UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE

CANTEMIR
FACULTATEA DE LIMBI SI LITERATURI
STRAINE

PSIHOLOGIA
VARSTELOR

Profesor : Lect. Univ. Dr.

Student:
AN :

MARIA CONDOR

MARIN ADELINA -GINA

ENGLEZA - TURCA

PROCESE COGNITIVE
GANDIREA LA PRESCOLARI

Perioada prescolara reprezinta cea mai

autentica copilarie.
Copilul parcurge cele mai spectaculoase procese in
plan somatic, psihic si social. Largirea orizontului
de cunoastere are la baza dezvoltarea proceselor
psihice. Activitatea de baza este jocul. El contine
sarcini de natura instructive-educativa, asigurand
asimilarea printr-o forma atractiva, posibila pentru
nivelul de intelegere al copilului si acceptata,
dorita. Copilul incepe sa descopere treptat
realitatea.
Procesele psihice sunt insrumente ale trairii
psihice. Ele se impart in : procese de cunoastere,
afective si de vointa.
1.Procesele de cunoastere sunt cele de
intelegere a realitatii obiective.
2.Procesele afective insotesc cunoasterea
si se contureaza in trairi si atitudini.
3.Procesele de vointa asigura energia
necesara in organizarea
si sustinerea activitatii.

Cunoasterea se realizeaza prin actiunea

directa cu obiectele.
Motorul acestei activitati este afectivitatea, modul
de realizare se sprijina pe imaginatie si
determinarea de a duce la bun sfarsit un lucru
inceput si marcheaza primele semne de
manifestare ale vointei.
Orice proces psihic inregistreaza o serie de
transformari mentale, evolutii si inlantuiri de
operatii.
Modificarile cantitative si calitative au sens
ascendant si se exprima prin treceri progresive de
la niveluri psihice slab diferentiate si specializate la
niveluri superioare.
In perioada prescolara gandirea este
stimulata de activitatile practice, concrete.
Gandirea ocupa un loc central in viata psihica
a copilului, in toate felurile de activitati si, mai
ales, in invatare.
Gandirea este procesul cognitiv cel mai
complex, care prin intermediul abstractizarilor si
generalizarilor coordonate in actiuni mentale
extrage si prelucreaza informatia despre insusirile
si relatiile determinative si categoriale ale
obiectelor si fenomenelor in forma conceptelor,
judecatilor si rationamentelor.
La prescolar , gandirea se afla la nivel
preoperational. Ea are doua caracteristici
operative importante:

 -confrunta experientele noi cu cele vechi;

-integreaza si ordoneaza noile cunostinte.
Caracterul egocentric - se manifesta
raportarea la sine a evenimentelor si includerea contextului.
Ex : Nu mai vreau zmeul pentru ca ma lovit/ nu zboara/ etc.
Egocentrismul in perioada prescolara nu
este o trasatura de caracter. El se manifesta in
absenta diferentierii dintre realitatea obiectiva si
cea personala. Gandirea este orientata spre
adaptare, nu spre aflarea adevarului.
Caracterul sincretic al gandirii duce la
conexiuni intamplatoare, de multe ori lipsite de
logica.
Ex : Vantul bate pentru ca ii este
foame.
Gandirea incepe treptat sa controleze
procesele psihice, dar inconsistenta
reprezentarilor si lipsa rationamentelor corecte
duce la forme de intelegere nediferentiate,
globale.
Caracterul amimist se manifesta prin
insufletirea lucrurilor si fenomenelor cu care
intra in contact. Exprimarea maxima a acestui
caracter se manifesta intre 3-4 ani. Dupa

aceasta varsta insufleteste doar jucariile si apoi

le ofera insufletire doar in timpul jocului. La 5
ani atenueaza aceasta tendinta, dar spre 6 ani
se observa un alt gen de confuzii.
Ex : Frunza este considerata vie
pentru ca se misca, ceasul pentru ca
ticaie, televizorul pentru ca arata viata,
telefonul pentru ca vorbeste.
Caracterul ilogistic se exprima prin
divagatii datorate rationamentului particular.
Gandirea prescolarului este dominant
situativa (incarcata emotional si influentata de
perceptii si reprezentari) si concreta (alege
criterii situationale).
Curiozitatea atrage un numar mare de
intrebari:
-la trei ani domina intrebarea de ce;
-la patru ani centrarea pe intrebarea
cum;
-la cinci ani se impune intrebarea cine.
Sesizarea caracteristicilor generale ale
realitatii ajuta in formarea primelor notiuni
empirice. Se dezvolta structurile operative ale
gandirii chiar daca ritmul este lent si sinuos.
Formarea notiunilor se realizeaza in special
prin grupari ale experientei cognitive (de
cunoastere). Desi identifica mai usor decat

ierarhizeaza, prescolarul este capabil sa realizeze

grupari de supra si subordonare (flori / fructe
/etc.), relationale (usa-cheie), locationale (salbatic
/ domestic), de abstractizare ( fiinte / lucruri ).
In aceasta perioada se dezvolta intens
gandirea intuitiva. Esenta acestei gandiri este
copilul poate gandi ceea ce percepe, dar
gandirea lui nu merge mai departe de
reprezentarea elementului perceput (P. Osterrieth, 1976, p106). Ea este acum
degajata de planul actiunii concrete si de planul
direct efectiv.
Totodata s-au produs doua feluri de
interiorizari: perceptiile au contribuit la aparitia
reprezentarilor, iar actiunile cu obiecte reale, prin
interiorizare au devenit actiuni reprezentate .
Dar gandirea nu dispune inca de operatii si nu
se extinde dincolo de perceptiv. Un copil de
5ani si patru luni simte nevoia unor repere de
diferentiere a varstei unor personaje si spune
asa:un baiat mare, dar nu om, o fata mare ,
dar nu mama .
Abia la sfarsitul stadiului va ajunge in
pragul operatiilor (J. Piaget, 1975, p.174)
Preconceptele, ca entitati cu care
opereaza gandirea acum, si care au aparut
inca din anteprescolaritate, castiga, in
generalizare, si precizie pentru ca se sprijina
pe o experienta perceptiva mai bogata, iar

comunicarea cu cei din jur intareste forta lor

integratoare.
Daca la anteprescolari semnificau
colectii sincretice sau exemplare privilegiate,
acum ele exprima in forma subiectiva
configuratii de ansamblu constituite pe criterii
mai clare si pe un mare sprijin pe reprezentare
si pe un fel de actiuni executate in gand,
cum spunea J. Piaget, in loc de a fi veritabile
operatii. Aceasta gandire care se spijina mult pe
imagini si consta din actiuni imaginate este
numita de Piaget gandire imagistica . Ea
dispune doar de preoperatii si de scheme
preoperatorii , care se reduc practic la niste
intuitii articulate, la niste echilibrari successive
rezultate din centrari perceptive successive si
nu implica necesitate si rigoare logica .
Gandirea in ansamblu ramane intuitiva :
operatiile ei sunt nedesavarsite, schemele de
actiune sunt prelogice si se bazeaza doar pe
reglari perceptive, transpuse apoi in
reprezentare. Prescolarul nu rezolva sau rezolva
in masura insuficienta sarcini cognitive cum ar
fi stabilirea egalitatii intre doua siruri de
elemente, conservarea cantitatii, incluziunea
claselor etc. J. Piaget si colaboratorii sai au
cercetat cu minutiozitate posibilitatile rezolutive
ale prescolarilor si au demonstrat nivelurile care
pot fi atinse in acest stadiu.
Exemple:

1) Li s-a cerut copiilor sa puna tot atatea

fise cate jetoane fusesera asezate de
experimentator ( erau opt jetoane). Copiii de 4-5
ani au fost preocupati sa umple spatial
delimitat de primul si ultimul jeton si nu-i
preocupa deloc numarul fiselor. Ei au grija sa
nu depaseasca frontierele , care , pentru perceptie
sunt zonele de puternica centrare. Cautarea si
asezarea fiselor este reglata numai perceptiv.
2) A doua solutie a fost data de prescolarii
de 5-6 ani. Ei au rezolvat sarcina stabilind o
corespondenta de la unu la unu intre jetoane si
fise. Si ei opereza tot perceptiv numai ca
dispun de o perceptie mai analitica. Nici acestia
nu sunt sensibili la relatii cantitative si dovada
a constituit-o faptul ca atunci cand cercetatorul
a rasfirat fisele, ei nu au mai recunoscut
egalitatea celor doua siruri. Acelasi rezultat s-a
obtinut cand unul din siruri a fost dezorganizat,
chiar daca nu se depaseau frontierele sirului de
jetoane. In ce masura prescolarul raspunde
sarcinii de conservare a cantitatii?
3) Celebrul experiment a lui J .Piaget consta
in prezentarea in fata copilului a trei pahare.
Cel din mijloc avea inaltime si largime de
valori medii, cel din dreapta era mai larg, dar
mai scund, iar cel din stanga mai inalt, dar
mai stramt. Copilul asista la turnarea de catre
cercetator a unui lichid usor colorat din paharul
cu dimensiuni obisnuite, mai intai in paharul
din dreapta apoi in cel din stanga si trebuia, de

fiecare data, sa spuna daca este aceeasi

cantitate de apa sau nu. Prescolarii de 4-5 ani
spuneau ca in paharul scund este mai putina
apa, iar in cel din stanga mai multa. Prin
urmare, copilul se centra perceptiv cand pe
inaltime, la paharul din stanga, cand pe
largime la cel din dreapta, fara sa o lege de
cealalta dimensiune si fara sa surprinda
compensarile.
Tocmai acest schematism prelogic spune Piaget- ce imita, inca de aproape, datele
perceptive, recentrandu-le in acelasi timp in
felul sau propriu, poate fi numit gandire intuitiva
( J. Piaget 1975, p.175).
Experimentul facut cu pahare din ce in
ce mai inalte si mai inguste sau din ce in ce
mai joase si mai late il fac pe copil sa se
descentreze de perceptie si sa ajunga la un
inceput de logica, in sensul ca au in vedere
pe rand cand inaltimea, cand largimea
paharelor, dar stabilind deja o legatura intre
acestea.
Piaget subliniaza: .aceasta trecere de
la o singura centrare la doua centrari succesive
, anunta operatia (1975, p.176). Dar reglarea
aceasta intuitiva este rigida si este influentata
de perceptie.
In afara dirijarii de catre adult, copilul
nu se poate detasa de aceste actiuni reale si de
limitele perceptiei.

Schema incluziunii claselor, are, un

caracter preoperator.
Experimentul a fost facut utilizandu-se 20
bile de lemn, intre care 15 erau colorate in
cafeniu, iar restul erau albe. Copilul trebuia
sa precizeze daca sunt mai multe bile din
lemn sau mai multe bile cafenii. Discutia
suplimentara cu ei a aratat ca isi dau
seama ca toate bilele sunt din lemn, dar
nu pot rezolva din cauza centrarii pe
elementele dominante din gramada.
Scrierea prezinta la prescolaritate aceeasi
caracteristica intuitiva. Daca se prezinta
copiilor 10 baghete diferite ca lungime si
totusi apropiate si li se cere sa le inserieze,
se constata ca la 4-5 ani ei alcatuiesc
doar perechi , fara sa le coordoneze intre
ele. Cei mai mari alcatuiesc serii scurte prin
tatonari succesive, dar nu reusesc sa le
inserieze pe toate.
Acelasi caracter preoperatoriu il are si
schema ordinii temporale.
Timpul intuitiv - spune J. Piaget, este un
timp legat de obiecte si de miscari particulare,
fara omogenitate sau scurgere uniforma.
Un exemplu amuzant este cel referitor la
aprecierea varstelor facuta chiar de copii de 6-7
ani; pentru ei daca A s-a nascut inaintea lui B,
nu inseamna ca A este mai batran, ba mai

mult, B il poate ajunge din urma pe A si chiar

il poate intrece.
Pentru gandirea intuitiva a prescolarului
rationamentul transductiv este fregvent utilizat,
iar cel inductiv are, cum spune P.
Osterrieth,un curs aditiv, aderent la sensul
unic al perceptiei si nu o organizare de
ansamblu (1976, p.108) . Copilul crede ca
percepe si nu simte nevoia controlului prin
experiment mental. Judecatile pe care le
elaboreaza pe baza a ceea ce vede, nu sunt
integrate intr-o viziune de ansamblu, ci intre ele
apar mai degraba contiguitati.
Copilul nu face ipoteze si nu sesizeaza
contradictii intre constatarile sale. Un prescolar
de trei ani si jumatate spune: mama du-te la
serviciu si stai cu mine.
La fel, eventualele esecuri in incercarile
lui practice, ( mai ales la cel de 4-5 ani) nu-l fac
sa abandoneze si nici nu-l fac sa utilizeze
sugestiile adultilor. Prescolarul mare beneficiaza
insa din plin de interactiunile cu adultii. Toate
aceste limite in functionarea gandirii fac sa
persiste, mai ales la prescolarul mic, toate
caracteristicile de la anteprescolaritate, adica
animismul, egocentrismul, magismul. P.
Osterrieth adauga la toate acestea inca o
caracteristica si anume, un fel de exces de
realism (1976, p. 109). Adica realul este
considerat in perspectiva lui, cea mai concreta
si mai imediata .

Copiii de 3-4 ani raporteaza totul la

propria persoana astfel :
luna merge odata cu el;
fulgii de nea vin exact pe palma lor;
ceea ce ii inconjoara are legatura cu ei si este
pentru ei.
Artificialismul exprima o pozitie legata
de capacitatea omului de a face totul. Este
ilustrativ exemplul dat de P. Osterrieth: un
dialog purtat intre un copil de 6 ani si altul de
4 ani. Cel de 6 ani spune: Eu as vrea sa stiu
cum se fac copiii, iar cel mic ii raspunde: Ei,
din carne, i-auzi vorba! Pentru aceasta varsta
muntii exista pentru ca oamenii sa faca
excursii, iar astrii s-au nascut cand au aparut si
oamenii deoarece inainte nu a fost nevoie de
soare( P. Osterrieth, 1976, p.93.).
Animismul este de asemenea propriu
gandirii prescolarului, mai ales celui de 3-4 ani.
Pentru acesta, norii se misca pentru ca ei
stiu cand este soare si cand este frig. Sau
pentru o fetita de 3 ani si jumatate, aflata intro statie de metrou, stalpii au palarie pentru
ca le e frig.
Magismul se exprima in tendinta
copilului de a stabili legaturi intre fenomene
care nu exista in realitate, dar prin care el
crede ca va obtine ceea ce doreste. Un copil
de 4 ani si jumatate face urmatoarea legatura

( exemplul dat de J. Piaget): daca dau din

picioare, supa e buna. Toate aceste manifestari
reprezinta incercari ale copilului de a-si oferi
raspunsuri la nenumaratele intrebari care apar
in confruntarea din ce in ce mai larga cu
lumea.
Se stie ca prescolaritatea este varsta lui
DE CE? Aceasta exprima atitudinea cognitiva
noua a copilului de a intelege
cum sunt legate intre ele fenomenele, el insusi
asistand sau contribuind la producerea unora. O atitudine
caracteristica au prescolarii si fata de relatia
posibil-imposibil. Pentru prescolarii mici, posibil
si imposibil se suprapun, nu-si fac probleme,
asa ca ei cred in forta miraculoasa a
personajelor din povesti, cred in realitatea lui
MOS CRACIUN. De la 5 ani incepe sa se
cumuleze o experienta personala care sa faca
sa apara primele indoieli cu privire la aceasta,
ceea ce nu inseamna o renuntare la ideea
realitatii lui MOS CRACIUN. Dar cu privire la
personajele din povesti, copilul are o noua
atitudine, in sensul ca distinge povestea de real
si o accepta ca pe o conventie. Dar copilul
care traieste intr-un mediu stimulativ, adica are
la indemana fel de fel de jucarii, poate urmarii
la televizor programe destinate lui, dar si pe
cele ale adultilor, comunica mereu cu parintii si
le cere explicatii, pot sa avanseze mai mult si

sa stabileasca relatii intre fenomene care pot

surprinde pe adulti. Mai ales copiii din mediul
urban ajung sa-si puna intrbari si sa gaseasca
ei insisi raspunsuri privind aparitia copiilor,
fenomenul mortii, diferentele dintre baieti si
fete.
Daca merg la gradinita, copiii
beneficiaza tot mai mult de activitatea
desfasurata impreuna cu adultul. In aceste
conditii, catre 6 ani vor fi capabili sa grupeze
obiecte dupa doua criterii simultan, sa
stabileasca mai usor corespondente de la unu
la unu, sa aranjeze in ordine crescatoare
elemente cuprinse intre 1 si 10, sa inteleaga
rapede relatia mai mare, mai mic, tot
atat, sa observe plantele si animalele,
activitatea celor mari, etc.
Posibilitatea copiilor de a interactiona,
inca foarte de timpuriu cu calculatorul,
activeaza foarte mult gandirea si-i ajuta sa
surprinda mai repede o serie de relatii cauzale
mai simple sau sa releve unele calitati umane
reale sau pe cele ale personajelor din basme.
Sub influenta gradinitei isi pot insusi
criterii mai simple de apreciere a ceea ce fac
ceilalti.
Multe emisiuni de televiziune difuzeaza
programe in care se face o adevarata
anticipare informationala in legatura cu unele
cunostinte care vor fi predate in scoala si pe

care le preiau si prescolarii. Toate aceste

cuceriri sunt insa stimulate de niste conditii
speciale. Copilul poate depasi in anumite limite
gandirea preoperatorie, insa numai daca este
special ajutat.
Pana la a cuceri universul intelectual
al adultului, prescolarul mai are inca un drum
lung, dar gandirea specifica lui, care da savoare
dialogurilor cu el ii permit adaptari bune la
universul caracteristic acestei varste de aur,
plina de noutati, de miraculos, de surprize de
tot felul.