omogena,
prezinta rezistenta la deformatii si fisurare. Stejarul este mai mult predispus la fisurare, deci necesita
o conducere atenta a procesului de uscare; de aceea frizele de stejar se usuca in tuneluri. Ca noi
metode (rezultat al cercetarilor ICPIL Bucuresti) se preconizeaza uscarea materialului lemnos,
folosind energia solara.
Sortarea frizelor. Inainte de prelucrare, frizele sunt sortate pe dimensiuni. Pentru aceasta
operatie se utilizeaza instalatii pentru sortare. Acestea sunt de doua tipuri:
- sortator mecanic liniar
- sortator mecanic rotativ sau carusel (este mai putin utilizat)
Concomitent se executa o sortare pe fibra pentru a se indica sensul de introducere a frizei in
masinile prelucratoare, mai ales la randeluire si frezare. Friza trebuie introdusa in sensul invers
cresterii fibrelor pentru a evita smulgerile de fibre si scamosarile ce conduc la rebutarea pieselor.
Prelucrarea mecanica a frizelor. Se executa pe linii prelucratoare, formate din masini amplasate
in succesiunea normala a operatiilor. Aceste masini sunt:
- masina de pregeluire
- masina de randeluit pe patru fete
- masina de profilat la capete.
Masina de pregeluit este de fapt o masina de indreptat care are prevazut, in spatele
arborelui portcutite, un disc circular de tivit. Are avans mecanic cu lant pentru antrenarea
frizelor. Printr-o singura trecere, masina executa indrepatarea unei fete prin randeluire si a unui
cant prin taiere perpendicular intre ele. Aceste suprafete constituie bazele de prelucrare.
Masina este prevazuta cu dispozitive de reglare a grosimii si latimii de prelucrare.
Masina de tandeluit si profilat pe patru fete executa operatiile de randeluire la grosime a
frizelor si de frezare a canturilor longitudinale. Mecanismul este identic cu cel al masini de
randeluit si spintecat si realizeaza aceleasi viteze de avans, putand astfel ca cele doua masini sa
formeze o linie tehnologica.

83

Capitolul XII
ACOPERISUL DE LEMN

1. GENERALITATI
1. Rolul acoperisurilor
Acoperisurile sunt elemente de constructie avand rolul de a proteja cladirile impotriva actiunii
intemperiilor. In acest scop acoperisurile, prevazute la partea superioara a cladirilor, impiedica
patrunderea apelor de ploaie sau a zapezii in interiorul acestora si le apara impotriva actiunii
vanturilor, razelor solare sau a variatiilor de temperatura care se produc in diferite perioade ale
anului. Acoperisurile sunt alcatuite din doua parti componente: sarpanta si invelitoarea.
Sarpanta are rolul de a sustine invelitoarea, constituind scheletul acoperisului. Ea se poate
executa din lemn metal sau beton armat. Dulgherii executa sarpantele de lemn, precum si cofrajele
sarpantelor de beton armat monolit sau tiparele de lemn ale sarpantelor de beton armat prefabricat.
Invelitoarea asigura protectia impotriva intemperiilor, fiind executata dintr-un material
hidroizolant ca: tabla, carton asfaltat, tigle, olane, azbociment, sita, etc. Invelitoare este expusa
direct actiunii ploilor, zapezilor, vanturilor sau razelor solare. Unele invelitori ca acelea de carton,
stuf, sita sunt executate de dulgher iar celelalte de tinichigii-tiglari.
Pentru colectarea apelor, acoperisurile se prevad cu jgheaburi, care sunt confectionate din tabla
si montate in pozitie orizontala la marginile invelitorii, precum si cu burlane, confectionate de
asemenea din tabla si montate in pozitie verticala.
Prin forma lor, acoperisurile trebuie sa asigure indepartarea usoara a apelor rezultate din ploi
sau zapezi. In acest scop, invelitoarea consta din suprafete de scurgere plane sau curbe denumite
ape sau versanti, care au o anumita inclinare fata de planul orizontal (planseul ultimului nivel al
cladirii); aceasta inclinare constituie panta acoperisului. Panta se poate exprima in grade, indicand
unghiul format de planul inclinat al invelitorii cu planul orizontal.
Acoperisurile din lemn fac parte din categoria lucrarilor de dulgherie definitive. Dat fiind ca ele
protejeaza cladirile, asigurandu-le buna exploatare pentru un timp indelungat, acoperisurile au un
rol important in constructii. Acoperisurile trebuie sa corespunda cerintelor privitoare la durabilitate
si rezistenta, precum si cerintele de economie impuse lucrarilor de constructii. In scopul realizarii
obiectivului principal de economisire pe toate caile a materialului lemnos, trebuie a se aplice cu
strictete toate masurile indicate de normativele si prescriptiile tehnice in vigoare, potrivit carora
executarea acoperisurilor de lemn se poate face numai in cazuri justificate, cand nu este posibila
executarea sarpantelor din alte materiale.
Organizatiile de proiectare si executie au sarcina de a inlocui, in toate cazurile posibile,
sarpantele de lemn cu sarpante de beton armat prefabricat ori monolit sau cu acoperisuri in terasa.

2. Clasificarea acoperisurilor
Dupa felul suprafetelor de scurgere, acoperisurile se clasifica astfel:
acoperisuri cu ape plane, printre care se pot enumera urmatoarele tipuri: intr-o apa, in doua ape,
in patru ape si cu multe ape.
acoperisuri curbe, care pot fi: semicilindrice, semisferice, acoperisuri de lemn, acoperisuri
metalice, acoperisuri de beton armat monolit, acoperisuri simple si acoperisuri compuse.

3. Elementele geometrice ale acoperisurilor

Acoperisurile au o serie de elemente geometrice, care se reprezinta de obicei pe proiectia
acoperisului in plan orizontal. Aceste elemente sunt urmatoarele:
- poala
- coamele
84

muchiile
doliile
2. ALCATUIREA ACOPERISURILOR

Un acoperis se compune din doua parti componente: sarpanta si invelitoarea.

Sarpanta, adica scheletul de rezistenta al acoperisului se compune dintr-o serie de elemente de
sustinere, dispuse vertical, perpendicular pe poala, pe care se asaza de obicei panele 2, 3, 4, dispuse
in lungul acoperisului si care transmit la elementele de sustinere, sarcinile ce incarca acoperisul.
Prin forma lor, scaunele sau fermele permit totodata sa se obtina pantele necesare scurgerii apelor.
Pe pane reazema capriorii , dispusi in lungul apelor acoperisului, care sustin invelitoarea.
Invelitoarea, adica elementul de protectie al acoperisului, este alcatuita dintr-un suport montat
pe sarpanta, pe care se fixeaza invelitoarea propriu-zisa constand dintr-un material protector
(carton, tabla, tigle, olane).
1. Sarpanta
Orice sarpanta este alcatuita dintr-un ansamblu de piese, fiecare avand un anumit rol bine
definit. Dintre acestea, unele constituie piese de rezistenta ale sarpantei, deoarece preiau direct
sarcinile acoperisului; asa sunt: popii, talpile, arbaletrienii, diagonalele, panele si capriorii. Altele
sunt piese de consolidare, care leaga si intaresc sarpanta; asa sunt clestii.
In sfarsit, contrafisele sunt piese pentru asigurarea stabilitatii care impiedica rasturnarea
sarpantei.
Cele mai importante piese care intra in alcatuirea sarpantelor de lemn sunt urmatoarele:
- popi, montanti popii sunt piesele verticale ale sarpantei si sunt solicitati la compresiune. La
unele tipuri de sarpante, ca piese verticale se folosesc montanti. Acestia se executa din grinzi,
din dulapi sau din scanduri, iar uneori din metal si sunt solicitati tot la compresiune. Sectiunea
lor este indicata in proiect, fiind stabilita prin calcul.
- talpi exista mai multe categorii de talpi, in raport cu tipul de sarpanta la care se utilizeaza.
Piesele sub care se asaza se pot imbina cu tapile fie cu cep (la elementele verticale), fie cu prag.
- arbaletrieri - unele sarpante sunt prevazute cu piese inclinate dupa panta acoperisului,
denumite arbaletrieri, confectionate din grinzi cu sectiunea de10x12.16x18 cm si montate
intre popi si talpi. Arbaletrierii impiedica deformarea sarpantei si deplasarea acesteia, fiind
solicitati la compresiune.
- diagonale unele tipuri de sarpante se prevad cu piese inclinate intr-un singur sens in ambele
sensuri, numite diagonale. Acestea sunt solicitate la compresiune. Ele au si rolul de a rigidiza
sarpanta, asigurand o mai buna transmitere a sarcinilor la piesele componente si apoi la pereti
sau la stalpi. Diagonalele se pot executa din grinzi, din talpi sau din scanduri.
- pane acestea sunt piese orizontale asezate in lungul acoperisului, care pot rezema pe popi, pe
talipile inferioare sau pe arbaletrieri. Imbinarea panelor cu piesele pe care reazema se executa
prin alaturare directa, iar uneori cu cep sau cu prag. Rolul panelor este acela de a prelua si
transmite la sarpanta sarcinile acoperisului. Panele sunt solicitate la inconvoiere; ele trebuie
repartizate cat mai uniform pe versantii acoperisului, la distante egale unele de altele, pentru a
asigura buna transmitere a sarcinilor.
- capriori se monteaza perpendicular pe poala acoperisului. Pentru a-si indeplini rolul ei se
asaza la distante egale unul de altul si cat mai uniform, ca si panele. De obicei, capriorii
reazema pe pane; uneori, in cazul sarpantelor cladirilor cu deschidere mica, capriorii reazema la
poala pe talpa inferioara, iar la coama reazama unul pe celalalt.
- clesti (moaze) - aceste piese au rolul de a consolida sarpanta. Ele sunt solicitate la intindere si
se executa din perechi de scanduri sau dulapi, care se fixeaza pe ambele parti ale pieselor pe
care le consolideaza, din care cauza au denumira de clesti. Clestii se fixeaza intre popi
impiedicand rasturnarea acestora. O consolidare mai buna se obtine cand clestii fixeaza intre
85

capetele lor si cate o pereche de capriori. Imbinarea clestilor cu piesele pe care le consolideaza
se poate realiza prin alaturare sau prin chertare la jumatatea lemnului, cu pastrarea popului
nechertat, pentru a nu fi slabit (imbinarea se fixeaza cu buloane).
- contrafise (contravantuiri) acestea au rolul de a asigura stabilitatea sarpantei. Contrafisele
sunt solicitate la compresiune si la inconvoiere. Pentru executarea contrasifelor se folosesc
capete ramase de la taierea capriorilor sau rigle cu sectiunea de 6x810x12 cm. Contrafisele
se monteaza intre popi si pane sau talpi, fixandu-se pe directii diferite, dupa nevoile cerute de
stabilitatea sarpantei. Asigurarea stabilitatii sarpantelor cu ajutorul contrafiselor poarta
denumirea de contravantuire.
Orice sarpanta are urmatoarele elemente geometrice principale:
- reazemele, care sunt punctele in care reazama ferma; acestea sunt peretii sau stalpii cladirii
- deschiderea, care este distanta dintre fetele exterioare ale reazemelor
- inaltima, adica distanta verticala masurata de la partea inferioara a fermei pana la coama.
- sageata, reprezentand sporul de inaltime pe care-l capata ferma la partea inferioara, in urma
tasarii care are loc dupa montare, cand ferma se deformeaza datorita incarcarii sub sarcini
- contrasageata, reprezentand reducerea de inaltime care se aplica fermei chiar la executarea ei,
pentru a se anula sageata rezultata prin tasare; contrasageata este egala cu sageata si de directie
opusa.
Scaune. Sarpantele cu scaune sunt alcatuite din popi care sustin panele si reazama fie direct pe
planseul podului, fie pe rezeme (pereti sau stalpi).
Ferme sunt alcatuite in principal din cate doua piese (capriori sau arbaletrieri), asezate dupa
apele acoperisului, incheiate cu o piesa orizontala, montata pe reazeme (talpa); acest element in
forma de trunghi lucreaza sub incarcarea acoperisului ca element independent, care poate sa
transmita sarcinile pe reazemele sarpantei. Celelalte piese (popi, contrafise, clesti) au rolul de a
conlucra la transmiterea sarcinilor si de a rigidiza fermele, el fiind rezultate din calcule.
Fermele se pot executa din lemn ecarisat, rotund sau cioplitura. Ele pot fi diferite tipuri, in
raport cu deschiderea si cu solicitarile la care sunt supuse.
Contravantuirea sarpantelor. Pentru a se asigura stabilitatea sarpantelor, acestea se
contravantuiesc. In afara contravantuirilor montate in planul scaunelor sau al fermelor, care leaga
diversele piese ale sarpantei, se mai folosesc contravantuiri in lungul sarpantei, dispuse
perpendicular pe elementele de sustinere.
Acestea pot fi:
- contravanturi in plan vertical
- contravanturi in plan orizontal
- contravanturi in planul apelor.
2. Invelitoarea
Astereala constituie suportul obisnuit al invelitorii. Innadirea scandurilor asterelii trebuie sa se
faca numai pe capriori, la jumatatea latimii acestora. Se recomanda ca innadirile sa nu se faca la
scandurile alaturate, ci sa se altereze, executandu-se capriori diferiti.
Descrierea diverselor tipuri de invelitori dulgherul executa cateva tipuri de invelitori (de paie
sau stuf, de sita sau sindrila, de carton asfaltat) si ia parte la executarea suportului altor tipuri de
invelitori, pe care le executa tinichigiii-tiglari.
- invelitori de paie sau stuf la aceste invelitori, utilizate in constructii agrozootehnice ca si la
cele satesti, suportul consta din prajini sau latenti de lemn de 4-5 cm diametru, batuti in cuie pe
capriori, la distante de 16-25 cm (invelitori de paie) si de 30-40 cm (invelitori de stuf), fara
astereala.
- invelitori din placi de stufit aceste invelitori se fixeaza pe sipci sau manele, tot fara astereala.
Placile de stufit se fixeaza in cuie, montandu-se fie alaturat, fie cu capetele suprapuse; peste
acestea se asaza un strat de mortar de egalizare, apoi carton asfaltat lipit cu bitum.
86

invelitori de sita (dranita) aceste invelitori, folosite in regiunile de munte si la constructiile de

la sate, suportul este alcatuit din sipci, latenti sau manele batuite pe capriori, tot fara astereala, la
distante de 15-25 cm. Sita se asaza in 3-5 straturi, batandu-se pe suport in cuie lungi, de 30-45
mm. Coarnele se pot acoperi cu scanduri; poala se executa de asemenea din scanduri.
invelitori din sindrila pe o latura a sindrilei este prevazut un uluc, in care se introduce latura
ingusta a sindrilei alaturate. Aceste invelitori se monteaza in doua sau trei straturi, asemanator
invelitorilor din sita.
invelitori din carton asfaltat la aceste invelitori, folosite mai ales la constructii provizorii,
cartonul se fixeaza in cuie pe astereala. Aceste invelitori se executa intr-unul, doua sau trei
straturi. Stratul de la suprafata se asaza perpendicular pe poala, daca panta acoperisului este
mare si paralel cu poala, daca panta acoperisului este mica; rosturile cartonului se petrec pe 10
cm, iar de ambele parti ale coamei, pe cate 15 cm. Toate petrecerile se lipesc cu mastic
bituminos.
invelitori de tigle tiglele se pot fixa pe sipci cu sectiunea de 2,8x4,8 cm, asezate pe latime si
paralel cu poala; sipcile se bat direct pe capriori, fara astereala. De asemenea, tiglele se pot
monta pe sipci de 1,8x3,8 cm, dispune pe latime pe latime si batute pe astereala, perpendicular
pe poala. Pe astereala se monteaza de obicei un strat de carton asfaltat.
invelitori de olane olanele se fixeaza pe astereala batuta pe capriori; sub olane se monteaza un
strat de carton asfaltat.
invelitori de azbociment alcatuirea acestor invelitori este variata. Astfel, placile de azbocimnet
se pot monta fie pe astereala, fie pe sipci batute pe capriori, fara astereala. Azbocimentul
ondulat se asaza direct pe pane, fara astereala.
invelitori de tabla la aceste invelitori tabla se fixeaza direct pe astereala.

3. Elemente auxiliare ale acoperisului

a. Streasina. Pentru indepartarea apelor de pe invelitoare si protejarea partii superioare a cladirilor,
sarpantele depasesc peretii la poala, sub forma de strasina. Portiunea iesinda a stresinii, avand rolul
de a evita scurgerea apei pe pereti poarta denumirea de picatura.
Stesinile se obtin prin prelungirea capriorilor la poala. Ele sunt de doua feluri: stresini infundate
(sageacuri) si stresini cu capriori aparenti.
b. Lucarne. Acestea se executa in scopul luminarii podului. Lucarnele ies deasupra acoperisului si
sunt prevazute cu ferestre. Lucarnele permit de asemenea accesul pe acoperis, iar uneori au rolul de
a ornamenta cladirea.
Lucarnele pot fi simple, denumite si cucuvele, dreptunghiulare si triunghiulare. Ele sunt
alcatuite din grinzisoare fixate pe capriori; pe grinzisoare, se asaza montanti, care sustin sipcile pe
care se monteaza invelitoarea luncarnei.
c. Tabacheri. Acestea sunt elemente care permit accesul pe acoperis. Ele constau din rame
executate din scanduri de 1,8x10 cm, montate pe cant; dimensiunile obisnuite ale ramelor sunt
0,67x0,090 m.
3. EXECUTAREA ACOPERISURILOR
1. Executarea sarpantei
Procesul de executie a sarpantei consta din doua operatii principale: fasonarea sarpantei si
montarea acesteia. Executarea sarpantei se face dupa proiect, putandu-se aplica doua metode:
- executarea pe santier sau la locul de montare, unde are loc fasonarea pieselor componente,
incheierea sarpantei si montarea acesteia.
- executarea in ateliere, unde are loc fasonarea pieselor si incheirea elementelor sarpantei, dupa
care elementele gata incheiate sunt transpertate pe santier si montate la locul lor.
Fasonarea sarpantei consta din urmatoarele:
- citirea planurilor
87

trasarea scaunele sau fermele se traseaza in marime naturala; trasarea se face pe o podina de
scanduri numita planseta (platforma, arie) de trasare.
- confectionarea sabloanelor
- alegerea materialului
- executarea si verificarea pieselor componente
Montarea sarpantei. La montarea sarpantei, in jurul ariei de trasare si asamblare trebuie sa fie
aprovizionate cantitatile necesare de materiale si piese, asezate in stive si marcate, prevazandu-se
spatiile necesare pentru circulatie si lucru. De asemenea, locul de montare trebuie sa fie
aprovizionat continuu cu piese fasonate si incheiate, precum si cu materiale de fixare. Montarea
sarpantei consta din urmatoarele:
- incheierea scaunelor (fermelor)
- transportul pieselor componente
- trasarea pozitiei scaunelor (fermelor)
- montarea si verificarea scaunelor (fermelor)
- asezarea panelorfixarea capriorilor
2. Executarea invelitorii
a. Fixarea suportului. In cazul asterelii scandurile care au o alcatuire se fixeaza perpendicular
pe capriori, incepand de la coama spre poala sau invers, precum si de la un capat la altul al
sarpantei. La muchii si dolii, scandurile se petrec cu cativa centrimetri, apoi se taie la sfoara. In
cazul asterelii executata din panouri de PFL sau PAL, aceste panouri se monteaza similar. La
invelitorile cu suport din sipci, se stabileste distanta dintre sipci (sau dintre pane), in raport cu
materialul care alcatuieste invelitoarea (tigle, azbociment). Montarea sipcilor se executa rapid si
exact cu ajutorul sablonului, care permite baterea sipcilor fara a mai fi nevoie de trasare.
b. Montarea invelitorii. La executarea invelitorii, dulgherul foloseste cateva unelte si
dispozitive, printre care: ciocanul-toporas, cu care se bat si se scot cuiele, se ciopleste si se taie
lemnul; scaunasul pentru dulgher (a se asaza intre sipci); suportul pentru sindrila (se asaza intre
sipci); cutia pentru cuie.
Invelitorile se monteaza incepand de la poala catre coama, strat peste strat, lucrul desfasuranduse dintr-o parte catre cealalta.
3. Executarea elementelor auxiliare ale acoperisului
La executarea stresinilor infundate, se monteaza la poala capriori mai lungi, care se taie apoi la
sfoara. In cazul capriorilor aparenti capetele acestora se fasoneaza la dimensiuni sau se profileaza la
atelier ori la banc. Montarea capriorilor acoperisului se incepe cu fixarea celor de la streasina.
Lucarnele se transporta uneori gata incheiate de la atelier, fixandu-se pe capriori numai la
capete. Alteori se aduc la locul de montare neincheiate, apoi se monteaza bucata cu bucata,
incepandu-se cu piesele transversale de la capete, care se fixeaza pe capriori.
Tabacherile se fasoneaza si se incheie la atelier sau la banc montandu-se odata cu executarea
invelitorii.
4. CONDITII DE CALITATE PENTRU ACOPERISURI
Sarpantele de lemn trebuie sa corespunda intocmai proiectului. Fata de dimensiunile din proiect
abateri de cel mult 5 mm in plus pentru sarpante cu deschideri sub 15,00 m si de cel mult 10 mm in
plus pentru sarpante cu deschideri peste 15,00 m. In cazul cand abaterile depasesc aceste limite,
trasarea sarpantei trebuie sa se refaca, eliminandu-se abaterile care nu se incadreaza in aceste limite.
Pentru controlul sarpantelor in timpul exploatarii si pentru ventilarea reazemelor, acestea trebuie
sa ramana descoperite; de asemenea, piulitele buloanelor trebuie sa ramana vizibile si accesibile,
88

pentru ca buloanele sa poata fi revizuite periodic si stranse, inlaturandu-se astfel slabirea

imbinarilor, care se produce ca urmare a faptului ca lemnul lucreaza in timp.
La acoperisurile de lemn trebuie sa se ia masuri obligatorii in vederea prevenirii pericolului de
incendiu. In acest scop, in pod, piesele sarpantelor de lemn trebuie asezate la distanta de cel putin
caramida (12,5) fata de cosuri; in cazul cand piesele sarpantelor de lemn sunt amplasate langa
cosuri, in aceste zone piesele sarpantelor de lemn sunt amplasate langa cosuri, in aceste zone piesele
respective se intrerup, executandu-se juguri. De asemenea, la trecerea cosurilor prin acoperis,
piesele de lemn trebuie montate la distanta de minimum 10 cm fata de cos.
In cazurile stabilite de normativele in vigoare, lemnaria sarpantei se trateaza obligatioriu cu
substante ignifuge.
5. MASURATORI

Masuratorile lucarilor necesare executarii acoperisurilor de lemn se efectueaza astfel:

sarpanta se masoara la metru patrat de suprafata considerata in proiectie orizontala (proiectata
de obicei pe planul planseului podului), fara a scadea golurile pentru cosuri, lucarne, tabacheri,
etc; sarpantele pentru turle si cupole, ca si cele din lemn rotund se masoara la metru cub de
material lemnos pus real in lucru.
astereala se masoara la metru patrat de suprafata desfasurata, real executata, socotita pe apele
2
acoperisului, cu scaderea tuturor golurilor care epasesc 0,50 m .
stresinile se masoara la metru patrat de suprafata in proiectie orizontala, latimea stresinii fiind
distanta dintre fata netencuita a peretelui si picatura; paziile stresinilor se masoara la metru de
lungime desfasurata, iar profilarea capriorilor pentru stresini se masoara la bucata.
lucarnele si tabacherile se masoara la bucata.
invelitorile se masoara la metru patrat real executata, socotita in desfaurare pe apele
2
acoperisului, cu scaderea tuturor golurilor care depasesc 0,50 m .

89

Capitolul XIII
PLANSEE, TAVANE SI PARDOSELI DE LEMN

1. GENERALITATI
Pentru acoperirea spatiilor marginite de pereti si separarea etajelor intre ele, se utilizeaza
elemente de constructie orizontale, numite plansee. Sub plansee se executa de obicei tavanul, iar
deasupra pardoseala.
Planseele se pot executa din diferite materiale, precum si din lemn. Planseele de lemn se
folosesc numai rareori, la unele constructii de mica importanta (locuinte cu putine caturi, constructii
provizorii, cladiri cu pereti sau schelet de lemn), de obicei in sectorul agrozootehnic, la sate si in
regiunile de munte.
Prescriptiile tehnice limiteaza utilizarea planseelor de lemn, care sunt inlocuite aproape total cu
alte tipuri de plansee, ca urmare a faptului ca lemnul are o durabilitate redusa, datorita putrezirii si
pericolului de incendiu. Totodata, utilizarea planseelor de lemn este limitata ca urmare a
directivelor pentru economisirea la maximum a lemnului, spre a fi utilizat in mod rational in alte
ramuri ale economiei nationale, printr-o valorificare superioara.
Elementele componente ale planseelor de lemn sunt urmatoarele:
- grinzile, care constituie elementele de rezistena ale planseului
- izolatia, constand dintr-un material special montat deasupra tavanului
- tavanul, care este elementul de finisaj al planseului
- pardoseala, constituind elementul de finisaj si de circulatie de deasupra planseului.
2. PLANSEE DE LEMN
Planseele de lemn se executa din lemn ecarisat sau din cioplitura si pot fi de urmatoarele tipuri:
- plansee fara izolatie, la care peste grinzi se monteaza scanduri cu rosturile acoperite cu sipci,
grinzile ramanand aparente.
- plansee cu grinzi aparente si izolatie, prevazute cu o dusumea oarba din scanduri montate pe
sipci, pe care se asaza izolatia.
- plansee cu izolatie si tavan, la care grinzile sunt mascate de tavan.
Planseele de lemn sunt alcatuite din grinzi si umplutura. Grinzile se executa, de obicei, din lemn
ecarisat (brad sau stejar), cu sectiuni variind intre 10x19 si 15x25 cm. In totalitatea lor, ele
constituie asa numita grinduiala. Distanta dintre grinzi este de 0,70-0,90 m. Grinzile se monteaza cu
dimensiunea mare a sectiunii pe verticala. In locul grinzilor, se pot folosi dulapi sau lemn cioplit.
Umplutura consta dint-un strat de moloz, zgura, in grosime de 8-10 cm asezat in mod curent pe
o dusumea oarba executata din scanduri alaturate de brad de 2,4 cm grosime si pana la 17 cm
latime, montate pe sipci de circa 3x5 cm, batute pe laturile grinzilor.
Executarea planseelor
Elementele componente ale planseelor se fasoneaza in cantitatile necesare, la banc sau in atelier.
O inalta productivitate a muncii se obtine prin prelucrarea lor mecanizata, in serie.
Grinzile se sorteaza si se asaza pe capre, dupa care sunt taiate cu ajutorul sablonului. Apoi se
depoziteaza in stive, cu capetele dispuse astfel incat sa poata fi tratate cu materiale hidroizolante.
Sipcile pentru sustinerea dusumelei oarbe se fasoneaza o data cu grinzile si se fixeaz pe grinzi.
Dupa aceea se trece la montarea grinzilor, conform proiectului. In prealabil se traseaza cu exactitate
pozitia grinzilor, la nivelul indicat; in cazul cand locasurile grinzilor sunt executate, acestea trebuie
sa se verifice. Apoi se monteaza provizoriu grinzile, se verifica orizontalitatea lor, dupa care se
90

fixeaza definitiv; de obicei, se verifica grinzile asezate din 4 in 4 m, acestea servind ca repere pentru
montarea celorlate grinzi.
Distanta dintre grinzi se mentine cu sablonul sau cu sipca. Grinzile de margine se asaza la
minimum 2-3 cm de la pereti. Innadirea grinzilor se executa numai pe reazeme, prin prelungire cap
la cap, prin tesirea capetelor sau prin alaturarea acestora; solidarizarea innadirilor se face cu scoabe.
Deseori grinzile nu se asaza direct pe zidarie, ci pe cuzineti din bucati de scandura numiti babe.
Grinzile de lemn se ancoreaza atat de pereti, cat si unele de altele. Ancorarea se executa cu piese (la
maximum 3 m). Pentru montarea umpluturii se executa dusumeaua oarba, fixandu-se pe sipcile de
pe laturile grinzilor. Umplutura se asaza pe un strat de carton asfaltat intins pe dusumeaua oarba.
Planseele de lemn se pot executa de asemenea sub forma de panouri prefabricate, care se asaza
cu macaraua direct la locul de munca de montare.
3. TAVANE DE LEMN
1. Clasificare
Dupa materialul lemnos din care se executa, tavanele de lemn pot fi:
- din scanduri randeluite
- din scanduri profilate (cu falt, cu lamba si uluc)
- din PAL, PALEX sau PFL.
In cazul planseelor de lemn cu grinzi aparente, tavanul poate fi alcatuit din captuseala de
scanduri brute, fixate pe grinzi, cu rosturile acoperite cu sipci.
Tot in cazul planseelor cu grinzi aparente, tavanul poate fi alcatuit din dusumeaua oarba pe
care se asaza umplutura. Uneori, grinzile si sipcile se profileaza, obtinandu-se un aspect mai ingrijit,
estetic.
In cazul tavanelor drepte la partea inferioara a grinzilor planseului de lemn se monteaza
scanduri randeluite sau profilate, constituind tavanul propriu-zis. Uneori tavanele drepte sunt
alcatuite din tencuieli aplicate fie pe trestie montata pe sipci batute sub grinzile planseului de lemn,
fie pe plasa de rabit montata sub grinzile acestui planseu.
La executarea tavanelor se pot utiliza cu succes produse obtinute prin valorificarea superioara a
lemnului, care conduc la realizarea unor importante economii de material lemnos. Astfel, sub
planseele de beton armat se pot executa tavane din PALEX sau PFL dur de 3,5-5 mm grosime. In
cazul planseelor de beton armat fara grinzi, aceste placi se lipesc direct pe beton cu adeziv
(prenadez).
In cazul planseelor cu grinzi, placile de PALEX sau PFL se monteaza pe un schelet din rigle de
lemn fixat in cuie de dibluri prevazute in grinzile de beton armat.
In afara economiilor de lemn, tavanele din PALEX sau PFL prezinta mari avantaje: executie
rapida, costredus, greutate mica, izolare fonica, aspect corespunzator, estetice.
2. Executarea tavanelor
In cazul tavanelor de scanduri, acestea se fixeaza de pe schela interioara. La montare se
recomanda sa se utilizeze scari speciale, prevazute cu ladita pentru cuie sau schele de inventar
usoare care se manevreaza rapid.
In cazul tavanelor din PALEX sau PFL fixate in cuie, distanta intre cuiele care se bat pe sipcile
intermediare este de 15-20 cm, iar distanta intre cuiele de la marginile placilor, de 10-15 cm. De la
marginea placii pana la sirul de cuie se lasa minimum 1 cm. Se recomanda folosirea cuielor fara
cap, care se bat oblic si se ingroapa in placi, iar golurile ramase se chituiesc.
Rosturile dintre placi por fi aparente, in care caz se chituiesc si se vopsesc; de asemenea aceste
rosturi se pot acoperi cu profile din aluminiu, material plastic sau lemn.

91

4. PARDOSELI DE LEMN
1. Clasificare, alcatuire
Dulgherul executa de obicei urmatoarele tipuri de pardoseli de lemn:
- dusumele, care sunt alcatuite din scanduri montate de diferite sisteme, putand fi: brute oarbe
(suport pentru pardoseli sau umpluturi) sau profilate (cu falt, cu uluc si lamba, cu uluc si sipci)
- pardoseli din placi fibrolemnoase PFL
- pardoseli din parchet, executate cu parchet tip lamba su uluc, parchet tip lamba in coada de
randunica sau panouri de parchet lamelar. Acestea se executa insa de catre parchetari.
In general, pardoselile constau din doua straturi: stratul suport, destinat fixarii pardoselii si
stratul de uzura, destinat circulatiei.
a. Alcatuirea dusumelelor. In cazul planseelor de lemn, dusumelele se asaza direct pe grinzi. In
cazul planseelor de beton, stratul suport consta din grinzisoare de brad de 4,8x6,6 cm, pana la
6,8x8,8 cm, iar in cazul montarii dusumelelor pe pamant, se folosesc grinzisoare de tufan
impregnate cu bitum, pentru a nu putrezi. Grinzisoarele se pot monta si in asfalt.
Dusumelele brute sunt alcatuite din scanduri de la 2,4 cm grosime pana la 17 cm latime, batute
alaturat.
Dusumelele oarbe constau din scanduri groase de 2,4 cm si late pana la 17 cm, batute cu spatii
de circa 2,5 cm intre ele. Cand se fixeaza in asfalt, scandurile se monteaza cu intercalatii de 2-3 cm,
fiecare scandura asezandu-se pe cate o fasie de asfalt.
Dusumelele oarbe se pot executa, de asemenea, prin placi aglomerate de lemn (PAL). Acestea
prezinta avantajul ca se fixeaza rapid, sunt usoare, bune izolatoare si asigura montarea usoara a
pardoselii pe dusumeaua oarba, nu inainte de a fi tratate cu solutii fungicide.
Dusumelele profilate se executa din scanduri de brad de 3-4 cm grisome si pana la 15 cm
latime, date la randea si avand fie uluc si lamba, fie falt, fie uluc si sipca. La aceste dusumele se
asaza in lungul peretilor pervazuri profilate de 4x3 cm.
b. Alcatuirea pardoselilor din PFL extradur. Pe linia promovarii tehnicii noi in constructii, se
utilizeaza si la noi in tara pardoseli din PFL extradur.
Stratul suport al acestor pardoseli se executa din placi fibrolemnoase poroase hidrofugate de 820 mm grosime. Stratul de uzura se executa din placi fibrolemnoase extradure de 2,5-6 mm
grosime. Acest strat se mai poate executa din placi fibrolemnoase combinate (duplex), constand din
placi fibrolemnoase extradure de 4-5 mm grosime lipite pe placi fibrolemnoase poroase de 10 mm
grosime; in acest caz, stratul suport nu se mai prevede.
Alcatuirea pardoselilor din PFL extradur este urmatoarea: pe planseul de beton armat se asaza
un strat de egalizare de 2-3 cm grosime, constand fie din mortar de ciment, fie din nisip. Pe acest
strat se aplica fibrolemnoase poroase (in cazul stratului de egalizare din montar de ciment, placile se
lipesc de acest strat cu adeziv dupa uscarea perfecta a mortarului). Stratul de uzura al pardoselii din
PFL extradur, se lipeste apoi de suport cu adeziv. Ca adeziv se foloseste movirom sau bitumcauciuc. Pardoselile din PFL combinat (duplex) sunt alcatuite astfel: un strat de egalizare din mortar
de ciment, pe care se aplica prin lipire cu adeziv placile fibrolemnoase combinate, constituind
stratul de uzura al pardoselii.
c. Alcatuirea pardoselilor din parchet. Stratul suport al pardoselilor din parchet este alcatuit fie din
dusumea oarba si umplutura, fie numai dintr-un material izolant.
Dusumeaua oarba consta din scanduri brute de 2,5 - 2,8 cm grosime si 10 - 17 cm latime. In
cazul planseelor de lemn, dusumeau oarba se fexeaza pe grinzi. Pentru asezarea umpluturii se
prevede inca o dusumea bruta, montat pe sipci de 2,4 x 4,8 cm, batute pe fetele laturale ale
grinzilor. Dusumeaua oarba se poate monta de asemenea pe grinzisoare din rasinoase sau tufan;
alteori, scandurile dusumelei oarbe se fixeaza in asfalt urmat pe planseul de beton armat.
Umplutura consta dintr-un strat de moloz sau zgura, asezat sub dusumeaua oarba. In locul
dusumelei oarbe, se poate folosi ca strat suport un material lemnos. Ca suport se pot utiliza dale
92

prefabricate din rumbeton usor cu granulit, care se fixeaza pe un strat de nisip uscat de 2-3 cm
grosime. Alteori, suportul poate fi alcatuit din pudreta de cauciuc sau vata minerala, materiale care
se protejeaza cu carton asfaltat; peste carton se executa o dala flotanta din beton usor. Peste pudreta
de cauciuc se poate monta numai parchet lamelar lipit, in timp ce pe vata minerala se poate monta
orice tip de parchet, lipit sau batut in cuie pe grinzisoare inglobate in dala flotanta.
Ca strat suport se mai pot folosi cu succes placile fibrolemnoase poroase, care sunt usoare si
asigura o izolare buna. Acestea se pot monta pe un strat de egalizare din mortar de ciment sau din
nisip. Stratul de uzura al pardoselilor din parchet consta fie din parchet LU, fie din panouri de
parchet lamelar. Parchetul se poate fixa pe stratul suport prin batere in cuie sau prin lipire.
2. Executarea pardoselilor
Executarea pardoselilor consta din urmatoarele operatii: fasonarea si pregatirea materialelor,
montarea stratului suport, montarea stratului de uzura, finisarea pardoselii.
a. Executarea dusumelelor. In cazul dusumelelor fixate pe grinzisoare, se monteaza intai
grinzisoare, la circa 0,60 m din axa in axa, pe grinzile planseului sau in asfalt. Se interzice
fixarea grinzisoarelor direct in pamant; in acest caz, se asterne sub ele un strat de nisip sau
moloz uscat de 10-15 cm. Grinzisorele se fixeaza la nivelul stabilit, in raport cu vagrisul trasat
in incapere. Pana la fixarea dusumelei, grinzisoarele se prind provizoriu cu scanduri sau sipci
batute cu cate un cui, pentu a nu se deplasa.
Montarea dusumelelor se incepe in pachete de cate 5-7 bucati iar intre parchete se lasa o
distanta aproximativ egala cu inaltimea totala a scandurilor din fiecare parchet, la perete lasandu-se
un spatiu liber de 2-3 cm. Fiecare scandura se fixeaza pe grinzi sau grinzisoare cu cel putin cate 2
cuie, batute pe diagonala. Dusumelele se monteaza de obicei incepand de la peretele opus usii de
intrare, iar scandurile se asaza pe directia usii.
b. Executarea pardoselilor din PFL extradur. La inceput se executa croirea placilor, tinandu-se
seama de forma incaperii si de dispozitia placilor in raport cu ferestrele si usile.
Dupa asezarea de proba a placilor, acestea se marcheaza apoi se depoziteaza in alta incapere.
Dupa aceea se executa stratul de egalizare din mortuar sau nisip, utilizandu-se dreptarul si sipcile
de ghidaj. Pentru fixarea placilor se intinde adeziv atat pe spatele placii extradure cat si pe fata placi
poroase, cu ajutorul spaclului dintat. Rosturile dintre placi nu trebuie sa depaseasca 1 mm, iar intre
placi si tencuiala se lasa 5-10 mm. La urma se asaza greutati, lasandu-se pardoseala timp de 48 ore,
pana la perfeca uscare a adezivului. Numai dupa aceea se fixeaza pervazul sau plinta.
c. Executarea parchetului. Dupa curatirea si pregatirea planseului, se monteaza stratul suport.
Dusumelele se executa dupa regulile aratate.
In cazul dalelor de rumbeton, intai se asaza pe nisip, la colturi si la cate 1 m distanta, langa
perete dale de reper. Apoi se monteaza in camp dalele, in siruri incepand de la peretele opus usii, in
care timp se intinde si stratul de nisip. Rosturile dintre dale se umplu cu mastic de bitum sau cu
mortar de ciment. Nivelul dalelor se verifica cu atentie in timpul lucrului. Montarea propriu-zisa a
parchetului se face in raport cu tipul de parchet (cu lamba si uluc, lamelar) si cu modelul (zigzag,
sah, panouri). Pe stratul suport executat, parchetul se monteaza de obicei de la stanga spre dreapta,
de-a lungul peretului opus usii, dupa ce s-a stabilit nivelul fata de vagris si s-a intins sfoara pentru
alinierea fiecarui rand.
In cazul fixarii parchetului in cuie, dulgherul-parchetar trebuie sa stea totdeauna in partea
dreapta a sforii, asezat pe un genunchi. Fiecare lamela de parchet se bate in cuie. In cazul panourilor
de parchet cu lamba si uluc, intai se executa asamblarea acestora din lamele. Dupa aceea se
monteaza frizurile pe pereti, apoi se fixeaza panourile succesiv, in siruri dispuse de-al lungul
peretelui, incepand cu peretele opus usii.
In cazul panourilor de parchet lamelar acestea se monteaza asemanator, fixandu-se prin lipire.
Montarea se termina cu fixarea pervazurilor. La urma se executa finisarea pachetului, prin
raschetare si razuire. La executarea parchetului se folosesc urmatoarele unelte: ferestraul, rindeua,
93

fatuitoarea, clestele, ciocanul, dornul parchetarului, spacul, rindeaua de raschetat, razuitorul.

Finisarea parchetului se poate executa de asemenea cu unelte electrice.
5. CONDITII DE CALITATE
Se interzice utilizarea planseelor de lemn peste subsoluri si in incaperi cu umiditate accentuata
(bai, spalatorii, bucatarii, WC-uri); ele nu sunt recomandate la deschideri mai mari de 6,00 m.
In pod planseele de lemn trebuie protejate contra incendiilor (de obicei, pe planseu se asaza un
strat de lut, zgura, mortar). Ele trebuie sa se execute din lemn bine uscat, fara mucegai, ciuperci, etc.
In cazul utilizariii grinzilor curbate la executarea planseelor, acestea trebuie sa se aseze cu sageata
in sus, pentru ca sub actiune sarcinilor, sageata grinzilor sa dispara. Este interzis ca la montarea la
nivel a capetelor grinzilor in locasuri sa se utilizeze pene; corecturile necesare trebuie sa se execute
numai cu zidarie sau mortar. Se recomanda ca vopsirea dusumelelor sa se execute dupa un an de la
darea lor in folosinta. Suprafata pardoselilor din parchet trebuie sa fie perfect plana si orizontala; se
admit denivelari de cel mult 3 mm in raport cu dreptarul de 2,00 m lungime. Denivelerile intre
lamele de parchet alaturate nu sunt admise. Rosturile dintre lamele sau panori trebuie sa fie de cel
mult 1 mm.

94

Capitolul XIV
CONSTRUCTII DE LEMN

1. GENERALITATI
Constructiile de lemn sunt executate in intregime din material lemnos sau au scheletul de
rezistenta din acest material. Dupa durata in timp, constructiile de lemn pot fi:
- constructii provizorii, cu o durata mai mare decat 4 ani (de ex. baracamente de santier)
- constructii permanente, cu o durata mai mare decat 4 ani (de ex. acoperisuri, case).
Dupa sistemul constructiv, constructiile de lemn pot fi:
- constructii cu schelet, alcatuite dintr-un sistem de stalpi si grinzi de lemn avand rolul de a prelua
toate sarcinile si a le transmite la fundatie.
- constructii masive, alcatuite din pereti portanti, care sunt executate din birne, cioplitura sau
grinzi suprapuse sau alaturate si solidarizate.
Constructiile de lemn provizorii se mai utilizeaza pe santierele de constructii ca baracamente cu
diverse destinatii (magazii, dormitoare, cantine, puncte sanitare, birouri).
La constructiile de lemn, materialul lemnos si mai ales cheresteaua de rasinoase se inlocuieste in
cea mai mare masura cu produse obtinute prin valorificarea superioara a lemnului (PAL, PALEX,
PFL).
2. CONSTRUCTII PROVIZORII EXECUTATE
PE SANTIER (NEDEMONTABILE)
Piesele componente ale acestor constructii se fasoneaza la banc, apoi se incheie si se monteaza
la locul de lucru.
Executia incepe cu fundatiile, care pot fi de diferite tipuri. Fundatiile de beton, constituie sau
izolante, se executa pana la adancimea de 0,80-1,00 m, impusa de limita de inghet, formand
deasupra terenului un soclu de 0,40-0,50 m. Talpa constructiei se fixeaza cu buloane inglobate in
fundatie; sub talpa se executa stratul hidroizolant.
Imbinarea talpii peretelui cu pilotii se executa cu cep si scobitura, cu scoabe sau cu buloane.
Intai se monteaza pilotii de la colturi, apoi se bat cei intermediari, la sfoara. La baracamente de
santier cu durata scurta, talpa se poate monta direct pe pamantul nivelat si batut bine. Pe talpa se
monteaza peretii, care se executa pe un schelet de lemn. Acest schelet consta din stalpi (de colt si
intermediari), legati intre ei prin grinzi orizontale. Rigidizarea peretelui se realizeaza prin
contrafise. La intersectia peretilor se prevad stalpi, iar la golurile usilor si ferestrelor se prevad stalpi
si grinzi. In vederea executarii scheletului, se monteaza intai stalpii la locurile trasate pe talpa, se
contravantuiesc provizoriu se verifica verticalitatea lor, apoi se incheie cu grinzile intermediare,
contrafiselesi corosoaba. La montarea corosoabei, se verifica orizontalitatea acesteia.
Dupa montarea scheletului, se trece la executarea sarpantei si a invelitorii. In mod curent, se
utilizeaza ferme de forma triunghiulara, confectionate din scanduri batute in cuie. Invelitoarea este
de carton asfaltat. Dupa aceeea se incepe captusirea peretilor.
La baracile care nu necesita izolare termica (de ex. magazii), scheletul se captuseste la exterior
fie cu scanduri batute in caplama sau cu rosturile acoperite cu sipci, fie cu placi de stufit care se pot
tencui.

95

La baracile care necesita izolare termica (cantine, birouri, dormitoare), scheletul se captuseste si
la interior cu scanduri, placi de stufit, etc, iar intre captuseli se introduce un material izolant
(rumegus, vata de sticla, placi de pasla minerala).
Dupa captusirea peretilor se executa celelalte lucrari interioare: tavane, pardoseli si restul
finisajelor.
3. CONSTRUCTII PROVIZORII DIN ELEMENTE PREFABRICATE
(DEMONTABILE)
Aceste constructii sunt alcatuite din elemente confectionate si incheiate in ateliere care se
asambleaza si se monteaza la locul de lucru. Prefabricatele de lemn prezinta importante avantaje
tehnico-economice, datorita numarului mare de reutilizari, intrucat la demontare ele se recupereaza
in intregime; de asemenea, prefabricatele prezinta avantaje in ceea ce priveste rapiditatea si calitatea
executiei, intrucat in ateliere executia se face in serie, cu mijloace mecanizate.
1. Baracamente prefabricate din panouri de stufit
Elementul de baza al acestor constructii este panoul de perete din stufit, alcatuit dintr-un cadru
de lemn, in interiorul caruia se fixeaza placi de stufit de 5 cm grosime prinse cu ajutorul unei rame
din scanduri fixate de o parte si alta a cadrului.
Fundatiile pot fi de beton sau din piloti de lemn. Pe fundatii se fixeaza panourile de pereti din
stufit. Panourile se fixeaza intre ele si pe talpa cu ajutorul unor eclise, confectionate din scanduri de
12 x 2,4 cm, care se fixeaza in cuie de ramele panourilor. Pe talpa superioara se asaza ferme din
scanduri batute in cuie. Pentru a asigura legatura dintre perete si ferma, in talpa inferioara a fermei
se executa o chertare de forma corespunzatoare reazemului. Distanta dintre axele fermelor este de
1,25 m. Pentru buna rigidizare a fermelor, acestea se prevad cu contravantuiri orizontale montate
deasupra talpii inferioare, in lungul acoperisului, cat si cu diagonale montate in planul fermei. Pe
ferme se monteaza astereala din panouri de stufit de 1,60 x 2,50 m, prin intermediul unor pane de
lemn fixate pe talpa superioara. Peste placile de stufit se monteaza un strat de carton asfalata, lipit
cu mastic bituminos. Dupa executarea invelitorii, se monteaza panourile de tavan din stufit, care se
fixeaza de ferme. In continuare, se executa lucrarile de finisaj.
2. Baracamente prefabricate din PFL
Constructiile prefabricate din PFL prezinta marele avantaj al reducerii la maximum a
consumului de cherestea de rasinoase, iar tipizarea piselor componente, se asigura atat
confectionarea lor pe cale industriala, cat si reutilizarea de un mare numar de ori.
Elementul de baza al acestor constructii este panoul prefabricat din PFL, care permite
executarea unor constructii provizorii cu destinatii diferite (birouri, dormitoare, cantine, ateliere,
agazii) iar totodata prin modul de alcatuire si imbinare, asigura montarea si demontarea cu
recuperare integrala.
Exemplu de baraca de pfl
Elemente componente. Panourile de pereti se compun dintr-un schelet de fag (stejar) constand
din doi montanti, doua traverse si doua coaste, peste care se fixeaza placi fibrolemnoase dure. In
vederea izolarii termice, in interiorul scheletului se fixeaza rame, peste care se aplica placi
fibrolemnoase. In exemplul dat, panoul are latimea de 1,25 m, inaltimea de 2,40 si grosimea de 62
mm, iar placile fibrolemnoase dure au grosimea de 4 mm.
Eclisa orizontala., care serveste pentru prinderea panourilor de pereti la partea inferioara, are
latimea de 147 mm si este confectionata din placaj de exterior tip F de 8 mm.
Eclisele verticale de perete, care servesc pentru imbinarea curenta a panourilor de pereti, au
latimea de 147 mm si sunt confectionate din placaj de exterior tip F de 8 m cu sambure triunghiular
din lemn masiv.
96

Eclisele de colt, destinate pentru imbinarea de colt sub unghi drept a panourilor, au dimenisiuni
108 x 116 mm si sunt confectionate din acelasi tip de placaj.
Longrinele orizontale, servind pentru eclisarea panourilor de pereti la partea lor superioara, sunt
confectionate din lemn de fag (stejar) si de dimensiunile 46 x 46 mm.
Longrinele verticale, utilizate pentru solidarizarea panourilor de pereti la colturile intrande, sunt
indentice cu longrinele orizontale.
Panourile de tavan au dimensiunile de 1,184 x 1,125 m x 36 mm. Ele sunt alcatuite dintr-un
cadru din lemn de foioase avand pe ambele parti placi fibrolemnoase dure de 4 mm si la interior
placi fibrolemnoase poroase.
Eclisele pentru sustinerea panourilor de tavan au latimea de 154 mm si sunt confectionate din
placaj de exterior tip F de 8 mm.
Fermele (cu deschidere de 7,50 sau 10,00 m) sUnt confectionate din scanDuri de fag batute in
cuie, pEste care se aplica PFL dur de 10 mm.
Panourile de astereala sunt alcatuite dintr-un schelet din cherestea de foioase imbracat pe o fata
cu placi fibrolemnoase dure de 5 mm.
Manipulare, depozitare si transport. Manipularea se face prin purtarea lor directa, cu mare grija,
spre a se evita orice deformari. In depozit., elementele se grupeaza pe tipuri si dimensiuni, ferite de
intemperii si de posibilitatile de deformare. Stivele se asaza pe platforme rigide, in pozitie
orizontala si la inaltimea de 20 cm de la pamant; intre panouri se prevad sipci.
Transportul panourilor se face in autocamioane vagoane CF sau alte mijloace de transport
acoperite. In mijloacele de transport, panourile se asaza vertical in stive si se fixeaza intre ele prin
legare cu sarma. Nu se admite pastrarea pe santier a elementelor demontate, acestea trebuie sa fie
transportate la depozitul central al inteprinderii.
Montarea baracilor. Succesiunea operatiilor este urmatoarea:
trasarea si turnarea fundatiilor
montarea talpii
montarea panourilor de pereti
montarea fermelor si a asterelii
montarea tavanului
executarea finisajelor
Demontarea baracilor se executa in ordinea inversa montarii, cu o deosebita atentie, in vederea
recuperarii integrale a materialelor, fara ca panourile sa se deformeze, sa se degradeze sau ramele si
placajul sa se desfaca din cuie. Dupa demontare, fiecare piesa se revizuieste, iar eventualele portiuni
deteriorate se refac.
Piesele metalice, suruburile se curata de rugina, se ung cu vaselina si se depoziteaza in ladite
etichetate. Piesele de inventar se depoziteaza pe sortimente.
4. ALTE CONSTRUCTI DE LEMN
In cadrul lucrarilor de organizare a santierului sau in sectorul agrozotehnic, dulgherul are ocazia
sa execute, cu mijloace locale, unele constructii de lemn ca: soproane, magazii, cotete, grajduri.
Magaziile sunt constructii asemanatoare avand peretii executati din scanduri sau zidarie.

97

Capitolul XV
CASE PREFABRICATE DIN LEMN
1. Structura caselor prefabricate din lemn
Casele prefabricate din lemn sunt constructii din lemn si materiale pe baza de lemn, amenajate
astfel incat sa asigure interioare in care sa se desfasoare activitati de viata si odihna ale oamenilor,
in mod permanent sau temporar.
Sub aspect functional, casele prefabricate pot asigura activitati de deservire (tonete, moteluri,
restaurante, cabane turistice, cabane camping) sau de desfasurare a unei vieti familiale, cu incaperi
cu functionalitate bine definita (dormitor, camera de zi, bucatarie, oficiu, debara, grup sanitar, hol).
Sub aspect constructiv, casele prefabricate sunt constructii realizate prin asamblare si montare
la locul amplasamentului a unor complexe sau elemente, fabricate industrial, finisate si cu
amenajari interioare, date de cerintele functionale.
Din punct de vedere al categoriilor de montaj, casele prefabricate pot fi :
- cu montaje fixe (pentru utilizari permanente) ;
- cu montaje semifixe si demontabile (pentru utilizari temporare) ;
Constructia de ansamblu a unei case prefabricate are urmatoarele subansamble principale:

acoperisul format din: invelitoare, elemente de rezistenta si elemente de forma.

Invelitoarea se realizeaza din diferite materiale. Ea este sustinuta de elemente portante ca
astereala si sipcile de astereala. Elementele de rezistenta sunt fermele de camp si fermele timpan, iar
elementele de forma sunt cosoroaba si pazia. Acoperisurile caselor prefabricate din lemn se executa
cu panta mica (pana la 1:3) cand se invelesc cu panouri, carton asfaltat sau cu panta mai mare daca
se folosesc alte materiale de invelitori (sindrila si tigla).

panourile de pereti, pline cu goluri pentru ferestre si usi, cu instalatii electrice si sanitare,
se construiesc sub forma de rame dublu placate; placarea se face cu PAL, PFL, iar rama din
cherestea de rasinoase. Interiorul panoului poate fi gol (strat de aer) sau umplut cu materiale
termoizolante (vata minerala, PFL poros, polistiren expandat etc.).

centura de rezistenta (talpa), realizata din elemente masive, de obicei sub forma de rama
cu lonjeroane (talpi) si traverse de capat si intermediare, cu rol de fixare a constructiei de sol si
de sustinere a panourilor de pereti si a pardoselii.

pardoseala, realizata in sistem clasic, din parchete sau sub forma de panouri in structura de
rezistenta, in special pentru a rezista la incovoiere si uzura.

elemente masive ca stalpi, balustrada, montanti, elemente de mascare, sipci de acoperire,

rigle, baghete de asamblare si de colt, pervazuri pentru pardoseala, plinta etc.
2. Elemente de constructie
a. Panouri pentru pereti si plansee
Atat pentru casele prefabricate cat si in cazul unor pereti usori despartitori in cladiri, structura
peretilor sub forma de panouri prefabricate este formata dintr-un schelet in forma de rama cu
traverse intermediare placate pe ambele fete. In unele cazuri panourile sant realizate in grosime,
numai din grosimea semifabricatelor.
Evolutiv, panourile s-au realizat din: rame placate cu scanduri faltuite si cu material izolator
termic in interior, panouri din PAL prin extrudere (palex) cu borduri de rasinoase pe canturi,
panouri duble din PAL triplu stratificat sau structurat si panouri din rame placate cu PFL.
Pentru peretii despartitori, solutiile constructive nu difera fata de cele ale panourilor de pereti
exteriori, decat prin eliminarea sistemelor de izolatie hidrofuga si prin simetria structurii.
La peretii despartitori interiori, cat si pentru peretii exteriori pentru constructii demontabile si
utilizari temporare se folosesc structuri usoare ale panuorilor, cu placarea cu PFL. Peretii din PFL
se pot executa in variante ca:
98

- perete alcatuit din doua schelete independente intre care se aseaza PFL
poros sau alt material fono si termoizolator rigid placat cu PFL dur.
- perete alcatuit dintr-un schelet placat pe o parte cu PFL dur, iar pe cealalta
parte cu placi poroase peste care se aplica placi semidure sau dure.
Riglele sheletului sunt din: rasinoase, fag, stejar sau alte esente de lemn. Placile din fibre de
lemn poroase se aplica liber, iar cele dure prin incheierea cu adeziv movirom sau prenadez.
Pentru conceptia unei case cu interioare definite prin proiectare si structura modulata,
asamblarea peretilor interiori se efectueaza prin montajul lor in asamblul constructiei, prin legaturi
rigide cu peretii de exterior si pe scheletul de rezistenta al centurii de baza.
Pentru conceptia unui interior deschis cu impartire dupa dorinta sau functionalitate temporara,
solutia este montarea peretilor pe panourile de pardoseala, prin rigidizarea cu accesorii pene de
lemn sau suruburi cu arc. Cu ajutorul acestor accesorii se realizeaza ridicarea panoului pana la
alipirea acestuia cu planseul superior. Rostul dintre planseu si perete se acopera cu ipsos si se
mascheaza cu pervazuri prinse in cuie in perete, pardoseala sau plafon. Iar intr-o alta varianta printrun profil de material plastic (PVC) sau placaj mulat.
b. Elemente de rezistenta Grinzi si ferme
Elementele de rezistenta grinzile si fermele - se realizeaza din elemente de lemn masiv,
imbinate intre ele sau in structuri incleiate.
Tipurile de grinzi pot fi cu sectiune dreptunghiulara sau patrata sau grinzi cu sectiune
dreptunghiulara variabila, precum si structuri in dublu T. Un sistem constuctiv de mare rezistenta
este structura chesonata in sectiuni triunghiulare, dreptunghiulare si dublu T. Structurile lamelate
pot fi pe directie orizontala sau verticala.
Fermele sunt asambluri spatiale triunghiulare, pentru realizarea pantei acoperisurilor. Fermele
sunt de doua feluri: ferme de camp si ferme timpan (de capete). Fermele timpan sunt placate pentru
realizarea inchiderii partilor de capete ale acoperisurilor. Fermele se executa cu deschideri
corespunzatoare latimilor normale ale caselor prefabricate. Imbinarile in noduri se realizeaza cu
ajutorul ecliselor, prin cuie si suruburi cu cap bombat.
La executarea anumitor parti componente ale elementelor de rezistenta pentru acoperisuri, se
pot folosi si placile din fibre de lemn. Aceste placi se folosesc la alcatuirea inimii elementelor in
forma de dublu T sau cheson. Talpile se executa din cherestea de rasinoase sau fag. Pentru incleiere
se utilizeaza adezivi rezistenti la apa, cu priza la rece (rasini sintetice fenolformaldehidice tip RSD)
5
si o presiune de 5 x 10 Pa. Pentru consolidare se prevad elemente din cherestea de rasinoase.
3. Tehnologia utilizarii PAL si PFL in constructiile din lemn
a. Utilizarea PAL
Utilizarea placilor din aschii de lemn in constructii este dependenta de o serie de proprietati
fizico-mecanice ale acestor placi, precum si suprafata mare ce o ofera; in acelasi timp este necesara
corectarea unor dezavantaje pe care le prezinta acestea. Masurile se refera la marimea rezitentei
canturilor, acoperirea rosturilor, protectia impotriva umiditatii, a focului si distrugerii de catre
ciuperci si insecte.
Protectia canturilor se face cu borduri din cherestea de stejar, fag, mase plastice sau chiar
metale.
Acoperirea rosturilor se realizeaza prin astupare cu chit pe baza de acetat de vinil. Pentru rosturi
aparente (decorative) acoperirea se va face cu baghete din material plastic, metal, placaj, placi din
fibre de lemn sau sipci din lemn.
Contra umezirii se vor lua urmatoarele masuri :
- se vor folosi numai placi hidrofugate in fabricatie;
- se vor proteja canturile prin aplicare de lemn masiv cu adeziv;
- fetele se vor proteja prin vopsele rezistente la intemperii, cum sunt cele pe baza de
acetat de polivinil, alchidal sau clorcauciuc.
99

Contra focului, in toate cazurile, se va face tratarea ignifuga, inainte de finisarea elementelor.
Suprafetele expuse la exterior se trateaza cu produsul I 107-30, in cazul finisarii opace si cu fosfat
diamoniu la finisarea transparenta. Suprafetele expuse la interior se trateaza cu produsul antifoc I
107-1 si I 107-25 daca se finiseaza opac si cu fosfat diamoniu la finisarea transparenta.
Fosfatul diamoniu se intrebuinteaza in solutii apoase cu concentratie 20%, in mai multe straturi,
2
pana se ajunge la consumul de circa 2 kg solutie pe m ; fiecare strat nou se aplica dupa uscarea
celui anterior. La placile extrudate cu goluri se executa acoperirea golurilor la capete pe 350 mm
lungime, cu amestec de zgura cu bicarbonat de sodiu in proportie de 10%, cu dopuri de lemn sau
sipci. In conditii climatice obisnuite, un atac din partea vatamatorilor biologici nu are loc. Placile
sau elementele de constructii din placi trebuie ferite de umiditate ridicata.
Finisarea elementelor de constructii din placi din aschii de lemn poate fi: transparenta, opaca cu
luciu semioglinda sau opaca mata, precum si prin alte mijloace in afara peliculelor de vopsele sau
lacuri.
Finisarea transparenta a peretilor interiori, cu luciu semioglinda se realizeaza prin pulverizarea
lacului de clorcauciuc in straturi succesive. Intre straturi se realizeaza slefuirea cu hartie abraziva cu
granulatia 180240. Se mai utilizeaza lacul alchidal, prin pulverizarea in 23 straturi cu uscare
intermediara si slefuire cu hartie abraziva cu granulatia 220280.
Finisarea opaca, cu luciu semioglinda se realizeaza cu email clorcauciuc E 104 2, fara
grunduirea suprafetelor.
Operatiile de finisare sunt: chituirea rosturilor cu chit de cutit C 895 2 in 12 straturi, cu
uscari si slefuiri intermediare cu hartie abraziva, cu granulatia 220280, pulverizarea emailului E
104 2, in doua straturi,cu uscare si slefuire. Se poate face si cu email alchidal.
Finisarea opaca mata se realizeaza cu vopsele pe baza de acetat de polivinil si cuprinde
urmatoarele operatii: aplicarea chitului de cutit pe baza de acetat de polivinil, uscarea si slefuirea cu
hartie abraziva cu granulatie 180220; aplicarea prin pulverizare a chitului diluat cu apa, uscarea si
slefuirea; pulverizarea vopselei pe baza de acetat de polivinil in 23 straturi cu uscari si slefuiri
intermediare.
Finisarea se mai poate face cu tapet semilavabil, prin lipire cu dextrina sau movirom sau
tencuire cu mortare de ipsos.
b. Utilizarea PFL
Prelucrarea placilor din fibre de lemn se va realiza cu scule obisnuite pentru prelucrarea
lemnului. Taierea se va face de regula cu discuri circulare, cu dinti marunti. Placile emailate sau
melaminate se vor taia cu directia taierii dinspre fata spre dos. Ferastraiele circulare pentru taierea
placilor de PFL vor avea panze conice sau panze cu dinti drepti, usor ceaprazuiti. Diametrul
discului va fi de 350 mm si turatia de regim 3500 rot / min.
Placile din fibrele de lemn dure si extradure se conditioneaza pentru a ajunge la umiditatea
necesara (umiditatea de echilibru) prin umezirea lor pe dos cu 48 de ore inainte de utilizare.
Stivuirea se va face prin alaturarea lor doua cate doua, dos la dos.
La incleierea placilor din fibre de lemn pentru a realiza subansambluri, sau in
constructii la santier (placari, pardoseli, plansee, invelitori) se vor utiliza adezivi corespunzatori
(urelit, prenadez, movirom).
Daca placile se fixeaza cu ajutorul cuielor, se va tine seama ca utilizarea in conditii cu umiditate
ridicata sa se foloseasca cuie galvanizate.
Daca placile urmeaza sa fie finisate prin vopsire, se vor folosi cuie fara cap, care se vor bate
oblic si se vor ingropa in placa. Gaurile vizibile se vor chitui. Distanta dintre cuie se pastreaza la
circa 150200 mm pe sipcile intermediare si 100150 la marginile placii. La primul rand de cuie,
distanta minima de la marginea placii este de 10 mm. Peliculele care se pot utiliza pentru finisarea
placilor din fibre de lemn sunt emulsii pe baza de acetat de vinil sau alchidal, vopsele de ulei,
emailuri alchidale, clorcauciuc. In cazul utilizarii placilor cu fete innobilate prin emailare si
melaminare, se va evita curatarea (la cele emailate) cu solventi organici, aceasta pentru a
preintampina dizolvarea peliculei de email.
100

Pentru finisari de protectie la placile montate in camere cu umiditatea relativa a aerului ridicata
(bai, bucatarii) sau la exterior, se vor utiliza vopsele pe baza de acetat de vinil, clorcauciuc sau
emailuri alchidale.
Rosturile dintre placi se acopera cu chit pe baza de acrilat sau alchidal, sau cu borduri profilate
din aluminiu, material plastic sau lemn.
4. Tehnologia prelucrarii elementelor de constructii
Datorita structurilor simple si complexe pe care le prezinta elementele de constructii, tehnologia
de prelucrare a acestora se realizeaza pe linii tehnologice distincte, astfel:
- linia debitarii si prelucrarii elementelor din lemn masiv: elementele centurilor,
montanti si traverse pentru ramele panourilor, elementele grinzilor si fermelor, traversele
suport ale asterelei, pazii, plinte, sipci de acoperire etc.
- linia debitarii si prelucrarii panourilor simple (panouri din PAL, PFL, placaje, pentru
placarea ramelor la formarea panourilor complexe de pereti, plafon sau pardoseli, panouri
pentru placari interiore, panouri simple de astereala etc.
- linia asamblarii si prelucrarii panourilor complexe;
- linia realizarii de elemente lamelate;
- linia formarii structurilor de rezistenta;
- linia de montaj;
- linia de finisare pentru elemente;
- linia de finisare a panourilor.
Organizarea liniilor tehnologice se bazeaza pe utilaje clasice de prelucrare, indeosebi agregate
legate in flux prin mijloace de transport, cu posibilitati de prelucrare pe pozitie si prin trecere.

101

....

...

'

c::r

'\

r--.,

...._

'

\.

'1

..

r- r-- ..

'

1'.,.

1-t---

I --

CJllli

_ .J.

..l:

102

t-