Sunteți pe pagina 1din 209
PE-UN FLUTURE-N ZBOR, PE ARIPI CĂLĂTOR
PE-UN FLUTURE-N
ZBOR,
PE ARIPI CĂLĂTOR

ISSN 2247 – 5842 ISSN-L = 2247 – 5842

Numărul 4

- 2014 –

1

La apariţia acestui număr şi-au adus contribuţia cadrele didactice participante la simpozionul interjudețean ”EDUCAREA PREȘCOLARILOR ȘI ȘCOLARILOR ÎN SPIRITUL VALORILOR MORALE” și elevi ai claselor I-VIII din ţară, care au trimis lucrări la Concursul Naţional Bucuriile Sărbătorilor de Paşte”, ediţia a VI-a, 2014. Acest concurs se află înscris în C.A.E.N. 2014, Anexa A8, domeniul CULTURI ȘI CIVILIZAȚII poziţia 25. (www.edu.ro)

Coordonatori:

- Inspector educative – I.S.J. OLT, prof. Luminița FLORICEL

- Director, prof. Costel Răzvan BĂȚĂGUI

- Director adj., prof. Irina MOCANU

- Prof.înv.primar, Sanda CIOROIANU

- Prof., Ninel NICOLAE

- Prof., Alina Beatrice NICOLAE

Coordonator şi tehnoredactor,

Prof. înv.primar, Sanda CIOROIANU

2

Revista „Pe-un fluture-n zbor/ Pe aripi călător” nr. 4 reprezintă o modalitate de evaluare a

Revista „Pe-un fluture-n zbor/ Pe aripi călător” nr. 4 reprezintă o modalitate de evaluare a activităţilor propuse în cadrul proiectului educaţional naţional ”Bucuriile Sărbătorilor de Paște” – Concurs Național de creații literare și plastice, aflat la cea de-a VI-a ediție, înscris în CAEN 2014 – A8, poziția 25. Activităţile urmăresc formarea bucuriei de a face bine și, de asemenea, să contribuie la cultivarea binelui, a optimismului, a încrederii în sine şi în semenii noştri. Faptele bune pe care le săvârşesc unii copii trebuie să constituie un model demn de urmat pentru toţi ceilalţi, mai ales pentru cei ce se lasă cuprinşi de vraja „lipsei de conduită morală”.

Putem îmbunătăţi relaţiile dintre: elev – elev, elev – cadru didactic, elev – părinte, dar şi părinte – cadru, prin implicarea în mod activ a acestora în cadrul diverselor activităţi desfăşurate atât în cadrul şcolii, cât şi în afara ei.

Revista cuprinde articole care tratează educaţia moral – civică a copiilor preşcolari şi şcolari de la clasa pregătitoare, până la clasa a VIII-a, ai căror autori sunt participanți din 15 județe județe ale țării noastre și mun. București la simpozionul interjudețean ”EDUCAREA PREȘCOLARILOR ȘI ȘCOLARILOR ÎN SPIRITUL VALORILOR MORALE”. Acestea oferă sfaturi practice utile atât pentru un părinte, în „meseria” lui de părinte, cât şi pentru cadrele didactice în activităţile derulate la clasă. În acest sens, se poate promova schimbul de experienţă între cadrele didactice, în scopul creşterii calităţii activităţilor educative.

Tot acest număr al revistei cuprinde creații literare ale copiilor participanți la concursul național din acest an școlar. Creaţiile literare şi plastice ale copiilor valorifică potenţialul creativ al acestora. Temele sunt cele referitoare la educaţia morală sau la diverse teme religioase care creează o încărcătură sufletească deosebită, determinând manifestarea dragostei pentru cei din jur, bunătatea, generozitatea, realizarea de fapte bune, apropierea tot mai multă faţă de cei neajutoraţi.

3

Efectuarea unor vizite, serbări şcolare, a unor expoziţii cu lucrări ale copiilor se concretizează în realizarea unor fotografii, prin intermediul cărora se fac cunoscute faptele bune săvârşite de aceştia.

Spre exemplu, cu ocazia sărbătorilor de iarnă se pot organiza diverse activităţi:

prezentarea unor colinde, „Să ne ajutăm aproapele!” –

„Colindăm în Casa Domnului” -

activitate de întrajutorare, „ În aşteptarea lui Moş Crăciun” – serbare şcolară ş.a.

Sperăm ca prin această revistă să atragem cât mai mulţi participanţi, cu cât mai multe activităţi concrete care, prin desfăşurarea lor să ofere condiţii prielnice de exersare comportamentală prin formarea de priceperi şi deprinderi.

O experienţă morală nu se poate acumula decât prin trăirea unor fapte şi împrejurări de viaţă bogate în semnificaţii şi manifestări morale.

O

apreciere

morală

manifestarea sa.

a

unui

om

o

facem

în

O apreciere morală manifestarea sa. a unui om o facem în 4 funcţie de fapte, de

4

funcţie

de

fapte,

de

conduita

şi

Prof. Sanda Cioroianu,

Şcoala Gimnazială Nr.2, Caracal

NECESITATEA EDUCAŢIEI MORAL-CIVICE LA PREŞCOLARI ŞI ŞCOLARI

Insp.educativ, I.S.J. OLT prof. Luminița FLORICEL

Ideea educaţiei civice a apărut în mintea adulţilor atunci când aceştia au simţit nevoia să transmită urmaşilor experienţa dobândită, cu scopul de a-i forma pentru viaţă, ca buni cetăţeni. Primele şcoli au avut ca scop educativ pregătirea copiilor pentru a deveni buni cetăţeni, pentru conducerea statului şi buni militari, pentru apărarea lui. Morala se realiza cu ajutorul lecturilor din operele scriitorilor. Cercetările de psihopedagogie atestă faptul că formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în întreaga şcolaritate şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane. Educaţia morală trebuie începută încă din primii ani de viaţă ai copilului şi continuată apoi în mod sistematic în tot cursul vieţii. La vârsta copilăriei este mai receptiv la diversele influenţe care se exercită asupra lui. Eficienţa muncii educative în grădiniţa de copii se bazează pe faptul că vârsta preşcolară este vârsta cea mai favorabilă pentru acumularea unor impresii puternice, pentru formarea deprinderilor de comportare. De asemenea, vârsta preşcolară este perioada în care apar şi se dezvoltă trăsăturile de voinţă şi caracter, în care se schiţează personalitatea viitoare a omului. La această vârstă copilul este receptiv, sensibil, este uşor impresionat de tot ceea ce-l înconjoară, are o putere mare de imitaţie. Vârsta preşcolară constituie etapa în care copilul începe să înţeleagă realitatea înconjurătoare, începe să-şi însuşească părerile celor din jurul lui, criteriile de apreciere a faptelor şi, ca rezultat al procesului educativ, începe să devină conştient de greşelile sale. Necesitatea de a începe educaţia morală cât mai timpuriu este justificată şi de faptul că la vârsta preşcolară se formează cu cea mai mare uşurinţă automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Activitatea sistematică de educaţie morală din grădiniţă contribuie la formarea acestor deprinderi elementare de comportare, la perfecţionarea deprinderilor însuşite şi la transformarea lor în obişnuinţe. Procesul educaţie morale este o activitate conştientă, complexă în vederea formării convingeri- lor, sentimentelor şi comportamentelor morale şi se realizează prin îmbinarea raţională a metodelor şi procedeelor educative: explicaţie, convingere, exerciţii cu caracter moral, încurajare prin organizarea unor situaţii educative. În vederea educaţiei moral-civice a copiilor de vârstă preşcolară, programa prevede:

- să se formeze şi să se lărgească sfera de reprezentări şi noţiuni despre grădiniţă, familie, mediu social apropiat, oraşul(satul) natal, ţara; -să se formeze reprezentări legate de munca adulţilor şi relaţiile lor de muncă; -să se cunoască însemnele ţării; -să se cunoască îndatoririle copiilor la vârsta preşcolară; -să se cunoască unele evenimente şi sărbători din istoria poporului nostru, cât şi unele sărbători naţionale; -să se dezvolte sentimente de dragoste pentru limba şi cultura poporului nostru; -să se formeze atitudini şi comportamente; -să se cultive calităţi morale: sinceritate, hărnicie, curaj, spirit de întrajutorare, spirit de colectiv.

-să se cultive calităţi morale: sinceritate, hărnicie, curaj, spirit de întrajutorare, spirit de colectiv. 5

5

Aceste obiective se realizează în mod gradat, potrivit particularităţilor de vârstă ale copiilor. Astfel, dacă la grupa mică li se formează reprezentări despre familie şi grădiniţă, la grupa mijlocie şi mare aceste reprezentări depăşesc cadrul amintit. Odată cu vârsta, formele de activitate se amplifică. Astfel, alături de observări, povestiri, memorizări care se fac la grupa mică se adaugă la grupa mijlocie lecturi după imagini, iar la grupa mare convorbiri. Varietatea metodelor şi procedeelor utilizate în mod adecvat de către educatoare contribuie la apropierea copilului de unele aspecte ale vieţii, la dezvoltarea sentimentelor morale, la formarea unor însuşiri importante ale personalităţii. Organizarea judicioasă a activităţilor de educaţie moral-civică asigură însuşirea cunoştinţelor, înţelegerea fenomenelor sociale accesibile, fixarea unor reprezentări, formarea deprinderilor elementare de muncă, educarea sentimentelor morale înalte, formarea comportamentelor morale. Răspunderea cea mare pentru pregătirea elevului de clasa I o poartă părinţii care sădesc în sufletul copilului dragoste faţă de şcoală, faţă de educatorii săi. Este un adevăr faptul că unii părinţi greşesc insuflând frica şi teama de a-şi începe o nouă activitate (cea de şcolar). De aceea munca învăţă- torului cu părinţii elevilor începe chiar din prima zi. Treptat, în întâlnirile periodice sunt dezbătuţi termeni precum: autonomie, brutalitate, chibzuinţă, disciplină, egoism, furt, grup, insucces, joc, lene, minciună, nesupunere, onestitate, prietenie, răspundere, sentiment, timiditate, voinţă.(ca un dicţionar al valorilor morale).Munca educativă este o permanenţă. Obiectivele ei pot fi realizate în orice arie curriculară, dar şi prin activităţi extracurriculare. Citirea şi povestirea unor lecturi literare precum: „La colţ”, de Tudor Arghezi, „Făt-Frumos din Lacrimă”, de Mihai Eminescu, „Un om năcăjit”, de Mihail Sadoveanu, „Guliver în țara piticilor ”, de Jonathan Swift, „Micul patriot padovan”, de Edmondo de Amicis, „Robinson Crusoe”, de Daniel Defoie, copiii vor beneficia de efectul educativ asemenea unor lecţii de etică morală. Se vor întâlni cu monologul bunicului, cu ameninţări şi pedepse care sfârşesc prin iertare, cu personaje pozitive şi nega- tive care se luptă şi triumfă binele întărind credinţa în dumnezeu, cu portretul lui Niculăeş – copil lipsit de copilărie, învăţat cu greutăţile şi necazurile durerii, cu Guliver care prin forţa minţii reuşeşte să con- vieţuiască paşnic şi să comunice cu uşurinţă, cu micul patriot padovan a cărui tristă copilărie nu-l împiedică să-şi pună în evidenţă mândria, demnitatea, patriotismul şi nobleţea sufletească, dar şi cu Robinson Crusoe, care demonstrează, după 28 de ani de captivitate, că speranţa, credinţa şi lupta per- manentă înseamnă reuşită sigură. Recitarea poeziilor, potrivit tematicii abordate, este o plăcere pentru şcolarii mici şi trezeşte pu- ternice sentimente patriotice, de bucurie, de dragoste de viaţă, de apreciere sau dezaprobare faţă de anumite atitudini („Cântec” de George Coşbuc, „Dimineaţa” de Vasile Alecsandri, „Greierele şi furnica” de La Fontaine). Dramatizarea reprezintă de fiecare dată o modalitate solicitată chiar de copii şi cu multe implicaţii benefice în plan instructiv- educativ. Atât în lecţiile de citire, dar şi la serbările şcolare sau la sărbăt-rirea unor evenimente importante, elevii s-au deprins cu punerea în scenă a unor texte îndrăgite: schiţe, glume sau scenete cu conţinut satiric („Vizită” de I.L. Caragiale). Indiferent prin ce mijloace, metode, procedee vom folosi în educaţia pentru societate a copiilor şi având în vedere faptul că şcolarii de astăzi vor fi adulţii de mâine, angrenaţi în structuri sociale, economice şi culturale, răsplata muncii noastre se va vedea atunci, când „el” va fi la înălţimea aşteptărilor noastre, pentru că ne dorim ca să formăm generații cu suflet frumos în sensul omeniei, generozităţii, receptivităţii la durerile şi bucuriile celor din jur.

cu suflet frumos în sensul omeniei, generozităţii, receptivităţii la durerile şi bucuriile celor din jur. 6

6

RAPORT DE EVALUARE A SIMPOZIONULUI INTERJUDEȚEAN

EDUCAREA PREȘCOLARILOR ȘI ȘCOLARILOR ÎN SPIRITUL VALORILOR MORALE

- 29 martie 2014 –

INSTITUȚIA ORGANIZATOARE:

COMISIA DE COORDONARE A ACTIVITĂȚII:

Coordonatori:

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 2 CARACAL/ OLT

Lect.univ.dr. Victor TIŢA, director C.C.D. Olt

Prof. drd. Felicia MAN, inspector școlar general I.S.J. Olt

Prof. Luminița FLORICEL, inspector educativ

Prof. Mirela Maria PARASCHIV, inspector învățământ primar

Prof.înv.primar, Sanda CIOROIANU

Consilier școlar, Lucica STANCIU

COMISIA DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII:

*Prof. Costel Răzvan BĂȚĂGUI, director

*Prof. Sanda CIOROIANU

*Prof.Cătălina OPREA

*Consilier școlar, Lucica STANCIU

* Prof. Irina MOCANU, director adjunct * Prof. Mariana Nicoleta ENACHE * Prof. Nelia Adriana FARCAȘ * Prof. logoped, Florentina POPESCU

OBIECTIVUL GENERAL AL ACTIVITĂȚII/ SCOPUL:

Implicarea activă a cadrelor didactice și a altor factori educaționali în formarea şi dezvoltarea la elevi a unor comportamente educaţionale, morale şi de caracter (onestitate, generozitate, dragoste şi respect faţă de aproapele nostru, hărnicie, perseverenţă, bunătate, modestie); formarea unor atitudini de respingere şi dezaprobare faţă de fapte şi comportamente negative.

GRUPUL ȚINTĂ: cadrele didactice din învățământul preuniversitar.

SECŢIUNILE SIMPOZIONULUI:

- Referate

- Proiecte educaţionale

În cadrul simpozionului s-au înscris 90 de cadre didactice, cu 84 de lucrări, din 15 județe și mun. București. Pe secțiuni s-au înregistrat 12 proiecte educaționale și 72 de referate.

Simpozionul, prin multitudinea temelor abordate și a exemplelor de practici împărtășite de participanți, folosite în activitățile cu elevii și partenerii educaționali, și-a atins obiectivul general pe care și l-a propus. Schimbul de experiență s-a dovedit extrem de util, participanții exprimându-și dorința de a se continua acest gen de colaborare și de activități în anii școlari următori. ”Am avut de învățat, totul a fost o încântare, iar organizatorii au transmis buna pregătire, ospitalitatea, au știut să- și atragă auditoriul”, nota un participant la rubrica impresii asupra celor prezentate din chestionarul administrat la finalul activității.

Echipa organizatoare are ca scop asigurarea sustenabilității proiectului.

Inițiatori-realizatori:

Prof. Sanda CIOROIANU

Consilier școlar, Lucica STANCIU

7

29 martie 2014 ȘCOALA GIMNAZILĂ NR. 2 CARACAL/ OLT 8
29 martie 2014 ȘCOALA GIMNAZILĂ NR. 2 CARACAL/ OLT 8
29 martie 2014 ȘCOALA GIMNAZILĂ NR. 2 CARACAL/ OLT 8

29 martie 2014

ȘCOALA GIMNAZILĂ NR. 2 CARACAL/ OLT

8

Binele şi răul pun bazele valorilor morale

Educatoare Mariana Butoi

Grădiniţa cu program prelungit Nr. 30 Baia Mare, Str. Iza, Nr. 7, Maramureş

1. Motivaţie

Fără nici o îndoială, tineretul de astăzi trece printr-o serioasă criză, iar pentru aceasta nu este el însuşi responsabil. Cea mai mare parte de vină ne aparţine nouă, celor mari – părinţi, educatori, îndrumători. Ne-am pierdut noi înşine orientarea spirituală şi ne luptăm din greu să ne păstrăm valorile morale dobândite. Drept urmare suntem într-o continuă căutare şi experimentare a unei educaţii adevărate şi eficiente pentru copiii noştri.

Orice fel de educaţie, oricare ar fi ea, dă roade dacă este începută la momentul potrivit, adică de la cea mai fragedă vârstă. În acest sens este cunoscut rolul părinţilor şi al căminului familial care este determinant pentru vârsta copilăriei şi adolescenţei. Lucrarea pedagogică corectă şi înţeleaptă a părinţilor asupra sufletelor copiilor încă de la cea mai fragedă vârstă, trebuie să pună bazele unei vieţi morale sănătoase, a unei căi viabile, adevărate, pe care nici o furtună a vârstei tinere sau adulte să nu o mai poată clătina.

Dacă în familie s-a format o bază solidă pentru valorile morale, în continuare mediile educaţionale extra-familiale vor putea valorifica şi vor putea aprofunda ceea ce înseamnă o educaţie comportamentală sănătoasă.

2. Când începe copilul să facă binele?

Ne este cunoscut cât de repede se dezvoltă o sămânţă aflată în pământ. Factorii care contribuie la dezvoltarea ei încep imediat să îşi facă simţită influenţa. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu copilaşul care, asemenea sămânţei, vine în acestă lume şi creşte neîncetat. Este cunoscut că firea umană se dezvoltă cel mai repede, din toate punctele de vedere, mai ales la vârsta copilăriei. Tot acum este nevoie de cea mai mare îngrijire şi atenţie.

Dezvoltarea trupească are loc repede şi continuu, în vreme ce mai repede înaintează cea sufletească. Copilul începe să vorbească, să înţeleagă primele lucruri, să gândească şi să judece.Voinţa sa se îmbogăţeşte odată cu înţelegerea obiectelor şi acţiunilor care îl înconjoară. Înlăuntrul său se naşte conştiinţa. Copilul începe să conştientizeze iubirea şi antipatia, apar sentimenetele de ruşine şi onoare.

9

În acest sens educaţia are o importantă menire: pe de o parte să anuleze pornirile rele, iar pe de altă parte să le sădească pe cele bune. De aceea este necesar, ca ea să înceapă încă de la cea mai mică vârstă a copilăriei.

Suntem tentaţi să spunem uneori, sau mai des „Păi sunt copii, putem să dăm o aşa mare importanţă

oricărui lucru pe care îl fac greşit?”

copiilor. Într-adevăr sunt copii

dreptul chiar dacă sunt copii, să săvârşească răul? Sau luăm atitudine şi îndreptăm comportamentele spre bine? „Cu timpul va înţelege!”, ne muţumim uneori să spunem. Copilul va începe să gândească

Cât de distrugătoare sunt aceste

logici, ca şi un cuţit cu două tăişuri. Ele pot fi îndreptate fie spre bine, fie spre rău, pentru că simpla cunoaştere a binelui nu însemnă nimic. Trebuie să exersezi să faci ceea ce este bine şi să fi obişnuit să îl săvârşeşti. Către o asemenea obişnuinţă trebuie condus copilul prin educaţia din primii ani ai copilăriei, astfel încât mai târziu, cunoscând binele, cu ajutorul raţiunii să îl săvârşească ajutat fiind şi de puterea voinţei. Dacă educaţia binelui şi a moralei sănătoase şi corecte nu începe de la vârsta copilăriei, raţiunea pozitivă devine apoi un dar foarte greu de obţinut.

mai mult înţelegând şi singur ceea ce e bine şi ceea ce este rău

Cu asemenea justificări sunt iertate de obicei obrazniciile

Însă ce fel de copii? Ce vor ajunge mai târziu aceşti copii? Au ei

De aceea morala bună poate fi lucrată de la vârste fragede, aceasta fiind mult mai curată, mai nevinovată, mai autentică.

3. Cine îl învaţă pe copil aceste virtuţi? Sfaturi bune pentru aceştia

Toţi cei deja mari, care îl înconjoară pe copil nu trebuie să neglijeze cultivarea sufletului copilului cu obişnuinţe bune şi cu înclinaţia către săvârşirea binelui încă de la vârsta mică a copilăriei.

De asemenea, noi cei mari, nu e bine să trecem cu vederea nici cea mai mică apariţie a răului în comportamentul copilului de lângă noi.

Urmăriţi tot timpul înclinaţiile copilului, susţineţi-le, apreciaţi-le, lăudaţi-le pe cele bune şi îndepărtaţi prin orice metodă eficientă tendinţele negative care îşi fac apariţia în comportament.

Asemănaţi-vă, voi oamenii mari, grădinarului care în perioada potrivită a anului, tunde ramurile rebele şi nefolositoare ale pomului lăsându-le spre rodire doar pe cele folositoare. Educaţia nu constă numai în a combate pornirile rele ale copilului, ci şi în a-l obişnui de mic să săvârşească binele.

Nu ştiu în ce măsură rândurile scrise mai sus vor fi citite de „părinţi de copii”, dar le-am scris pentru că ştiu că vor fi citite de „părinţi de elevi”, adică de educatoare - „mame de copii de grădiniţă” – adică cele care se ocupă de începuturile educaţiei copilului mic în spiritul valorilor morale pozitive.

4. De ce?

10

Răspunsul

este următorul: deoarece dacă de mic acel copil este învăţat să fie „bun”, numai atunci vom putea spera

că şi când va ajunge la maturitate, când tentaţiile îl vor înconjura din toate părţile, acesta va rămâne

neînvins şi drept, păstrând acele principii sănătoase cu care a fost crescut. Acele sfaturi bune şi simple,

pe care trebuie să le primească copilul, îl vor însoţi pe tot parcursul vieţii. Şi dacă vreodată, un astfel

de copil va fi debusolat de vreun exemplu rău, de cele mai multe ori el se va întoarce mai uşor şi mai

De ce trebuie să-l învăţăm pe copil despre ce e bine şi ce e rău? - ne vom întreba poate

repede de pe drumul greşit, faţă de acela care nu a cunoscut o educaţie în spiritul valorilor morale

pozitive în anii copilăriei.

Tot mai des şi tot mai mulţi copii nu ştiu bunacuviinţă, sunt nepoliticoşi, alintaţi, sălbatici şi înrăiţi.

5. Cine greşeşte în toate acestea?

Un răspuns scurt şi corect este următorul: acestor copii nu li s-a vorbit în termeni accesibili despre bine

şi rău – termeni care stau la baza valorilor morale sănătoase.

6. Cine are datoria să-l formeze pe copil să fie bun?

La această întrebare vom răspunde prin cuvintele scriitorului roman Quintilian (sec. I d. Hr.): „Copiii

nu îşi însuşesc obişnuinţele rele la şcoală. Ei vin la şcoală cu ele gata învăţate.”.

7. Un suflet urât al unui copil i se datorează lui însăşi”?

Nicidecum. Totul este rodul educaţiei. Sufletul copilului mic seamănă cu o bucată de ceară moale. Ea

poate fi modelată. Totul depinde de educaţia pe care o va primi.

Bibliografie Dominica Petrovai, Sorina Petrică, Viorica preda, Rodica Brănişteanu – Pentru un copil sănătos emoţional şi social, Ed. V&I Integral, Bucureşti, 2012 Marţian Iovan – Repere în pedagogie şcolară prin universul educaţiei, 1997 Ioan Nicola – Tratat de pedagogie şcolară -1994 Valentin Mureşan, Valorile şi adevărul moral – Selecţie, traducere şi note, Ed. Alternative, 1995

Cultivarea valorilor morale în cadrul activităţilor desfăşurate cu copiii preşcolari

Brânzoi Elena

Prof. invaţământ preprimar Grădiniţa nr.191

Sector 3, Bucureşti

Elementele umane care dau specificitate relaţiilor umane şi modului de a exista al omului îl

constituie valorile. Ele exprimă modul uman de apreciere a unor lucruri sau de respingere a altora.

11

Cunoaşterea valorilor morale este făcută încă din fragedă pruncie şi prin conţinutul ei constituie atât un efort de înţelegere, cât şi un început de apreciere şi autoapreciere a unor fapte sau acţiuni.

La vârsta preşcolară cere din partea educatoarei să înceapă educaţia morală prin aprecierea comportamentului colegilor sau a atitudinilor din relaţiile grupei.

În acest context sentimentele morale joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea ulterioară preşcolarului, transmiterea valorilor morale făcându-se printr-un ansamblu coerent de activităţi. Gradul de trăire a sentimentelor depinde în mare măsură de găsirea celor mai adecvate şi apropiate modalităţi de transmitere atât în familie, căt şi in cadrul educaţional organizat. Astăzi când este permisă o stabilitate a vieţii bisericeşti, o creştere în spiritul credinţei ortodoxe este o bucurie şi o decătuşare a spiritului, să poţi ca liber să transmiti puterea credinţei.

Contactul cu manifestările religioase îi face pe copii să fie buni, mai blânzi, mai îngăduitori, dat fiind puterea exemplului care are la această vârstă are o mare influenţă asupra personalitătii copilului preşcolar. Deosebirea binelui de rău se face şi prin intermediul basmelor, dar prin educaţia creştină care capătă valenţe divine. Contactul cu personajele biblice şi cu simbolurile creştine le stârneşte copiilor curiozitatea. Ei vor să afle mai multe, înţeleg că trebuie să fie mai buni şi mai drepţi, iar părinţii şi educatoarea au o datorie de mare onoare: să vorbească despre lucruri sfinte, despre Divinitate.

Cunoaşterea unor obiceiuri creştine specifice sărbătorilor religioase: Crăciun, Florii, Sfintele Paşti contribuie la fomarea unor virtuţi moral- creştine, la formarea capacitaţii de interpretare a mesajului spiritual. Asocierea sărbătorii Paştelui cu venirea primăverii are o semnificaţie deosebită, cu multiple conotaţii spirituale: reînvierea naturii are loc odată cu Invierea Domnului.

Copiii participă din punct de vedere afectiv la organizarea şi desfăşurarea activităţii, cunosc semnificaţia icoanelor şi a crucii, învaţă să se închine. Răstignirea Domnului Iisus are un puternic impact emoţional, ei cunosc Lumea Divină prin ochii sufletului , pătrund puterea de sacrificiu, creându-le un sentiment de compasiune, dar şi unul de admiraţie pentru tot ce e bun. În acest mod recunosc puterea Divină, se apropie mai mult de aceasta.

Contactul cu elementele de religie înseamnă pătrunderea portretului spiritual al poporului român. Imaginile legate de sărbătorile pascale, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor specifice acestei sărbători ajută copiii să aprofundeze semnificaţia creştină a acestora.

Prin intermediul povestirilor cu un conţinut religios, al jocurilor de rol prin care copiii transpun activităţi specifice( încondeierea ouălor, vopsirea lor, ascunderea lor în curtea grădiniţei sau în clasă în locuri surpriză, aşezarea mesei, frământarea cozonacilor, reproducerea urărilor pascale), copiii se

12

familiarizează, dar se şi apropie de lumea religioasă, făacându-i să fie mai buni, mai înţelegători, mai darnici.

Povestirile biblice au un puternic impact emoţional, întâmplările relatate accentuând calităţi de voinţă şi caracter: spiritul de sacrificiu, hotărârea şi dârzenia. Învăţarea unor scurte rugăciuni adecvate vârstei contribuie atât la îmbogăţirea vocabularului cu termeni religioşi, cât şi la pătrunderea spirituală, la formarea unei atitudini de evlavie şi pioşenie. Copiii sunt profund impresionaţi de cuvintele şi modul de asociere a acestora,comportamentul lor fiind vizibil marcat de elemente tot mai bune: empatie, capacitate de întrajutorare, dorinţă de comunicare şi apropiere.

Forma de organizare şi de desfăşurare a activităţilor poate îmbrăca diferite forme: frontal, individual sau în grupuri mici. Pe parcursul celor peste 35 de ani de activitate am constat că modalitatea cea mai potrivită de apropiere a copiilor, de creştere capacităţii de a empatiza, de a fi tolerant şi de a trăi în armonie cu ceilalţi este cea de cooperare. Egocentrismul specific vârstei, egoismul care apare deseori la unii copii este treptat înlăturat prin activităţile desfăşurate în grup.

Spre exemplu în locul decorării ouălor individual am confecţionat câte un ou de dimensiuni mai mari, dintr-o minge învelită fie în hârtie dată cu aracet pe care l-au pictat în microgrupuri, fie în plastilină pe care l-au decorat cu mărgele. Aprecierile au fost făcute reciproc, la fiecare microgrup accentuându-se semnificaţia culorilor alese, armonizarea acestora precum şi motivele alese pentru decorare. Au fost deosebit de apreciate culorile pastelate şi motivele cu ramificaţii populare.

De la această idee s-a pornit şi în asocierea primăverii cu sărbătoarea Floriilor, când s-a cerut copiilor să picteze Ziua de sărbătoare dinaintea Paştelui. Ei au pictat pe un tablou colectiv biserica, unii în culori mai închise, alţii mai deschise, evidenţiind astfel starea de spirit a copiilor din fiecare microgrup atunci când se află în locaşul Domnului, modul în care percep acest loc. Unii au preferat sa picteze exteriorul cu spaţiile verzi şi înflorate din jur, alţii au pictat interiorul înercând să redea unele din obiectele de cult: altar, cruci, scaune, preotul şi chiar icoane.

Copiii au făcut astfel schimb de experienţă şi în zilele ce au urmat au încercat în cadrul ALA să redea şi ei unele din aceste aspecte. În faţa acestor lucrări amenajate ca la un versinaj cu obiecte de cult, copiii au spus fiecare rugăciuni învăţate atât în familie cât şi în colectivitate. Ideea i-a aparţinut unei fetiţe, cu o mai mare capacitate de întrajutorare şi de empatie.

Ouăle decorate au fost apoi duse în curtea grădiniţei unde s-a alcătuit din fâşiii de hârtie creponată un labirint care ducea la descoperirea lor( pentru fiecare ou s-a săpat câte o gropiţă). Lângă fiecare ou copiii au găsit şi câte un Iepuraş, ca simbol al legăturii dintre Domnul şi copii.

Tot dintr-o bucată de hârtie creponată de culoare albă s-au croit mai multe cămăşi, fiecare microgrup pictând cămaşa aşa cum şi-au imaginat-o ei pe cea a lui Iisus. Astfel s-a declanşat

13

interesul pentru povestirile biblice,

primite de la persoane mai în vârstă din familie: bunici, mătuşi.

unii dintre copii împărtăşindu-le celorlalţi din cunoştinţele lor

Legătura dintre personajele din poveşti şi basme şi personajele biblice a fost făcută în cadrul jocurilor didactice planificate atât la activităţile de educarea limbajului, cat şi la cele din cadrul DOS. Copiii au remarcat asemănarea dintre acestea, faptul că unele au o serie de calităţi: bunătate, hărnicie, înţelepciune altele o serie de defecte în opoziţie cu acestea: răutate, lene, prostie. Demn de remarcat este faptul că toţi copiii îşi doresc să semene cu cei buni, semn că sufletul lor este curat.

Se observă că de fiecare dată când copiii se găsesc în preajma unei sărbători religioase, impregnaţi fiind de semnificaţia ei atât în familie cât şi la grădiniţă, copiii devin mai buni, mai blânzi, mai înţelegători cu ceilalţi, mesajul religios având o putere deosebită atât asupra celor mari, dar şi asupra celor mici.

Bibliografie:

ABC-ul spiritual

Breben, Silvia, şi colab., Jocuri pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale la vârsta preşcolară şi şcolară mică, Editura Reprograph, Craiova, 2010

Pintilie, Marian, Metode moderne de învăţare, Editura Euro-Didactic, Cluj- Napoca, 2003

Revista Învăţământul preşcolar şi primar, nr.3-4/ 2012, p. 71-73

FORMAREA PROFILULUI MORAL AL PREŞCOLARILOR

PROF. COSTEA ELENA

G.P.P. NR. 4 CARACAL, JUD. OLT

Drumul în viaţă al omului este presărat de nenumărate valori. Printre acestea valorile morale au un rol deosebit atât în formarea caracterului şi a stilului distinctiv al oamenilor unii faţă de alţii, cât şi în solidarizarea lor în adoptarea unor proiecte comune care le canalizează viaţa. Omul are multiple nevoi personale care îl determină să aleagă din realitate ceea ce este potrivit, dar trăieşte totodată în diferite colectivităţi, care îi impun anumite criterii de alegere şi decizie 1 .

Educaţia exprimă o funcţie excesiv umană şi de natură pur spirituală. Educaţia porneşte de la o persoană şi se îndreaptă spre formarea altei persoane. Educaţia are în vedere viaţa personală a omului,

1 Tănase Sârbu, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii Academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005, p. 141

14

mântuirea acestuia, relaţia lui cu Dumnezeu. O condiţie indispensabilă a educaţiei este modelul după care educatorul vrea să modeleze spiritul omenesc.

Formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în grădiniţă, în şcoală şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane. Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor.

Perioada preşcolarităţii reprezintă fundamentul personalităţii copilului. La grădiniţă, copilul trebuie să intre în contact cu ceea ce înseamnă bazele unei educaţii diverse şi care se va desfăşura pe tot parcursul vieţii.

Problema apropierii copilului de cunoaştere a normelor, regulilor de bază şi convieţuire trebuie văzute prin prisma jocului şi amenajării adecvate a spaţiilor locative.

Educaţia morală formează copiilor o conduită morală bazată pe cunoaşterea cotidiană a regulilor vieţii sociale, urmăreşte iniţierea copiilor în practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranţă şi respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi datorii, liber şi deschis spre alte culturi.

Educatorul intervine la această vârstă în realizarea educaţiei morale civile şi sociale a copilului.

Faptul ca unii copii prezintă trăsături morale ca cele ale părinţilor (bunătate/răutate), altruism/egoism) nu se explică prin ereditate, ci mai degrabă prin influenţa exemplului exercitat de mediul familial asupra copilului care la vârstă mică are tendinţa de a imita.

Grija pentru conduita morală este un aspect foarte important al educaţiei morale la această vârstă, când imitarea este un mod de viaţă pentru preşcolar. Acum se pot forma uşor deprinderi de comportament civilizat ceea ce şi fac factorii educaţionali din grădiniţă.

La intrarea în grădiniţă, copilul are o experienţă de viaţă, care poate fi valorificată, însă educatorul trebuie să-l introducă pe copil în universul valorilor reale, să-l facă să înţeleagă semnificaţia acestora, să dobândească acea capacitate de a distinge ceea ce este frumos, bun, adevărat. Pentru ca aceste cunoştinţe să se transforme în conduite trebuie însoţite de trăiri afective, componenta cognitivă şi cea afectivă fiind indispensabile în formarea conştiinţei morale.

Totuşi formarea conştiinţei morale este un proces lung şi anevoios, iar transformarea acestuia în conduită presupune corelarea tuturor componentelor sale fundamentale: obiective, conţinut, metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare. Îmbinarea acestora într-un sistem, deprinderea

15

elementelor de bază, unitatea dintre teorie şi practică şi fundamentarea actului educaţional pe principii ştiinţifice, reprezintă baza unei educaţii morale corespunzătoare.

La grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată de a îndeplini diferite sarcini, de a avea un program regulat şi astfel sunt ajutaţi să colaboreze mai bine cu cei din jurul său şi să aibă iniţiativă. Acum ei îşi îmbogăţesc vocabularul, îşi dezvoltă gândirea, concentrarea, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia, comunică mai mult, îşi dezvoltă aptitudinile fizice, psihice, artistice.

O direcţie importantă în educaţia morală o constituie cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare civilizate, educarea comportamentului şi a conduitei disciplinate. O disciplină conştientă pentru preşcolar înseamnă îndeplinirea conştientă a cerinţelor educatoarei, ale părinţilor, abandonarea intereselor personale pentru cele colective.

Proverbele, zicătorile transmit prin valoarea lor estetică şi învăţăturile morale modele de acţiune în variate împrejurări cu care se confruntă omul. Prin intermediul lor, copiii înţeleg noţiuni cu conţinut pozitiv: cinstea, hărnicia, răbdarea, bunătatea, curajul, modestia. Dar ei pot învăţa şi din cele cu conţinut negativ pentru că mai repede omul învaţă din rău decât din bine, din situaţii identice trăite.

Proverbele şi zicătorile pot fi folosite la orice activitate, deoarece dacă ele sunt explicate pe măsura puterii lor de înţelegere sau prin exemple concrete, copiii vor reuşi să-şi însuşească valorile morale pe care ni le dorim.

Ghicitorile au şi ele învăţămintele lor. Prin intermediul lor, copiii pot să-şi precizeze reprezentări asupra trăsăturilor caracteristice obiectelor şi fenomenelor pe care le cunosc. Prin învăţarea lor, exerciţiul mintal devine antrenant şi distractiv. Li se dezvoltă astfel isteţimea, atenţia, priceperea de a scoate în evidenţă trăsătura principală a unui obiect.

Recitarea poeziilor este o plăcere pentru preşcolarii mici. Ele trezesc puternice sentimente de bucurie, dragoste de viaţă, de apreciere sau dezaprobare faţă de anumite comportamente.

Dramatizările au multe implicaţii benefice în realizarea comportamentului moral, schiţele, glumele, scenetele satirice, de asemenea. Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice devine mai uşor de atins folosind forme activ-participative, plăcute, cu accent pe spiritul de competiţie.

Educaţia moral-civică urmăreşte formarea acelui set de competenţe civice necesare şi suficiente, pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean, urmărind cultivarea integrităţii morale a micilor preşcolari sub aspectul conştientizării propriului Eu şi al modelării comportamentului ca viitori membrii ai comunităţii sociale. Cunoştinţele pe care copilul le va asimila vor întregi aportul în formarea unor deprinderi şi priceperi cu ajutorul cărora va deveni apt să se adapteze cu succes cerinţelor şi normelor pe care societatea le impune.

16

„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează în chip viu; uitându-se la el se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu şi oricine poate fi dascăl, dacă nu al altora, cel puţin al său”- Sf. Ioan Gură de Aur.

Educaţia este o acţiune care vizează întregul, armonia trup-suflet din om. Sufletul însă, ca esenţă spirituală şi deci superioară, stăpâneşte corpul şi-l conduce spre ţintele sau idealurile făurite de el sau descoperite de Dumnezeu. Prin educaţie se poate nădăjdui realizarea unităţii morale, unitate ce dirijează în mod statornic viaţa şi toate acţiunile omului. Astfel se realizează şi caracterul moral.

În educaţia creştină a copilului este implicată întreaga societate. Copilul fiind ca o mlădiţă în formare, poate să copieze în sufletul său şi exemple negative. Pentru cunoaşterea gândurilor, sentimentelor copilului trebuie o colaborare strânsă între familie, grădiniţă şi Biserică.

Una din trăsăturile vieţii creştine în lume este cea care ne spune că trebuie să fim generoşi, primitori, iubitori şi atenţi cu cei în nevoi. Aceste calităţi pot fi insuflate în sufletul copiilor încă din fragedă pruncie. Dacă între copii, părinţi şi dascăl s-a stabilit o relaţie de dragoste, copilul are încredere şi îi respectă.

Copiii de astăzi sunt cetăţenii societăţii informatice. Ei trebuie să acţioneze şi să gândească altfel decât au făcut-o părinţii lor. Asistăm la o transformare calitativă a societăţii omeneşti. Ea presupune (în termeni filosofici) că nu mai acordăm materiei rolul esenţial în univers. Acest loc este ocupat acum de informaţii.

Procesul de construire a profilului moral-civic al copilului este complex şi angajează nu numai cadrele didactice, ci şi părinţii, instituţiile culturale, biserica, mijloacele de comunicare în masă, deci, societatea.

Bibliografie

1. Dumitrana Magdalena, “Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti, 2000

2. Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3,4/1997, Bucureşti 1997

3. Galeriu Constantin, „Lăsaţi copiii să vină la mine”, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991

4. Comănescu I, „Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale”, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991

5. Sârbu Tănase, „Etică: valori şi virtuţi morale”, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005

17

EDUCAREA SCOLARILOR IN SPIRITUL VALORILOR MORALE

Prof. PIRVAN DOINA Colegiul National”IONITA ASAN”

Scoala trebuie sa cultive sensibilitatea elevilor fata de problematica umana si de valorile moral civice, asigurand cultivarea dragostei fata de tara, de trecutul istoric si de traditiile poporului roman, prin strategii si tehnici moderne de instruire si educare, sustinute de stiintele educatiei si practica scolara. Educatia cetateanului este una dintre cele mai dificile componente ale laturii formative, date fiind numeroasele schimbari survenite in societate. Se urmareste ca elevii sa dobandeasca competente cognitive si morale absolut necesare in calitate de viitori cetateni ai unei societati puternic informatizate, iar ca cetateni a unei Europe unite ei trebuie sa-si urmareasca propiile convingeri intr-un mod responsabil. Dintre toate aspectele formarii personalitatii, cel privitor la atitudinea morala si civica ocupa un loc central, daca nu chiar prioritar, deoarece pe aceasta atitudine se grefeaza intreg comportamentul individului. In al doilea rand, pentru ca aceasta atitudine sau acest tip de comportament este un indicator al concordantei sale cu normele morale si juridice ale comunitatii in care traieste persoana respectiva si la care se raporteaza, in general, statutul sau social si chiar cel profesional . Teoria si practica stiintifica au demonstrat ca educatia morala trebuie inceputa inca din primii ani de viata ai copilului si continuata apoi in mod sistematic in tot cursul vietii. Aceasta cu atat mai mult cu cat la varsta copilariei este mai receptiv la diversele influente care se exercita asupra lui. Formarea personalitatii elevilor din acest punct de vedere nu este importanta doar prin ea insasi, ci prin masura in care este pusa in mod constient si creator in serviciul natiunii romane, elementul de referinta pentru aprecierea valorii ei constitutindu-l, intr-o mare masura modul cum ea se reflecta in atitudinea si conduita moral–cetateneasca, civica. Pe de alta parte, demersul educativ in acest sens, presupune educarea elevilor in ideea cunoasterii si respectarii normelor morale, a legilor convietuirii umane, a identificarii drepturilor si responsabilitatilor individuale in vederea aplicarii si respectarii lor, a cunoasterii problemelor contemporane, a problemelor tineretului, a insusirii normelor de protectie a muncii , a regulilor de circulatie, a normelor de prevenire a incendiilor si formarea obisnuintei de a le respecta in scopul apararii vietii si a sanatatii proprii a celorlalti ; a cultivarii respectului fata de valorile umane in general si fata de munca in special; a dezvoltarii atasamentului, dragostei si spiritului de sacrificiu fata de patrie; a pregatirii tinerilor pentru viata si intelegere sociala cu pastrarea

18

individualitatii si, in sfarsit, ideea formarii tinerilor in spirirul respectului fata de libertate, democratie, institutiile sociale si valorile reale, a unor buni cetateni, capabili sa-si indeplineasca indatorile civile. Preocuparea noastra, a dascalilor pentru ora de educatie-moral-civica va modela notiuni si convingeri moral cetatenesti, formarea sentimentelor corespunzatoare si sfera volitiv comportamentala (formarea deprinderilor si obisnuintelor moral-cetatenesti: salutul regulile integrarii in societate, aprecierea obiectiva a propriului comportament si al celorlalti , dialogul civilizat, spiritul de echipa , atitudinea combativa fata de tara si popor , fata de valorile umanitatii ). In procesul educatiei moral-civice si patriotice se instituie o interferenta in sensul determinarii de catre constiinta morala a conduitei morale si a influentarii constiintei morale de catre conduita . Pentru a-si putea forma personalitatea trebuie sa urmeze urmatoarele etape in vederea realizarii unei bune educatii moral- civice:

- insusirea de catre elevi a obiectului ,,cultura civica’’

- valorificarea continutului altor discipline de invatamant (istoria , literatura, geografia,

religia)

- activitatea de cunoastere a principalelor legi interne si internationale , specifice democratiei si statului de drept.

Din acest punct de vedere, misiunea noastra, a dascalilor este aceea de a urmari modul in care se realizeaza aceasta educatie moral civica.

- formarea deprinderilor si obisnuintelor de comportare bazate pe respect si politete in

scoala, in familie si in societate, a deprinderii de avea o tinuta corecta, curata, ordonata, estetica;

- exprimare civilizata in ceea ce priveste limbajul, gesturile, atitudinea fata de colegi,

profesori, prieteni, parinti, fata de oameni in general comportare civilizata pe strada, in locuri si institutii puplice, in mijloacele de transport;

- formarea unei comportari respectuoase si manierate intre baieti si fete;

- cultivarea raspunderii fata de actele personale de comportament, a demnitatii, a

curajului raspunderii, a consecventei, a simplitatii si decentei, a combaterii violentei si intolerantei care pune tot mai mult stapanire pe unii tineri;

- stimularea si consolidarea atitudinii pozitive fata de semeni, fata de optiunile religioase

ale acestora;

- cunoasterea temeinica si respectarea ferma a a normelor care reglementeaza viata si

activitatea scolara, securitatea muncii si a vietii oamenilor, protectia mediului inconjurator, prin masuri ecologice, a normelor privind respectarea Constitutiei si a legilor tarii.

Ca si dascali, trebuie sa acordam o pondere insemnata discutiilor etnice privind profilul moral al tanarului contemporan, atat in privinta integrarii si contributiei, in calitate de cetatean

19

informat si responsabil la rezolvarea problelor sociale, profesionale, politice si economice ale tarii, cat si in privinta sentimentelor de solidaritate si intelegere globala, de dezvoltare, colaborare si pace. Teoria si practica stiintifica au demonstrat ca educatia morala trebuie inceputa inca din primii ani de viata ai copilului si continuata apoi in mod sistematic in tot cursul vietii. Aceasta cu atat mai mult cu cat la varsta copilariei este mai receptiv la diversele influente care se exercita asupra lui.

Necesitatea de a incepe educatia morala cat mai timpuriu este justificata si de faptul ca la varsta prescolara se formeaza cu cea mai mare usurinta automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Activitatea sistematica de educatie morala din gradinita contribuie la formarea acestor deprinderi elementare de comportare, la perfectionarea deprinderilor insusite si la trasformarea lor in obisnuinte.

Procesul educatiei morale este o activitate constienta, complexa in vederea formarii convingerilor, sentimentelor si comportamentelor morale si se realizeaza prin imbinarea rationala a metodelor si procedeelor educative: explicatie, convingere, exercitii cu caracter moral, incurajare prin organizarea unor situatii educative.

Bibliografie Albulescu I. , Albulescu M. , Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane, Ed.Polirom, Iaşi, 2000 Cucoş C. (coordonator)., Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi gradele didactice, Ediţia aIII-a revăzută şi adăugită, Polirom, Iaşi, 2009 JInga I., IstrateE. (coordonatori), Manual de Pedagogie, Editura BIC ALL,Bucureşti,

2006

Bălan E., Teşileanu A., Chiriţescu A., Căstăian D., Stoica E., Dezvoltare profesională continuă şi oportunităţi de carieră didactică, vizând pregătirea profesorilor în vederea susţinerii examenelor de definitivat, gradul II şi gradul I, Modulul II, Editor MECTS – UMPFE, Bucureşti, septembrie, 2011

20

Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale. Educaţia morală şi rolul ei în dezvoltarea personalităţii umane

Profesor învăţământ primar: Ilina Lavinia- Andreea

Şcoala Gimnazială Ştefan cel Mare, Alexandria

O societate care nu promovează moralitatea şi care nu face nimic în sensul de a dezaproba comportamentele imorale este o societate care merge lent dar sigur către calea dezmenbrării, deformării şi nefirescului. În zilele noastre, din păcate, se pune accent doar pe desăvârşirea materială, fizică, profesională, lăsându- se aproape în totalitate ignorată latura morală a personalităţii. Societatea, în general, nu se implică activ în formarea şi dezvoltarea la oameni a unor comportamente educaţionale, morale şi de caracter şi formarea unor atitudini de respingere şi dezaprobare faţă de fapte şi comportamente negative. Mass- media promovează obsesiv imoralitatea prin prisma motivării ca asta este ceea ce îşi doreşte publicul. Dar la care public ne referim? La cel caruia valorile morale nu i- au fost implementate înca de la cea mai fragedă vârstă din familie şi nici ulterior în şcoală? Probabil că da…

Personalitatea umană dezvoltată armonios şi complet în legătură cu care sunt precizate şi finalităţile educaţionale este determinată de procesul de proiectare al profilului ei. Profilul uman este întregit de existenţa mai multor domenii comportamentale fundamentale. Acestea presupun acţiuni educative uşor diferenţiate sub aspectul conţinutului şi al metodelor de implementare utilizate.

Educaţia morală se referă la formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale a omului, la elaborarea comportamentelor care privesc relaţiile individului cu ceilalţi, cu societatea şi cu sine însuşi. În finalităţile pe care le urmăreşte se regăsesc obiective care privesc asimilarea de către tânăra generaţie atât a moralei propriu- zise, cât şi a celei complementare care îl ajută pe tânăr să înţeleagă caracterul complex al convieţuirii sociale. Înţelegem de aici că educaţia morală are doua valori, una individuală şi una socială. În primul rând ea ajută elevul, indivdul, în procesul achiziţionării unor comportamente dorite din punct de vedere social şi a unor valori care îl ajută să se integreze în societate. Asemenea comportamente sunt justificate de relaţiile care se stabilesc între oameni în cadrul aceleiaşi comunităţi umane, fapt care creşte responsabilitatea şi grija fiecăruia pentru interesele comune.

Educaţia morală a dobândit în vremurile noastre un înteles complex. Finalităţile care orientează demersurile educaţionale în acest sens sunt diferenţiate în funcţie de deschiderea varietăţii care se configurează în jurul diferitelor variante terminologice: educaţie morală, educaţie moral- civică,

Încă o dată întelegem faptul că educaţia morală are mai multe laturi.

educaţie moral- religioasă, etc

21

Una dintre acestea şi foarte reprezentativă este cea religioasă. Nu doar capacităţile intelectuale sau fizice deosebite desăvârşesc personalitatea umană ci şi capacitatea morală, raportată la spiritualitate şi Dumnezeu. Trăim vremuri în care din ce în ce mai puţin moralitatea este asociată cu Dumnezeu. Noile orientări ale mentalului colectiv asociază mai degrabă moralitatea cu etica.

Experimentând de- a lungul timpului variate metode şi activităţi de implementare a educaţiei morale la şcolarii mici (clasa pregătitoare- clasa a patra) am observat că asocierea cu educaţia religioasă a dat cele mai bune rezultate în manifestarea lor comportamentală ulterioară. Acest lucru este datorat în primul rând faptului că educaţia creştină autentică întemeiază şi susţine toate valorile şi toate formele de educaţie. În preajma sărbatorilor mari ale creştinătăţii, Paştele şi Crăciunul, prin activităţile desfăşurate, religioase dar nu numai, implementăm în mintea şi sufletul copiilor sentimente de dragoste faţă de aproapele nostru, deprinderi morale, premise ale unei judecăţi moral- religioase,

Respectul faţă de sine şi de cei din jur, bunătatea, modestia, altruismul, sunt valori morale şi

etc

comportamente educaţionale care trebuie formate de cadrele didactice alături de alţi factori educationali. Noi, cadrele didactice, avem datoria de a dezvolta capacităţile elevilor, de a corecta motivaţia deprinderilor, a obişnuinţelor, trăsăturilor de personalitate şi de a- i orienta către autocunoaştere şi autoeducare.

La vârsta la care conştienţa şi conştiinţa încă nu funcţioanează ca element motivant în învăţarea deprinderilor moral- comportamentale, trebuie să apelăm, pentru a fi pe înţelesul coiiilor, la tot felul de asocieri, fie ele exemple din viaţa reală transpuse în mentalul colectiv infantil, fie la asocieri cu morala religioasă. În cadrul orelor de educaţie religioasă, am observat că profesorul, în afară de accentul pe care îl pune pe noţiunile de istorie a religiilor, bineînteles adaptate la nivelul micilor şcolari, acordă o şi mai mare importanţă educaţiei moral- comportamentale, respectului şi atitudinii altruiste.

Există o categorie de oameni, din ce în ce mai mare, care consideră o greşeală, sau în orice caz, ceva inutil, asocierea educării preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale cu religiozitatea. Fie că vrem sau nu, moralitate este şi ceea ce promovează educaţia religioasă, şi în acelaşi timp moralitate este şi ceea ce promovează etica, de exemplu. Raportat la această manieră de gândire, la un moment dat, se propunea înlocuirea orei de religie, cu o oră de etică. Eu fac parte din categoria celor care consideră ca fiecare arie şi disciplină şi punct de vedere îşi au locul, rostul şi importanţa lor în formarea şi dezvoltarea personalităţii elevilor. Iar valorile morale sunt aceleaşi fie ele raportate la religie, la etică, la atitudinea firească, etc

Şi totuşi, în ciuda tuturor teoriilor referitoare la morală, la etică, la noţiunile religioase, care sunt propuse şi pe care ne străduim să le aplică în desfăşurarea procesului instructiv educativ, trăim într- o societate din ce în ce mai imorală, din ce în ce mai nefirească, ambigua, în care nu ne mai gasim locul, pe care o considerăm nepotrivită pentru copiii nostri, care nu promovează corectitudinea, respectul, în cele din urmă, normalitatea… Şi continuăm să ne întrebăm de ce, cine este de vină daca

22

noi cadrele didactice încercăm pe toate părţile să transmitem valori şi comportamente pozitive? Poate mass- media, de care aminteam şi la începutul lucrării, sau poate chiar părinţii care ne susţin din ce în ce mai puţin,, care nu ne vad ca pe nişte parteneri în educaţia copiilor lor, poate grijile, problemele şi lipsurile oricărei familii, de zi cu zi. Singura certitudine este ca noi, educatorii, învăţătorii, profesorii, toate cadrele didactice, în general, milităm pentru o educaţie complexă, pentru dezvoltarea tuturor laturilor psiho- comportamentale ale personalităţii umane, că ne planificăm şi organizam activtăţile nu doar pentru a instrui ci şi pentru a educa şi ca valorile morale îşi găsesc tot timpul locul în mentalul nostru şi în ceea ce transmitem şcolarilor.

Bibliografie:

Monteil, Jean- Marc, Educaţie şi formare, Perspective psiho- sociale. (trad), EDP, Bucureşti, 1981

Păun, Emil, Şcoala- o abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 1999

COORDONATE ALE EDUCAŢIEI MORAL CIVICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

KELEMEN VIOLETA,G.P.P.,,TOLDI”,SALONTA,JUD. BIHOR

Specificul educaţiei moral civice este determinat, pe de o parte, de particularităţilemoralei ca fenomen social, care-i conferă conţinutul, iar, pe de altă parte, de condiţiilesociopsihologice ce sunt implicate în realizarea ei. Raportarea la societate şi raportarea lasubiect, iată cele două cadre de referinţă indispensabile fundamentării pedagogice a educaţieimorale

Morala, ca fenomen social, reflectă relaţiile ce se stabilesc între oameni, în ipostaza lor de subiecţi reali ce se află în interacţiune, într-un context social delimitat în spaţiu şi timp. Ea neapare ca o formă a conştiinţei sociale. Natural că nu tot ceea ce ţine de raporturile sociale în profunzimea lor reprezintă obiect al moralei. Este vorba doar de acele relaţii care anterior au fostasimilate de conştiinţa socială şi se referă la interacţiunea dintre oameni, ca subiecţi reali.Caracterul normativ al moralei se impune sub forma unor modele ideale de comportare ceacţionează din exterior asupra oamenilor, în vederea adoptării şi realizării unor relaţii ce seînscriu în perimetrul idealului moral promulgat de societate. Morala reflectă deci, atâtmanifestări ale relaţiilor concrete dintre oameni, manifestate prin comportament, precum şisensul lor ideal, respectiv cum ar trebui să se realizeze aceste relaţii.,,Morala reflectă întotdeauna acea latură a acţiunii umane în care se întruchipeazărelaţiile omului faţă de alţi oameni şi faţă de sine însuşi, în care se rezolvă contradicţiile dintreoameni, dintre om şi societate” (T. Husza)

23

O coordonată importantă a formării personalităţii preşcolarului , o constituie educaţia moral-civicăce se manifestă printr-un anume fel de a acţiona, de a găndi,de a se comporta.Educaţia morală este un proces complex şi neîntrerupt care trebuie început de la o vărstă fragedă,când copilul,imitând,îşi formează deprinderi de comportare civilizată.

Succesul educaţiei morale la vârsta preşcolară nu vine de la sine, ci este rezultatul unei munci stăruitoare,migăloase, desfăşurate cu pasiune şi responsabilitate de educatoare şi familie.Copiii vor fi mai întâi învăţaţi să acţioneze în concordanţă cu cerinţele adulţilor.Mai târziu, educatoarele îi vor ajuta să înţeleagă de ce este bun un anumit comportament şi nu altul,iar ei vor fi capabili să discearnă.

Grădiniţa de copii este instituţia de învăţământ căreia îi revine rolul decisiv în educarea şi instruirea copiilor preşcolari. Ea se străduieşte să creeze condiţiile necesare unei dezvoltări normale pe toate planurile (dezvoltare fizică, intelectuală, socială şi a personalităţii). Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care trăieşte, aşa încât primele noţiuni educative le primeşte în familie, apoi în colectivitate preşcolară, pentru ca şcoala să consolideze şi să adauge, printr-un amplu sistem educativ o educaţie desăvârşită.

Pentru dezvoltarea copilului este importantă modalitatea în care adultul(educatoarea sau părintele) facilitează sau descurajează exprimarea emoţiilor specifice:experimentarea exagerată sau lipsa experimentării unor emoţii de către copil poate deyvolta riscul apariţiei unor prturbări în dezvoltare.

În perioada preşcolară copiii înţeleg cauzele emoţiilor şi comportamentelor celorlalţi şi le vor integra în schemele de comportament social(empatia faţă de ceilalţi, deprinderea de a coopera şi modera conflictul prin înţelegerea emoţiilor şi abilităţilor de a se integra într-un grup).

Copilul trebuie să fie ajutat să îşi exprime sentimentele, emoţiile, chiar dacă nu le poate descrie.

Modalitatea în care percepe copilul reacţiile mediului social, normele şi valorile sale culturale sau etnice poate determina asumarea, respingerea sau negarea lor.Dificultatea copilului este de a alege între valorile culturale sau etnice pe care le are familia sa(deci şi el) şi valorile ,, acceptate” social, acesta trecănd prin traume care pot determina perturbarea dezvoltării sale.Prejudecăţile şi discriminarea sunt dăunătoare pentru toţi copiii, ducând la deformarea imaginii de sine, la stima de sine scăzută şi la încrederea slabă în propriile valori, capacităţi şi aptitudini.

Toate formele de organizare şi desfăşurare a procesului instructiv-educativ din grădiniţă sunt strâns legate între ele şi concură spre finalităţile învăşământului preprimar. În acest context, uloc important îl ocupă activităţile de,, Educaţie pentru societate”, ce vizează urmărireaobiectivelor cadru ţi realizarea obiectivelor de referinţă pe grupe de vârstă, atât în cadrul unor activităţi special proiectate, cât şi în toate celelalte activităţi ale programului din grădiniţă.În cadrul organizat al grădiniţei, copilul trebuie format să-şi adapteze comportamentul la situaţii diferite; să conştientizeze consecinţele pozitive ţi

24

negative ale actelor sale de comportament asupra sa şi asupra celorlalţi; să manifeste încredere, sinceritate, curaj în raport cu sine şi cu ceilalţi; să aibă atitudini tolerante faţă de alţi copii aflaţi în minoritate (cu nevoi speciale, de alteconfesiuni etc.).Cu alte cuvinte, noi, educatoarele, suntem chemate să modelăm sufletul copilului prin cultivareaunor trăsături pozitive de voinţă şi caracter şi combaterea celor negative, astfel: încrederea - lipsa de încredere (faţă de sine şi cei din jur); respectul - lipsa de respect (faţă de părinţi, bunici ,adulţi, în general, faţă de sine şi colegii de joacă); curaj-frică, laşitate; bunătate- răutate (milos,darnic, săritor, blând, iertător, prietenos, înţelegător, pe de o parte- egoist, invidios, bătăuş,răzbunător pe de altă parte - însuşiri manifestate faţă de colegi, părinţi, plante şi animale);sinceritate- minciună, lăudăroşenie.În îndelungata muncă cu preşcolarii, am pornit la conturarea profilului moral -civic al acestora, pe grupe de vârstă, prin observarea comportamentului acestora, sprijinit pe fapte concrete de viaţă, pe observţii imediate,am valorificat puterea exemplului personal, a altor copii din grupă şi a membrilor familiei, ne-amfolosit de cântece, jocuri, proverbe şi zicători, poveşti şi poezii, a căror laturi educative amvalorificat-o din plin.În cele ce urmează, vom exemplifica valenţele literaturii pentru copi i pentru educarea sincerităţii la preşcolari, care, cu timpul, constată că ,,minciuna are picioare scurte şi-o ajunge din urmă adevărul´.

Iniţial, ne-am folosit de poezia ,,Spune adevărul´:

,,Nelu-a spart o cană: plici!

Neatent - ce poţi să zici ? Nimeni, însă, nu-l zări!

S-o ascundă? Bine-o fi ?Se gândeşte, se gândeşte,!

Cana nu se mai lipeşte!

Vine tata: ,,Ce-i cu tine ?Ce stai supărat, copile ?

Lacrimi mici răsar sub geană:

- N-am nimic

am spart o cană!

- Rău!Dar nu pot să te cert,

Ai spus drept şi eu te iert!

Întrebările fireşti adresate copiilor au fost:

1) ,,De cine ţi-a plăcut?´;

2) ,,De ce ţi-a plăcut? „

3) ,,De cine nu ţi-a plăcut?”

25

4) ,,De ce nu ţi-a plăcut?”

Am urmărit ca indicatori ai însuşirii noţiunii morale de sinceritate: 1) frecvenţa alegerii şi respingerii personajului (,,eroului´ Nelu); 2) posibilitatea şi natura motivaţiei (pentru început :,,nu mi-a plăcut de el pentru că a spart cana, nu a fost atent, ori lipsa motivaţiei); 3) frecvenţa folosirii termenului ,,sinceritate”- ,,a spus adevărul” (foarte scăzută iniţial, ori deloc).Întrucât copiii trebuie să ştie foarte bine ce înseamnă să fii sincer, cât de apreciată este această calitate de ceilalţi oameni şi ce urmări negative poate avea minciuna, am continuat munca pentru educarea sincerităţii.Am considerat exemplul cel mai eficace mijloc (cea mai eficientă metodă) de educare a sinceritţii la preşcolari (care, nu de puţine ori, au tendinţa de a minţi, motivat ori nemotivat,intenţionat ori neintenţionat).Am ales pentru cultivarea acestei calităţi următoarele texte literare: ,,Ionică mincinosul”, Al.Mitru; ,,Puf Alb şi Puf Gri”- poveste populară; ,,Sarea în bucate”, Petre Ispirescu.Prin analiza acestor texte, i-am făcut pe copii să înţeleagă:1) Pentru minciună, părinţii nu te iubesc şi nici nu te răsplătesc (dacă Ionică nu ar fi fost nesincer şi ar fi făcut ce l-a rugat tata, acesta i-ar fi dat darul promis = opincuţele - a fost constatarea copiilor);2) Minciuna nu-şi aduce niciodată bucurie (Puf Gri s-a bucurat numai când a fost sincer şi arecunoscut greşeala);3) Sinceritatea (adevărul) iese tot timpul la iveală, chiar dacă este descoperită cu greu şi este răsplătită cu dragoste (copiii au apreciat-o pe fata cea mică a împăratului, fiindcă a spus adevărul că îl iubeate pe tatăl ei, care, în cele din urmă, şi-a recunoscut greşeala).După valorificarea acestor poveşti (metode folosite: convorbirea individuală şi colectivă,explicaţia, exemplul, analiza şi aprecierea), pe care am îmbinat-o cu ,,punerea în situaţie”, ori decâte ori s-a ivit prilejul în jocurile şi activităţile copiilor, am aplicat din nou chestionarul cu cele patru întrebări pentru poezia ,,Spune adevărul”. Rezultatele au fost uimitoare: a crescut numărul alegerilor lui Nelu pentru că a spus adevărul, a fost sincer, n-a ascuns cana, şi-a recunoscut greşeala; frecvenţa folosirii termenului ,,sinceritate” -destul de mare.

Aşadar, valoarea educativă a literaturii pentru copii, în direcţia educaţiei moral -civice a preşcolarului, este mare, dar calea cea mai sigură de interiorizare a normei (cerinţei morale)rămâne tot activitatea practică, sprijinirea pe fapte concrete de viaţă, care se repetă în timp;exerciţiul asigură formarea deprinderilor de comportare civilizată.

BIBLIOGRAFIE:

-Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3-6/7,MECT,Bucureşti,2008;

-Elemente de Pedagogie aplicată-Carmen Popa,-Ed.Universităţii Oradea-2006;

-Revista Învăţământului Preşcolar-1-2/2008-MECTS

26

Rolul familiei în educația moral-civică a elevului

Lașiță Doina

Șc. Gim. ”Andrei Mureșanu”Deva

Principalii factori care ajută copilul în desăvârşirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. Pentru o bună colaborare între aceşti doi factori este nevoie de multă comunicare din partea lor. Părinţii nu au doar rol biologic şi obligaţia de a-i hrăni sau îmbrăca pe copii ci şi datoria morală de a

contribui activ la educaţia acestora; această sarcină nu aparţine în excusivitate şcolii. Familia oferă copilului primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită, dar şi climatul social şi afectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale. Acest tip de relaţie este hotărâtoare şi prin faptul că familia mediază şi condiţionează comunicarea cu celelalte

componente sociale,

Influenţele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta prin modele de conduită oferite de membrii familiei, precum şi prin climatul psihosocial existent în cadrul familiei. Educația moral-civică se realizează atât prin intermediul procesului instructiv-educativ, cât și în cadrul activităților extrașcolare, un rol important fiind deținut de familie. Între factorii educației, familia a fost și este considerată ca factor prioritar și primordial deoarece, în ordinea firescă a lucrurilor, educația începe din familie, unde se formează "ceea ce este mai valoros pe lume – omul de caracter". Familia își aduce contribuția în toate sectoarele educației, aici copilul făcându-și "ucenicia" pentru viață, cea morală rămânând însă esențială prin substanța pe care i-o imprimă familia. Cunoașterea normelor și regulilor moral-civice, definirea corectă a noțiunilor nu sunt suficiente pentru o acțiune cu caracter moral. Educația morală trebuie să se desfășoare și dincolo de zidurile școlii.

Educația morală urmarește formarea gândirii critice și dezvoltarea unei atitudini conștiente și responsabile față de sine și față de lumea din jur, prin folosirea unor strategii care să formeze deprinderi participative (dialogare, argumentare, luare de decizii). Procesul de devenire a personalității morale implică integrarea în plan intelectual, afectiv- motivațional și volitiv a valorilor, principiilor și normelor morale ale grupurilor mai mari sau mai mici

în care individul trăiește. Acest proces se realizează atât în mod direct, prin participarea afectivă a individului la viața grupului, prin asumarea de roluri, cât și indirect prin intermediul modelelor oferite

de

De felul în care ne creştem şi educăm urmaşii depinde lumea de mâine. Poate fi o lume a progresului, a concordiei, sau o lume măcinată de conflicte, de ură şi ditrugeri Omul este o fiinţă socială, care înainte de a fi beneficiarul şi creatorul culturii, relaţionează cu ceilalţi,

în

special

cu

şcoala.

școală.

27

creează şi beneficiază de bunuri materiale realizate de el şi ceilalti, desfăşoară o activitate utilă lui şi celorlalţi, respectă valorile societăţii care devin propriile valori. O societate dinamică, cu transformări interne în domeniul ştiinţelor, al profesiunilor, al politicului are nevoie pentru continuarea evoluţiei, de oameni inteligenţi, de oameni creatori şi, mai ales, de păstrători

ai

Preşcolarul nu înţelege şi nu poate explica ce înseamnă Adevărul, Binele, Cinstea, Altruismul, dar se comportă în raport cu Adevărul, Binele, Cinstea, Altruismul şi percepe conduitele celorlalţi. Pentru a putea delimita notele iniţiale ale acestor situaţii morale în care este antrenat în vederea însuşirii noţiunilor morale, copilul trebuie să-şi formeze capacitatea de aprecia moral. Pentru aceasta trebuie să-i dăm preşcolarului criterii obiective de apreciere a faptelor morale. Imaginile sunt intuitive cu privire la conduită, trebuie să conţină o notă apreciativă "aşa e bine”, "aşa e corect", "aşa

nu e corect" şi o notă imperativă: "aşa trebuie să te comporţi”, "aşa nu trebuie să te comporţi". Regulile impuse verbal sau material de către adult constituie, înainte de a fi interiorizate, obligaţii categorice,

îndeplinesc valoarea

Atmosfera afectivă din familie are o influență hotărâtoare asupra dezvoltarii psihice în mica copilarie. In primii ani de viață copilul răspunde la tot ce se întâmplă în jur prin reacții emotive care vor determina direcționarea activității și atitudinilor de mai târziu. In familie, copilul învață limbajul și comportamentul social, își formează aspirații și idealuri, convingeri și aptitudini, sentimente, trăsături de voință și caracter. Intotdeauna ambianța, climatul din familie influentează, în raport cu natura sa, personalitatea copilului. Zestrea de echilibru relaţional şi adaptativ pe care copilul o moşteneşte din tiparul reprezentat de familia sa este cea mai sigură investiţie pe terenul viitoarei lui personalităţi asigurându-i detenta realizării de sine şi a succesului în general. Din contră, dacă este crescut într-un climat tensionat, conflictual, instabil, copilul se poate inhiba ba chiar se poate maturiza afectiv şi conjunctiv. Urmarea este, fie o puternică motivaţie prosocială de evitare a tot ce se aseamănă cu cele trăite acasă, fie într-o motivaţie antisocială ca expresie a nevoii de pedepsire a celor din jur, de răzbunare permanentă, de ură, rezultat al frustrărilor afective acumulate în primii ani de viaţă. Încă de când copilul formulează primele propoziţii simte nevoia să transmită părinţilor "evenimentele" din viaţa sa. Dacă părintele va fi mereu ocupat, neatent, obosit, neavând dispoziţia sufletească nici timpul necesar să îl asculte pe copil, firul comunicării se rupe iar copilul se va simţi neglijat, respins în aşteptările sale. Va căuta răspunsuri în altă parte sau nu va mai căuta deloc. Numai fiind aproape de sufletul copilului, pătrunzând în gând şi luând parte la preocupările acestuia, părintele

devine confidentul, sfătuitorul, punctul de rezistenţă şi încredere al copilului sporind şansele unei iubiri

reciproce

Iubirea unui părinte, adesea în exces şi inexplicabilă nu poate justifica erorile de comportament şi de atitudine în raport cu copilul, mai ales că ele decurg din impasul relaţiilor părinte-copil, părinte cu

el însuşi, părinte cu partenerul de viaţă. Daca intr-o familie se cultiva nesabuit dorintele, pretentiile copilului, dar se neglijeaza dezvoltarea initiativei, implicarii personale in activitate, echilibrul, apar

valorilor

morale.

unor

necesităţi virtuale.

şi

unui

respect

necondiţionat.

28

grave disfunctionalitati in relatiile copiilor cu cei din jurul sau, instalandu-se unele trasaturi de

caracter, precum: egoism, lipsa de sensibilitate si atentie fata de altii.

Rolul parintelui în existența copilului este fundamental, dar numai în masura în care el găsește forța și

secretul de a lansa pe traiectoria vieții un individ rezistent, puternic, adaptabil, echilibrat, bun si, prin

aceasta, predispus

Părintele nu are dreptul și nu poate să se substituie copilului sau, pe care trebuie sa-l perceapa de la

bun inceput ca pe o fiinta autonoma, rolul sau fiind acela de a-i facilita, stimula si consolida

manifestarea autonomiei si

Se spune că "profesia" de părinte este una din cele mai vechi profesii care se practică de către toţi

membrii comunităţii, însă puţini sunt cei care se străduiesc s-o înveţe sistematic, să-şi pună probleme

şi

Pentru o bună educație a copilului este necesară conlucrarea familiei cu gradinița, iar apoi cu

școala. Unitatea de acţiune a celor doi factori (grădiniţă – familie) în opera de formare pentru viaţă a

copilului este condiţionată de unitatea de vederi, de un mod comun de lucru şi de o bună cunoaştere

reciprocă.

Premisa de la care trebuie să pornească această colaborare este unitatea, comunicarea, continuitatea

şi competenţa în munca educativă. O cunoaştere suficientă a ambelor părţi este dată de o apropiere cu

dublu sens familie-grădiniţă, grădiniţă-familie, apropiere care să corespundă interesului celor două

instituţii: educaţia timpurie

Stabilirea unui program comun de educație în grădiniță și în familie, fixarea unor sarcini ale educației

în familie care să susuțină, să întărească și să întregească munca educativă din grădiniță sunt condiții

de

Trebuie reținut ca: faptele de astăzi ale copiilor reprezintă o prefigurare certă a celor de mâine;

deprinderile şi convingerile "creionate" acum constituie baza modului de acţiune în viitor; atitudinile şi

comportamentele adulţilor cu care vin în contact (îndeosebi ale părinţilor) vor fi primele modele

copiate cu fidelitate de către copii. A creşte şi a educa un copil este o operă care cere, înainte de toate,

multă dragoste; aceasta nu înseamnă că ea nu impune şi raţiune, bazată pe cunoştinţe precise. Copilul

pe care noi îl creştem şi educăm nu este la fel cu toţi ceilalţi, el este unic pentru noi şi de aceea

educaţia pe care i-o dăm trebuie adaptată personalităţii lui.

la

o

anume

fericire.

eficientei

sale

umane.

încerce

le

rezolve

la

nivelul

perioadei

actuale.

pentru

viaţă

a

copiilor.

asigurare

a

unei

unități

de

vederi

a

grădiniței

și

familiei.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

1. Stoica M. “Pedagogie pentru definitivat, gradul al II-lea, gradul I, perfecţionare şi studenţi”, Ed. Gheorghe Carţu Alexandru, Craiova, 1997;

2. "Învăţămantul preşcolar în mileniul III", Ed, Reprograph, Craiova, 2003

3. Revista învăţămantului preşcolar, Nr. 3-4/1994

4. Osterrieth, Paul, Copilul şi familia, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1973

29

5.

Sf. Sfinţit Mucenic Vladimir, Mitropolitul Kievului, Despre educaţie, Editura Sofia,

Bucureşti, 2003

6. Vlachos, Mitropolit Hierotheos, Psihoterapia ortodoxă, Bucureşti, Editura Sofia, 2001

‘’HRISTOS , ÎMPĂRTĂȘIT COPIILOR ‘’

PROIECT EDUCAȚIONAL

prof. Tatiana Fărcaș

prof. Rozalia Pop

Grădinița cu program prelungit nr. 30 Baia Mare

MOTTO : «Lăsați pruncii și nu-i opriți pe ei a veni la Mine, că unora ca aceștia sunt Impărăția cerurilor »…

TITLUL PROIECTULUI :

«’HRISTOS, ÎMPĂRTĂȘIT COPIILOR »

ARGUMENT :

(Matei19,18.)

Aceste cuvinte sunt ale Mântuitorului nostru, ale celui ce a fost numit de apostolii săi, și apoi de o întreagă istorie creștină,Învățătorul,cel prin care binele, frumosul, moralitatea și credinta,iubirea și-au desăvârșit înțelesul.

Pentru a-i face pe copii să ajungă la aceste valori esențiale ale umanității, este necesară educația religioasă începută încă de la grădiniță. Astfel copilul, încă de mic, vine în contact cu realitățile, simbolurile și manifestările religioase ale căror semnificații, în înțelesul lor mai simplu este bine să le cunoască.

SCOPUL :

Realizarea unui parteneriat între grădiniță și biserică;

Formarea unor virtuți creștine și cultivarea comportamentului moral religios;

Cunoașterea unor obiceiuri creștine specific sărbătorilor religioase (Crăciun, Paște.)

OBIECTIVE :

- pentru educatoare:

Să-și dezvolte abilități de a acționa cu persoane din alte instituții pentru a lega parteneriate ;

Să țină legătura cu partenerii pentru buna desfășurare a acțiunilor propuse;

- pentru copii:

Să afle de existența lui Dumnezeu;

Să identifice pe Isus Hristos ca fiu al lui Dumnezeu ;

Să-şi însuşească şi să respecte regulile de comportament religios-moral in familie, grădiniță, biserică.

30

- pentru părinţi :

Să ia contact direct cu specificul muncii instructiv educative cu preşcolarii ;

Să participe în mod nemijlocit la acţiunile derulate .

GRUP ȚINTĂ :

Copiii preşcolari

Părinţii preşcolarilor

RESURSE PROIECT

a)umane :

educatoarele ;

preşcolari ;

părinţii preşcolarilor;

preot

b)materiale :

documente ale educatoarelor ;

produse realizate de către copii ;

albume ;

aparate tehnice (aparat foto, computer, radio-casetofon,video-player)

obiecte bisericești

c)financiare : autofinanţare

d)temporare : octombrie 2013- iunie 2014

e)de spaţiu :

Grădiniţa cu program prelungit nr. 30 Baia Mare

Biserica Sf.Ilie Baia Mare

COORDONATOR PROIECT :

prof. Tatiana Fărcaș

prof. Rozalia Pop

ACȚIUNI CONCRETE:

NR

ACȚIUNEA

DATA

LOCUL

PARTICIPANȚI

1

Vizită la biserică

Octombrie

Biserica Sf.Ilie Baia Mare

Educatoare

2013

Preșcolari

31

       

Preot

 

IIsus se naște, preamăriți-L

Decembrie

Biserica Sf.Ilie Baia Mare

Preşcolari

2013

Educatoare

Părinţi

Preot

 

Colindul copiilor

Decembrie

 

Preşcolari

2013

Grădiniţa nr. 30

Educatoare

Părinţi

Preot

4

Primim preotul cu crucea

Ianuarie

 

Preşcolari

2014

Grădiniţa nr 30

Educatoare

Preot

5

Sfânta împărtășanie

Martie

Biserica Sf.Ilie Baia Mare

Preşcolari

Educatoare

 

Preot

6

Hristos a înviat!

Aprilie

Biserica Sf.Ilie Baia Mare

Preşcolari

Educatoare

 

Părinţi

Preot

7

Sărbătorirea Sfinților Constantin si Elena

Mai

Grădiniţa nr. 30

Preşcolari

Educatoare

 

Preot

8

Facem coronițe de sânzâene.

Iunie

Grădiniţa nr 30

Preşcolari

Educatoare

Părinţi

Preot

REZULTATE SCONTATE :

Îmbogăţirea experienţei educatoarelor şi valorizarea ei în munca educativă;

Realizarea unui album cu aspecte din derularea acţiunilor;

32

Implicarea benevolă a părinţilor în acţiunile noastre şi acordarea sprijinului material necesar;

Creşterea calităţii actului educaţional în favoarea copiilor;

MEDIATIZAREA :

Prezentarea proiectului în cadrul Consiliului profesoral, în cadrul Comisiei metodice şi a şedinţelor cu părinţii;

Implicarea mass-media prin mediatizare în presă şi televiziunea locală.

MONITORIZAREA :

Derularea proiectului va fi urmărită în fiecare etapă, punându-se accent pe activitatea concretă ;

Acţiunile se vor desfăşura la termenele prevăzute ;

Se va urmări implicarea activă a tuturor factorilor .

EVALUAREA PROIECTULUI:

Expozitii cu lucrările copiilor ;

Spectacole cu implicarea directă a preşcolarilor ;

Concluzii scrise si orale referitoare la impactul pe care l-a avut derularea proiectului asupra copiilor si cadrelor didactice.

Educaţia morală la elevi şi principalele dificultăţi cu care se confruntă profesorii în formarea moral-afectivă a elevilor

Professor: Ruţă Cătălina Şcoala Gimnazială Nr.1 Bascov, Argeş

Principalele dificultăţi pot fi grupate în patru mari clase, indicând tot atâtea direcţii de influenţă negativă care îngreunează sau, în unele situaţii, chiar obstaculează, procesul de formare a personalităţii morale a tinerilor.

Cum acţiunea lor este una sincronă şi concertată, de întărire reciprocă a efectelor indezirabile, intervenţia într-un singur domeniu este, adesea, prea puţin eficientă pentru redresarea situaţiei deficitare. Mai ales atunci când, în cazul unor tineri, se însumează mai mulţi asemenea factori de dezechilibru, este necesar ca acţiunea educativă realizată la nivelul învăţământului formal să fie permanent însoţită de măsuri adecvate la toate celelalte niveluri relaţionale în care aceştia sunt incluşi. Ceea ce înseamnă că educaţia morală a tinerei generaţii nu constituie apanajul exclusiv al instituţiei şcolare, ci o responsabilitate colectivă, împărtăşită în egală măsură de toate instanţele de socializare, de la familie, comunitate locală, până la organizaţiile de profil ale societăţii civile.

1. Dificultăţi la nivelul social şi instituţional:

corupţia la toate nivelurile, absenţa reperelor morale în mediul social, confuzia valorică generalizată; modelele de succes cultivate de o societate în profundă criză morală, în care totul se reduce la bani şi la profit şi unde valorile morale, culturale, intelectuale, neprofitabile din punct de vedere pecuniar, sunt dispreţuite în mod explicit;

33

influenţa nocivă a mass-media, care promovează false valori şi modele de comportament în contradicţie cu normele morale şi cultural; modelele promovate de media sunt marcate de agresivitate, violenţă şi vulgaritate, mai ales în emisiunile televiziunilor, dar şi în presa tabloidă sau pe internet la care tinerii au acces necontrolat;

imaginea precară pe care o are învăţământul în societatea actuală; din acest motiv, autoritatea profesorului a scăzut drastic, el nemaifiind considerat un model de urmat de către tineri şi familiile lor; deprecierea învăţământului şi a cadrelor didactice;

lipsa valorilor morale creştine specifică lumii secularizate de astăzi;

implicarea insuficientă a comunităţii în viaţa şcolii;

resursele financiare (ale şcolii şi ale familiilor), dar şi cele de timp sunt insuficiente pentru organizarea activităţilor extracurriculare.

2. Dificultăţi la nivelul familiei

Colaborarea deficitară sau chiar inexistentă a părinţilor cu şcoala, determinată de o serie de cauze, printre care cele mai frecvent menţionate sunt:

atitudinea devalorizantă faţă de şcoală şi de cadrelor didactice; uneori, chiar agresivitatea unor părinţi faţă de şcoală:

- refuzul sau dezinteresul faţă de relaţia cu profesorii manifestate de unii părinţi; indisponibilitatea lor pentru colaborarea cu şcoala; neimplicarea în monitorizarea evoluţiei şcolare; absenţa de la şedinţe, lectorate, activităţi extracurriculare;

- atitudini necorespunzătoare ale unor părinţi faţă de cadrele didactice (de exemplu: fac presiuni privind notarea propriului copil; îi umilesc verbal pe profesori afişându-şi prosperitatea financiară sau poziţia socială);

- incriminarea profesorilor de către unii dintre părinţi pentru comportamentele necorespunzătoare ale

copiilor lor; mulţi părinţi tind să le dea dreptate copiilor, chiar atunci când aceştia mint (relatând versiuni false despre cele petrecute la şcoală) şi să considere că profesorul e întotdeauna de vină;

comunicarea insuficientă a părinţilor cu copiii lor: pe de o parte, părinţii nu au timp să se ocupe de copii, pe de alta, copiii sunt şi ei supraocupaţi: „După 6 ore de şcoală trebuie, ca acasă, să-şi facă temele, care-s foarte multe, căci programa şcolară este extrem de încărcată; chiar eu, de exemplu, oricâtă răbdare aş avea, când ajung zilnic acasă după ora 19, îmi găsesc copilul frânt de oboseală şi nu mai avem timp să comunicăm cum ar trebui; or asta se întâmplă şi cu majoritatea părinţilor”; supraocuparea profesională a părinţilor, nevoiţi adesea să-şi ia o a doua slujbă pentru a asigura familiei şi copilului condiţii de trai decente sau să plece la lucru în străinătate, copiii rămânând în grija bunicilor sau a rudelor, astfel că legătura cu şcoala este îngreunată;

incapacitatea părinţilor de a-şi educa şi stăpâni copiii, precum şi lipsa lor de supraveghere;

carenţe ale educaţiei parentale (cei 7 ani de-acasă): lipsa unor deprinderi minimale de conduită civilizată a tinerilor; absenţa regulilor clare de comportament stabilite în familie şi a unui sistem de sancţiuni care să fie aplicate consecvent, multe familii funcţionând oarecum „în virtutea inerţiei”; chiar la adolescenţă, tinerii au lacune importante la nivelul educaţiei primare – cea care ar trebui realizată

34

din primii ani, până la grădiniţă – referitor la deprinderi şi norme de conduită elementare: să nu vorbeşti cu gura plină, să saluţi, să mulţumeşti etc.;

exemplele negative furnizate de părinţii copiilor din familiile dezorganizate sau precare din punct de vedere moral, precum şi de cei cu un nivel scăzut de şcolarizare;

situaţiile sociale de defavorizare economică în care se află unele familii.

3.

Dificultăţi la nivelul şcolii

Prin cerinţele formulate, învăţământul accentuează individualismul, fiind focalizat pe competiţie, în

detrimentul colaborării şi al solidarităţii („Noi lucrăm în mod consecvent în echipă, indiferent că facem română, matematică sau o limbă străină totuşi centrarea rămâne pe individ pentru că, până la urmă, evaluarea este, de cele mai multe ori, individuală, aşa încât tot competiţia este implicată preponderent. Iar competiţia generează, de cele mai multe ori, conflicte. Trebuie să recunoaştem că suntem încă tributari vechiului sistem care absolutizează competiţia”);

Lipsa consensului între profesori sau chiar existenţa unor animozităţi în relaţiile dintre ei ; slaba

colaborare între cadrele didactice de la clasă, inconsecvenţa monitorizării respectării regulilor stabilite (atât prin ROI, cât şi prin regulamentul clasei);

Atitudinile şi comportamentele unor profesori, constând în:

o

limitarea la transmiterea de informaţii şi dezinteresul pentru educaţie;

o

motivaţia slabă pentru formarea morală, asociată fie cu indiferenţa pentru latura formativă a

educaţiei în general, fie prin absolutizarea formării intelectuale în detrimentul celorlalte aspecte;

o

relaţia comunicaţional-afectivă deficitară cu elevii (justificată atât prin reticenţa celor din urmă în a-

şi

mărturisi problemele, frământările, cât şi prin resursele reduse de timp de care dispune profesorul,

comparativ cu numărul mare de elevi dintr-o clasă; de asemenea, unele dificultăţi de relaţionare afectivă ţin de personalitatea profesorului: răceală, severitate excesivă, indisponibilitate afectivă sau rezistenţă faţă de orice implicare emoţională);

o comportamentele indezirabile ale unor profesori, precum: absenţa tactului pedagogic, rigiditatea,

inflexibilitatea, spiritul rutinier, încorsetarea într-o serie de prejudecăţi şi evaluările globale; tot aici sunt indicate, e adevărat cu o frecvenţă mai mică, dar deloc de ignorat, asemenea comportamente cum sunt violenţa verbală a unor profesori în relaţiile cu elevii şi ţinuta necorespunzătoare;

o cunoaşterea insuficientă, de către unii profesori, a caracteristicilor legate de psihologia vârstelor, cu referire specială la pubertate şi adolescenţă.

4. Dificultăţi la nivelul elevilor

Particularităţile de vârstă (teribilismul vârstei, tendinţa de a atrage atenţia prin acte de bravură, dorinţa de a-şi testa limitele);

Atracţia către modele de viaţă uşoară, care nu presupun muncă, nici un fel de muncă, nici intelectuală, nici fizică; munca nu mai este pentru ei o valoare, le lipseşte deprinderea de a munci şi manifestă dezinteres faţă de toate activităţile ce presupun un oarecare efort, în primul rând faţă de cele şcolare („de la o generaţie la alta scade interesul pentru învăţătură”);

35

Tendinţa generală spre uniformizare: tinerii nu-şi afirmă personalitatea, nu se individualizează, ci se imită unii pe alţii.

Înţelegerea greşită a noţiunii de libertate de către unii elevi;

Insensibilitatea şi dezinteresul faţă de valorile estetice, spirituale şi morale, concomitent cu focalizarea exclusivă a interesului asupra aspectelor pecuniare;

Influenţa, în general negativă, a anturajului, a „găştii” de prieteni; uneori, adeziunea la grupuri marginale, odată cu adoptarea unor comportamente şi ideologii în dezacord cu normele de conduită morală; presiunea exercitată de grupul din care fac parte este foarte puternică; fie că este vorba de grupul de colegi, la şcoală, fie de alţi prieteni, în afara şcolii, aceste grupuri sunt adesea marcate de agresivitate, mai ales la vârsta adolescenţei.

5. Soluţii posibile

Cei mai mulţi profesori sunt de părere că, în faţa acestor dificultăţi generate de disfuncţiile prezente atât la nivelul mediului microsocial în care se dezvoltă copilul (familie, şcoală, grup de prieteni), cât şi la nivel macrosocial, sarcinile pe care şi le poate asuma instituţia şcolară în încercarea ei de a le contracara, sunt restrânse la câmpul ei de acţiune specific.

În lista de mai jos am consemnat, în mod sintetic, o serie de soluții sau măsuri la îndemâna şcolii, necesare, în opinia profesorilor, pentru a limita acţiunea factorilor de influenţă negativă care impietează asupra procesului de formare morală a tinerilor.

Intervenţii la nivelul familiei şi al parteneriatului şcoală-familie:

educarea părinţilor (o „școală a părinţilor”); organizarea cu regularitate a lectoratelor cu părinţii si consilierea lor individuală sistematică;

campanii de sensibilizare şi de „peer education” pe teme de educaţie morală;

implicarea părinţilor/profesorilor/elevilor în diferite proiecte derulate în şcoală;

dezvoltarea colaborării prin parteneriate între şcoală şi familie.

La nivelul școlii, pot fi adoptate măsuri precum:

cunoaşterea individuală a elevilor, a mediului familial, cunoaşterea particularităţilor de vârstă;

organizarea de activităţi la clasă cu psihologul şcolii şi apelul la intervenţia specializată (psiholog şcolar) ori de câte ori este nevoie;

consiliere individuală şi de grup a elevilor;

educarea elevilor pentru recunoaşterea şi promovarea valorilor autentice;

introducerea unei ore destinate educaţiei morale; introducerea disciplinelor opţionale de etică şi morală;

apelul cotidian la exemple pozitive; promovarea de modele morale din proximitatea spaţială (din şcoală şi din comunitatea locală) sau din societate;

36

limitarea influenţei mass-mediei (prin abilitarea elevilor pentru selecţia surselor de informare şi prin discuţii la orele de dirigenţie, constând în: comentarea unor emisiuni, organizarea unor dezbateri pro- şi contra, clarificarea mesajelor şi a antivalorilor pe care ele le vehiculează);

organizarea mai multor activităţi extraşcolare;

consilierea părinţilor, profesorilor şi elevilor în domeniul educaţiei morale;

necesitatea instaurării unei politici la nivel de instituţie cu implicarea tuturor agenţilor de educaţie.

Intervenții la nivelul formării inițiale și continue a profesorilor

o mai bună pregătire iniţială a profesorilor şi formarea lor continuă psihopedagogică;

abilitarea cadrelor didactice în domeniul managementului conflictelor.

În mod deosebit, profesorii pot contribui semnificativ la formarea moral-afectivă a copiilor, având în vedere următoarele aspecte:

Apropierea afectivă a profesorului de elevi, disponibilitatea de a-i asculta, de a-i înţelege şi de a le oferi sprijin emoţional; chiar şi copiii cu probleme de comportament reacţionează pozitiv atunci când profesorul reuşeşte să ajungă la sufletul lor. E important însă de ştiut că o asemenea relaţie de încredere se construieşte zilnic şi trebuie să fie individuală; ea necesită timp, răbdare şi deschidere permanentă din partea profesorului.

Profesorul trebuie să fie un exemplu pentru elevii săi, cărora nu poate să le ceară decât ceea ce el însuşi respectă şi promovează prin atitudinile şi comportamentele sale curente.

Profesorul ar trebui să-i înveţe pe părinţi, mai ales pe cei foarte ocupaţi cum să găsească soluţii pentru a fi aproape de copiii lor; astfel, ar trebui să le explice că ceea contează în primul rând nu este atât mărimea intervalului de timp petrecut cu aceştia, ci calitatea acestui timp, singura în stare să asigure o bună comunicare educativă şi să consolideze relaţia afectivă: „Dacă părintele înţelege să-şi petreacă acest răgaz vizionând o emisiune TV, în loc să-i citească o poveste sau să iasă împreună în parc,la plimbare, la un spectacol este grav,,

Bibliografie:

Antonescu, G.G., Educaţia morală şi religioasă în Şcoala românească, Bucureşti, Editura Cultura Românească, 1937.

• Cerghit, I., Metode de învăţământ, Bucureşti, E.D.P., 1980.

• Comănescu, I., Autoeducaţia azi şi mâine, Oradea, Editura Imprimeria de vest, 1996 *** Dicţionar de etică pentru tineret, Editura Politică, Bucureşti, 1969.

• Grigoraş, I., Personalitatea morală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982.

• Piaget, J., Judecata morală la copil, Bucureşti, E.D.P. 1980.

37

Comportamentul civic al micului școlar

Prof. înv. primar Streche Stelian Marius

Școala Gimnazială Izbiceni

Direcţia importantă a educaţiei morale o constituie cunoaşterea şi respectarea de către copii a normelor de comportare civilizată, educarea comportamentului şi a conduitei disciplinate. A educa şcolarul în spiritul disciplinei conştiente , înseamnă a forma acestuia capacitatea de a îndeplini în mod conştient cerinţele învățătorului , ale părinţilor, de a -şi subordona interesele personale celor colective. La baza acestui proces stă însuşirea de către copii a regulilor de comportare corespunzătoare cerinţelor pe care le impune modul de viaţă.

Formăm comportamentul civic al elevilor oferindu-le în permanență ca exemplu, în primul rând , propriul nostru comportament. Atitudinile și faptele de zi cu zi trebuie să se constituie într-o conduită general – umană pozitivă, pe care micul școlar o va recepta ca atare. În acest fel, elevii vor dobândi capacitatea de a selecta din noianul de fapte pe cele demne de urmat, conștientizând treptat valoarea acestui tip de comportament.

Ţinându -se cont de vârsta copiilor , la care se clădesc premisele morale ale personalităţii lor, unele abateri de la aceste reguli de conduită vor fi semnalate şi corectate cu grijă prin raportarea comportării copiilor la cerinţele ce trebuie respectate .

Ora de educație civică inițiază copilul, viitorul cetățean, asupra drepturilor și îndatoririlor, a respectului față de sine și față de ceilalți, a comportamentului activ și responsabil. Problematizarea unor situații comportamentale, exemplificarea faptelor de curaj, frică lașitate, etc, studiul de caz în legătură cu afectarea integrității fizice sau morale a copiilor, determină pe elev să-și exprime părerile, să ia atitudine, să motiveze comportamente.

Rezultatele pozitive în disciplina copiilor sunt rezultatul unui ansamblu de măsuri educative cu conţinut bogat şi variat.

Lecțiile de limba română sau cele de educație civică oferă exemple concrete de fapte, atitudini, evenimente pe care, analizându-le și comparându-le, elevii își însușesc concepte, idei și comportamente dezirabile.

Valorificarea conţinutului unor proverbe şi zicători se constituie ca o modalitate aparte în realizarea sarcinilor educaţiei morale a copiilor.

Proverbele şi zicătorile contribuie din plin la formarea personalităţii copiilor de la cea mai fragedă vârstă prin valoarea estetică şi prin învăţăturile morale transmise pe cale specifică, prezentând

38

veritabile modele de acţiune în cele mai variate împrejurări cu care se confruntă omul.Prin intermediul proverbelor şi zicătorilor copiii înţeleg noţiuni cu conţinut pozitiv , ca : cinstea, hărnicia, răbdarea, bunătatea , curajul, modestia etc.; cele cu conţinut negativ sunt chiar mai multe decât celelalte deoarece omul învaţă mai repede din rău decât din bine, din necaz decât din fericire, din situaţii similare cu cele trăite. De aceea fiecărei situaţii în parte i se poate potrivi o zicătoare sau un proverb ilustrativ: copiilor neastâmpăraţi care intră intr- un necaz li se poate spune: „Capul face -capul trage” sau „, Până nu păţeşti , nu te lecuieşti „; în cazul viciului şi a urâţeniei de caracter „ Leneşul mai mult aleargă „ , sau „Leneşul caută de lucru dar doreşte să nu găsească”. Aceste proverbe se folosesc şi în relaţiile cu copiii care refuză să lucreze la grupe sau refuză sa şi ducă lucrul la bun sfârşit în unele activităţi cu caracter practic.

Prin folosirea proverbelor şi zicătorilor în cadrul activităţilor desfăşurate , copiii învaţă să fie prieteni, să se ajute , să vorbească frumos, să fie cinstiţi şi să spună întotdeauna adevărul.

Un domeniu aparte din gama activităţilor educative cu caracter moral este educaţia rutieră. Atât în cadrul celor câteva minute destinate zilnic acesteia, cât şi în cadrul activităţilor desfăşurate săptămânal în etapa a treia a zilei se urmăreşte însuşirea de către copii a regulilor de circulaţie, aspect de o deosebită importanţă la această vârstă.Prin desfăşurarea unor imagini , lecturarea unor poveşti , prezentarea unor diapozitive, desfăşurarea unor A B C –ul circulaţiei „ , „Pietonul „ etc. reuşim să le formăm copiilor deprinderi cu privire concursuri “Ştim să circulăm corect “, realizarea unor jocuri didactice ca : “ la disciplina străzii şi de aplicare a normelor rutiere în comportamentul civilizat de fiecare zi.

Nevoia de a imita reprezintă o particularitate a vârstei şcolarilor mici. De aici, metoda care se pretează cel mai mult pentru transmiterea de cunoştinţe cu conţinut moral este metoda exemplului, care constă în oferirea de modele de conduită pe care copilul urmează să le imtă.Exemplul poate fi oferit copiilor pe două căi : calea directă, exemplul viu în care modelul îl constituie cadrul didactic, părinţii, bunicii sau chiar colegii şi calea indirectă , prin intermediul artei, în special a literaturii pentru copii, prin care diferite personaje sunt evidenţiate , reliefate ca modele pentru copii.

Desigur că această metodă atrage după sine metoda exercitiului, care constă în repetarea de către copii în practica zilnică a diferitelor acţiuni în vederea formării unor deprinderi şi obişnuinţe de conduită morală. Astfel de acţiuni sunt : autoservirea îndeplinirea unor sarcini uşoare cu caracter gospodăresc etc.

O altă metodă specifică este convingerea care se realizează prin explicaţie, convorbire şi discuţii ocazionale . Prin această metodă se clarifică copiilor cerinţele regulilor de comportare civilizată , necesitatea respectării lor, precum şi modul în care trebuie să se aplice acestea. Se evită verbalismul excesiv, facându - se întotdeauna apel la experienţa de viaţă a copilului.

39

De exemplu , într-o plimbare pe care o făceam cu copiii, o fetiţă a observat o floare în drum. Am

văzut -o că fuge la floare ( cu toate că nu prea departe de ea venea un tractor ) , a ridicat -o şi a alergat

din nou în formaţie. Bineînţeles că am certat- o şi acţiunea ei am discutat-o pe îndelete cu copiii, când

ne-am reîntors la școală. Fetiţa a motivat că a vrut să „salveze floarea spre a nu fi strivită de tractor”.

A fost o situaţie dificilă , dar, totuşi , cu ajutorul explicaţiei am convins-o că a greşit pentru că nu a

respectat regulile de circulaţie.

Aprobarea şi dezaprobarea sunt alte metode de educaţie morală ce constau în aprecierea

pozitivă sau negativă a unor fapte ale copiilor în vederea întăririi pozitive şi înlănţuirii celor negative.

Aceste metode fac apel la afectivitatea copilului , la încrederea sa în opiniile adulţilor, la dragostea sa

faţă de adulţii respectivi şi, în general , la răsunetul puternic pe care îl are exemplul acestora în viaţa

copilului. Forme de aprobare sunt : lauda, recompensa sub diferite forme , iar forme de dezaprobare

sunt observaţia individuală , cea în faţa colectivului de copii sau a părinţilor, pedeapsa ( să i se ia

jucăria preferată, să nu i se îndeplinească o dorinţă etc. ).

Educaţia morală este un proces complex care trebuie condus cu conştiinciozitate , cu multă artă

şi măiestrie pedagogică pentru a reuşi să facem tineretul nostru să -şi însuşească bine , încă din anii

copilăriei , principiile specifice şi să le aplice consecvent în viaţă.

Bibliografie:

Învățământul primar, Ed. Miniped, 2006

EDUCAREA PREŞCOLARILOR ŞI ŞCOLARILOR IN SPIRITUL VALORILOR MORALE

Prof. înv. preşc. VASILE FLORIANA GABRIELA

G.P.N. VIŞINA- NOUĂ, JUD. OLT

A forma un bun cetăţean , a-l ajuta pe copil să-şi construiască civilitatea înseamnă a-l instrui şi educa civic, pentru a se putea integra în societate. Educaţia civică este definită ca parte a educaţiei morale, sub aspectul conştientizării propriului „ Eu” , aflat în relaţie cu alte „Euri” şi al modelării comportamentului de viitor membru al comunităţii sociale.

Vârsta preşcolară reprezintă temelia educativă a întregii vieţi, iar educatorul are misiunea de a se preocupa de cogniţiile copiilor pe care îi formează, încât elementul cognitiv să devină un mijloc prin

care copilul învaţă să găsească soluţii la numeroasele probleme cu care se confruntă , să aibă încredere

în el, să-şi formeze abilităţi de convieţuire prin cunoaşterea şi aplicarea moralei creştine şi a unor

valori umane general valabile ( binele, adevărul, dreptatea, patriotismul etc. ).

40

Prin activităţile extracurriculare, copiii îşi îmbogăţesc experienţa de viaţă, îşi exersează comportamentul civilizat de comunicare şi relaţionare directă şi diversă cu persoanele care îi înconjoară , manifestă responsabilitate, spirit de echipă şi de colaborare.

Educarea copiilor în spiritul bunătăţii , înţelegerii, respectului faţă de semeni, întrajutorare reciprocă, reprezintă o operă plină de dăruire, prin care educatorul, alături de familie, de preotul slujitor al credintei, îi asigură copilului deschiderea spre societatea umană, spre evoluţia ei.

Pentru ca preşcolarii să poată discerne binele de rău , adevărul de minciună, pentru ca să-şi respecte semenii, să-i respecte şi să-i ajute pe cei nevoiaşi, să se întristeze pentru o floare ruptă, iar seara la culcare să-şi împreuneze mâinile în semn de rugăciune este nevoie de familie, de dascăl, de preot , de comunitate. În esenţă , au nevoie de o solidă educaţie moral-civică, religioasă. Aceasta nu poate fi realizată prin explicaţii abstracte , ci prin implicarea directă a copiilor n activităţi specifice acestui domeniu de abordare.

Unele calităţi morale ale copiilor se formează în procesul educativ desfăşurat în grădiniţă, întrucât această vârstă este cea mai favorabilă pentru acumularea unor impresii puternice care determină formarea deprinderilor de comportare civilizată în societate.

Metodele folosite, cu luarea în considerare a particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor, permit ca în cadrul activităţilor dirijate cu întreaga grupă de copii, cât şi în cadrul activităţilor de dimineaţă cu grupe mici sau a activităţilor complementare , desfăşurate în etapa a treia a zilei, să li se formeze copiilor sentimente, idei, atitudini morale şi elemente de conduită civilizată.

Prin întregul lor conţinut, activităţile din grădiniţă contribuie la însuşirea de către copii a regulilor de comportare civilizată, la cultivarea în rândul acestora a spiritului de ordine şi disciplină, a cinstei, hărniciei, respectului pentru cei în vârstă şi faţă de colegi, a modestiei şi curajului.

Reprezentările şi notiunile din domeniul eticii şi civismului se conturează mai greu prin explicaţii abstracte , de aceea copiii trebuie implicaţi în acţiuni simple , potrivite particularităţilor lor de vârstă.

Astfel, la începutul fiecărui an şcolar aplicam probe

de evaluare a dezvoltării socio-morale a

copiilor , stabilind de la ce nivel trebuie sa pornim în munca educativă în acest domeniu.

Proba este destul de simplă , dar cu mari valenţe de a indica o anumită înţelegere a relaţiilor : se cere fiecărui copil să deseneze atâtea baloane câte doreşte să aibă fiecare dintre ei. Analiza lucrărilor releva că unii copii desenează şi pentru colegii absenţi în ziua respectivă, alţii , pentru părinţi, bunici, rude, iar unii, pentru ei singuri, în jur de 10 -15, motivând : “să am destule chiar dacă se sparg când vor fi umflate”. Chestionaţi, cei ce desenează pentru colegii absenţi motivează :” pentru că sunt prietenii mei cu care mă joc “ , “ pentru ca stau cu ei la măsuţă“ .

Concluzia arată că unii copii sunt generoşi, atenţi, îşi iubesc colegii iar alţii sunt preocupaţi mai mult de propria persoană.

Proba scoate la iveală copiii

modeşti, buni, darnici care îşi iubesc colegii, fraţii, părinţii. Pentru

alţii pune în evidenţă o altă serie de trăsături de caracter : lăcomie, individualism.

Povestirile cu conţinut etic au o mare influenţă educativă. Puşi în situaţia de a trăi şi reflecta asupra faptelor descrise , copiii îşi însuşesc anumite norme de conduită. Impresionaţi de comportarea eroilor din poveşti , copiii îşi conturează convingeri, încep să aprecieze diferite situaţii din viaţa personală sau colectivă. Am desfăşurat cu copiii din grupa mare o serie de activităţi de povestire cu conţinut etic, cum au fost :

41

´ ” Ce a uitat Fănucă să spună “ , cu referire la regulile elementare de politeţe : salut, formule de adresare, de rugăminte ( “ bună ziua “ , “ mulţumesc” si “ vă rog”) ;

“ Ionică Mincinosul “ , prin care am încercat să combat obiceiul de a minţi , o trăsătură negativă de caracter ;

“ Puf Alb si Puf Gri “ , care învaţă copiii că întotdeauna trebuie să spună adevărul chiar dacă au săvârşit vreo greşeală : „ orice greşeală recunoscută este pe jumătate iertată „ .

Prin activitatea “ Să povestim despre fapte bune sau rele “ am cerut copiilor să povestească mici întâmplări din viaţa lor, să compună mici povestiri cu fapte pozitive sau negative săvârşite de ei. Prin aceste povestiri copiii au subliniat politeţea pe care au remarcat-o la unii copii, felul lor de a se adresa vizitatorilor, de a- i ajuta pe cei în vârstă sau pe colegii mai mici, tonul blând şi apropiat , gesturi frumoase ale unor persoane cu care s- au întâlnit şi cu care au stat de vorbă.

O altă metodă folosită în cadrul activităţilor cu caracter civic sunt convorbirile cu conţinut etic care duc la îmbogăţirea noţiunilor, la formarea convingerilor , la educarea sentimentelor morale ale copiilor. Organizând convorbiri cu conţinut etic, individuale sau colective, trebuie evitat tonul moralizator , discuţiile trebuie să fie directe, apropiate. De exemplu, un copil din grupa mare , bun organizator şi cu multă iniţiativă în jocurile de construcţii , avea prostul obicei de a -şi brusca colegii, a le strica construcţiile , pretinzând că ceilalţi copii nu construiesc la fel ca el. I s -a explicat că un copil atât de talentat ca el trebuie să îşi ajute colegii, nu să se poarte urât cu ei.

De reale valenţe formativ -educative a fost activitatea desfăşurată cu copiii grupei mari, intitulată „Ce e bine - ce e rău „ , la care au participat şi educatoarele din zonă, acesta constituind un bun prilej de realizare a unui schimb de experienţă.

În cadrul convorbirilor etice pot fi discutate diferite atitudini şi comportamente negative ale unor copii, stabilind pe baza discuţiilor modul în care trebuie să se comporte fiecare în viitor. Tot pe această cale se poate face cunoscut copiilor modul cum se folosesc jucăriile pentru a nu le strica , cum să păstreze cărţile, mobilierul, cum trbuie sa economisească lumina ,apa etc.

Cunoscând atracţia firească a copilului pentru joc, unele dintre acţiunile de acest fel le putem desfăşura sub formă de joc. De exemplu prin activitatea „Fapte bune - fapte rele „ am urmarit prezentarea şi analizarea atitudinilor unor copii din grupă , selectându le pe cele pozitive şi pe cele negative. Copiii au fost împărţiţi în două subgrupe.Celor două subgrupe li s-au împărţit o mulţime de jetoane, cerându -li -se copiilor să grupeze jetoanele care reprezintă fapte bune la bulina roşie şi fapte rele la bulina neagră. Fiecare grupă alege o imagine , o analizează , stabilind şi motivaţia potrivită. Dacă răspunsul este corect se aplaudă, iar imaginea va fi aşezată la locul potrivit. La sfârşitul jocului se alcătuieşte o scurtă povestire pe baza acestei imagini.

Tot sub formă de joc am desfăşurat cu copiii activitatea „Cum ne comportăm „, însoţită de poezii şi cântece cu conţinut etic. Prin mesajul transmis am urmărit să formez copiilor sentimente şi trăsături pozitive de caracter . După recitarea poeziilor „ Ce e bine, ce e rău” , de V. Maiakovski , „ Adevărul „ , de Elena Dragoş, ” Trei cuvinte minunate „ , şi a cântecului „ Un copil politicos” , acestea au fost comentate , pe rând, în sensul aprecierii sau dezaprobării faptelor săvârşite de unii copii, respectiv pozitive sau negative. Activitatea a contribuit la educarea sentimentelor de dragoste pentru micile vieţuitoare şi la cultivarea respectului pentru cei în vârstă.

BIBLIOGRAFIE

42

Revista Învăţământul Preşcolar Nr. 1-2/ 2008- Editura Arlechin

Bunele deprinderi în grădiniţă şi acasă - Alexandrina V. Lovinescu

CONDIŢII PSIHOPEDAGOGICE LEGATE DE EDUCAŢIA MORALĂ LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

PROF. ÎNV.PREŞC. STRUBER EVA

G.P.P. “TOLDI” SALONTA

Formarea conduitei şi conştiinţei morale constituie unul din cele mai complexe planuri în geneza personalităţii: la primul nivel putem vorbi mai ales de acţiuni şi deprinderi morale, care abia prin cristalizarea şi generalizarea lor (prin asimilarea lor lăuntrică la nivelul de cerinţe interioare) se vor structura ca trăsături de ordin moral. Desigur, asimilarea unor modele comportamentale de ordin moral se realizează prin imitaţie şi prin convingere, cultivând, totodată atractivitatea copilului pentru frumuseţea morală a faptelor umane de conduit civică. Frumuseţea morală se impune şi este atractivă copilului prin însăşi natura ei; astfel, ea este accesibilă şi influentă pentru copil; de aceea includerea bine gândită a ilustrărilor adecvate privind fapte ce definesc măreţia frumuseţii morale, crearea unor premise necesare recepţionării înţelegeriilor adecvate, cât şi prin asigurarea unei atmosfere corespunzătoare, toate acestea pot contribui la autentica educare în spiritul valorilor morale proprii

Educaţia morală dispune de un teren

unui popor.

propice pentru împlinirea ei eficientă încă de la vârsta preşcolarităţii. Astfel, consider că strategiile optime în acest sens trebuie să se sprijine în mod direct pe materialul concret al experienţei curente de viaţă şi activitate, pe „modelele” de conduită morală proprii şi ale celor din jur prin asigurarea unei convergenţe optime de acţiune a tuturor factorilor educaţionali (familie, grădiniţă, şcoală, mediu social ambiental, organizaţii de copii etc.).

În contact cu faptele de viaţă şi de muncă ale celor din jur, recepţionarea şi trăirea acestora ca şi a evenimentelor din ambianţa socială, rezonanţa lor afectiv emoţională contribuie la geneza unor importante elemente pentru însuşi modelul comportamental psihomoral al copilului- premise pentru conduita sa moral-cetăţenească viitoare. Activităţile consacrate dezvoltării vorbirii pot adopta drept conţinut unele din poeziile marilor poeţi maghiari care au trăit în România şi care, prin versurile lor au „cântat” această ţară. Aceste poezii exprimă un pregnant mesaj moral şi au reale valori artistice. Deasemenea, activităţile de desen, modelaj, jocurile de construcţie şi creaţie, pot aduce în atenţie modele ale creaţiei populare, inclusiv cele maghiare din România, în care se obiectivează cele mai elevate virtuţi ale spiritualităţii româneşti sau maghiare, pe care copiii trebuie să le cunoască şi să le preţuiască, şi în spiritul cărora trebuie să le cultivăm propriile lor virtuţi.

43

O condiţie importantă pentru optimizarea modalităţilor de realizare a activităţilor cu conţinut moral, o constituie valorificarea amplă a materialului de viaţă din activitatea lor proprie şi a celor din jur.

Importantă este angajarea afectivă a copiilor în acţiuni (de muncă şi creaţie, de expresie artistică- de interpretare a unor roluri artistice cu mesaj moral) la care aceştia să participe efectiv. Efectele de ordin afectiv-motivaţional reprezintă premise esenţiale în geneza trăsăturilor pozitive de ordin psiho-moral.

Sunt deosebit de importante(în geneza sentimentelor morale) modalităţile de realizare a activităţilor cu acest conţinut educativ; ele trebuie să determine firesc trăirea la înaltă tensiune afectiv- morală, de vibrare emoţională puternică.

În acest sens, o condiţie psihologică importantă este de a asigura acestor activităţi un cadru solemn adecvat,ineditul atmosferei (prin expresivitate, ritm, culoare şi muzică, prin ţinuta lor şi a educatoarei), astfel încât mesajul de ordin moral al acestor activităţi să determine un ecou afectiv puternic pe măsura sensibilităţii minţii şi sufletului copilului.

Desigur, aspectele de ordin afectiv şi acţional, deprinderile morale, preced firesc unele elaborări de ordin cognitiv privind reprezentările, noţiunile şi judecata în plan moral. Sistemul normelor valorice în aprobarea şi dezaprobarea faptelor sau conduitelor se relaţionează nu doar la cerinţele exterioare, ci la ceea ce a fost asimilat, interiorizat şi adoptat, deci ca proprii cerinţe şi exigenţe valorice.

Bibliografie

1.Curriculum

pentru

învăţământ

preşcolar,

Prezentare

şi

explicaţii,

Ed.

DPH,

Bucureşti,2009

2.Popa

Carmen:

Elemente

de

pedagogie

preşcolară,

Ed.

Universităţii

din

Oradea,2006

3.Revista Învăţământului Preşcolar nr. 1/2007

Miniped Miniped Publishing House

Culea, A. Sesovici, F. Grama:Activitatea integrată în grădiniţă(Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar) Ed. DPH, Bucureşti, 2008

4.Laborator metodic 1-2/2006 Ed.

5.L.

44

PROIECT EDUCAŢIONAL

„Umblaţi în lumină”

Prof. FLORINCUŢA AIDA

Grădiniţă P.P. Nr. 4 Lugoj

Motto:

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Proverbe 22,6)

A. DENUMIREA PROIECTULUI:

a) Titlul: „Umblaţi în lumină”

b) Tipul de educaţie în care se încadrează: Educaţie religioasă

c) Tipul de proiect: local

B. APLICANTUL Coordonate de contact:

Aplicant: Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 4 Lugoj Iniţiatori: Prof. Florincuţa Aida

Parteneri:

Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” Lugoj Colaboratori:

Inspector şcolar de specialitate

Argument

Suntem de părere că realizarea în grădiniţă a unei culturi sau conduite religioase a copiilor este posibilă şi necesară.

Religia reprezintă o forma de spiritualitate ce trebuie cunoscută de către copii. Nici un copil nu trebuie să crească fără lumina Cuvântului lui Dumnezeu.

Primii paşi în educaţia religioasă încep în familie, apoi în grădiniţa de copii prin activităţile desfăsurate sub îndrumarea educatoarei şi a preotului paroh.

D. DESCRIEREA PROIECTULUI

Scop: Formarea sentimentelor religioase prin rugăciune şi milostenie, recunoaşterea sacrului ca valoare; Cultivarea caracterului religios-moral; Însuşirea şi utiliarea unor termeni religioşi accesibili vârstei preşcolare; Învăţarea comportamentului religios, educarea afectivităţii şi a abilităţilor de comunicare cu semenii şi cu Dumnezeu.

Obiective:

- Să accepte existenţa lui Dumnezeu şi a Fiului Său;

- Sa identifice pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu;

- Să recunoască icoana Maicii Domnului;

- Să cunoască semnul Sfintei Cruci ca simbol al creştinătăţii;

- Să respecte pe cei ce-l înconjoară, ducând o viaţă curată şi nobilă;

- Sa flosească corect termenii religioşi accesibili vârstei;

45

- Să reproducă texte scurte cu caracter religios;

- Să exerseze depinderi şi obişnuinţe de comportament religios;

- Să respecte normele de comportament religioase;

- Să participe afectiv la activităţile religoase, precum şi la slujbele bisericeşti , alături de părinţi, bunici şi educatoare. Grup ţintă:

Direct:

- preşcolarii din grupele mici, mijlocii şi mari;

- cadre didactice;

Indirect:

- Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” Lugoj

Durata:

septembrie 2013- iunie 2014

Resurse:

a) materiale şi financiare: felicitări, poze, aparat de fotografiat, material mărunt din natură, carton colorat, hârtie colorată; b) umane:

- preşcolarii din grupele mici, mijlocii, mari

- director G.P.P.Nr. 4 LUGOJ

- educatoare

- părinţii copiilor

- reprezentanţii Bisericii Ortodoxe „Pogorârea Sfântului Duh” Lugoj

Parteneri:

- Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” Lugoj

Impactul proiectului:

Pentru prescolari: - influenţarea comportamentului copiilor; Pentru grădiniţă ca organizaţie: - creşterea prestigiului la nivel local şi extinderea parteneriatelor cu comunitatea locală;

E. SUSTENABILITATEA PROIECTULUI Dorim:

- continuarea activităţilor derulate în acest proiect şi în anii şcolari următori;

- menţinerea/ dezvoltarea parteneriatelor încheiate în cadrul proiectului

- proiecte noi ce vor fi elaborate după finalizarea acestuia.

CALENDAR DE ACTIVITĂŢI

ACTIVITATEA

PERIOADA

Simboluri ale credinţei: Biblia, Sfânta Cruce, Icoanele- Preot Sorin Sutac

OCTOMBRIE

Cine a fost Sfântul Andrei, ocrotitorul României?- Preot Sorin Sutac

NOIEMBRIE

Cum sărbătorim Naşterea Mântuitorului? - Preot Sorin Sutac

DECEMBRIE

Îngeraşul ocrotitor- decupare (desen)- Preot Sorin Sutac

IANUARIE

Dumnezeu ne învaţă să fim buni cu cei nevoiaşi- Preot Sorin Sutac

FEBRUARIE

Sfânta fecioară Maria- mama tuturor creştinilor- Preot Sorin Sutac

MARTIE

Importanţa împărtăşirii pentru copii- Preot Sorin Sutac

APRILIE

„Despre iubire faţă de aproapele tău” - convorbire- Preot Sorin Sutac

MAI

Evaluarea proiectului: Cântece, poezii şi fotografii din activităţi

IUNIE

46

PROIECT EDUCAŢIONAL „Lăsaţi copiii să vină la mine!”

A. DENUMIREA PROIECTULUI:

Prof. STOIAN FLOARE

Grădiniţa P.P. Nr. 4 Lugoj

a) Titlul: „Lăsaţi copiii să vină la mine!”

b) Tipul de educaţie în care se încadrează: Educatie religioasa

c) Tipul de proiect: local

B. APLICANTUL Coordonate de contact:

Aplicant: Grupa Mare „B” de la Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 4 Lugoj

Iniţiatori: Prof. Stoian Floare Parteneri:

Grădiniţa P.P. Nr. 4 Lugoj Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” Lugoj

Colaboratori:

Inspector şcolar de specialitate,

C. ARGUMENT

Educaţia religioasă s-a făcut din cele mai vechi timpuri, cu mai multe sau mai puţine mijloace. În zilele noastre , acest tip de educaţie trebuie să fie un răspuns la Îndemnul Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos: „Lăsaţi copiii să vină la mine!” Încă din perioada preşcolară, educaţia religioasă se poate realiza cu mari sorţi de izbândă, astfel că la maturitate, copiii îşi vor aminti cu drag şi vor păstra în suflet primele îndemnuri, învăţături

religioase, fiindu-le de căpătâi în evoluţia ulterioară a existenţei lor.

D. DESCRIEREA PROIECTULUI Scop: Cunoaşterea unor elemente de religie care definesc portretul cultural şi spiritual al

poporului român. Cultivarea comportamentului religios-moral;

Obiective:

- să cunoască valorile moralei creştine ( iubirea faţă de semeni, bunătatea, dorinţa de a fi generoşi cu cei aflaţi în nevoi); -să se implice în acţiuni caritabile împreună cu preotul , educatoarele şi părinţii; -Să stabilească deosebirea între o zi de sărbătoare şi o i obişnuită; Grup ţintă:

Direct:

- preşcolarii dinGrupa Mare „B”; -cadrele didactice; Indirect:

- părinţii copiilor

Durata:

septembrie 2013- iunie 2014 Resurse:

47

a) materiale şi financiare: ilustratii religioase, culegere de cântece religioase pentru

preşcolari, aparat de fotografiat

b) umane:

- preşcolarii din Grupa Mare „B”

- director G.P.P.Nr. 4 LUGOJ

- cadrele didactice

- părinţii copiilor

- reprezentanţii Bisericii Ortodoxe „Pogorârea Sfântului Duh” Lugoj

Parteneri:

- Grădiniţa P.P.Nr. 4, Lugoj

- Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” Lugoj

Impactul proiectului:

Pentru prescolari: - influenţarea comportamentului copiilor;

Pentru grădiniţă ca organizaţie: - creşterea prestigiului la nivel local şi extinderea parteneriatelor cu comunitatea locală; Metode şi tehnici de lucru: vizite, acţiuni umanitare, spectacole de cântece religioase, scenetă Rezultate:

În derularea acestui proiect scontăm:

- o informare riguroasă a copiilor din grupa mare a celor mai însemnate sărbători de peste an;

- implicarea efectivă a întregii echipe în proiect. E. SUSTENABILITATEA PROIECTULUI Dorim:

- continuarea activităţilor derulate în acest proiect şi în anii şcolari următori;

- menţinerea/ dezvoltarea parteneriatelor încheiate în cadrul proiectului

- proiecte noi ce vor fi elaborate după finalizarea acestuia. Diseminare

- articole în ziarul şi televiziunea locală;

- fotografii din cadrul activităţilor

CALENDAR DE ACTIVITĂŢI

ACTIVITATEA

 

PERIOADA

„La mulţi ani!”- Prea Sfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop vicar

24

OCTOMBRIE

„La mulţi ani!”- Înalt Prea Sfinţitul Nicolae, Mitropolitul Banatului

15

NOIEMBRIE

Scenetă : „Naşterea Domnului Iisus Hristos”

DECEMBRIE

„Bun venit Noului An”- program artistic la biserica ”Pogorârea Sfântului Duh” Lugoj

IANUARIE

„Copil ca tine sunt şi eu”- acţiune caritabilă- vizită la familii nevoiaşe

FEBRUARIE

„Copii cu inimă de aur”- acţiune caritabilă la centrul de bătrâni Sfântul Nicolae

MARTIE

Împărtăşirea copiilor la biserică

APRILIE

La Mulţi Ani Constantin! La Mulţi Ani Elena!

MAI

„Copiii, florile pământului”- program artistic

IUNIE

48

Educația morală – o componentă importantă a educației

Albert Florina, Școala Gimnazială Nr. 2, Bocșa

În societatea românească se pune din nou accentul pe dimensiunile morale și culturale ale educației, astfel încât, fiecare dintre noi să poată percepe individualitatea celorlalți și să înțeleagă mersul nesigur al lumii spre unitate, dar acest proces trebuie început prin cunoașterea de sine. Educația trebuie nu numai să fie adaptată la schimbările de profunzime de pe piața muncii, dar și să constituie un proces permanent de formare a unor ființe umane împlinite la nivelul cunoșterii și al aptitudinilor, al spiritului critic și al capacității de a acționa.

Formarea personalității nu este posibilă fără a ține seama de aspectul care ar trebui să domine viața noatră sufletească: aspectul moral. Ponderea educației morale în formarea omului, în școala românească, a fost subestimată, dimensiunea intelectuală a ființei umane fiind situată în prim plan. Printre căile de reabilitare ale educației morale în societatea și în școala românească se înscriu:

efortul personal conștient și sistematic de autoperfecționare morală (rolul autoeducației), sporirea răspunderii școlii în educația morală a tinerei generații, aportul familiei în realizarea educației morale.

Specificul educației morale este determinat de particularitățile moralei, ca fenomen social, precum și de condițiile sociopsihice ce sunt implicate în realizarea lor. Morala este o formă a conștiinței sociale care reflectă ansamblul concepțiilor, ideilor și principiilor care călăuzesc și reglementează comportarea oamenilor în relațiile personale, în familie, la locul de muncă și în societate. Conținutul moralei include într-un tot unitar idealul moral, valorile, normele și regulile morale prin care se reglementează raporturile omului cu ceilalți oameni, cu societatea.

Educația morală este o componentă a educației prin care se realizează formarea și dezvoltarea conștiinței și a conduitei morale, formarea profilului moral al personalității, elaborarea comportamentului social-moral. Formarea morală a personalității trebuie privită din punct de vedere al unității dintre conștiința și conduita elevului. În esență, educația morală urmărește realizarea următoarelor obiective fundamentale: formarea conștiinței și a conduitei morale.

Formarea conștiinței morale include, din punct de vedere psihologic, două componente:

cognitivă și afectivă. Dimensiunea cognitivă a conștiinței se referă la informarea elevului cu conținutul și cerințele valorilor, normelor și conduitelor morale. Pentru ca elevii să cunoască sensul normelor și regulilor morale, a aspectelor concrete pe care le incumbă acestea este nevoie de:

Formarea reprezentărilor morale – apare ca reflectare sub formă intuitivă a caracteristicilor unui

complex de situații și fapte morale concrete. Ele se formează în situații concrete în care este angrenat elevul în școală, în activitățile extrașcolare, în familie.

49

Însușirea noțiunilor morale prin generalizare. Noțiunea morală reflectă ceea ce este esențial și

general unei clase de manifestări morale pe care o normă sau regulă morală le cuprinde, caracterul apreciativ exprimându-se în judecata morală.

Formarea convingerilor morale. Cunoașterea trebuie să fie însoțită de trăire afectivă.

Afectivitatea reprezintă substratul energetic pentru ca aceste cunoștințe morale să se exprime în conduită. Pentru declanșarea actului moral este nevoie de înlăturarea tuturor obstacolelor interne (dorințe, interese) și a celor externe, deci este nevoie de un act de voință. Din fuziunea celor trei componente – cognitivă, afectivă și volițională – rezultă convingerile morale.

Formarea judecăților morale vizează capacitățile evaluative ale elevilor, puterea acestora de a

surprinde substratul moral al unor situații concrete cu care ei înșiși se confruntă și deprinderea de a lua atitudine adecvată față de ele.

Conduita morală este obiectivarea conștiinței morale în fapte și acțiuni cu valoare de răspunsuri pentru situațiile concrete în care este pusă persoana umană și care îmbracă forma de deprinderi și obișnuințe morale. Deprinderile și obișnuințele se formează în cadrul activității. Primele deprinderi însușite de copil se datorează imitării persoanelor din jur, mai târziu imitației i se adaugă

treptat și stimuli verbali: ordine, interdicții, sfaturi, rugăminți în legătură cu efectuarea unei activități

și cu rezolvarea ei. Sfaturile date de părinți și de cadrele didactice, asociate cu controlul și aprecierea,

contribuie la consolidarea deprinderilor. Formarea obișnuințelor morale conduce mai departe la formarea unor trăsături de voință și de caracter, acestea formându-se după o îndelungată muncă educativă. Cele două laturi ale educației morale, conștiința și conduita, se completează reciproc, formarea uneia neputându-se realiza independent de cealaltă. Succesul activității de educație morală este condiționat de alegerea și folosirea cu pricepere

a metodelor și procedeelor de educație morală. Metoda este calea formării personalității morale.

Învățământul realizează funcții multiple ale educației, deci metodele de învățământ vor îndeplini și

funcțiuni ale educației morale. Folosirea oricărei metode de învățământ (povestirea, explicația, prelegerea, observația, dezbaterea, studiul de caz) poate avea și efecte morale. Educația morală dispune totuși de un set de metode și procedee foarte eficiente în formarea trăsăturilor morale ale personalității, precum:

Exemplul – acesta are o eficiență deosebită în determinarea executării faptei morale. Eficiența

educațională a exemplului se explică prin faptul că: dă posibilitatea unei intuiții directe; această intuiție directă este însoțită de o trăire afectiv-emoțională mult mai puternică decât decât unele imagini reproduse în urma unor povestiri; tendința spre imitație este foarte puternică la copil. Exemplul este o metodă foarte eficientă în educația morală, dacă metodele sunt pozitive, ele au efecte nocive dacă sunt negative. În categoria exemplelor directe un loc aparte îl ocupă atât exemplul cadrului didactic, cât și exemplul părinților care acționează permanent asupra personalității copilului. O altă categorie de

50

exemple care infuențează personalitatea copilului este cea a exemplelor indirecte. Aceste exemple sunt prezentate cu ajutorul povestirii, al textelor literare, al filmelor, al mass-mediei.

Exercițiul moral reprezintă o metodă deosebit de importantă în formarea deprinderilor de

comportare morală, în desăvârșirea activităților practice de conformare cu modelul ales. Această metodă presupune două etape principale: formularea cerințelor și exersarea propriu-zisă. În formularea cerințelor cadrul didactic utilizează în activitatea sa următoarele forme: ordinul, dispoziția, îndemnul, lămurirea, rugămintea, încrederea, încurajarea, stimularea activității prin promiterea unor recompense, inițierea de întreceri între elevi, etc.

Exersarea propriu-zisă presupune antrenarea elevilor în diverse activități și acțiuni care să facă

posibilă interiorizarea exigențelor externe cuprinse în normele, principiile și regulile moralei și transformarea lor în mobiluri interne, concomitent cu formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare, a trăsăturilor de voință și de caracter. Astfel, jocurile de creație și cele pe roluri au un efect pozitiv determinat de caracterul afectiv-emoțional dat de rol și de faptul că voința este solicitată în direcția autoreglării propriului comportament. Concursurile, jocurile, întrecerile sportive, competițiile între echipe sunt exerciții care întăresc voința, formează elevilor capacitatea de a învinge greutățile.

Supravegherea este o metodă de observare atentă folosită de cadrul didactic a comportării în

devenire a elevului. Această metodă presupune din partea cadrului didactic o grijă deosebită pentru a stopa, pe de o parte, pe elevi de la folosirea repetată a unor acte nocive care duc la deprinderi negative, iar pe de altă parte, pentru a încuraja elevii să execute acte care duc la formarea unor deprinderi pozitive. Cadrele didactice trebuie să acționeze în așa fel încât să-i provoace pe elevi să repete acele acțiuni care prin deprinderi să prezinte mai târziu un teren favorabil moralității.

Sancțiunea. Această metodă îmbracă două forme: când elevul nu respectă normele de conduită

morală, disciplină școlară, atunci intervine pedeapsa; iar atunci când elevul realizează succese în comportamentul său trebuie stimulat prin recompense. Metodele de educație morală se subordonează finalităților. Aplicarea lor nu se realizează în mod izolat, fiecare situație educativă impunând un complex adecvat de metode. Şcoala reprezintă o necesitate. Copilul vrea să fie activ. Rolul dascălului acum nu mai este acela de a transmite cunoştinţe, iar cel al elevului de a asculta şi a asimila informaţiile. Dascălul este mai mult decât un organizator al învăţării şi un element de legătură între elev şi societate. Procesul de învăţare a devenit dinamic şi interactiv, iar elevii şi dascălii sunt responsabili pentru practicile educaţionale şi pentru rezultatele acestora. Încă din clasele primare, copiii dezbat termeni ca: adevăr, prietenie, altruism, disciplină, supunere, răspundere (valori morale). Citind şi povestind unele lecturi literare (Un om necăjit, M. Sadoveanu; Micul patriot padovan, Edmondo de Amicis; Robinson Crusoe, Daniel Defoe), elevii vor beneficia de efectul educativ al unor lecţii de etică morală. Se vor întâlni cu personaje pozitive şi negative care se luptă şi triumfă binele, întărind credinţa în Dumnezeu; cu personaje care reuşesc

51

datorită speranţei şi credinţei. Recitarea poeziilor este o plăcere pentru şcolari. Ele trezesc puternice sentimente de bucurie, dragoste de viaţă, de apreciere sau dezaprobare faţă de anumite comportamente. Dramatizările au multe implicaţii benefice în realizarea comportamentului moral, schiţele, glumele, scenetele satirice, de asemenea. La nivelul ariei curriculare „Om şi societate” prin intermediul disciplinelor: Istoria românilor, Religie, Educaţie civică, micul şcolar află modele exemplare de comportament în spiritul valorilor morale care s-au impus în societate de-a lungul timpului. Astfel, din lecţiile de istorie, copilul află despre modul de organizare al societăţii din cele mai vechi timpuri şi până în epoca modernă şi contemporană. Cunoaşterea formării şi afirmării virtuţiilor poporului din care fac parte generează în sufletul elevilor sentimentul de apreciere faţă de curajul şi vitejia înaintaşilor. Educația civică vizează dobândirea de către elevi a cunoștințelor și a datelor factuale despre societate, transmiterea valorilor sociale, mai ales morale, precum și abilitatea elevilor pentru a se raporta critic la acestea, formarea și dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor democratice. Educaţia este o acţiune care vizează întregul, armonia trup – suflet din om. Sufletul însă, ca esenţă spirituală şi deci superioară, stăpâneşte corpul şi-l conduce spre ţintele impuse. Prin educaţie se poate nădăjdui realizarea unităţii morale, unitate ce dirijează în mod statornic viaţa şi toate acţiunile omului. Astfel se realizează şi caracterul moral.

Bibliografie:

1. Ioan Jinga, Elena Istrate, Manual de pedagogie, Editura All, București, 1998

2. Constantin, Cucoş, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006

3. Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii Academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005

4. www.didactic.ro

Educarea

şcolarilor în spiritul valorilor morale

Prof. Andrei Doina Maria

Şcoala Gimnazială Gostavăţu ,Olt

Şcoala reprezintă o necesitate. Copilul vrea să fie activ. Rolul dascălului acum nu mai este acela de a transmite cunoştinţe, iar cel al elevului de a asculta şi a asimila informaţiile. Dascălul este mai mult decât un organizator al învăţării şi un element de legătură între elev şi societate. Procesul de învăţare a devenit dinamic şi interactiv, iar elevii şi dascălii sunt responsabili pentru practicile educaţionale şi pentru rezultatele acestora. Relaţia profesor – elev este una de colaborare, de încredere şi de respect reciproc, elevul este sprijinit de profesor.

52

Încă din clasa I, copiii dezbat termeni ca: adevăr, prietenie, altruism, disciplina, supunere, răspundere (valori morale). Citind şi povestind unele lecturi literare (Un om necăjit, M. Sadoveanu; Micul patriot padovan, Edmond de Amicis; Robinson Crusoe, Daniel Defoe), elevii vor beneficia de efectul educativ al unor lecţii de etică morală. Se vor întâlni cu personaje pozitive şi negative care se luptă şi triumfă binele, întărind credinţa în Dumnezeu; cu personaje care reuşesc datorită speranţei şi credinţei.

Recitarea poeziilor este o plăcere pentru şcolarii mici. Ele trezesc puternice sentimente de bucurie, dragoste de viaţă, de apreciere sau dezaprobare faţă de anumite comportamente.

Dramatizările au multe implicaţii benefice în realizarea comportamentului moral, schiţele, glumele, scenetele satirice, de asemenea. Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice devine mai uşor de atins folosind forme activ participative, plăcute, cu accent pe spiritul de competiţie.

Exemple:

rebus – utilizând termenii : bine, sinceritate, adevăr, colaborare, altruism;

concursurile – redactarea unui eseu, lucrarea plastică;

proverbe, zicători Educaţia ecologică este un obiectiv al educaţiei morale şi se exprimă prin

ataşament faţă de plante şi animale, faţă de natură.

La nivelul ariei curriculare „Om şi societate” prin intermediul disciplinelor: Istoria românilor, Religie, Educaţie civică, micul şcolar află modele exemplare de comportament în spiritul valorilor morale care s-au impus în societate de-a lungul timpului. Astfel, din lecţiile de istorie, copilul află despre modul de organizare al societăţii din cele mai vechi timpuri şi până în epoca modernă şi contemporană. Cunoaşterea formării şi afirmării virtuţilor poporului din care fac parte generează în sufletul elevilor sentimentul de apreciere faţă de curajul şi viteza înaintaşilor.

Educaţia moral – civică se realizează prin lectura suplimentară unde vor identifica valori morale, virtuţi şi comportamente folosite drept exemple pentru sintagme „aşa e bine”, „aşa e rău”.

Educaţia moral – civică urmăreşte formarea acelui set de competenţe civice necesare şi suficiente; pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean, urmărind cultivarea integrităţii morale a micilor şcolari sub aspectul conştientizării propriului Eu şi – al modelării comportamentului ca viitori membrii ai comunităţii sociale. Cunoştinţele pe care elevul le va asimila vor întregi aportul în formarea unor deprinderi şi priceperi cu ajutorul cărora va deveni apt să se adapteze cu succes cerinţelor şi normelor pe care societatea le impune.

53

„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează în chip viu; uitându-se la el se bucura şi oamenii, se bucura şi Dumnezeu şi oricine poate fi dascăl, dacă nu al altora cel puţin al său”- Sf. Ioan Gură de Aur.

Educaţia este o acţiune care vizează întregul, armonia trup – suflet din om. Sufletul însă, ca esenţă spirituală şi deci superioară, stăpâneşte corpul şi-l conduce spre ţintele sau idealurile făurite de el sau descoperite de Dumnezeu. Prin educaţie se poate nădăjdui realizarea unităţii morale, unitate ce dirijează în mod statornic viaţa şi toate acţiunile omului. Astfel se realizează şi caracterul moral.

În educaţia creştină a copilului este implicată întreaga societate. Copilul fiind ca o mlădiţă în formare poate să copieze în sufletul său şi exemple negative. Pentru cunoaşterea gândurilor, sentimentelor copilului trebuie o colaborare strânsă între familie, şcoala şi Biserică. Pentru aceasta, părinţii trebuie să conştientizeze că faptul că ora de religie este decisivă pentru viaţa copilului.

Una din trăsăturile vieţii creştine în lume este cea care ne spune că trebuie să fim generoşi, primitori, iubitori şi atenţi cu cei în nevoi. Aceste calităţi pot fi insuflate în sufletul copiilor încă din frageda pruncie. Dacă între copii, părinţi şi dascăl s-a stabilit o relaţie de dragoste, copilul are încredere şi îi respectă.

Disciplina trebuie să fie cu rost şi să slujească în scopul dreptăţii şi scopul disciplinării copiilor este să-i învăţăm ce e bine şi ce e rău.

Iubirea noastră pentru copii trebuie să fie o icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate. Asta înseamnă că dacă un copil îşi recunoaşte greşeala şi îi pare rău de ce a făcut, trebuie să ne stăpânim dorinţa de a-l pedepsi, încurajându-i în felul acesta pe copii să nu-şi ascundă greşelile.

Educaţia religioasă se face în primul rând prin exemplul părinţilor, dascălilor, prin întreţinerea unei atmosfere de dragoste şi rugăciune. Dragostea, rugăciunea şi exemplul sunt mult mai convingătoare decât cuvintele.

Din punct de vedere creştin ortodox, educaţia religios – morală caută să perfecţioneze omul, creaţie a lui Dumnezeu, în, cu şi prin Hristos, Dumnezeu – Omul ca şi creaţia absolută. Educaţia se bazează pe dragostea dintre oameni. Din dragoste izvorăşte încrederea, iar acolo unde este iubire şi încredere izvorăşte libertatea. Fără libertate nu poate exista viaţă morală.

Copiii de astăzi sunt cetăţenii societăţii informatice. Ei trebuie să acţioneze şi să gândească altfel decât au făcut-o părinţii lor. Asistăm la o transformare calitativă a societăţii omeneşti. Ea presupune (în termeni filosofici) că nu mai acordăm materiei rolul esenţial în univers. Acest loc este ocupat acum de informaţii.

54

Procesul de construire a profilului moral – civic al elevului este complex şi angajează nu numai cadrele didactice, ci şi părinţii, instituţiile culturale, biserica, mijloacele de comunicare în masă deci – societatea.

Bibliografie

6. Comănescu I, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991

7. Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005

Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul

valorilor morale

Profesor înv. primar. Rădoi Aniela

Şcoala Gimnazială Redea

Drumul în viaţă al omului este presărat de nenumărate valori. Printre acestea valorile morale au un rol deosebit atât în formarea caracterului şi a stilului distinctiv al oamenilor unii faţă de alţii, cât şi în solidarizarea lor în adoptarea unor proiecte comune care le canalizează viaţa. Omul are multiple nevoi personale care îl determină să aleagă din realitate ceea ce este potrivit, dar trăieşte totodată în diferite colectivităţi, care îi impun anumite criterii de alegere şi decizie 2 .

datele principale

despre societatea în care ele sunt cultivate după anumite reguli şi obişnuinţe, tradiţii împărtăşite de

membrii, instituţiile principale, grupurile din acea societate.

Nu putem avea o imagine a principalelor valori morale, dacă nu deţinem

Educaţia este concepută ca o activitate de formare şi dezvoltare armonioasă a fiinţei umane, marii filosofi şi oameni ai culturii arătându-se preocupaţi de “darul cel mai frumos care poate fi făcut omului”. (Platon). Dezvoltarea plenară, armonioasă a omului presupune o modelare a acestuia, în planuri multiple: fizic, intelectual, moral, estetic şi practic 3 .

Educaţia exprimă o funcţie excesiv umană şi de natură pur spirituală la acţiune, educaţia porneşte de la o persoană şi se îndreaptă spre formarea altei persoane. Educaţia are în vedere viaţa personală a omului, mântuirea acestuia, relaţia lui cu Dumnezeu. O condiţie indispensabilă a educaţiei este modelul după care educatorul vrea să modeleze spiritul omenesc.

2 Tănase Sârbu, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii Academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005, p. 141

3 I. Comănescu, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, în Revista de pedagogie, nr. 61, 1991, p. 31

55

Educaţia morală este acea dimensiune a educaţiei prin care se urmăreşte formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale a personalităţii umane. Paradigma contemporană a educaţiei morale îmbină cunoaşterea (morală) cu acţiunea (morală) în procesul formării profilului moral al personalităţii.

Rolul educaţiei morale este de a-l apropia pe elev de spaţiul eclesial.

o viaţă

artificială şi fără sens pentru copil ca şi pentru om. De aceea, vârsta fragedă a copilăriei este cea mai potrivită pentru formarea moral – religioasă (…). A nu face educaţie religioasă copilului e a proceda la o operaţie caracterizată de infirmizare a sufletului, e a amputa fiinţa umană de ceea ce are mai de

preţ” 4 . “Scopul urmărit nu este doar să se mobilizeze sufletul cu un inventar de cunoştinţe filosofice abstracte ci să le modeleze viaţa în Duhul lui Hristos” 5 .

“În religie copilul se trăieşte pe sine în chip natural. Nu religia, ci lipsa de religie e

Formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în şcoală şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane. Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor.

Perioada preşcolarităţii reprezintă fundamentul personalităţii copilului. La grădiniţă, copilul trebuie să intre în contact cu ceea ce înseamnă bazele unei educaţii diverse şi care se va desfăşura pe tot parcursul vieţii. Problema apropierii copilului de cunoaştere a normelor, regulilor de bază şi convieţuire trebuie văzute prin prisma jocului şi amenajării adecvate a spaţiilor locative.

Educaţia morală formează copiilor o conduită morală bazată pe cunoaşterea cotidiană a regulilor vieţii sociale, urmăreşte iniţierea copiilor în practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranţă şi respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi datorii, liber şi deschis spre alte culturi.

Educatorul intervine la această vârstă în realizarea educaţiei moral civile şi sociale a copilului.

Faptul ca unii copii prezintă trăsături morale ca cele ale părinţilor (bunătate/răutate); altruism/egoism) nu se explică prin ereditate, ci mai degrabă prin influenţa exemplului exercitat de mediul familial asupra copilului care la vârstă mică are tendinţa de a imita.

Grija pentru conduita morală este un aspect foarte important al educaţiei morale la această vârstă când imitarea este un mod de viaţă pentru preşcolar. Acum se pot forma uşor deprinderi de comportament civilizat ceea ce şi fac factorii educaţionali din grădiniţă.

4 C. Galeru, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991, p. 36

5 Ibidem

56

La intrarea în grădiniţă, copilul are o experienţă de viaţă, care poate fi valorificată, însă educatorul trebuie să-l introducă pe copil în universul valorilor reale, să-l facă să înţeleagă semnificaţia acestora, să dobândească acea capacitate de a distinge ceea ce este frumos, bun, adevărat. Pentru ca aceste cunoştinţe să se transforme în conduite trebuie însoţite de trăiri afective, componenta cognitivă şi cea afectivă fiind indispensabile în formarea conştiinţei morale.

Totuşi formarea conştiinţei morale este un proces lung şi anevoios, iar transformarea acestuia în conduită presupune corelarea tuturor componentelor sale fundamentale: obiective, conţinut, metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare. Îmbinarea acestora într-un sistem, deprinderea elementelor de bază, unitatea dintre teorie li practică şi fundamentarea actului educaţional pe principii ştiinţifice reprezintă baza unei educaţii morale corespunzătoare.

La grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată de a îndeplini diferite sarcini, de a avea un program regulat şi astfel este ajutat să colaboreze mai bine cu cei din jurul său şi să aibă iniţiativă. Acum ei îşi îmbogăţesc vocabularul, îşi dezvoltă gândirea, concentrarea, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia, comunică mai mult, îşi dezvoltă aptitudinile fizice, psihice, artistice.

O direcţie importantă în educaţia morală o constituie cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare civilizate, educarea comportamentului şi a conduitei disciplinate. O disciplină conştientă pentru preşcolar înseamnă îndeplinirea conştientă a cerinţelor educatoarei, ale părinţilor, abandonarea intereselor personale pentru cele colective.

Proverbele, zicătorile transmit prin valoarea lor estetică şi învăţăturile morale modele de acţiune în variate împrejurări cu care se confruntă omul. Prin intermediul lor, copiii înţeleg noţiuni cu conţinut pozitiv: cinstea, hărnicia, răbdarea, bunătatea, curajul, modestia. Dar ei pot învăţa şi din cele cu conţinut negativ pentru că mai repede omul învaţă din rău decât din bine, din situaţii identice trăite.

Proverbele şi zicătorile pot fi folosite la orice activitate, deoarece dacă ele sunt explicate pe măsura puterii lor de înţelegere sau prin exemple concrete, copiii vor reuşi să-şi însuşească valorile morale pe care ni le dorim.

Ghicitorile au şi ele învăţămintele lor. Prin intermediul lor, copiii pot să-şi precizeze reprezentări asupra trăsăturilor caracteristice obiectelor şi fenomenelor pe care le cunosc. Prin învăţarea lor, exerciţiul mintal devine antrenant şi distractiv. Li se dezvoltă astfel isteţimea, atenţia, priceperea de a scoate în evidenţă trăsătura principală a unui obiect.

Şcoala reprezintă o necesitate. Copilul vrea să fie activ. Rolul dascălului acum nu mai este acela de a transmite cunoştinţe, iar cel al elevului de a asculta şi a asimila informaţiile. Dascălul este mai mult decât un organizator al învăţării şi un element de legătură între elev şi societate. Procesul de învăţare a devenit dinamic şi interactiv, iar elevii şi dascălii sunt responsabili pentru practicile

57

educaţionale şi pentru rezultatele acestora. Relaţia profesor – elev este una de colaborare, de încredere şi de respect reciproc, elevul este sprijinit de profesor.

Încă din clasa I, copiii dezbat termeni ca: adevăr, prietenie, altruism, disciplina, supunere, răspundere (valori morale). Citind şi povestind unele lecturi literare (Un om necăjit, M. Sadoveanu; Micul patriot padovan, Edmond de Amicis; Robinson Crusoe, Daniel Defoe), elevii vor beneficia de efectul educativ al unor lecţii de etică morală. Se vor întâlni cu personaje pozitive şi negative care se luptă şi triumfă binele, întărind credinţa în Dumnezeu; cu personaje care reuşesc datorită speranţei şi credinţei.

Recitarea poeziilor este o plăcere pentru şcolarii mici. Ele trezesc puternice sentimente de bucurie, dragoste de viaţă, de apreciere sau dezaprobare faţă de anumite comportamente.

Dramatizările au multe implicaţii benefice în realizarea comportamentului moral, schiţele, glumele, scenetele satirice, de asemenea. Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice devine mai uşor de atins folosind forme activ participative, plăcute, cu accent pe spiritul de competiţie. Exemple:

rebus – utilizând termenii : bine, sinceritate, adevăr, colaborare, altruism;

concursurile – redactarea unui eseu, lucrarea plastică;

proverbe, zicători Educaţia ecologică este un obiectiv al educaţiei morale şi se exprimă prin ataşament faţă de plante şi animale, faţă de natură.

La nivelul ariei curriculare „Om şi societate” prin intermediul disciplinelor: Istoria românilor, Religie, Educaţie civică, micul şcolar află modele exemplare de comportament în spiritul valorilor morale care s-au impus în societate de-a lungul timpului. Astfel, din lecţiile de istorie, copilul află despre modul de organizare al societăţii din cele mai vechi timpuri şi până în epoca modernă şi contemporană. Cunoaşterea formării şi afirmării virtuţilor poporului din care fac parte generează în sufletul elevilor sentimentul de apreciere faţă de curajul şi viteza înaintaşilor.

Educaţia moral – civică se realizează prin lectura suplimentară unde vor identifica valori morale, virtuţi şi comportamente folosite drept exemple pentru sintagme „aşa e bine”, „aşa e rău”.

Educaţia moral – civică urmăreşte formarea acelui set de competenţe civice necesare şi suficiente; pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean, urmărind cultivarea integrităţii morale a micilor şcolari sub aspectul conştientizării propriului Eu şi – al modelării comportamentului ca viitori membrii ai comunităţii sociale. Cunoştinţele pe care elevul le va asimila vor întregi aportul în formarea unor deprinderi şi priceperi cu ajutorul cărora va deveni apt să se adapteze cu succes cerinţelor şi normelor pe care societatea le impune.

58

„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează în chip viu; uitându-se la el se bucura şi oamenii, se bucura şi Dumnezeu şi oricine poate fi dascăl, dacă nu al altora cel puţin al său”- Sf. Ioan Gură de Aur.

Educaţia este o acţiune care vizează întregul, armonia trup – suflet din om. Sufletul însă, ca esenţă spirituală şi deci superioară, stăpâneşte corpul şi-l conduce spre ţintele sau idealurile făurite de el sau descoperite de Dumnezeu. Prin educaţie se poate nădăjdui realizarea unităţii morale, unitate ce dirijează în mod statornic viaţa şi toate acţiunile omului. Astfel se realizează şi caracterul moral.

În educaţia creştină a copilului este implicată întreaga societate. Copilul fiind ca o mlădiţă în formare poate să copieze în sufletul său şi exemple negative. Pentru cunoaşterea gândurilor, sentimentelor copilului trebuie o colaborare strânsă între familie, şcoala şi Biserică. Pentru aceasta, părinţii trebuie să conştientizeze că faptul că ora de religie este decisivă pentru viaţa copilului.

Una din trăsăturile vieţii creştine în lume este cea care ne spune că trebuie să fim generoşi, primitori, iubitori şi atenţi cu cei în nevoi. Aceste calităţi pot fi insuflate în sufletul copiilor încă din frageda pruncie. Dacă între copii, părinţi şi dascăl s-a stabilit o relaţie de dragoste, copilul are încredere şi îi respectă.

Disciplina trebuie să fie cu rost şi să slujească în scopul dreptăţii şi scopul disciplinării copiilor este să-i învăţăm ce e bine şi ce e rău.

Iubirea noastră pentru copii trebuie să fie o icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate. Asta înseamnă că dacă un copil îşi recunoaşte greşeala şi îi pare rău de ce a făcut, trebuie să ne stăpânim dorinţa de a-l pedepsi, încurajându-i în felul acesta pe copii să nu-şi ascundă greşelile.

Educaţia religioasă se face în primul rând prin exemplul părinţilor, dascălilor, prin întreţinerea unei atmosfere de dragoste şi rugăciune. Dragostea, rugăciunea şi exemplul sunt mult mai convingătoare decât cuvintele. Din punct de vedere creştin ortodox, educaţia religios – morală caută să perfecţioneze omul, creaţie a lui Dumnezeu, în, cu şi prin Hristos, Dumnezeu – Omul ca şi creaţia absolută. Educaţia se bazează pe dragostea dintre oameni. Din dragoste izvorăşte încrederea, iar acolo unde este iubire şi încredere izvorăşte libertatea. Fără libertate nu poate exista viaţă morală.

Copiii de astăzi sunt cetăţenii societăţii informatice. Ei trebuie să acţioneze şi să gândească altfel decât au făcut-o părinţii lor. Asistăm la o transformare calitativă a societăţii omeneşti. Ea presupune (în termeni filosofici) că nu mai acordăm materiei rolul esenţial în univers. Acest loc este ocupat acum de informaţii.

Procesul de construire a profilului moral – civic al elevului este complex şi angajează nu numai cadrele didactice, ci şi părinţii, instituţiile culturale, biserica, mijloacele de comunicare în masă deci – societatea.

59

Bibliografie

8. Dumitrana Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000

9. Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3,4/1997, Bucureşti 1997

10. Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996

11. Galeriu Constantin, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991

12. Comănescu I, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, Revista de pedagogie, nr. 6, 1999

Metode şi procedee de educare a valorilor morale la vârsta şcolară mică

Înv. Rusca Mihaela-Emilia

Inst. Roşca Anişoara-Ionela

Şcoala Gimnazială ,,Titu Maiorescu’’ Dulceşti, Jud. Constanţa

Familia este primul mediu socio-afectiv care prin procesul de inculturaţie îi formează copilului primele deprinderi de comportare civilizată, primele norme, reguli de viaţă. La intrarea în grădiniţă în grupa de copii prin statutul de preşcolar, copilul asimilează noi roluri aceleaşi pentru toţi prin care el se adaptează la grupa de copii ca grup social. La grădiniţă începe învăţarea socială ca un mecanism al socializării. Acest proces foarte complex individualizat se face prin joc. În jurul vârstei de trei ani copilul are nevoie de modele, la şase-şapte ani apare judecata morală, sentimentele, convingerile morale precum şi conştiinţa morală în funcţie de care se dezvoltă conduitele şi atitudinile morale. Formarea valorilor morale trebuie să se bazeze pe activităţi concrete de participare, de aceea toate metodele utilizate în acest tip de educaţie vor viza învăţarea activă, prin participarea directă a copilului la propria formare prin acţiuni care să-l responsabilizeze. Pornind de la experienţa şi nevoile copiilor, cadrul didactic trebuie să stimuleze copiii să participe, să se implice, să găsească soluţii prin folosirea grupurilor mici de lucru, a studiului de caz, a dezbaterii, a jocului de rol, a rezolvării de probleme sau a exerciţiului moral. Se urmăreşte pe tot parcursul şcolarităţii formarea de sentimente morale, dezvoltarea de convingeri morale şi formarea de conduite şi atitudini morale. Conştiinţa morală presupune o finalitate cognitivă şi anume reprezentări morale, noţiuni morale şi judecăţi morale. Toate trebuie să se împletească cu trăiri afective, emoţii, sentimente care să conducă spre conduita morală, spre voinţa de a se integra în sfera moralităţii.

Dintre metodele şi procedeele clasice cunoscute în învăţământul tradiţional, pot fi folosite cu succes în funcţie de vârsta pe care o au copiii: exemplul, povestirea morală, povaţa, convorbirea morală, explicaţia morală, aprobarea şi dezaprobarea, dar ele trebiue să se îmbine cu cele activ- participative. Folosirea în grupă sau clasă a grupurilor mici de lucru oferă copiilor posibilitatea unei

60

participări responsabile, a unei cooperări mai strânse precum şi a împărtăşirii experienţei personale. Grupurile pot avea sarcini diferite, dar convergente ca mai apoi în partea finală să-i aducă pe toţi la acelaşi numitor comun în ceea ce priveşte învăţarea.

Prin metoda ,,Studiului de caz’’ care este folosită în educaţie, şi care se bazează pe cercetare şi pe stimularea gândirii critice, se porneşte de la exemple practice pe care le întâlnim în poveşti sau chiar în viaţa de zi cu zi, iar pentru cei din ciclul primar un document din domeniul drepturilor copilului, o întâmplare petrecută în clasă, etc.

În cadrul ,,Jocului de rol’’, interpretând rolurile unor personaje cum ar fi ,,copii aflaţi în anumite situaţii, personaje din poveşti’’, vor înţelege mai bine propriul rol precum şi a celor din jur dezvoltându-şi astfel capacităţile empatice, gândirea critică şi puterea de decizie.

,,Exerciţiul moral’’ este cel care are scopul de a forma deprinderi şi obişnuinţe de comportare morală prin executarea sistematică şi organizată a unor fapte şi acţiuni în condiţii relativ identice. Exemplul şi forţa sa sugestivă depind în primul rând de model şi de caracteristicile subiectului educaţional. Modelele negative au un impact sugestiv mai puternic, deoarece copilul nu are capacitatea de selecţie suficient dezvoltată.

,,Povestirea morală’’ se bazează pe valorificarea experienţei morale, acumulată şi întâlnită în proverbe, maxime, cugetări, dar care apoi trebuie analizate cu mare atenţie pentru că unele sunt uneori contradictorii, de exemplu ,, Tot păţitu-i priceput’’.

Pentru realizarea unei ,,Convorbiri morale’’ trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: crearea unui climat adecvat dialogului bazat pe încredere şi respect reciproc, dezvăluirea unor sensuri ale valorilor morale, elaborarea unui plan de discuţie, stimularea interesului pentru problematica morală.

,, Memorizările” aprofundează nivelul cunoaşterii relaţiilor interumane generând atitudini pozitive faţă de familie.

,, Poveştile, povestirile create”contribuie la precizarea locului în familie, grădiniţă, şcoală, în grupurile sportive, religioase, înţelegând sarcinile şi drepturile pe care le au.

,, Lecturile după imagini”constituie o bună ocazie pentru copii de a- şi aprofunda manifestările afective faţă de colegi, prieteni, adulţi, sesizând legatura între membrii familiei.

,, Jocurile didactice” consolidează deprinderile sociale, dezvoltă comportamente adecvate diverselor situaţii de interacţiuni sociale, punându- l pe copil să interacţioneze respectând regulile grupului.

,, Dramatizările” reprezintă de fiecare dată o modalitate solicitată chiar de copii şi cu multe implicaţii benefice în plan instructiv- educativ.Atât în lecţiile de citire dar şi la serbările şcolare sau la sărbătorirea unor evenimente importante, elevii s-au deprins cu

61

punerea în scenă a unor texte îndrăgite : schiţe, glume sau scenete cu conţinut satiric-,, Vizită” de I.L. Caragiale.

Rebusurile , concursurile, proverbele şi zicătorile sunt forme activ participative plăcute de copii, folosite cel mai des şi în cel mai accesibil mod pentru a se ajunge la cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice. Munca educativă se desfăşoară în permanenţă, neoprindu- se strict în mediul şcolar. Prin activităţile extracurriculare precum citirea şi povestirea unor lecturi literare, copiii vor beneficia de efectul educativ asemenea unor lecţii de etică morală. Se vor întâlni cu personaje pozitive şi negative care se luptă şi triumfă binele întărind credinţa cu Dumnezeu, cu portretele unor copii lipsiţi de copilărie, învăţaţi cu greutăţile şi necazurile vieţii,dar care nu- i împiedică să- şi pună în evidenţă mândria, patriotismul, demnitatea şi nobleţea sufletească, cu personaje fantastice care reuşesc să convieţuiască paşnic şi să comunice cu usurinţă sau care demonstrează că speranţa, credinţa şi lupta permanentă înseamnă reuşită sigură.Recitarea poeziilor este o pl[cere pentru şcolarii mici şi trezeşte puternice sentimente patriotice, de bucurie, de dragoste de viaţă, de apreciere sau dezaprobare faţă de anumite atitudini.

În decursul anilor de experienţă didactică orice cadru didactic observă că mulţi din elevii mari şi mici ştiu cum e bine şi frumos să se comporte, cunosc şi reguli şi norme de comportare civilizată, însă aplicate foarte rar, şi nu în întâmplările la care sunt implicaţi direct, ci numai în cazul eventual al unei evaluări sau inspecţii şcolare. Motivul să fie oare faptul că s- a pus accent mai mult pe capacităţile de comunicare, de gândire, de a avea sentimente şi mai puţin pe modelul educaţional?Dar unde poate întâlni modelul? Poate acasă, poate pe stradă, în cartier? E imperios necesar să existe un model care să- i dea copilului convingerea că merge pe drumul corect către o purtare demnă de un om civilizat.

Încă din grădiniţă, preşcolarul beneficiază de un sistem educativ care are ca obiectiv consolidarea notiunilor educative pe care iniţial le primeşte în familie precum şi dezvoltatrea normală pe toate planurile( dezvoltare fizică, intelectuală, socială şi a personalităţii).Aici el deprinde norme de conduită civilizată, de îndeplinire a diferitelor sarcini, de a avea un program regulat şi astfel este ajutat să colaboreze mai bine cu cei din jurul său şi să aibă iniţiativă. Tot aici li se îmbogăţeşte vocabularul, se dezvoltă gândirea, concentrarea, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia. Copiii din grădiniţă sunt provocaţi prin intermediul jocului să participe la diferite activităţi iar după cum nota şi M. Debesse,, jocul ne permite să urmărim copilul în acelaşi timp în viaţa sa motorie, afectivă, socială şi morală”.

Putem concluziona că pentru reuşita în educarea valorilor morale ale şcolarilor ar fi bine să se ţină seama de îmbinarea celor mai viabile metodee şi procedee care să conducă la ulterioarele rezolvări ale problemelor de viaţă.

62

BIBLIOGRAFIE

1.Cucos, C.-,, Fundamentele psihologiei”, Editura Universitara, Bucuresti, 2006;

2. Zlate, M.-,,Pedagogie”, Editura Polirom, Iasi, 2006;

3. Invatamantul primar nr. 1/ 2004, Editura Discipol, Bucuresti, 2004.

Educarea preşcolarilor în spiritul valorilor morale

Prof. înv. preş. Constantin Aniţa Manuela

Liceul Tehnologic Constantin Filipescu

Grija pentru conduita morală este un aspect foarte important al educaţiei morale la această vârstă când imitarea este un mod de viaţă pentru preşcolar. Acum se pot forma uşor deprinderi de comportament civilizat ceea ce şi fac factorii educaţionali din grădiniţă.

La intrarea în grădiniţă, copilul are o experienţă de viaţă, care poate fi valorificată, însă educatorul trebuie să-l introducă pe copil în universul valorilor reale, să-l facă să înţeleagă semnificaţia acestora, să dobândească acea capacitate de a distinge ceea ce este frumos, bun, adevărat. Pentru ca aceste cunoştinţe să se transforme în conduite trebuie însoţite de trăiri afective, componenta cognitivă şi cea afectivă fiind indispensabile în formarea conştiinţei morale.

Totuşi formarea conştiinţei morale este un proces lung şi anevoios, iar transformarea acestuia în conduită presupune corelarea tuturor componentelor sale fundamentale: obiective, conţinut, metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare. Îmbinarea acestora într-un sistem, deprinderea elementelor de bază, unitatea dintre teorie li practică şi fundamentarea actului educaţional pe principii ştiinţifice reprezintă baza unei educaţii morale corespunzătoare.

La grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată de a îndeplini diferite sarcini, de a avea un program regulat şi astfel este ajutat să colaboreze mai bine cu cei din jurul său şi să aibă iniţiativă. Acum ei îşi îmbogăţesc vocabularul, îşi dezvoltă gândirea, concentrarea, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia, comunică mai mult, îşi dezvoltă aptitudinile fizice, psihice, artistice.

O direcţie importantă în educaţia morală o constituie cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare civilizate, educarea comportamentului şi a conduitei disciplinate. O disciplină conştientă pentru preşcolar înseamnă îndeplinirea conştientă a cerinţelor educatoarei, ale părinţilor, abandonarea intereselor personale pentru cele colective.

Proverbele, zicătorile transmit prin valoarea lor estetică şi învăţăturile morale modele de acţiune în variate împrejurări cu care se confruntă omul. Prin intermediul lor, copiii înţeleg noţiuni cu

63

conţinut pozitiv: cinstea, hărnicia, răbdarea, bunătatea, curajul, modestia. Dar ei pot învăţa şi din cele

cu conţinut negativ pentru că mai repede omul învaţă din rău decât din bine, din situaţii identice trăite.

Proverbele şi zicătorile pot fi folosite la orice activitate, deoarece dacă ele sunt explicate pe

măsura puterii lor de înţelegere sau prin exemple concrete, copiii vor reuşi să-şi însuşească valorile

morale pe care ni le dorim.

Ghicitorile au şi ele învăţămintele lor. Prin intermediul lor, copiii pot să-şi precizeze

reprezentări asupra trăsăturilor caracteristice obiectelor şi fenomenelor pe care le cunosc. Prin

învăţarea lor, exerciţiul mintal devine antrenant şi distractiv. Li se dezvoltă astfel isteţimea, atenţia,

priceperea de a scoate în evidenţă trăsătura principală a unui obiect.

Recitarea poeziilor este o plăcere pentru şcolarii mici. Ele trezesc puternice sentimente de

bucurie, dragoste de viaţă, de apreciere sau dezaprobare faţă de anumite comportamente.

Dramatizările au multe implicaţii benefice în realizarea comportamentului moral, schiţele,

glumele, scenetele satirice, de asemenea. Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice

devine mai uşor de atins folosind forme activ participative, plăcute, cu accent pe spiritul de competiţie.

Exemple: * rebus – utilizând termenii : bine, sinceritate, adevăr, colaborare, altruism;

concursurile – redactarea unui eseu, lucrarea plastică;

proverbe, zicători Educaţia ecologică este un obiectiv al educaţiei morale şi se exprimă prin

ataşament faţă de plante şi animale, faţă de natură.

La nivelul ariei curriculare „Om şi societate” prin intermediul disciplinelor: Istoria românilor,

Religie, Educaţie civică, micul şcolar află modele exemplare de comportament în spiritul valorilor

morale care s-au impus în societate de-a lungul timpului. Astfel, din lecţiile de istorie, copilul află

despre modul de organizare al societăţii din cele mai vechi timpuri şi până în epoca modernă şi

contemporană. Cunoaşterea formării şi afirmării virtuţilor poporului din care fac parte generează în

sufletul elevilor sentimentul de apreciere faţă de curajul şi viteza înaintaşilor.

Educaţia moral – civică se realizează prin lectura suplimentară unde vor identifica valori

morale, virtuţi şi comportamente folosite drept exemple pentru sintagme „aşa e bine”, „aşa e rău”.

Educaţia moral – civică urmăreşte formarea acelui set de competenţe civice necesare şi

suficiente; pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean, urmărind cultivarea integrităţii

morale a micilor şcolari sub aspectul conştientizării propriului Eu şi – al modelării comportamentului

ca viitori membrii ai comunităţii sociale. Cunoştinţele pe care elevul le va asimila vor întregi aportul în

formarea unor deprinderi şi priceperi cu ajutorul cărora va deveni apt să se adapteze cu succes

cerinţelor şi normelor pe care societatea le impune.

64

„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează în chip viu; uitându-se la el se bucura şi oamenii, se bucura şi Dumnezeu şi oricine poate fi dascăl, dacă nu al altora cel puţin al său”- Sf. Ioan Gură de Aur.

Educaţia este o acţiune care vizează întregul, armonia trup – suflet din om. Sufletul însă, ca esenţă spirituală şi deci superioară, stăpâneşte corpul şi-l conduce spre ţintele sau idealurile făurite de el sau descoperite de Dumnezeu. Prin educaţie se poate nădăjdui realizarea unităţii morale, unitate ce dirijează în mod statornic viaţa şi toate acţiunile omului. Astfel se realizează şi caracterul moral.

În educaţia creştină a copilului este implicată întreaga societate. Copilul fiind ca o mlădiţă în formare poate să copieze în sufletul său şi exemple negative. Pentru cunoaşterea gândurilor, sentimentelor copilului trebuie o colaborare strânsă între familie, şcoala şi Biserică. Pentru aceasta, părinţii trebuie să conştientizeze că faptul că ora de religie este decisivă pentru viaţa copilului.

Una din trăsăturile vieţii creştine în lume este cea care ne spune că trebuie să fim generoşi, primitori, iubitori şi atenţi cu cei în nevoi. Aceste calităţi pot fi insuflate în sufletul copiilor încă din frageda pruncie. Dacă între copii, părinţi şi dascăl s-a stabilit o relaţie de dragoste, copilul are încredere şi îi respectă.

Disciplina trebuie să fie cu rost şi să slujească în scopul dreptăţii şi scopul disciplinării copiilor este să-i învăţăm ce e bine şi ce e rău.

Iubirea noastră pentru copii trebuie să fie o icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate. Asta înseamnă că dacă un copil îşi recunoaşte greşeala şi îi pare rău de ce a făcut, trebuie să ne stăpânim dorinţa de a-l pedepsi, încurajându-i în felul acesta pe copii să nu-şi ascundă greşelile.

Educaţia religioasă se face în primul rând prin exemplul părinţilor, dascălilor, prin întreţinerea unei atmosfere de dragoste şi rugăciune. Dragostea, rugăciunea şi exemplul sunt mult mai convingătoare decât cuvintele.

Din punct de vedere creştin ortodox, educaţia religios – morală caută să perfecţioneze omul, creaţie a lui Dumnezeu, în, cu şi prin Hristos, Dumnezeu – Omul ca şi creaţia absolută. Educaţia se bazează pe dragostea dintre oameni. Din dragoste izvorăşte încrederea, iar acolo unde este iubire şi încredere izvorăşte libertatea. Fără libertate nu poate exista viaţă morală.

Bibliografie

1. Dumitrana Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000

2. Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3,4/1997, Bucureşti 1997

3. Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996

4. Galeriu Constantin, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991

65

EDUCAȚIA MORALĂ

Prof.inv.BOGEANU DORINEL

ŞCOALA GIMNAZIALA NR.1 BALS

,,Morala…cea mai mare maestră a educației” Friederich Nietzsche

a

oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de

opinia publică; etică. Se poate referi și la o comportare lăudabilă, moravuri.

,, Moral, - ă – Care aparține moralei,conduitei admise și practicate într-o societate, care se

referă la morală; etic;care este conform cu morala; cinstit, bun , moralicesc. 6

Morala este o disciplină ştiinţifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în

societate. Poate însemna dojană, mustrare.

De asemenea, se poate referi și la o concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales

într-o fabulă; învăţătură. – Din lat. moralis, fr. morale.

Morala, ca fenomen social, reflectă relațiile care se stabilesc între oameni care interacționează

într-un context social într-un anumit spațiu și într-un anumit timp. Între oameni apar anumite raporturi

sociale. ,,Natural că nu tot ceea ce ține de raporturile sociale în extensiunea și profunzimea lor

reprezintă obiect al moralei”. 7

,,Omul este subiect și obiect al moralei. Este subiect pentru că emite judecăți de valoare și

săvârșește fapte apreciate prin grila normelor și valorilor morale. Este obiect întrucât ideile,

judecățile, faptele sunt reflectate generalizat în norme, principii, reguli, obiceiuri și tradiții morale

preluate ”. 8

Educația s-a ocupat dintotdeauna ca ființele să devină morale. Educația morală ajută copilul

mai întâi să se adapteze colectivului în care trăiește (familie, grădiniță, școală), mai târziu să-și

respecte obligațiile pe care le are de îndeplinit față de familie, profesie, țară și în cele din urmă să

participe la crearea valorilor morale ale umanității. Fără existența și respectarea de către toți oamenii a

unor reguli de purtare și obiceiuri, viața în societate n-ar fi posibilă. Acestea au existat totdeauna și

există și astăzi chiar și la popoarele aflate pe trepte inferioare de cultură și civilizație. ,,Cât privește

originea acestora, în unele societăți ele au fost moștenite prin tradiție, în altele au fost opera unor

Cuvântul

,,morală”

înseamnă

ansamblul

normelor

de

convieţuire,

de

comportare

învățați, iar în alte societăți au fost prevăzute în religiile lor.” 9

6 Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Gold, pag. 637

7 Ioan Nicola , Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992, pag.103

8 Elena Macavei, Pedagogie, Editura Aramis, București, 2001, pag. 63

9 Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Morala creștină, Editura Renașterea, 2002, pag. 8

66

,, Morala reflectă întotdeauna acea latură a acțiunii umane în care se întruchipează relațiile

omului față de alți oameni și față de sine însuși, în care se rezolvă contradicțiile dintre oameni, dintre

om și societate.” 10

Pentru a se face cât mai bine o delimitare a specificului educației morale se face o diferență

între morală ( sistemul moral al societății privit ca un tot) și moralitate ( morală individuală). Din

această cauză ,,morala socială are un caracter obiectiv și constituie baza ontologică a educației

morale11 .

Viața socială n-ar fi posibilă fără respectarea unor norme prin care sunt reglementate relațiile

sociale, comportarea oamenilor. Morala cuprinde principii și norme referitoare la comportarea omului

față de semeni, față de instituțiile sociale și față de sine. În relațiile concrete ale omului cu semenii săi,

cu familia, cu grupul social căruia aparține, se află izvorul adevărat al oricărei morale.

Esența și scopul educației morale

Trecerea de la morală la moralitate, de la conștiința morală socială la cea individuală nu

este directă, ea fiind mijlocită de o serie întreagă de variabile sociale și psihologice. Variabilele sociale

sunt impuse de contextul social în care se realizează educația morală, cele psihologice fiind impuse de

faptul că aderarea la morala socială se realizează de un subiect concret, implicat afectiv în raport cu

morala socială.

,, Esența educației morale constă în crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor

moralei sociale în structura personalității morale a copilului , elaborarea și stabilizarea pe această

bază a profilului moral al acestuia în concordanță cu imperativele societății noastre. 12

Prin procesul educației morale ,, se urmărește încorporarea și punerea în act a valorilor

morale ale societății. O persoană este educată din punct de vedere moral atunci când realizează o

trecere de la stadiul heteronomiei morale, adică a urmării regulilor promulgate de alții, la stadiul

autonomiei morale, la autoimpunerea unor reguli sau valori interioare. 13

În sens pedagogic profilul moral al individului este o realitate în continuă transformare. Acesta

se realizează continuu în cadrul acțiunii educaționale.

Dezideratele educației morale

De la o vârstă fragedă omul este implicat într-o serie de relații morale și practice. În acest fel

devine și subiect al acestora. Din punct de vedere pedagogic omul va rămâne subiect al educației

morale chiar dacă intră sau nu în sfera activității educative, așa cum arăta și Ioan Nicola, ,,educația

morală nu este posibilă în afara relațiilor sociale ce se stabilesc între oameni, relații care întotdeauna

au și o coloratură morală sau sunt prin excelență relații de ordin moral. 14

10 T. Huszar, 1967, în Ioan Nicola, op. cit. pag. 177

11 Ioan Nicola , Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992, pag.104

12 Idem, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis,2003,pag. 248

13 Constantin Cucoș, Pedagogie, Editura Polirom, 2002, pag. 66

14 Ioan Nicola , Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992, pag.105

67

Educația morală este e o latură complexă a educației pentru că ea se desfășoară pe baza unității dintre social și psihologic. Relația dintre acestea se modifică în funcție de contextul în care se manifestă dar și de dezvoltarea ontogenetică a copilului. Ca fenomen social, morala reflectă relaţiile (raporturile) ce se stabilesc între oameni într-un context delimitat în spaţiu şi timp. Din această perspectivă ea ne apare ca o formă a conştiinţei sociale, în care sunt reflectate caracteristici proprii acestor raporturi, dar şi o notă apreciativă, consubstanţială celor reflectate, cu funcţie reglatoare asupra convieţuirii umane, stimulând şi orientând comportamentul indivizilor în concordanţă cu cerinţele sociale. De aici, rezultă caracterul normativ al moralei, ea presupunând un sistem de comandamente morale sub forma unor modele ideale de comportare. Morala reflectă, deci, concomitent atât manifestări ale relaţiilor concrete dintre oameni, cât şi sensul lor ideal, respectiv cum ar trebui să se realizeze aceste relaţii. Din scopul educației morale rezultă două deziderate ale educației: formarea conștiinței și a conduitei morale. ,,Formarea conștiinței și a conduitei morale presupune un număr mare de operații prealabile, latura umană a personalității umane sprijinindu-se pe un eșafod atât de laborios construit încât realitatea spontană a vieții școlare ne oferă, în rare cazuri, evoluții complete și satisfăcătoare a simțului moral al elevului” 15 .

Bibliografie:

Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Gold Ioan Nicola , Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992 Elena Macavei, Pedagogie, Editura Aramis, București, 2001 Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Morala creștină, Editura Renașterea, 2002 T. Huszar, 1967, în Ioan Nicola Ioan Nicola , Pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992 Idem, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis,2003

Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale

înv. Enache Mihaela Ionela

Şcoala Gimnaziala nr 1 Bals

Drumul în viaţă al omului este presărat de nenumărate valori. Printre acestea valorile morale au un rol deosebit atât în formarea caracterului şi a stilului distinctiv al oamenilor unii faţă de alţii, cât şi în solidarizarea lor în adoptarea unor proiecte comune care le canalizează viaţa. Omul are multiple

15 G. Compaire în D. Salade- R. Ciurea, Educație și contemporaneitate, Editura Dacia, 1972, pag.288

68

nevoi personale care îl determină să aleagă din realitate ceea ce este potrivit, dar trăieşte totodată în diferite colectivităţi, care îi impun anumite criterii de alegere şi decizie 16 . Nu putem avea o imagine a principalelor valori morale, dacă nu deţinem datele principale despre societatea în care ele sunt cultivate după anumite reguli şi obişnuinţe, tradiţii împărtăşite de membrii, instituţiile principale, grupurile din acea societate.

Educaţia este concepută ca o activitate de formare şi dezvoltare armonioasă a fiinţei umane, marii filosofi şi oameni ai culturii arătându-se preocupaţi de “darul cel mai frumos care poate fi făcut omului”. (Platon). Dezvoltarea plenară, armonioasă a omului presupune o modelare a acestuia, în planuri multiple: fizic, intelectual, moral, estetic şi practic 17 .

Educaţia exprimă o funcţie excesiv umană şi de natură pur spirituală la acţiune, educaţia porneşte de la o persoană şi se îndreaptă spre formarea altei persoane. Educaţia are în vedere viaţa personală a omului, mântuirea acestuia, relaţia lui cu Dumnezeu. O condiţie indispensabilă a educaţiei este modelul după care educatorul vrea să modeleze spiritul omenesc.

Educaţia morală este acea dimensiune a educaţiei prin care se urmăreşte formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale a personalităţii umane. Paradigma contemporană a educaţiei morale îmbină cunoaşterea (morală) cu acţiunea (morală) în procesul formării profilului moral al personalităţii.

Rolul educaţiei morale este de a-l apropia pe elev de spaţiul eclesial.

o viaţă

artificială şi fără sens pentru copil ca şi pentru om. De aceea, vârsta fragedă a copilăriei este cea mai potrivită pentru formarea moral – religioasă (…). A nu face educaţie religioasă copilului e a proceda la o operaţie caracterizată de infirmizare a sufletului, e a amputa fiinţa umană de ceea ce are mai de preţ” 18 . “Scopul urmărit nu este doar să se mobilizeze sufletul cu un inventar de cunoştinţe filosofice abstracte ci să le modeleze viaţa în Duhul lui Hristos” 19 .

“În religie copilul se trăieşte pe sine în chip natural. Nu religia, ci lipsa de religie e

Formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în şcoală şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane. Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor.

16 Tănase Sârbu, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii Academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005, p. 141

17 I. Comănescu, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, în Revista de pedagogie, nr. 61, 1991, p. 31

18 C. Galeru, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991, p. 36

19 Ibidem

69

Perioada preşcolarităţii reprezintă fundamentul personalităţii copilului. La grădiniţă, copilul trebuie să intre în contact cu ceea ce înseamnă bazele unei educaţii diverse şi care se va desfăşura pe tot parcursul vieţii.

Problema apropierii copilului de cunoaştere a normelor, regulilor de bază şi convieţuire trebuie văzute prin prisma jocului şi amenajării adecvate a spaţiilor locative.

Educaţia morală formează copiilor o conduită morală bazată pe cunoaşterea cotidiană a regulilor vieţii sociale, urmăreşte iniţierea copiilor în practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranţă şi respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi datorii, liber şi deschis spre alte culturi.

Educatorul intervine la această vârstă în realizarea educaţiei moral civile şi sociale a copilului.

Faptul ca unii copii prezintă trăsături morale ca cele ale părinţilor (bunătate/răutate); altruism/egoism) nu se explică prin ereditate, ci mai degrabă prin influenţa exemplului exercitat de mediul familial asupra copilului care la vârstă mică are tendinţa de a imita.

Grija pentru conduita morală este un aspect foarte important al educaţiei morale la această vârstă când imitarea este un mod de viaţă pentru preşcolar. Acum se pot forma uşor deprinderi de comportament civilizat ceea ce şi fac factorii educaţionali din grădiniţă.

La intrarea în grădiniţă, copilul are o experienţă de viaţă, care poate fi valorificată, însă educatorul trebuie să-l introducă pe copil în universul valorilor reale, să-l facă să înţeleagă semnificaţia acestora, să dobândească acea capacitate de a distinge ceea ce este frumos, bun, adevărat. Pentru ca aceste cunoştinţe să se transforme în conduite trebuie însoţite de trăiri afective, componenta cognitivă şi cea afectivă fiind indispensabile în formarea conştiinţei morale.

Totuşi formarea conştiinţei morale este un proces lung şi anevoios, iar transformarea acestuia în conduită presupune corelarea tuturor componentelor sale fundamentale: obiective, conţinut, metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare. Îmbinarea acestora într-un sistem, deprinderea elementelor de bază, unitatea dintre teorie li practică şi fundamentarea actului educaţional pe principii ştiinţifice reprezintă baza unei educaţii morale corespunzătoare.

La grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată de a îndeplini diferite sarcini, de a avea un program regulat şi astfel este ajutat să colaboreze mai bine cu cei din jurul său şi să aibă iniţiativă. Acum ei îşi îmbogăţesc vocabularul, îşi dezvoltă gândirea, concentrarea, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia, comunică mai mult, îşi dezvoltă aptitudinile fizice, psihice, artistice.

O direcţie importantă în educaţia morală o constituie cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare civilizate, educarea comportamentului şi a conduitei disciplinate. O disciplină conştientă

70

pentru preşcolar înseamnă îndeplinirea conştientă a cerinţelor educatoarei, ale părinţilor, abandonarea intereselor personale pentru cele colective.

Proverbele, zicătorile transmit prin valoarea lor estetică şi învăţăturile morale modele de acţiune în variate împrejurări cu care se confruntă omul. Prin intermediul lor, copiii înţeleg noţiuni cu conţinut pozitiv: cinstea, hărnicia, răbdarea, bunătatea, curajul, modestia. Dar ei pot învăţa şi din cele cu conţinut negativ pentru că mai repede omul învaţă din rău decât din bine, din situaţii identice trăite.

Proverbele şi zicătorile pot fi folosite la orice activitate, deoarece dacă ele sunt explicate pe măsura puterii lor de înţelegere sau prin exemple concrete, copiii vor reuşi să-şi însuşească valorile morale pe care ni le dorim.

Ghicitorile au şi ele învăţămintele lor. Prin intermediul lor, copiii pot să-şi precizeze reprezentări asupra trăsăturilor caracteristice obiectelor şi fenomenelor pe care le cunosc. Prin învăţarea lor, exerciţiul mintal devine antrenant şi distractiv. Li se dezvoltă astfel isteţimea, atenţia, priceperea de a scoate în evidenţă trăsătura principală a unui obiect.

Şcoala reprezintă o necesitate. Copilul vrea să fie activ. Rolul dascălului acum nu mai este acela de a transmite cunoştinţe, iar cel al elevului de a asculta şi a asimila informaţiile. Dascălul este mai mult decât un organizator al învăţării şi un element de legătură între elev şi societate. Procesul de învăţare a devenit dinamic şi interactiv, iar elevii şi dascălii sunt responsabili pentru practicile educaţionale şi pentru rezultatele acestora. Relaţia profesor – elev este una de colaborare, de încredere şi de respect reciproc, elevul este sprijinit de profesor.

Încă din clasa I, copiii dezbat termeni ca: adevăr, prietenie, altruism, disciplina, supunere, răspundere (valori morale). Citind şi povestind unele lecturi literare (Un om necăjit, M. Sadoveanu; Micul patriot padovan, Edmond de Amicis; Robinson Crusoe, Daniel Defoe), elevii vor beneficia de efectul educativ al unor lecţii de etică morală. Se vor întâlni cu personaje pozitive şi negative care se luptă şi triumfă binele, întărind credinţa în Dumnezeu; cu personaje care reuşesc datorită speranţei şi credinţei.

Recitarea poeziilor este o plăcere pentru şcolarii mici. Ele trezesc puternice sentimente de bucurie, dragoste de viaţă, de apreciere sau dezaprobare faţă de anumite comportamente.

Dramatizările au multe implicaţii benefice în realizarea comportamentului moral, schiţele, glumele, scenetele satirice, de asemenea. Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice devine mai uşor de atins folosind forme activ participative, plăcute, cu accent pe spiritul de competiţie.

Exemple:

rebus – utilizând termenii : bine, sinceritate, adevăr, colaborare, altruism;

71

concursurile – redactarea unui eseu, lucrarea plastică;

proverbe, zicători Educaţia ecologică este un obiectiv al educaţiei morale şi se exprimă prin

ataşament faţă de plante şi animale, faţă de natură.

La nivelul ariei curriculare „Om şi societate” prin intermediul disciplinelor: Istoria românilor, Religie, Educaţie civică, micul şcolar află modele exemplare de comportament în spiritul valorilor morale care s-au impus în societate de-a lungul timpului. Astfel, din lecţiile de istorie, copilul află despre modul de organizare al societăţii din cele mai vechi timpuri şi până în epoca modernă şi contemporană. Cunoaşterea formării şi afirmării virtuţilor poporului din care fac parte generează în sufletul elevilor sentimentul de apreciere faţă de curajul şi viteza înaintaşilor.

Educaţia moral – civică se realizează prin lectura suplimentară unde vor identifica valori morale, virtuţi şi comportamente folosite drept exemple pentru sintagme „aşa e bine”, „aşa e rău”.

Educaţia moral – civică urmăreşte formarea acelui set de competenţe civice necesare şi suficiente; pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean, urmărind cultivarea integrităţii morale a micilor şcolari sub aspectul conştientizării propriului Eu şi – al modelării comportamentului ca viitori membrii ai comunităţii sociale. Cunoştinţele pe care elevul le va asimila vor întregi aportul în formarea unor deprinderi şi priceperi cu ajutorul cărora va deveni apt să se adapteze cu succes cerinţelor şi normelor pe care societatea le impune.

„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul creează în chip viu; uitându-se la el se bucura şi oamenii, se bucura şi Dumnezeu şi oricine poate fi dascăl, dacă nu al altora cel puţin al său”- Sf. Ioan Gură de Aur.

Educaţia este o acţiune care vizează întregul, armonia trup – suflet din om. Sufletul însă, ca esenţă spirituală şi deci superioară, stăpâneşte corpul şi-l conduce spre ţintele sau idealurile făurite de el sau descoperite de Dumnezeu. Prin educaţie se poate nădăjdui realizarea unităţii morale, unitate ce dirijează în mod statornic viaţa şi toate acţiunile omului. Astfel se realizează şi caracterul moral.

În educaţia creştină a copilului este implicată întreaga societate. Copilul fiind ca o mlădiţă în formare poate să copieze în sufletul său şi exemple negative. Pentru cunoaşterea gândurilor, sentimentelor copilului trebuie o colaborare strânsă între familie, şcoala şi Biserică. Pentru aceasta, părinţii trebuie să conştientizeze că faptul că ora de religie este decisivă pentru viaţa copilului.

Una din trăsăturile vieţii creştine în lume este cea care ne spune că trebuie să fim generoşi, primitori, iubitori şi atenţi cu cei în nevoi. Aceste calităţi pot fi insuflate în sufletul copiilor încă din frageda pruncie. Dacă între copii, părinţi şi dascăl s-a stabilit o relaţie de dragoste, copilul are încredere şi îi respectă.

72

Disciplina trebuie să fie cu rost şi să slujească în scopul dreptăţii şi scopul disciplinării copiilor este să-i învăţăm ce e bine şi ce e rău.

Iubirea noastră pentru copii trebuie să fie o icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate. Asta înseamnă că dacă un copil îşi recunoaşte greşeala şi îi pare rău de ce a făcut, trebuie să ne stăpânim dorinţa de a-l pedepsi, încurajându-i în felul acesta pe copii să nu-şi ascundă greşelile.

Educaţia religioasă se face în primul rând prin exemplul părinţilor, dascălilor, prin întreţinerea unei atmosfere de dragoste şi rugăciune. Dragostea, rugăciunea şi exemplul sunt mult mai convingătoare decât cuvintele.

Din punct de vedere creştin ortodox, educaţia religios – morală caută să perfecţioneze omul, creaţie a lui Dumnezeu, în, cu şi prin Hristos, Dumnezeu – Omul ca şi creaţia absolută. Educaţia se bazează pe dragostea dintre oameni. Din dragoste izvorăşte încrederea, iar acolo unde este iubire şi încredere izvorăşte libertatea. Fără libertate nu poate exista viaţă morală.

Copiii de astăzi sunt cetăţenii societăţii informatice. Ei trebuie să acţioneze şi să gândească altfel decât au făcut-o părinţii lor. Asistăm la o transformare calitativă a societăţii omeneşti. Ea presupune (în termeni filosofici) că nu mai acordăm materiei rolul esenţial în univers. Acest loc este ocupat acum de informaţii.

Procesul de construire a profilului moral – civic al elevului este complex şi angajează nu numai cadrele didactice, ci şi părinţii, instituţiile culturale, biserica, mijloacele de comunicare în masă deci – societatea.

Bibliografie

1. Dumitrana Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000

2. Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3,4/1997, Bucureşti 1997

3. Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996

4. Galeriu Constantin, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991

5. Comănescu I, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991

6. Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005

73

RELAŢIA DINTRE CREŞTEREA SPIRITUALĂ ŞI RESPONSABILITATEA COPILULUI

prof. înv. primar Boiciuc Ana

prof. înv. preşcolar Boiciuc Mihaela

Şcoala Gimnazială Rona de Sus- Maramureş

Profesorul are responsabilitatea de a se ocupa exclusiv de intelectul și comportamentul elevilor săi, fiind abilitat de răspunderea modelării sufletelor, trebuie să îşi asume pregătirea elevilor pentru luptele vieţii.

Principala îndatorire a educatorului este aceea de a spune elevilor săi adevărul despre confruntările sociale care îi aşteaptă, deşi sunt la modă o doză mărită de optimism şi tendinţa de a idealiza fără substrat. Dacă în spatele oricărei activităţi umane stă o echipă de oameni care asigură activitatea managerială eficientă, la clasă, profesorul este solitar în faţa problemelor şi provocărilor. Educatorul exercită un management multiplu la clasă: ştiinţific, psiho - social, spiritual, cultural şi educativ. Ca educatori, le prezentăm elevilor noştri drumul greu, dar drept în viaţă :sacrificiul, studiul, cooperarea, competiţia elegantă. Conducem corect elevii către o identitate pozitivă şi constructivă, dacă avem și susţinerea părinților acestora.

„Copilul nu datorează părinţilor viaţa, ci creşterea” spunea Nicolae Iorga. Parafrazând, vom spune că elevul nu datorează şcolii doar instrucţia, cât, mai ales, educaţia.

Trăim într-o lume care se autocaracterizează ca fiind modernă şi civilizată. În această societate evoluată şi informatizată, relaţiile sociale par să se bazeze, mai degrabă, pe aroganţă, tupeu, violenţă verbală şi fizică, decât pe valorile morale pe care le-au promovat înaintaşii noştri: bună cuviinţă, politeţe, curtoazie, spiritualitate, respect etc.

Elevul, ca orice persoană, este un actor social, prin apartenenţa sa la diferite grupuri şi prin relaţiile pe care el le stabileşte în cadrul acestora, fiind astfel implicat de la o vârstă foarte fragedă în viaţa socială. Din această perspectivă, trebuie să reconsiderăm rolul familiei şi al şcolii în procesul de creştere morală şi spirituală a copilului, prin iniţierea sa în practicarea unui comportament bazat pe regulile bunei purtări, pe frica de divinitate, atât în familie, cât şi în comunitatea în care trăieşte.

Pornind de la aceste considerente, credem că este absolut necesar să ne întoarcem la esenţa educaţiei, la „cei şapte ani de acasă”, pe care şcoala are datoria să clădească, în parteneriat cu familia,

74

omul frumos la suflet şi în purtare. Dar tot atât de important este şi educaţia spiritual care se dezvoltă acasă, la orele de religie şi nu numai.

„Arta de a trăi frumos în toate împrejurările vieţii” poate fi învăţată şi practicată în viaţa de zi cu zi, prin raportarea la ceea ce convenţional recunoaştem şi numim „codul bunelor maniere” sau „codul manierelor elegante”, un set de reguli ce trebuie respectate în diferite situaţii sau locuri în care ne putem afla la un moment dat.

Secretul unui comportament agreabil și civilizat în societate se poate obține prin decantarea bunelor obiceiuri filtrate și adaptate de la o generație la alta şi la aplicarea regulilor spirituale. Familia, școala, anturajul au un rol capital în formarea unei existențe normale a oricărui individ. Este esențial ca la școală să se pună accentul pe respectarea bunelor maniere. Se spune că un manager este eficient la clasă, dacă elevii săi sunt cuminți, civilizați și deștepți. Măiestria didactică și tactul pedagogic al unui bun manager se reflectă de multe ori în oglinda comportamentală şi spirituală a elevilor săi. Atunci să ne străduim să implementăm de timpuriu un comportament civilizat în viața copiilor noștri, să-i învăţăm cele zece porunci iar ei ne vor face mândri că am fost cândva dascălii lor.

Educaţia morală şi cea spirituală a unui copil spun totul despre o familie, despre părinţii lui pentru că copilul este bunul cel mai de preţ pe care îl are o familie. Copilul este ca un barometru care îţi poate indica cum şi-a crescut această familie copiii, adică nepreţuita comoară.

Atunci când copiii noştri părăsesc căminele ca tineri adulţi, cu toţii dorim ca ei să se realizeze pe deplin în responsabilitatea lor faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu. Vrem să adopte etica morală şi spirituală, vrem să respecte oamenii, să se teamă de Dumnezeu şi să trăiască în pace cu toată lumea. Şi mai vrem ca ei să aibă o conştiinţă curată şi vie care să-i ajute să trăiască bine. Însă uneori ne punem întrebarea: Cum îi educăm şi cum îi creştem pentru atingerea acestor idealuri?

Părerea noastră este că ne pregătim copiii să fie responsabili înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu fiind, la rându-ne, respectuoşi şi credincioşi în responsabilitatea ce ni s-a încredinţat, aceea de educatori dar totodată şi părinţi. Când devenim părinţi, pe umerii noştri apasă o obligaţie moral- divină. Dumnezeu spune că trebuie să ne educăm copiii astfel încât aceştia să ajungă la maturitatea morală şi spirituală.

Părinţii trebuie să fie conştienţi că nu pot transfera responsabilitatea ce le revine lor ca părinţi ai propriilor copii, unor instituţii precum şcoala pentru educarea bunelor maniere sau biserica pentru educaţia spirituală. Aceştia nu pot compensa neglijenţa lor. Şi nici nu le pot trage la răspundere pentru eşecurile copiilor.

Pe măsură ce copiii se maturizează, ajung să petreacă mai mult timp departe de supravegherea părinţilor. Încep să-şi formeze o noua gândire. Relaţia lor cu oamenii şi cu Dumnezeu începe să fie mai

75

directă şi mai personală. Cât de profund vor sesiza ei responsabilitatea personală înaintea acestor relaţii? Depinde mult de cât de profund au simţit părinţii aceasta în procesul educării lor.

Încă de la o vârstă fragedă - chiar şi de când noi părinţii îi considerăm prea cruzi pentru o educaţie spirituală - copiii încep să asimileze anumite lucruri ce vor avea efect definitoriu asupra experienţei lor morale şi spirituale. Un nou-născut are nevoie de siguranţă. Iar noi îi oferim această siguranţă, împlinindu-i nevoile sale fizice, ţinându-l în braţe şi nelăsându-l vreodată într-un loc de unde să nu-i putem auzi strigătele. Astfel copiii învaţă ce înseamnă siguranţa. Găsind siguranţa în persoana noastră, ei vor fi pregătiţi ca, în cele din urmă să se încreadă în Dumnezeu şi în oameni. Tratând corespunzator neascultarea copiilor noştri, aceasta relaţie asigură o umbrela sub care ei pot trăi in pace. Pe măsură ce se maturizează, ei devin conştienţi că responsabilitatea lor trece dincolo de împlinirea poruncii: „Copii, ascultaţi de părinţii voştri!” Credinţa lor nu mai poate continua să se bazeze pe credinţa părinţilor. Maturitatea impune credinţa personală. Încep să se pună noi întrebări şi să se privească dincolo de părinţi, la relaţia lor spirituală cu Dumnezeu.

Dacă educaţia noastră nu îmbunătăţeşte poziţia copiilor noştri înaintea lui Dumnezeu atunci când ei ajung la vârsta responsabilităţii, atunci valoarea ei este pusă sub semnul întrebării. Este clar că învăţătura creştină este benefică copiilor în orice privinţă. Ea le oferă cunoaşterea lui Dumnezeu, despre standardele Sale morale şi spirituale. Îi învaţă responsabilitatea pentru comportamentul propriu, limitează puterea nocivă a lumii şi stabileşte disciplina personală atât de folositoare unui copil bine crescut şi al unui om care a învăţat de mic copil frica de Dumnezeu.

Bibliografie:

1. Post, E., (2007), Codul bunelor maniere pentru copii, Editura Corint Junior, București;

2. Revista creştină Sămânţa Adevărului, februarie 2004.

Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul valorilor morale

Prof. Înv. Primar Bondrescu Georgeta Laura

Şcoala Gimnazială Nr.2 Caracal

Drumul în viaţă al omului este presărat de nenumărate valori. Printre acestea valorile morale au un rol deosebit atât în formarea caracterului şi a stilului distinctiv al oamenilor unii faţă de alţii, cât şi în solidarizarea lor în adoptarea unor proiecte comune care le canalizează viaţa. Omul are multiple nevoi personale care îl determină să aleagă din realitate ceea ce este potrivit, dar trăieşte totodată în diferite colectivităţi, care îi impun anumite criterii de alegere şi decizie 20 .

20 Tănase Sârbu, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii Academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005, p. 141

76

datele principale

despre societatea în care ele sunt cultivate după anumite reguli şi obişnuinţe, tradiţii împărtăşite de membrii, instituţiile principale, grupurile din acea societate.

Nu putem avea o imagine a principalelor valori morale, dacă nu deţinem

Educaţia este concepută ca o activitate de formare şi dezvoltare armonioasă a fiinţei umane, marii filosofi şi oameni ai culturii arătându-se preocupaţi de “darul cel mai frumos care poate fi făcut omului”. (Platon). Dezvoltarea plenară, armonioasă a omului presupune o modelare a acestuia, în planuri multiple: fizic, intelectual, moral, estetic şi practic 21 .

Educaţia exprimă o funcţie excesiv umană şi de natură pur spirituală la acţiune, educaţia porneşte de la o persoană şi se îndreaptă spre formarea altei persoane. Educaţia are în vedere viaţa personală a omului, mântuirea acestuia, relaţia lui cu Dumnezeu. O condiţie indispensabilă a educaţiei este modelul după care educatorul vrea să modeleze spiritul omenesc.

Educaţia morală este acea dimensiune a educaţiei prin care se urmăreşte formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi conduitei morale a personalităţii umane. Paradigma contemporană a educaţiei morale îmbină cunoaşterea (morală) cu acţiunea (morală) în procesul formării profilului moral al personalităţii.

Formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în şcoală şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane. Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor.

Perioada preşcolarităţii reprezintă fundamentul personalităţii copilului. La grădiniţă, copilul trebuie să intre în contact cu ceea ce înseamnă bazele unei educaţii diverse şi care se va desfăşura pe tot parcursul vieţii.

Problema apropierii copilului de cunoaştere a normelor, regulilor de bază şi convieţuire trebuie văzute prin prisma jocului şi amenajării adecvate a spaţiilor locative.

Educaţia morală formează copiilor o conduită morală bazată pe cunoaşterea cotidiană a regulilor vieţii sociale, urmăreşte iniţierea copiilor în practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranţă şi respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi datorii, liber şi deschis spre alte culturi.

Educatorul intervine la această vârstă în realizarea educaţiei moral civile şi sociale a copilului.

21 I. Comănescu, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, în Revista de pedagogie, nr. 61, 1991, p. 31

77

Faptul ca unii copii prezintă trăsături morale ca cele ale părinţilor (bunătate/răutate); altruism/egoism) nu se explică prin ereditate, ci mai degrabă prin influenţa exemplului exercitat de mediul familial asupra copilului care la vârstă mică are tendinţa de a imita.

Grija pentru conduita morală este un aspect foarte important al educaţiei morale la această vârstă când imitarea este un mod de viaţă pentru preşcolar. Acum se pot forma uşor deprinderi de comportament civilizat ceea ce şi fac factorii educaţionali din grădiniţă.

La intrarea în grădiniţă, copilul are o experienţă de viaţă, care poate fi valorificată, însă educatorul trebuie să-l introducă pe copil în universul valorilor reale, să-l facă să înţeleagă semnificaţia acestora, să dobândească acea capacitate de a distinge ceea ce este frumos, bun, adevărat. Pentru ca aceste cunoştinţe să se transforme în conduite trebuie însoţite de trăiri afective, componenta cognitivă şi cea afectivă fiind indispensabile în formarea conştiinţei morale.

Totuşi formarea conştiinţei morale este un proces lung şi anevoios, iar transformarea acestuia în conduită presupune corelarea tuturor componentelor sale fundamentale: obiective, conţinut, metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare. Îmbinarea acestora într-un sistem, deprinderea elementelor de bază, unitatea dintre teorie li practică şi fundamentarea actului educaţional pe principii ştiinţifice reprezintă baza unei educaţii morale corespunzătoare.

La grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată de a îndeplini diferite sarcini, de a avea un program regulat şi astfel este ajutat să colaboreze mai bine cu cei din jurul său şi să aibă iniţiativă. Acum ei îşi îmbogăţesc vocabularul, îşi dezvoltă gândirea, concentrarea, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia, comunică mai mult, îşi dezvoltă aptitudinile fizice, psihice, artistice.

O direcţie importantă în educaţia morală o constituie cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare civilizate, educarea comportamentului şi a conduitei disciplinate. O disciplină conştientă pentru preşcolar înseamnă îndeplinirea conştientă a cerinţelor educatoarei, ale părinţilor, abandonarea intereselor personale pentru cele colective.

Proverbele, zicătorile transmit prin valoarea lor estetică şi învăţăturile morale modele de acţiune în variate împrejurări cu care se confruntă omul. Prin intermediul lor, copiii înţeleg noţiuni cu conţinut pozitiv: cinstea, hărnicia, răbdarea, bunătatea, curajul, modestia. Dar ei pot învăţa şi din cele cu conţinut negativ pentru că mai repede omul învaţă din rău decât din bine, din situaţii identice trăite.

Proverbele şi zicătorile pot fi folosite la orice activitate, deoarece dacă ele sunt explicate pe măsura puterii lor de înţelegere sau prin exemple concrete, copiii vor reuşi să-şi însuşească valorile morale pe care ni le dorim.

să-şi precizeze

reprezentări asupra trăsăturilor caracteristice obiectelor şi fenomenelor pe care le cunosc. Prin

Ghicitorile

au

şi

ele

învăţămintele

lor.

Prin

intermediul

lor,

copiii pot

78

învăţarea lor, exerciţiul mintal devine antrenant şi distractiv. Li se dezvoltă astfel isteţimea, atenţia, priceperea de a scoate în evidenţă trăsătura principală a unui obiect.

Şcoala reprezintă o necesitate. Copilul vrea să fie activ. Rolul dascălului acum nu mai este acela de a transmite cunoştinţe, iar cel al elevului de a asculta şi a asimila informaţiile. Dascălul este mai mult decât un organizator al învăţării şi un element de legătură între elev şi societate. Procesul de învăţare a devenit dinamic şi interactiv, iar elevii şi dascălii sunt responsabili pentru practicile educaţionale şi pentru rezultatele acestora. Relaţia profesor – elev este una de colaborare, de încredere şi de respect reciproc, elevul este sprijinit de profesor.

Încă din clasa I, copiii dezbat termeni ca: adevăr, prietenie, altruism, disciplina, supunere, răspundere (valori morale). Citind şi povestind unele lecturi literare (Un om necăjit, M. Sadoveanu; Micul patriot padovan, Edmond de Amicis; Robinson Crusoe, Daniel Defoe), elevii vor beneficia de efectul educativ al unor lecţii de etică morală. Se vor întâlni cu personaje pozitive şi negative care se luptă şi triumfă binele, întărind credinţa în Dumnezeu; cu personaje care reuşesc datorită speranţei şi credinţei.

Recitarea poeziilor este o plăcere pentru şcolarii mici. Ele trezesc puternice sentimente de bucurie, dragoste de viaţă, de apreciere sau dezaprobare faţă de anumite comportamente.

Dramatizările au multe implicaţii benefice în realizarea comportamentului moral, schiţele, glumele, scenetele satirice, de asemenea. Cunoaşterea şi utilizarea limbajului din sfera valorilor civice devine mai uşor de atins folosind forme activ participative, plăcute, cu accent pe spiritul de competiţie.

Exemple:

rebus – utilizând termenii : bine, sinceritate, adevăr, colaborare, altruism;

concursurile – redactarea unui eseu, lucrarea plastică;

proverbe, zicători Educaţia ecologică este un obiectiv al educaţiei morale şi se exprimă prin

ataşament faţă de plante şi animale, faţă de natură.

La nivelul ariei curriculare „Om şi societate” prin intermediul disciplinelor: Istoria românilor, Religie, Educaţie civică, micul şcolar află modele exemplare de comportament în spiritul valorilor morale care s-au impus în societate de-a lungul timpului. Astfel, din lecţiile de istorie, copilul află despre modul de organizare al societăţii din cele mai vechi timpuri şi până în epoca modernă şi contemporană. Cunoaşterea formării şi afirmării virtuţilor poporului din care fac parte generează în sufletul elevilor sentimentul de apreciere faţă de curajul şi viteza înaintaşilor.

79

Educaţia moral – civică urmăreşte formarea acelui set de competenţe civice necesare şi

suficiente; pentru a face din copil un locuitor al cetăţii, un bun cetăţean, urmărind cultivarea integrităţii

morale a micilor şcolari sub aspectul conştientizării propriului Eu şi – al modelării comportamentului

ca viitori membrii ai comunităţii sociale. Cunoştinţele pe care elevul le va asimila vor întregi aportul în

formarea unor deprinderi şi priceperi cu ajutorul cărora va deveni apt să se adapteze cu succes

cerinţelor şi normelor pe care societatea le impune.

„Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără

viaţă, dar educatorul creează în chip viu; uitându-se la el se bucura şi oamenii, se bucura şi Dumnezeu

şi oricine poate fi dascăl, dacă nu al altora cel puţin al său”- Sf. Ioan Gură de Aur.

Procesul de construire a profilului moral – civic al elevului este complex şi angajează nu numai

cadrele didactice, ci şi părinţii, instituţiile culturale, biserica, mijloacele de comunicare în masă deci –

societatea.

Bibliografie

1. Dumitrana Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000

2. Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3,4/1997, Bucureşti 1997

3. Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996

4. Galeriu Constantin, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991

5. Comănescu I, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, Revista de pedagogie,

nr. 6, 1991

6. Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez,

Iaşi, 2005

EDUCAREA PREŞCOLARILOR ŞI ŞCOLARILOR

ÎN SPIRITUL VALORILOR MORALE

de prof.înv.primar : Bulza Daniela

Şcoala Gimnazială Redea

Moto:

"Educaţia morală se sprijină pe forţa colectivului şi a opiniei publice, dar ţine totodată seama de trăsăturile şi particularităţile individuale, de cerinţele şi interesele fiecărui om."

Ideea educaţiei civice a apărut în mintea adulţilor atunci când aceştia au simţit nevoia să transmită

urmaşilor experienţa dobândită, cu scopul de a-i forma pentru viaţă, ca buni cetăţeni.

80

Într-o perioadă plină de schimbări în plan social şi valoric se poate afirma că nici în prezent şi poate nici în viitor nu vor fi reţete sau şabloane aplicabile în educaţia elevilor: aceasta pentru că fiecare elev reprezintă o individualitate, cu particularităţi de care trebuie ţinut cont în permanenţă; ceea ce este valabil şi practicabil la un elev sau la o categorie de elevi, poate fi ineficient sau poate chiar contraindicat pentru alţii. De aceea, educaţia elevilor, este o artă, susceptibilă de perfecţionare, prin acumularea continuă de experienţă de către toţi cei care o făuresc.

Există, desigur, reguli generale de educaţie, care trebuie respectate în toate cazurile, deoarece copilul reprezintă o individualitate ce trebuie educat în conformitate cu particularităţile sale psihice. Educaţia îi favorizează o adaptare mai uşoară la mediul social. Întregul proces educativ trebuie condus cu grijă, cu afecţiune pentru copil şi în concordanţă cu etapa de dezvoltare în care se află el, fără a-i

depăşi capacitatea de înţelegere. Vârsta preşcolară, atât de importantă pentru dezvoltarea personalităţii,

solicită

înţelegere

Grădiniţa reprezintă pentru mulţi copilaşi posibilitatea lor de a se socializa, de a-şi dezvolta personalitatea şi creativitatea, de a face faţă următoarei etape din viaţa lor şcolară.

din

partea

educatorilor

Formarea conduitei şi conştiinţei morale constituie unul din cele mai complexe planuri în geneza personalităţii: la primul nivel putem vorbi mai ales de acţiuni şi deprinderi morale,care abia prin cristalizarea şi generalizarea lor se vor structura ca trăsături de ordin moral. Necesitatea de a incepe educaţia morală cât mai timpuriu este justificată şi de faptul că la varsta prescolară se formează cu cea mai mare uşurinţă automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Activitatea sistematică de educaţie morală din gradiniţă contribuie la formarea acestor deprinderi elementare de comportare, la perfecţionarea deprinderilor insuşite şi la trasformarea lor in obişnuinţe. Între componentele educaţiei, cea morală ocupă un loc deosebit datorită rolului pe care-l joacă în afirmarea şi integrarea în societate a copilului. Comportamentul moral se bazează pe cunoştinţe, sentimente, convingeri, deprinderi şi obişnuinţe, o voinţă puternică, încât urmărirea şi formarea acestora pretinde nu numai un program bine articulat ci şi un sistem coerent de metode şi procedee

prin care să putem preveni apariţia unor eventuale obstacole şi să asigurăm realizarea la nivel ridicat a

tuturor

Indiferent prin ce mijloace, metode, procedee vom folosi în educaţia pentru societate a copiilor şi având în vedere faptul că preşcolarii de astăzi vor fi adulţii de mâine, angrenaţi în structuri sociale, economice şi culturale, răsplata muncii noastre se va vedea atunci, când „el” va fi la înălţimea

aşteptărilor noastre, pentru că ne dorim ca să formăm generaţii cu suflet frumos în sensul omeniei, generozităţii, receptivităţii la durerile şi bucuriile celor din jur.

obiectivelor

urmărite.

Cercetările de psihopedagogie atestă faptul că formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în întreaga şcolaritate şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane.

81

Mediul şcolar, prin labirintul căruia şcolarul mic işi croieşte drumul în viaţă, işi pune amprenta asupra conturării personalităţii sale .

Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care trăieşte, aşa încât primele noţiuni educative le primeşte în familie, apoi în colectivitate preşcolară, pentru ca şcoala să consolideze şi să adauge, printr-un amplu sistem educativ o educaţie desăvârşită.

Principalii factori care ajută copilul în desăvârşirea propriei educaţii sunt şcoala şi familia. La acestea două se adaugă şi comunitatea. Iar pentru o bună colaborare între aceşti factori este nevoie de multă comunicare din partea lor.

La intrarea în grădiniţă, copilul dispune de o oarecare experienţă de viaţă care poate fi valorificată, dar acest lucru nu este suficient. Cadrul didactic trebuie să-l introducă pe acesta în universul valorilor reale, să-l facă să înţeleagă semnificaţia acestora, să dobândească capacitatea de a distinge ceea ce este frumos, bun, adevăratul criteriul de bază al evaluării relaţiei şcoală – familie constă în relevarea sporului real al calităţii educaţiei copilului, realizat printr-un transfer de valori sociale, umane, educative de la instituţia de învăţământ spre familie, dar şi printr-o acţiune selectivă şi creatoare a şcolii faţă de valorile culturale active trăite în familiile şcolarilor mici

Mediul familial constituie unul din factorii cunoaşterii profilului şcolarilor şi deci un punct de reper permanent în activitatea instructiv- educativă la clasă.

Formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în şcoală şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane. Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor. Părinţii nu au doar rol biologic, ci şi datoria morală de a contribui activ la educaţia acestora ; această sarcină nu aparţine în exclusivitate şcolii

Grijile cotidiene , stresul, inevitabil într – o perioadă de tranziţie, îi fac pe părinţi să le ofere copiilor tot mai puţin timp , să– i înţeleagă tot mai puţin, deşi condiţiile în care cresc şi se dezvoltă copiii depind foarte mult de părinţi . Comportarea faţă de copil , la orice vârstă , mediul pe care- l creăm în jurul lui , influenţează în bine sau în rău evoluţia copilului şi are urmări asupra caracterului său de mai târziu. Familia oferă copilului primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită morală, dar şi climatul social şi afectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale. Pecetea pe care părinţii o lasă asupra structurii spirituale şi morale a personalităţii propriilor copii se menţine toată viaţa. Acest tip de relaţie este hotărâtoare şi prin faptul că familia mediază şi condiţionează comunicarea cu celelalte componente sociale, în special cu şcoala.

82

Perioada preşcolarităţii reprezintă fundamentul personalităţii copilului. La grădiniţă, copilul trebuie să intre în contact cu ceea ce înseamnă bazele unei educaţii diverse şi care se va desfăşura pe tot parcursul vieţii.

Pentru eficientizarea relaţiei şcoală - familie cadrul didactic trebuie

:

• să cunoască mediul familial al elevilor vizitându-i anunţat sau neanunţat şi să-şi noteze observaţiile în

caietul

• în funcţie de categoria în care se înregistrează părinţii elevului, interesati sau dezinteresati de ceea ce se întâmplă cu propriul copil, cooperanţi, parţial cooperanţi, necooperanţi cu şcoala să-şi fixeze şi să

întreţină

• să stabilească din timp şi să planifice tematica şedintelor şi a lectoratelor cu părinţii;

• în cazul elevilor problemă să se implice activ în procesul de educare a familiei, ea reprezentând sursa

principalelor atitudini greşite ale copiilor; familia trebuie convinsă că numai acordând timp si atenţie

copilului va putea să-l ajute să depăşească dificultăţile apărute; • să antreneze părinţii în organizarea şi desfăşurarea activităţilor extraşcolare sau în atingerea obiectivelor diferitelor parteneriate şcoală-familie-comunitate. Educaţia moral – civică se realizează organizat şi sistematic şi în afara şcolii, în instituţii extraşcolare (educaţie perişcolară, paraşcolară), în cluburi, teatre, muzee, biblioteci şi alte instituţii culturale,

cinematografe, mass-media

Activităţile extracurriculare sunt complementare cu educaţia formală, îndeplinind roluri educative şi formative pe care educaţia şcolară le abordează numai parţial. Aceste activităţi sunt organizate sau sprijinite de asociaţii ale părinţilor sau copiilor (tineretului), instituţii şi asociaţii culturale, sportive, ştiinţifice, de factorii de decizie la nivelul comunităţii locale, de presă, radio-TV. La acestea se adaugă organizaţiile religioase şi activităţile organizate de diferite culte, instituţii de binefacere etc. Concluzionând, se poate face afirmaţia că procesul de construire a profilului moral – civic al elevului e complex şi trebuie să angajeze nu numai grupul de educatori, ci şi părinţi, instituţiile culturale, mijloacele de comunicare în masă, într-un cuvânt, societatea.

discuţii individuale;

învăţătorului;

cât

mai

multe

în

general.

Bibliografie :

1. Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996

2. Galeriu Constantin, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991

3. Comănescu I, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991

4. Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez, Iaşi, 2005

83

Aspecte ale educaţiei moral-religioase la vârsta preşcolarităţii

Profesor Caciora Lucia

Şcoala Gimnazială “Avram Iancu” Oradea G.P.P. nr. 44 – structură

Motto: „Lăsaţi pruncii şi nu-i opriţi pe ei a veni la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor…”(Matei, 19,18)

Educaţia religioasă trebuie să înceapă din primii ani de viaţă deoarece este cunoscut că, în

copilărie, omul poate fi mai uşor influenţat moral - religios decât mai târziu, iar deprinderile bune

formate în prima copilărie rămân de multe ori coordonate pentru întreaga viaţă. Copilul, încă de mic,

vine în contact cu realităţi, simboluri, şi manifestări religioase ale căror semnificaţii, în înţelesul lor

mai simplu, este bine să le cunoască; pentru a-l face să-şi însuşească valori esenţiale ale umanităţii

cum ar fi binele, frumosul, adevărul, iubirea, credinţa, este necesară educaţia religioasă începută încă

din sânul familiei şi completată cu responsabilitate în grădiniţă şi şcoală.

În urma analizei SWOT, efectuată pe fondul datelor obţinute prin observarea comportamentului

copiilor faţă de părinţi, bunici, colegi de grupă, personalul din grădiniţă, dar şi din rezultatele

chestionarelor şi discuţii individuale cu părinţii, am identificat unele ameninţări în ceea ce priveşte

educaţia copiilor preşcolari:

numărul de părinţi care nu acordă copiilor timpul necesar comunicării cu aceştia pentru a se

apropia de ei şi a le transmite tot ceea ce au nevoie pentru o bună educaţie creştină este în

creştere;

nu toţi părinţii adoptă un model bazat pe învăţăturile creştin-ortodoxe care stau la baza

educării copiilor în spiritual împlinirii datoriilor creştine în familie şi societate;

inconsecvenţa, de cele mai multe ori, a părinţilor în stabilirea, aplicarea şi respectarea unor

reguli de comportare acceptate de Biserică şi de comunitate ;

evitarea/omiterea responsabilizării copiilor, în funcţie de vârstă şi gradul lui de maturitate, în

rezolvarea unor probleme personale;

sporirea numărului părinţilor care nu adoptă metode adecvate de acţiune pozitivă în relaţia cu

copiii lor considerând că este suficientă intervenţia educativă a grădiniţei;

Este necesară, aşadar, găsirea de soluţii din partea grădiniţei şi a comunităţii creştine de sprijinire a

părinţilor în vederea înţelegerii şi asumării responsabilităţilor ce le revin cu privire la creşterea,

îngrijirea şi educarea propriilor copii preşcolari, cu atât mai mult cu cât perioada copilăriei este unică

şi fiecare clipă trebuie valorizată eficient pentru educarea corectă a acestora. Educatoarea trebuie să

urmărescă sprijinirea părinţilor în vederea înţelegerii şi asumării responsabilităţilor ce le revin cu

privire la creşterea , îngrijirea şi educarea propriilor copii în spiritul credinţei ortodoxe strămoşeşti.

84

Datorită faptului că educatoarea este cea care influenţează decisiv educaţia preşcolarilor, aceasta trebuie să aibă o personalitate deosebită. O educatoare adevărată poate fi numai aceea care se implică in viaţa socială, fiind stăpânită de o mare iubire pentru Dumnezeu şi pentru oameni. Lectoratele cu părinţii la care sunt invitaţi specialişti în educaţie au rolul de a ajuta părinţii să conştientizeze faptul că vârsta preşcolară reprezintă stadiul în care trebuie să ofere copiilor mai multă responsabilitate în problemele personale favorizând deprinderea autonomiei prin implicarea şi încurajarea parti