Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE

CANTEMIR
FACULTATEA DE LIMBI SI LITERATURI STRAINE
ENGLEZA - TURCA
AN I ZI 2013/2014
CURS - PSIHOLOGIA EDUCATIEI

MEMORAREA
Student: MARIN ADELINA GINA
Profesor: Lector Universitar Dr. MARIA

CONDOR
BUCURESTI 2013

MEMORIA:
Procesul de memorare
Memoria este procesul psihic de stocare si de stocare a informatiei, de acumulare si utilizare a
experientei cognitive.
Memoria indeplineste rolul de premisa si produs al tuturor celorlalte procese psihice.
Reflectand trecutul, fiind o functie a sedimentarii si reactualizarii selective a experientelor,
memoria contribuie ca un suport indispensabil pentru invatare, dar nu unicul suport al
acesteia.
Dupa prezenta sau absenta intentiei de a memora, a efortului voluntar, memorarea se
imparte in neintentionata (sau involuntara) si intentionata (sau voluntara).
Memorarea neintentionata se realizeaza fara sa vrem, fara sa ne propunem dinainte
acest lucru, fara sa facem vreun efort deosebit in acest sens, fara sa utilizam mijloace speciale
mnemotehnice. Aceasta forma are un caracter nesistematic, fiind in functie fie de
particularitatile stimulului (de obicei retinem stimulii mai deosebiti ca noutate, intensitate,
semnificatie), fie de cele ale subiectului (starea de mai mare sau de mai redusa receptivitate
psihica). De regula, ea dureaza putin trecand foarte repede in forma intentionata a memorarii.
Desi nu presupune vreun scop anterior, ea este legata de activitatea subiectului, in sensul ca se
retin mai bine, chiar fara sa vrem, acele informatii care se leaga, corespund nevoilor,
necesitatilor, activitatii sau profesiunii noastre.
Memorarea intentionata presupune prezenta atat a scopului cat si a efortului voluntar.
Este organizata, sistematica, productiva, in functie de natura materialului (cu sens sau fara
sens), face apel la o serie de procedee si tehnici de memorare. Pentru realizarea ei in bune
conditii, nu este suficienta doar propunerea unor scopuri clare, diferentiate, precise si mai ales
mobilizatoare. Dependenta ei de particularitatile activitatii este si mai mare. Ea este necesara
mai ales in activitatile grele, dificile, monotone, neinteresante.
Exista si forme specializate de memorie conform activitatii ce este precumpanitor
exersata. Se presupune existenta unor montaje mnezice sub influenta carora se asimileaza
mereu informatii. Inca Aristotel observa ca memoria luata in sine este produs al constiintei
noastre in prezent dar, luata ca indicatie la altceva, este copia a ceea ce lipseste. Deci propriu
memoria este ca evocand trecutul in raport cu necesitatile prezentului, sa faca implicit
distinctia dintre trecut si prezent. Respectiv sa reflecteze trecutul ca trecut si sa faca distinctia
dintre real si imaginar. Memoria este in raport necesar cu perceptia si constiinta timpului. P.
Janet a delimitat o clasa de actiuni, numite mnezice, pe care subiectii le intreprind pentru a
fixa informatia si a o putea recupera la nevoie. Astfel sunt crestaturile, nodurile, desenele,
simbolurile si in principal limbajul sunt si mai ales scrisul.
Pentru memorie este caracteristica strategia fidelitatii fata de sursa de informare si a
exactitatii reproducerii. De aceea, in actele mnezice se recurge la puncte de sprijin, la
constituirea unor unitati tematice, la comparatii si clasificari si in genere la sistematizare,
aceasta avand o insemnatate decisiva pentru memorare. Pentru fixarea informatiei este
necesara o perioada de consolidare, in care intervin restructurari intraneurale si se
elaboreaza engrama. Somnul favorizeaza consolidatia. E.N.Sokolov considera ca responsabili
pentru pastrarea informatiei sunt anumiti neuroni din ariile din ariile asociative ca si glia
adiacenta. C. Voicu a constatat ca exista o oarecare dependenta a functionarii memoriei de
tipul de sistem nervos. Memoria, in conditii normale, este prea putin legata de particularitati
ale ereditatii si fiind, in esenta, o functie complexa ce se formeaza in legaturi si o data cu
intreg sistemul psihic, va reflecta caracteristicile acestuia si va depinde de conditii ale
exercitiului, organizarii si motivatiei.

Exista fenomene de subinvatare si de suprainvatare, dar nu una exagerata de natura sa


determine efecte bocante. Dupa A. Jost, daca doua asocieri sunt de intensitate egala, dar una
este mai veche decat cealalta, o noua repetitie va favoriza mai mult asociatia mai veche decat
asociatia mai recenta. Deci materialul invatat mai de mult timp, dar relativ uitat, se poate
reinvata mai usor decat unul insusit mai recent. Lyon a demonstrat, in legatura cu amploarea
materialului de memorat, ca daca materialul creste in progresie aritmetica, timpul de invatare
creste in progresie geometrica. Robinson arata totodata ca in conditii egale de exersare sau
repetitie, materialul mai lung se aminteste mai bine decat cel mai scurt. Conteaza deci
marimea lantului de asocieri posibile. Levitan arata ca la acelasi numar de repetitii mult mai
bine se retin povestirile decat frazele izolate. Efectul Restorf dovedeste totusi ca plasarea intro serie omogena, a unui element heterogen, faciliteaza memorarea acestuia. Tot asa, dupa
Foucault, in memorarea unei serii sunt favorizate elementele de la inceput si cele de la sfarsit,
mijlocul fiind dezavantajat. In activitatea mnezica, decisiva este calitatea. Nu este suficient sa
repeti standardizat, orbeste, la nesfarsit. A. Smirnov arata ca repetitiile variate, facute in
diverse forme, sunt mai productive decat cele uniforme. Fiecare repetitie trebuie sa insemne o
adancire si perfectionare a activitatii cognitive. Apoi regimul repetitiilor trebuie adaptat optim
la volumul si gradul de dificultate al materialului. Exista insa si o problema a intervalului
dintre repetitii: intervalele prea mari favorizeaza uitarea, iar cele prea scurte contribuie la
oboseala. Intervalul optim dintre repetitii depinde atat de sarcina, de material, cat si de
caracteristicile subiectului. La fiecare etapa este preferabil sa se faca un numar mai redus de
repetitii. Cat priveste alternativa dintre repetarile globale si cele pe fragmente, acestea se
rezolva tot in dependenta de volumul materialului si se posibilitatile subiectului. Repetitiile
trebuie sa indeplineasca si o functie de control asupra gradului de insusire a cunostintelor si de
aceea este necesar sa se faca repetitii fara apel la sursa, deci sa se spu
na sau sa se scrie pe de rost. Lecturile alternate cu recitari sunt de 2-3 ori mai productive
sub raportul garantarii reproducerilor, decat lecturile lecturile efectuate numai in gand.
In functie de prezenta sau absenta gandirii, a intelegerii, a unor asociatii logice,
desprindem memorarea mecanica (efectuata in lipsa intelegerii), si memorarea logica (bazata
pe intelegerea si descifrarea sensurilor, implicatiilor, semnificatiilor materialului memorat)
Memorarea mecanica este efectuata in lipsa intelegerii, ducand la o invatare formala; nu
este persistenta in timp, dar e necesara in ontogeneza timpurie sau cand materialul nu are sens.
Memorarea logica este bazata pe intelegerea sensurilor si a semnificatiilor materialului de
memorat; este preponderent voluntara, economica, mai productiva decat cea mecanica si
absolut necesara in procesul invatarii cognitive.

Conditiile care asigura o memorare facila si temeinica


In primul rand, e importanta motivatia subiectului, scopul memorarii, sensul pe care il
are invatarea pentru el. Daca un elev invata numai pentru nota, numai pentru obtinerea unei
diplome, cunostintele sale vor avea putina trainicie. O data cu absolvirea, cunostintele
acumulate isi pierd sensul si se afunda in inconstient. Daca e preocupat de realizarea unei
competente profesionale, cel putin materiile avand avand o relatie cu ea se vor sedimenta
temeinic.
Un alt aspect il constituie necesitatea cunoasterii efectelor, a rezultatelor invatarii, ele
fiind de natura sa ghideze eforturile ulterioare. E. Thorndike, cel care a formulat cunoscuta
lege a efectului, a realizat o experienta simpla. Acerut unor persoane sa traga linii cu
creionul pe o coala de hartie,linii avand exact 4 cm. Ele erau insa legate la ochi, incat nu-si

dadeau seama de rezultatele obtinute. Lasandu-le sa exerseze, desi faceau zeci de incercari, nu
se observa nici un progres. Cu alta grupa a procedat la fel, cu deosebirea ca, dupa fiecare
trasare, li se comunica rezultatul: linia e prea scurta sau linia e prea lunga etc. In acest
caz, s-au remarcat progrese vizibile, chiar dupa cateva exercitii.
O conditie binecunoscuta este intelegerea materialului de invatat, prelucrarea sa
rationala, recurgandu-se la memorarea semantica. Intelegerea presupune realizarea de legaturi
cu informatiile anterior asimilate. Memorarea logica este superioara celei mecanice, mai intai
prin usurinta invatarii. Intelegerea influenteaza si trainicia conservarii cunostintelor: un numar
foarte mare de cuvinte fara inteles se uita in proportie insemnata, chiar si numai dupa o ora.
Pe cand un text inteligibil se retine exact zile si saptamani. Asadar, prelucrarea logica, deplina
intelegere si sistematizare a unui text sunt esentiale pentru o invatare facila si durabila.
Un alt factor favorizant al memorarii il constituie vointa, intentia de a tine minte, ceea
ce implica un efort de a retine informatiile pentru a le putea relata altora. Are importanta si
intervalul de timp pentru care ne pregatim sa memoram un material.
Un bine cunoscut factor al conservarii cunostintelor il constituie repetarea lor. Dar nu
orice fel de repetare este valoroasa. Eficienta ei este proportionala cu participarea activa a
celui care invata: sa urmareasca aprofundarea intelegerii, stabilirea de numeroase legaturi cu
bagajul cunostintelor asimilate, sa rezolve probleme in relatie cu materialul studiat, sa
efectueze aplicatii in lucrari practice sau de laborator, sa utilizeze desene ori scheme in
vederea concretizarii s.a.
Un rol pozitiv il are numarul de repetari. Chiar si repetarile suplimentare sunt utile,
contribuind la consolidarea informatiilor. Insemnatate au si pauzele dintre doua repetitii
succesive. Repetitia poate fi organizata diferit. Materia se poate repeta global (citind textul de
la inceput pana la sfarsit si reluand-ul de la inceput) sau se poate repeta fragmentar (impartind
materialul pe teme si efectuand repetitia pe fragmente pana la asimilarea treptata a tuturor). In
cazul unui text scurt si de mare volum de informatii si greu de inteles, cea mai productiva este
repetarea globala. Cand e vorba de un volum mare de informatii si greu de inteles, cea mai
eficienta este o repetare mixta: o repetare globala, urmata de invatarea pe fragmente si, in
final, o noua parcurgere in ansamblu.
Un bun procedeu de reperare este acela de a imbina lectura cu incercari de reproducere
si aceasta chiar de la inceput. Sunt mai multe avantaje. Poti citi un text de 6 ori, dar daca nu
esti atent si iti fug mereu gandurile, s-ar putea sa nu fii atent: nu poti vorbi si, simultan, sa te
gandesti la altceva. Apoi, iti dai seama de la inceput ce ai inteles si retinut si ce nu. Vei repeta
deci din ce in ce mai putine idei. In fine, revenirea la text iti poate semnala si cazurile de
intelegere gresita, avand posibilitatea corectarii.
Tinand cont de ceea ce s-a precizat in privinta conditiilor memorarii putem concepe
modul optim de organizare a invatarii unui text amplu si dificil in felul urmator:
Prima etapa ar constitui-o familiarizarea cu textul, implicand o lectura rapida a
intregului material, pentru orientare.
Apoi se impune aprofundarea ideilor: se fragmenteaza textul dupa principalele teme si
se urmareste deplina intelegere si sistematizare a temelor luate pe rand. Intelegerea
aprofundata asigura in mare masura si memorarea. Totusi, sunt date, definitii, clasificari care
cer o munca speciala de fixare.
Prin urmare, in a treia faza se impune reluarea fiecarui fragment in vederea unei
memorari analitice, cand memoram ceea ce n-am retinut.
Penultima etapa este aceea in care urmarim o fixare in ansamblu, cand recapitularea
intregului material este insotita de intocmirea unor scheme (cateva idei principale pe o foaie
de hartie), sintetizand esenta fiecarei lectii
In fine, in ajun de examen se impune

Recapitularea acestor scheme, ceea ce ne ajuta sa putem aborda subiecte de sinteza,


presupunand cunostinte din diferite lectii.
Reusita pregatirii unui examen depinde in mod esential de gradul intelegerii, de
aprofundarea ideilor, ceea ce implica existenta unor priceperi, capacitati de analiza critica,
comentariu mintal si sinteza, care ar trebui sa se formeze inca din liceu.

Bibliografie

Neveleanu, Popescu, Paul, 1978, Dictionar de psihologie, Editura Albatros,


Bucuresti

Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminita, 2005, Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi

Zate, Mielu (coord), Cretu, Tinca, Mitrofan, Nicolae, Anitei, Mihai, 2005, Manual
psihologie pentru clasa aX-a, Editura Aramis, Bucuresti