Sunteți pe pagina 1din 3

Veveria

Veveria cu crengua

de Alecu Donici

De muli ani slujea la leu;


Slujba cere struin
i este lucru cam greu
A fi detept, cu simire,
-a ntmpina ades
Capricii care din fire
Au acei mari mai ales.
Nu tiu dar, cu ce purtare,
Cu ce chip prea nimerit
Veveria cinste mare
De la leu a dobndit
-a luat fgduin
C din drile ce vin
i va da spre cunotin
Un car de alune plin.
Fgduina i bun,
Numai nu aduce sa;
i la auz ea rsun
Cuvnt aspru: mai rbdai!
Veveria-n ascultare
Rnjea dinii lcrimnd
i din ochi clipea cu jale,
Pururea la slujb stnd;
Cnd neamurile ei toate
Ici-colea pe crengi slta

i ntru alune coapte


Gustul su i desfta.
Vremea trece, vremea zboar;
Veveria a slbit
i de a slujbei povar
Lepdare a pornit.
Leul fr prelungire
Demision ei a dat,
nsoit de mulumire
i de carul ncrcat
Cu preafrumoase alune;
Dar putei s socotii,
Acum ele cum sunt bune
Veveriei fr dini?

nfiinarea fabulei
de Alecu Donici
n palat la mprat,

Adevrul, gol din fire,


Fr veste a intrat.
La a lui aa privire
mpratul a strigat:
- Cine eti? Cum ndrzneti,
Gol, aici, s te iveti?
- Adevrul sunt.
- Ce vrei?
- Vreau s-i spun a mea prere:

Tu nicicum nu ai durere
Pentru pmntenii ti;
Cei mai mari te mgulesc
i norodul jefuiesc;
Legile i sunt clcate
- Iei afar! Iei afar!
Golule neruinate!
Dai-l iute jos pe scar!
Iat cum fu primit
Adevrul dezgolit;
El, oftnd, se deprtar.
Dar a lui dorin bun
Un alt chip i-au artat.
Adevrul mai pe urm
Iar a mers la mprat,
ns nu gol, ci-n veminte
mprumutate la minte
i, cu aer de respect,
A vorbit frumos, ncet.
mpratul, n mirare,
I-a dat toat ascultarea;
L-a ptruns, l-a neles,
i ndat a ales
Ali minitri, alt curte,
A fcut prefaceri multe,
Trebile a ndreptat
-a fost binecuvntat.