Sunteți pe pagina 1din 18

STUDIU EXPERIMENTAL ASUPRA

ATENTIEI

1.CADRUL TEORETIC-DEFINIREA CONCEPTULUI DE


ATENTIE
In activitatea cotidiana, implicarea atentiei este apreciata intotdeauna ca factor al
reusitei sau succesului (iata ce bine am facut daca am fost atent) , iar slabiciunea sau
absenta ei ca factor generator de erori si esecuri (iata ce prost am facut sau iata ce
mi s-a intamplat daca n-am fost atent). Cu alte cuvinte, ea este prima realitate psihica ce
se scoate in fata, cu titlu pozitiv sau negativ, ori de cate ori trebuie sa dam seama de
rezultatele unei actiuni concrete sau a alteia. Alte entitati, precum perceptia, gandirea,
memoria sau motivatia, sunt lasate de regula mai la urma , cu toate ca adevarata cauza a
unui succes sau a unui esec se poate afla chiar la nivelul lor.
In opinia si credinta colectiva, prin imperativul fii atent! se intelege modul de a
ne mobiliza si canaliza, in modul cel mai adecvat , toate potentele si capacitatile in
directia iesirii cu bine dintr-o situatie dificila sau a realizarii obiectivului propus. In
esenta, o asemenea optica este corecta, ea fiind sustinuta de o experienta indelungata.
Intr-adevar, a fi atent inseamna a fi dinainte pregatit pentru ceea ce urmeaza sa
intreprinzi , a fi pe faza , a nu fi luat prin surprindere , a nu fi prins pe picior gresit , a face
ceea ce trebuie , a te orienta cu anticipatie in campul evenimentelor , a te controla in
reactii, etc.
Necesitatea obiectiva a unor asemenea reglaje permanente este data de
complexitatea extraordinara a ambiantei si situatiilor in care ne desfasuram activitatea, de
caracterul aleatoriu si adesea imprevizibil al factorilor care pot interveni pe traiectoria ei.
Aceasta complexitate si imprevizibilitate caracterizeaza atat sfera intrarilor, cat si pe
cea a iesirilor sistemului psihocomportamental.

La intrare, ne confruntam in permanenta cu o avalansa de stimuli, de diferite


modalitati (auditivi, vizuali, olfactivi, cutano-tactili, etc ) si configuratii ( intensitati,
frecvente, forme, culori, gusturi, etc ), dintre care doar unii poarta o informatie
semnificativa si congruenta cu ceea ce facem in momentul dat sau cu ceea ce urmeaza sa
facem ulterior, restul fiind indiferenti sau neutri. O selectie devine in acest caz
indispensabila, iar aceasta reclama participarea atentiei. Dar organizarea input-ului
senzorial nu se reduce doar la selectia stimulilor si nu se opreste la aceasta. Ea presupune
in plus crearea unei stari optime de activare neurofiziologica si psihica pentru pentru
analiza si integrarea prompta si eficienta, din punct de vedere adaptativ , a informatiei
selectate si de care depinde rezolvarea sarcinii date si atingerea scopului propus. Rapida
si corecta detectare si identificare a semnalelor din campul extern sunt cerinte esentiale
ale unui comportament adaptativ optim).
In sfera iesirii se impune, de asemenea, necesitatea de a selecta din repertoriul
general al raspunsurilor posibile reactia cea mai potrivita si la momentul oportun. Aceasta
devine posibila numai pe fondul unei vigilente optime la nivelul mecanismelor de decizie
executorie, in care alterneaza comenzile de la o veriga motorie la alta, de la o miscare
individuala la alta. Este posibil ca diferentierea si identificarea semnalului sa fie corecte,
dar reactia de raspuns sa fie gresita din cauza unei insuficiente concentrarii sau a
nestapanirii la timp a tendintei impulsive. Importanta actului de selectie este cu atat mai
mare in sfera iesirii, cu cat activitatea reclama alternarea unui numar mai mare de
parghii si reactii motorii distincte ( Mackworth, 1970 ).
Se dovedeste insa ca activitatea si concentrarea selective sunt necesare nu numai
pentru intrare si iesire, ci si pentru veriga intermediara a comportamentului,
respectiv pentru ansamblul proceselor mentale interne implicate in prelucrarea categorialconceptuala a informatiilor, in alcatuirea planurilor si programelor si in elaborarea
deciziilor pe diferite termene- scurt, mediu, lung.
In afara de aceasta, activitatea zisa intelectuala isi desfasoara structura sa de
continut si operatorie in limitele verigii intermediare, in plan intern, la iesire,
exteriorizandu-se sau obiectivandu-se doar rezultatele (in forma orala sau scrisa, grafica).
Realizarea ei la nivel optim reclama, de asemenea, o vigilenta concentrata si orientata

selectiv, cu comutari succesive de la o secventa la alta, de la un set de informatii la altul,


de la o operatie (transformare) la alta. Avem aici de-a face cu atentia orientata spre
interior , adica spre ceea ce facem si rezolvam in minte.
Din cele de mai sus, rezulta ca atentia ocupa un loc aparte in structura si dinamica
sistemului psihocomportamental al omului. Ea nu este un proces cu continut reflectoriuinformational propriu si distinct precum perceptia, reprezentarea, gandirea sau procele
afective si motivationale. Mai mult decat atat, ea nici nu are o existenta si o desfasurare
independente, in sine , cu numai sau eminamente in contextul altor procese si activitati
psihice cu continut si finalitate specifice.
Putem spune, deci, ca atentia nu face parte din categoria proceselor psihice
reflectorii, ci din cea a conditiilor si functiilor psihofiziologice mediatoare-reglatorii .
implicit, ea nu poate fi incadrata in categoria proceselor nespecifice, deoarece este
implicata in toate tipurile de situatii si sarcini care, prin ele insele, genereaza o activare
preferentiala sau in care subiectul este interesat, realizand astfel prin mijloace proprii
(mobilizarea voluntara, de pilda) o asemenea activitate.
Ca atare, atentia poate fi definita ca proces psihofiziologic de orientare,
concentrare si potentare selectiva a functiilor si activitatiilor psihice si psihocomportamentale modale specifice in raport cu obiectul si finalitatea lor proprii,
asegurandu-le atingerea unui nivel optim de eficienta adaptativa.
Ea este, inainte de toate, o conditie primara, de fond, o stare de pregatire psihofiziologica generala ce se contureaza in cadrul starii de veghe difuze si care face
posibila,principial, declansarea unui proces psihic constient - de perceptie, de memorare ,
de reproducere , de gandire - sau efectuarea unei actiuni instrumentale motorii(in plan
extern).
Aparitia unui stimul care trebuie perceput si analizat, prezentarea unei sarcini care
trebuie rezolvata, actualizarea unei trebuinte care se cere a fi satisfacuta, propunerea si
formularea unui scop ce trebuie atins, etc actioneaza ca semnale specifice, care
transforma starea de pregatire psihofiziologica generala in atentie focalizata, care se
include in mecanismul functiei sau activitatii specifice date. In acest caz, functia sau

activitatea data devine dominata in campul constiintei si in sfera de actiune a legii


exclusivitatii (in momentul dat fiind singura manifestare integrala principala a
subiectului).
Putem spune atunci ca atentia este un operator comutativ, care trece o activitate
din starea potentiala in stare actuala dintr-o zona de echipotentialitate intr-o zona de
preferentialitate exclusiva (impunerea legii exclusivitatii).
Structura atentiei este dubla fiziologica si psihica. Componenta fiziologica
precede ontogenetic pe cea psihica si constituie premisa pe care se formuleaza aceasta.
Forma pe care se manifesta si se obiectiveaza atentia in plan comportamental este
reflexul neconditionat de orientare (P. Anohin, 1956, E. Sokolov, 1958, 1960, K. Pribram,
1971),

determinat de noutatea stimulilor, de modificari neasteptate in ambianta sau in

starea proprie a organismului . Pe langa directionarea canalelor senzoriale si a vectorului


constiintei (prin autointerogatia ce se intampla?) catre noul stimul, acest reflex se
concretizeaza si prin reactii bioelectrice la nivel cerebral depresia ritmului alfa si
cresterea generala a activismului scoartei cerebrale. Dupa detectia stimulului, reflexul
generalizat de orientare este inlocuit prin reflexul de orientare focalizat, care consta intr-o
crestere secundara a nivelului activismului in limitele sistemului aferent caruia I se
adreseaza direct stimulul respectiv , cu scaderea sensibilitatii si inchiderea supapelor de
admisie pentru restul stimulilor. Aceasta faciliteaza si accelereaza analiza/interpretarea
stimulului dat si elaborarea raspunsurilor corespunzatoare; dupa caz, raspunsul va fi unul
nespecific, de obisnuire si, deci , de deconectare, sau unul specific, adaptativ, daca
stimulul prezinta o semnificatie pentru subiect.
Reflexul de orientare poate lua si o forma conditionata , el constand, in acest caz,
in crearea starii de asteptare in raport cu un anumit obiect-stimul , pe baza actiunii
anterioare a unui semnal( de avertizare) sau in crearea anticipata a unei stari pregatitoare
de actiune motorie pe baza unei semnalizari corespunzatoare ( sonore sau luminoase )
starea de start. In ambele cazuri , reflexul conditionat de orientare se asociaza cu
inducerea unor montaje perceptive si motorii seturi- care vor facilita si optimiza
desfasurarea actelor senzoriale sau motorii specifice.

Componenta fiziologica se identifica aproape total cu ceea ce psihologii numesc


atentie involuntara sau neconditionata. Componenta psihica a atentiei este indisolubil
legata de participarea intentiei si reglarii voluntare, care se activeaza prin deliberare si
comenzi specifice (trebuie sa fii atent! , sa percep acest obiect , sa actionez in
cutare moment si in curare mod etc ), la presiunea situatiilor externe sau a conditiilor
interne ( dorinte , trebuinte, obligatii, etc ). Pentru a se putea mentine si realiza,
componenta psihica trebuie sa aiba la baza tot o activare selectiv-preferentiala pe fondul
starii de vigilenta si crearea de focare de dominanta functionala la nivelul creierului. In
aceasta forma, componenta psihica se suprapune peste ceea ce numim atentie voluntara
si postvoluntara.
In plan subiectiv, atentia voluntara este constientizata ca stare de incordare, de
concentrare, de effort neuropsihic, iar in plan comportamental- prin selectivitatea si
orientare autoimpuse, deliberate , in raport cu continutul si modul de desfasurare a
actelor senzoriale, intelectuale si motorii. In acelasi timp, atentia coluntara se manifesta si
ca modalitate subiectiva interna de lupta cu influentele perturbatoare, de distragere si
imprestiere. La om ea devine forma principala de organizare si tinere sub control a
desfasurarii activitatii.
Atunci cand activitatea atinge un grad inalt de structurare, consolidare si
automatizare sau/si cand are o baza motivationala proprie (intrinseca ), atentia pe
fondul careia se desfasoara acea activitate functioneaza oarecum de la sine, fara ca
subiectul sa depuna un effort neuropsihic special in aceasta directie. Spunem atunci ca
din voluntara ea a devenit postvoluntara, situandu-se nu in afara activitatii specifice, ci in
interiorul ei.
Se poate admite ca o activitate devine cu atat mai eficienta, cu cat atentia
implicata in reglarea ei se integreaza mai intim si mai durabil in schema ei interna de
organizare si viceversa este cu atat mai fluctuanta cu cat atentia pe care o reclama
ramane mai in afara schemei sale de organizare.
Pentru a sintetiza implicarea atentiei in activitatea cotidiana, vom preciza
principalele sale functii concrete:

1. Functia de explorare si baleiaj in canpul perceptiv extern, care se


finalizeaza cu detectia stimulului-tinta.
2. Functia de explorare si scanare a repertoriului memoriei de lunga durata,
care se finalizeaza cu identificarea elementelor ce urmeaza a fi
reactualizate , reproduse;
3. Functia de accentuare a contrastelor, care se finalizeaza prin focalizarea
activarii optime asupra obiectului sau ideei date.
4. Functia de filtrare-selectie, care se finalizeaza prin centrarea activitatii
optime doar pe elementele si secventele specifice ale activitatii si
ignorarea situationala a celor straine, exterioare.
5. Functia de orientare-directionare, care se finalizeaza prin crearea
montajelor

interne

adecvate

desfasurarii

proceselor

si

actiunilor

comandate ;
6. Functia de potentare, care se concretizeaza in regenerarea succesiva a
efortului neuropsihic necesar pe toata durata activitatii.
7. Functia de avertizare si de alertare, care se concretizeaza in momente de
accentuare a vigilentei , prudentei si discernamantului in situatii
imprevizibile sau critice.
Fiind o conditie si intr-un fel, o dimensiune a tuturor proceselor psihice specifice
(cu continut reflectoriu propriu) si a tuturor formelor de activitate, atentia se transforma
coordonata generala de definitie a modului de relationare a omului cu lumea. Ea poate fi
utilizata drept criteriu de clasificare tipologica, intrucat poseda invariantii necesari care-I
confera si stabilitate si univocitate.
Eliminand sau neutralizand variabilele aleatoare, ca , de exemplu, varsta, sexul,
oboseala, etc. , se poate constata ca diferentele interindividuale ale atentiei au un caracter
legic si se datoreaza unor factori structurali de personalitate. Tipul distrat, caracterizat
prin mari fluctuatii ale atentiei si slaba capacitate de concentrare si tipul concentrat,

caracterizat printr-o mare stabilitate in timp a puterii de focalizare a atentiei au o


acoperire inalt semnificativa in realitate.
Forma superioara, voluntara a atentiei se formeaza si se afirma treptat in
ontogeneza, la varsta prescolara predominand inca atentia involuntara, bazata pe reflexul
neconditionat de orientare.
Formarea ei trebuie privita, pe de o parte in contextul procesului maturizarii
structural functionale a creierului , iar pe de alta parte in contextul activitatii initial al
celui de joc iar apoi al celei de invatare scolara. Cele doua contexte sunt complementare
si numai prin corelarea lor se poate ajunge la o structurare optima a schemelor interne de
organizare.

Formele atentiei

Atentia nu este omogena si unidimensionala, ci prezinta un tablou complex,


eterogen, care se manifesta in trei forma principale: atentie involuntara, atentie voluntara
si atentie postvoluntara.

Atentia involuntara. Aceasta este forma elementara si naturala a atentiei umane,


care se declanseaza si se mentine spontan, fara intentie si fara vreun efort voluntar special
din partea subiectului. Ea se realizeaza pe baza reflexului de orientare, determinat de
noutatea stimulilor si de modificarile intempestive in ambianta familiara. Mecanismul sau
direct il constituie interactiunea fazica dintre cele doua verigi ale sistemului reticulat
activator ascendent (SRAA); veriga bulbara ( a lui Magoun), care sustine activarea

difuza, respectiv, reflexul generalizat de orientare si veriga diencefalica ( a lui Jaspers),


care sustine activarea focalizata, respectiv reflexul de orientare localizat.
Studiind mecanismele activarii, D.E.Berlyne (1966) a demonstrat ca unele
caracteristici formale ale stimulilor duc la declansarea mai rapida a atentiei involuntare si
la o crestere mai puternica a nivelului de vigilenta decat altele. Printre trasasturile cu forta
activatoare cea mai mare sunt mentionate: eterogenitatea (un camp perceptiv alcatuit din
elemente diferite, litere, cifre, figuri geometrice, etc., incita mai rapid atentia involuntara
decat unul alcatuit din elemente de acelasi gen ), asimetria , contrastul, neregularitatea,
miscarea , intensitatea (mare) .
Durata mentinerii atentiei involuntare asupra unui stimul (daca acesta ramane
constant) este relativ redusa (maxim 10-15 minute )si are variatii in functie de
individualitatea subiectilor si de caracteristicile abiective ale stimulilor. Perpetuarea
actiunii stimulului dece treptat la slabirea atentiei pentru el, ca urmare a dezvoltarii
fenomenului de habituare (obisnuinta) . Intre stimuli se creaza o concurenta reflexogena:
in timp ce atentia involuntara este retinuta de un anumit stimul , aparitia in campul
perceptiv a altuia cu o insusire mai deosebita, va induce negativ actiunea celui dintai si va
atrage atentei asupra celui de-al doilea. Aceasta poate duce la accentuarea instabilitatii.
Atentia involuntara intra frecvent in competitie si cu atentia voluntara. Daca in
timp ce ne concentram asupra unui obiect sau asupra rezolvarii unei sarcini apare in
campul nostru perceptiv un stimul nou puternic, brusc se intrerupe actiunea in curs si
locul atentiei coluntare este luat de atentia involuntara ( sustinuta de reflexul
neconditionat de orientare ) .
In lumina celor de mai sus, putem conchide de functia principala a atentiei
involuntare este aceea de explorare-investigare

a noului si imprevizibilului si de

pregatire a intrarii in scena a atentiei voluntare, pentru performarea activitatilor


adaptabile specifice.
Atentia voluntara este forma superioara si specific umana de realizare a
controlului constient asupra evenimentelor din mediul exter si asupra propriilor acte
psihocomportamentale . Ea consta in orientarea selectiva si in focalizarea deliberata a

focusului constiintei asupra unui obiect, sarcini sau activitati si in mentinerea acestei
focalizari cat timp este necesar pentru finalizare sau pentru atingerea scopului propus. Nu
se poate vorbii de conectarea acestei forme a atentiei fara existenta si formularea
prealabila a unui obiect sau scop: vreau sa vad ca , vreau sa-mi propun sa ,
vreau sa stabilesc etc.
Atentia voluntara nu se mentine fixata intr-un punct; de regula ea urmeaza logica
desfasurarii evenimentelor si secventelor activitatii, precum si pe cea a succesiunii
situatiilor si solicitarilor obiective. Ea trebuie, deci, sa fie nu numai concentrata , ci si
mobila, comutativa, distributiva.
Pentru situarea ei in limitele optime reclamate de activitatea curenta, recurgem
permanent si la functia reglatoare a limbajului, folosind instructaje anticipative de
inducere a set-urilor pregatitoare si comenzi secventiale ( sa fiu atent acum , sa iau
seama mai bine , sa ma concentrez mai bine etc.
Atunci cand cand sarcina de rezolvare prezinta o semnificatie deosebita pentru
noi, energia necesara concentrarii si stabilitatii atentiei va fi furnizata nu numai de
mobilizarea voluntara, ci si de motivatie .
Pentru desfasurarea unei sarcini sau desfasurarea unei activitati eficiente, este
necesar ca atentia voluntara sa fie egal distribuita pe toate cele trei verigi componente de
baza : veriga aferenta (intrarea), veriga intermediara (prelucrarea-interpretarea) si
veriga eferenta ( elaborarea , selectia si emiterea raspunsurilor sau rezultatelor
corespunzatoare) . Experienta ne arata inca ca aceasta cerinta este departe de a fi
satisfacuta in toate situatiile. Se pare ca mai numeroase sunt cazurile in care avem de-a
face cu o repartitie inegala a concentrarii, stabilitatii si mobilitatii pe cele trei verigi
mentionate. Cercetarile au scos in evidenta faptul ca nu exista o sincronicitate absoluta
intre veriga senzoriala si cea motorie; intre ele apar diferente uneori semnificative de
viteza (latenta), de precizie, de mobilitate. Alte cercetari (Eysenck, 1968) permit sa
formulam ipoteza ca introvertitii se caracterizeaza prin predominarea atentiei intelective
(veriga intermediara), iar extravertitii- prin predominarea atentiei sensorio-motorii.

Exista apoi diferente interindividuale semnificative in ceea ce priveste repartitia


nivelului de concentrare a atentiei intre aspectele de detaliu, marunte si cele
semnificative, esentiale. Este cunoscut cazul lui Einstein al carui varf de concentrare
puternic focalizat asupra ideilor si relatiilor esentiale avea sa stea la baza teoriei
relativitatii ; concomitent , pe alte planuri ca de pilda, in unele calcule concrete manifesta
o neatentie care intriga pe cei din jur.
Dupa criteriul rangului, atentia perceptiva si motorie este mai simpla si mai usor
de reglat, in vreme ce atentia coluntara intelectiva este mult mai complexa si mai dificil
de sustinut. Sub raportul eficientei, nu incape indoiala ca atentia voluntara este net
superioara celei involuntare, care permite doar constatare , nu si elaborare-interpretare
conceptual-teoretica.
Atentia voluntara intelectiva este implicata in rezolvarea problemelor teoretice, in
formularea si testarea ipotezelor , in elaborarea si testarea veridicitatii judecatilor si
rationamentelor. La acest nivel , forma (atentia) devine perfect congruenta cu continutul (
procesul rezolutiv propriu-zis ).
Atentia postvoluntara. Pe masura structurarii, consolidarii si automatizarii
schemelor operatorii ale procelor cognitive si activitatii, efortul voluntar initial- necesar
concentrarii si stabilitatii atentiei se reduce , coborand sub pragul de constientizare. Cu
toate acestea, calitatea atentiei nu se diminueaza, pastrandu-se in continuare la nivel
optim. Pe langa factorul consolidare-automatizare operatorie , trecerea atentiei voluntare
in atentie postvoluntara este facilitata de factori afectiv-motivationali, care potenteaza si
sustin prin energie proprie desfasurarea finalista a comportamentului si activitatii.
Chiar si in cazul atentiei voluntare, se dovedeste, ca claba implicare afectivmotivationala a subiectului in sarcina reclama un effort mult mai intens pentru ajungerea
la rezultat decat atunci cand aceasta implicare este puternica. De aici se poate trage
concluzia ca atentia postvoluntara este mult mai frecvent intalnita in activitatile intrinsec
motivate decat in cele bazate pe motivatie extrinseca. Ea capata astfel valente atitudinale,
fiind corelata si reflectand selectiile, orientarile si concentrarile operate de subiect dupa
criteriile sale valorice.

Nu trebuie, fireste, sa credem ca o activitate se fixeaza si se desfasoara permanent


si exclusiv pe fondul atentiei postvoluntare. Aparitia pe parcursul ei a unor obstacole sau
sarcini noi, pentru care subiectul nu are pregatite sau elaborate schemele de raspuns ,
duce automat la conectarea atentiei voluntare , trecand prin atentia involuntara.
In concluzie, cele trei forme ale atentiei nu sunt izolate si independente una de
cealalta , ci alcatuiesc o unitate dinamica de tip ciclic : atentie involuntara -> atentie
voluntara -> atentie postvoluntara -> atentie involuntara -> ..

Bibliografie:
1. Bazele psihologiei generale Mihai Golu
2. Introducere in psihologie Mielu Zlate

2. OBIECTIVELE SI METODALOGIA CERCETARII


2.1 OBIECTIVE GENERALE.
Prin cercetarea de fata, ne propunem sa realizam un studiu experimental asupra
atentiei la tinerii studenti.

2.2 OBIECTIVE SPECIFICE


Prin lucrarea de fata, ne propunem sa dezvoltam un design de cercetare care sa fie
reprezentativ pentru reliefarea performantei atentiei la tinerii studenti.

2.3 IPOTEZE GENERALE


Exista diferente semnificative in ceea ce priveste atentia intre rezultatele obtinute
la testarea initiala si rezultatele obtinute la testarea finala.

2.4 IPOTEZA DE LUCRU


Subiectii testati vor fi mult mai atenti in cadrul celei de a doua testari (atunci cand
vor avea sarcina de a cuantifica numarul merelor, cartonasele care prezinta mere fiind
inscriptionate si mesaje positive) .

2.5 DESIGN-UL CERCETARII


Vom folosi design-ul de cercetare test-retest. Cercetarea de fata este una
intragroup, pe scurt : la testarea initiala a unui numar de 30 de subiecti le vom prezenta
un numar de 50 de cartonase, ce descriu diverite fructe. Sarcina lor fiind aceea de a
cuantifica numar merelor (20 de mere). Dupa aceea vom face inregistrarea de tip creionhartie , in scopul cuantificarii rezultatelor performamtei lor. La cea de-a doua testare ,
unde vom utiliza aceeasi subiecti (30 de persoane) vom prezenta un set de 50 de
cartonase cu diferite fructe. Pe cartonasele care reprezinta merele vom inscrie o serie de
mesaje positive ( esti o persoana importanta, nu te stresa , fii fericit , zambeste ,
viata are farmec etc.)
Variabila independent pentru testarea initiala este reprezentata de cartonasele ce
prezinta diferitele fructe. Variabila dependenta tot pentru testarea initiala este reprezentata
de raspunsul corect ( numarul exact de mere 20 )
Mentionam ca in cazul acestui experiment sunt surprinse nu doar performantele
atentiei ci si performantele testarii memoriei.

In cazul celei de a doua testari, variabila independent este reprezentata de


cartonasele cu diferite fructe , iar in ceea ce priveste acele cartonase care sunt pe de o
parte cu simbolul merelor , iar pe de alta parte cu mesajele positive. Variabila dependenta
in cazul acestei testari este reprezentata de raspunsul corect, adica de numarul de
cartonase unde sunt reprezentate merele (20 de mere).

2.6 SUBIECTII CERCETARII


Cercetarea s-a realizat pe un numar de 30 de subiecti, subiectii au fost alesi prin
esantionare stratificata, metoda loteriei, grupul a fost alcatuit din 15 fete si 15 baieti cu
varsta cuprinsa intre 19-25 de ani, toti student la specializarea Psihologie, in cadrul
Universitatii din Pitesti.

3. REZULTATELE CERCETARII

TABEL INITIAL

Nr.

Subiecti de sex

crt. Feminine
1.
11
2.
10
3.
13
4.
8
5.
10
6.
17
7.
16
8.
13
9.
18
10.
9
11.
9
12.
10
13.
12
14.
11
15.
12

Subiecti de sex

Media rasp.

Media rasp.

Masculine
10
8
9
8
14
10
11
9
8
6
12
15
11
9
7

Subiecti fem.

Subiecti fem.

11,93

9,8

Media totala

10,86

TESTAREA FINALA

Nr.

Subiecti de

Subiecti de

Media rasp.

Media rasp.

crt.

sex

sex

Subiecti fem.

Subiecti fem.

Feminine

Masculine

Media totala

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.

12
14
17
19
17
18
16
20
15
18
16
17
19
18
20

16
11
17
19
14
16
17
15
14
15
17
16
15
14
15

17,06

15,4

16,63

Asa cum reiese din testarea initiala, media totala a scorurilor obtinute de subiectii
de sex feminine a fost de 11,93 , iar la subiectii de sex masculine media a dost de 9,8.
Rezultalele la media totala a fost de 10,86 . In urma rezultatelor se observa diferente intr
subiectii de sex feminine si subiecti de sex masculine . In concluzie femeile sunt mai
atente decat barbatii.
In urma studierii literaturii de specialitate am constatat ca femeile sunt mai atente
la detalii , exsitant o legatura clara intre faptul ca acestea functioneaza pe emisfera
dreapta, spre deosebirii de barbate care functioneaza pe emisfera stanga . In acest fel, in
toate aspectele, in cazul femeilor exista o colorare afectiva a vietii , marindu-le astfel
capacitatea de atentie.
La testarea finala am obtinut media totala a scorurilor subiectilor de sex feminine
de 17,06, iar media subiectilor de sex masculine a fost reprezentata de cifra de 15,4.
Rezultatele la media totala fiind de 16,03.
Se observa o diferenta semnificativa intre prima testare si cea de a doua,
capacitatea de a fi atent a subiectilor crescand semnificativ.

4 INTERPRETAREA PSIHOLOGICA A
REZULTATELOR

Ca si concluzie generala, am putea spune ca, omul traiind intr-un mediu


hipercomplex, trebuie sa faca efortul pentru a se adapta, intrucat multitudinea stimulilor
cu care se confrunta in fiecare zi au o actiune perturbatoare asupra sistemului nervos,
afectand implicit si capacitatea de a fi atent, cat si de a memora.
Este foarte important sa precizam,ca testarea subiectilor acestui experiment, a fost
realizata dimineata , cand subiectii sunt odihniti, iar capacitatea lor de a fi a atenti a fost
la un nivel optim.

Raport

Psihologie Experimentala

Prof.univ.dr. Cucu-Ciuhan Geanina


Studenti : Ene Ana-Maria
Radu Larisa Diana
Draghiciu Mihai Nicolae
Penescu Andra Lavinia
Anul I Psihologie