1.

Filosofia - concepie despre lume i modalitate de gndire. Corelaia dintre filosofie i alte
forme de cultur: mitologie, religie, tiin. Filosofia i tiina economic.
Filosofia este une din principalele forme a manifestarii spiritului uman, constiintei umane. Ea este teoria
despre lume si om in unitatea lor dialectica. Denumirea filosofie provine de la cuvintele din limba
greaca phileo-dragoste si sophos-intelepciune, ce inseamna iubire de intelepciune. Ea este un mod
spiritual-practic de asimilare a lumii. Practica ne da folos, cunoasterea stiintifica ne da adevarul,
estetica reflecta realitatea prin frumos, morala prin bine, virtutea, religia-prin credinta. Filosofia
generalizeaza cunosinte din diferite domenii ale activitatii umane si formeaza o conceptie generala
despre lume. Cu toate acestea ea nu este o disciplina specifica. Ea nu se orienteaza nemijlocit la
schimbarea lucrurilor, dar se adreseaza omului insusi, reorganizeaza mentalitatea lui. Conceptia
despre lume este totalitatea de idei despre lume in intregime, despre om. Locul lui in aceasta lume este
totalitatea de cunostinte despre natura, societate si om. Stiinta cu ajutorul cunostintelor formeaza
tabloul lumii, filosofia este tabloul lumii este numai o amprenta. Mitologia- este cea mai veche forma a
culturii, este o modalitate specifica de intelegere a realitatii si explicare a acesteia. Ea contine in sine
diferite legende, povestiri, istorii sacre despre aparitia lumii. Forma de cultura: religia- se spune ca ea
apare pe baza celei mitologice, ea reiese din dedublarea lumii in 2 parti: naturale si supranaturale
Stiinta- un sistem de cunoastere obiective universale si necesare despre lume. ( nu include si
atitudinea celui care efectueaza cercetarea). Filosofie- o forma a culturii- deosebita si contrara
mitologiei si religiei- deoarece ea recunoaste ponderea intelectuala a omului, deoarece ea este o
gindire laica. Ea se formeaza cu ajutorul teoriilor si notiunilor respective, argumentelor si
demonstratiilor logice. Filosofie si stiinta economica: stiinta economica are ca obiect de studiu o specie
de valori fundamentale pentru mentinerea existentei umane- valori utilitare. A 2-a particularitate- este o
stiinta umanista, avind ca obiect de studiu oameni cu nevoile si modul de satisfacere printr-o activitate
economica rentabila.
2.
Obiectul de studiu i problema fundamental a filosofiei.
Conceptia filosofica are obiectul sau nu atit lumea ca atare , cit sensul existentei omului in lume. Obiectul
filosofiei contine acele cunostinte care omul le foloseste pentru a construi tabloul universal al lumii sub
unghiul de vedere al Adevarului, Frumusetii, Binelui si Echitatii. In obiectul filosofiei intra nu tot
generalul din existenta materiala, dar acel general care este legat de raportul omului, atitudinii lui cu
lumea. Problema fundamentala a filosofiei- determina raportul dintre gindire, constiinta , spirit, ideie pe
de o paret si materie, natura, univers, existenta pe de alta parte. Determinarea raportului lumea
spirituala, ideala si cea materiala au 2 laturi: 1) latura existentiala (ontologica)- ce exista (primordial)
constiinta, lumea ideala sau lumea materiala. Se impart in doua categorii Materialistii si Idealistii. 2)
latura cognoscibilitatii- daca e posibila sau nu cunoasterea lumii, cunoasterea esentei lucrurilor ce ne
inconjoara. Se impart in 3 categorii: -optimistii-cunostintele noastre corespund realitatii; -agnosticii-nu ,
ei spun ca omul nu poate cunoaste, el cunoaste doar aparenta, exteriorul); -scepticii- pun la indoiala,
nu stiu si nu pot fi siguri nicicind, ca ceea ce eu stiu este asa cum eu stiu.
3.
Domeniile principale ale refleciei filosofice. Funciile i metodele de cunoatere ale
filosofiei.
Fiindca filosofia este o teorie despre lume in intregime, om si raportul lui cu realitatea ea indeplineste mai
multe functii : ontologica, gnosiologica, metodologica, antropologica, sociologica, etica, estetica,
axiologica, praxiologica. Adica ea: - sintetizeaza cunostintele si creaza tabloul unic ce ar corespunde
nivelului de dezvoltare al stiintei, culturii si experientei istorice; -Fundamenteaza, justifica si analizeaza
conceptia despre lume; -Formuleaza o metodologie generala a cunoasterii si activitatii omului in lumea
inconjuratoare.
Ontologia- teorie generala a existentei- studiaza fundamentele existentei.
Gnosiologia-teorie generala a cunoasterii
Logica- stiinta despre formele si legile gindirii corecte
Metodologia- se ocupa cu analiza metodelor de cunoastere.
Axiologia- teoria generala a valorii
Etica- teorie despre morala
Estetica- teorie artei, studiaza categoriile frumosului.
Maeutica- socratica este dialogul
Dialectica- metoda de expunerea a lumii in miscare
Metafizica- abordeaza obiectele si procele in mod izolat
Analiza fenomenologica- selecteaza pe teorie constiinta internationala.

4.
Filosofia antic oriental: colile, reprezentanii, problematica.
Filosofia antica orientala apare ca o modalitate de rationalizare a religiei, adica ca o continuare specifica
a religiei. Deasemenea in orient de la bun inceput exista o deosebire/diferentiere intre filosofie si
stiintele exacte. Esenta culturii antice induse se contine in asa numitele vede- in traducere cunostinta,
sunt niste carti care au fost alcatuite pe parcursul mileniului I inaintea lui Hristos- prima jumatate
mileniului I era noastar. 4 carti principale 1) Samaveda 2)Jajur veda 3) Athar va veda 4) Rig veda. Ele
constituiau cartea de capatii a aristocratiei. 2 directii: heterodoxa- care reiesea din interpretarea libera a
cunostintelor Vedelor, descriu diferite modalitati de gindire si conduita, traditii, norme morale. Scoala
budista, scoala jainista, scoala Sarvana.
Budismul- la intrebarea sensului vietii , budismul raspunde:
Viata este suferinta
Daca viata este suferinta atunci trebuie sa existe si anumite cauze care o fac asa. Cauza principala este
dorinta omului de asi satisface dorintele
Daca exista anumite cauze trebuie sa existe si anumite mijloace de depasire.
Mijloace: ducerea unui mod de viata corect, folosirea corecta a cuvintelor, evitarea erorilor si a
minciunilor; Mai este o cale: inabusirea tuturor sentimentilor aducerea corpului uman la starea
suprema Nirvana. (starea ideala)
Scoala Joinista- promoveaza ideea ca sufletul trebuie sa biruie corpul. Afirma ca omul este dominat de 2
pasiuni : dor de a trai si frica de moarte.
Scoala Sarvana- promoveaza edeea ca atit sufletul cit si corpul sunt compuse din particule. La nastere
se unesc, la moarte se divid. Ei spun placerile trebuie traite din plin
Ortodoxa- acre accepta autoritatea vedelor Scoala vendanta, Scoala Nyaya, Scoala Yoga.
Filosofia China-problema ei spun ca lumea este vesnica si prezinta un tot unitar. In centrul ei sta
problema corelatiei dintre om si societate, cetatean si stat, problema functionarilor statului. Compus din
5 elemente: foc, apa, pamint, lemn, metal. Filosofia din china- incearca de a lamuri lumea prin ea insasi
fara a apela la fortele supranaturale. Cauza miscarii interactiunea dintre fortele contrare In si Ien
caracteristica materiei.
Daosismul- totul se supune Dao (legii). Dao este izvorul tuturor. Omul trebuie sa traiasca in conformitate
cu natura.
Confucianismul- problema functionarii statului ( ca in familie)
Legista- omul este rau de firea lui, nicicind nu poate fi educat, trebuie impus prin lege sa
respecte.
Moista.
5.
Problema temeiului ultim n filosofia cosmologic a Greciei Antice.
Problema temeiului ultim in filosofie cosmologica a Greciei antice.Pentru perioada cosmologica ( sec. VI
i.e.n.- 430 i.e.n.) este caracteristica studierea cosmosului. Pentru filosofii din aceasta perioada este
primordiala problema temeiului ultim. Ei cauta raspuns la intrebarile: ce este universul? Din ce este
constituit? De unde a aparut? Scoala din Milet< Thales este acel care promoveaza problema temeiului
ultim, a substantei primordiale, ce sta la baza universului.
Thales- la baza universului se afla apa, tot ce exista contine in sine apa, nimic nu poate exista
fara apa ( spune asa, hrana tuturor vietuitoarelor si insasi caldura se iveste din apa- conditionata
de mitologia egipteana.
Alt reprzentant al scolii din Milet Anaximandru- temei ultim (principiu)- apeironul- este unic se
afla in miscare si este nedeterminat. Reprezinta cauza oricarei nasteri si pierii, totul se naste si
piere in el. Apeironul este vesnic, infinit.
Al treilea reprezentant al sc. Din Milet. Anaximene- temei ultim aerul= cu apeironul aerul este
principiul de baza, inceputul intregii existente, Focul , norii, apa, pamint, pietrele- sunt in sine
diverse stari ale aerului. Aer- divinitate.
Pythagora- temei ultim numerele-sunt esenta si substanta tuturor lucrurilor, este o intruchipare a
finitului si infinitului.
Heraclit- temei ultim- focul. Tot ce exista este un foc , totul se naste din foc si se transforma in
foc. Lumea este un foc vesnic.
6.
Problema omului n filosofia antic greac (sofitii, Socrate, Platon, Aristotel, Epicur, stoicii
.a.).

Meritul sofistilor consta in aceea ca ei au reorientat filosofia de la cercetarea naturii la cunoasterea

omului, gindirii lui. Ideile lor pot fi exprimate, prin 2 maxime:Omul este masura tuturor lucrurilor.
Oamenii pot fi condusi atit prin convingeri cit si prin violenta considera ca omul se afirma ca o fiinta
deosebita de celelalte vietuitoare cunoscind 2 lumi: sensibila si inteligibila.
Socrate_-Cunoastete pe tine insuti- omul trebuie sa se cunosac pe sine si numai atunci
cunoscindu-se pe sine numai atunci se poate atribui pe sine societatii- cunoscindu-si propria
valoare. Omul este centrul universului, omul se invesniceste prin ratiunea si sufletul sau.
Platon- Sufletul conform conceptiei lui Platon este vesnic si nemuritor, dupa moartea corpului
sufletul nimereste in lumea ideilor pure , apoi se reincarneaza in alt corp. Sufletul este compus
din 3 parti: ratiune (filosofii), vointa (ofiterii, soldatii) , sensibilitate (reprezentantii muncii fizice)
Aristotel- Omul dupa parerea lui este o fiinta sociala ( animal rational si ca animal politic) omul
este unica fiinta care gindeste.
Epicur- scopul vietii- este fericirea , ea se atinge prin satisfacerea necesitatilor naturale , prin
atingerea linistei supreme a sufletului. Filosofia lui Epicur activitate ce duce la o viata fericita a
omului.
Stoicii- Omul trebuie sa se supuna ordinii cosmice, el nu trebuie sa doreasca ceea ce nu e in
puterea lui. Il orienteaza pe om spre lumea interioara, spunind ca doar ei se poate gasi
principalul si unicul sprijin.
7.
Ontologia i gnoseologia n concepia filosofic a lui Platon. nvtura despre lumea ideilor
i lumea lucrurilor senzoriale.
Paradigma ontologica se refera la intelegerea lumii si existentei. In explicarea realitatii Platon
reiese din recunoasterea lumii ideilor si lumii lucrurilor. Adevarata lume, existenta este lumea
ideilor si lumii lucrurilor este numai umbra, copia imperfecta a lumii ideilor. Lucrurile senzoriale
permanent apar si dispar, se schimba si se misca, in ele nu-I nimic stabil si adevarat. Ideile sunt
vesnice, infinite.
Specific este paradigma gnosiologica a lui Platon. El face deosebire clara intre cunostinte si
pareri, cunoasterea rationala si cea senzoriala. Obiectul cunoasterii senzoriale, este lumea
vizibila, lumea lucrurilor, Conoasterea senzoriala ne da cunostinte si pareri. Adevarata
cunoastere este cunoasterea rationala care are obiectul sau lumea ideilor. Cunoasterea este
reamintirea a ceea ce sufletul a privit in lumea ideilor pure. Adevarata cunoastere- accesibila
filosofilor. Cunoasterea necesara pentru educare si modul de trai corect.
8.
Caracteristica general a filosofiei lui Aristotel. nvtura despre materie i form.
Aristotel considera ca obiectiv este lumea materiala, iar ideile sunt esenta lumii, reflectarea ei. Lumea
materiala este primara dar nu-I identica cu materia. Materia este materialul din care se formeaza
lucrurile, obiectele concrete sunt combinatie materiei si formei. Materia-I pasiva si forma- activa. Forma
preceda materia in timp. Aparitia lucrurilor este formarea materiei in procesul careia participa 4 cauze:
materiala, formala, afectiva si finala. Ca si la Platon exista in lumea formelor o anumita ierarhizare care
se incheie cu forma suprema- Dumnezeu. Meritul lui Aristotel- a introdus o suma de concepte : materia
, forma.
9.
Caracteristica general a filosofiei medievale: etapele de dezvoltare i problemele principale.
Filosofia medievala contine urmatoarele perioade:
Sec. I-III care se numeste apologetica
Sec. IV-VIII patristica
Sec. VIII-XIV scolastica.
Caracteristici:Orientare generala si caracter religios (dominatie religiei si a bisericii)
Are un caracter propavaduitor
Se exclude subiectivitatea
Poarta un caracter retrospectiv- principala autoritate era antechitatea. Autoritatea supremabiblia.
Interpretarea simbolica si alegorica a realitatii

Principala problema - raportul dintre credinta si ratiune, religie si stiinta, filosofie si teologie. Ea s-a
rezolvat foarte original: prin formularea teoriei adevarului dublu: sunt adevaruri ale ratiunii filosofice si
adevaruri ale credintei, religiei. Asta a fost un fel de impacare intre religie si stiinta.
Apologetica- aparare- reprezinta aparatorii ai religiei crestine
Patristica- Augustin, Tertulnen- provine de la cuvintul parinte activitatea unei pleiade de
ginditori care au elaborat dogmele invataturilor principale ale bisericii.
Scolastica- Scoala- trebuie sa faca aceste dogme accesibile pentru oamenii neinstruiti si sa
duca lupta cu falsificarea religiei crestine. Toma dAquino.
10. Caracteristica general a filosofiei renascentiste: umanismul, filosofia naturii, filosofia
social-politic.
Tendinta oamenilor de a renaste valorile si idealurile antichitatii. Orientata spre om, caracter umanist.

11.

Umanismul- problema omului si locul lui in lume , unitatea lui fizica si spirituala. Cu aceasta
problema se ocupau scriitorii, pictorii, poetii Dante Aligheri, Francesco Petrarea, Djovani
Boccacio. Umanistii dezvolta idei despre libertatea si demnitatea omului , despre valoarea vietii
pamintesti. Societatea trebuie sa formeze un om mare capabil la un comportament binevoitor.
Umanismul este conceptia conform careea omul este valoarea suprema si trebuie de creat
conditii umane pentru dezvoltarea multilaterala si armonioasa a fiecarei personalitati. Omul este
zeificat, maximal se apropie de D-zeu. El este creatur de el insusi,. In sens restrins umanismul
este o miscare ideologica continutul careia este studierea si popularizarea limitilor, literaturii,
artei si culturii antice.
Filosofia social-politica se refera la crearea teoriilor despre societate si relatii sociale, politica si
relatii politice , stat, formele de guvernare. N. Machiaveli, Martin Luther, J. Bodin. Machiaveli
neaga conceptia religioasa conform careia statul depinde de biserica ca putere suprema. Numai
un stat puternic poate sa faca ordine in societate. Pentru a atinge scopurile politice toate
mijloacele sunt bune. J. Bodin- Interesele statului el le pune mai presus de religie. Statul rezolva
problemele familiei. Monarhul este unirea si absoluta sursa a dreptului.
Filosofia modern. Critica scolasticii i problema metodei cunoaterii tiinifice.

Filosofia moderna sec XVII, XVIII, XIX. Sec XVII- secolul stiintei si revolutiilor stiintifice dar si secolul
revolutiilor filosofice. Temelia gindirii filosofice se transfera din sfera religiei in sfera stiintei.
Empirismul- doctrina filosofica cu referire la domeniul cunoasterii ce afirma ca experienta
sensoriala este unica sau principala sursa a cunoasterii. Toate cunostintele se bazeaza pe
experienta, se dobindesc prin experienta. Empirismul materialist- F. Bacon, Hobbes, Locke.sursa experientei senzoriale este lumea exterioara. Empirismul Idealist Hume experienta
reprezinta totalitatea senzatiilor. Francis Bacon evidentiaza faptul ca in procesul cunoasterii
omul se ciocneste cu anumite dificultati cum sunt idolii si notiunile false metoda proprie de
depasire a tuturor obstacolelor in calea dobindirii de cunostinte era cea a inductiei. Pentru a
depasi acesti idoli. Empirismul este aproape de sensualism, opus-rationalismului.
Rationalismul- Descartes, Kant, Spinoza. Hegel care face parte din curent filosofic cu referinta la
problema cunoasterii care recunoaste cunostinta drept baza a cunoasterii, deci se afla numai
prin ratiune. Izvorul cunostintelor- ratiune. Descartes- unica met. De cunoastere, indoiala- Ma
indoiesc, deci cuget, cuget deci exist. Cunoasterea- activitate intelectuala a subiectului de a
reproduce realitatea obiectiv.

Spinoza evideniaz 3 feluri de cunoastere: senzoriale care ne d cunotine neclare; cun. raionale ne
d cunotine despre modurile substanei; cun. intuitive ne d adevrul. Senzualism (vine de la
senzaie, simuri) afirm unicul izvor de cunoastere sunt senzaiile organelor de sim.
12. Problema substantei filosofia modern: dualismul, monismul, pluralismul.

Monismul- conceptie care recunoaste ca temelie a existentului o substan unic fie ea materiale ori
spiritual. n istorie a existat monism materialist i idealist. Monismul caut izvoarele aciunii tot nuntrul
lumii, n fantezia omeneasc.
Dualism concepie ce afirm 2 substane egale, 2 nceputuri n explicarea lumii material i spiritual.
Reprezentani: Platon, R. Descartes. Pluralism- teorie ce admite o multitudine de nceputuri ori tipuri de
existen. Ex.: concepiile lui Democrit, Empedocle, Anaxagora. Descartes i Spinoza nelegeau
substana ca ultima instan a existenei. Pluralismul este o concepie filosofic idealist care neag
unitatea material a lumii, susinnd c tot ceea ce exist const dintr-o multitudine de entiti izolate,
independente una de alta.
13. Filosofia iluminismului european: omul, societatea, raiunea.
Iluminismul cunoscut i ca ,,Epoca Luminilor este o micare ideologic i cultural manifestat n sec. al
XVIII-lea n mai multe ri europene, care pune accentul pe ideea luminrii maselor. A evoluat mai nti n
rile care s-au dezvoltat mai rapid i mai trziu n sud-estul Europei. Punctul de plecare a iluminismului
poate fi considerat votarea de ctre parlamentul englez a Declaraiei drepturilor omului primul act
legislativ care consfinete suveranitatea poporului, libertatea de gndire i de aciune a omului .
Principalele direcii a iluminismului european sunt: combate iraionalitatea gndirii i ornduirea feudal;
militeaz gndirea raional i egalitatea natural a oamenilor; acioneaz pentru iluminarea maselor prin
cultur i educaie; susine libertatea individului. Reprezentani: Kant, Goethe- Germania; Locke, Hume
Anglia; Lomonosov Rusia. Ideile iluministe privind metodele pedagogice pentru instruirea i educaia
tinerei generaii au fost ilustrate de Rousseau n lucrarea, devenit celebr, Emile sau despre educaie
14. Filosofia clasic german teoria cunoaterii ca expresie activit. cunotinei.
Cuprinde o perioad relativ scurt de timp, anii 80 ai sec. XVII i anul 1931 cnd a murit Hegel. Cu toate
acestea reprezint un punct culminant n dezvoltarea filosofiei germane, avnd ca reprezentani pe Kant,
Hegel, Schelling. Filosofia clasic german a elaborat dialectica modern, a dus contribuii considerabile
la constituirea teoriei cunoaterii, ca disciplin autonom(Kant), subliniind caracterul activ al cunoaterii.
Filosofia cl. germ. a reflectat marile transformri sociale ale epocii i descoperirile tiinelor naturii.
Principalele caracteristici: critic materialismul din sec. XVIII ca fiind mecanicist; elaborarea metodei
dialectice de gndire; tendina de a transforma filosofia n tiin; continuitatea tradiiilor.
15. Descoperirea si elaborarea metodei dialectice de gindire in filosofia clasica germana(de la
Kant,Hegel).
Dialectica- noiune filozofic, care la origine n antichitate nseamn arta dialogului, miestria de a ajunge la
adevr prin discuie. Prima bre n concepia metafizic despre lume au fcut-o reprezentanii filosofiei
clasice germane sec.XVIII-XIX. Kant prin teoria sa cosmologic i evidenierea contradiciilor raiunii pure.
Hegel, generaliznd i sistematiznd ideile filosofice precedente el a elaborat un sistem dialectic armonios
ce cuprinde toate sferele realitii. El a formulat principiile i legile fundamentale ale acestei
dezvoltri(legea unitii i luptei contrariilor, legea trecerii schimbrilor cantitative n schimbri calitative i
invers, legea negrii negaiei), a elaborat un sistem de categorii ale dialecticii(esen, fenomen, coninut,
form, cauz, efect). Categoriile dialecticii sunt: singularul i universul; forma i coninutul; esena i
fenomenul; cauza i efectul; posibilitatea i realitatea, necesitatea i ntmplarea.
16. Filosofia marxist.
K. Marx pune la baza dezvoltrii realitatea material. n filosofia marxist dialectica e neleas i ca teorie a
cunoaterii i ca logic. n marxism se abordeaz un ir de probleme extrem de importante referitor la
existen, contiin, legitile dezvoltrii i funcionrii contiinei. Dezvoltarea societii conform
marxismului are loc ca rezultat al luptei de clas i contradiciile modului de producie. Lupta de clas
duce la lichidarea societii cu clase antagoniste i respectiv lichidarea exploatrii. Marxismul a influenat
puternic dezvoltarea gndirii filosofice, economice i social-politice a sec.XX.
17. Filosofia lui A.Schopenhouer si F.Nietzsche.

n concepiile lui Schopenhauer, Nietzche apare scepticismul, o convingere c cunoaterea i procesul de

cptare a adevrului sunt acesibile nu fiecruiindivid. Schopenhauer subliniaz c principala i singura
diferen dintre om i animal este aceea c: omul gndete prin concepte. Omul este caracterizat ca un
element metafizic i instinctul metafizic, ce nelinitete mintea omeneasc este exprimat prin nevoia de a-i
potoli mirarea. Nietzche dezvolt conceptul supraomului, care presupune ncrederea n progres. El spune
c dup cum omul s-a dezvoltat din speci inferioare, tot astfel se poate presupune c i din el se va nate
o nou ntruchipare de via care l va depi. Construiete o filosofie a vieii n centrul creia este omul,
creator de cultur, ndeosebi geniul. La Nietzche omul nu etse cu adevrat om dac nu se strduie s fie
ceea ce nu poate fi.
18. Fiosofia sec.XX.
Filosofia contemporan este conceput ca analiza logic a tiinei, a refleciei asupra tririlor personale, ca
imagine a lumii obiective. Cu alte cuvinte filosofia contemporan prezint o multitudine de orientri,
curente, sisteme ce interacioneaz i nregistreaz mpreun o dinamic. n filosofia contemporan sunt
puse un ir de probleme, care au un caracter general-uman: lumea i locul omului n ea, esena omului i
menirea lui n lumea contemporan, individul i ominirea, soarta civilizaiei umane, problemele globale.
Pozitivism reprezentantul curentului este Auguste Conte. Apare la mijlocul secolului trecut. Neag rolul
filosofiei ca concepie generalizat despre lume i se limiteaz la tiinele concrete, confirmate de
experien. Problemele filosofiei fr sens. Neopozitivismul anii 20 ai secolului nostru, reprezent.:
Russel, Austine, Moore. Ei nlocuiesc filosofia cu analiza logic a limbajului tiinei i consider tiinifice
numai acele probleme care au o soluionare experimental, logic. Curentul dat a avut influen asupra
fizicienilor, logicieni etc. Existenialism se ocup cu problema existenei, principala problem careia
este antalogia. Existena este ceva intern care permanent trece n extern. Stucturalism- absolutizeaz
metoda structural, el consider obiectele ca sisteme, ansambluri organizate de elemente. O structur se
reprezint ca un tip sau un model ideal.

SPATIUL I TIMPUL
Spaiul i timpul sunt categorii fundamentale oricrui tip de existen. Despre orice lucru putem
spune c exist numai dac i se asociaz un loc n spaiu, ntr-un anumit moment. Spaiul este
n general perceput ca o nlnuire de locuri , iar timpul ca o succesiune de momente.
Augustin d o nou interpretare sgeii timpului (trecut prezent viitor). Filozoful medieval ne
spune c exist un prezent al viitorului ( ateptarea), un prezent al prezentului (clipa) i un prezent al
trecutului ( amintirea). Trecutul i viitorul nu sunt nimic, iar viitorul nu dureaz. Dumnezeu este etern,
pe cnd creaturile Lui sunt supuse timpului.
Newton -timpul i spaiul au natura unei substane, adic exist un timp absolut, fr s fie orice fel
de schimbare, un timp n care s nu se ntmple nimic i un spaiu absolut, considerat n natura Sa,
fr nici o relaie cu ceva extern i care rmne ntotdeauna la fel.
Leibnitz ne spune c spaiul i timpul sunt relaii, adic c ele exist ca entiti autonome. (avem
relaii temporale). Spaiul, pentru el, este ordine a coexistenelor, iar timpul, ordine a succesiunilor.
Concepia lui este legat de principiul raiunii suficiente, care este un principiu logic: pentru a accepta
sau respinge o propoziie sau un dialect, trebuie s fie o raiune suficient sau un temei satisfctor
pentru care acesta exist. De asemenea, concepia despre timp i spaiu este legat de creaia lumii
de ctre Dumnezeu.
Dac timpul ar fi real independent de lucrurile care dureaz, n-am putea explica de ce a creat
Dumnezeu lumea, mai degrab ntr-un mod dect n altul, iar alegerea momentului creaiei nu ar avea
raiune suficient.

FILOZOFIA LIMBAJULUI

Ludwing Wittgenstein (1889-1951)

Cunoaterea este un ansamblu de enunuri, deci depinde n mare msur de natura i limitele
limbajului. Omul cunoate n funcie de ce limbaj dispune. Acest filozof pleac de la urmtoarea
premis: omul se raporteaz la realitate prin intermediul propoziiilor, care sunt imaginio ale realitii.
1. Tractus logico-filosoficus
Ideile principale:
Tot ceea ce poate fi gndit, trebuie gndit clar i exprimat prin limbaj.
Ceea ce nu poate fi exprimat, poate fi artat (cunoaterea tacit).
Problema intervine atunci cnd se ncearc exprimarea inexprimabilului prin limbaj.
Orice exprimare despre termeni ca : frumos, bine sau Dumnezeu este lipsit de sens.
2. Cercetri filosofice
Ideile principale
Semnificaia unui cuvnt nu este dat nici de ceea ce desemneaz acesta, nici de
experiena interioar a omului, ci de utilizarea cuvntului n diferite jocuri de limbaj, ce
descriu situaii particulare i contextuale.
Jocurile de limbaj arat lucrurile aa cum sunt ele n contexte specifice, deoarece nelesul
unei expresii este folosirea pe care noi i-o putem da.
Teoria Jocurilor de limbaj trimite la asemnrile de familie, care se suprapun parial la
membrii aceleiai familii (nasul, brbia, sprncenele etc).
Aceleai cuvinte au nelesuri diferite n jocuri de limbaj diferite pentru c descriu situaii
specifice.

TEORIILE ADEVRULUI

1. TEORIA ADEVRULUI - CORESPONDEN

Aristotel
Expresia clasic a acestei teorii a fost formulat de Aristotel. A enuna c ceea ce este nu
este sau c ceea ce nu este , este, constituie o propoziie fals.
Adevrul nseamn deci corespondena dintre enunuri i starea de lucruri la care aceste enunuri se
refer. O propoziie este fals atunci cnd aceast coresponden nu exist.
Toma dAquino spunea: adevrul este adecarea dintre lucru i intelect.
Principala obiecie la aceast teorie este aceea c enunurile care descriu fapte din trecut sau viitor
nu pot fi analizate cu criteriul corespondenei.
2. TEORIA COERENEI
Blaushard Aceast teorie spune c aderul desemneaz conconrdana reciproc a ideilor,
de unde rezult o coeren formal a cunaoaterii. O propoziie este adevrat atunci cnd
din punct de vedere formal elementele care o alctuiesc nu sunt contradictorii, totodat
propoziia nu trebuie s intre n contradicie cu sistemul de enunuri din care face parte. n
acest caz adevrul devine o proprietate a ntregului sistem de cunotin. S-a obiectat c
este posibil s avem dou propoziii contradictorii care s fie separat compatibile cu
sistemul de propoziii acceptate deja. Adevrul i coerena trebuie s presupun i
realitatea.
3. TEORIA PRAGMATISMULUI

James Peirce
n aceast teorie adevrul este identificat ci utilitatea i eficiena. O idee este util deoarece este
adevrat i este adevrat deaoarece ea este util.Adevrul nu mai este o coresponden static
sau o coeren raional ci o valoare instrumental a ideilor . O idee este adevrat dac are
consecine practice pozitive i utile pentru adaptarea la realitate. Adevrul este verificat permanent
prin practica nevoilor vieii. Principala obiecie este aceea c oamenii pot aprecia diferit utilitatea unui
enun, aceeai idee poate fi considerat de unii adevrat i fals de alii.

MITUL PETERII

- PLATON

Pistis = credin
Doxa = sensibilitate
Dianoia = intelect
Nous = raiune

ntr-o peter pe un perete erau legai de la natere civa oameni. n faa lor pe un alt perete
erau proiectate umbrele unor obiecte, oameni i animale, datorate unui foc situat undeva n
spatele lor precum i a celor care treceau prin faa focului. Pentru oamenii legai realitatea
reprezint umbrele de pe peretele din faa lor. (Pistis = credin)
La un moment dat unul din ei se dezleag i vede focul, oamenii i lucrurile i i d seama cu
ajutorul simurilor c nu umbrele reprezint realitatea (doxa = opinie, cunoatere sensibil).
Apoi, dac cineva i-ar duce afar din peter ar afla c realitatea este mult mai mult dect
spaiul peterii, iar soarele cu lumina sa dezvluindu-le ntreaga realitate ( dianoia =
cunoaterea cu ajutorul intelectului)
n cele din urm acest om ncearc s-i lmureasc cu ajutorul raiunii pe cei din peter c
ceea ce vd ei proiectat pe perete (umbrele) nu reprezint realitatea, iar acetia l resping
violent necreznd n spusele omului liber (nous = cunoatere raional).
Petera reprezint lumea sensibil a lucrurilor n care domin opinia
Lumea din afara peterii reprezint lumea ideilor, cea inteligibil n care se ajunge la cunoaterea
autentic
Drumul prizonierului este drumul de la necunoatere la cunoaterea autentic a adevrului
Platon definete cunoaterea drept opinie adevrat, nsoit de un temei raional.
Se gsesc aici cele trei condiii ale cunoaterii : opinia, adevrul i ntemeierea. Concepia lui Platon
reprezint paradigma clasic a cunoaterii. ntemeierea poate fi de tip fundaionalist (tip piramid)
sau de tip coerentist ( sau circular) (tip plut).
Prin mitul peterii se face distincia ntre statutul ontologic al obiectelor cunoaterii. Opinia
specific peterii studiaz un obiect sensibil, trector, schimbtor i pieritor. Pe cnd cunoaterea
autentic datorat raiunii, din afara peterii, are ca studiu un obiect inteligibil nenscut, nepieritor i
venic.

LIBERTATEA
Antichitatea greac i roman reprezentat de stoicii Epitet i Marc Aureliu, consider
c omul triete simultan n dou realiti: una care depinde de om (dorin, team,
impulsuri) i o realitate care nu depinde de om (moartea, boala, srcia, gloria).
Libertatea omului n acest context const n stpnirea dorinelor i a fricii prin
intermediul raiunii iar fa de cea de a doua realitate omul trebuie s se supun
necondiionat.
Perioada modern Baruch Spinoza

Pentru el, libertatea este necesitatea neleas , adic omul poate fi liber dac nelege
prin cunoatere necesitatea. La nivelul naturii un lucru este liber numai dac acioneaz
din necesitatea naturii sale i este constrns dac este deterinat de un altul s acioneze
ntr.un anumit fel.
Perioada contemporan Jean Paul Sartre
Omul este condamnat s fe liber n condiiile n care Dumnezeu nu exist. Omul este
rezultatul alegerilor sale marcat de responsabilitatea absolut de la nceputul pn la
sfritul vieii, fiind aruncat n lume i marcat de angoas (team).
Libertatea social politic
John Locke (medic, filosof)
El distinge ntre libertatea natural n care omul se supune exclusiv propriilor necesiti i
libertatea omului n societate ce semnific a nu fi supus dect unei puteri recunoscute de
ntreaga comunitate i care se manifest prin legi.
Jean Jacque Rousseau
Libertatea exist doar sub domnia legii. Distinge mai multe legi menite s apere libertatea:
- legi politice a celor care guverneaz, dar i a supuilor;
- legi civile care asigur independena cetenilor ntre ei i libertatea acestora fa de
autoritate;
- legi ale moravurilor care menin ordinea civil;
- legi criminale care reglementeaz relaia dintre nesupunere i pedeaps.
John Stuart Mill
Libertatea devine o norm fundamental ce trebuie respectat de orice guvernare care se
vrea corect. Libertatea se manifest n condiiile limitrii puterii autoritii. Individul liber
este obligat s nu afecteze prin exercitarea propriei liberti, libertatea celorlali iar
societatea prin autoritatea sa este obligat prin legislaie s garanteze libertatea individului.

Spaiul i timpul. Timpul i spaiul social.

Spaiul este modul de existenta a materiei ce exprima proprietatea obiectelor si fenomenelor de a avea
intindere, dimensiuni, structuralitate si interactiune. Timpul este modul de existen a materiei care reflect
durata, succesiunea schimbrii i dezvoltriisistemelor material. Spaiul i timpul sunt nsuiri a obiectelor
material i ele nu pot exista n afara materiei. Din acest punct de vedere puten eviden ia spaiul i timpul
astronomic, fizic, biologic, psihic i social. Timpul social caracterizez durata, succesiunea activitilor
umane i relaiilor sociale n dezvoltarea proceselor sociale. Timpul social este diferit de la o epoc la alta.
Spaiul social are un sens uman. Poate fi neles numai lundu-se n considerare activitatea omului.
Structurile spaiale sociale se formeaz datorit activitii oamenilor. Aristotel consider c spaiul este
suma locurilor pe care le ocup corpurile i c att material ct i spaiul ar fi finite. Hegel spaiul i timpul
ca fiind 2 categorii ale ideii absolute. Kant consider c n lumea ociectiv nu exist spaiu i timp.

Fericirea
43.Fericirea e o problem central a vieii omeneti i a concepiei despre via, deoarece
dintotdeauna, problema succesului, a realizrii umane, deci a realizrii unor scopuri i
idealuri, e sinonim cu cutarea, atingerea a ceea ce se numete fericire. Heraclit, Democrit,
Epicur etc. sub aspect etic. Sub aspect psihologic i ontologic, fericirea e o stare de spirit,
o stare de mulumire, bucurie, satisfacie, ncredere n realizarea unui scop sau ideal
important. Opusul fericirii nefericirea. Cutarea fericirii e cel mai firesc lucru p/u om.
Fericirea e starea fiinei ce sufer i judec, ce-i reprezintlumea i o evolueaz n raport cu
propria-i imagine asupra sa i a lumii.. nu toi oamenii neleg fericirea n acelaii mod...