Sunteți pe pagina 1din 7

Subiectul 14 - radu macrinici

Radu Macrinici Tara mea


Actiunea se petrece in Bucuresti, in timpul Revolutiei din 1989.
Personaje ORB persoana de rand, care se ascunde in subsolul casei in care locuieste fetita cu parintii ei.
El aude tot ce se intampla in acea casa si cumva ii deschide ochii Elei cu aceste adevaruri, facand-o in
final sa-si urasca asa cum e ea acum; el isi spune simbolic carti;
- EL tatal Elei face parte din Securitate si munca lui consta in a tortura oameni pentru a raspunde la
intrebarile lui; a facut o adevarata obsesie pentru anatomia corpului uman si isi procura atlase in aceasta
privinta, avand in casa o impresionanta colectie de resturi ale torturii (degete, ochi, par, urechi, nasuri);
spatiul sau de lucru este o casa in care au fost mutati, departe, fara vecini, ca sa nu poata fi vazut/auzit;
sotia si cu fiica sunt trimise de acasa ori de cate ori ii vine un client; povestea de iubire dintre el si sotia
lui se desfasoara pe fondul unor violente fizice si verbale acceptate de catre aceasta din urma intr-un fel
asta a devenit o pasiune bolnava pentru el, iar ea accepta pentru ca il iubeste foarte mult; o iubeste violent,
lovind-o de cele mai multe ori si vorbindu-i foarte urat, pe acelasi perete pe care sunt tintuite victimele sale.
Intr-un fel, este satul si se simte vinovat pentru ceea ce face dar stie ca este intrat intr-un sistem din care nu
poate iesi;
-simboluri: - este tot timpul nevoit sa zugraveasca peretele din camera de tortura, din cauza ca este tot
timpul patat de sange, zgariat si muscat de victime; in final, dupa terminarea Revolutiei, varuieste peretele
cu var lavabil, dar in casa ii ia locul Al, care abia asteaptya sa isi inceaba munca (practic urmeaza aceleasi
lucruri facute sub un alt sistem)
- Ela este pasionata de animalute impaiate pe care le poarta cu ea in permanenta si care sunt impuscate in
timpul revolutiei simbol al oamenilor care nu au nimic pe interior si care sunt manevrati ca niste
marionete, dar care dispar odata cu Revolutia;
- intunericul El nu suporta lumina in casa si o tine stinsa tot timpul simbol al fricii, al neputintei si al
complicitatii liber asumate; Orbul in schimb, chiar daca nu are nevoie de lumina, este tot tipul cufundat in
ea simbol al curateniei sufletesti, a omului de rand, a puritati;
- EA mama Elei, asistenta medicala;
- ELA fiica de 13 ani, intoxicata de educatia patriotica. Temele pentru scoala sunt legate de tara, in care
trebuie sa descrie de ce si cat de mult isi iubeste patria; invata cum Romania e un taram pasnic cu un popor
linistit, care lupta pentru pace atat cat ii permite timpul; razboiul, in viziunea ei indoctrinata, este o lupta
intre spiritul nemtesc si cel romanesc, in care cel din urma castiga pt. ca are mai multi stramosi;
- in inocenta ei isi compara pasiunea ei pentru tara si pentru natura cu cea a tatalui ei pentru anatomie
Romania are multe celule, organe, sisteme si aparate. Eu am adus de afara muschi, iarba, pietricele,
pamant si frunze din trupul tarii. Cred ca si taticul meu a facut la fel, pentru ca astazi am gasit sub pat o
bucata dintr-un deget, cateva unghii, o jumatate de ureche, suvite de par si patru dinti cu radacina cu tot.
- odata cu Revolutia, Ela isi pierde copilaria si trece pragul catre maturitate;
- AL - un prieten, coleg cu El, care preia munca lui odata cu venirea noului sistem.
Radu MACRINICI (n. 1964, la Sighisoara, licentiat in litere, intre 1992-1998 director al teatrului Andrei
Muresanu si pina in prezent director artistic al Festivalului de teatru neconventional Atelier; numeroase
premii la concursuri de dramaturgie din Romania; mai multe piese traduse si prezentate scenic in afara
granitelor Romaniei). In permanent dialog cu literatura, mai ales cu a generatiei sale, Macrinici este cu
adevarat un dramaturg de tranzitie, aproape si de Matei Visniec, dar si facind oarecum trecerea spre
Saviana Stanescu, insa cu o accentuata componenta livresca de extractie textualista care il individualizeaza.
Piesele sale, nerepetindu-se in subiect sau tematica, sint ale unui autor ce se rafineaza in timp, fara indoiala
calauzit de o nestapinita curiozitate si dorinta de a se raporta la ce mai e nou, in interiorul, dar si in jurul
sau.
In 1997 a luat premiul UNITER pt. dramaturgie cu Tara mea. Afost realizat un spectacol radiofonic
intitulat Romania, dragostea mea, dupa piesa Tara mea.
Piesa este scrisa intr-o nota a absurdului.
Tara mea, un text in care cliseele istoriei nationale, minciunile si omisiunile se razbuna asupra celor care leau slujit fara sa se indoiasca, fara sa protesteze. Tortionarul a ajuns un om obisnuit cu vina lui, asumata
neinteligent un mod de viata, intrerupt de evenimentele din decembrie 89, care au schimbat fara sa

schimbe generatia care a mintit, mintita fiind. Omul de rind, Orb, e la subsol, unde Ela, fetita intoxicata de
educatia patriotarda, il viziteaza, maladiv. Eroii lui Macrinici sint toti niste trogloditi, in afara de Orb, care e
neputincios.
Piesa amintete ntructva de ara lui Gufi - Visniec, i vine cam din aceeai zon, dar vine mult mai dur,
mai fichiuitor ( Subiectul e simplu, o parabola parodica: Gufi e imparat in tara orbilor si vrea sa-si marite
fata, pe Iola. Lulu, bufonul, e chior si ii amuza pe toti descriind realitatea care pe ei ii depaseste. Bobderoua
e vazatorul care apare precum Sburatorul si o invata pe Iola sa vada, le induce apoi si celorlalti simtul
neexersat, dar nu pierdut. Se afla ca Gufi era si el vazator. )
Macrinici mprumut de la Viniec motive, pe care le adncete, tind mai adnc i sngernd mai tare. Jocul
lui nu e de un ludic gratuit (dei adesea gratuitatea idiolectelor lui e acuzabil), ci unul care ncearc, uneori
chiar reuete s pun n lumin minciuna, derizoriul, morbidul. Ela lui, fetia, e un fel de Iola; El, tatl
torionar, e un fel de Gufi, care vede, dar refuz s vad, complcndu-se n suferin uie, pervers. Orb e
i el un fel de Lulu...o victim de fapt, executat n final, de ctre cei doi, El i Ea, cuplu morbid, dar
necomic, de aceea lipsit de grotesc. Mai degrab maladivul este cel care d tonul piesei, voit black, dar nu
black comedy.
Ce este ara mea? E o realitate a oricrei zile, e un clieu lingvistic, e locul unde sunt nmormntai toi ce
care au devenit o absen neostoit, e frustrarea cotidian c alii care au fost ''mai detepi cu o secund'' au
reuit s plece i s-au salvat, e exasperarea c normalitatea se ndeprteaz tot mai mult i mai repede de
fiecare dintre noi... E, poate, disperarea, ntru totul adevrat, a unei fetie care nu o mai poate iubi pe
Romnia, nici nainte, nici dup 1989. i nu e o simpl criz de maturizare a unei copile.
Poteneaz drama pierderii inocenei n coliziunea dintre simplitatea copilriei i duplicitatea complicat,
nesntoas, a lumii adulilor ntr-un cadru social ca cel al Romniei de la sfritul anilor '80.
Teatrul lui Macrinici este un teatru livresc (crturresc, cult, savant) inovand la nivel de form, se detaeaz
ironic, febril.

Horia Grbea Pescarusul din livada de visini


Persoanele: Unchiul Vania
Nora nepoata lui Vania
Groparul
Prefectul
Zoe
Nikolai Vasilievici
un politist, o servitoare
Actiunea o reededina la ara
Vania o are in grija pe Nora de cand ea avea 5 ani. Ea il striga unchi, dar de fapt nu sunt rude de
sange. Nora si-l aminteste inca de atunci, cand a venit prima data in costum de ofiter (Trei surori;
Vania era Verinin).
Nora isi doreste foarte mult sa vada marea, dar pentru ca este foarte departe, prefera sa-si faca in
curte o piscina. Desigur ca Vania este impotriva, pentru ca nu au bani sa o construiasca. Ea viseaza la
mare si marturiseste ca se simte ca un pescarus (Nina). Groparul care sapa groapa gaseste un craniu
de caine (Hamlet), despre care Vania spune ca a fost un ogar.
Prefectul (Tipatescu-O scris.pierduta)) s-a casatorit cu Zoe dupa ce aceasta si-a omorat sotul. Acum
Vania se da bine pe langa prefect ca sa-l determine pe acesta sa-i vanda lui livada de visini (Livada
de visini). Pentru aceasta afacere, prefectul o cere pe Nora de nevasta pentru fiul lui vitreg. Nora
nici nu vrea sa auda, spunand ca acel baiat ar face din ea papusa lui si casa pe care o va face
impreuna cu el va fi o casa de papui (Ibsen-Casa cu papusi). Nora ii marturiseste lui Vania ca mai
degraba ar prefera sa se marite cu el si il saruta lung. Vania este clar indragostit de Nora.
La prefect si la Zoe acasa vine Nikolai Vasilievici, capitan in marina militara, trimis in misiune. Nora
il cunoaste si este fascinata de el si de povestile lui de pe mare. Acesta ii promita ca atunci cand isi va
termina misiunea, o va lua cu el intr-o croaziera(Ibsen-Femeia marii).
Vania reuseste sa cumpere livada si ii gaseste pe cei doi plimbandu-se printre visini. S-a infuriat si l-a
provocat pe Nikolai la duel. Prefectul sta de vorba cu fiecare in parte, il linisteste pe Nikolai, dar
Vania renunta la duel cu o singura conditie sa ii dea pistolul sa se impuste. Prefectul ii da pistolul,
dar neincarcat, apar ceilalti care doar il vad pe Vania cu pistolul, sar cu totii si se incaiera.

Castigatoare iese Zoe care ii ameninta pe toti cu pistolul si trage inspre sotul ei. Surpriza, insa,
pistolul nu are gloante; prefectul trece insa repede peste aceasta situatie, dar nu fara a o sesiza.
Prefectul il sileste pe Vania sa le dea celor doi indragostiti binecuvantarea lui.
Groparul (cetateanul turmentat) are o scena in care vine si se intereseaza de alegeri. Crede ca nou
venitul(comandantul) este unul dintre noii candidati si ii promite votul sau. Printre altele, le aduce la
cunostiinta faptul ca nu mai poate sapa gropi pentru morti pentru ca da de apa. De atunci, asta este
singura problema care ii preocupa pe locuitori si in special pe prefect, care crede ca vine Apocalipsa.
Se pare ca apa a crescut mult si acum balteste mult deasupra pamantului; s-a declarat stare de
asediu de o saptamana;. Livada de visini musteste in apa, iar locuinta lui este parca pe o insula. Nora
este deziluzionata si acum uraste marea din cauza apei care s-a strans in jurul casei. Mai mult, apare
pe gard un pescarus pe care il vede in realitate pentru prima data si isi da seama ca arata ca o raa
grasa.
Nikolai reuseste sa vina la Nora si incet-incet isi dau seama ca nivelul apei creste grozav de repede in
jurul lor, dar ca locul in care este amplasata casa lor ramane deasupra apei, ca o insula. Si asa raman
toti trei, izolati pe acea insula.
Horia Grbea s-a nscut la 10 august 1962 n Bucureti. Este doctor n inginerie. A publicat 8 volume
cu caracter tiinific i didactic. n domeniul literar, a debutat n 1982 cu poezie. A fost membru al
cenaclului Universitas, condus de criticul Mircea Martin. Din 2000 a fost secretar al sectiei de
dramaturgie a Asociaiei Scriitorilor Bucureti. Apoi, din noiembrie 2003, secretar al Asocia iei
Scriitorilor Bucureti, ales preedinte al ASB n 2005. Membru al Comitetului director al Uniunii
Scriitorilor din 2005.
A publicat poezie, proz, teatru, critic literar si teatral, eseuri. n total 12 piese reprezentate n
ar ca i n Anglia i Frana. A tradus n romn i a adaptat pentru scen 16 piese de Jacques Copi,
Pierre Corneille, S.I.Witkiewicz, Fernando Arrabal, A.P.Cehov, N. Machiavelli, Dario Fo, Tennessee
Williams, Marivaux etc.
A publicat 23 de volume de literatur. A obtinut numeroase premii literare. Romanul Cderea
Bastiliei a fost distins cu trei premii naionale n 1998.
A susinut i susine rubrici permanente n reviste literare naionale (Luceafrul, Cuvntul,
Ziarul financiar, Sptmna financiar etc.), i la publica ii teatrale ca Scena, Drama. A fost
titularul rubricii sptmnale de bridge din Ziarul financiar din 2003 pn n 2008. A publicat
numeroase alte articole. A prezentat cteva sute de volume de literatur contemporan n articole,
unele grupate ulterior n trei volume.
n 1998 a nceput s realizeze scenarii de filme si show-uri pentru televiziune la ProTV, apoi la Prima
TV, National TV etc.A reprezentat Romnia la festivaluri internaionale de literatura si teatru.
A realizat doua cicluri de emisiuni la TVR Cultural (2002-2004). A fost dramaturgul teatrului Toma
Caragiu din Ploieti. A reprezentat Romnia la festivaluri internaionale de literatura. A primit
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie pe anul 1999.
Horia Garbea face parte dintre dramaturgii post-textualismul burlesc (tip de teatru comic,
caracterizat prin caricaturizare i parodiere).
Nu realismul ci jocul cu realismul este specialitatea lui Horia Grbea ca, de altfel, a oricrui
caricaturist. Paradoxal, pe Horia Grbea nu l intereseaz literatura, ci materialul din care este ea
fcut, cuvintele.
COMENTARII : Piesa este o intalnire intre cinci dramaturgi importanti: Caragiale, Shakespeare,
Ibsen, Cehov si bineinteles, cu contributia lui H.Garbea. El a demonstrat ca toti acesti mari autori si
personajele acestora sunt spirite inrudite, cu toate nepotrivirile de caracter.
Horia Garbea vrea sa aduca o continuare si chiar o imbogatire a vietii acestor personaje. Din punctul
lui de vedere aceste personaje trebuie reactivate si manipulate astfel incat sa se creeze o destabilizare
completa in acest caz destabilizarea consta in prezentarea personajelor diferit fata de cum le gasim
in literatura clasica, ba mai mult, le regasim caracteristici specifice altor personaje inrudite cu ele.
Nota comica este data si de limbaj cuvinte si expresii folosite de Caragiale in piesele sale (ma duc
nene, ma duc; asculta stimabile; putintica rabdare) dar si de situatii binecunoscute in literatura
si folosite aici in contexte diferite (groparul este cetateanul turmentat; gasirea craniului,etc).

VLAD ZOGRAFI - PETRU sau PETELE DIN SOARE


Personaje: Rusi Petru I arul Rusiei
Nikita Zotov printul-pap, mascariciul lui Petru
Ivan Semionovici Saliapin si Dimitri Alexeievici Smirnov spionii arului
Francezi - ducele dAntin superintendent al edificiilor regale
trei conti si trei contese
Olivier Breton, intendent
Jean functionar
Coco (Elisabeth Delmont) tarfa
Pierre de la Manque filosof cinic
Targoveti, vanzatori, academicieni, ingineri
Anul 1717. Paris, in timpul lui Ludovic al XV lea.
Portretul arului in Memoriile lui Saint-Simon, partizan al apropierii dintre Franta si Rusia: un barbat
foarte inalt, foarte bine facut, destul de slab, cu fata destul de rotunda, fruntea lata, sprancenele frumoase;
nasul destul de scurt, fara nimic de prisos, cu varful gros; buzele destul de groase; pielea fetei era roscovana
spre inchis; ochi negri frumosi;, mari, vii, patrunzatori, bine taiati; privirea maiestuoasa si placuta, atunci
cand voia el, altfel aspra si salbatica si cu un tic ce nu revenea des, dar care ii schimonosea ochii si toata
fata, trezind frica. Era ceva de o clipa, privirea-i devenea ratacita si amenintatoare, dar isi revenea
numaidecat. Intreaga lui infatisare purta pecetea inteligentei, a gandirii si a maretiei si nu era lipsita de un
anumit farmec. Purta doar un guler de panza, o peruca rotunda, bruna, parca nepudrata, care nu-I ajungea
pana la umeri, o haina cafenie, pe corp, de o singura culoare, cu nasturi de aur, jiletca, pantalon pana la
genunchi, ciorapi, nu purta manusi si nici mansete, steaua Ordinului sau pe tunica si esarfa dedesubt, cu
haina adesea descheiata de tot; isi punea palaria pe o masa, niciodata pe cap, nici chiar cand era afara. In
ciuda acestei simplitati, oricat de rau ar fi aratat trasura si insotitorii sai, asupra lui nu te puteai insela
datorita maretiei firesti a infatisarii.
Portretul lui Nikita Zotov, printul-pap , pe care i-l face abatele Dubois care este ostil apropierii Frantei de
Rusia: Un pitic batran, cu plete lungi si albe cazandu-i pe umeri, diform, de o uratenie insuportabila si cu
un glas care aduce cu oracaitul broastelor.
arul Petru I(45 de ani) este cel care a construit Sankt-Petesburg.
Petru este in cea de-a doua lui calatorie in strainatate. A vizitat Olanda, Belgia, Germania si acum Franta,
punandu-si spionii sa faca planurile tuturor fortificatiilor si sa ia cifrele exacte ale efectivelor garnizoanelor.
Spune ca isi doreste sa civilizeze Rusia, dar defapt pe el il intereseaza sa se alieze cu Franta impotriva
Suediei, pentru ca Franta este in relatii bune si cu Anglia si cu Austria.
Ii place foarte mult sa se deghizeze, asa ca l-a rugat pe ducele dAntin sa il ia drept un marinar olandez, iar
pe Zotov drept ar si sa il trateze ca atare.
Petru a fost primit in Franta cu bratele deschise pentru ca este un tar puternic, stapan peste doua continente.
Acum francezii isi doresc ii indoape cu cultura lor gastronomica si sa ii asfixieze cu parfumurile lormandria francezilor.
A fost casatorit prima data cu Evdokia, pe care a trimis-o la manastire pt. a se putea casatori cu Ekaterina.
Cand o vede pe Coco ii propune sa mearga cu el in Rusia si o va lua de sotie, trimitand-o si pe Ekaterina la
manastire, dar desigur ca dupa ce noaptea se consuma, acesta o zoreste sa plece acasa.
Tarul este un om original, asa cum ii spune ducele dAntin, pentru ca este foarte direct, ii ia in ras pe toti,
face glume extrem de proaste(le smulge perucile nobililor francezi, unia ii da un pumn in fata, iar unui
trimis de-al ducelui ii scoate pe loc o masea cu clestele pe care il purta la el); vorbeste foarte indecent cu
femeile; desi i-a fost pregatit unul din apartamentele regale de la Luvru, el vrea sa doarma la hotel. Bea
foarte mult.
Francezii il considera nebun, bufon si mojic si simt o mare usurare cand acesta pleaca.

Are o foarte mare frica de Dumnezeu,dar nu crede in preoti. Stiinta il atrage foarte tare, desi nu se pricepe
la acest domeniu, dar ii aa curiozitatea. Are un titlu de doctor honoris causa al Universitatii Oxford, dat
de englezi.
Tarului ii place foarte mult sa munceasca; are 14 meserii, dintre care dulgher, tamplar, artilerist, pompier,
artificier, boxer, dentist(51 de masele extrase),dar si chirurg si vrea sa invete cat mai multe. Isi noteaza toate
lucrurile interesante pe care le aude. Activitatea, numai activitatea te face sa uiti ca viata inseamna
moarte.
Curiozitatea este punctul slab al lui Petru. Ajunge in biroul unor academicieni francezi si se arata extrem de
interesat de toata aparatura. Unul dintre academicieni ii arata o luneta si ii spune cum cu aceasta a reusit sa
descopere petele din soare. Acest lucru pare sa-l afecteze, considerand ca soarele sufera de o boala
rusinoasa si ca e posibil sa moara.
Tarul este insetat de cunoastere si este trist pentru ca stie ca nu-I ajunge o viata intreaga sa invete, sa
cunoasca totul si ca, oricat timp ar avea la dispozitie, apar lucruri noi continuu si sunt imposibil de asimilat
intr-un timp real: Sunt ingrozitor de multe de invatat, nu-ti ajunge o singura viata. Nici doua vieti nu iti
ajung, daca te apuci sa cauti pana in miezul lucrurilor. E pacat ca n-avem timp. Ar trebui sa traim la
infinit , pentru ca se intampla lucruri noi exact atunci cand le descoperim pe cele vechi, iar cele noi se
invechesc in clipa in care ajung la constiinta noastra..mi-a teama ca nu vom trai prea mult. Stiti, soarele
soarele are niste pete
Tarul a venit in Franta special ca sa-l gaseasca pe acest Pierre de la Manque, un filosof cinic, care traieste in
mizerie. L-a gasit mai intai Pierre pe el, pentru ca a venit dupa Coco(a carui amant e) si a gasit-o in camera
lui Petru. Pierre l-a amenintat cu sabia pe tar, spunandu-i lui Coco ca nu ar trebui sa aiba incredere in el:
ochi de sobolan, sprancene de obsedat, nas de complexat, buze de paranoic, barbie de maniac si urechi de
tradator. Exact ca un sobolan urias!
Pe tar il intereseaza sa afle de la Pierrecum ii poate schimba pe oameni; el isi doreste sa-i schimbe pe
rusi, sa nu mai fie atat de salbatici; el insusi nu se mai recunoaste a fi rus si acest lucru il obsedeaza. Ii
propune lui Pierre sa mearga cu el in Rusia si sa fie consilierul sau, in schimb oferindu-i averi nemarginite.
Pierre il refuza categoric pentru ca el este strans legat de Franta si vrea sa fie partas la decaderea ei. Petru se
infurie si pune sa fie omorat, apoi Il diseaca. Petru crede cu toata puterea ca va afla din interiorul lui Pierre
sensul vietii sale.
Ducele dAntin tine cu orice pret ca Franta sa se alieze cu Rusia si pentru asta stie ca trebuie sa atate la
maxim curiozitatea lui Petru pentru inventii. Da porunca sa se faca o multime de inventii, chiar inutile, dar
care sa arate foarte complicat. Inginerii aduc o masinarie mai veche care este defecta. Pt. a-i da viata, il
baga pe functionarul Jean inauntrul ei ca sa invarta rotitele si sa o puna in miscare. Tarul nu se mai arata
interesat, fiind foarte tulburat de dezamagirea provocata de Pierre care i-a spus inainte de a-l omora, ca nu
poate face nimic pentru a schimba oamenii.
La plecare tarul se arata generos si lasa o suma mare de bani pentru a acoperi toate cheltuielile facute de
statul francez petru primirea sa.
Zotov profita de statutul de tar provizoriu si face cheltuieli enorme in contul primariei Parisului- cumpara o
piata intreaga de marfuri care nu-i folosesc la nimic, spunand ca sunt lucruri pe care ei nu le au in Rusia si
trebuie duse la cabinetul de curiozitati de la Petesburg.
Zotov a fost profesorul lui Petru, desi nici el nu prea stia sa scrie si sa citeasca. Isi aminteste ca Petru era un
copil anormal de inalt si de nervos si singurul lucru care i-a placut din tot ce l-a invatat, a fost sa joace
intar. Nu crede in Dumnezeu, nu crede ca El exista. Uraste preotii si ii place sa-si bata joc de ei. Se
imbraca foarte strident; poarta cu el o baica de porc pe care o tot agita slavindnumele Domnului; este
mojic, afemeiat si profitor; I se spune pap pt. ca toata ziua umbla cu miluita cu baica lui de porc.
Zotov este obosit si plictisit sa o mai faca pe mascariciul tarului: Rusia e un fals grosolan al istoriei, iar
restul lumii e inutil Se simte bine in Franta si simte ca aici i-ar placea mai mult decat in Rusia, dar tara
lui i-a intrat in sange ca o otrava si nu s-ar putea dezlipi niciodata de ea.
Comentarii Vlad Zografi se accepta pe sine si se opune sinelui, trecand de la o piesa a epuizarii la
vitalitatea nebunesc exacerbata din Petru; bufonii recuceresc shakesperean scena, iar Istoria nu e departe.
Dintr-un colt al tabloului priveste un filozof Pierre de la Manque(se citeste manc), cultivand cinismul
ca virtute deconstructoare de iluzii. Ne napadesc deodata sensurile, dupa ce fusesera luchidate cu grija,
deriziune si har, unele dupa altele. Zografi are o scriitura vie, a unui spirit unde meditatia si ludicul isi dau

mana intr-un dialog nervos, stralucitor in Petru. Sub pretextul documentar al vizitei in Franta a Tarului
Petru I, se ascund cateva idei interesante despre Occident(Franta) si nesfarsita Rusie.
Piesa este bazata pe o poveste adevarata - Cltoria n Frana

ntlnirea dintre Petru I i micul Ludovic al VX-lea al Franei la Hotel des Lesdiguieres din Paris.
Tarul Petru I se nate la 30 mai 1672 anul 7180 dup calendarul folosit pe atunci n Rusia la Moscova i
este fiul arului Aleksei Mihailovici i a celei de-a doua soii, Nataliei Kirilovna Nar kina. n 1676, tatl
su moare, lsndu-l urma la tron pe fiul su, Fiodor, care abia mplinise 15 ani. La 27 aprilie 1682, arul
Fiodor al III-lea moare fr s-i aleag urmaul -Ivan, fratele su de 16 ani cu mintea tulbure sau Petru,
fratele vitreg, iute ca argintul viu, aprig, iste dar n vrst de numai 10 ani? Mulimea rostete numele lui
Petru, care primete numele de Petru I. nsa arevna Sofia, sora bun al lui Ivan i sora vitreg al lui Petru
urzete planuri de rzbunare. Profit de faptul c trupele de strelii se rscoal i dup mult violen , jafuri,
omoruri obine ca din 29 mai s fie doi ari : Ivan i Petru, iar ea, arevna Sofia este numit regent, din
cauza sntii ubrede a lui Ivan. Boierii Dumei se supun. La 25 iunie 1682, n Catedrala Adormirii Maicii
Domnului, are loc n prezena patriarhului, a opt mitrolpolii, patru arhiepiscopi, doi episcopi i opt
arhimandrii, ciudata ncoronare a celor doi ari ai Rusiei, dintre care unul bolnav i fr minte, iar cellalt
un copil ngrozit.
Petru, de la primii pai a cunoscut oroarea, violena, minciuna. Doar mama sa, care l nconjoar cu mult
dragoste are chip curat i nevinovat dar triete ca ntr-un vis iar el simte o nevoie mistuitoare de a se
mica, de a porunci. Ca i sora lui vitreg, Sofia, de care se teme i pe care o urte. Regenta ia o hotrre
de neclintit : fratele su, Ivan va rmne alturi de ea la palat, n vreme ce Petru i mama lui vor fi trimi i n
satul Preobrajenskoe, n apropiere de Moscova. De nvat, nva la nimereal. Dobndete un talmebalme de cunotine rudimentare de aritmetic, geometrie, artilerie i fortificaii, ns setea lui de
cunoatere este neostoit; deprinde tiina navigaiei, se joac n fiecare zi de-a rzboiul mpreun cu banda
glgioas i vesel a tovarilor si de joac, fii de boieri. La 27 ianuarie 1689 n vrst de 17 ani se
cstorete cu Evdokia Lopuhina, o fat de 20 de ani, frumuic, de rang mijlociu.
La 6 octombrie 1689 pleac la Moscova, dup ce arevna Sofia este trimis la mnstirea Novodevicie iar
la 19 februarie 1690 se nate fiul su, areviciul Aleksei. n ciuda multelor i feluritelor ndeletniciri
manevre pe uscat i pe ap, petreceri i iubiri- Petru tie c lucrurile merg n ar din ce n ce mai ru.
Boierii i oamenii de rnd sunt vdit nemulumii de ar, pe care-l socotesc uuratic, prea legat de sfetnicii
strini, prins n jocuri militare fr noim i ocri neruinate mpotriva Bisericii.
De la 1 septembrie 1715, tronul Franei este ocupat de copilul Ludovic al XV-lea, care-l are alturi, ca
regent, pe Filip dOrleans. La 7 mai 1717, Petru i face intrarea n Paris, escortat de 300 de grenedieri
clri declarnd c vrea s fie primit de regele Franei. A doua zi dup sosire, naintea arului se prezint
regentul. Totul arat c Petru e nemulumit. Dou zile mai trziu, la 10 mai, regele Franei, nsoit de o
numeroas escort, merge la hotelul des Lesdiguieres, locul unde se cazase arul.
Petru viziteaz Luvrul, grdina Tuileriilor, studiaz lucrrile la Pont-Tournant, merge la Domul Invalizilor,
gust din supa soldailor i bea vin n sntatea lor, "btndu-i pe umr i numindu-i camarazi". Adevratul
motiv al cltoriei sale este ns unul politic. Relaiile cu aliaii sunt n impas, cele cu Anglia s-au rcit, a a
c ndjduiete c Frana se va ndeprta de Suedia, apropiindu-se de Rusia, cu care va semna o convenie
de ntrajutorare militar i comercial. Tratativele diplomatice vor duce n cele din urm, la 15 august 1717,
la att de greu elaboratul tratat de la Amsterdam, ncheiat ntre ar, Ludovic al XV-lea i regele Prusiei,
Frederic-Wilhelm I. Prsind Frana, la 20 iunie 1717, i declar ataamentul fa de aceast ar harnic,
primitoare i uuratic.
La 9 octombrie, dup o vizit la Berlin, mpreun cu arina, Petru este din nou acas, la Sankt-Petersburg,
n "raiul" su. Dup ce a vzut o sumedenie de lucruri, nelege mai bine ce are de fcut pentru a- i
transforma capitala ntr-un adevarat ora european.
VLAD ZOGRAFI
In 1985 a absolvit Facultatea de Fizic a Universitii din Bucureti. La sfritul lui 1990 ob ine o burs n
Frana, iar n 1994 i susine teza de doctorat n fizic la Universitatea Paris XI (Orsay). A publicat articole
de fizic atomic teoretic n Physical Review, Physics Reports, Surface Science .a. Este de asemenea
redactor la Editura Humanitas, prozator i traductor al lui Eugene Ionescu. Debuteaz n februarie 1990 n
Romnia literar. n perioada '90'95 public sporadic n Contrapunct, 22, Romnia literar, Suplimentul
Litere, Arte, Idei al Cotidianului i Memoria. Prima sa carte, volumul de povestiri Genunchiul stng sau

genunchiul drept, apare la sfritul lui 1993, la Editura Eminescu. Un an mai trziu, public la Editura
Albatros romanul Omul nou. Realizeaz (mpreun cu Aurel Cioran) antologia Cioran i muzica, aprut la
Editura Humanitas, n 1996. Debuteaz n teatru cu volumul Isabela, dragostea mea (Editura Unitext,
1996). Una dintre cele trei piese ale volumului, Petru sau petele din soare, a primit Premiul Criticii 1996
din partea Seciei Romne a Asociaiei Internaionale a Criticilor de Teatru Fundaia Teatru XXI.
Spectacolul cu piesa Orgasm, realizat de Studioul de Art Contemporan Toaca din Bucureti, a fost
prezentat n premier mondial, n 2001, la Festivalul de teatru West-Ostlicher Diwan de la Halle.

S-ar putea să vă placă și