L1MBA ROMANA

IN

SECOLUL AL XV1-LEA

www.dacoromanica.ro

DE ACELAI AUTOR
Colludele religioase la Romeini, Bucuresti, 1920 (Analele Academiei
Romdne. Mernoriile Sec(iunei Literare, t. XL).

tude sur le rhotacisme en roumain Paris, Champion, 1924 (Bibliothque de l'cole des Hautes ttudes. Sciences historiques et philologiques, fasc. 240).

Recherches sur la phondique du roumain au XV l-e sicle, Paris,

Champion, 1926 (Opera premiata de Societatea de Linguistica din
Paris).

Lettres roumaines de la fin du XV l-e el du dbut du XV I I-e side liras des archives de Bistritza (transylvanie), Bucuresti, Socec,
1926 (Institutul de lilologie si folklor).

Cercetdri asupra graiului Romdnilor din Albania, Bucuresti, Socec,

1930.

Curs de Joneticti generald, Bucuresti, Casa 5coale1or, 1930.

www.dacoromanica.ro

AL. ROSETTI
CONFERENTIAR LA FACTILTATEA D MIMIC Tql!/ RUCORICTI

LIMBA ROMANA
IN

SECOLUL AL XVI LEA

EDITURA CARTEA ROMANEASCA", BUCUFtPTI

2640.-932.

www.dacoromanica.ro

PREFATA
A face istoria unei limbi, inseamn a artita care sunt
modilictirile survenite in structura acelei limbi, 'Mire cloud

date. In acest scop, linguistul disp une de metoda corn-

parativei ; pentru aplicarea acestei metode, cercettitorul trebue

sei aibti la indemcinei descrierea stadiilor de evolufie ale

limbei, la dale succesive. Linguistul opereaz, asa dar,
cu descrieri de stadii linguistice.
Lucrarea de Ma isi pro pune sel dea, sub o formet concisel, descrierea stadiului de evolulie al lirnbei romtine,
in cursul secolului al XVI-lea. Importanfa data fieceirei

divisiuni a volumului a lost dieted de imprejurri :

fonetica ocupti un spaliu importan!, pentrucli proble-

mele care o intereseazti nu sunt bale elucidate; spaliul

consacrat vocabularului e justificat de faptul cel vocabularul textelor traduse meritei o atenfie deosebilli. Introducerea a lost necesarti pentru a plasa faptele stu&ate in cadrul lor istoric si cultural, si a da indicaliile
necesare priviloare la interpretarea graf iei cirilice. Capitolele consacrate morfologiei, sintaxei .yi stilisticei cu-

prind mai pu fine disculiir numd rul studiilor care au

lost consacrate acestor materii fiind redus. Am pcistrat,

In aceastei parte a volumului, divisiunile tradifionale. In
adeveir, gruparea materiel dupei alle criterii, preconisat
de unii linguisti, este mai mull formalti si nu corespunde
unei interpretri nouei a I aptelor.
Presentul volum se adreseazei, in primul rnd, studenfilor de filologie romtinti. El a fost scris in baza notelor

care mi-au servit la predarea cursului finut la Facultatea de Litere din Bucuresti, pentru studenfii din anal

preglitor, in anii scolari 1929-1930 si 1930-1931. Expunerea a fost remanialii i amplificar, dar solufiile
problemelor sunt, cu unele excepfii, acelea pe care le-am
pro pus in arlicolele i lucrIz'rile publicate in anii din
www.dacoromanica.ro

PREFATX

VIII

Am finut wand, in expunerea faptelor, de reparlisarea

lor geograficei; exemplele sunt despeirfite de interpretarea

cetitorul este deci liber sd-i formeze propria convingere, in basa examenului faptelor. Nu am filcut nici
o deosebire, in privinfa datei, mire limba traducerilor
rotaciscuite i bimba celorlalte texte din sec. al XVI-lea
provenind din aceeai regiune. Dacd s'ar dovedi, inset,
lor ;

al cele mai vechi traducen i romeineli de ceirli religio ase

dateazd din sec. al XV-lea, expunerea ar trebui reina-

niatti ; pdnei atunci, rdincin convins, dimpreund cu D-1

Densusianu, de justefea punctului de vedere adoptat in

presenta lucrare (v. p. 1 i urm.). Cercetatorii tineri,

neinfluenfafi de contingenfele actuate, vor alege mai tdrziu,

in deplind libertate de veden, mire teoriile ce se opun

astzi.
Celitorul care s'ar colepta sei gelseascd descrise in presen-

tul volum bate particularitdfile limbei din sec. al X VI-lea,

ar fi inset inelat ; astfel, din capitolul consacrat morlo-

logiei, de ex., am ldsat de o parte tot ceeace apare ne-

schimbat i in zilele noastre, insistdnd numai asupra lapacesta, am realisat o economie

telor caracteristice; in
de spafiu apreciabild.
Am evitat discufiile, in cursul exposeului, i le-am
resumat in notele care intovdrdesc tratarea f iecdrei chestiuni ; indicatiile bibliografice, privitoare la mecate chestiune, sunt date, de asemenea, in note. In privinfa exemplelor, am redus numeirul lor la strictul necesar, reimeindnd ca cetitorul sei completeze el insui ref erinfele, acolo
unde lucrul va fi necesar, fie adreseindu-se direct textelor, fie compendiilor lui Cipariu, Candrea sau Densu-

sianu.

Introducerea e precedald de leimuriri asupra notatiei

abetului cirilic, lista abreviafiilor qi de sumare indicalii bibliograf ice, pentru orlen-

fonetice i transcrierei

tarea generald. Tabla analitic dela sfdritul lucrdrei orienteazei asupra materiei cuprinsei in presentul volum.
D-1 A. Gratin a binevoit s ceteascd lucrarea in manuscris ; li datoresc o serie de observafii prefioase i indrep-

larea mai multor erori. D-nii J. Bgck i G. Predescu au

recilit die o corecturd, eviteindu-mi o serie de greeli. Rog

pe d-nii Graur, Bgck qi Predescu s geiseascd aci expresiunea recunotinfei mete.

www.dacoromanica.ro

IX

PREFAT

N' aq vrea sti inchei aceastei pie/ata, inainte de a fi trimes un gclnd recunoscdtor acelor care rn' au indrumat
pe calea urmatei asteizi, i in primul rcind d-lor I. A.
Candrea i Ov. Densusianu, deschizeitori de drumuri nou'd,
cetrora acei care studiazti secolul al XVI-lea le datoreazei
ateit de mult.

Bueureti, novembre 1931.

www.dacoromanica.ro

A. R.

NOTATIA FONETIC I TRANSCRIEREA

ALFABETULUI CIRILIC
a) Notatia foneticii
Vocale

Consoane

d: dr. apd.

fr. pre.

:
:

dr. mirth.

h
f

dr. lut.

:
:

:
y

Semi-vocale

rt :

w: fr. oui.
g : fr. geux.

ts

dr. cer.
dr. ger.
dr. /Artie.
dr. joc.
dr. chiar.
1 velar.
it. mog/ie.

fr. agneau.
dr.

dr. (al.

Sernne diacrit ice

Literile inchise tare parantese drepte [ ] noteaz sunete.

" sub o vocal arat6 ca vocala face parte dinteun diftong, ca

prim element : ea', ya'.

deasupra vocalelor nasalisate :

deasupra vocalelor deschise : h.
sub vocalele inchise :

[a]l[d].
intre literele, sunetele sau formele alternante
dupA o vocal indicA accentul de intensitate : dr. Wm.

deasupra sau ldngd consoanele muiate : k',

deasupra lui r indict" vibratiile apicale (vitrful limbei) :
sub consoanele silabice : Inprat.
b) Transerlerea alfabetului

1. Texte slavonesti. Transcrlerea adoptat de slavistii occidental'

(Reo. des ludes slaves, 1, p. 310 urm.) :

a=a, s=b,

r=g, A=d, s, t=e, at=i, s=dz, 3

Z,

H, 1=i, K=--k,

a=1, =Mt, 14=11, o=o, n=p, =r, e=s, T=t, 01r=ti, *=/, r=z,
w=o, ip=--gt, tt=c, v=e, w=, x=fi, =1, =y, t=, to=ju, ti=ja,
bs==.4), -=ks, r=Ps, 0=0, 1,1=1.

www.dacoromanica.ro

NOTATIA FONETICA

XII

2. Texte romanesti. Aceeasi transcriere, cu modificArile urmAtoare :

i gh (+e, i), rr==gg, i=1, K=c(+a, o, u, et,

111=q, x=te i x (and nu are nici
tp=st,
o valoare fonetia sau and valoarea fonetia a acestei slove nu e si14----/a, 16 =--le, A=.51, x=d i x. (and nu are nici o
gur5),
valoare fonetia sau and valoarea fonetia a acestei slove nu e sigura), bA=JA, 6=x, +=4; literile aruncate deasupra randului sunt

r---g (+a, o, u,

(1,

I)

9) i eh (+e, i),

transcrise In rAnd ; paiericul e redat prin semnul

(apostrotA Intoars5).

www.dacoromanica.ro

ABRE VIATIUNI
Dupa titlul fiecarei editii de texte se dau indicatii asupra trimiterilor din cursul lucrarei, care se refera fie la pagina 5i la rand, fie
la pagina 5i la numarul de ordine al textului, Fie la pagina editiei
g la pagina manuscrisului.
AAR = Analele Academiei Romdne
adj. = adjectiv.
Ap. I = Fragmente dintr'un Apostot slavo-roman (ed. N. Iorga,
Cdteva documente de cea rnai veche Umbel row-incased, AA R, 28

liter., Bucure5ti, 1906 ; plansa).

ar. = aromana.

Arch. ist. =. B. P. Hasden, Archiva istcried a Romdnici, I (partea 1 51

2)-111, Bucure5ti, 1865-1867 (pagina 5i. eventual, n-1 de ordine al documentului).
Barbulescu, Curentele=-J. Barbulescu, Curentele literare la
trz perioada slavonismului cultural, Flucurosti, 1928.
bg.

Romeinl

= bulgara.

Bogdan, DSM =Documentele lui . tefan eel Mare, ed. I. Bogdan, I-II,
Bucure5ti, 1913 (pagina).
Candrea, Oas -- I. A. Candrea, Graiul din Tara Oasului, In Buletinul
Soc. filologice, Bucure5ti, 1906, p. 35 urm.

Candrea, S=I. A. Candrea, Psaltirea .5'cheianti comparatd ca celelalte

Psaltiri din sec. XVI si XV II traduse din stavoneste, I, Introducere ; II, Textul i glosarele, Bucure5ti, 1916.
Cat. M.= Catehismul Martian (ed. Al. Rosetti, GS, I. p. 251-260;
pagina 5i randul).
Caz. I = Cazania Ieud (ed. I. Bianu, Manuscript dela Ieud.
2. Invc1(aturii la Pasti. 3. Inveildturcl la cuminecaturd, Bucuresti,
1925; pagina g randul).
B.P. Hasdeu, Cuvente den bdtriini, I-II, Bucuresti, 1878-1879
CB
(pagina si randul, la t. I; pagina volumului i manuscrisului,

la t. II).

CC,

= Cores', Cazania, 1564 (pagina din copia executatd in 1902

de St. Nicolaescu, dupa exemplarul din Blaj, pastrata in

CC,

biblioteca Academiei Rom.).

= Coresi, Cazania, 1581 (ed. Procopovici-Pu5cariu, Diaconal
Coresi. Carte cu Inva(lurd, I, Bucure5ti, 1914; pagina 51
randul).

cf.
CI

= compara.
= Catehismul descoperit la Ieud, tiparit probabil de Coresi,
In 1559 (ed. I. Bianu, Intrebare crestineased, Bucure5ti,
1925; pagina 51 randul).

www.dacoromanica.ro

ABREVIATIUNI

XIV

Cipariu, Analecte=T. Cipariu, Crestomatia seau analecte literarie, Blaj,

1858.

Cipariu, Principia=--T. Cipariu, Principia de timb

ed. a 2-a, Blaj, 1866.

CM

i de scriptur,

=-. Coresi, Molitvenic, 1564 (ed. N. Hodos, Un tragment din Molitvenicul diaconului Coresi, In Prinos lui D. A. Sturdza, Bu-

cure5ti, 1903, p. 235-276; pagina si randul).

Cod.M = Codicele Martian (ed. N. Dr5ganu, Doud manuscripte vecht.
Codicele Todorescu si Codicele Mar(ian, Bucuresti, 1914;
pagina vo/umului si folio manuscrisului, recto sau verso).
Cod.T = Codicele Todorescu (ed. N. Drriganu, Douei manuscripte vechi.
Codicele Todorescu ci Codicele Martian, Bucuresti, 1914;

pagina volumului si folio manuscrisului, recto sau verso).

cond. = conditional.
conj. = conjunctie.
Costchescu=Documente moldovenesti fnainte de telan cel Mare, ed.
,

M. CostAchescu, I, 1374-1437, Iasi, Viata RomaneaseA, 1931

(pagina si randul).

CP

= Coresi, Psaltire slavo-rom., 1577 (ed. B. P. Hasdeu, Psal-

Urea publicatei romdneste la 1577 de diaconul Coresi, Bucuresti, 1881; psalmul sau cAntarea i versetul).
CP9
= 5erban Coresi, Psallire slavo-rom., 1588 (in ed. lui Candrea ;
psalmul sau cantarea i versetul).
CPr.
Coresi, Prasiul, 1563 (ed. I. Bianu, Lucrul apostolesc, Apostolul, tipdrit de diaconul Coresi in Brasov, la anul 1563, Bucure5ti, 1930; cartea, capitolul i versetul).
CPrav.
Pravila tiparit probabil de Coresi, 1570-1580 (ed. I. Bianu,
Pravila slintitor Apostoli, Bucuresti, 1925; pagina si randul).

CT.= Coresi, Evangheliar, 1561 (ed. Gherasim Timus Pitesteanu,

CV

dat.

Tetravanghelul diaconului Coresi, Bucuresti, 1889; zaceala).

= Codicele Voronetean (ed. I. G. Sbiera, CernAuti, 1885; pagina
manuscrisului i rAndul).

=dativ.

DB

=Documente rorminesti din arhivele Bistrilei, ed. N. Iorga, I-II, Bucuresti, 1899-1900 (pag. 5i, eventual, n-1 de ordine al textului).
Densusianu,
Densusianu, Histoire de la langue roumaine,
I-II, Paris, 1901-1914.
DH
= Documente Hurmuzaki, ed. Academiei Romftne.
dr.
=dacoromaml.
DR
, ed. I. Bianu, t. I, fase. 1,
= Documente romeinesti
Bucuresti, 1907.
EL
= Evangheliarul din Londra, copia lui Radu din Manicesti,
1574 (ed. M. Gaster, cu titlul gresit Tetravanghelul diaconului

EP

Coresi din 1561, prelucrat de Dr. M. Gaster, Bucuresti, 1929;

cartea, capitolul i versetul).
= Evangheliarul slavo-rom. din 1580 (? ; I. Bogdan, 0 evanghelie slavond cu traducere romtind din sec. XVI, Cono, literare, XXV, p. 33-40).
feminin.

Gaster, Chrest.= M. Gaster, Chrestomatie romnd, I, Leipzig-Bucuresti,

1891.

GAzdaru, Artic.=D. GAzdaru, Descendehtii demonstrativului latin

In limba romdnei, 1251, 1929.

www.dacoromanica.ro

A BREVIATIUNI

GB

genit.
GS

XV

trite un manuscript slavon din secolul XVI,

ed. I. Bogdan, Cono. (iterare, XXIV, p. 727-752, (pagina
revistei, caetul 0 pagina manuscrisului).

---- Glose romdne

genitiv.
i su/jet, Bucuresti. 1923 si urm.

=- Gral

Psaltirea Hurmuzaki (in ed. Candrea ; psalmul sau antarea

versetul).

imper. = imperativ.
impf. -- imperfect.
Md.
= indicativ.
inf.
= infinitiv.

interjectie.

LB

= Fragmentul Leviticului romAnesc dela Belgrad (ed. B. P.

Hasdeu, CB, I, p. 5-17; pagina si randul).

= Lettres roumaines de la /in du XV l-e et du dbut du XV I I-e

sicle, tirles des archives de Bistritza (Transylvanie), ed. Al.

Rosetti, Bucuresti, 1926 (pagina si randul).

Leg. Dum. Cod. I=Legenda Duminecei din manuscrisul dela Ieud (ed. I.
Bianu, Manuscript dela leud. 1. Scriptura Domnului Hristos
Bucuresti, 1925; pagina si randul).
loc. adv.= locutiune adverbial.

MM = Molitvenicul Martian (Un lragment din cel mai vechi Molitvenic romeinesc, ed. N. DrAganu, Dacoromania, II, p. 254-326;

pagina revistei si folio manuscrisului, recto sau verso).

masc. = masculin.
Mihaly= I. MihAly de Apsa, Diplome maramuresene din secolul XIV
si XV, Marmures-Sziget, 1900 (pagina).
m.-m.-ca-pf.=mai-mult-ca-perfect.
N
Scrisoarea lui Neacsu din Umpulung (Muscel), 1521 (ed.
Bianu-Cartoi an, Album de paleogralie romdneascd, Bucuresti,
1929, pl. XV).
npr.
nume propriu.

n. top. = nume topic.

Papahagi, Maram.= T. Papahagi, Graiut si lolklorul Maramuresului,
Bucuresti, 1925.

Papiu, Tesaur=A. Papiu Harlan, Tesaur de monumente istorice, I,

part.

Bucuresti, 1862 (pagina).

= participiu.
= persoana.

pers.
pf.
--- perfect.
pf. cp.
perfect compus.

pf. sp. = perfect simplu.

pl.
pl.
PO

= plana.

= plural.
= Palia, OrAstie, 1582 (ed. M. Roques, Palia d'Ord Vie (15811582), I, Preface et Livre de la Gense, Paris, 1925; cartea,
capitolul i versetul).

pos.

posesiv.

ps.

psalm.

prep. = prepositie.
pron. = pronume.
RF

Revista lilologicd, CernAuti, 1927 0 urm.

Rosetti, tude =A. Rosetti, Rtude sur le rhotacisnze en roumain, Paris, 1924.

www.dacoromanica.ro

A 13REV IA Tins;

Rosetti,

Rosetti, Recherches sur la phonetique du rountain

au XV I-e sicle, Paris, 1926.

s.
s.
S

sarbd.

SD
sg.

Si
si.

sn.

substantiv.
=-- Psaltirea

-= Studii si documente, pub!. de N. Iorga (pagina i, eventual,

n-1 de ordine al textului).
= singular.
= Surete
izvoade, ed. G. Ghibdnescu (pagina si, eventual,
n-1 de ordine al textului).
= slavd.
=- substantiv neutru.

Stefanelli
subj.

cheianei (ed. I. Bianu, I, Bucuresti, 1889; psalmul

sau antarea i versetul).

T. V. Stefanelli, Documente din vechiul ocol al Ceimpulungului moldovenesr, Bucuresti, Academia Romand, 1915.

= subj onctiV.

= Cartea de ceintece (psalm, Oradea-Mare sau Cluj, 1570-1573

(ed. Sztripszky Hiador i Alexics Gyrgy, Szegedi Gergely
nkestc6nyve XVI szeizadbeli romem lorditetsban, Budapesta,
1911 ; pagina editiei i versetul).

TB

= Texte bogomilice (in CB, II, p. 245 urm.; pagina editiei

TM

= Texte mcihdcene (in CB, II, p.

pagina manuscrisului).
pagina manuscrisului).

tr.

= trecut.

v.

--= vechi.

V.

vb.

urm.; pagina editiei

vezi.

= Psaltirea Voroneleand (ed. C. GAluscd, Slavisch-rumeinisches

Psalterbrurhsteick, Halle a. S., 1913; psalmul sau cAntarea
versetul).
verb.

WJb. = Jahresbericht des Instituts far rumeinische Sprache, pub!. de

G. Weigand, Leipzig, 1894 urm.
>
.= a dat.

<

derivd din.

= inaintea sunetelor sau cuvintelor care nu sunt atestate.

www.dacoromanica.ro

INDICATII BIBLIOGRAFICE
T. Cipariu, Principia de limbd si de scripturd, ed. a 2-a, Blaj, 1866
(o pretioasa eolectie de exemple pentru studiul foneticei i morfo-

logiei textelor traduse).

P. Hasdeu, Cuvente den &Want, 1-II i supliment la t. I, Bucuresti, 1878-1880 (notele care intovarasese fiecare text constitue un
izvor pretios de informatie).

Ov. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, t. II: le seizieme

sitcle, Paris, Leroux, 1914 (lucrare fundamentald ; fasc. 1, singur
aparut, cuprinde introducerea, studiul grafiei, foneticei i inceputul
morfologiei ; exposeul e facut din punct de vedere istoric ; cu indicatii bibliografice).
I. A. Candrea, Psaltirea 6cheianir comparata cu celelalte psaltiri
din sec. XVI si XV II traduse din slavoneste, I, Introducere ; II, Textul
glosarele, Bucuresti, Socec, 1916 (lucrare fundamentala ; volumul I

este consacrat studiului limbei textelor rotacisante).

Galusca, Slavisch-rumdnisches Psalterbruchstiick, Halle a. S., 1913

(introducerea contine un exposeu descriptiv al limbei Psalt. Voronetene).
N. Draganu, Doud manuscripte vechi. Codicele Todorescu i Codicele

Martian, Bucuresti, Academia Romana, 1914; Un lragment din cel

mai vechi Molitvenic romdnesc, In Dacoromania, II, p. 254-326 (introducerile sunt consacrate studiului particularitatilor linguistice ale
acestor texte).
G. Pascu, Istoria literaturei si limbei romdne din secolul XVI, Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1921 (catalog de fapte, fara priviri de ansamblu ; exposeu putin personal, i, acolo unde e personal, de cele
mai dese ori, eronat).
A. Rosetti, Recherches sur la phondigue du roumain au XV l-e sack,
Paris, Champion, 1926 (exemple noua din textele netraduse).
A. Rosetti, Lettres rournaines de la lin du XV l-e el du dbut du
X V I I-e siecle tires des archives de Bistritza (Transylvanie), Bucuresti, Socec, 1926 (introducerea contine un exposeu descriptiv al limbei
textelor publicate).

Istorle literara
a) Exposeuri
A. Procopovici, Introducere In studiul literaturei vechi, Cernauti,

Glasul Bucovinei, 1922 (un bun exposeu pentru incepatori ; cu in-

dicatii bibliografice).

Al. Rosetti.Limba romini in secolul al XVI-lea.

www.dacoromanica.ro

XVIII

iranuaTii BIFILIOGRAFICIL

N. lorga, Istoria literaturei romtinoti, I, Bucuresti, Sum, 1925

(ed. a 2-a a Istoriei literaturei religioase a Romdnilor pdnti la 1688,
Bucuresti, Socec, 1904; singura expunere amanuntit a faptelor,
basa izvoarelor).
S. Puscariu, Istoria literaturei rom6ne, epoca ueche, ed. a 2-a, Sibiiu,

Krafft si Drotleff, 1930 (exposea elementar, ciar si bine informat).

N. Cartojan, Cdrfile populare fn literatura romaneascd, 1, epoca

influenlei sud-slave, Bucuresti, Casa Scoalelor, 1929 (lucrare fundamental; cu indicatii bibliografice).
b) Filialinnea textelor, bibliogralie.

A. Rosetti, Recherches sur la phonitigue au roumain au XV I-e

sielcle, Paris, Champion, 1926, P. 3-17.
S. Puscariu, Istoria literaturei romdne, epoca veche, ed. a 2-a, Sibiiu,
Krafft si Drotleff, 1930, p. 211 urm. (indicatii bibliografice complete).
PubHeap' periodiee

Dacoromania, Cluj, 1921 si urm.

Codrul Cosminutui, CernAuti, 1925 si urm.
Grai i
Bucuresti, Socec, 1923 si urm.
Jahresbericht dcs Instituts fOr rumanische Sprache, publ. de G. Weigand, Leipzig, J. A. Barth, 1894-1921.
Revista filologicd, Cernduti, 1927 si urm.
Revue de linguistigue romane, Paris, 1925 si urm.
Romania, Paris, 1872 i urm.
Zeitschrift far romanische Philologie, Halle, 1877 si urm.

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE
Privire generalrt : imprejutirile politice i eulturale din
secolid al XVI-lea

Cele mai vechi texte romAnesti cunoscute astizi dateaz. din secolul al XVI-lea. Aceste texte sunt de dou
categorii :

texte traduse,
texte netraduse : scrisori particulare, insemn5ri zilnice, acte oficiale i juridice de natur variati (cumpArAri, vanzAri, donatii, rapoarte, catagrafii, condici
de socoteli, etc.).
Deosebirile dintre aceste dou'd categorii de texte privesc lirnba i imprejurrile care au provocat aparitia
lor. Diferentele de lim.b sunt examinate ruai departe ;
vom examina aci im.prejursrile in care au ap6rut categoriile de texte indicate mai sus si causele care au
pro vocat aparitia lor.
Datorit imprejurrilor politice si culturale din veacurile precedente, limba cancelariei i bisericei roma-

nesti, in sec. al XVI-lea, era vechea slavA. Prin veche

slavd, veche slavei bisericeascd sau veche bulgard se in telege lim,ba in care fratii Constantin (Kyrillos) si Me cod,

fiii unui Ilan funcionar grec din Salonic, au scris traducerile religioase pe care le-au efectuat in parte la

Constantinopol si mai tArziu in Moravia, in anii 863-865.

Ciril i Metod fusese chemati de principele Rastislav,
pentru a cretina populatiile slave din Moraviii.. Ei

vorbeau limba bulgar5 a Slavilor din imprejurimile Salonicului. Traducerile efectuate de dnsii s'au pgst rat
in copii posterioare, in majoritatea lor din sec. al XI-lea
si una sau dou'd dela sfrsitul sec. al X-lea ; limba t raducerilor a suferit, in aceste copii, o serie de mod3fiwww.dacoromanica.ro

INTRODUCE/1M

cgri prin introducerea de elemente bulggresti mai re-

cente, srbesti i rusesti.

A. Leskien, Grammatlk der altbulgarischen Sprache, ed. a 3-a, Heidelberg, Winter, 1919, P. Lx ; St. Kul'bakin, Le viva. slave, Paris,

Champion, 1929, p. 1 urm., 354 urm.; P. P. Panaitescu, La (lite-

rature slaoo-roumaine (X V-eX V I I-e sleeks) et son importance ponr

l'histoire des 'literatures slaves [cu bibliografie], Praga, 1931 (extr. I.
Sjezdu slovansk:ych filologu y Praze 1929).

Dupg izgonirea discipolilor lui Metod din Moravia,

ei se refugiarg in Bulgaria, unde slava deveni
liturgic'. Prin adoptarea liturgiei slave, de atrg statele slavo-romne dela nordul Dunrei, In sec. al X-leaXI-lea, limba v. slavg deveni limba oficialitgtei noastre.

Mai trziu, curentul slavonesc a lost intgrit prin

prejurri politice : cucerirea tgrilor sud-slave de atrg
Turci, la sfrsitul secolului al XIV-lea, provocg emigrarea unui important element sud-slav in principatele

dela nordul Dungrei, care devenirg protectoare ale slavonismului ortodox. Srbul Nicodim infiinteazg primele mgnristiri in Tara Romneasc si in Ardealul
vecin, iar ucenicii srii trae in Moldova. Tot atunci, ortodoxismul de limbg slay:A isi avea representantii in
nordul Ardealului : in 1391, fratii Balica si Drag inching mgngstirea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril
din Peri (Maramures), Patriarhiei din Constantinopol,
obtin pentru (lama privilegiul de stravropighie.
Asupra m-rei Peri Zsatkovics KAlman, Clugeiria din Krtveias
(Peri) numit dupd Arh. Sl. Mihail [In ung.], Magyar Sion, II, caet.
5; Naukovil Zbirnik, M. Hrugevskij, IV, p. 155; N. Iorga, SD, XII,
p. XXXVIII urm. ; Id., O mdrturie din 1404 a celor mai vechi Moldoveni", AAR, ser. 3, 6 ist., p. 69 urm.

Cele mai vechi documente slave cunoscute

serse in Tara Romneasa i in Moldova, dateazg din
1364-1373

(Vladislav V.) si

1392

(Rom.an V.). Pentru

a scrie arti de cult inteo limbg alta cleat v. slavg,

integn timp and numai greaca, latina si slava erau

reomoscute de biseria ca limbi de cult si oficialitatea

dela noi pgzea cu sfintenie intrebuintarea limbei slave,
era necesarg o revolutie. Traducerea artilor bisericesti
in romneste nu era deci un fapt divers, asa cum ar
fi )fost simpla Insemnare romneascg fgcutg, la un mo,
www.dacoromanica.ro

PRIVIRE GENERALA

ment dat, de cutare diac, intr'o localitate oarecare a

t5rilor noastre.

Diferenta dintre textele traduse i netraduse apare

deci cu evident : traducerea textelor bisericesti, in
secolul al XVI-lea, nu poate fi conceput decat pro-

vocatA" de o caus5 exterioar5, si In lupt cu canoanele

bisericei ortodoxe.
De fapt, trebue s5 se fi scris romneste intotdeauna,
sporadic si pentru nevoi particulare. Dar aceste texte
s'au pierdut. Att textele romanesti din sec. al XVI-lea,

care intrebuinteaz5 o ortografie traditional5 (v. mai

jos, p. 14), adic6 fixat5 la o epoc6 anterioar5,
cAteva stiri precise, ne arat5 ea' s'a scris romneste
In veacul al XV-lea.
Astfel, stim c5 In 1484 SuLtanul Baiazid a acordat
negustorilor poloni un salv-conduct scris in limba romAn5 (idiomate valachico scriptus"). JurArnntul orna-

gial f5cut de Stefan cel Mare Regelui Cazimir al Poloniei (1485), a fost tradus din romneste in latineste.
Intre 1482 si 1492, boierul DragDmir Udriste incepe
o scrisoare slavoneasc6 adresat5 Brasovenilor, cu bunilor (i l'cstitem), in loe de dobrem. In sfArsit, in 1495
(30 nov.), socotelile Sibiiului mentioneaz6 suma de
florin, data' unui preot romn, pentru redactarea
unor scrisori romnesti.

V. Bogrea, Dacoromania, II, p. 781-782; I. Lupa, Anuarul

inst. de ist. nationald, V, p. 43, n. 2.

Vor fi existat texte rontnesti anterioare jum5t5tei

a doua a secolului al XV-lea ? Putem s'o presupunem.
In toate casurile, la sfArsitul veacului al XV-lea, momentul era priincios introducerei limbei romne In serierea zilnic5, pentru c5 cultura slavon5 decade, in 16rile noastre, mai ales din causa faptului e5. Bulgarii
SArbii, pierzAndu-si independenta, nu mai alimentau
cultura slavon6 din Principate.
Primul text romnesc care ne-a fost transmis, este scrisoarea adresatil de Neacsul din Cmpulung (Muscel) judelui Brasovului Hans Benkner, In 1521. Curand dui:A
aceast dat5 apar traducerile romnesti de crti religioase.
Aceste traducen i manuscrise, in starea In care ne-au parvenit, nu contin nici prefete, nici epiloguri, nici vre-o alt5

www.dacoromanica.ro

INTRODUCIME

insem.nare care s ne permit s le datm si localism

altfel decAt prin ipotes. Afar' de un singur cas (Ps.
Hurmuzaki), primele traducen romanesti ne-au parvenit
sub forra de copii, fdr ca s putem stabili cu precisiune dac filtre aceste copii si originalele pierdute,
trebuesc presupuse copii intermediare. Faptul ca s'au
descoperit mai multe copii ale Catehismului it Psaltirei probeaz c aceste traducen i aveau cutare ; acestui

fapt i se datoreaz, de sigur, pstrarea atorva exemplare : unice, ele s'ar fi pierdut.

Candrea a sustinut, cu argumente hotarltoare, ca Psalt. Hurmuzaki nu este o copie (S, I, P. 50 urm.); am putut controla asertiunile sale pe fotografia textului, i m'am convins de justetea lor.
A. Procopovici n'a adus nici un argument valabil Impotriva acestei

pareri (Dacoromania, IV, p. 1165-1167); grafiile mienre i seanniu

care, la prima vedere, s'ar parea ca sunt datorite contaminarei (mine

+mere, stant+sdn1), una din ele fiind introdusa de copist, iar ceafalta reproducand grafia din textul original (cf. Rosetti, Romania,

XLVIII, p. 331, n. 1), comporta alta explicare : grafia scimnta (ps. 103,

33) a fost explicata de Tic:lloiu : n noteaza oclusiunea dentala nasala provocat de [1] urmator (I. D. Ticaloiu, Aus dem Leben der bilabialen Nasalis, Zs. f. roman. Phil., LI, p. 280-291) ; mienre (mteuPg.
se explica prin analogie cu mie
(notat 1A).

ps. 38, 4; 40, 9; 68, 7; 68, 16)

Localisarea si datarea primelor traducen romnesti

nu se poate face, asa dar, decat prin ipotes, luandu-se
In consideratie particularittile lor de limbs.
Sunt o serie de particularitti linguistice ale acestor
texte, printre care rotacismul si presenta unor cuvinte
unguresti cu circulatie restrns (v. mai jos, p. 69, 145
urm..), care ne permit s localism primele traducen romnesti In Maramures si In nordul Ardealului vecin.
Rosetti, Rech., p. 32-33. Barbulescu, Curentele, p. 51 urm. a sustinut, cu argumente faril valoare, ca traducerile rotacisante au fost
efectuate In Principate, sub influenta propagandei catolice ; cf. C. Tagliavini, Studi rumeni, 4, p. 192-193.

DacA comparm lim,ba primelor traducen romnesti

cu limba tipriturilor diaconului Coresi, din a doua

jumtate a secolului al XVI-lea, constatm o serie de
divergente, att fonetice at si lexicale, filtre aceste
dou categorii de texte (v. mai jos, p. 149). Inteun
sens, l'i luand aceste divergente In bloc, bimba primelor
www.dacoromanica.ro

PRIVIRE GENERALA

pare mai veche" decat limba tiprituritor

lui Coresi, representante ale graiului vorbit in sudul
Ardealului i in prtile vecine ale Trei Romnesti.
traducen i

De fapt, aceste diferente sunt divergente dialectale contemporane ; printre acestea, rotacismul (trecerea lui qr11-

la -[r]-) este particularitatea cea mai caracteristic a

traducerilor maramuresene.

E evident5 deosebirea hare stilul acestor texte [traducerile ro-

tacisante] l aceia al scrisorii lui Neacsu din Campulung...

dac5

am avea a face cu traducen i din secolul al XVI-lea, ce ar fi schimbat

Coresi fn publicatiile lui"? (N. Iorga. Isl. lit. rom., I, p. 103, n. 3).

Unele din aceste divergente linguistice s'au p5strat pan5 astazi,

le putem constata dac5 compar5m graiu/ a doug persoane din regiuni
diferite ale domeniului dacoromAn, de ex. din Maramures si din Tara

Romaneasc5.

Admitnd c primele traducen i romnesti nu au nimic,

In limba lor, care s nu pout data din secolul al XVI-lea,

ne rgm.ne s exam,inni explicatille care au lost date

cu privire la impulsul care a provocat traducerea in

romneste a crtilor noastre religioase.
N. Iorga a sustinut c` traducerea acestor dirti dateaz din a doua jumtate a secolului al XV-lea, si
a pus in leg.tur traducerea lor cu miscarea husit.
Din 1904, de dud
exprim.at aceast prere, s'au

fAcut cercetri nou Cu privire la rspndirea husitismului in Ungaria, Ardeal, si Moldova. Afirmatia lui
Iorga cA Romnii se fricurit.. husiti pe un cap" (1st,
lit. rom., I, p. 102), n'a fost confirmatit -Nu avem nici

o prob c husitismul a fost imbrtisat de Romni.

Inform.atiile ce le avern ne permit s precism c husitismul s'a intins numai printre catolici, Unguri i Sasi.

Noua credintil a utilisat, pentru a ptrunde in Moldova, certurile dintre comunintile i ordinele clu-

gresti catolice. Expansiunea husitismului se produce

In prima jumtate a secolului al XV-lea ; traducerea
crtilor sfinte, in limbile nationale, realisatil de aceast
miscare de innoire, se petrece, de asemenea, la aceasn
dan. In a doua jumtate a sec. al XV-lea husitismul
era in declin, si nu ar mai fi putut provoca traducerea
crtilor religioase in romneste.
N. lorga, Isl. lit. rom. , I, p. 100 urm.; N. Drilganu, Daeoromania, III, p. 909 urm. ; IV, p. 1121-1123; I. Macurek, Husitismul In
Romdnia, Rev. ist., XIV, p. 41-44; P. P. Panaitescu, ibid., p. 404-406.

www.dacoromanica.ro

IN TRODUCERI,

Thomas Pcsi si Valentin Ujlaki, refugiati ta Trotus, traduc /ragmentar Biblia in ungurege (1416).

Sunt o serie de argumente ce se opun teoriei husite.

Husitii apar ca transfugi, prigoniti de oficialitatea
de peste munti ; ei traduc crtile sfinte pe apucate.
In ceeace privete oficialitatea din Moldova, ea n'ar
fi putut, in nici un ca3, sprijini traducerea crtilor de
slujb in romnete, pentru motivele expuse mai sus
(p. 3). Primele noastre traducen i de crti religioase
apar ca o rapid inflorire, care ne-a dat in acelai timp
dou versiuni ale Psaltirei, una sau dou versiuni ale
Evangheliarului, dou versiuni ale Apostolului i un

Catehism, care presupune o biseric' organisat. O micare cu resultate a-at de bogate nu poate fi conceput,
In sec. al XV-lea sau al XVI-lea, filed sprijinul oficia-

littei din Ardeal, astfel cum s'a petrecut mai tarziu,

In a doua jum'tate a sec. al XVI-lea, cnd Coresi lucreaz5 sub patronajul oficialittei ungure*ti i ssseti
de peste munti, i cu invoirea tacit a autorittei eclesiastice din Tara Romaneasc.

Nici unul dintre argumentele aduse de Candrea, in

sprijinul teoriei husite, nu resist examenului critic.

Candrea a procedat in modul urmiltor : admitnd, prin

ipotes, c' traducerea original a Psaltirei romneti
reprodus., in copii posterioare, in manuscrisele cunoscute sub numele de Psaltirea Scheiarui, Psaltirea Voronefeand i in Psaltirea tiprit de diaconul Coresi (1570,

1577), dateaz' din 1460-1480, i fixnd data traducerei Psallirei Hurmuzaki intre 1500-1520, ar resulta
de aci c aceste dou traducen i independente ale Psaltirei slavoneti ar fi separate de un interval de circa
50 de ani. Inteadevr, 50 de ani ar constitui un rstimp suficient, dup Candrea, pentru a explica divergentele dintre limba Psaltirei tradus intre 1460
1480 i limba Psallirei Hurmuzaki.
-1

Candrea, S, I, p. 94-96. Am combAtut argumentele lui Candre6,

In Rech., p. 33 urm.; argumentele lui Siadbei (Viaja min., 1928,

p. 346), si anume aparitia lui n i 1 palatali (ulta, etc.) care se g5-

sesc si In documentele slavo-romAne din Moldova si care InceteazA

dupil 1500" sunt combAtute mai jos, p. 75 si 80. A. Procopovici, Arhetipul husit al Catehismelor noastre luterane, Suceava, 1927 (extr.
Fitt-Frumos, II, 1927, n-le 3 si 4); Id., RF, II, p. 211-214 si Al. Rosetti, GS, III, p. 460-462.

www.dacoromanica.ro

KIVIRE GENERAL'

Presentat in acesti termeni, conclusia lui Candrea

surprinde :

data traducerei originale a Psaltirei, din care deriv S, V si CP (sfrsitul sec. al XV-lea), e fixat prin
ipotes5 ;

data Psaltirei Hurmuzalci e fixan luAndu-se ca

criteriu filigranul hrtiei Candrea compar filigranul
hrtiei acestui text cu filigrane asemntoare, datate
(S, I, p. 93-94). Dar o astfel de datare e cu totul aproximativ : un stoc de hrtie poate. fi pstrat neintrebuintat un sir de ani ; pe de and parte, filigranul Psal-

lirei Hurmuzaki nu e identic cu filigranul datat cu

care este comparat ;

afirmatia c trebue admis un interval de 50 de

ani, pentru producerea inovatiilor linguistice care diferentiaz limba celor dou traducen i ale Psaltirei, este
gratuin ; in adevr, in aceasn materie nu se pot fixa
limite precise ; de fapt, divergentele /inguistice in chestiune sunt divergente dialectale, deci contemporane.
Rmne ins neexplicat de Candrea aparitia Psaltirei Hurmuzaki in prima jumtate a sec. al XVI-lea.
Ce ar fi provocat traducerea Psallirei, la aceasn dan,
cnd nu mai poate fi vorba de influenta miscrei husite ? Pe de alt parte, toate copiile care ne-au transmis primele traducen i romnesti dateaz din jumtatea
a doua a sec. al XVI-lea. Dac originalele acestor crti
ar data din jumtatea a doua a sec. al XV-lea, atunci
ne-am astepta ca s ni se fi transmis copii din aceast5
epoc sau din prima jumtate a sec. al XVI-lea.
Obiectiunea aceasta, precum i celelalte, este
ran, dac admitem c primele noastre crti religioase

dateaz din innia jumtate a sec. al XVI-lea

traducerea lor a fost efectuan sub influenta Reformei

lui Luther.

Pornin din Wittenberg, reforma lui Luther fu repede adoptan in Ardeal, de Unguri i Sasi. Inc' din
1519, negustorii Sasi adusese in Ardeal crtile lui Luther,

curnprate la trgul din Lipsca. Dar propagarea Reformei pe o scar% intins, in nordul Ungariei i in Ardeal,

se produce dup6 1530, anul proclamrei confesiunei

luterane la Augsburg. Reaua situatie financiar a trei,
www.dacoromanica.ro

INTEODUCEIRE

abusurile bisericei catolice i razboiul civil care urma

dup desastrul dela Mohacs (29 august 1526), accelerara progresele Reformei. Masurile luate de autoritali
impotriva Reformei, nu avura urmari. In 1533, J.
Honterus, reformatorul Sasilor, se intoarce la Brasov ;

cartile sale de propaganda apar in 1542 si 1543. In

acelasi timp, Matthias Devay propaga noua credinta.
In Ungaria. Dupa c5derea Vienei (1541), Ardealul deveni vasal Turcilor ; Isabela, vaduva lui Sigismund
Szapolyai, fu aleasa regina la dieta din Turda, de catra
cele trei natiuni (1541-1551) ; in timpul domniei fiului
sau, Ion Sigismund Szapolyai (principe al Ardealului,
1556-1571), avu loc adunarea dela Aiud (1564) :

care adoptase confesiunea dela Augsburg, se despar-

tied de Unguri, care tree la calvinism. De acum, inainte,

propaganda reforman printre Romani va fi patronata

de Stat ; pana atunci, Sasii, din interes politic, eautase s aduca. pe Romani la noua credinn, tiparind
pe socoteala lor carti de slujba romanesti. In 1559,
Hans Benkner, judele Brasovului, reforma biserica Romanilor si puse sa li se ceteasca, la Brasov, Catehismul,

tiparit atunci probabil de Coresi. Prin amestecul Statului in propagarea Reformei se urmarea, cu mijloace
mult mai eficace, deslipirea Romanilor de biserica lor,

care statea in stranse legaturi cu biserica ortodoxa

din Principate. Astfel, la dieta din Sibiiu (1566), se
hotari ca preotii Romani se treaca la Reforma

asculte de episcopul reformat Gheorghe de Sangeordz ;

succesorii si sunt Pavel Tordasi (Turdas, j. Hunedoara)

dup5 moartea acestuia, Mihai Tordasi (1577). Se

creea, in felul acesta, o biserica romneasca reforman,

cu episcopi (superintendenti) de durata efemera. In

1567, la sinodul reunit de Gheorghe de Sngeordz, se

hotari izgonirea limbei slavone din biserica, i ceva
mai tarziu aflam ca preotii romni urmeaza noua credinn i fac slujba in romaneste. Propaganda reforman ar fi avut, de sigur, cu timpul, urmari importante
pentru ROMAnii ardeleni, daca ea n'ar fi fost intrerupta prin urcarea pe tronul Ardealului a catolicului
Stefan Bthory (1571-1575). In timpul domniei sale,
Eftimie e hirotonit episcop al Romanilor arde/eni (1572),

iar in 1574 diocesa ortodoxa a Ardealului se imparte

www.dacoromanica.ro

PRIVIRJ31 GENERALA

In doug : Eftimie pgstoreste partea de nord, pe cnd

pgrtile de sud sunt pgstorite de Christofor. Intgrirea
ierarhiei ortodoxe, stvilind propaganda oficiara' luterang i calvinistg printre Romani, nu putea decat s-1
intgreascg pe Coresi in hotgrirea de a tipri cgrti de
slujbg slavonesti, pe lang cele romanesti, asa cum
l'Acuse, de altfel, incg dela inceputul activintei sale
tipograf ice.
V. exposeurile, cu referinte bibliografice, din lorga, 1st, lit. rom.,
I, p. 173 rum. ; Densusianu, Hist., II, p. 3 urm. ; Roques, PO, I,
p. vif urm. i Rosetti, Rech., p. 4 urm. Ghenadie, noul episcop al
RomAnilor ardeleni, e sfintit Mitropolit al Ardealului In 1578, de
cAtrA mitropolituf Serafim al Tare! RomAnesti ; prin aceasta, legaturne ierarhice dintre biserica romAneascA din Ardeal i cea din Principatul vecin au fost IntArite.

Data cand au fost traduse primele c'grti de slujbg

romnesti nu poate fi precisan prin criterii linguistice.

O datare mai precisg poate fi fletan, insg, tinnd seamg
de momentul cAnd Reforma lui Luther se rgspAndeste
In Ardeal, si de data primei tipgrituri romnesti a diaconului Coresi : 1530-1559.

Cele dinni cgrti religioase apar in Maram.ures

In Ardealul vecin, nu departe de centrele reformate

din Zips, de regiunea Bistritei si de centrele unguresti

reformate din nordul Ungariei. Presenta Catehismulut
luteran, printre aceste traducen, este caracteristicg
pentru miscarea reforman'; aceeasi carte apare, in 1575,
printre cgrtile tipilrite pentru Slovenii trecuti la Reformg din Craina, Carintia, Steiermark, Gorita si Istria.

Tot ant de caracteristic este traducerea Psaltirei ;

inteadevgr, catolicii nu au dat importantg acestei cgrti :

In Franta, de ex., traducerile Psaltirei sunt datorite

protestantilor.

Al. Rosetti, Catehismul Multan, GS, I, p. 251 - 252; Fr. Kidri6, Die prolestantische Kirchenordnung der Slovenen im XVI. Jahrhundert, Heidelberg, Winter, 1919; C. Tagliavini, Studi rumeni, IV,
p. 192-193; N. DrAganu, Dacoromania, IV, p. 1141 : mi se pare
I se atribue o importantA exageratA [lui filioque din Ps. schefiana]. N'avem nici o dovadA cA aceastA liimurire a legei... este mai

veche decfit tnsiisi copia Psaltirei Scheiene". Cf. Al. Rosetti, ,,Fi-

jo que" din Psaltirea $cheiarul, GS, II, p. 155: Simbolul [Cu filioque]

apare In partea datoritA copistului C, a cArui copie dateazA de pe

www.dacoromanica.ro

10

INTRODUCERE

la 1569... Constatrile de mai sus n'ar avea, prin urmare, valoare

probantA pentru traducerea originall de pe care a fost copiat ms.
scheian. Obiectiunea cade, Ins, dac tinem seam de faptul c textul
romnesc al Simbolulul presintA cAteva forme rotacisate care apar-

tineau traducerei anterioare, pentru c stim c5 graiul copistului C

nu cunostea aceast particularitate foneticd".

Activitatea diaconului Coresi i a ucenicilor si apare

astfel ca o continuare i o desAvrire a micrei literare care ne-a dat cele dintai crti religioase in romnete. Distanta de aproape un veac, care separa aceste
doti micri, pentru acei care admiteau teoria husit",
este, in felul acesta, suprimat.
Coresi i ucenicii sill au supus la o serioas modificare
limba m.anuscriselor maramureene sau nord-ardelene
pe care le-au avut la indemn, pentru c limba acestor
traducen i era diferit de limba vorbit in sudul Ardealului.

Tipdrirea crtilor de slujb in limba romn n'ar

presentat nici un interes pentru Reformati, dacii
ea n'ar fi fost urm.at de o at mai larg rspndire
a lor, mcar pentru acoperirea cheltuelilor de tipar.
Dar, pentru aceasta, era nevoie de mult prudent :
fi

biserica ortodox. veghia, i inovatia trebuia presintat

ca un act de oportunism, filcut anume pentru a permite Romnilor s inteleag slujba in biseric5. ; in al
doilea rnd, trebuia s se arate cetitorului pravoslavnic
c' biserica ortodoxti nu era potrivnic inovatiei : traducerile au fost puse, deci, sub egida mitropolitilor
Trei Romneti i Ardealului, i publicatiile romneti
au alternat cu publicape slave, inchinate domnului sau
Mitropolitului Trei Romneti.

Dup atAk neste crestini buni socotir i scoaser cart de+

limba srbsc pr lirnba rumandsca, ca tir MArlei lu Gral

cu tir episcopului Savei trei u+guresti. Si scoasemk sfanta evanghelie l zdce cuvinte 1 TAD, nostru i credinta Apostolilor, s In-

teldg toti oamenii dine-su Rumani crestini, cumk grAmste i Sfntulk

Pavelk apostolulk ctr Corintni, 14 capete : In sfanta besdrecA mai

bine e a gri dindi cuvinte cu Intelesk, dectk 10 mie de cuvinte neIntense In limba striin. Dup add/A \TA rugmk toti sfinti pArinti,
ore vldidi, oare episcopy, oare popi, In crora main va veni addst
crti crestinesti, CUM mainte s detCisca, nedetindb, s nu judede nede

s stiduiasca, a nu e intr'finsele alte nemic, de numai td-u propoveduit sfintii apostoli i sfintii printi. Si inkinmk dinste si di-

www.dacoromanica.ro

PRIVIRE GENERALA

11

ruim stintiei tale arhiereu mitropolitk Efrem, i cr'dem cd va fi cu

blagoslovenie sfintiei lu Is. Hs. mantuitoriul nostru, amin" (Catehismul, 1559, prefatd). Dupa ad,k vd rugamk toti sfenti pdrinti, oare
ep<i>sc<o>py, oare popy, cdrora mana va veni aCst6 calif crestinesti, cume mainte s et6sca, nedetindk sd nu judeCe ne6 sa sddtbasca" (CT, 1561, epilog). Talent Cazaniei l-a li fusese cerut lui Coresi de multi preoti, ca sd poatA propovddui dupd cetitul evangheIiilor ; asa amk aflatk acCste tillcure ale evangheliilor" ; cetindu-le,
le-a giisit conforme cu textul Sfintei Scripturi, si le-a tipArit ; uncle
dartd aCastd carte pre viddici, episcopi, popi, ciilugdri si pre domni,
nu Carta pre Cei buni, te pre rdi ; bunii sd nu is pre sine" (CC 1564,
epilog). Octoihul si. (1575), Psaltirea sl. (1577) si Triochil (1578) sunt
tipAriti pentru Alexandru V. al Tarei Romanesti. Psaltirea slavorom. din 1577 a fost tradusd din slavoneste; cei ce vor ceti aceastd
carte, bine sd socoteasca, si vor vedea cd e cu adevdrk" (epilog).
Evangheliarul si. din 1579 a fost tipArit de Lorint diacul, din porunca
lui Christofor Bathory. Sbornieul sl. (1580) contine un epilog scris
de Ghenadie, mitropolitul Ardealului. Cazania (1580-1581) : judele
Brasovului Lucas Hirscher a cdutat aceastd carte si a aflat-o In Tara
Romaneascd, la mitropolitul Serafim (Targoviste). A cerut-o si a primit-o. Se sfatueste cu Mitropolitul Ghenadie al Ardealului i cu tot
clerul ; cu Invoirea lui Ghenadie si a lui Serafim, llcal evangheliilor
a fost Incredintat lui Coresi, care I-a tradus din slavoneste Cu ajutorul popilor Iane i Mihai dela biserica Romanilor din Schell Brasovului.

Coresi i incepe activitatea tipografick in solda Sa-

silor i, mai tarziu, a Ungurilor reformati, tipArind la

Brasov, dimpreun5. cu Oprea logoftitut, maestrul su

tipograf, un Octoih rnic slavonesc (colectiune de cntri
in 1557, cu cheltuiala judelui Brasovului, Hans Benkner. lathsirul tiptiriturilor sale : 1558,

Targoviste : Triod-Penticostar slavonesc ; 1559, Brasov :

Catehism luteran romnesc (Intrebare creVineascc1); 1561,
Brasov : Evangheliar romnesc ; 1562, Brasov : Evangheliar slavonesc ; 1563, Brasov (?) Apostol romAnesc ;
1564, Brasov : Cazanie (Evanghelie cu tedc).romneascri
Molitvenic romnesc ; 1568: Sbornic (Minee) slavo-

nesc ; 1570: Liturghier romnesc ; Brasov : Psaltire romneasc'd ; 1570-1580: Pravild romneasc ; 1574-1575:
Octoih slavonesc (in dorfa" pgrti) ; 1577: Psaltire slavoromra ; Psaltire slavonease ; 1578: 7'riod (ccintarile
de Postul mare) slavonesc ; 1579 : Evangheliar slavonesc (Coresi i MAngil) ; 1580, Sas-Sebe: Sbornic
slavonesc ; 1581, Brasov : Cazanie (Evanghelie cu tedc)
romnease ; 1583: Evangheliar slavonesc (Coresi i M6ngil).

www.dacoromanica.ro

12

INTRoDucERE

In acest rstimp, mai apar urmnoarele

ingrijite de Lorint diacul : 1567, Brasov : Woltz sla-

vonesc ; 1570 : Evangheliar slavonesc ; 1577-1580: Psaltire slavoneascg ; 1579, Blgrad (Alba-Iulia) : Evangheliar slavonesc.

Intre 1570 si 1573, apare la Oradea-Mare (sau la Cluj)

o Carte de cdntece (psalmi) calvinistA, tradus din un-

garete

i tiprit5 cu litere latine, din indemnul lui

Pavel Tordasi, iar in 1582, colaboratorii episcopului

Mihai Tordasi sfarsesc de tipArit, la Orstie, traducerea

primelor douil cnii ale Bibliei.

Evangheliarul slavo-romn, zis dela Petrograd, a fost

tip''rit probabil in Ardeal, nu se stie de cine, la sfrsitul

secolului al XVI-lea (1580?).
Octoihul si. (1557) : I. Bianu, AAR, ser. a 2-a, 32, desbateri, p.
17-18; Triod-Penticostar si. (1558) : A. Filimon, Dacoromania, V,

C. Lacea, Asezarea delinitivti a lui Coresi la Brasov,

IIF, II, p. 354-358; Liturghier rom. (1570) : N. Sulica, O nouti publicafie romdneascd din secolul al XVI-lea: Lit urghierul diaconului
Coresi, tiptirit la Brasov, in 1570, Tg. Mures, 1927. Pravila: C. A.
Spulber, .Cea mai veche pravild romcineascd, Cernuti, 1930; cf. Al.
Rosetti, GS, V, p. 194-198. Evangheliar sl. (1583) : editia a 3-a a
Evangh. din 1561. N. lorga, Octoihul diacului Lorint, AA R, ser. 3,

p. 601-604;

11 ist. Cartea Cu cdntece: N. Drilganu, Dacoromania, IV, p. 87-88;

Id., Despre ce Psaltire i Liturghie vorbeste Pavel Tordasi la 1670?,
loc. cit., p. 913-915. Ev. dela Petersburg : Puscariu, isf, lit, rom.,

p. 223 (limba acestei traducen, fricutA de un strein, pare a fi mai

nouA, lar caracterele tipografice se deosebesc de ale tipAriturilor lui

Coresi"), N. DrAganu, Dacoromania, IV, p. 1147. Biblia (OrAstie,
1581-1582) : Roques, PO, prefat5 ; I. Sladbei, Fragmentul Leviticului romtinesc dela Belgrad, RF, I, p. 276-283.

Cam in a ceeasi epoc si In aceeasi regiune unde s'a

efectuat traducerea primelor cgrti religioase, au fost
traduse din slavoneste legendele biblice i apocaliptice
care constituesc literatura apocrifd. Grtile acestea nu
aveau nevoie, pentru a fi traduse, de un impuls venit

din afar. De aceea, traducerea lor s'a putut face in

cursul unui lung sir de ani. Dup toate indiciile, literatura apocrif a ptruns in trile noastre prin Serbia.
Traducerea in romAneste a crtilor acestora trebue
pusil in legtur cu sl'birea cunostintei de slavon6 ;
ele ne-au parvenit in copii dela sfarsitul sec. al XVI-lea
si dela inceputul sec. al XVII-lea. Nerecunoscute de
www.dacoromanica.ro

PRIVIRB Graimmi.

13

biseria, r5spAndirea c6rti1or populare nu avea de ce

fie stnjenit de oficialitatea re1igioas5 dela noi ;
ele au continuat On tArziu s" fie fdspAndite in manuscris, alatuind o lectur plAcut5 si, uneori, edifis"

catoare.

Densusianu, Hist., II, p. 7; Puscariu, si. lit. rom., p. 80 urm.; N.

Cartojan, Cdrfile populare tn literatura romilneasal, I, Bucuresti, Casa

scoalelor, 1929.

www.dacoromanica.ro

Grafia
Fonetica limbei romane, aa cum se oglindete in
textele din sec. al XVI-lea, pune cercetdtorului o serie
de probleme ; unele dintre aceste probleme nu sunt
Tiled elucidate, din causa grafiei textelor din sec. al
XVI-lea. Studiul grafiei se impune, deci, ca o prefatd
necesard studiului foneticei.
Textele din secolul al XVI-lea sunt scrise, in majoritatea lor, cu ajutorul alfabetului cirilic, textele religioase cu semi-unciala intrebuintatd in manuscrisele

slavoneti din sec. al XV-lea i al XVI-lea, iar textele netraduse cu caractere cursive. Pentru a atinge
realitatea foneticd care se ascunde sub aceastd haind
imprumutatd i rdu adaptatd limbei romne, grafia

cirilicd trebue interpretatd.

Putine texte sunt scrise cu litere latine ; printre textele tipdrite figureazil T, in care s'a aplicat sunetelor
romnqti ortografia ungureascd.
V. indicatille bibliografice date de C. Tagliavini, II Lexicon Marsilianurn", Bucurqti, 1930, p. 51, n. 4 (Academia Rom., tudes et
Recherches, V).

Niciodatd grafia nu e bine adaptatd la sunetele unei

limbi, pentru ea' existd tot felul de sunete i de varie-

tdti de sunete, intonatii, etc., care nu pot fi redate

cu ajutorul unui alfabet obinuit. Numai linguistul

poate reda, inteo mdsurd oarecare, aceste nuante, prin

intrebuintarea unor alfabete speciale, in care fiecare
sunet e notat de un singur semn. Pe de and parte, se
inttimpld cd un alfabet care noteaz aproximativ exact
sunetele unei limbi, la un moment dat, nu rnai noteazd
exact aceste sunete, peste cdtva timp, din cauza evolutiei fonetice.

V. Al. Rosetti, Curs de joneficd generate), Bucure5ti, 1930, p. 99 urrn.

www.dacoromanica.ro

GRAFIA
Slova cirilic

15

* nota diftongul dr. [re] in le, de

ex., si in dl (.deal); valoarea aceasta a lui * e ates-

tan in sec. al XIV-lea si al XV-lea in exernple ca 116gulk

(=Neagul, St. Duan, 1348, Arch. ist., III, 104), Nrnca

(=Neamt, Moldova, 1407, Costchescu, I, 53, 1, 12),

Urikr (ib., 53, 8), Ungurnull (Suceava, 1409, ib.,
64, 9), Zidpein (n. top., Suceava, 1410, ib., 75, 11).
Mai trziu, diftongul [rza] a fost monoftongat in [e],
and era urrnat in silaba urrntoare de [e]: [1e#e]. Daa,
In puterea traditiei grafice, monoftongul continu' s'a*

fie notat cu aceeasi slov * (le), atunci se constan

un desacord filtre grafie i realitatea fonetia, din mo-

ment ce monoftongul e notat cu slova care noteaz

diftongul [ea].

* nota pe ['i], [ea] sau

lui Ciril

[ea] in

bulgara de sud-est si in graiul

i Metod. V. A. Margillis, Arch. 1. slav. Phil., XLII, p. 67-68,

St. Kurbakin, Le vieux slave, Paris, 1929, p. 4 si 59. Asupra grafiilor dable, v. Al. Rosetti, De l'interpretation des graphies doubles

dans les textes ecrits, Bulletin de la Soc. de linguistigue de Paris, XXIX,

n-1 86, p. 24-28.

In frances, de exemplu, cele 3 sunete din etfc1 copil"

se noteaz si asfzi cu 6 litere (enfant), prin rnentinerea
grafiei din secolul al XI-lea, and notatia aceasta avea

ratiuni fonetice. Traditionalismul, in grafie, este deci

un fapt general in limbile care posea monumente

scrise la epoci succesive.

A.

Procopovici (Dacoromania,

VI, p.

399) neaga

posibilitatea

existentei unei traditii a scrisulul romanesc. In sec. al XVI-lea, daca

se admite ca traducerile rotacisante dateaza din acest veac. De

unde aceasta traditie a scrisului romanesc", se Intreaba dansul. In
nici un cas ea n'a putut fi creatii prin cate un cuvant romanesc
rAtacit prin documentele noastre slave din sec. al XV-lea sau prin

vi e-o scrisoare-doua dela sfarsitul acelui secol, despre existenta

rora de abia ca mal Miami prin vre-o mArturie indirecta". Totusi. exis-

tenta textelor romanesti netraduse, In sec. al XV-lea, este asigurat5

(v. mai sus, p. 3), si ortografia aplicat5 In mod constant cuvin
telor romanesti In documentele slavo-romane, nu are nevoie sa fie
probata : la tot pasul, In colectiile de documente slavonesti din sec.
al XV-lea, Intampindm cuvinte romanesti (nume proprii sau topice); t, In special, revine des In aceste cuvinte. Intru cat faptul
cunoastem existenta a unui mic numar de texte romanesti din sec. al
XV-lea, poate infirma existenta unei traditii a scrisului romanesc,
In aceasta epoca? De unde stie Procopovici cA nu au fost texte mai

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

16

multe (astAzi pierdute)? Ceeace importA, in casul nostru, este de a

putea stabili o regula In Intrebuintarea anumitor slove; regula existA
In sec. al XV-lea, i o vedem aplicatA i In sec. al XVI-lea; dar, pe

lAngA grafiile din sec. al XV-lea, gAsim In textele din sec. al XVI-lea
grafii necunoscute secolulul precedent, care noteazA un fonetism evoluat. Astfel pusA problema, ea nu poate fi interpretatfi decAt asa cum
s'a arAtat mai sus.

Alfabetul cirilic, aa cuni este intrebuintat in sec. al

XVI-lea, a fost aplicat la notarea sunetelor limbei romne ctr sfaritul secolului al XIII-lea sau la inceputul secolului al XIV-lea. Fixarea acestei date aproximative, de atr I. Bogdan, e basat pe identitatea valoarei fonetice a unor slove ale alfabetului cirilic in roman i in bulgar, la data amintit. Exemplele romneti au fost culese de Bogdan in textele slave continand

cuvinte sau nume romneti din sec. al XIV-lea i al

XV-lea. S'a constatat cA in aceste texte z notea.z6 pe
[] i pe [1] ; slova aceasta, dup ce notase pe [M] din
graiul primilor traduatori, i apoi pe [in], nota in bulgar, in urma denasalisrei, un sunet apropiat de dr. []
(bg. 5s); denasalisarea se operase cu sigurantil in bulgar

In prima juratate a sec. al XIII-lea. Prin faptul

noteazA o vocal nenasal, in textele romaneti din sec.

al XIV-lea, result de aci c notatia aceasta nu a putut

fi introdus din bulgar decAt cel mai de vreme in sec.

al XIII-lea. In schirnb, intrebuintarea deas a lui

Cu valoarea de [ea], [ya], in textele moldoveneti, trdeaz6 o influent a grafiei ruseti. Intrebuintarea
acestei slove pentru a nota sunete nenasale (At nota pe

In v. bulgar) probeaz, de asemenea, o epoc

tardiv de imprumut.
Influenta ruseased se observ i in alte trsturi ale
textelor slavoneti serse in Moldova, pe cnd textele
serse in Tara RomaneascA cunosc particularitti grafice bulgreti.

I. Bogdan, Dela cine i cdnd au imprumutat Romdnii alfabelul

cirilic, In Lui T. Maiorescu, Omagiu, Bucuresti, 1900, p. 585-594;
Id., Ueber die Sprache der dlleslen moldauischen Urkunden, JaW-Festschrilt, Berlin, 1908, p. 369-377; BArbulescu, Curenlele (sustine, fArA
argumente valabile, cA alfabetul cirilic a fost adoptat de RomAni la
sfArsitul sec. al XII-lea sau Inceputul sec. al XIII-lea; cf. P. Cancel,
Cdnd au imprumulat Romdnii altabetul cirilic ? Lui N. lorga, Omagiu,
Bucuresti, 1921, p. 67-70 si Al. Rosetti, GS, II, p. 357-359).

www.dacoromanica.ro

GRAFIA

17

Alfabetul cirilic nu fusese inventat pentru a nota

sunetele limbei romane, al c'rei sistem fonetic era diferit

de sistemul fonetic v. bulgar. De aceea, alfabetul cirilic

a fost rgu adaptat pentru notarea sunetelor romneti.

Defectele a/fabetului cirilic aplicat la notarea sunetelor limbei romne provin din faptul c6, in momentul
adopnrei alfabetului cirilic de cAte Romni, acest
alfabet pe de o parte poseda prea multe slove, i pe de
alt parte poseda prea putine slove pentru a nota ateva
sunete caracteristice ale limbei romne.
Alfabetul cirilic poseda prea multe slove, i de
aceea mai multe slove au notat acelai sunet, in lim.ba
romn ; intrebuintarea acestor slove, in textele slave,

era fixan de unele reguli care nu au mai fost tinute

In seamA, Mat usajul lor nu e consecvent : o, w=[o],
T-=[/], 8, 01(=[11], 6, u= [e], x,s, k=

1, k =zero, 1, u=[i], , b=[a].

N.,

=[1], AT.,

A. Leskien, Handbuch der allbulg. Spr., Weimar, 1910, p. 8.

Alfabetul cirilic poseda prea putine slove pentru

redarea unor sunete caracteristice ale lirnbei romne.
Astfel, nu exista un semn special pentru a nota pe [1] ;

In Tara Romnease, [1] a fost notat cu ajutorul slovelor

k, AL); in Moldova, s'a intrebuintat
care notau pe []
ins5. i slova se NO, ca in rus6 : Marliea, Kotie, V heli,
Mundri, Bei kinclga, Mianzula (=Birlici, Cobila, VIIcea, Mindrea, Berindei, Minzul ; Moldova, 1410-1447,

Arch. ist., I, 2, 12; I, 1, 110, n-1 154; I, 2, 19; I, 1,

74; I, 1, 113). Prin modificarea lui a, care nota pe
[al i pe [1], s'a ajuns la +, modificare petrecun in

Bulgaria, obtinndu-se o slovA cu o tripl valoare foneticA : la initia15, noteaz6 pe [f] nasal : +Oral (=imp5rat, CV, 68, 5) ; aceast6 valoare foneticA a lui se
explicA prin nsi originea acestei slove, pentru c, in
nota i pe [1] ; in al doilea rnd, noteazA
romn6,
nasalitatea vocalei care precedeazd pe [n] sau pe [m]
niti+ndrie (=mndrie, CV, 97, 13) ; in sfarit, in unele
casuri, 4, mai noteaz6 i oclusiva nasal respectiv5 : u+bra

(=umbra, CV, 113, 7-8).

Aceste valori fonetice diferite ale lui 4, se explie in

mod multumitor, dac6 plecm dela valoarea acestei

Al. Roseiti,Limba romini in secolul al XVI-les.

www.dacoromanica.ro

18

INTRODUCBRIC

stove in casuri ca +peirat, unde + noteazA pe [I] nasal.

Trebue tinut seama ins si de intrebuintarea lui + in

pred-lntru, etc.
pre-fin,
In aceste casuri, notatiile de 4, de +ntru (PO, Gen. 2,
21, 23), pie .ftru (preq.ntru, H, ps. 71, 17) echivaleazA
compuse :

cu casurile in care .t era initial (.para/). Mai trziu,

(And cuvintele acestea n'au rnai fost shntite ca compuse i prtile lor componente au fost reunite, + din
pri.ftru (CV, 71, 12) a rmas in interiorul cuvntului.
Intrebuintarea aceasta a lui + a fost extins, apoi, la
casuri ca mti+ndrie, etc.
A. Procopovici, Despre nasalisare si rotacism, AAR, 30 liter.,
e o modificare grafica
p. 265 urm. DupA ce I. Bogdan a probat
operatA pe domeniul bulgAresc (LW T. Maiorescu, Omagiu,
a lui

p. 583; cf. I. BArbulescu, Fonetica alfabetului cirilic..., Bucure5ti, 1904,

p. 231-237), afirmatia lui A. Procopovici, eft ar fi un semn specific romAnesc", i anume un desemn care reproduce imaginea nasu(Dacoromania, IV, p. 56, n. 1), surprinde.

Pentru notarea lui rg], s'a adoptat slova u, intrebuintan in Serbia, o modificare grafic6 a slovei ti, care
nota surda corespunzAtoare ().
Pentru redarea lui [r] ([r] apical vibrant) din prtile
maramuresene, s'a intrebuintat un semn special, a cArui
form variaz in textele din sec. al XVI-lea: (S, V,
(Ap. I). Se poate ca acest semn s
CV), s (H)
reproduc pe r glagolitic ; intrebuintarea slovelor glagolitice, in traducerile rotacisante, nu are de ce s ne
surprind presenta lui d glagolitic a fost relevan in
S, iar alte slove glagolitice au fost semnalate in criptograma care figureazA in acest text.
Candrea, S, I, p. 10, 34, 42, 45; BArbulescu, Curentele, p. 124
urm. ; (v. reproducerile din A. Leskien, Handb. d. altbulg. Spr., Weimar, 1910, p. 4 sl Id., Grammatik d. altbulg. Spr., Heidelberg, 1919,
p xxirTv) ; Rosetti, Rech., p. 34, n. 1.

Dac, prin urmare, in uncle casuri, s'au creeat semne

noui sau s'a fcut apel la alfabetul glagolitic, In schimb,
regula general a fost de a se intrebuinta semnele exis-

tente. Exist, asa dar, slove polifone (cu rnai multe

valori fonetice); iat enumerarea lor : e, 1=[e, ye], I,
11, .j=[/, 1, 1, y], a, t,x,=[ti, I, zero], AA, 4i=Lea, ya, e],
10 =[yu, y].

www.dacoromanica.ro

GRAFIA

19

In sfarsit, mai trebue tinut searnA de faptul c, in

multe casuri, s'au aplicat cuvintelor romanesti regule
ortograf ice slave :

a noteazA diftongul [ya]: apoa (=apoia, S, ps.

138, 5), &Ilia (=celuia, S, cant. 10, 76), lucuaqte (=locuieste, S, ps. 71, 17), ploe (=ploaie, H, V, ps. 134,7),
loagul (=toiagul, H, ps. 109, 2) ;
[6], [1]-1-11], [r] sunt notati uneori 1+1 (k), r+s
(10,

ca in cuvintele slave snaps, trsgs, etc. : cica

(=alca, CV, 77,4), slsla (=elta, V, ps. 97, 8), brsbatu

(V, ps. 111, 5), desprsliji (H, ps. 6,9), cnprzli (V, ps. 111,

9), mrsluria, (V, ps. 118, 125), vra3a (=vArsti, V, ps.

106, 40) ;

grupul [ng] e notat gg : +saggurd-se (=insingura,

V, 101, 8), laggory (=lngori, V, ps. 89, 10) ;
ierurile din interiorul cuvintelor sau la finalti (v.
p. 47) n'au nici o valoare fonetia. Iata ateva exemple
de grafii s, k in corpul cuvintelor, potrivit regulei ortografice slave de a evita silabele terminate printr'o
consoana" : S, cop. C (ed. Bianu) : ainkie (284, 7), arazeindu (346,2), bc43cur4 (258, 2), dinkteculk (264, 10-11),
cumkplit (229, 11-12), fulk#erele (316, 10-11), etc. ;
H: amenste (16 v., 14-15), ascuistatu (69 v., 5-6),

beirsbatul (1 r., 4), ceinktati (5 v., 23-24), C'erkw (6 v.,

9), culsc-sik (23 v., 11), domsniA (48 r., 13), dumsnedzeu
(121 v., 18) ; TB (385, 81) : asculktard, calked, cursoiih,

Unsharii, manca, SUS6piaci, etc.

A. Willa, Le slave coaunun, Paris, 1924, p. 16.

in privinta accentual-a textelor, de multe ori ea

nu corespunde cu realitatea fonetia., in sensul c sunt
indicate ca accentuate vocale care nu puteau comporta
accentul (cf. V, ps. 111, 9 : +preffi, pf. sp., 3 sg. ; CB, II,
63-64: arde', &la', keima,
seca, e'd6, etc.);

asa dar, nu se pot trage intotdeauna conclusiuni valabile pentru accentuarea limbei, din studiul accentusrei

textelor din sec. al XVI-lea serse cu litere cirilice ;

paiericul, care in textele slavonesti indica locul

unei vocale omise in scris, de obicei a i Is, are acelasi

rol in textele romanesti si apare notat dupa" consoane,
inlocuind, deci, ierurile (cf. mai sus grafiile ctinkieculk,
etc.) un grup consoan6+consoan trebuia deci evitat
www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

20

despArtit prin ieruri sau paieric. Paiericul nu marcheazg intotdeauna sfArsitul silabei ; in exemple ca
in1r7iress, zrrneu (CB, II, 167, 82), paiericul nu are valoare foneticg.

Iatg cAteva exemple de intrebuintare a paiericului

S, ps. 65 : parn?inclul (1), ine1oare6e (6), in' sire (7),

smen'tire (9), ar'sesi-nti, ar'cle-se (10), curesli (11), ar'sele
(13, 15), ber'be i (15), supclu (17), limeba (17), lre lase
(19) ; TM, 167, 82: parrte, aredefi, areser, urcbi, por`taa,
beir`baii, Anctioh, credin'ta, rzairld1li, noap'16, apnI, rup'se.
A. Leskien, loc. cit.; GA1usc5, V, p. 40; Candrea, S, I, p. 128;
Hasdeu, CB, II, p. 64-65, 87, 113, 135, 167, 178, 200, 220, 297, 374385, 431, 471.

In S, cop. C, ggsim intrebuintaa litera p din alfa-

betul grecesc i punctul cu virgulg, ca semn de intre-

bare ; anonimul care a transcris aceastg parte din manuscrisul scheian cunostea, deci, scrierea greceascg.
AI. Rosetti, GS, II, p. 168-169.

Necesitatea de a interpreta alfabetul cirilic intrebuintat in textele din sec. al XVI-lea, reiese deci cu
evidentg din consideratiile de mai sus.
Sunt unele grafii frg valoare fonetic, pe care nu
le-am examinat incg si care trebuesc elim.inate din
studiul nostru, pentru cg ele nu ne ajutd la fixarea
stadiului fonetic al limbei rom.ne in sec. al XVI-lea.
Aceste grafii apar in unele texte fie in mod constant,
fie in mod isolat ; iat ateva exemple
reduplicarea vocalelor i consoanelor nooii (=noi),
boosiarii (=boieri), loost (=fost), Ooane'eii (=Oancei),

Cot14tii (=Cotesti), unnuii (=unui), Mariana (V16-

desti, Muscel, 1583-1585, CB, I, 39) ;

oclusiva surdg e notatg cu slova care noteazg sonora
corespunzgtoare zabisul (=zapisul, Beletii, Muscel, ca.
1600, CB, I, 100, 1) ;
-h final : allah (=afla, Beletii, Muscel, ca. 1600,
CB, I, 101, 5) ;
introducerea unei vocale intre doug consoane trebue
pusti in leggturg cu ortografia slavg corespunzrttoare
(v. mai sus, p. 19) : panturu (=pentru), pilata (--plata),

sulugti (=slugg), pirk (=pre), nosturu (=nostru), piwww.dacoromanica.ro

GRAFIA

21

letesc (=platesc), kerkde (=crede), tiraba (=treaba), etc.

(P. Schiopul, 1590-1594, AA.R, 20 ist., 441 urm.) ;

5. grupul oclusiva surda+[r] e precedat de s: strimdsu (=trimes, Bistrita, incep. sec. al XVII-lea, LB,

61, 3), scrai (=crai, Campulung, Bucovina, 1604-1618,

LB, 74, 7).
Grafii de felul acestora apar i in texte posterioare : cf. LB, p. 16;

F5g5ras, 1632: again, farahx, va/n. k= va), credinfaha (Bu/el. Com. ist.
a Rom., II, Bucuresti, 1916, p. 218) ; bdrinte, amundoi, sd taco, vedefe, blecat ( pArinte, amAndoi, sA face, vedeti, plecat ; Condicd de
pomeni dobrogeanti, 1859, Rev. ist., XI, 1925, P. 211) ; BArbulescu,
Curentele, p. 78 urm. (exemple din corespondenta privat a diferitor
persoane semi-culte din zilele noastre) ; Axente Banciu, Constatdri

dureroase, Transilvania, LIV, 1923, p. 108 urm. (ex. din texte scrise

de elevi din cl. La a Liceului Andrei saguna" din Brasov) ; M. *te-

fdnescu, Cu privire la scrierea limbei romeineqli astdzi, Arhiva, 37, 1930,

p. 246-249 (ex. din texte scrise de elevele Liceului Oltea Doamna"

din Iai).

Hasdeu considera grafiile de felul acesta, relevate

In textele publicate in CB, I, drept realitati fonetice.
Explicatia lui Hasdeu a fost combatuta de Philippide.
Acesta, plecand dela observatia ca lim.ba scrisa simbolizeaza usurile, nu vorbirile ocasionale", a facut, cu
prilejul examenului grafiilor pe care Hasdeu

cladit

teoria, o serie de observatii pretioase. Plecand dela

frasa invocata de Hasdeu cu cat un popor este mai
putin literat,... cu ant vorbirea este mai conform'
cu scrierea", Philippide a aratat c trebue facuta deosebirea intre un popor Para traditii literare si un orn
incult, care vorbeste inteun fel si scrie intealtfel. Deosebirile fonetice profunde pe care Hasdeu le stabilise
Mitre dou sate putin indepartate, in basa interpretarei
lim.bei textelor scrise in aceste localitati, nu sunt admisibile.
A. Philippide, 1st. limbei rom., I, Iasi, 1894, p. 237 urm.

Pentru interpretarea exacta a grafiilor amintite, trebue

tinut seama de ortografia intrebuintata in epoca respectiva i in epocile precedente, de frecventa de aparitie a grafiilor bizare in texte diferite si la acelasi scriitor,

de starea culturala a persoanei care a scris textul, de

faptul c limba nu poate evolua prea mult in epoci
putin indepartate una de alta i, in sfarsit, de faptul
www.dacoromanica.ro

22

INTRODUCBRE

c sunt grafii care nu comporn nici o explicatie. Aa

dar, o grafie oarecare nu poate fi considerat c noteaz un fenomen fonetic, pAn ce n'a fost supus'A la
un examen critic In care trebue s'A se tie seam de criteriile indicate mai sus.
Baritiu i Cihac au examinat, la rAndul lor, grafiile
invocate de Hasdeu In sprijinul teoriei sale : pentru
dAnii, aceste grafii ar fi datorite unor dieci streini
Prin aceastA presupunere, ei recunosc, in mod implicit,
cA grafiile in chestiune noteazA fenomene fonetice ; dar
aceste fenomene fonetice nu ar interesa limba romAn,
din moment ce ar fi vorba de sunetele limbei romAne

pronuntate de streini. Teoria aceasta a fost adoptat

de N. DrAganu i C. Lacea, care vAd In unele particularinti ale grafiei Psaltirei $cheiene (copistul C), fenomene fonetice ale limbei ssqti vorbite in Ardeal,

introduse de un Sas in textul ce-1 copia ; DrAganu admite chiar c'A traducerea cArtilor rotacisante a fost
efectuat de un Sas din pArtile Bistritei. Dar particularintile acestea se regsesc in texte despre care ,tim
c au fost scrise de Romani ; grafiile amintite se explicA, deci, fie prin faptul CA ele noteaz uncle particularinti dialectale ale limbei romAne, fie prin faptul
c'A acei care ne-au ltisat textele in chestiune erau semiculti, care intAmpinau mari dificultAti cAnd se apucau
s noteze prin scris graiul vorbit. Faptele acestea sunt
bine cunoscute ; ele se pot observa i in zilele noastre,
In scrierile persoanelor semi-culte.
N. DrAganu, Dacoromania, III, p. 472-508; IV, P. 123 urm. ;
C. Lacea, ibid., III, p. 461-471; Al. Rosetti, GS, II, p. 167-179.
A. Procopovici (Despre nasalisare qi rolacism, p. 298-299) presupune cA

cop. B si C ai Ps. Scheiene au lost Secui.

In privinta lui Petru Schiopul, care a trAit intr. un

mediu grecesc, grafiile din textele ce ne-a hisat VAdesc o cunotint imperfecn a limbei romAne sau,
cel putin, incapacitatea de a reda prin scris sunetele
romAneti.

Despre limba textelor scrise de Petru Schiopul, cf. observatille

lui N. Iorga : aceasta nu e o limbA", si particularitAti de limbA extraordinare" (AA R, 20 ist., p. 442, 443).

www.dacoromanica.ro

GEAFIA
Ne mai r5.man de examinat alternantele grafice in
textele din sec. al XVI-lea.
Numim alternante graf ice grafiile diferite care apar
fie in ace/aqi text, uneori pe aceeai paginA sau in acelai rnd, fie in texte diferite, i care noteaz'd un singur
sunet, de ex., grafiile lge 0 lege, examinate mai sus,
sau den i din.
De unde tim c aceste grafii noteaz acelai sunet?
Aceasta ne-o indic. indicele de evolutie fonetic5., in
concordant cu evolutia limbei. Indicele de evolutie
fonetied este grafia e, in casul lege, i i, in casal din.
In amndou casurile, indicele de evolutie fonetic5 este
In concordant cu evolutia limbei, pentru ea' tirn
[e.,a9 s'a monoftongat in [e], cAnd era urmat in silaba
imediat urmtoare de [e] : [lee ge]>[lege], i Cal [e]-1-fril
a trecut la [i] : de -I- ln>den>din. Cineva care seria
lege 0 din, in sec. al XVI-lea, cu e 0 i, nota, prin urmare, o realitate foneticil.
Causele care provoac alternantele grafice sunt urmkoarele
traditia grafic" i evolutia limbei ; traditia mentine
grafia 16ge (cu.4); dimpotriv5, evolutia limbei impune
grafia lege (cu e);
un sunet complex i, deci, greu de notat, de ex.
[r] nasal ; pentru notarea acestui fonem Osim grafii
diferite ; -r-, -4,r-, -nr-, -n- (v. mai jos, p. 69);

coexistenta, in graiul ace/eini persoane, a dou'A

foneme, unul produs prin evolutie fonetic5, de ex. [r]
nasal (<-[n]-), iar celMalt importat din alfa' regiune
impus prin conditiuni de viata. social : grafiile -r-,
-nr-, -n- (v. rnai jos, p. 72-73);
aspectul grafic al cuvintelor slave provoac6 alternante, de ex. al 6: vladicalvIddica; in acest cas, grafia
cu a e influentat de grafia cuvntului slay ornofon,
vladyka. Grafiile bezdnil, dvomic, pohla, pohti, prazdnic,
svddi, svg t, svetui, svent, ustnli, etc. reproduc

exact grafia cuvintelor slave bezdiina, dvortnikii, poxoti,

poxogli, prazdinikii, stivada, sfivaditi, svl, savitovati,

sulfa, usttna; pe lang4 aceste grafii, gAsim in aceleai

texte grafii ca beznii (H, ps. 134, 6), vornic (S, ps. 58,
14; PO, Gen. 37, 36; Galati, 1571, CB, I, 18, 3), poftei,
pofti (TM, 101, 200), praznic (CV, 2, 14; TM, 78, 126;
www.dacoromanica.ro

24

INTRODUCERE

TB, 418, 23), *dd. (H, ps. 79, 7; S, CP, ps. 40, 10;
CV, 14, 6), sgt (S, CP, ps. 12, 2), slat (H, ps. 12,2),
sIddi (CV, 127, 7; TB, 464, 100), sfdlui (CV, 86, 4-5),

usnd (H, ps. 38, 10; S, ps. 11, 3; CV, 153, 14).

Toate textele din secolul al XVI-lea cunosc alternante

grafice. In textele care nu sunt copii, alternantele nu

se pot explica cleat prin criteriile arg.tate mai sus.
In textele care sunt copiate, ele pot fi ins datorite

copistului : acesta a introdus in textul copiat particularitgti ale graiului sAu, care era diferit de graiul

originalului. De aci reiese conclusia ea' alternantele grafice nu sunt o probA de copie, din moment ce ele apar

si in texte necopiate ; ele nu pot constitui, prin urmare, un argument pentru a proba cd un text e copiat.

www.dacoromanica.ro

Gruparea textelor pe regiuni dialectal

Dad grupdm laolaltd textele din sec. al XVI-lea

care au trdsdturi fonetice comune, obtinem o clasificare
pe regiuni dialectale, in sensul c textele care provin
dintr'o regiune naturald anumitd (Tara Romaneased,
Oltenia, BAnatul, Sudul Ardealului, Maram.ureul, Bucovina, Moldova, Basarabia), presintd particularitdti fonetice la fel.

Un exposeu descriptiv va tinca deci seamd de repartisarea pe teren a faptelor de limbd. Criteriul geografic justified, Inteadevdr, existenta simultand, inteo
limn data', a variatiunilor de pronuntare ale aceluiai
sunet initial, ivite in cursul timpului in regiuni diferite.
Enumerarea de mai jos are, pe de altd parte, avan-

tajul de a presinta cetitorului un tablou al textelor

ce au fost cercetate in vederea alcdtuirei presentului
exposeu.

Pentru textele netraduse, tabloul nostru cuprinde,

In &fail de textele din sec. al XVI-lea, dteva texte
dela inceputul sec. al XVII-lea (1600-1610), de a cdror
mdrturie am fdcut us in cursul expunerei. In felul acesta,

numdrul exemplelor a fost mdrit, fdrd a intrece prea

mutt limita secolului al XVI-lea.

Textele netraduse, in genere, bine localisa te, sunt

de un mare pret, pentru cd au anse sd represinte limba
vorbitd In cutare localitate sau regiune, la un moment
determinat. Se poate Intmpla ca acel care a scris textul
sd vie din altd localitate. Mad de exceptii, e rar,

insd, ca scriitorul (grdmdticul, diacul) unui text sd

vie de departe i ca graiul sdu sd fie profund diferit

de graiul localitAtei unde a scris textul.

sate, preotii
redactead, de obicei, textele de aceast'd categorie ; grd-

mdticii sau pisarii domneti represintd limba vorbit

In capitala Moldovei sau Tdrei Romneti.
www.dacoromanica.ro

26

INTRODUCERS

Nordul Ardealului-Maramure. a) Texte traduse.

Textele rotacisante Psall. Hurmuzaki (H), Psall. Voronefean (V), Psalt. $cheiand (S), Codicele Voronefean
(CV), Glosele romneti In ms. slavonesc al Sintagmei
lui Vlastaris (GB), Cazaniile din ms. dela Ieud (Caz. I),
Catehismul Martian (Cat. M).

Nordul Ardealului. a) Texte traduse : Evangheliarul dela Petrograd, 1580 (EP). b) Texte netraduse.
Bistrita, 1600, LB, 8; fncep. sec. al XVII-lea, LB,
18; ca. 1601, DH, XV, 2, 784, 1613. Suciul-de-sus
(j. Some), 1608, LB, 36.

Maramure. b) Texte netraduse. 1593, Mihaly,

638. Nordul Mararnureplui, 1602-1617, LB, 30;
lite, 1593, LB, 2.
Bucovina. b) Texte netraduse. Cmpulung, 1595,
LB, 3; incep. sec. al XVII-lea, LB, 9-17; 1604-1618,

LB, 31-35. Lucavet (j. Storojinet), bleep. sec. al XVII-lea,

LB, 25. M-rea Moldovita, 1592, LB, 1; bleep. sec. al

XVII-Iea, LB, 26; 1601-1602 sau dup 1605, LB,
28; 1595-1622, LB, 29. Suceava, 1593, DR, 4,4; 1595,
LB, 4; 1593-1597, LB, 5; 1597, CB, I, 76; 1600, LB,
7; incep. sec. al XVII-lea, LB, 19-22; 1601, LB, 27.
Moldova. b) Texte netraduse. Fr localisare precis'd :

1588, DH, XI, 197, 325; 1591, DH, XI, 218,

351 ; 219, 352; 1590-1594 : insemn"rile lui Petru Schiopul,

AAR, 20 ist., 441 urm. ; 1591-1593, DH, XI, 233,

358, 359; 317, 448; 1593, DH, XI, 320, 449; 369,
515; 1594, DH, XI, 490, 610; 1601, CB, I, 107; 112.
J. Bacu. Baau, 1581, CB, I, 28; 1609, DR, 13, 14;
(Cotofeneti, j. Putna, dar scris la) Rc'ciuni, 1592,
Arh. Iai, I, 248-249. Jud. Iai. Iai, 1583, CB, I,
43; 1606, AAR, 20 ist., 492; 1608, SD, V, 80, 12;
1608-1617, SD, XI, 276, 22; 1609, SD, V, 80, 11.
M-rea Galata, 1588, CB, I, 179 urm. (textul este dictat).
Cucuteni, 1600, DR, 5,6. J. Neamt. Tg. Neamt, Incep.

al XVII-lea, LB, 24. Bucureti (Buhui), 1598,

DR, 4,5. J. Putna. Furei, 1592 (?), DR, 2,3. Rugineti, 1603, DR, 7,8. Tg. Trotu, 1591, Arch. ist., I,
sec.

1, 105, 144. T'recheti, 1600, SD, V, 7, 35. Vrancea,

1592, V. Sava, Doc. putnene, I, Focani, 1929, 140,
202 (v. i p. 200). J. Roman. Roman, 1605, DR, 7,
9; 1608, DR, 11, 12. Britcani, 1575, DH, XI, 197,
www.dacoromanica.ro

GRUPAREA TEXTELOR

27

n. 5. Skueni, 1607, DR, 10, 11. J. Suceava. M-rea

Slatina, incep. sec. al XVII-lea, LB, 23. J. Tecuci.
BrAh5eti, 1577, CB, I, 25. J. Vaslui. Degueni, 15861596, SI, X, 10-12.

Basarabia. b) Texte netraduse. Tighina, ca. 1587,

SD, V, 391 (v. p. 697, pentru dat5).
Sudul Ardealului i Tara Romneasc5... a) Texte
traduse. Textele tip5..rite de diaconul Coresi i de ucenicii s5i (v. enumerarea lor la p. 11). Se admite c5.

diaconul Coresi vorbea lim.ba comunA din regiunea Targovitei ; dintre colaboratorii sai, preotii Iane i Mihai,
dela biserica SI. Nicolae din cheii Braovului, vor-

beau bimba din jurul Braovului (v. p. 11).

Sudul Ardealului. a) Texte traduse. Fragmentul
din Levitic (L; sMritul sec. al XVI-lea?). b) Texte
netraduse. FIgAra, 1599, LB, 6. S51ite (j. Sibiiu),
1601-1602, SD, IV, 15, 26.
Tara Romneasc5. b) Texte netraduse. 1600, rapoarte, acte privind relatiile lui Mihai Viteazul cu Austria i Polonia, AAR, 20 ist., 456 urm.. ; porunc5 a ace-

luiai, AAR, 28 ist., 113, 4; scrisoarea lui Rrcan,

AAR, 20 ist. 491 i DH, XV, 1, 758, 1483; 1602, CB,

I, 115; CB, I, 119; 1610, epitaful lui Radu Buzescu,
Gaster. Chrest., I, 44. J. Covurlui. Galati, 1571, CB,
I, 18. J. Dmbovita. 1595, CB, I, 62; Thrgovite, 1602,
CB, I, 126; 1604, Papiu, Tesaur, I, 391 ; 1605 sau 1608, CB,

I, 139; 1610, DR, 14,15. J. Gorj. 1576 (?, cf. I. Bogdan,

Cony. lit., XLI, 383), DR, 1,1; Tg. Jiu, 1591, CB, I,
55. J. Ialomita. Cac5rnei, 1592, DR, 2,2; Floci, 1602,
Papiu, Tesaur, I, 385. J. Ilfov, 1600, Budeti, CB, I,
92; Curetii sau Bogata, 1606, CB, I, 155; Berileti,

ca. 1608, CB, I, 168; ca. 1609, CB, I, 172. J. Mehedinti.

Cernet (?), 1599, CB, I, 82. J. Mucel. Um.pulung,
1521, scrisoarea lui Neacu (N), Bianu-Cartojan, Album
de paleografie rom., Bucureti, 1929, pl. XV; Beletii,
ca. 1600, CB, I, 97; Vlildeti, 1583-1585, CB, I, 31. J.

Prahova. Glodeni, 1596, CB, I, 65; 70. J. Romanati.

Hot5rani (?), 1606, DR, 9, 10. J. VAlcea. 1608, CB,
I, 158; Bunetii de j., 1597, CB, I, 79; M-rea Cozia,

1603, Papiu, Tesaur I, 388. Bistrita, 1573, CB, I, 21. J.

Vlaca, 1604, CB, I, 134. Mirceti, 1606, CB, I, 148.
B5natul. a) Texte traduse. I. Palia (Biblia),
www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE1

28

Orin la OrAstie, 1581-1582 (PO). Traduetorii acestui

text vorbeau graiul din jud. Huniedoara-Caras-Severin.
Cartea de ccintece, tradus din indernnul episcopului
reformat Pavel Tordasi i tip5rit5. la Oradea-Mare sau
Cluj, in 1570-1573 (?) (T).
11. Texte mixte. Textele mixte sunt textele al &di-or

original a fost scris inteo regiune anum.it, dar care

au fost copiate in altA regiune. MArturia unui astfel
de text trebue utilisat cu bAgare de searn6, pentru
cA nu putem precisa care dintre particularittile sale
apartin originalului si care particularitti au lost introduse de copist in textul pe care l-a reprodus.
Textele enumerate mai jos au fost copiate in sudul
Ardealului sau in Tara Rorri,neasc6 ; originalele provin,
din nordul Ardealului-Maramures. Psalt. cheianei

nu intr In aceast categorie de texte, pentru c limba

copistilor A si B nu pare s fi fost diferit de a originalului, incAt modificArile aduse de copistul C, care
apartinea altei regiuni linguistice, pot fi recunoscute
cu usurintA. Nici textele tiprite de Coresi nu pot fi
clasate aci, pentru c diaconul, dimpreunA cu colaboratorii s'Ai, au revizuit i m.odificat in intregime limba

textelor rotacisante ce le-au tip5.rit.

Texte copiate in Ardeal.
1. Fragmentele din Epist. ceitrei Galateni, ed. Iorga
(Ap. I); 2. Molituenic fragmentar, ed. Dri:iganu (MM) ;
traducerile cdrglor populare (apocrife). Am vAzut crt
traducerea acestor &di-0 a fost fcut in a doua jum5.tate a sec. al XVI-lea, in regiunea rotacisant6 (v. p. 9) :
texte ma hlicene (TM) i texte bogomilice (TB), cuprinse
In Codex Sturdzanus; textele acestea au fost copiate
de popa Grigore din MAhaci (j. Turda) si de m,ai multi
anonimi, intre 1580 si 1620. Popa Grigore vorbea cu
rotacism (v. p. 70 si 71); nu sunt indicatii c'd graiul anonim,ilor, care au copiat celelalte texte, cunostea aceast
inovatie foneticA.

Urm6toarele colectii de crti populare, copiate in

cursul sec. al XVII-lea, cuprind texte continute

In Codex Sturdzanus Codicele Todorescu (Cod. T), Codicele Martian (Cod. M) i Codicele dela Cohalm, al c6rui

original dateazA de pe la 1600.

Texte copiate In Tara Romneascg.
www.dacoromanica.ro

GRUPAREA TEXTELOR

29

1. Fragment din Levilic (L) ; originalul a fost tradus

In Ardeal ; 2. Evangheliarul tipkit de Coresi in 1561

a fost copiat in 1574, din porunca lui Petru Cercel,

de Radu din Milniceti (j. Teleorman ; EL).

www.dacoromanica.ro

FONETICA
VOC ALELE
[a]

Cu privire la [a] accentuat, textele din N. Ardea-

lului-Maramures si. din Moldova cunosc fonetismul normal sama (<ung. szeim): CV (6,13), H (ps. 8, 6), S (ps.

151, titlu), V (cant. 2, 8), TM (121,235), TB (350,

60), M-rea Galata, Iasi, 1588 (CB, I, 192,17) ; seam6
apare in TM (228, 225), la Coresi si inteun text din
Tara Romaneasca (1600, AAR, 20 ist., 464,465,473,491).

PO cunoaste amandoua formele : sama (pref., p. 7,1),

sZmei (Gen. 17,6). Presenta diftongului, in seaml, se
explica prin analogie : pronuntarei [sfarcl], din Tara
Romaneasca, ii corespundea sarc7, in Moldova ; pornindu-se de aci, s'a refcut un seamil, corespunzator lui
sama din Moldova.
[e]

1. Problema care se pune este de a stabili timbrul

vocalei accentuate notate .k, A i e, atunci cand silaba

imediat urmatoare contine un [e]: besereca, C'ere, Zerere,

le'ge, mele (adj. pos. f. pl.), putere, etc., stiind

ca, la o epoca anterioar secolului al XVI-lea, slovele
+. si A notau pe [r], in aceast situatie.
Toate textele din sec. al XVI-lea presinta alternante grafice gle i Rae in notarea acestor cuvinte : le/
lege sau madelmele (14, ps. 5,3), de ex. Sunt insa texte
degete,

care fac exceptie : astfel, in CV, notatia cu 6 e constanta.

www.dacoromanica.ro

VOCALELS

31

Pe de alt parte, exist6 texte din Moldova si Tara Romaneasc`d care cunosc numai notatia cu e. Ian cateva
exemple, culese din aceste texte :
Moldova. Barlad, 1603: esti (= este), degitul, Ceti
(=cele, CB, I, 130, 23). Iasi, 1583, mele (CB, I, 48).
Tara Romneascii. Curestii sau Bogata (j. Ilfov),
1606, alege (CB, I, 155, 27). Glodeni (j. Prahova), 1596,

alege (2 ori), deje/ele (CB, I, 66, 11). Targoviste, 1605

sau 1608: vreme (CB, I, 145, 25).

Grafia cu e apare in mod constant si in T (text scris

cu litere latine) : czele (=cele, 158, 1; 162, 2), te peseste

(=p'dzeste, 162, 7), pu/ere (164, 3), derept (164, 6), mezerere (166, 1).

In reguRi generalti, dar nu in mod constant, reg'sim

aceast grafie in TB, si anume in Ceiltitoria Maicei

Domnului la iad, Apocalipsul Apostolului Paul i in
textul intitulat de Hasdeu Cugeleiri in ora morfei"
veste, lerye, putere, mele, milue5te, vreme, este, keme, merse,
credc, beserecei, fetele, etc. (CB, II, 371, 5; 427, 4 si 474, 4).

Cum trebuesc interpretate aceste alternante grafice?

In sensul c grafiile cu 6 i sunt traditionale ; grafia
cu e noteaz realitatea foneticA. Presenta acestei grafii,
in textele din sec. al XVI-lea, probeaz', deci, c dif-

tongul [o] fusese monoftongat In [e], din cauza influentei asimilatoare a lui [e] din silaba urmnoare
(lray.e>lege). Presenta grafiei cu e, o singufd data', chiar,

in cuprinsul unui text, are, deci, o valoare deosebit :

ea constitue pentru noi indicele de evolutie fonetic
amintit m.ai sus (p. 23). Sunt si alte fapte care ne
intAresc in aceast. convingere : in unele texte din sec.
al XVI-lea, serse de dieci neglijenti, &inn pe 6 notat
In local lui e, acolo unde aceast grafie nu e justificatil
de foneticii :
sacai, strun6, loat6 (H, ps. 73,15; 91,4; 46, 9) ;
mara, (TM, 43); carta, samn6 (TM, 44, 1) ; muntalui
(TM, 100, 198) ; ale noastra (TM, 122, 237), pra ; (=pre),

pretutindeni (Leg. Duna. Cod. I, 4,5; 5,7 etc. ; Caz. I,

30, 17; 31, 3) ; spra (Leg. Dum. Cod. I, 13, 1; 14, 16),
mane (= mine, 25, 6) ; palm (Caz. I, 31, 4), bare
(= bine, 44, 10), men6 (46, 15). Suceava, 1593-1597,
Armany (LB, 50, 9). Berilesti (j. Ilfov), 1609, zel6 (=zile),

amanii (CB, I, 173). VItidesti (Muscel), 1583-1585, Hiwww.dacoromanica.ro

FONETICA

32

vap16, rvag, pantu, al 6 noastr6 suf1616, ias16, zi161e,

6en6 (=cine, CB, I, 38). Glodeni (Prahova), 1596, n6-

potul, asilit (CB, I, 66).

Grafiile cu
nu sunt justificate de fonetia, atunci and silaba
urmAtoare continea o vocala de timbru [i]; In H, distinctia e bine
berbegii (ps. 113,4), Ie'g lei (ps. 5, 6), peftii (ps. 8, 9), dar bercamg.ye, 141 e (ps. 28, 1; 101, 27; 24, 8).

pAzit

Aceste grafii probeaz c intrebuintarea lui 4, in a

doua jumtate a sec. al XVI lea, se filcea in basa unei
conventiuni grafice : [e] poate fi notat cu ajutorul slovelor 6 sau e, din moment ce 6 noteazii nu numai pe

a], dar i pe [e].

Grafia inversa, e=[.0] apare si ea in textele din sec. al XVI-lea

aserd (=--asear, TB, 449), dulteta (TM, 48, 7), prebnescei (S, ps. 71,
3), vecu (TB, 314, 32).

Grafiile care au fost examinate atest, deci, existenta pronuntrei [e] in secolul al XVI-lea ael-[e]<[f11[e]). Ele nu ne autoriss s precism alte amnunte :
pronuntarea [], dacA va fi existat in sec. al XVI-lea,
poate fi presupus numai prin ipotes.
2. Trecerea normal a lui [e] accentuat la NI dup
oclusiv labial, e notat de cteva ori ; notatia e este
ins de regul :
avm, CPr. (Act., 11, 3), vm, TM (102,202), CT
(Mt. 85, etc. ; Marcu, 17, etc. ; Luca, 9, etc.), CPr.
(Rom., 14, 8), CC2 (p. 224, 34, 35), iubscu, V (ps. 118,

165, etc.), ivsc (V, ps. 90, 16), mrgu (S, ps. 88, 15;
V, ps. 142, 8; CT, Mt. 21), omtu (V, ps. 132, 2; Umpulung, Bucovina, incep. sec. al XVII-lea, LB, 57, 17),
pntru (Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 456, 3; 457,
4; 472; 473, 5), Ptru, CV (136, 6, etc.), M-rea" Galata, Iai, 1588 (CB, I, 203, 281; 204, 311), CT (Mt.
34), CPr. (Act., 10, 44), potoptiscu (V, ps. 138, 21),
zmu, S, V (ps. 90, 13).
Fenomenul se repet i pentru [e] neaccentuat acoparameint (H, ps. 104, 39), mrgndu (CV, 38, 9-10,
etc. ; PO, Gen. 9, 23), pascariu (CT, Mt. 9; Marcu 3,
etc.), galbn (M-rea Galata, Iai, 1588, CB, I, 192, 28,
etc.), invscutd (H, ps. 44, 10), vamtint (CT, Mt. 112, etc.).

www.dacoromanica.ro

VOOALELE

38

3. Trecerea lui [e] neaccentuat la [a], dup [s], e

notat in unele texte
aseimara, aseimeina (H, ps. 82, 2, etc. ; V, ps. 142, 7),
asdmntiturei (Po, Gen. 5,3), mesdreltate (H, S, ps. 30,
11), sdcure (H, ps. 73,5; TB, 452, 78; CT, Mt. 5), etc.
In unele texte, tim.brul [e] al conjunctiei se (<1at. s i)

e mentinut, pe and In PO i la Coresi [e] a trecut /a

s; o a treia categorie de texte intrebuinteael
:

grafil alternante : se i scl (H, S, TM, TB). In schimb,

n'a trecut la [6] in pron. reflexly neaccentuat se
(set se qtie, Brheti, Tecuci, 1577, CB, I, 26, 10);
conservarea lui [e], in acest cas, se explic prin faptul
eft' se a fost atras de te (pron. neaccentuat pers. 2) i
fonetismul su refilcut prin analogie.
4. Inchiderea timbrului lui [e] neaccentuat i trecerea lui [e] la [i] e notat uneori
adiveira (Tara Rom. 1600, AAR, 20 ist., 473, 5), as-mine (PO, Gen. 1, 26), dila (CV, 62, 10; Moldova, 1594,
DH, XI, 490), dumnidzetu (id.), fairile (CV, 115, 10),

oamini (H, ps. 43, 13, etc.; S, ps. 76, 21, etc. ; TM,
44, 1, etc.; Brleti, Tecuci, 1577, CB, I, 26, 9;
PO, Gen. 10, 31), ominesc (S, ps. 106, 32, etc.), id6
(CV, 82, 4), idztindu (TM, 194, 160), via (H, ps. 127, 6).
5. Detortu, dettorlu, cu fonetismul normal, sunt forme

curente in textele din sec. al XVI-lea. Datoriu (CT,

Luca, 70; CPr., Rom., 13, 7), datorie (Glodeni, Prahova, 1596, CB, I, 72,13), datornic (CT, Mt. 77) sunt
forme refcute sub influenta verbului a da (dal, etc.).
6. Forma neasimilat. Zell este general.
Fcetor i fior apar cAteodat in acelai text : feeor
(S, ps. 17; TM, 122, 237; PO, Gen. 4, 17), freor (S, ps.
68, 18; TM, 155, 193; PO, Gen. 3, 16).
Neee, ndi, niee i niei apar, uneori, in acelai text,
de ex. in S: ncee (ps. /, 5), niee (ps. 5, 6) i nie (ps. 74,
7); in H gsim ncee i niee (ps. 1, 5 i 80,10); ncee i
niai apar in TB (462, 95), iar ncee, ncei i niee in PO
(pref., P. 11, 3; Gen. 38, 22). CV cunoate numal fonetismul ride. Ncei provine din wee, prin trecerea lui
[e] neaccentuat la [i]. Modificarea timbrului lui [e]
se explicA pornindu-se dela casurile cnd neee nu era
accentuat ; astfel, in combinatii ca neei ()data, accentul
cAdea pe data. Asimilarea s'a produs, grin urmare,
Al. Rosetti.-Limba romini in secolul al XVI-lea.

www.dacoromanica.ro

34

FONLTIOA.

In legaturi sintactice de felul acesta : neli>nili. Niie

poate fi explicat prin analogie cu alte adverbe cu niinitial sau prin contaminare : flat-Flute.

Forma nemica apare mai des intrebuintata decat forma

asimilata nimic(a): TB (360,67), CPr. (II Corint., IX,

3), Tg. Jiu, 1591 (CB, I, 57, 14), Tara Romaneasca,
1600 (AAR, 20 ist., 473, 5).
Asimilarea lui [e] neaccentuat de cal% [i] accentuat,

in positie tare, din silaba urmatoare, apare in striirt

(=streini, pl.), CV (103, 2, etc.), strii+ri, H (ps. 17,46,

etc.), striiru, S (ps. 17, 46, etc.), striirc2, V (ps. 136, 4,

etc.), striin, TM (100, 199), CP (ps. 17, 46, etc.), CT

(Mt. 106), CPr. (I Petr., 4, 12), PO (Gen. 15,13).
Forma neasimilata e data de V: streiri (ps. 107, 10),
si de un text din 1593, scris de Petru *chiopul : sirdini
(pl., AAR, 20 ist., 444).
[o]

Trecerea normala a lui [o] neaccentuat la [u] e

notata in toate textele ; aceleasi texte cunosc insa
si forme cu [o], introdus prin analogie sau asimilare :
adurmi, S (ps. 3,6, etc.), V (ps. 77, 65), CP (ps. 3,6,
etc.), CT (Mt. 27, etc.), PO (Gen. 2, 21), dar neadormilit (TM, 46, 5), cucon, Tara Rom., 1600 (AAR, 20
ist., 473, 4), dar cocon (TB, 285, 114, etc.), cunteni
(PO, Gen. 39,9), dar content (Po, Gen. 8, 2), cunuscut
(S,V, cant. 4,2), dar cunoscut (S, cant. 4,2), cuperi,
S (ps. 54, 6), dar copen, S (ps. 41, 5), descuperi, CV
(140, 2) dar descoperi, CV (141, 13), curabia, CV (83,5)

dar corabie (17, 3-4; cf. v. si. korabli), freurei (pl.,

S, cant. 3, 5, CP, cant. 2, 25), influri, S (ps.71, 16), dar

in' tort, S (ps. 89,6), In grupa, TB (326,41), dar ingropa,

TM (103,206), nula, CV (2,3), dar nota (CPr., Act. 13,5),

ura, Suceava, 1593-1597 (LB, 50, 2), usebi, CPr. (II

Corint., 6,17), dar osebi, CT (Marcu, 26; cf. v. si. osobiti

sq), uspdla, CT (Luca 60), dar spell, CT (Luca 20).
Rumcin, rumdnesc, rumelneqte sunt fonetisme nor-

male, care apar in cartile lui Coresi si rareori in texte

de alta natura provenind din Tara Romaneasca : Tira
rumeinised, Campulung (Museel), 1521 (N), Tara rumilneasr4, T. Rom., 1600 (AAR, 20 ist., 476, 477, 478,
www.dacoromanica.ro

V 0 CALEI.n

3.

479). Forma aceasta popular a nuinelui nostru etnic

e intrebuintat6 si
: Rumin. Forma cu [o] (Romin,
rominesc), care apare In PO (pref. 3, 6; 11, 16, 24;
12,17), pe langil forma obisnuit', ca [u] (id., 11,28),
e savantil : cuvntul a fost apropiat de Romanus, de
cstr cineva care putea stabili acest raport de filiatiune.

Faptul e natural ; se admite, inteadevr, ea' traductorii Paliei dela OrAstie au tntrebuintat si o versiune
a Vulgatei.
[o]. 2. Alterna ntele graf ice In notarea lui [o] neaccentuat au fAcut posibil tntrebuintarea grafiei u pentru

a nota pe [o] accentuat, ande grafia aceasta nu e justificat6 de fonetic5. Notarea cu u apare in ateva texte :
S, cop. A, vuru, gruc (=vor, gioc, Candrea, S, I, 31),
H si V: alternante olu (/d., S, /, 49,137); Bucuresti,
(Buhusi, Neamt), 1598, aculea (DR, 5,1).
Pentru tut, tutururu (Bucuregi, Neamt, 1598, DR, 5, 7; Moldova,
1591, DH, XI, 233, 358), v. A. ProcopovIci, Dacoromania, VI, p.
408-409.

[u]

1. [u] accentuat sau nu e notat adeseori prin o sau

alternante ulo
N. Ardealu/ui-Maramures. H, S, CV, TM, GB : de
(=duce), gori (=gur"), legtorile, orno!, poroalloare,
soflet, sporcat, trupolui; Bistrita, 1600, spos, soflet (LB,
52, 16, 17) ; Sullite (Maramures), 1593, Maramoreq,
(LB, 46, n-1 2).
Bucovina. Campfflung, Incep. sec. al XVII-lea, Campoi< un>go, mrstoresem, forat, moeresca (LB, n-1 9);
1604-1618, treboeVe, s daroiascti (LB, 75, 17, 20).

Cotofenesti (Putna), 1592, alternante olu (Arhiva, I,

p. 248-249). Ruginesti (Putna), 1603, com (DR, 7,

13). Britcani (Roman), 1575, miirtorisirn (DH, XI, 197,

n. 5). Reman, 1608, [u] acc. e notat o (DR, 11, n-1 12).
SAcueni (Roman), 1607, alternante o/u (DR, 10, n-1 11).
Basarabia. Tighina, ca. 1587, [u] acc. e notat [o] (SD,
V, 391).

Tara Romneasa Cmpulung (Muscel), 1521, loi

(=lui, N). Mircesti (Vlasca), 1606 : [u] acc. e notat o (CB,

I, 151).

www.dacoromanica.ro

ForovricA

36

Brinat. Notatia eu o apare in PO : (vor) fora (Ex. 22,

Cipariu, Analecte, 70) si, cfiteodan, in T: bona (=bung,
156,13), no (=nu, 156,5), nog desscomparas (=descumpArai, 152,5).

Pentru a interpreta aceste grafii, trebue sg plecgm

dela constatarea cg [o] neaccentuat e notat cu slovele

care noteazg pe [o] i pe [u] ; am vgzut mai sus (p. 34-35)

ea' aceste grafii sunt justificate : grafia cu u noteazg

un fapt fonetic ([o] neaccentuat > [u]: adurmi), cea cu
o un fonetism analogic (adormi, rencut pe adorm, ind.
pr. 1 sg., in care [o] e justificat de foneticg). Pornindu-se dela constatarea c timbrul [u], in adurmi, de ex.,
e notat cnd cu u, cAnd cu o, grafia cu o a fost aplican
uneori si pentru notarea lui [u] accentuat sau nu, desi
ea nu era justificatg de foneticg.
2. In unele texte din Maramure si Moldova, numele
Moldovei apare no tat fie Moldua (Sgliste, 1593, LB,
47,12,13), fie Mulduoei (M-rea Moldovita, 1592, LB,
45,14), Mulduvei (CAmpulung, 1604-1618, LB, 73, 3)
sau Molduveei (Rgdguti, 1609-1615, LB, 81, 2). Trecerea lui [o] la [u] se poate explica dacg plecgm dela
[Moildova] (>[Moldua]), pentru cg. [o] neaccentuat trece

la [u] i in imprumuturile streine : aceastg accentuare

particularg n'a fost, ns, exclusivg ; accentuarea pe

silaba a doua aMoldo'va]) a putut coexista chiar in

aceeasi regiune. Nediftongarea lui [o] urmat in silaba

imediat urmAtoare de [a], in Moldova, se explicg prin
faptul c numele a fost im.prumutat dupg ce diftongarea se produsese (coda> cpldc1). Analogia cu alte nume,

In care [o], in aceasn situatie, fusese diftongat, a fost

inoperann, pentru eft' numele proprii sau toponimice
se pot sustrage dela procesele fonetice la care sunt
supuse cuvintele din vocabularul curent al limbei.
C. Tagliavini, 11 Lexicon Marsilianum", p. 68-69 admite di alternantele gyafice o In noteaei un sunet intermediar.
[d]

1. Sporadic, [] neaccentuat e notat e dupg f, dz :

amiadzedzi (TB, 322, 38), lucreadze (S, ps. 71, 11), faferie (TB, 449, 73).
www.dacoromanica.ro

VOCALELE

Fenomenul trebue apropiat de trecerea lui

37
[11]

la

[e] dup [s], [z], notat in mod constant in CV,

S
V: ctimeqe (celmqe), H, S, CP (ps. 101, 27); grije,
H, S, CP (ps. 59, 13); tw, CV (133, 5), S (ps. 140, 3);
paye (=pa5.), T. Romneascil, 1600 (AAR, 20 ist.
487); in Coresi i PO, gAsim alternante ei le: uOlt.w,
grijdlgrije, etc. Procesul a fost produs, in amndou'A
casurile, de semi-oclusiva care precedeazA pe [6].
[6] neaccentuat e notat cateodatA a, in cazu, cazurti, masurd (EP, 36), pana, FilgAra, 1599 (LB, 50,2,
n-I 6), sacure, M-rea Galata (Iai), 1588 (CB, I, 194,67).
Aceeai notatiune e intrebuintatri atunci cand [k]

neaccentuat este urmat de [a]: acatare (Tara Rom.,

1600, AAR, 20 ist., 473,1), adapa#, (pf. 2 sg. ; CP, ps.

64,11), armasar (M-rea Galata, Iai, 1588, CB, I, 208,
401), arrata (H, ps. 142, 8), bagat (GB, 730, 15, 3 a), calari (P0,744 Gen. 50,9), +batat (S, ps. 77,65), +para(
(CV, 76,9), va lasa, pacatele (Leg. Dum. Cod. I, 11,13;
23,18), margaritar (M-rea Galata, 1588, CB, I, 195, 88),
sapate (id., .195,91), etc.
Trebuesc eliminate dintre example casurile In care notatia Cu

poate fi datorita analoglei grafice, fie pornindu-se dela un substantiv romanesc, fie dela cuvAntul slay omofon, de ex. In bogarte
(S, cAnt. 3, 7), sub influenta lui twat, marir-se (S, ps. 91, 6), sub
influenta lui mare, nastdoi-va (H, ps. 24, 9), sub influenta lul nastarill, etc.
a

Notatiunile acestea sunt generale, in sensul c'd tex-

tele din sec. al XVI-lea presinn alternante aid ; [a]

accentuat care se Osea in positie tare, a asimilat timbrul lui
neaccentuat [6]> [a].
Cum se explicA trecerea lui [] la [a] in exemplele
enumerate sub punctul 2 (cazu, etc.), unde nu poate
fi vorba de influenta asimilatoare a lui [a] accentuat?
Fenomenul acesta apare i in zilele noastre. In Bucovina, nordul Moldovei, nordul Basarabiei, adnat,
N. Ardealului i Maramure s'au relevat pronuntAri

ca [lasat], [malag], etc., deci trecerea lui [4] la [a], conditionat'd de [a] accentuat din silaba urmAtoare ; pe
de alt parte, trecerea spontanA a lui [d] la [a] (batut,

vadzul, etc.) a fost semnalan in aceleai regiuni ale

domeniului daco-roman i, partial, in sudul Ardealului.
www.dacoromanica.ro

FONET1CA

38

[a] >[a] apare, deci, ca un fenomen fonetic romnesc.

Pentru a explica acest proces, I. Iordan (Un lenomen fonetic
d neaccen(uat>a, RF, I, p. 117 urm.), plecAnd

romeinesc dialectal :

dela constatarea a [d] e un fonem specific romanesc, a cArui pronun-

tare e deprinsa greu de streini, presupune cd trecerea lui [6] la [a]

e datorita unui element strein : o populatie streinA, romanisata,
pAstrat felul particular de a articula pe [d]; fenomenul ar fi fost introdus In textele din sec. al XVI-lea de diecii streini care le-au scris.
Totusi, printre aceste texte, sunt unele care n'au nici o alta particularitate care sA ne IngAduie o astfel de ipotesa (H), lar despre altele
stim cA n'au fost serse de streini. Mara de aceasta, ar trebui sa presupunem ca acelasi element strein a provocat fenomenul, In toate
regiunile unde procesul a fost Inregistrat. Ipotesa nu poate fi InsA de-

monstratA. Inteader, dacA, In Ardeal, procesul e datorit incapacitAtei Ungurilor de a articula pe [6], acelasi efect nu mai poate avea

aceeasi causA In nordul Basarabiei sau In Serbia, unde elementul strein

nu mai e cel unguresc.

4. CV si S pstreaz timbrul lui Fa] neatins in bddar, pe lng acest fonetism, aceleasi texte
cunosc si forma asimilan bearecd (CV, 12,10; 13,12,
etc., S, ps. 5,9; 67,27, etc.), care este generalA in textele din sec. al XVI-lea.
sired" ;

Forma neasimilan blidstema e general (CV, 5, 3-4,

etc. ; H, ps. 108,28, etc. ; S, CP, ps. 61,5, etc.).
Fdmire oamenii din cas'A, familia", apare in H (ps.
77,4), PO (Gen. 10,32), TM (Jornid, 47, 6; 51,13; 52,14),
pe lngh" forma asimilan femere.

Fdrecare viclesug" apare in CV (51,4; 55, 6), pe

and CPr. presinn forma asimilan erecard (Act. 23,30).

Ferica a ferici, a face bine", fericat, apar in H si S,

iar ferecare fericire", in CPr. (Act. 19,40).
Net-aide

nedijde apar in H,S,V, dar cea (Jinni

formA e mai frecvenn.

Pdate e forma curenn in textele rotacisante ; petrike
i pereki apar in catastihul M-rei Galata (Iasi), 1588
(GB, I, 197, 131; 202,250).
Tremete, forma asimilan din trilmete, e generalisan
in textele din sec. al XVI-lea ; trames apare in Moldova, 1593 (AAR, 20 ist., 455) ; tremile (H, S, ps. 17,17;

CV, 18,6; TB, 456,85; CT, Mt. 4; CPr., Act. 9, 38),

trimete (<tremete, prin disimilare ; CT, loan 43; CPr.,
I, Petru, 2,14; PO, Gen. 19,24; Tara Romneasc,
1600, AAR, 20 ist., 457,7), si trimite (Po, Gen. 19,13;
TB, 458,89) sunt de asemenea intrebuintate.
www.dacoromanica.ro

NOTA REA misALrrierFa

39

Fonetismul ridica (<reidica), e slab representat (TB,

354,63), pe cand forma neasimilata (radica) e generalisat
textele din sec. al XVI-lea. De asemenea
ghici" (<gagire, H, ps. 30,14, gdeilorIu, S, cant. 10,76),
neisip (CV, 94,6; CT, Mt. 24, etc. ; PO, Gen. 22, 17),
r6sipi (CV, 138,6; S, CP, ps. 13,1, etc. ; CT, Mt. 47, etc.).
Pe 'Miga preivi, apare si previ (prbescu > prevesc, H,
ps. 13,2).

Fonetismul falos apare in H i in S (ps. 67,13), pe

cand celelalte texte cunosc forma asimilata folos.

N'd roc, nrccil, apar sub forma neasimilata ; de asemenea, narod : L (CB, I, 7,26), TB (318, 35), CT (Mt.
10,

etc.), CPr. (Act. 11,24) ; norod e intrebuintat in

Tara Romneascal (1600, AAR, 20 ist., 478,8; 480, 5).

SCibor (<v. si. sabortt) apare si sub forma zbor (H,S,

ps. 105,17).

[I]

Textele din sec. al XVI-lea cunosc formele normale

dzigi, dzige (id. pr., 2 si 3 sg.), etc., cu vocala accentuata de timbru [i], cand silaba urmatoare continea
o vocala prepalatald (cf. aflf, (lft, dar subfire, etc.).
Timbrul [1] este deci justificat numai in [dzic], etc.
(cf. dzeisa, dzelcd, V, ps. 98,7; 113,10). Grafiile dzdsere,

dzticelndu, care apar in S (ps. 70,10, 11, etc.) noteaza,

prin urmare, un fonetism analogic, refacut pe [dzic];
pe de alta parte, dzicu, din H,S (id. pr., 1 sg., ps. 42,10,

etc.) e refacut dup analogia lui dzige, etc.

Cf. Densuslanu, Hist., II, P. 55. rifa VIO" (H, ps. 21, 10) are
pe [1] dela formele de plural (cf. filete, S, ps, 21, 10), fn care (n e
normal.

Dzua, dzuoa, grafii curente in textele din sec. al

XVI-lea (v. mai jos, p. 53), represint fonetismul normal [dzuwa], din [dziwal, cu trecerea lui [1] la [u] sub
influenta lui [w].
Notarea nasaiitatei

ca indicator al nasalitatei vocalei

Rolul slovei
care precedeaza oclusiva nasala, a fost examinat mai
sus (v. p. 17).
www.dacoromanica.ro

FONNTIOA

40

[1] nasal

In textele din sec. al XVI-lea, a imbla, imprat,

inceput, intunerec, inveifeitor apar notati dup

ciun urm.eaz5. : blcimu (TM, 190,154; TB,322,38 ; 334,49,

etc.); u+ prat (=un imp'rat), TM (153,190); din

peirefiia (=din imprtia), TM (150,187); in peireifiia

(=in imOrAtia), TB (360, 68), CT (ML. 11); din Zeputul (=din inceputul), S, CP (ps.18,7); din tunerecu(1)
(=din intunerec), H, S,V (ps. 106,14) ; veifeiturei (=invt'tur), dela peratul (T. Rom., 1600, AAR, 20 ist.,
478,8).

Aceste grafii trebuesc explicate tinnd seamil de situatia fonetic a cuvntului in fras..
La initial sau in fraA dupA o pausA, [1] este lovit
de accentul de intensitate : impeirat; in frasii, cuvintul
i pierde ins rolul autonom.; astfel, de ex., cnd finala
cuvintului precedent era vocalicA, [1]- era asimilat de
timbrul vocalei precedente : venise-mperatul; in sfrsit,
cnd impeirat sau celelalte cuvinte cu aceeasi structur
foneticA era precedat de un (un imprat), atunci trebuesc deosebite dou

: a) cuvintele sunt strns

unite intre ele : un impeirat>irpeirat; b) cuvintele sunt

separate : un impeiral>an vpeirat sau am imparat. In
casul dinti, nasalitatea a trecut in intregime asupra
lui un; Oral a fost apoi isolat i intrebuintat sub
aceast form i acolo unde presenta sa, sub acest aspect fonetic, nu era justificat de fonetic : dela peiratul, etc.
Aferesa silabei initiale, in bleim (<1mbleirn) se explic,

de asemenea, in legauri sintactice, cand cuvntul precedent se termina cu o vocalA.

Fonetismul +relu apare in CV (116, 10); celelalte
texte nu cunosc decAt pe me!. Trecerea lui [1] la [i]
a fost provocat de [e] accentuat urmAtor, care a des-.
chis tim.brul vocalei initiale.
Acelasi proces s'a petrecut in demineafei. Textele cunose grafii ca demei+rjfa (pretutindeni in CV, 17, 10-11,
etc. ; H,S,V, ps. 118, 148, etc.), demenrafa (H, ps. 148,8),

deme+refa (TM, 47,6), demddf (Leg. Dum. Cod. I,

27,6), in care [i] e notat e (v. mai jos, p. 44), si
miniM (Po, Gen. 20,8). Acest fonetism se explic piewww.dacoromanica.ro

NOTAREA NABALITA.TEI

41

[1] a trecut la [i] sub influenta

asimilatoare a lui [e] urmator.
3. Fonetismul inimei (inimi, Leg. Dum. Cod. I, 6,11;
11,4; T. Rom., 1600, AAR, 20 ist., 458,15, inimiei,
CP, cant. 9,51, inema, inimi, CP2, ps. 18,9; 57,3, inimilor, CPr., Act. 14,16) cere unele ilimuriri. Celelalte
texte presinta formele urmtoare enimile (S, ps. 5,5),
cand dela denul+rgfe

enemiei (S, cant. 10,78), +remd (H,S, ps. 11,3, etc., CV,
104, 7-8, etc., V, ps. 100, 4), +rima (H, ps. 21,27;
100,4), +nimiei, +rimd (Caz. I, 33,4; 43,3).

Fonetismul asteptat este inemd (<a n i m a); inimd

se explica prin trecerea lui [e] neaccentuat la [i]. Timbrul [i] al vocalei initiale nu poate fi justificat prin
asimilare ([1]-[i] >[i]-[i]), decat daca plecam dela formele in care [1] era neaccentuat inimos>inimos; inimd
este deci un fonetism refgcut prin analogie ; Memos>
memos prin asimilare ([i]-[e]>[e]-[e]) : aceasta forma a
servit de model lui enema, etc.
[u] nasal

Pronumele nedefinit si numeralul un sunt notati un,

u+ i u in toate textele din sec. XVI-lea. Primele doua
grafii sunt normale ; grafia cu u trebue insa interpretata.

Plecam dela legaturi sintactice in care un era urmat

de un cuvant care incepea cu o oclusiva nasala : un

nebun; nasalitatea a trecut asupra cuvantului urmator :

scriitorul a notat timbrul vocalic respectiv (u), i nasalitatea la initiala cuvantului care urma : u n-. Notatia
aceasta a fost apoi generalisata, fiind aplicata i atunci
eand cuvantul care venea dupa un nu incepea cu oclusiva nasala : u ceildiortu (TM, 189), u oktu (CT, Mt. 74).

Notalia zero

Prin notalie zero se intelege nenotarea oclusivei naacest fenomen e general in textele din sec. al
XVI-lea, in care gasim exemple ca : cupli (=cumpli,
H, ps. 72,26; S, ps. 9,7), lugd (=lungd, CV, 73,14),
ubra (S,V, CP2, ps. 106,14), Oda (=cand, 733, 20,1
b), cddige (=gandeste, 734, 21,3 a), rrdspos (=raspuns,
734, 23,2 a), rrddul (=randul, 736, 29, 6 b), rreidure
sale ;

www.dacoromanica.ro

NONETICA

42

(= rAnduri, 737, 35, 7 a), skiba (=schimba, 738, 46,

6 a), etc., in GB, ca (=cam) vike, Galati, 1571 (CB, I,
18, 4).

Grafiile acestea pun in evidentd nasalitatea vocalei

care precedeazd oclusiva nasald : [n] sau [m] au nasa-

lisat aceasn vocald si au disp'rut, pentru c atunci

cand oclusiva nasald este urrna LA de o and articulatie

consonanticd, vibratiunile glotale i nasale sunt singure
esentiale, punctul de articu/atie al lui [n] sau [m] fiind
conditionat de articulatia consoanei urmdtoare. Grafia

zero, In casurile de mai sus, este justificatd Ins de

foneticd numai atunci and [n] sau [m] erau urmati
de fricative : [s],

[f] sau [y] : in acest cas, oclusiunea

lui [n] sau [m] poate fi suprimatd, din causa articu-

latiei continue sau semi-oclusive a consoanei urmdtoare,

care nu ofere un punct de sprijin oclusiunei sale ; nasalitatea lui [n] sau [m] trece in intregime asupra vocalei precedente, si apoi dispare (cf., in limba de astdzi,
fonetismul ispec(ie, etc.). In celelalte exemple, insd
(minca, etc.), oclusiunea lui [n] nu avea motiv ca
fie suprimat, pentru cd oclusiva care urma oferea un
punct de sprijin articulatiei lui [n]. Grafia zero, In
aceste cuvinte, trebue explican, deci, prin analogie ;
acel care scria tras pos i !mica avea sentimental disparitiei oclusiunei lui [n] i trecerei nasalintei asupra
vocalei preconsonantice, In amndoud casurile grafii
ca aru+c (CV, 163, 9-10), 14440 (CP, ps. 11,5), in care
se intrebuinteazd slova
cu valoarea ei de indicator

al nasalintei, pun bine in evidentd acest sentiment

al identintei fonemului in casul vocald[n]+oclusivd

sau vocald+[n]+fricativd. Aceleasi grafii se repen, de
altfel, i In scrierea actuald a semi-cultilor : cid (=cAnd),

cita (=cdad), cregile (=crengile), icit (=Meat), Mai

(=luncd), muca (=munca) sunt grafii care au fost
relevate In tesele unor candidate la exarnenul de bacalaureat din 1930.

M. $teffinescu, Cu privire la scrierea Umbel romdnesti askr.zi, ArAlva, XXXVII, 1930, p. 246-249.

Faptele studiate mai sus nu ne permit sd presupunem

cd In secolul al XVI-lea limba romnd poseda vocale
nasale de tipul vocalelor francese (fr. [4]<en, in enfant,
www.dacoromanica.ro

VOCALELE NASALISATE

etc.) ;

pe lnO disparitia tote& a oclusiunei lui

43

[n]

trecerea nasalittei asupra vocalei precedente, acest

tip de vocale nasale implicl modificarea timbrului vocalei orale respective ; dar vocalele nasale romanesti
sunt de un tip diferit : in afar de gradul si de durata

nasaliatei, care nu sunt la fel cu a vocalelor nasale

francese, timbrul lor e deosebit. Dificultatea ce o intmpin5. un Roman, in articularea vocalelor nasale
francese, exemplific in mod practic aceste diferente.
In schim.b, nu suntem autorisati s afirmilm c nasalitatea vocalei care preceda pe [n] era la fel cu a voca/ei urmat de [n] din limba comunA de asfzi ; dimpotrivs6, suntem indreptaliti s credem ea existau regiuni, in sec. al XVI-lea, in care nasalitatea era mai
pronuntat6 : [Cm], etc., ceva la fel cu vocalele n.asale
francese, pronuntate de un provansal. Presupunerea
noastr se baseaz pe faptul cA, in zilele noastre, s'au
inregistrat vocale pronuntat nasalisate in graiul din
Maramures si Tara Oasului [un] si [a], o (numerale),
Ole (=vie), ctc2g, etc.
E. Petroviei, De la nasalit en roumain, Cluj, 1930; L D. 'flat-loin, Probleme de fonetica cu date din limba romdneascd maze ; Aus
dem Leben der bilabialen Nasalis, Zs. I. roman. Phil., XLIX, p.698-702;
LI, p. 280-291; Candrea, Oas, p. 45-46; Papahagl, Maram., p. UM

IA:male/0 nasalisate

Vom studia, sub acest titlu, timbrul sub care apar

vocaleie nasalisate.

[i]

1. In secolul al XVI-lea, [e] accentuat (+ In]) trecuse

la [i]: Zine, credin(ti, cuvinte, din, ginere, mine, prin,

etc. Grafia cu i nu este ins5. generalisan ; toate textele din sec. al XVI-lea presintri alternante eli : cene/
line, credenleilcredingi, cuventelcuvinte, den/din, etc. A-

ceste alternante grafice apar i inteun text scris cu

litere latine, ca T: credintza, kredintza, dar si credentze
(148,6) kredentza (150,7), cuvente, den (pretutindeni),

dentr' (mima, 152, 2, 6), pren (158,8), sementze (156,2).

Indicele de evolutie fonetica" fiind [i], iar grafia aceasta
www.dacoromanica.ro

FONBTICA

44

fiind atestan in sec. al XVI-lea, nu incape indoialA

cA se ajunsese la etapa [i].

Cum se explicA.", atunci, notatiile Cu e? Pornind dela

grafiile mai frecvente, i anume dela acelea care intereseazA cuvinte care revin foarte des in toate textele, ca
din< de + in, dinainte< de +in ainte, dintli< de +intli,

prin<prein.

Cf. grafiile de 4, de 4(n)tru, pe ttru din PO, relevate de Cipariu,

Principia, p. 73.

Cuvintele acestea sunt compuse ; in secolul al XVI-lea,

pArtile lor componente erau reunite, si [e] trecuse la [i];

dar sentimentul compositiei nu dispAruse ; grafii ca

de +(n) sau pie +(n), probeazA analisarea acestor cuvinte

In pArtile lor componente. Grafiile den sau pren se explicA, deci, pornindu-se dela un stadiu precedent, cand

cuvintele acestea eran simtite ca compuse. Pornindu-se dela den, pren, etc., grafia cu e a fost aplican
si altor cuvinte credenfti, cuvente, etc.
Sunt cateva fapte care vin s'A confirme aceastA ex-

plicatie ; i anume, notatia e acolo unde nu e justifi-

can de foneticA. De ex. : velenru

vecin, H, ps. 34,
14; 100,5), unde grafia aceasta nu poate fi explicatA

cleat prin analogie graficA, pentru cA [i] latin vulg.

nu putea fi redat decal prin fi]; notatia cu e in asenului (=asinului, TB, 470,110) este iarAsi ana/ogicA.
Grafia cu e, in mentu (id. pr., 3 pl., S, ps. 65,3) nu
noteazA, de asemenea, realitatea foneticA, pentru cri
fonetismul normal est mint (mtin(z, H, CP, ps. 65,3);
notatia cu e e datoritA, probabil, analogiei cu menti,
mente (2 si 3 sg.).

Asa dar, in aceste casuri, e noteazii pe [i]: mentu

trebue deci interpretat ca [mint], dupA cum admite
Densusianu (Hist., II, 57).
In acelasi fel trebue interpretan grafia +mpensu (S,
ps. 59,3), foneticeste, [impins]; notarea cu i apare,

de altfel, in S (4pinsu, cant. 6,4) si in H (+pinsu, S,11,

ps. 117,13). S mai cunoaste grafia vencu (suoj. pr. 1 sg.,
cant. 4,19), vencd (subj. pr., 3 sg., S,H, ps. 118,133),
pe langA vtit,ca, (S, ps. 48,15; H, ps. 18,14) ).
Benda (part. pr., S, ps. 68, 13) se explicA prin analogie graficA Cu
inertia.

www.dacoromanica.ro

VOCALBLE NA BALISATE

45

Timbrul vocalei din prima silald In &mil (vb.) i

instil apare notat In toate textele nu numai cu slova
care noteaz4 pe [i], dar i cu slova care noteazA pe [e]
va Ze<n>sti (TM, 47,5), czesstimu (T, 154, 9, pe lAngA
notatia cu i : czinsstym, 164,2, czinste, 166,2), eenstila
(M-rea Moldovita, 1595-1622, LB, 72,24). i in casul
acesta ne-am atepta la grafia care noteaz5. pe [i],
pentru c [i] red in mod normal, in dacoromniL
pe v. bg. c (6cstI) sau pe I (aIstI) ; notatia cu e nu are,
deci, ratiune fonetic", i ea se explicA prin analogie

cu grafiile den, pren, etc.

Densusianu, GS, III, p. 455-456 Isi menIine explicatia data In

Hiel., II, p. 65 urm. (ce fut la prsence d'un e dans la syllabe
suivante qui entrava jusqu'A une certaine poque l'volution &Unitive de en A in", p. 68). Pentru A. Procopovici (Dacoromania, VI,
p. 404-405), grafiile kredentze, kuvente sau svente din T ar nota o

realitate fonetica ; totusi, o cercetare rapidA a textelor romftnesti scrise

cu Mere latine in jumatatea a doua sau la sfArsitul secolului al XVII-lea,

cAnd nu mai poate fi Indoiala asupra timbrului vocalei accentuate,

probeaza ca e noteazA in aceste casuri pe [i]: den (pretutindeni, Stef.
Fogarasi, 1648), argsent argint", den, pren, szvente (M. Halici, 1674),
eredenca, de'ntei (Vito Pilutio, 1677), adensul (=adinsul, Ion Viskl,
1697) ; v. B. P. Hasdeu, Rev. pentru ist., arheol. qi filologie, VI, p. 18;
I. Nadejde, 1st. limbei i literal. rom., Jai, 1886, p. 376 si urm., N.
DrAganu, Dacoromania, IV, p. 115, 145.

2. [i](-F[n]), representAnd un mai vechi [e](--F[n]),

precedat de o oclusivA labial, de [s], de [r] sau de o
consoan5.-F[r], a trecut la [I]; aceast6 modificare de
timbru e conditionat de timbrul vocalei din silaba

urm6toare dacA vocala urmRoare era prepalatal ([e],

[i]), atunci fenomenul nu s'a petrecut : fin, vial, frin,

sin, string, dar mine, sine, vine.
Un fonetism ca mint (id. pr., 3 pl., v. exemplele
de mai sus, p. 44, i miintu, TB, 418,23) e deci normal ;
mint (3 pl.), dimpotriv, este o form analogic5, dup
minte (3 sg.), cu [i] normal.
In schimb, fonetismele imptirje, lmpni, implinqi,
din H (ps. 43,23; 87,15; 35,13) sunt refAcute dupA
[Wiping] (1 sg.), in care [I] este normal.
[i]

1. In cuvintele ca structura foneticA urmAtoare

consoanA continuA-F[t] accentuat+[n] ([m]), [i] e nowww.dacoromanica.ro

46

FONETICA

tat citeodat .cu slova care noteaz6 vocala de tim.bru

fi] rindul, singe, sint, stinge, strimb ; aceste notatii

apar, dese ori, in acelai text, pe lnet notatiile cu

: rndul, stinge, stint, strnge, strmb, cf. de ex. stintul

sintu i sngelelsingele in Gltoria Maicei Domnului
la iad (TB, 313 urm.), sau santulsintu (Apocalipsul
Ap. Paul i Cugeteiri in ora morfei, TB, 415 urm., 449 urm.)

N. Ardealului-Maramure. Singur, H (ps. 135,4), S

(pretutindeni, dar sngur, H,V, ps. 71,18; 151, titlu),
sifgurs, CV (121, 13-14), stringe, H (ps. 32,7), S (ps.
25,2), strinserd, CV (44,2), simbdl, TM (47,6), singe,
TM (107, 214-215), TB (336,50), sing.ale, Caz. I (40,8,18,
dar snge pretutindeni), sint, TB (266, 11,7, etc.), stringe,

TM (192,157), vdzindu, TB (453,80).

N. Maramureului, 1602-1617, simts (=sInt, LB, 73,23).

N. Ardealului, sintefi, EP (36).

Moldova. 1591, sint, sin/am (DH,XI, 218) ; 1593,

sintem, dar sntu (DH, XI, 317,318) ; 1594, sintim (DH,

XI, 490) ; sint, sin/am (sintem, AAR, 20 ist., 444).
Cmpulung,-1604-1618, sintem, dar stintu (LB, 75, 8,9) ;

sintem (LB, 77,2). Bac6u, 1609, sint (DR, 13, pretutindeni). Skueni (Roman), 1607, sintu (DR, 10,24).

Suceava, 1595, simateli, dar siimztu (LB, 49,5,17) ; 1601,

rindul, sintu (LB, 69, 4,12). BrAhAeti (Tecuci), 1577, ezindu (CB, I, 26, 3). Tighina, ca. 1587, simtem (SD,V,391).

S. Ardealului-Tara Romneascsa". Singur, CPr. (II

Corint., 8,3), sintem, CP2 (ps. 102,14), stringe, CP (ps.
25,2), strimtele, strimtei, CT (Mt. 21, Luca 72).
Tara RomaneascA. Cmpulung, 1521, strimt (dar
sntk, N).
BAnat. PO : singe (Gen. 4,10), strimbatate (Gen.
49,5), stringil-se, strinsul (Gen. 1,9,10).
Grafiile acestea redau un fapt fonetic, trecerea lui
[i] la [i], produs5. de consoana continu care precedeaz6
pe [1]. Consoanele care au provocat procesul ([dz], [s]

sau [r]) sint articulate in partea anterioar a gurei ;

dimpotrivA, [i] este articulat in partea posterioar a
gurei. Sub influenta lui [dz], [s], [r], [1] i-a modificat
articulatia posterioarA i a trecut la [i].

2. [i] accentuat din forma cu fonetismul normal

curindu a fost asimilat de [u] ; grafia cu u apare trite
serie de texte curund(u) H (ps. 6,11, etc.), S (ps.
2,13), CV (42,2 etc.), TM (154,192), TB (466,103).

www.dacoromanica.ro

VOCALELE F1NALE

47

Cund+su, TM (191, 155), este fonetismul normal

(< cum-Fipso>*cunlisu>*cunansu> cunlnsu); tex-

tele cunosc i forma cu [2] asimilat de [u] : cunrusulu,

curusu, Cu nuqii, CV (2, 3-4, etc.), S (ps. 17,24), V (ps.
125,2), TM (228, 226), CT, (Mt. 31), cs nusul (Cmpulung, Bucovina, 1595, LB, 48,14), etc.
Aceeasi asimilare apare in u.f,turrec (H, ps. 3,7),
unturerde-se, S (ps. 68,24), i in luund (<1utindu, H,
ps. 125,6).
[u]

Trecerea lui [u] neaccentuat (-E[n]) la [1], In porinci

(vb.<v.sl. pongiti), este normal. Grafia porni, curenn in toate textele, este deci justifican de foneticA.
Porancet (S, ps. 118,6, etc. ; TB, 314,31; PO, Gen. 45,21)

este un fonetism analogic ; fonetismul normal este primal (TB, 418,23; Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist.,
476 a).

Voealele finale

Positia la final5 neaccentuan, pentru o vocal, este

limbile cu accent de intensitate presinn tratamente speciale pentru vocalele in aceast5 situatie.
Tratamentul general este amutirea vocalei, din causa
tendintei de a inchide timbrul vocalelor finale i de
a scurta durata /or.
criticA

-[t]

Inchiderea timbrului lui -fe] a avut drept urmare

trecerea lui -[] la [i], notan in textele moldoveneti
Moldova. 1594, ari, leri, f di, iasti (=este), mari,

mini, zili (DH, XI, 395 urm.) ; 1593, fdi, zc, zili (AAR,
20 ist., 442) ; 1594, afli, carti, leni, cdti, di, forti, sdneitati
(DH, XI, 490,610). Cimpulung, incep. sec. al XVII-lea,
pai,qtiri (LB, 60,2,3). Tg. Neamt, incep. sec. al XVII-lea,

di (=de, LB, 67,7). Suceava, 1595, #iri,

(LB, 49,5,7,14) ; incep. sec. al XVII-lea, qtiri, dumitali,

dumnetali (LB, 65,6,16,28).
www.dacoromanica.ro

48

PONBTICIA

-[i]

Disparitia lui -[f] (< [i]) in articulatia consonantica

precedenta apare in toate textele, atunci and -[t]

precedat de [i], [.], [ts], fara ca sa putem precisa daca

nu e vorba de o insuficienta grafica, atunci cand finala
euvantului este scristi deasupra randului; fenomenul e

atestat rare ori dui:a oclusive.

Regula este insa de a nota pe -[1], mentinut in grafie

din causa rolului sau marfologic, de ex. ca indicator
al pluralului, in tofi, etc.

Ian cateva exemple de notatii care omit pe -[[J:

dupa [e] : mie (pl., S, ps. 41,7), silra (pl., S, ps.

17,18);
dupa [g] : insu (S, cant. 2,12), trecuq (pf. 2 sg.,
S, ps. 9,22), sa'neitoq (Suceava, 1593-1597, LB, 50,
12-13);

dupa [I]: tof (M-rea Moldovit,a, 1592, LB, 46,29),

fif (Suceava, 1593-1597, LB, 50,12).
dupa alte consoane : in (=mi, pron. pers. enclitic,
H: de-m va Kee, ps. 55,12, etc. ; S : se-m dai, ps. 7,5,
set'

etc.).
Densusianu (Hist., II, p. 88) i Candrea (S, I, p. 150) considera
ca notatie zero si notatia Cu i; de fapt, ad t noteaza pe [1].
in

-*[u)

Problema este de a determina soarta lui -[u] (<[u].

[o] in cuvintele de origine latina"), in sec. al XVI-lea.
Textele, cu exceptia celor indicate mai jos, nu presinta
grafii consecvente : se noteaza fie -u, dupti grup
de consoane sau nu, fie -8, -k, -x. sau .o, fie zero,
MI% ca sa putem precisa ca in cutare regiune apare
In mod constant cutare notatie, care ar putea fi opusa
altor notatii dinteo regiune diferita. Regula generalti,
asa dar, o constitue notatiile capricioase in toate tex-

tele. Gasim acelasi cuvnt notat in chipuri diferite,

chiar in acelasi text, de ex. covor (192, 24, 26-30),
covoru (193, 31), awl. (197,137), aur (204, 306), pin

(206, 349), feinu (207, 380; M-rea Galata, Iasi, 1588,

CB, I), cum (de 3 ori) si cumu (de 2 ori ; Campulung,
www.dacoromanica.ro

49

VOCALELB FINALE

Muscel, 1521, N), kendu (=cand, 146,11), kend (148,12,

etc.), suentu (=sfnt, 152, 5, etc.), suent (158,16), ueselindu (=veselind, 158,13), uiselind (146,5), hommu (=om,
148,2), om (148,3), adczutoru (=ajutor, 154, 6), adczutor
(149,1, etc.), uaku (=veac, 154,9), uak (166,1), in T.

In CV, ins, -[u] e notat In mod constant, dupg

consoan sau grup de consoane ; notatia cu Z,

apare rare ori : amink (165,6), apostolk (138,3; 138,5;
165,7; 168,1; 168,10), hicleAs (65,5), Ierusalirrk (pretutindeni, Ierusalimu de 3 ori), Israilk (109,9), Savaothk
(132,4) si tuturork (142,8). In S, notatia variazA durd
copisti : la cop. A, -[u] e notat dup grup de consoane
alndu (ps. 3,13), seintu (ps. 9,21); dup consoan

de cele mai dese ori timbrul vocalei finale nu e indicat

(notatia zero) : rtiseidit (ps. 1,3), lut (ps. 2,9), etc. Sunt

ins casuri cnd timbrul acestei vocale e notat prin

i, de 20 de ori, prin u. Copistii B C intrebuinteaz4

pe u *i ierurile, in mod capricios. Aceleasi notatii se

regsesc in H, V si GB. In ceeace priveste notatia zero,

trebue tinut seama de faptul cA in textele manuscrise,
consoane/e finale sunt notate, deseori, deasupra rn-

dului. Asa dar, nenotarea vocalelor finale, in astfel

de casuri, e datorit unei insuficiente grafice. Singu-

rele fapte care trebuesc, prin urmare, retinute, in astfel

de casuri, sunt faptele positive, adic existenta cutrei
sau cutrei grafii.
Dactt ne adresin unor texte mai vechi, de ex. documentelor unguresti, scrise cu litere latine, nu gsim pe
-[u] notat : Butul (n. pr.), 1209, Budul, 1252 (Densusianu, Hist., I, 393) ; in hrisovul lui Stefan Dugan
din 1348, It e notat la final intr'o serie de nume proprii :
Daiulk, Doiulk, Drajulk, Hranulk, Oparitulk, Nggulk, Sta-

nulk, Vladulk, etc. Aceast notatie apare si inteun do-

cument din Arges (1385) : Radulk (Al. Stefulescu, M-rea

Tismana, Bucuresti, 1909, p. 167). In sfrsit, in documentele lui Stefan cel Mare, pe lng6 notatii cu z, k,

ca buorx (Suceava, 1479, Bogdan, DSM, I, 221), curnna:x

(Suceava, 1470, I, 152), nepolk (Suceava, 1488 si 1490,

I, 354 si 442), runck (ibid., 1502, II, 210), gs'm ateva

cuvinte in care finala vocalic nu e notat : brad (Suceava, 1490, I, 439), bradul mueriei (Suceava, 1490 si
1491, I, 440,488), buor (ibid., I, 440), lac (Suceava,
AI. Rosetti.Limba ronani in secolul al XVI-lea.

www.dacoromanica.ro

60

1ONET1 CA

1468, I, 127), Repot (Suceava, 1466, 1487, 1490, I, 114,

301, 397).

Grafiile acestea probeaza c -[u] final amutise Inca

din sec. al XIII-lea, dupa consoaria
Din faptele expuse mai sus resulta di, in secolul al
XVI-lea, ierurile aveau un rol pur ortografic. Dou'd
fapte vin sa confirme aceasta conclusiune :
deja in textele v. slave (copii din sec. al X-XII-lea)

se manifesteaza tendinta de disparitie a ierurilor neinten3e ; fenomenul acesta a fost urmat, mai tarziu,
ik finali, conservati In scris in pude amutirea lui

terea traditiei ;
in textele romanesti din sec. al XVI-lea, ierurile
si -u sunt notati in cuvinte care n'au comportat niciodata
vocale finale si in care, deci, nu poate fi vorba de conservarea lui [u] dink, primk (=prin; V, ps. 141, 8;

cant. 3,10), dink, kipk (<ung. kp), denk (Po, Gen.,

12,1; 13,11; 24,67), akmussu (=acmus), kipu (=chip,

T, 148,1,2; 150, 7; 156,1).

In lumina acestor constatari, grafiile variate dintr'un
text ca inventarul manastirei Galata (CB, I, 192 urrn.),
comparate cu g-afiile consecvente din alte texte contemporane, de ex. -u : amu (trimis), amu sceipat, m'amu
rugatu, dereptu, m'a prinsu, dzacu, stimtu (Bistrita, 1600,
LB, n-1 8), sau -o : Carnpolungo, jeloito, I ono, baireineloro,
forato, irelo, brablitesco, altolo, dereptolo, dei<n>so (Cam-

pulung, Bucovina, incep. sec. al XVII-lea, LB, n-1 9),

apar ca simple aplicatii a diferitor procedee ortografice, fara valoare fonetica. Intrebuintarea lui o se explica prin faptul ca [u] e notat, in unele texte, cu ajutorul slovei o: molfi, boni, etc. (v. mai sus, p. 35); o la

finala are deci valoarea notatiei cu u, in aCeasta situatie.

Grafia cu u cere cateva larnuriri.

a. Exista, in limba vorbita din zilele noastre, un

-[u] (notat u sau de dialectologi), care poate fi urmasul

lui -[u] de origine latina. Acest -[u], sau 40], a fost

mentinut din motive fonetice ; el apare, inteadevar,

In cuvinte terminate printr'un grup de consoane (consoana+ oclusiva)

fonetismele albu, allu, geisescu, optu,

pascu au fost inreg'strate in diverse localitati din Bucovina, Maramures si din Ardeal.
www.dacoromanica.ro

VOCALLLE F/NALE

bl

Prin analogie, acest -[u] apare si la sfrsitul unor

cuvinte cu o structurA foneticA analoagA sau care com-

portA o consoanA simpl finalA, dar la origine n'au

comportat voca/e finale : sintu, eu yesl, m 'mbela
(Tara Motilor).

Se poate intampla ca timbrul -[u] sau [6], inregistrat de dialectologi la finala acestor cuvinte, sA fie
produs de o pronuntare specialA a oclusivei consonantice. Experienta probeazA, InteadevAr, cA dupA explosia oclusivei finale se poate produce o slabA articulatie vocalicA, care poate fi auzitA (interpretatA) ca
[u] sau ca [a]. In acest cas, originea lui [u], sau [a] In
cuvintele care ne intereseazA, ar fi pur foneticA.
In sffirsit, existA un -[u] introdus din nevoi ritmice, in cuvintele care terminA versurile populare can-

tate; acest [u] inchide silaba care urmeazA imediat

dup accentul dinamic :
La trei ani dac'am venitu,
Am gif3i1 locul pirlitu.

Ov. Densusianu, Din istoria amufirii lui u final In limba romnd,

AAR, 26 liter., p. i urm. ; Hist., II, p. 93 urm.; T. Papahagi, CereettIri In Munfii Apuseni, GS, II, p. 47; Papahagi, Maram., p. LVI-

A. Graur, Romania, LIII, p. 397. Dup Densuslanu, -[u] a

dispArut cu atAt mai repede, cu cat era mai depArtat de accentul de
intensitate : 1. dmulil 2. o'nul 3. vorbescil (dupI grup de consoane).
Mrturlile variate ale textelor s'ar explica prin faptul cA textele provin
din regiuni diferite In uncle regiuni, -[n] fusese conservat (notakia
cu u), in altele, trecuse la -[] (notalia cu ierurile).
LVII ;

-[Ca']

In texte provenind din Maramures, N. Ardealului,

Bucovina, Moldova si Bnat, [pi apare notat cu slova
care noteaz'ci pe [e]:

N. Ardealului-Maramures. me (= mea), re (= rea),

S (ps. 70,5,6,9, etc. ; ps. 118,101), cee (=acea), TM
(149, 185, etc.), TB (450,74), ave (=avea), TB (287,
118, etc.), dule (=ducea), TM (146, 180), dzae (=dzcea), TB (318, 35, etc.), IdCe (=Pcea), TM (193, 159),
pldn#e (=plingea), TM (193, 159, etc.), va ave, Leg.
Dian. Cod. I (9,16, etc., dar yeti mi, 17,12); in

Calabria Maicei Domnului la iad (TB, 313, urm.),

www.dacoromanica.ro

52

FONETICA

grafia cu e e generald : arde, pule, ecle, zere; dil,16 apare

o singurd datd (TB, 320, 36).

N. Ardealului, me (=mea), EP (p.

36).

Moldova. 1591, me (=mea, DH, XI, 218) ; 1593, sede

(=sedea, AAR, 20 ist., 445). CAmpulung, inceputul sec. al
XVII-lea, (sel s) de (LB, 54,16) ; 1604-1618, (de am) pule
(LB, 73,5). Barlad( ?), 1588, a fine, cZe(=acea, CB, I, 51,1,
12). M-rea Moldovita, 1601-1602, (sei se) de, LB, 70,8).

Suceava, inceputul sec. al XVII-lea (nu 1-ara mai +nvie

(LB, 63,11) ; 1601, (vef) vede (LB, 70,15).

Bdnat. Lae (PO, Gen. 24,21) ; ua aue (=va avea),

T (158,11), ua remane (=va rdmnea, 160,2), mania me
(=mnia mea, 146, 6), ua cyne (=va tinea, 146,9; 154,2),
(sse pulern) uede (=s6 putem vedea, 148,14).
Grafia cu e noteazd un fonetism, curent i In zilele
noastre In aceste regiuni : [] (= [e] deschis ; corespunde
In aceast'd positie, din Tara RomAneascd).
lui [ra
Graffile cu li, A. care apar In textele din Maramures,
N. Ardealului, Bucovina, Moldova si Bdnat noteazd,
deci, pe [] ; dar caracterul polifon al acestor slove nu
ne-ar fi ingdduit s ajungem la aceastd precisare, dacd
n'ar fi fost tntrebuintatd i slova e, a cdrei valoare foneticd nu dd loc la interpretri.
Vocalele In hiat

1. Textele din sec. al XVI-lea ne oler o serie de

exemple de reducere a hiatului dintre dou vocale,

prin epentesa unei semi-vocale.

Hiatul [i]-[a] i [1]-[a] e notat dupd cum urmeazd :
dzua, H (ps. 21,3, etc.), S (ps. 12,2, etc.), V (ps. 90,6,
etc.), CV (13,8, etc.), TB (291,124), Leg. Dum. Cod. I
(19,5, etc.), Caz. I (28,11, etc.), zua, PO (Gen. 1,5),
CP2 (ps. 31,3), dzuoa, S (ps. 1,2), H (ps. 18,3), CV (22,6),
TM (52,14) dzia, PO (Gen. 47,23).
(0 >VI dupA [dz], 1 [11> [u], sub influents ltd [w].

Pentru hiatul [o]-[] gds;m notatiile urmdtoare

a. oao si oacl : ameindoao, CV (48,5), doao (pretutindeni),
noao, H,S (ps. 80, 14), ploao, S (ps. 10,6), CP2 (ps. 77,24),

voao, CC, (p. 225,1,2), doad, H (ps. 61,12) ;

www.dacoromanica.ro

VOCALELE ill MAT

53

oo : doo (S, cant. 2, titlu), Ftiurei (Putna), 1592

(DR, 3, 6), Tara Rom., 1600. (AAR, 20 ist., 483,2),
ploo, CV (135,8), S (ps. 77, 24) ;

oa : don, CV (71,2), V (cant. 2, titlu), noa, V (ps.

143,12), ploa, EP (36), ploa-va, H (ps. 10,6), roa, V

(cant. 2,2).

Grafia aproximativA noae(= non? apare la CAmpulung (Bucovina), 1595 (LB, 48, 12) i In PO : In a gaptisprddzte dzi luniei a
doae (PO, Gen. 7, 11).

Hiatul [u]-[] e representat prin grafiile urmtitoare

adv. tuo uncle", H (ps. 13,5, etc.), V (ps. 106,7, etc.),
CV (15,7, etc.), TM (122,236), TB (290,123; 291,124),
PO (Gen. 37,19; 38, 21), io, CP (ps. 41,11, etc.), CT
(Mt. 3, etc.) ; Campulung, 1521 (N) ; inceitruo (grafie
generalti, i fnclroo (TM, 50,10), nuor (grafie generala)
si noor, H (ps. 104,39), TM (148,183), veiduo (grafie
generala).
Hiatul [u]-[a] e notat oa

30), luoa, H (ps. 138,9).

uoa : loatu, H (ps. 68,

Aceste grafii exprim", deci, fonetisme ca [ziwa],

[dowd], [two], etc.

In FP, Leg. Dum. Cod. I si PO Osim notat trecerea

lui [iv] la [v] : dzuva (=ziva), uva (=a lua), luvard (=auara), plovel (=plouti, EP, 36), dzova (=ziva, Leg. Dum.
Cod. I, 17,12), d:iva, PO (Ex. 13). Fenomenul acesta (de
ex. fonetismul a lava) a fost semnalat in graiul vorbit in
zilele noastre de Romnii din Serbia, in Oltenia (j. Mehedinti) si in Ardeal (j. Mures, Turda si Cluj). Acelasi

fenomen de reducere a hiatului pare a fi exprimat de

grafia aproxim.ativ logat-am (=luat-am), care apare
in texte scrise de Petru S'.;hiopul (1591 - 1594, DH,
XI, 232, 233, 357; 397; AAR, 20 ist., 441,447).
2. Exist o serie de grafii care marcheaz" hiatul.
Astfel, in textele scrise de Petru chiopul gasim grafii
ca avuzi (AAR, 20 ist., 444), care pot fi comparate
cui notatiile am avudzit, set ne 1c7vudtim, care apar In

texte scrise In Bucovina In intaia jumatate a sec. al

XVII-lea (Campulung, 1637, 1640, DB, I, 59, n-I 79
si 73, n-1 96) ; grafiile acestea pun deci in evident.. hiatul

[a] ([044

www.dacoromanica.ro

DIFTONGII
Diftongii eresefinzi

[Pi
Diftongul [ea'], urmat in silaba urnigoare de [a]
(pi), a fost monoftongat in [a], din causa influentei
asimilatoare a lui [a] din silaba urnftoare, la care s'a
adAugat influenta lui [a] accentuat care formeazA al

doilea element al diftongului : *[measa]>[mas]. Mono&

tongarea era efectuan in sec. al XVI-lea; mast' este

dat de H, de ex. (ps. 68,23).

1. Un cas special este format de cuvintele in care
real (-[a]) era precedat de u] sau [s]; grafiile nu ne
ingklue sil admitem c monoftongarea lui [ea] se petrecuse in toate regiunile. Astfel, CV (103, 8-9) presinn grafia sera, in care e noteazA diftongul [fa], pe
cnd H cunoaste, pe lng5. ser (de ex., ps. 89,6), si grafia
sarcl (ps. 29,6; 54,18; 58,7,15; 103, 23; 140,2), care
red monoftongarea diftongului ; notatia sara apare si

In T (148,2). In S, grafiile scud (ps. 140,2), tara (ps.

77,51; 80,6,11; 104,32,35) apar pe lang5. ser
Monoftongarea a fost provocan de consoana continu
precedenn ; o proM despre aceasn actiune a consoanei
continue o avem in grafiile depricl (S, ps. 107,13; CT,
Mt. 48; PO, Gen. 37, 24), qarbti (TM, 150,186, CPr.,
Act. 12,13), azei (TB, 467,104; CT, Marcu 15). Din
aceeasi caus5, fra] a fost monoftongat in [a], nu in
[e], cum era de asteptat, in ceasie, CV (47,13), greqaVe
(CV, 122,10), induleaVe, S (ps. 34,9), .sqate, S (ps. 63,5),
.arpe, S (ps. 139,4), strzyaqle, S (ps. 28,9), CPr. (Iacob,

sumar 20), slujaVe, TB (424, 28). Grafiile acestea sunt

generale in textele din secolul al XV I-lea : primul elewww.dacoromanica.ro

55

DI FTON GII

ment al diftongului [o] a fost absorbit de consoana

continu sau semi-oclusiv precedent.

Diftongul a fost ins conservat, acolo unde juca un
rol gramatical ; astfel, in adj. f. dreapid, unde [ea] alterneazg cu [e], dela forma masculin dreptldreaptd
constitue o alternant morfologie, prin opositia [e]/[fa].
Notatille Cu In cuvintele de origine slavli ca a* (S, ps. 12,2;
V, ps. 82, 6), sait (CV, 19, 3), salnic (S, ps. 17, 29), vi (Suceava,
1597, CB, I, 77, 9) sunt datorite analogiei grafice Cu formele slave
svi."tInikil, atino, etc.

2. Conj. daca e notat deca in CV (7,3, etc.), S (ps.

67,14), TM (147, 181), TB (285,113; 415,20; 423,28),
CT (Mt. 39, etc.), Moldova, 1593 (DH,XI,349), d'ca
In GB (741, 55,4 a), TM (102, 202; 227,224), CP (ps.
55,7), PO (Gen. 2, 19, etc.), LB, 59,11 (Cmpulung,
Bucovina, incep. sec. al XVII-lea), deaca (Iasi, 1606, AAR,

20 ist., 492),
dad (decd),

deac' (am vdzut, Roman, 1605, DR, 8,4),

in Cat. M (257, 24), daca, in CB, I, 57,5

(Tg. Jiu, 1591), si daca, in CB, I, 29, 12 (j. Bacti, 1581).

Meyer-LiThke a artat c deca este un corapus : ded-ca;

cfit timp cuvntul a fost simtit ca compus, accentul

cklea pe final deca' ; cnd simtul compositiei a disprut, accentul a trecut pe prima silabA : de'ca ; [e] a
suferit atunci diftongarea, fiind urraat in silaba imediat urmAtoare de [a] : daca. Dad': se explic din dflca :
monoftongarea lui [ea'] a fost provocat de [a] urmAtor
(daca); timbrul [d] al finalei (dacd) provine din trecerea norrnal a lui [a] neaccentuat la [6].

Aceastii explicatie, admisA de DrAganu (Dacoromania, III, P. 272

urm.), a fost respinsA de Candrea (S, I, P. 130) si Densusianu (Hist.,
11, p. 59) : deca nu era accentuat fa frasA. Obiectiunea e nefundatli,
pentru cA deca era accentuat cel putin la initiala frasei : deca am
oenit,

etc. Deca nu este compus din de + v. bg. ako; explicatia a-

ceasta e contrazisA de formele atestate In textele din sec. al XVI-lea

deako ar fi trebuit sA fie redat prin deaca textele nu cunosc Insli

decAt pe deaca.

[ye]

1. Diftongul [ye], cand silaba urmtoare continea o

vocal de timbru [e], apare notat, in toate textele,

Cu ajutorul slovelor

E,

le. Toate textele cu-

www.dacoromanica.ro

56

FONETICA

nosc alternante graf ice :

u', le : Ale, late, Tele, tpe, Tape,

lepe, mugre, mutare, m'Itere, in texte diferite, sau laste

i este (H,S, ps. 15,6; 72, 25), muArg, mueriei i imitara
(PO, Gen. 3, 15, 16; 18,9), muAre si moerA (Cmpulung,

Bucovina, incep. sec. al XVII-lea, LB, 54,4,5,6), (voiu)

pilarde i VilITIk pierde (Po, Gen. 18,32; 19,13), etc.,
In acelasi text ; numai V si CV noteaz in mod constant

diftongul cu ajutorul slovelor A *1 la. Umpotriv6, in

T, diftongul e notat In mod constant je: jefe (154, 3),
ieste (pretutindeni). Grafia aceasta mai apare inteun
zapis de danie din Cernet (Mehedinti), 1599: es-<te>
(CB, I, 88,11).
Grafiile e, fe (sau le, in T, text scris cu litere latine),
noteaz" diftongul [ye]; asa dar, se ajunsese la acest

stadiu fonetic, in sec. al XVI-lea. Trecerea lui [ya]

la [ye'] a fost provocat de vocala de timbru [e], continun in silaba urmaoare, ca i in easul [ea]-[e] (kage>
lege). Notarea diftongului cu ajutorul slovelor la este,
de sigur, traditionatd. In interpretarea valoarei fonetice

a acestor slove trebue tinut seam i de faptul c6 in

medio-bulgarti A noteaz6 i diftongul [ye].

Cf. H: chisA, tntoars,A, numAle, uttsR. (= dzise, Yntoarse, numele

ucise, ps. 9, 27; 9, 32; 8, 10; 104, 36).

Fonetismul normal, cu diftongul [iie]: ezeru (<v. si.

jezero) apare in S (ps. 113,8) si in CT (Luca 17); razer
(H, ps. 113,8) si lazere (S,V, ps. 106, 35) sunt fonetisme
analogice, dup iaz (Densusianu, Hist., II, 74-75).
Notatia A 51 IA In cuvinte ca arase, boler, leste, prieten, etc., re-.
produce ortografla cuvintelor slave : fase, bogan], jas li, prijatell. etc.;
1ntrebuintarea slovelor A sau ja, In boAri sau balar!, de exemplu, este,
prin urmare, un simplu fenomen grafic.

2. Presenta diftongului [ye] in mierurata (=minunata,

CV, 147, 1) se explic in modul ui m'Ator *m ir ar e>
a se mera, in mod normal, prin trecerea lui [i] neaccentuat la [e]. Ca un fonetism particular Moldovei, a
fost relevan' in zilele noastre forma (eu ml) myer, cu
diftongarea spontan a lui [e], ca in [myel ge], [try(Ie]
(fonetisme curente in graiul moldovenesc de asnzi).
Dupll [myera], fonetism normal, in sec. al XVI-lea,
In pArtile de nord ale Ardealului, s'a refAcut un [myerural].

www.dacoromanica.ro

DIFTONGII

57

[yu]

Fonetismul normal, cu [lu], apare In mer,Ilun(r)os,

dat de CV (166, 14, etc.), H,S, (ps. 61,11, etc.), V (ps.
108,2, etc.), TM, (122, 236), TB (332,47) si in strunCura,
S (ps. 67, 22, etc.). Reducerea diftongului, prin analogie
cu formele verbului a mina, care nu-1 cuno steau, apare

In meainos, miblinos, TB (463, 97), CP (ps. 32,17,

etc.), CT (loan 32), PO (Gen. 38,23), struaina, CP
(ps. 67,22, etc.).

La initial, diftongul e conservat In iupr, Leg.

Dum. Cod. I (20,2), TB (416,20), CPr. (I Corint., 4,3),

iuqira, CV (93,7-8) ; uqor e datorit unei false separatiuni a cuvntului, in legnuri sintactice ca mai hip!.

>mai upr.

lupr a fost precedat de *[yeuypr]; fonetismul [yu] (< [yew]) e

atestat in unele texte : lard tu-s aka (PO, Gen., 27, 11), 'ware
(TB, 416, 20), tu (=eu, Bistrita, 1600, LB, 52, 19).

Diftongul [ya], in
mitrutelu (CV, 123,5,7-8),
pare a fi datorit contaminilrei lui mitutel (<*micutel, CT,
Mt. 106), cu militel.
[wa]

1. Diftongul [wa] e notat oa, o, w si rare ori ua (juamete, TM, 44,1; tuate, TB, 452,78; verzenuase, Leg.
Dum. Cod. I, 14,3). Toate textele presintd alternante
grafice, in sensul c'd acelasi text cunoaste grafii ca coda
i coad, nostril i noastrei, omeni si oameni, tole i bale,
etc. Sunt ins' unele texte care noteaz" in mod constant

Pe [wal prin w (o); iatd enumerarea lor

Moldova. ca. 1600, omeni, (SD, VI, p. 550, 4).
Lucavet (Bucovina), incep. sec. al XVII-lea (LB,
n-1 25). Suceava, 1601 (LB, n-1 27).
Ardealului. FIg'ciras 1599, nostril (LB, 50, 2, n-1 6).,
S'aliste (Sibiiu), 1601-1602, lome (=foame, SD, IV, 15,
n-1 26).

Romaneascrt. Ilfov. Berilesti, ca. 1608, costa (=coastA,

CB, I, 169,11) ; ca. 1609 (CB, I, 173, n-1 30). Budesti,

ante 1600 (CB, I, 94, n-1 16). Mused. Cmpulung, 1521
(N). Prahova. Glodeni, 1596 (CB, I, 66, n-1 11).
www.dacoromanica.ro

58

FONETICA

Banat. T: iota (146,8) ; omeng (146,9); morte (148,14) ;

Ilore (148,2) ; se more (=sa moara, 148,4) ; nu pote (148,4) ;

nopte (150,3), etc.

Dupa cum diftongul [um] a fost notat (6meni,

etc.) pana nu demult, prin conventie grafica, tot astfel
trebue s admitem ca notatia cu o, in sec. al XVI-lea,
este un fenomen de aceeasi natura; ea nu raspundea,
prin urmare, vreunei necesitati fonetice.
Formele accentuate pe radical ale verbului a cuperi
apar cu fonetismul lor normal in S si CP : coaperi (id.

pr. 2 sg., ps. 16,8, etc.), coopere (id. pr., 3 sg., ps.
103,9), CV (159,3) ; H, S, CP : descoapere (id. pr., 3
sg., ps. 28,9), CT (Mt. 37, etc.). Dar H si S cunosc

forme cu [o] : acoperi-mm, H (imper., 2 sg., ps. 63,3),

coperu, S (id. pr., 3 sg., ps. 31,1). Fonetismul acesta
se explic prin analogie : la infinitiv, cuperi era la fel
cu influri (fonetism normal in sec. al XVI-lea) ; s'au
refacut, deci, noui forme pentru indicativul present,
dupa analogia lui tnflor, muori, Inflare.
Forma de vocativ masculin singular orne (v. citatele mai jos, p. 85), in loe de oame, e refacuta dupa
analogia cu forma de nom. -ac. om.
Diftongii descrescnzi
[aw], [ern],

pw]

1. Al doilea elem.ent al diftongului ([w]) e notat

In cateva texte din sec. al XVI-lea tikk, S, cop. B

(ps. 147.2) ; aceasta notatie e de regula in textele scrise

de Petru Schiopul (1591-1593) : iavu (=eu), mevu

(=meu), ram (=ran, AAR, 20 ist., 440 si 450, 15),

bou, evu
DH,XI, 342,343,396), Lucavet (Bucovina), incep. sec. al XVII-lea, av dat, av eqit, av Mcul,

av cumparat, sav (=sau), LB, n-1 25.

Grafiile acestea redau in mod aproximativ semi-

vocala

Cf. doavo (=doua, Maramures, 1770, SD, XVII, n-I 140) i km

(=eu), Inteun text romAnesc scris de un Italian, In 1770 (AAR, 20
ist., 201-203).

www.dacoromanica.ro

Di FrONGii

59

2. Mu (adj. i pron. posesiv m.) apara in CV (72,10).

H (ps. 15,6), V (ps. 137,1), TM (48,7; 147,182; 151,

188; 153, 190), TB (460,92), Leg. Dum. Cod. I (4,1;
7,6; 10,8; 12,3), Caz. I (46,14,15 ; dar i mieu, 45,18),
CT (Mt. 105), CPr. (I Corint., 11, 1), Cat. M (259,10),
PO (Gen. 15,3), N (Cmpulung, Mwel, 1521), CB,
I, 94,3,6,11 (Budeti, Ilfov, ante 1600) ; forma mieu
este comunil t uturor textelor din sec. al XVI-lea. Miu
se explic prin trecerea triftongului [yew] la [gu], ca in
iuor (v. mai sus, p. 57).
[iY]

[i] accentuat-Hn] apare diftongat in [ig], in textele lui Coresi (CPrav., cdine, 11,1 i !Mine, 15,2),
Cod. T, L i PO : cam, pdine, cdinelui, Tara Roma-

neasc, 1563 (CB, I, 248,16), fa-0 de cane, One al tex-

telor moldoveneti i din N. Ardealului-lVlaramure. To-

tui, formele nediftongate apar i ele, dar mai rar, la

Coresi : mdni, CP (ps. 76,3; 94,5), CT (Mt. 5, etc.)
In PO : mfinile (Gen. 49,24), One (Gen. 43,25). Forma

nediftongat, pine, mai apare in alt text hntean

(pane, T, 150,4) i in TB, pe lng forma diftongat :

cdnilor (324,40, dar mini, 354, 62-63; 356, 64; 364,69)
mtinile (452,77, pe lng
Mande mai apare

In 1600, inteun text din Tara RomneascA (AAR, 20

ist., 473,5), iar grafia cdine apare la Iai, in 1606 (id.,
492). Grafiile din urm dovedesc c formele nediftongate circulau inc5 in Tara Romnease, sudul Ardealului si in Bnat, in a doua jumtate a sec. al XVI-lea ;
formele in care [1] (-E[n]) suferise diftongarea, erau
ins mai numeroase. Presenta form,elor nediftongate,
alAturi de cele diftongate, in PO i T, nu ne mai permite, inteadevr, s explicrn presenta lui pine, etc.,
la Coresi, prin originalele rotacisante pe care diaconul
le-a avut ca model i in care fonetismul pine era normal.
Acelasi fenomen a fost semnalat In scrierile mitropolitilor Var-

laam i Dosoftei (sec. al XVII-lea) : alAturi de formele diftongate

(Mine, pdine, etc.) s'au inregistrat altele care nu cunosc inovatia (D.
Puschil, Molitvenicul tui Dosoltei, AAR, 36 liter., p. 8 ; C. Lacea,
WJb., V, p. 55).

www.dacoromanica.ro

60

FONWIICA

Diftongarea lui [1] accentuat (-1-[n]), in cuvintele

indicate mai sus, se explica pornindu-se dela formele
de plural, terminate In
prin anticiparea unei

articulatorii : [Icini]>[kiynil. Tot astfel, se explic5.

fonetismul [straykinet] (---strachin5), inregistrat In zilele

noastre in Oltenia. Dupa analogia formelor de plural

s'au refacut, apoi, noui forme de singular : [piyne], etc.

E. GamIllsclieg, 011enische Mundarten, Viena, 1919, p. 55.

[ay], [e y), [uy]

/n S, gAsim exempleie uriratoare :

[ay] : diraire (ps. 76,20, etc.), cntaire (ps. 70, titlu),
#7udecaire (ps. 96, 2, etc.), maire (ps. 76, 20, etc.),
meslecaire (ps. 74, 9), scapaire (ps. 90, 2), stairg (ps.
118, 93-94), !aire (ps. 88,9, etc.),
[ey]: curgirg (cant. 4,10),
[uy]: minuine (ps. 77,4, ere.), pduire (ps. 77,68).

Fenomenul mai apare in Leg. Dum. Cod. I: salle

(11,13), EP : Mina buine, (=bun, bune, 36), In copia

unei scrisori adresate de un necunoscut lui Petru schiopul :

mairi (pl., Moldova, 1593, OH, XI, 349), si in EL:

maire (Luca 4,33), deci inteun text copiat In Tara Romaneasca.

In exemplele citate, diftongul a fost produs de -[t]

al formAor de plural, potrivit explicatiei date mai

sus (p. 60).

Grafia Ingdnarie din H (ps. 78,4), daca .noteaza un fonetisrn

real ([r] muiat), ar putea explica procesul diftngarei examinat mal
sus, prin actiunea elementului palatal, care a modificat In asa fel miscarea limbei, incAt s'a desvoltat un [y] dinain tea oclusivei dentale
(cf. poi. kon, pronuntat koyny, sau fr. peigne < *perne). Dar grata
aceasta e isolata. Este firesc, deci, sa plecam dela plurale in [I] pentru
a explica presenta diftongului In [plyne], etc. (cf. cantayr, Targov4te,
1500, I. Bogdan, Doc. priviloare la relatille Tdrei Rorn. ea Bramal
si cu Tara ungureascd In sec. XV si XV!, I, Bucuresti, 1905 p. 345,
299, 347, 1 kan(ari, Suceava. 1460, Bogdan, DSM, II, 273). Sunt insA

casuri, de ex. in limba vorbita tu zilele noastre in Oltenia, cAnd diftongarea se explica prin mecanismul descris mal sus : presenta diftongului

in n. pr. Kostayk'e, Enayk'e e datorita actiunei lui [le] (muiat). In

acela5i fel trebue explicatil presenta diftongului [ay] In maire, saile, talle,

forme date de un text copiat In nordul Ardealului, in sec. al XVII-lea.

Inteadevar, diftongarea se explica aci pornind dela forme cu [11 (mu-

www.dacoromanica.ro

DIFTONGII

81

iat): [tare], de ex., fonetism Inregistrat In zilele noastre In Maramures.

Asa dar, [tayre]<[tare]. Fenomenul e deci normal, In limba romAnil,
si nu e nevoie, pentru a-1 explica, El recurgem la presupunerea
diftongarea amintitA a fost introdusa de copisti Sal (cf. Al. Rosetti,
GS, II, p. 169 urm.). Veichi, veiche, ureiche (dar ochi, etc.) apar In
Cod. Pucaul (scris In 1770 de popa Bucur Puscasul, In tinutul Brasovulul ; C. Lacea, Codicele Pwaful, RF, I, p. 67 urm.).

www.dacoromanica.ro

CON SOANELE

Palatalisarea labialelor

Palatalisarea oclusivelor labiale si fricativelor labiodentale a fost produsg de [y] pos tpa/atal ; oclusivele
labiale si fricativele labio-dentale sunt palatalisate si
Isi mutg punctul de articulatie, sub influenta lui y.
Punctele de plecare si punctele finale ale evolutiei sunt
Infgtisate aci :
sonore

surde

oclusive labiale

[b]

[m]

[Pl

oclusive linguale muiate

44

[g]

[A]

4
ricl

[v]

[1]

fricative labio-dentale

spirante palatale sau postpalatale[y] [g']

4
[h]

Etapeie intermediare [bg, mri, pki, uy, Ill] nu sunt considerate M

acest tabiou.

Trecind la examenul textelor, ne vom referi si la

texte din sec. al XVII-lea si al XVIII-lea, pentru a
imbrAtisa intreaga problema.

Fenomenul nu e atestat, In sec. a XVI-lea, In Tara

RomAneascg si In sudul Ardealului. /n textele provenind din nordul Ardealului, Maramures si Moldova (inclusiv Bucovina si Basarabia), ggsim grafiile urmgtoare :
N. Ardealului-Maramures. S, cop. A, Id-veri (ps. 5,13),

hi-va (ps. 1,3), (voru) hi (ps. 5,6); la copistii B si C In-

talnim numai grafia cu / (fi, etc.). V: fier este notat

hertz (odatg, ps. 149,8). GB : va hi, hiastrd, hiecarele,
hiescum, nerdshirat i a fi, fie, fiind, firu, fiastru (p. 745).

Leg. Dum. Cod. I: hii (=fii, pl., 3,1), hire (=fiere,

www.dacoromanica.ro

CONWANELE

63

8, 12), her (=fiare, pl., 11,1), here (=id., 14,3), herile

(=id., 15,2), va hi (20,3).
Ardeal. Alternante hlf : voiu hi, yeti hi, yeti fi, vor fi,
va fi, scl nu fifi (L). Moldova. 1593, a hi, Filip (DH

XI, 349); a hi, va fi (DH,XI,369); 1608, Hilip (SD,

V, 11,50). BacAu, 1609, a hi (pretutindeni, DR,13, n-1

14). Cmpulung, Incep. sec. al XVII-lea, s ele (=sA
hie, LB, 54,14); va hi, sd hifi (LB, 55,6,11); va hi (LB,
57,14); vor hi, sd fii (LB, 58,4,7); sii hifi (LB, 59,26) ;
1604-1610, nu poaie hi, are hi, va hi, sd hie (LB, 73,
3,4,7,9). Suceava, 1595: va hi, sit fie, sti fifi (LB, 49,
15,17,20); Inceputul sec. al XVII-lea, herul, fer (2 ori),
sic' fie, sec- fifi (LB, 62,8,10; 63, 19,20). Iasi, ca. 1600,
a hi (pretutindeni, SD, XI, 273, 12); 1609, sei hie (SD,
V, 80, 11); ca. 1610, Hilep (SD,XI, 119, n. 1). Furei
(Putna), 1592 (?), or hi, sc7 fire (DR, 3,4,27); Vrancea,
1592, chiliordle, chescu (=pise), chiscu (=pise), grochi
(=gropi, A.V. Saya, Doc. putnene, Focsani, 1929, 140,
202). M-rea Slatina (Suceava), 1ncep. sec. al XVII-lea,
sit' kW. (LB, 66, 12). Tighina, ca. 1587, (sti no) viz' hee,
s heli (SD, V, 391).
Nenotarea lui (1], sau, poate, notarea aproximativa a lui [h]
(<[I]) apare In TM: u cose(. de ATA despletit (48,8) =o cosita de lara
despletita (al dollea =X ar fi datorit copistului, neatent, care n'a In-

teles cuvantul), deci o coarna de tiara despletita", interpretare asi-

gurata de context (interpretarea lui Hasdeu, CB, II, p.63 : &FA= hidra"

au e multumitoare). Asupra grafiei nitrpolll (=mitropolit). dintr'un

text al lui Petru *adopt'', v. Rosetti, Rech., p. 91.

In secolul al XVII-lea si al XVIII-lea, pe Lang,

alterarea lui [f], notat h i atestatil Inteun mare num'r

de texte provenind din N. Ardealului, Maramures

Moldova (v. Rosetti, Rech., 87, urm.), Osim i exemple
de alterare a celorlalti mernbri ai seriei
[ml : Maramures. Glod, 1767, mneu (=meu, SD, XVII,

110, 391). NAnesti, dup" 1784, mneu (SD, XVII, 140, 509),

[v]: Campulung (Bucovina), 1637, inc (=vine, DB, I,

59, 79) ; 1640, sii nu in (=vin) si va vini (DB, I, 73,
96). Iasi, 1621, ii (=viei) si vie, vii (DR, 62, 10, 11, 13),
[p]: Moldova. 1742, ki(u)c7 (=piu5., si piule, 233),

kiper (=piper, Bulet. Com. ist. a Romniei, I, 241,

253, 278; 226,227,231,236,245,251,255,262,269). 1768,

kiuo (=piuil, SD, VI, 65, n-1 7). CAmpulung, 1784,

www.dacoromanica.ro

FONETICA

64

pkiatra (2 ori, Stefanelli, 148); 1787, Pkindt (=Pinet,

Stefanelli, 170); 1824, keptar (=pieptar, Stefanelli,

384, 272). M-rea PAngrati (Neamt), 1644, kie-drul (3

ori, Arch. ist., I, 1, 87, 112).
Presenta fenomenului, In graiul femeilor moldovence,

e atestat de Dimitrie Cantemir (In Deseriptio Moldangie

viae, scris pe la 1716) : gine (=bine), gie
(=mie), kiatra (=piatr). Cantemir nu inregistreaz,
ins, trecerea lui [f] la [ti]; lipsa aceasta poate fi explican prin faptul &a' fenomenul era curent, in Moldova, incA din sec. al XVII-lea (v. mai sus, p. 63),
prin urmare, nu m.ai atrgea asupra lui atentia cercettitorului, pe cnd celelalte fonetisme inregistrate de
Cantemir apreau ca o inovatie, fata de norma limbei
comune.

Operele Principelui Dem. Cant emir, I, Descriptio Moldaviae, ed

Acad. Rom., Bucuresti, 1872, p. 151.

Din exemplele enumerate mai sus, am constatat cA

In sec. al XVI-lea apar dese exemple de alterare a lui
[1] i, la sfritul secolului, un exemplu de alterare a
lui [p]. In sec. al XVII-lea i al XVIII-lea apar cteva
exemp/e de alterare a celorlalti membri ai seriei.
Faptele confirm teoria lui A. Lambrior : nu toan
seria ab], [p], [m], [u], [f]) a fost alteran deodan, ci

fiecare membru al seriei a fost alterat in mod independent. Primul membru al seriei care a fost alterat
este [f], ca mai slab articulat ; au urmat, apoi, ceilalti

membri ai seriei.

A. Lambrior, Du traitement des labiales b, p, o, f dona

populaire, Romania, VI, p. 443-446.

roumain

Textele ne permit, deci, s urmrim etapele palatalisrei, incepAnd cu sec. al XVI-lea, In diferite regiuni.

Ele ne dau i exemple de etape intermediare :

sau [pie].

Densuslanu ((list., II, p. 111-112) admite c5 palatalisarea

bialelor e un fenomen vechi, In dacoromAnA. Aparitia sporadicl a

inovallei, In textele din sec. al XVI-lea, ar fi datoritA influentei limbel

scrise, care impunea formele cu oclusivele labiale sau fricativele la-

www.dacoromanica.ro

CONSOANELE

65

bio-dentale nealterate. Daca, In sec. al XVI-lea, numai trecerea lui

U] la [h] este notat, aceasta se explica prin faptul ca [p], [b], de ex.,

se Indeprtau mal mult de [e], [g] decat [h] de [J]. La aceasta explicatie se poate obiecta ca nu poate fi vorba, In sec al XVI-lea, de
o limba scrisa care SS se bucure de un prestigiu suficient pentru
putea exercita influenta. Pe de alta parte, daca acei care ne-au Mat
textele din sec. al XVI-lea ar fi evitat sa noteze, In textele lor, palatalisarea labialelor, pentru el inovatia se Indeparta prea mult de
norma limbei literare, de ce, totusi, n'au avut acelasi scrupul cand
a fost vorba de redarea rotacismului, inovatie fonetica tot atilt de
Indepartata de norma limbei comune? Nejustificata apare si diferenta pe care Densusianu vrea sa o stabileasc fare U], de o parte,
ceilalti membri ai seriei, de alta parte, pentru cA [1] se indeparteaza tot atat de mult de [h], ca si [p] de [11. Pentru S. Puscariu

(Zur Rekonstruldion des Urrumiinischen, Zs. f. rom. Phil., Beihelt, 26,

p. 35), grafiile textelor din sec. al XVI-lea probeaza ca inovatia nu

se produsese la acea epoca, In partile din nordul Ardealului. Cf. Al.
Rosetti, GS, III. p. 415-417; IV, p. 161-165.
[u]

In cteva scrisori particulare, [u] intervocalic nu e

notat in numele Moldovei
(Maramures), 1593,
Moldua (LB, 47,12,13). M-rea Moldovita, 1592, Mulduoei (LB, 45,14)..
Grafiile redau vocalisarea lui [v], fonetism inregistrat in zilele noastre in Maramures : [Moldu'a].
Papabagi, Mara7i, p. Lx si 171,48.
Fh1

In regul6 genera16, spiranta surd e conservan in

cuvintele de origine strein catastih (M-rea Galata,
1588, CB, I, 192,8), hiclean, etc. (v. mai jos, p. 79;
H., ps. 5,6; S, V, ps. 138,4; CV,4,12 ; TM, 125,242;
TB, 458,88; Leg. Dum. Cod. I, 2,1; CP, ps. 5,6; CT,
Mt. 16; PO, Gen. 14,4), marh marf5, vite" (PO,
Gen. 31,1, etc. ; TB, 344,55; Cod. T, 205,44 r. ; Campulung, Bucovina, incep. sec. al XVII-lea, LB, 55,11;
59,11; 62,15). Nordul Maramuresului, 1602-1617 (LB,
73,21), pohtd, pohli, pohtire (pretutindeni, de ex. H,S,
CP, ps. 9,24; CV, 1422; Cod. T, 192,4 r., etc.), proh
(H, ps. 1,4; TB, 451, 76; Cod. T, 213,72 r. ; CT, Mt.
35; CPr., Act. 22,23; PO, Gen. 13, 16), vdtah (CV,
Al. Rosetti.

Limba romina In secolul al XVI-lea.

www.dacoromanica.ro

FONE'lICA

66

72,7; CT, Mt. 81; CPr. Act. 16,27), vihor (H, ps. 10,
6; S, ps. 68,16; TM, 148,183; TB, 286, 116; CP, ps.
68,16), vrsli (H, ps. 67,22; TM, 100,198; TB, 288,119;
CP, ps. 71,16; CT, Mt. 11; PO, Gen. 6, 16), zdduh (S,
V, CP, cant. 2, 10: CT, Mt. 80; PO, Gen., 31,40).
Uneori Osim atestan trecerea lui [h] la fricativa
labio-dentalA surd licleane (pl., Tara Rom., 1600,
AAR, 20 ist., 486), poll(' (Moldova, 1593, DH, XI,
319), poiti TM (101,200; PO, Gen. 30,31), sau la fricativa labio-dental sonoi vivordtu (V, ps. 106,25),
visvul (S, ps. 71,16; PO, Gen. 11,4), zdduvul (V, cant.
8,66).

[dz] i [z]

[dz] si [z], in cuvintele de origine latin6 (< frn+M,

[g]) si [z] in cuvintele streine (< [z]) sunt notati cu slovele s i a : audzit, auzit, vddzut, vdzut i treaz, viteaz,
zid, etc. Textele din N. Ardealului-Maramures si din
Moldova cunosc, in genere, grafia dz; notatia z in vdzurd a fost relevat odat in S (ps. 47,6) ; in Leg. Dum.
Cod. I Osim odat grafia crezut (3,7), pe lngd grafia
curent Cu dz (cf. credzut, 3,3). Textele netraduse presintg, ins5, i notatia z sau alternante dzlz in cuvinte

In care ne-am astepta s gsim numai grafia cu dz:

N. Ardealului. Suciul-de-sus (Somes), 1608, dumne-

dzis (LB, 78, 1-2).

Moldova. 1593, sti creazd i slobodzit (DH,XI, 320,
449). Campulung, 1604-1618, dumndzdu (LB, 76,6; 77,
16). BacAu, 1581, treizdci, vezut (CB, I, 28,5; 29,12).
Cucuteni, Iasi, 1600, z(ge (DR, 5, n-1 6,18). Iasi, dup
1606, zige, spnzura (AAR. 20 ist., 492). Tg. Neamt,
incep. sec. al XVII-lea, zi (LB, 67,6,7). nurei ( ?), Putna,
1592 (?), asezatu (DR, 3.241. Roman, 1605, am vdzut
(DR, 8,4). Trotus, 1591, gingizai, vdzut (Arch. ist., I,
1, 105, 144).
La Corcsi i in textele din Tara Romneasc',
zeu i

grafia z in cuvintele de origine latin6. In TM, Osim

grafia z, pretutindeni, in textele care au fost copiate de pe

si CPrav (n-le III si IX). In celelalte texte, Osirn

grafia dz, i numai textele n-le II si V presint6 alternante grafice dzlz. Aceste alternante grafice mai apar
www.dacoromanica.ro

CONSOANELEI

67

in TB (n-le I-IV), Cod. T, MM si in PO : zuoei, domnezeu, vdzu, etc. (Gen. 1,18,21), dar domnedzeu, dzi,
etc. (Gen. 1,21; 2,4).
Fonetismul [dz] este deci bine representat in N. Ardealului, Maramures si Moldova, pe cnd Tara Roraneasc5 cunoaste fonetismul [z]. Presenta notatiei z,
In textele din Moldova, poate fi explican, uneori, ca
un fapt grafic : adesea e greu de flicut deosebirea, in
manuscrise, fare slova dz i slova z; se poate deci Intmpla
unele grafii dz sA fie interpretate ca z. Pe

de aln parte, aceasn grafie a putut fi intrebuintan,

In anumite casuri, prin analogie cu cuvintele slave
care contineau un fz] notat z.

In TM, TB, MM si Cod. T, care sunt copii, putem

admite c notatia cu z a fost introdus6 de copisti in
textul pe care Il reproduceau si care cunostea grafia
dz. Interpretarea aceasla e justifican si de grafia zilele,
a popei Grigore din MAhaci (CB, II, 107, 215), care
probeaz cg graiul sriu fAcea parte din teritoriul Cu [z].
Presenta forietismului [zi, in PO, nu apare ins justifican, din moment ce pronuntarea [dz] e curenn

astszi in MI-mt. De fapt, intrebuintarea slovei s, in

acest text, a fost dictan de necesinti tipografice : tipografii ne avAnd la indemnA destule slove s, le-au

inlocuit cu slovele care notau pe [z] : s. Ian de ce Osim,

in acest text, si grafii ca dzdduh (Gen. 31,40), grodzave
(pl., Gen. 41,3,19,20,21), in care s inlocuieste litera 3
ce nu va fi fost, in acel raoment, la indercana culegritorului.
Cf. Roques, PO, I, p. xxviii.
[c/z]

1. Fonetismul verbului a putredi este normal (CV,

131, 7-8; H, ps. 13,1, etc. ; S, ps. 15,10, etc. ; V, ps.
139,12; Cod. T, 221,94 v. ; CT, Mt. 17) ; [d] nu fusese
IncA alterat (<putred). Fonetismul acesta a fost hiregistrat in zilele noastre, in Maramures. Neputrezit apare
la Coresi (CCi, 12, pe lng' putrediturd), iar putrezi (pe
langs putredire) in MM (307, 17 r.).
Papahagi, Marumure, p. LXI 0 11,11.

www.dacoromanica.ro

FONETICA

2. Fonetismul giee(m) (<dzi6e) e atestat in textele

din N. Ardealului-Maramure si din Bnat :

CV (39, 14, etc.), H (ps. 39, 17, etc.), S (ps. 49,7,

etc.), V (ps. 84,9 etc.), TM (125, 242), GB (736, 31.

4 b; 739, 49,8 b), Leg. Dum. Cod. I (19,1), Caz. I (pretutindeni), Nordul Maramuresului, 1602-1617 (LB, 72,

6), PO (pref. p. 10, 15, pe lng dzii:e, care e general, de ex.

p. 9,17,26; p. 10,4,8) : semi-oclusiva sonorg [dz] a trecut

la 1#1 sub influenta lui [Z] din silaba urmgtoare ; asimilarea completg (asurzirea lui [e)), apare In Ziee : CV
(136, 11) si Cod. T (199, 24 v.). Fonetisrnul glee a fost

semnalat in zilele noastre, in Tara Oasului.

[di] i [i]

[dj] i [j], in cuvintele de origine lating (<

[u]),

[o],

i [j], in cuvintele de origine streing, sunt notati

(----[dj]) i K (=[j]). In textele care provin

din N. Ardealului, Maramure si Moldova, gsim, in
regulg generalg, notatia
in cuvinte ca gtoc, ude,
vos, etc., pe cand textele din sudul Ardealului si din
[ara Romneascg intrebuinteaz5 slova j: joc, jude,
os, etc. Existg, insg, uncle texte din prima regiune,
care, pe lng notatia indicatg, intrebuintazg i notatia j, de obicei in cuvinte ca juptin, juplineasa, dar
si in os, Jude, etc.
cu slovele

t.

N. Maramuresului, 1602-1617, juraful, jurat,

(4 ori), gudele (LB, 72, 1-2,9,11,14,15,16,23).

pral

Moldova. 1594: jupcinul, jupdneasa (DH, XI, 490,

n-1 610).

In PO, TB si TM, regula generalg este grafia cu

Existg, insg, si in aceste texte, alternante grafice ,/j

(PO, afutortu, Gen. 4, 26, a#Tu(oriu, Gen. 12, 8, gos,

#!unghe, Gen. 8, 4, 20; TM, n-le II si III ; TB, n-le

II si IV). In CP, pe langti grafia normalg cu j, ggsim
grafia cu

in #Zude (ant. 7,38), care provine, probabil,

din originalul pe care Coresi sau ucenicii sgi Il aveau
sub ochi.

In privinta grafiilor jupdn, jupdneasa, In regiunea

care cunostea pronuntarea [dj], ea se explieg prin influenta grafiei cuvintului v. slay upana. Alternantele

graf ice #11 in PO, TM si TB comportg o explicare anawww.dacoromanica.ro

CONSOANELE

69

loaga cu aceea care a fost data mai sus (p. 67) pentru
alternantele dzlz in aceleasi texte.
[di]

Semi-oclusiva sonora e pastrata inteun euvant ca

leirged bolnav" (<1 a ngul du s), in CV (4,8, etc.), S
(ps. 68,30, etc.), CT (Mt.106), CPr. (Act., 5,15).
Surda, In (Wed, e datoritA analogiei cu muted.

Verbul a inconjura apare notat in mod constant

Ineung(Oura (< c o ngy r a r e); grafia aceasta se regaseste i in CP : incurCOurti (ps. 7,8; 16,11; cant. 2,
10; 6,4,6; 7,48); ea poate proveni din originalul ardelean-maramuresean, daca nu probeaza, mai de graba,
c [di nu trecuse Inca la M.
Trecerea lui [dj] la [j], prin suprim.area oclusiunei,
e notata in cateva texte din Moldova : arjinfu, leje
(M-rea Galata, Iasi, 1588, 192, 10-11; 212,490), slulile (Moldova, 1593, DH,XI, 318) si inteun text din
Prahova dejelele (Glodeni, 1596, CB, I, 67,17) ; fonetismul acesta este curent, astazi, in graiul moldovenesc.
[n]

I. Rotaeismul. Trebue facuta diferenta intro rota-

cism", adica trecerea spontan a lui -[71]- la [r] : land' >

lard, i trecerea conditionata a lui -[n]- la [r], prin disimilare consonantica, provocata de un al doilea [n] din
corpul cuvantului meinunt>mrunt.

Rotacismul e atestat in texte traduse i netraduse

din sec. al XVI-lea si al XVII-lea provenind din N.
Ardealului, Maramures, Mahaci (j. Turda), Bucovina
si Moldova :
S,V, CV,TM, GB, Caz. I, Cat. M. Inovatia mai e atestata in urmatoarelc texte din sec. al
XVI-lea si al XVII-lea provenind din Maramures, N.
Ardealului si Bucovina :
Maramures. N. Maramuresului, 1602-1617 (LB, n-I 30).
Silliste,. 1593 (LB, n-1 2).
N. Ardealului. Bistrita (Nsaud), incep. sec. al XVII-lea
(LB, n-1 18). Regiunea Bistritei, 1634 (Rosetti, tude,
www.dacoromanica.ro

70

PON ETICA

11, n-1 11). Santioana (Islasaud?) 1628 (SD,IV, 17,28).

Suciul-de-sus (Somes), 1608 (LB, n-1 36).
Bucovina. Campulung, incep. sec. al XVII-lea (LB,
n-le 9 si 10) ; 1615 (LB, n-1 38). M-rea Moldovita, 1601-

1602 sau dupa 1605 (LB, n-1 28). 1690 (?) (Rosetti,
laude, 72, n-1 12). Radauti, 1609- 1615 (LB, n-1 39).
M-rea Voronet, 1616-1631 (LB, n-1 44).

Originalele textelor rotacisante copiate In TM, erau rotacisante

sant InsA probe cA gralul pope' Grigore din MAhaci (popa Grlgore
a copiat textele n-le 1-VII), cunostea rotacismul, i anume presenta
fenomenului In dou InsemnAri ale acestuia (dumireei i eiri =cine,
TM, 43; 215).

Pe ranga aceste texte, care probeaza existenta

tacismului in regiunea indican', exista un mare numar
de texte netraduse, din aceeasi regiune, incepand cu
sec. al XVI-lea, care nu cunosc rotacismul.
Textele moldovenesti din sec. al XVI-lea cunosc spo-

radie rotacisrnul, pastrat in cate un singur cuvnt ;

In sec. al XV-lea, insa, rotacismul e atestat in cateva
nume proprii sau toponimice din Moldova (v. mai jos,
p. 74).

Rotacismul nu apare in texte care provin din sudul

Ardealului, Banat, Oltenia si Tara Romneasca. Asa
dar, in sec. al XVI-lea, o regiune a teritoriului dacoroman, care cunostea rotacismul, poate fi opusa unei
alte regiuni, care ignora aceasta inovatie fonetica.
In textele enumerate mai sus, rotacismul este notat
-r-, -.,tr- sau -nr-, i +r-, la initiala', de ex., In H: bureitale (ps. 44, 3), bu+raiaie (ps. 13,3), bunrinate (ps. 4,6),
frallul (ps. 102,11) ; pe langa aceste grafii, textele, cu
exceptia CV si a dou scrisori (LB, n-le 2 si 36: Saliste,
Maramures, 1593; Suciul-de-sus, Somes 1608), presintil

.si notatii cu n
S: -r- (eire),
(de 2 ori : vi+re, ps. 64,3, ve+rru,
ps. 68,3), .tr- (trainte), -n- (Cine, ps. 4,6).
V : -r- (ecre, ps. 89, 11), -+r-(rar, e+re, ps. 82,2), menre

(odata, ps. 139,9), +r- (+rima, ps. T7,72), -n- (rar, bdirdn'(ele, ps. 91,11).
H : -r-,-+r-,-nr-, +r-,-n- (rar, meinule, Candrea, S, I, 49).

CV: -r- (mclra, lul, 4), -.fu- (bu+rti, 86,3), +r- (+rema.
115,13).

www.dacoromanica.ro

CIONSOANELE

71

TM: -r- (buru, 79,128), -+r- (deme+refa, 47,6), -nr(venrith, 83, 158), +r- (+ralta, 47,5), -n- (adonarei, 43).

GB : -r- (rar ; neomersle, 736, 28,8 a; v. Rosetti,

tude, 4-5), -n- (sd tind, 728, 12, 3 a,).
Caz. I: -r- (lurnird, 29,1), +r- (+rallul, 34,2), -n- (+ni-

mici, 33,4).

Cat. M: -r- (mcird, 256, 4), -n- (e'ine, 256, 18).

Scrisori particulare : -r- (seireilate, LB, 53,1), +(n)r(+nrainie, 53,2), -n- (bdtreineloro, 53,3).
V. un tablou al acestor texte in Rosetti, tude, p. 8-10. Textul

de pe care a fost copiatA Caz. I, era rotacisant ; grain] copistului nu cunotea aceastA inovatie foneticA ; cf. Caz. I, 46, 1-2: ertddunti; 5: oinra (=vin), In care n a fost introdus de copist.

Formeie cu n au fost introduse de copist I In Cal. M. Dacti graiul

acelui care ne-a lAsat aceastA copie ar fi cunoscut rotacismul, ar fi
trebuit ca inovatia sa fie introdusli i in Taldl nostru sau In Crez,
care sunt copiati de pe texte nerotacisante. V. Al. Rosetti, GS,
p. 252; Romania, XLVIII, p. 331. In Leg. SI. Vineri, copiatii de popa
Grigore, rotacismul apare numai de 3 ori (CB, II, p. 141). Nimic
nu probeazA cA inovatia a fost introdusa aci de popa Grigore, dupA
cum crede G. Pascu (Isl. literal. i limbei rom. din sec. XVI, p. 116).
Trebue admis, mai de grabA, cA traducerea originalA a acestui text
era rotacisantA i cA popa Grigore a avut la IndemAnA o copie intermediar, efectuatA de un copist al cArui grai nu cunostea inovatia
0 care a eliminat rotacismul din copia sa, afarA de casurile amintite. InteadevAr, sunt texte copiate de popa Grigore de pe originale
nerotacisante si care nu cunosc, in copia sa, rotacismul (de ex. TM,
n-1 III).

Pentru a interpreta aceste grafii, trebue s. plec6m

dela texte care nu sunt copiate, pentru c formele cu

[n] conservat pot fi introduse de copitii al csa'ror grai

nu cunotea, rotacismul ; inteun text care nu e copiat,
aceastil posibilitate este exclus. Astfel, in H, de exemplu,
mine i line (pron. pers.) sunt notati in 4 feluri : tire,

ti+re, linre i mene (Candrea, S, I, 49).

In texte scrise in N. Maramurqului, la CAmpulung

(Bucovina) i la Rduti. la sfar0tul sec. a/ XVI-lea

sau la inceputul sec. al XVII-lea, gsim acelea0 cuvinte notate cnd cu n, cAnd cu r: sindlale, sindlos
(LB, 72,3; 73,27), buni, bun (LB, 81,4,6,15) 0 seirdLate, seirlg (LB, 53,2; 54,3), burl, borii (LB, 54,14,15).

Grafiile acestea sunt notatii aproximative pentru a

reda pe [r] nasal. Trecerea lui [n] la [r] s'a fcut prin
modificarea unei singure micAri articulatorii : ocluwww.dacoromanica.ro

FONET1CA

72

siunea produs de limbg. Prin suprimarea acestei oclu-

siuni, vrful limbei intrg in vibratiune si produce un

[r] nasal, pentru c emisiunea acestui [r] e intovgr'Asin
de scurgerea aerului prin fosele nasale, care caracterisa
articulatia lui [n]; i n, in graiiile sau nr, noteazrt
aceste vibratiuni nasale.

Textele nu ne permit, deci, s afirmgm cg [n] trecuse la [r] oral (fn vibratiuni nasale) : acest stadiu
fonetic, care constitue ultima etapg a evolutiunei (pierderea nasalitgtei), nu fusese atins in sec. al XVI-lea.
Notatiile din textele netraduse, care cunosc numai notatia cu r, la intervocalicg, nu contrazic aceastg conclusiune :

scriitorii acestor texte fAceau parte din altg

scoalg ortograficg. InteadevAr, am vgzut cg sunt probe

aproape contemporane despre existenta lui [r] nasal,
provenind din regiunea in care au fost scrise aceste texte.
Intre nasalisare i rotacism nu existg leggturg de causg
la efect : sunt, in alte limbi, i alte consoane dentale care
au trecut la [r] (de ex., [d]), fdrg ca nasalisarea sg joace
un rol in acest proces. Intre aceste doug fenomene
existg insg leggturg de fapt, pentru cg num.ai oclusiva
nasalrt implosivg, adicg articulat in asa fel, incgt sg
nasaliseze vocala precedentg, fiind grupatg cu dnsa,
trece la [r].
Grafia cu n poate fi deci explican ca o grafie extreing,

care pune in valoare nasalitatea lui [r] nasal, notatia

ca r fiind o grafie extremg in sens opus, care pune in
valoare caracterul continuu al acestui fonem.
Dar grafia cu n mai poate fi explican i intealtfel,
fgrg ca s putem alege intre amAndoug explicatiile.
PlecAnd dela constatarea &A, in multe texte provenind

din aceeasi regiune, in acelasi spatiu de timp, rotacism.ul nu e notat, grafia cu n poate representa o pronuntare cu oclusiva nasalg nealteratg, fonetism curent
In Moldova si in prtile Ardealului vecine cu regiunea
rotacisann, in secolul al XVI-lea si al XVII-lea (v. Rosetti, .&ude, 8 urm.). Posibilitatea coexistentei a doug
pronuntgri, una, cu [n] trecut la [r] nasal, si alta cu [n]
nealterat, nu trebue deci exclusg, pentru cg, uneori, s'a
inregistrat presenta a doug foneme in graiul aceleasi
persoane.
Cf. Al. Rosetti, Curs de 'melted general, p. 107.

www.dacoromanica.ro

CONBOANELE

73

Grafiile cu n ar atesta, prin urmare, coexistenta a

dou pronuntri, in regiunea rotacisanf. Cu timpul,
formele cu [n] au elinainat pe celelalte, pentru c rotacismul caracterisa graiul unei regiuni restrnse si constituia o piedicg in relatiile dintre locuitorii acestei regiuni i cei din teritoriul nerotacisant. Rotacismul a
disprut din lim,ba vorbitil si n'a mai fost mentinut
in limba scris : Coresi elimin rotacismul din textele
pe care le tipreste, iar scrisorile particulare din regiunea rotacisant ignor inovatiunea, cu incepere din
a doua jumtate a sec. al XVII-lea. Rotacismul a fost

pstrat, de sigur, in conversatia curent, dar evitat

in corespondent ; cu tinapul, a disprut din graiul
vorbit. Astzi, in Tara Motilor, inovatia este evitan*
in conversatia cu un strein.

S. Puscariu, Dacoromania, IV, p. 1375 urm. T. Papahagi, Cercetdri

in Munfii Apusenl, GS, II, p. 48-50. S. Pop, Dacoromania, VI, p. 393.

Moldova nu a participat in mod normal la inovatie ;

nu exist texte rotacisante propriu zise din Moldova.
Acolo unde apare si asa cum apare, in mod sporadic,
rotacismul in Moldova, pare a fi importat din alte re-

giuni, i anume din prtile nord-ardelene-maramuresene,

de unde, de altfel, stim cg s'a revrsat un elernent rornnesc asupra Moldovei.

Cf. Rosetti, Elude, p 8 si A. Procopovici, RF, I, p. 256, n.

Nimic nu ne indrituieste pana acuma s declararlo ca rotacismul a
fost candva si in Moldova un fenomen generalisat".

In Moldova, gsim urmtoarele fapte de rotacism :

peir(c1) (pretutindeni, SD, VII,

284-285, 3; copie). Botosani, 1827, para (SD, V, 276,
177). Campulung, 1616, pirti (LB, 84,7) ; 1677-1679,
par(a) i pn(c1) (DB, II, 27,210) ; 1753: pira (Stefamili, 52-53; 1761 : 64, 47; 1769: 65; 103; 179). Iasi,
1643, par(6) si pan(a) (SD, IV, 25,34). Suceava, 1689,
ptir(6) i pein() (SD,VII,92,14) ; 1761-1784, pira (Stefanelli, 62; 152).

1763-1764, pan() i

In sec. al XV-lea si al XVI-lea, rotacismul e atestat in.

L'ateva nume proprii si toponimice. Printre aceste nume,

sunt une/e in care [r] a putut s fie produs prin asimiwww.dacoromanica.ro

74

FONETICA

lare consonanticri (MarNre, Rumirula, Ridir) sau

Oamyis, Ojamirina, 2esimilare consonantic5.
mera1ij):
Moldova, 1453, damyrz (=geamOn, n. pr., CB, Il,
14). J. Bacilu, 1491, Sixla jarnirina (=geamOna, Bogdan, DSM, I, 473, 240). J. Falciu, 1489, Boda Rumarula (=rumnul, n.pr., Bogdan, DSM, I, 374,198).

J. FAlciu sau Basarabia, 1503, Kapsczroasi (=C46-

tinoasei, riu, Bogdan, DSM, II, 228-229, 113). J. Neamt.,

1470, Zemeregij (=Gemenesti, sat pe Topolita, Bogdan,
DSM, I, 145, 85). J. Orhei, 1495, Sima RuNrs (=ruginO.,
n.pr., Bogdan, DSM, II, 71, 35). Suceava, 1470, Fyniq(=Fntnele, cOtun, Bogdan, DSM, I, 145, n-1 85).

1528, Ion Marlire (=margine, n.pr., Ghib5nescu, SI, I, 205).

Vaslui,

Fonetismul amerinfa (CC2, p. 254, 9) e datorit disimirrei ([n]-[n]>[r]-[n]) ; In regiunea rotacisantA, insO,
trecerea lui [n] la [r] a fost produsa prin rotacism. Forme
ca gerunke (V, ps. 77,55) sau ge+ru+kiele (CV, 23,11),
din igerzukr], se explica' prin propagarea nasaliatei anterioare ([genunki]; cf. S, ps. 77,55: genunhile) i trecerea lui [n] la [r]; sunt casuri, Ins, cand fonemul
inductor a dispOrut, prin disimilare totalO : [n]-[n] > [r]zero ge+rukiele (CV,25,12), erukiu, genrukiu (H, ps.
104,37; 71,17; 77,67,68).
In limba comunA din zilele noastre, existA casuri de disimilare
consonantick cu [r] (<[n]) produs prin actiunea unui al doilea [n]
din corpul cuvAntului. Fenomenul apare In cuvinte ca amerinfa (<amenin(a), gerunki (< genunki), etc. Inovatiunea aceasta e generalli,
In dacoromand, dar faptele se grupeazli mai ales in regiunea In care
rotacismul este atestat In sec. al XVI-lea si al XVII-lea. Cf. Rosetti,
Alude, p. 17 urm. I

Cnd prep. din, in, prin si pron. nedefinit sau

numeralul un sunt legati, In elocutiune, de un cuvnt
urmtor a cArui initiard e o oclusiv labia15, atunci
articulatia dentara' a lui [ri] se acomodeazO articulatiei
labiale a cuvntului urm5.tor, potrivit formulei : explosivil sprijinit5. asimileazA implosivA nesprijinit.
Fenomenul acesta e notat, uneori, In textele din sec.
al XVI-lea : di+rn bdsereca (S, ps. 67,30), dem pddure
(S, ps. 3,5), dim miiloc (V, ps. 103, 12), um piirinie (TM,
www.dacoromanica.ro

CONSOANELE

16

82, 135), frn bruma (CP, ps. 118,83), im mama (Tara

Rom., 1600, AAR, 20 ist., 483,1), irn pref (PO, Gen.
31, 15).
[n]

En] urmat de god a fost palatalisat i apoi muiat ;

In aceasta situatie, poate disparea, dupa ce nasalitatea
sa a fost comunicata vocalei precedente. Procesul acesta
s'a petrecut intr'o parte a domeniului dacoroman.
Textele, afara de T, presinta alternante grafice :
N. Ardealului-Maramures. H : cuvinos (ps. 15,10, etc.),

cuvinios (ps. 78, 2, etc.), cuvitnos (ps. 11,2), nkinktu

(ps. 88, 28, etc.), intntrul (ps. 17,51), se pote (ps. 77,7),
puslynta (ps. 28,8), secnnktul (< ung. szekrny, ps. 131,8),

spuntu (ps. 54, 18, etc.), cuyios (ps. 4,4, etc.), Mid-tut
(ps. 104,36), mdngdia (ps. 68, 21), pustie (ps. 54,8). sputu
(ps. 51,11), etc. Pluralul dela an e notat ansi (ps.

89,4), anniii (ps. 89,9).

S: calcdnitu (ps. 48,6, etc.), cuvinos (ps. 85,8), intdnit
(ps. 104,36, etc.), mangdnietortului (ps. 57,6), punru
(ps. 11,6, etc.), inttu (ps. 88,28, etc.), vii (=vie, pl.,
cant. 4,17), pricuaus (ps. 4,4), etc.; an(n)ii (ps. 60,7;
30,11, etc.), dar si aii (ps. 89,4).
V: pricuvitruiloru (cant. 8,86), anii (ps. 89,15), atii

(ps. 89,10), etc., awns (ps. 85,8), intii (ps. 77,51),

pulu (ps. 100,6), etc.

CV: Want (5,6), sputru (79,1), se vi+e (subj. pr., 3
sg., 75, 2), intdiu (38,2, etc.), sputu (19,5, etc.), se vie
(45,12), anii, pretutindeni (64,7, etc.).
TM: notatia cu n e rara: se vi.fe (subj. pr., 3 sg., 123,
238), ai, ailor (107, 215; 145, 179, dar ani, 146, 179).
Moldova. 1588, ai (pl. dela an, DH, XI, 197, 325).
1591-1593, ai (id., DH,XI,218,351 ; 318). Campulung,
incep. sec. al XVII-lea, ai (ib., LB, 58, 7; 60, 14). M-rea
Slatina, incep. sec. al XVII-lea, ai (ib., LB, 66,12).
Suceava, 1597, ai (ib., CB, I, 77, 9) ; 1600, fdnind (LB,
51,4, n-1 7). M-rea Galata (Iasi), 1588, fanina (CB, I,
206, 350). Draguseni (Vaslui), 1587, Agafieonie (=Aga-

fiewaia, n. pr., SI, X, 11).

S. Ardealului-Tara Romneasca. Grafia cu n apare
rareori in textele lui Coresi : puni, pu4i, sputi, vi4ile
www.dacoromanica.ro

76

FONETICA

(CP, ps. 20,6, etc ; 20, 13; 49.16; 79,9), scl vi+e (subj.
pr., 3 sg., CPr., Romani 3,8), vi.fe (=vie, CPr., I, Corint.,
9,7).

Tara Romneasc5. Mehedinti (?), 1549, Lupoane (n.

top., CB, I, 242,8). Berilesti (Ilfov), ca. 1609, ai (pl.
dela an, CB, I, 174, 16). Bunestii de j. (Valcea), 1597,
ai (id., CB, I, 80,12).
Brtnat. PO : defile-a-du (Gen. 1,5), puni (Ex. 25,16),
rtimani (Gen. 38, 11), spuntu (Ex. 10,2), fi. fi (Gen. 32,17),
tiny (Ex. 34,11), fini (Ex.34, 22), s el nu vi+i (Gen. 31,52),

s vini (Ex. 34,2), etc., cle.tai( Gen. 4,4), puie (Gen.

48,17), etc. T : enkunacy (= incuiati, 146,6), sse rainane (154,3; 156,3), ramania (156,13), pustinese (164,6).

Grafiile enumerate redau in mod aproximativ nasa-

lisarea vocalei precedente i muierea lui [n] ; in nordul

Ardealului, Marantures, Bucovina si Moldova, [n] era
pe cale de a disprea in vocala precedent, nasalisnd-o ;
procesul acesta era petrecut in sudul Ardealului
Tara Rom,neasc.

[A] apare conservat in docurnentele moldovenesti din sec. al

XV-lea; v. BArbulescu, Curentele, p. 66-67. Surprinzatoare, dupii
examenul grafiilor de mal sus, este afirmatia lui I. Siadbei (in Viaja
rom., 1928, p. 346), cA [n] palatal nu mai apare In documentele din
Moldova dup4 anul 1500".

[1]

In textele enumerate mai jos, cateva cuvinte au

prtstrat pe [1] originar neatins : ceirtulariu (gr. xaptouXcipcoc,

CV, 11, 12; H,S, ps. 44,2; TM, 54, 17; CP, ps. 44,2;
CT, Mt. 3; CPr. Titu, 3,13) ; temeli (gr. Osp.iXtov, pf. 3
sg., S, ps. 86,5).
[11

[F] (muiat) apare conservat in llubi (<v. si. ljubiti,

H, ps. 4,3; S, ps. 118,140), ltubov, (<y. si. ljubovl, CT,

loan 17; CPr., I, Petru 4,8).

t]

In textele din N. Ardealului-Maramures enumerate

mai jos, g'sim cateva casuri de nenotare a lui [1]+

consoan ; grafia aceasta noteazil pe [t] (velar), cu tendinta de a trece la [11)] sau de a disprea asculcItorIul
www.dacoromanica.ro

CONSOANELE

77

(= asculntorul, CV, 114,12), +raid (=inltA, H, ps.

26,6; 60,3; 148,13), +reilarei (t-1, ps. 46,10,) +rclfn-,a

(H, ps. 33,4), +rel(ar H, ps. 149, 6), +rdiariel (H, ps.
50, 21), +re"
(H, ps. 11,9), ascutaii (TB, 362, 69),

alatu (=alaltu, Cod. M, 230, 141 v.).

Candrea, S, I, p. 168; 0a, p. 46; dup N. Draganu (Despre

1>tt fi disparitia acesluia in romemeqle, In Omagiu lui I. Bianu, Bueureti, 1927, P. 137-154), aceast6 pronuntare ar fi datoritii unei

influente streine.

[r]

Fonetismul aninei nisip", apare in S (ps. 138,18),

pe lngA fonetismul normal, arma (S, ps. 77,27; ariret,
amt. 7, 36). Cel dintai e datorit asimilArei [r]-[n]>[n]

-[n]. Acelasi proces s'a petrecut in

1600, LB, 51,7).

(Suceava,

Prep. prentru, prespre, prestre apar sub diferite

forme, datorite disimilrei totale [r]-[r]>zero-[n] sau
[r]-zero

forma primitiv prentru apare in H (ps. 5,10, etc.),

GB (729,13,1a), TM (101, 200), Caz. I (31,4, etc.), Mol-

dova, 1593 (DH, XI, 318, 319), Suceava, 1593 (DR,

4,4), Tara Rom., 1600 (AAR, 20 ist., 485); printru, CV
(71, 12), PO (Gen., 9,5);
pentru, TM (102, 202), Caz. I (32,16, etc.), L (CB,
I, 7, 22, etc.), Barlad, 1588 (CB, I, 51,5), CPr. (II, Corint., 7,6), Galati, 1571 (CB, I, 18, 4), Cac`amei (Ialomita), 1592 (DR, 2,5,12), Tg. Jiu, 1591 (CB, I, 56,3),
Glodeni (Prahova), 1596 (CB, I, 67, 16; 72,4), PO (Gen.
12,19) ; prentu (Vrdesti, Mused, 1583-1585, CB,I,39,5);
forma primitiV prespre apare In CV (18,12, etc.), H
(ps. 41,8, etc.), S (ps. 8,10, etc.), V (ps. 96,9, etc.),
TB (420, 24, etc.), GB (735, 25,8 b), Caz. I (30, 16),
Moldova, 1593 (1)1-1,X1,317,318), Targoviste, 1601 (CB,

1,109, 13), CT (Mt. 32, etc.), CPr. (II, Corint., 7,4),

PO (Gen. 11,9);
pespre : Caz. I (33,16), CT (Mt. 33, etc.);
prespe : Moldova, 1602 (CB,I,113,6), CPr. (Act., 13,27) ;
preste : Moldova, 1591 (DH, XI, 219) ; Tara Rom.

1600 (AAR, 20 ist., 457, 7);

www.dacoromanica.ro

FONETICA

76

pestre : S (ps. 8,2), M-rea Galata (Iasi), 1588 (CB,I,

199,184);
peste Curestii sau Bogata, Ilfov, 1606 (CB,I,155,5).

3. Prep. pre apare sub aceasn form.5." in toate textele

din sec. al XVI-lea; pe se explicA prin disimilare totat,

in legturi sintactice, atunci cand initiala cuvntului

urmUor era [r] : pre [r]- ; forma disimilan e atestan
inteun zapis de vnzare din Glodeni (Prahova), 1596
(CB,1,72,7,8,10).
Cf. dereptu r->drept r->dept
(149, 4).

; deptu

e dat de H (ps. 72, 19), CV

[r]

Presenta lui [Pi apical vibrant In textele din sec.

al XVI-lea, e atestan fie prin grafia rr (H; GB : arrata,
729, 12,6 a; sorrai, 730, 15, 2 b; rrand, 732, 18,1 b;
rraspos, 734, 23, 2 a, etc.), fie prin intrebuintarea unui
semn special, derivat, probabil, din r glagolitic (H,S,V,
CV, Ap. I; v. mai sus, p. 18) ;
[f] apare in conditiunile urmRoare
la initiat : 1. elem. latine : rraclUinra (H, ps.47,3);
2. elem. streine : rrana (H, ps. 90,10), fa'slignira (Ap.

I, pl. 3);
in interiorul cuvntului :

1. intervocalic (elem.
latine) : amarra (H, ps. 63,4), uNieiunile (Ap. I, pl. 3);
(elem. streine) : izvoarrele (H, ps. 17,16); 2. inaintea

unei consoane :

at

(CV, 123,10).

Reduplicarea lui [r] apare cateodan si in PO : a. la

initial : rripede (Gen. 49,7), b. la intervocalicil : tarroasti (Gen. 30,5).
Notarea constann a lui [P], in traducerile rotacisante,

coreipundea, de stur, cu realitatea fonetidi. Dac' urmrim notarea lui [r], inteun text ca H, de exemplu,
constanm, inteadevAr, c' notarea acestui sunet, cu
ajutorul slovelor indicate, nu e intampltoare : cari,
bucura, Fite, rmire, lelorz, mari, pre, bucure, vois, cari,

dereptalg, puma, marisca, etc. (H, fol. 30 r., in

Candrea, S,I, pl. IX).
Candrea (S, I, p. 118) crede c semnul special care noteazA pe
In traducerile rotacisante, a fost inventat" de scriltorii care

www.dacoromanica.ro

oONS0auimli

79

ne-au dat primele traducen romAnesti. Explicatia lui Bdrbulescu (Curen(ele, p. 124 urm.), care vede In acest semn un r glagolitic, este plausibilA. Bilrbulescu sustine, fr dreptate, c grafiile examinate mal

sus nu ar nota pe

[i-].

Acest [P] se pronunta in regiunea rotacisanta, in

cuvintele de origine latina i streina. Intunecarea tim-

brului vocalelor prepalatale care urmau dupa [t] nu

era generalisata in sec. al XVI-lea ; sunt, intriadevar,
texte din sec. al XVI-lea, in care tim.brul lui [e] i [fj
a ramas neatins
/rima (H, ps. 2,9, etc.), inderret (H, ps. 39,15,etc.),
intenta (S, ps. 9,25, etc.), omori (TM, 153, 191), reu
(CV, 47,5, etc. ; H, ps. 7,5, etc. ; S, ps. 9,27, etc. ; TM,
124,241), (r)ride (H, S, os. 24, 3, etc.), Pisulu (CV, 129, 4),

(r)riu (H,S, ps. 23,2, etc.), riurele (TM, 50,10), scurrirna

(H, ps. 93,13), (errinti (H, ps. 29,10), (erina (S, ps. 103,29),

uri (H, ps. 13,1, etc. ; S, ps. 24,19, etc. ; TM, 51,12);
rdu (S, ps. 7,5; TM, 124, 241), rdde (S, ps. 2,4), Mu
rilu" (S, ps. 73,15; cant. 6,4), fdrard (S, ps. 7,6) sunt
fonetisme care au putut fi introduse de cop*i. Intunecarea timbrului vocalei care venea dupa [P], apare
Insa notata regulat in V: amtirara (cant. 2,16), iniaratu
(cant. 2,21, etc.), raure (ps. 106,33, etc.), rdrana (ps.
101,15), urd (pf. 3 sg., ps. 138,22, etc.), i in Cateva
texte netraduse : Sal*e (Maramure), 1593, reiu (LB,

47,14), Campulung (Bucovina), incep. sec. al XVII-lea,

rau (LB, 57,11; 77,9).
Fonetismul acesta a fost inregistrat, In zilele noastre,
In nordul Ardealului (Tara 0au1ui) i in Maramure
[raw, rid, tipa, "find] (0a), [Pae, tale, Paw, unsk] (Maramure*).

Candrea, Oaq. p. 46; Papahagi, Maram., p. LxIf ; [f], In romanti, fritunecA timbrul vocalelor prepalatale urmAtoare : [e]:>[6] iar
[ij> [1]. Fenomenul e vechi, de oarece e atestat
am/nand : rd. u,
ar. araw (< r e u s), riu, ar. aria) (-- 1.7 v u s). In schimb, [r] nu a

avut aceeasi actiune : peri (<p erir e).

Grupuri de eonsoane
[11]

Grupul (11] apare pastrat In hillean (< ung. hitlen,

S, ps. 91,12; TB, 458,88; CP, ps. 5,6; CT, Mt. 16; loan,
www.dacoromanica.ro

80

FONETICA

10; CM, 260,1; Moldova, 1593, DH,XI, 319), hillent

(vb., S, CP, ps. 104,15). Trecerea lui [t] la [k] este notan' In H: hicrnulu (ps. 5,6), hiclent, S (ps. 35,3), heclnii, V (ps. 91,12) hiclAnele, CV (4,12), hidnul, TM
(104,208), hiclenird-se, PO (Gen. 14,4).
Acelasi fonetism apare in tzecljn (<ung. izetlen, H,
ps. 59,6; S, ps.16,4).
[Pt]

Prin asimilarea oclusiunei lui [p] de &Aril [1] urm'ator,

grupul [pt] din derepi a fost redus la deretu (H, ps. 5,14;

CP, ps. 6,5; PO, Gen. 27,45), deretat (H, ps. 142,1:
CV, 168,14).
[11]

Ulta (< oblitar e), apare in CV: uliti (115,4), ullet-

toriu (115,8), S (ps. 9,13, etc.), CP (ps. 9,18, etc.) si in

CT : ultar (Mt. 65). Llita, formA analogicA dup uit
(id. pr., 1 sg.), in care disparitia lui [1] e justificat5 de
fonetic5, apare in S: uifi (ps. 43, 24), se nu uite (ps. 58,12),

etc., H: uitz (ps. 118,16), utilt (ps. 49,22), etc., V: uttatu

(ps. 118,153), uttatz (ps. 136,5), CP (ps. 9,13, etc.), CT :
uttat'd (Luca 63), PO (Gen., 41,51 etc.).
Parerea lui Candrea (S, I, p. 95-96, 166-167), ca fonetismul ulta
ar proba vechimea unui text, fata de alt text cu fonetismul uita,
nu e justificata. Inteadevar, uita nu provine din ulta, ci e o forma
analogica care s'a putut nate Hand ; fonetismele ulta i uita
au coexistat (v. exemple/e din CP 0 CT). In CP, fonetismele uda
ulta apar laolalta ; daca ulta ar fi fost o forma arhaica sau dialectala, Coresi ar fi eliminat-o cu siguranta, astfel cum a procedat
In alte casuri. Pastrarea lui ulta probeaza ca acest fonetism nu era

neobi5nuit, In graiul lui Coresi. Presenta exclusiva a fonetismului

uita, In H, nu probeaza, deci, ca acest text ar fi mai nou cleat traducerea originala de pe care a fost copiata S. In consecinta, parerea lui I. Siadbei (V MN rom., 1928, p. 346), care sustine ca ulta nu

mai apare dupa anul 1500", nu e justificata de fapte.

[nt]

Grupul [ni] apare notat cnd nt, cAnd nit, de ex.

In H: sdniu (id. pr., 1 sg., ps. 34,3) si sc-untu (ps. 21,7),

stintu (3 pl., ps. 24,6) si smtu (ps. 9,21).
www.dacoromanica.ro

CONSOANELE

Grafia mt apare in textele urmatoare

81

smt, S (ps.

2,6), V (ps. 77,39), CV (1,4), GB (729, 12,8 b), TM (44,2;

pretutindeni, in Leg. lui Avraam, TM, 189 urm.) ; simt,
Bistrita (1\lasaud), 1600 (pretutindeni, LB, n-1 8) ; semi*,

TM (45,2) ; smtu, Roman, 1605 (DR, 8, 28), Suceava,

1595 (LB, 49,5,17) ; incep. sec. al XVII-lea (pretutindeni, LB, n-1 19) ; simtem, semtem, Tighina, ca. 1587
(SD,V,391) ; smt (PO, Gen. 49,5) ; ssemte<m>, T
(160,3) ; frlimf, S (ps. 3,8, etc.), V (ps. 146,3, etc.), CP
(ps. 33,19), CPr. (Efeseni, 2,14), PO (Gen. 17,14) ; freimse

TM (106,214), CP (ps. 75,4), CT (Mt. 58), CPr. (Act.,

20,11).

Asupra fonetismului Urfmt], v. Rosetti, Rech., p. 99-100 si A.

Procopoviel, Dacoromania, VI, p. 410-411.

[nip]

Grupul [mp] e conservat in rumpu (H, ps._115,7),

se se rumpti (Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 484,11),
rumpem (CP, ps. 2,3), (r)rumpe (H, ps.18,3 ; S, ps. 51,7;
TB, 458,89; CT, Mt. 109) ; aceleai texte cunosc insa
i forma fail oclusiva nasala : (r)rupe (H, ps. 2,3; CP,
ps. 51,7), rupem (S, ps. 2,3), rupeli (H,ps. 118,171 ; CT,
Mt. 52) : nasalitatea lui [m] a trecut asupra vocalei
precedente, iar oclusiunea a fost asimilata de oclusiva
labiala urmatoare.
[Js]

Grupul initial [/s], in sal (< fossatu m), e conservat in S (ps. 40, 4, etc.) i in CV (97,9) ; dar S cunoate i forma sat (ps. 101,7), cu modificarea grupului
prin supresiunea lui [f].
[ng],[rg]

Grupul [ng] apare notat in hiclemig (< ung. hitlen+

suf.-sg. H, ps. 27, 4, etc. ; S, ps. 9, 28; CV, 144,12;
TM, 125,242), hiclensug (S,V, 138,4; TM, 120, 232; CP,
ps. 93,23; CT, Mt. 47; PO, Gen. 27,35), hitlenug (Moldova, 1593, DF{, XI, 319; TB,452,76 ; CP, ps. 50,6).
Al. Rosetti.Limba roman& in secolul al XVI-lea.

www.dacoromanica.ro

82

FON ET1 OA

Disparitia oclusivei nasale (v. mai sus, P. 41 urm.) e redat

de grafiile hicleqig (CV, 65,5), hiclem (CP, ps. 9,28 ; CPr.,

I, Petr., 2,1), hitiequg (CP, ps. 138,4; CT, Marcu, 29).

Oclusiva nasalA e notatA in eltinsig (S, ps. 50,3, etc. ;
V, ps. 118, 156, etc.), ellen5ug (CP, ps. 50,3, etc. ; PO,
Gen. 41,31).
Notarea lui [n], in casurile acestea, probeazA c cu-

vintele erau simtite ca compuse ; disparitia lui [n] s'a

produs atunci and sentim,entul compositiei s'a pierdut.
In acela0 fel se explicA presenta lui [r] in meVerpg
(< ung. mestersg, CPr., Efes.,4,14).

Grupul [VI e notat c, in qcop chiop", la Coresi

(CT, Mt. 63; Marcu 42; Luca 76) ; in H, intAlnim grafia

cu sk : skinpard (=*chioparg, H, ps. 17,46).
Ct. scopd, Cainpulung, Bucovina, 1620-1638, LB,92,11.

[4]

Asurzirea lui [v], in grupul rsv], e notat4. deseori :

4add (CV,14,6, etc. ; H, ps. 79,7; S, CP, ps. 40,10;
1600, Tara Rom., AAR, 20 ist., 473,5), 4c1di (TB, 464,
100, etc.), sfat (S, ps. 1,1, etc. ; V, ps. 106,11 ; PO,
Gen. 49,6), 4c1tui (CV, 86, 4-5), sfra5i (H, S, CP, ps.
28,9), etc. Notarea cu
: svada, stit, svdr.si, stivri
reproduce grafia cuvintelor slave sr.-toad, svlovati, stivrtgiti, etc. (cf. mai sus, p. 19).
SCURTAREA

1. Scurtarea termenilor de politete domniei sale, dom-

ntei tale, domniei voastre apare in texte netraduse

Suceava, 1595, domnitale (LB,49,26), domitale (id.,

49,4), 1600 (LB, 51,3,5,n-1 7). Bistrita (NlIsilud), 1600,
domnilor vostre (LB, 52,12). Suceava, 1593-1597, dumile
voastre (LB, 50,10,13,14,16). Cmpulung (Bucovina),
1595, domnivoastra (LB,48,8,9,14,20), Suceava, 1595
(LB, 49,10, 17). Bistrita (N6s5ud), 1600, domavostril (LB,
52, 22). Moldova, 1591, mneata (DH,XI,233,358).
www.dacoromanica.ro

SOL ATA KEA

83

Termenii acestia fiind frecvent intrebuintati, pronuntarea lor e fost neglijat; in mneata, primul terinen al
compusului (domnie), a dispdrut.

Aeelasi proces s'a petrecut in astd seard>astard

(PO, Ex. 16,6) si fa (<11116): la-sa (Cmpulung, Buco-

vina, incep. sec. al XVII-lea, LB,54,9) : monosilabul

a devenit o interjectie (ja,
Scurtarea formelor auxiliarului a vrea (v. mai
jos, P. 107) se explica, de asemenea, prin deasa intrebuintare a formelor acestora i pronun.tarea lor negliFormele e, ie, i si s sub care apar pers. 3 sg.
pl. a ind. pr. a verbului a ji, reproduc pe este i sint
nu e meintuirsi lui (S, ps. 3,3); qi... spurcdeiune-i domnului (S, ps. 5,8), clestu cal .te[---ie] dela mene (Lucavet,
Bucovina, incep. sec. al XVII-lea, LB, 68,19), set' teli

cumu-i intr'clast fard (M-rea Moldovita, 1595-1622,

LB, 71, 7-8), la menre-su (H, ps. 55,13), nu-s cuvente
(S, ps. 18,4).

Scurtarea s'a produs in frasele nominale, in care

este i sint nu indica o actiune i sunt intrebuintati ca

simple unelte gramaticale, lipsite de sens, asupra
rora atentia nu este fixata.
/ma, forma seurtat din mama sau mumei, apare
In S (ps. 26, 10); formele de genit.-dativ +met riei (S,
ps. 108, 14) sau mriei (S, ps. 21, 10,11) apartin nomin.acusativului alumina (mumentrei, H, ps. 49,20).
Cf. formele de genit.-dativ mdriei (S, ps. 21, 10, 11), mcirii (S, ps.
48, 9), mcInre-sa (H, ps. 108, 14), memi-sa (S, Simb. Ath., ed.
Candrea, P. 336, 32).

www.dacoromanica.ro

MORFOLOGIA
NUMELE

Terminatiunea
mescumm si NEUTER. Terminatiunile -ariu i -oriu (< lat.

ariu s, oriu s) apar in traducerile rotacisante : aguto-

du, dilarin, ctiletortu, gudeceitortu, mitdulartu, etc. ; for-

mele Mr% i pot fi datorite copistilor, de ex. lietorului,

factitoru (CV,54,6 ; 129,13) ; Ap. I: pclzitortulk, deregeltortu,

urmitortu (pl. 1). Coresi cunoaste formele cu i: cdntittortul (CT, Mt. 1091, despunetortu (CT, Mt. 57), I 'de&
toriul, pierzeitoriu, uliglitoriul (CC2, 460, 9; 459, 10,11,
etc.) ; PO : ddleitorlu, faceitortu (Ex. 12,22; 14,3), etc.
FEMININE. CAteva nume isi OstreazA terminatiunea
In -[e] : arame (H, S, ps. 17,35, etc. ; V, ps. 106,16;
TM, 230,229; M-rea Galata, Iasi, 1588, 205,332, etc. ;
CP, ps. 17,35; CT, Mt. 35; CPr., I, Corint., 13,1), grindire (H, ps. 17, 13, etc. ; S,V, ps. 77,48), marmure (TB.
285,115). In alte texte, insil, -[e] a fost inlocuit cu [ii],
ca in limba de astzi : aramei (M-rea Galata, Iasi, 1588,
CB,I,203,287 ; L,CB,I,9,50).
GENum. Numele insirate mai jos sunt neutre, nu masculine, ca astzi : genunklu, pl. genu(n)ki(e)le sau #e(n)ruk(i)ele : H, S (ps. 108,24), CV (23,11, etc.), V (ps.
77,55), CP (ps. 71, 17, etc.), CT (Marcu, 45), CPr. (Act.,

7,59), obraz, pl. obraze (S, Simb. Ath., ed. Candrea, p.

337,19), stlp, pl. skilpure, later (moned), pl. talere (CT,
Mt. 53; Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 478,5, etc.),
umilr, pl. umere (H,S, ps. 57,10).
Genul ctorva nume nu apare fixat, in sec. al XVI-lea :

gruma(d)z este neutru (grumadzele, pl., H, ps. 113,15)

si masculin (grumazi, pl., CPr., Rom., 16,4; L, CB, I,
8, 29-30; PO, Gen. 27, 16) ; sluget e feminin (H, S,V.
www.dacoromanica.ro

NLIMELE

85

ps. 103,4; TM, 150,186, etc.; TB, 424,28; Moldova,

1593, DH, XI, 318; CP, ps. 103,4) i masculin un slugri

(CC2, p. 225,28).

Deelinarea

laAscumNB. Fonetismul copaltu (TB,332,46) este nor-

mal; copac (sg.) a fost refcut dup analogia lui

(pl.)-stirac.

In afaril de flexiunea tateilui (S, ps. 44,11, etc.), lard

apare la genit.-dativ i sub forma ttanrilui (H, ps.

44,11), tilleinelui (S, ps. 151,1), tteirelui (V, ps. 151,1),

Lldnului (CP, ps. 151,3), tiildne-su (TM, 146,180), ttni-

su (PO, Gen. 48,9), etc. ; la plural, ggsim numai forma

tlittiri (S, V, ps. 95,7; CV, 74,11, etc.), lcildni (CP, ps.
95,7).

Aceeai flexiune apare in frftine-miu (EP, 36), laifini-tclu (PO, Gen. 27,44), fralini-seiu (CT, Marcu 55;

CPr., Rom., 14,13; Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist.,

473,2), formatie analogicA dupa ttine.
Numele terminate in -a, -cei,
fac genit.-dativul
In - (e)i sau -iei : Azariiei (V, cant. 7, titlu), Isaici (S,

CP, cant. 5, titlu), Isaieei (V, ibid.), Luceiei (S, CP,

cauf. 9, titlu), Lukiei (S, cant. 10, titlu), Zahariei (V,

ps. 138, titlu), popeei (CPrav., 8,6; 11, 17; 12,4; 21,9),
popet (Cernet, Mebedinti, 1599, CB,I, 88,1), vlildiedei
(CT, Mt. 109), Luctii (Bucureti, 1579, CB, I, 253,24),
Mogeii (Tg. Jiu, 1591, CB,I, 58,19), Stoic& (Dambovita,

ca. 1595, CB, I, 63,3).

Cf. iurfit, Suceava, 1495 (Bogdan, DSM, II, 87).

Vocativul In -e apare conservat lute serie de texte :

despuefore (V, cant. 7,37; TB, 320, 36), domne, doamne
(MM, 310, 26 V.; 305,12 v. ; CT, Luca, 18), impcIrate
(CV, 72, 12, etc. ; MM, 303, 4 r.), dzie (S, ps. 21,2, etc.),

orne (H, ps. 54,14; CV, 120,14; TB, 450, 74; 451, 75;

Cod. T, 213,71 r. ; T, 148, 1; CT, Luca, 65), bane

(Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 476 a), flifardle (CT,

Mt. 20), invRtoare (CT, Mt. 26), nebune (CT, Luca
66), Satane (CT, Luca 12). Forma articulat apare In
www.dacoromanica.ro

86

MORFOLUGI A

uncle texte : domnele (H, ps. 140,8), dzeule (H, ps. 42,1.
etc.), Midi. (CM, 254, 19; 256,8), taidle (Ap. I, pl. II),
invdrtoriule (CT, Mt. 90). Uneori, vocativul e exprimat

f5r articol : dzau, dzeu (H, ps. 21,2; S, ps. 26,9), tmpclratu (CV,71, 9-10), despuelortu (TB, 360, 67; Cod. T,

207, 60 r.), liru (Cod. T, 222, 97 v. ; CT, Mt. 29), om

(T, 148, 2,3).

La plural, vocativul e redat fAxii articol

bilrbafi

(CV, 8,7, etc.), frafi (CV, 22,9, etc. ; MM, 308, 20 r.),
ludei (CV, 1,1), morfi (TM, 49, 8), Miami& (CT, Luca,
69) ; formele articulate sunt intrebuintate rareori : bogafii, lrafii (CV, 119,15; 131,5). Vocativul in -lor apare
mai des : blstemafilor (TM, 227, 223; TB, 458,88:
CT, Mt. 106), lrafilor (TB, 415), etc.
Uncle nume au pbtrat la singular sau la plural forma

pe care o aveau in textele slave : Farisei (sg.,<v.sl.

Faris6j, CT, Luca, 89), patri(1)arii (TM, 43; TB, 338,

52; Cod. T, 196, 16 r.), viaii (i veitaji, Moldova, 1591,

DH, XI, 219; CT, loan, 58).

FEMININE. Mor(a) i sor(u) apar urmate de adj. posesiv, ca in limba de astgzi (noru-mea, soru-mea), i
isolate : nor(u) (CC2, p.205,13), sor(u) (Drilguseni, Vaslui,

1587, SI, X, 11,5; CT, Mt. 49; PO, Gen. 12.13;

desti, Muscel, 1583-1585, CB, I, 39) ; sord apare in

CV (119, 13; CT, Luca, 54; PO, Gen., 9).
Formele etimologice mtinu, pl. mar-tide, (<m a n u s),
apar in majoritatea textelor H, S (ps. 9, 35, etc.), I-1,S,

V (ps. 90,12, etc.), CV (88,4 VM (46,4; 53,15; pretutindeni in Legenda Sf. Vineri, 145 urm.), Cod. T
(198,21 v.), Moldova, 1593 (DH, XI, 318), Bucuresti
(Buhusi, Neamt), 1598 (DR, 5,5), PO (Gen. 48, 22) :

forraele analogice Wind, mei(Oni, md(i)nile, ma(i)nele,

etc. apar in H (ps. 142,6), S, CP (ps. 8,7, etc.), TM (53,15),

TB (461,93), CT (Mt. 74), Tara Rom., 1600 (AAR.

20 ist., 473, 5), PO (Gen. 48,14).

Vocativul plural articulat apare in slupe (Tara Rom..

1602, CB, I, 116,8) ; -lor : slugilor (Targoviste, 1602,

CB,I, 127,7).
Pe lartgA mumeei (H, ps. 21,10), forma de genit.-dativ

a lui mam, textele cunosc formele mum& nr(i)ei (H,

ps. 49, 20, etc.), mumniei (CP, ps. 21, 10, etc. ; CT,
Mt. 57, etc. ; PO, Gen. 20, 12), dela mumeind.
www.dacoromanica.ro

NUDIELE

Ft7

Formele de genit.-dativ ale lui auo, vaduo, piuo (=piu6),

zio sunt (unii) vduo (CC2, p. 346,28), i, cu articol

aoiei (PO, Gen. 49, 11), vduoei (CC2, p. 349,18), zioei
(CP, ps. 135,8), zioi (CPr., I, Tesal., 5,5), dzuoei (PO,
Gen. 1,16); forma analogic6 zile(e)i este ins mult mai
frecvent.

La plural : vduo (CT, Luca, 14), pio (M-rea Galata,

Iasi, 1588, CB, I, 210, 448); cu articolul vaduole,
duolor (H, S, ps. 67,6; V, ps. 77,64; CV, 116,3; CT,
Mt. 94).

Numele feminine cu pluralul in -e, fac genit.-dativul

sg. in -eei; forma contras, -ei, apare, pe 1ang5. cealalt5,
In casei (S, ps. 127, 3, etc.), I if ei (S, ps. 88,16,etc.),
erbei (S, ps. 115, 7), sv< i>ntei (TM, 156, 194), braviei
(CP, ps. 64, 11), camilei (CT, Marcu, 46), svintei (Mehe-

dinti, 1599, CB,I, 88, 5; 89, 15), tunnel (Po, Gen.

4, 4); -ii este atestat In f etii (Tara Rom., 1556, CB, I,
244, 11), priutesii (Bacu, 1591, CB,I, 28,4).
Asupra trecerei tut -ei la -it, cf. A. Procopovicl, FtF, I, p 245
MM.

Terminatiunea aceasta se reg'seste la genit.-dativul

numelor proprii terminate in -a : Bistrifeei (M-rea Moldovita, incep. sec. al XVII-lea, LB, 69, 20; 1595-1622,
LB, 71,5; 72,25), Moldoveei (Moldova, 1593, DH, XI,
317,318; M-rea Moldovita, 1601-1605, LB, 70, 1),
Sulgveet (Cmpulung, ificep. sec. al XVII-!ea, LB, 59,
3), Firatei,I Sticuitei, Topanei, (n. -1'0, Tara Rom.,
1556, CB, I, 244,11), Gherghifei (Berilesti, Ilfov, 1608
CB, I, 160, 42), T amareei (PO, -Gen. 3811).
Numele proprii i cgimune in -6, -ca, fac genit.-dativul. in -0, fr modificarea timbrului vocalei finale :
settueei (Vldesti, 'Muscel, 1583-1585, CB,I, 38), Miie!ti,

litibecliei (PO, Gen. 11, 29; 24, 15, 30), Sardei

(PO, Gen. f8,14), strdmoaclei (CC p. 129,19). Sunt ins

casuri cAnd
a 'lost contras in -di: Anuqctli (Brhgsesti, Tecuci, 1577, CB, I, 26,4), Corckcii (n. top.,

Cortica, Tara Rom., 1556, CB,I, 244, 11, dar si CortiZiei, Tara Rom., 1563, CB,I, 248, 16), Pk& (Tara Rom.,
1600, AAR, 20 ist., 477,1; 479; 484, 11).

In alte casuri, forma de genit-dativ este -eei :

www.dacoromanica.ro

do-

88

MORFOLOGIA

sadeei (PO, Gen. 41,52), izbndeei (S, CP, ps. 93,1),

nunleei (CT, Mt. 31), etc.
Cf. Kob1iei, n. top., Suceava, 1467 (Bogdan, DSM, I, 122-123),
ZIxtaronyi, Suceava, 1467 (id., I, 120), Lariei, n. top., Suceava,
1469 (ibid., I, 136), Marugkyi, Vaslui, 1474 (ibid., I, 192), Marini
Lolkt, Suceava, 1481 (ibid., I, 249), Gradigteei, ftntln, Suceava, 1487
(ibid., I, 516), Marinksei, Anugki, Suceava, 1494 (ibid., II, 38), Voikyi,
HariAu, 1499 (ibid., II, 160), Ifxplexroasi, n. top., Badeu0, 1503 (ibid.,
II, 228).

Numele feminine cu genit.-dativul singular nearticulat

fac genit.-dativul articulat in
terminatiunea
aceasta este curent in toate textele : besereliei, inilumiei, nopfiei, seriei, etc. ;
apare mai des In
textele netraduse : inemii (S, ps. 100, 2), dulZefii (MM,
306, 13 v.), morfii (Cod. T, 195, 13 v.), surorii (Bac'u,
1581, CB, I, 28,4), vreeluqii (Tara Rom., 1556, CB,I,
In

244, 11), mndslirii (Bistrita, VAlcea, 1573, CB, I, 23,7).

Cf.

mueriel, Suceava, 1491 (Bogdan, DSM, I, 488; autenticita-

tea documentulul e nesigurfi).

Numele feminine care fac pluralul in -e i in cunose amandou4 constructiile. la genit.-dativ : judecateei

(CT, Mt 12, etc.) si judec6 gel (Tg. Jiu, 1591, CB,I,

57,9), pelifeei (H, S,V,CP, ps( 101,6; CV, 166,1) si
pelifiei (CV, 156,11). Acee4 dubli terminatiune, da-

torit unei confusiuni intre cele doug constructii, apare

In leftei (CV, 552), mareei (H, ps. 105, 7), m nsiireei
(M-rea MolFinvita, incep. sec. al XVII-lea, LB, 68,7).
Cf. Oki, Tara Rom., 1549 (CB, I, 242, 8), fudeatiel, Tg. Jiu,
1591 (CB, I, 57, 9), maigiei, manastiriei, Bistrija, 1600 0 M-rea Moldovita, 1595-1622 (LB, 52, 2; 71, 19).

Numele feminine terminate in -je, fac genit.-dativul

in -iei : bucuriei (S, ps. 44, 8), rar in -ieei : impr lieei
(CV,117,111, mnieei (V, (Ant. 1,8) sau -iiei : bucuriiei
(H, ps. 41,5), \etc.

UrmAtoarele nuine, care fac astzi pluralul in -i,

pluralul in -e, In secolul al XVI-lea : dobdnde

fac

(CPr., Iac., 4,13), grdine (H, ps. 106, 37), greple (CT,
Mt. 17), groape (CT, Luca 38), isprare (CPr., Thnot.,
sumar, P. 493,8), lingure (M-rea Galata, Iasi, 1588,
www.dacoromanica.ro

NUMELC

88

CB,I, 195, 79), mac (S, CP, ps, 92,3), mlihreme (M-rea
Galata, Iavi, 1588, CB,I, 195,77), mreje (V, ps. 140,10),
nunte (CC2, p. 303,15), ograde (CC2, P. 489, 33), omide
(H,S, CP, ps. 104,34), prade (CC2, p. 231,15), rane (S,
CP, ps. 31, 10), sgte (S, CP, ps. 17,15), same (Moldova, 1591, DI-I,X1,233,358), sape (M-rea Galata, Iavi,
1588, CB,I, 207, 360), slave (CV, 141,1), talpe (H, ps.
109,1), tocmle (CT, Marcu 27), vame (Tara Rom., 1600,
AAR, 20 ist., 465), vrajbe (TM, 227, 224).
DimpotrivA, fieri (pl. dela fiard, H,S, V, ps. 148, 10,
etc.) vi pietri (S,V,CP, ps. 101,15, etc.) fac pluralul
In -i.

Urmtitoarele nume fac pluralul In -e *i In -i : balte

(S,V, ps. 103,10), bucate (Moldova, 1594, DH,XI, 396),

buctifi (Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 491), Iltere (H,
ps. 42,4, etc., dar vi ltery, ps. 32,2), Zeteri (S, CP, ps.
32,2), ferestre (M-rea Galata, Iavi, 1588, CB,I, 194, 63),
ferestri (Po, Gen. 7, 11), gadine (H, CP, ps. 148,10),
gadini (CP, ps. 67,31), #ludecatele (S, ps. 118,120), lacrdme (CT, Marcu, 40), lacrdmi (CV, 18,14- 19,1),
pagube (H, V, CP, 106,20), pagubi (H, ps. 48, 11).

Pluralul lui ghiald este ghetile (V, ant. 8, 68; CP,

ps. 148,8); pale (pl.), pclele (H, S, CP, ps. 40,10; TB,
466, 103; Ap. I, pl. 3); roao (pl.), roaole (V, cnt. 8,68),
ruorele (S, CP, ps. 159, 68).
Pe lngri cam'qe (dimaqe, H, S,V, CP, ps. 103, 2),

grije (H, V, CP, ps. 106, 39), uqe (S, ps. 99,4; V, ps.
140,3; CV, 133, 5), gs'in atestate forme in -a: climaqei
(CT,Mt. 31), u.,,. el (CP, ps. 140, 3).

Are arie" (CT, Mt. 5), fune (S, CP, ps. 77,54; Glodeni, Prahova, 1596, CB,I, 66,7), lu+re (V, ps. 77,54;
CV, 92, 1-2), sdee (H, S, V, CP, ps. 136, 2) vi-au p'strat fonetismul etimologic ; pluralul este funi, salei, etc.
Formele de plural Zloardle (CT, Luca 66), como(a)ndle

(TB, 459,91; CT, Mt. 3), ocdrdle (TB, 424, 28), care
apar pe l'angA formele normale climdri, comori, ocare,

sunt refkute dup analogia pluralelor neutre In -If

(v. mai jos, p. 90).

Unele texte nu cunosc alternanta morfologicg ale i
die la genit.-dativul singular vi nom.-acusativul plural :

fafeei (H, ps. 147, 7; S, ps. 4,7); Ostrarea timbrului

nemodificat al vocalei radicale se explic6 prin analogie

www.dacoromanica.ro

90

MORFOLOGIA

cu forma de nom.M.-acusativ fafa; aceleasi texte cunose insa si forma Red (H, S, ps. 16,15); s+btiteei
(CV, 17,3), sdmbeiteei (S, ps. 37, titlu), arata aceeasi
conservare, pe cand sdmbetei (CT, Marcu, 10) e forma
norm,a16, cu alternanta morfologica

/n ceeace priveste alternanta morfologica ala, constanta presentei formelor care nu participa la alternanta,
in H si CV, ne face &A presupunem c textele redau o
particularitate reala a m.orfologiei din secolul al XVI-lea:
arrtariei (H, ps. 118,66), bogatafiei (H, ps. 48,7), bu(n)rd-

taliei (CV, 22,10), carliei (H, ps. 70, 15; S, ps. 39,8),
eereetarid (CV, 147,13), valei (Thrgoviste, 1556, CB,I,
244,10), etc.

Cf. A. Procopovici, Dacoroman ia, VI, p. 409.

NEVIRE. La plural, finalul -ure apare in toate textele
&asure, eeriure, kinure, kipure, coure, graiure, lucrure.

etc. ; -un i e mai rar : nu e intrebuintat in CV; in V,

Il gasim o singura data (gndurile, ps. 138,2) ; in S,
la copistii A si C; in Cod. T i MM, -uri apare de mai
multe ori. In schimb, in H, finalul -uri este aproape
singuru/ intrebuintat &Hari (ps. 101, 26), gnduri
(ps. 39,6, etc.), glasuri (ps. 18,4, etc.), daruri (ps. 44,13),

etc. lata cateva exem.ple, din texte netraduse

-une

dar si nasturi, stoguri (M-rea Galata, Iasi, 1588, CB,I,

197, 127; 207,373) ; crngure (Bucuresti, 1545, CB,I,
241, 7) ; grajdure (Bucuresti, 1564, CB,I, 250,17); /ocurele, iscliturile (Glodeni, Prahova, 1596, CB,I, 72,
(3,17); rdspunsure, lucrure, laturi (Tara Rom., 1600,
AAR, 20 ist., 456,1; 457,14; 473,1).

Hotar face pluralul in

1556, CB,I, 243,10).

hotarloru (Thrgovite,

Rdzbau, nume, arc, cimp, suspin fac pluralul dupa

cum. urmeaza : rzboae si rilzboture (S, cant. 1, 3; H,S,

ps. 45,10), numere (S, ps. 146, 4), arte (H, S, CP, ps.
7.7 9), cmpi (H, S, CP, ps. 64, 12), suspine (CP, ps.
30,11; 101,21).
Ina*. mant (H, ps. 107,10), imbrcmdnt (CC2, p. 267,

20), fac la plural inbrdcdminte (Po, Ex. 21,10), forma

asteptata ; formele de plural coperimnte (S, CP, cant.
4.7), mormnte (S, CP, ps. 87,6,12), vequitinte (Po, Ex
www.dacoromanica.ro

ADJECTIVUL

Al

29,21), ca timbrul
In loe de [l], sunt refAcute dup
analogia formelor de singular.
ADJECTIVUL

Pluralul lui gol este gcli, In toate textele (CV, 6,1:

119, 13; CPr., Act., 19, 16; Iac. 2,15), etc.
In catastihul M-rei Galata (Iai, 1588), Osim adj.
mare neacordat cu substantivul, care e la plural : 38

de bol mare, 44 de call mare, 12 ape mare, 38 Ape mare

(CB,I, 208, 381, 382, 400); sensul de plural e deci suficient indicat de ulnae.

Amar (adj. f.) apare la plural sub forma amarr,

In H (ps. 63,4), duptt analogia pluralelor neutre In
(v. mai sus, p. 90).
In comparatia adjectivelor, mull e dese ori Intrebuin.tat la superlativ multu milostiv (S, CP, ps. 85,5,
15; 102, 8; 144,8), multu nedejdiuitori (M-rea Moldovita,

1592, LB, 46,26). 0 constructie particular" apare In

TM: &IA Mire eela bucurii (226, 222), i md+cdrile CIA
Mire e'elA (228, 226).
ARTICOLUL

1. BNC7uno. Articolul enclitic masculin este notat

-1u, -N (1k) i -I; in traducerile rotacisante, rare ori ar-

ticolul nu e notat. Nenotarea articolului se explia,

In regul6 general:1, prin consideratia c sfaritul cu-

vintelor este scris deasupra rindului sau indicat, n.umai,

printr'un semn special. Sunt Ins" casuri and nenotarea
articolului n.0 pare a fi datorit'd acestei cause i ar pu tea
avea ratiun.i fonetice ; iat ateva exemple aguldlorlu
meu (H, ps. 18,15), V: beirbatu nedereptu (ps. 139,12),
(cu) grasu intdri-s* (ant. 2,15), ceintecu (ps. 131, titlu),
robu (MM 304, 9 v.), reisdritu soarelui (Leg. Durn. Cod.
I, 11, 16-17), negofu, vomicu (Cmpulung, Bucovina,
1604-1618, LB, 75,17; 76,1), hotaru Ard<Z>lului (Mihai
Viteazul, 1600, SD, IV, 4), craiu, Impeiratu (Tara Rom.,
1600, AAR, 20 ist., 465; 477,2).
Exemple ca sujletu lui (Cod. T, 212, 66 v.) sunt putin
probante, pentru c nenotarea articolului enclitic poate
fi datorit" unei insuficiente grafice, cuvantul urmAtor
incepAnd Cu 1.

www.dacoromanica.ro

92

ktoneoLOMA

Articolul feminin enclitic de genit.-dativ (ei) a fost

examinat mai sus (v. p. 87).
In limba vorblta de astAzi, articolul enclitic masc. de nom.-ac.
a displirut : ornu (<omul); locul lui -I este tinut de -u, formAndu-se o
alternan morfologica nota: zero/u (om/omu).

2. PROCLITIC. Articolul proclitic la genit.-dativ este lui

i

lu; el se intrebuin.teazA la declinarea numelor de

persoane *i rareori la declinarea numelor comune.

CV intrebuinteai in mod exclusiv pe lu lu Is. Hs.

(108,10), lu Pavelu (10,5), etc.; de asemenea, T lu

domnezeu (146,8; 148,12; 156,10, 13; 160,1), lu Christus

(160, 6; 166,10) *i Ap. I: lu dumnezeu, lu Hs, lu Aura=

(pl. 1), lu dumnezeu (pl. 3). Lu apare in S, cop. B; cop4tii A *i C intrebuinteazti mai des pe lui. Lui e mai
frecvent intrebuinIat cleat lu In H *it V. In Legenda
Sf. Vineri din TM (145-156), gsim lui pretutindeni ;
in TB, lu e mai des intrebuintat (lui Hs, TB, 314,31;
336, 50; 456,85). In textele netraduse, lui apare mai

des cleat tu : lu (4 ori) *i lui Necor (Barlad, 1588, CB,I,

51,14); lui Ghervasie (M-rea Galata, Ia*i, 1588, CB,I,
192,17); lui pretutindeni Cucuteni, Ia*i, 1600 (DR,
5,14,19). Rugine*ti (Putna), 1603 (DR, 7,5), Suceava,
1593 (DR, 4,4,5); lu dumnedzau (Suceava, incep. sec.
al XVII-lea, LB, 63, 13).
In textele lui Coresi, intrebuintarea lui lu i lui e
variabil : in CP *i CCI (fragmentele publicate de Cipariu, Analecte, p. 16-29), se intrebuinteazA exclusiv
lu ; in CT, EL *i CC2, lu e mai des intrebuintat deck
lui. Iat cAteva statistici : Mt. za6. 1-68: lu (31 de
ori), lui (12 ori) ; Ioan, za6. 1-68 : lu (71 de ori), lui

(38 de ori). Lui i lu sunt intrebuintati in mod indi-

ferent lui i lu Isus, lu i lui Avraam; CC, : Duminica

Tomii : lu (14 ori), lui (odat) ; Duminica a 7-a : lu (13 ori),

lui (odat); Stmbdta a 6-a din post : lu (18 ori), lui (nici-

odat); 29 august : tu (28 de ori), lui (niciodat). In

CPrav., lu dumnezeu apare de 2 ori (1,11; 24, 13-14);
de asemenea la Christos (2,14; 23,5); lui Christos apare
o singur dat (17,8), pe cnd in O predica" din TM

(text copiat de pe CPrav.), g:isim o singur dat lui

dumnezeu (TM, 229, 227). In CI, lu apare de 7 ori, iar
www.dacoromanica.ro

ARTICOLIIL

$43

tut o singura data (lui dumnezeu, 19,2); aceeasi situatie

o aflam in CM, unde lu e intrebuintat pretutindeni,

iar tut o singura data (lui dumnezeu, CM, 254,5). In
Cat.M, text care deriva din traducerea Caiehismului

reprodusa si in CI, proportia intre lu i lui e inversata :

lu (4 ori), lui (6 ori); in copia popei Griglre din Malaci
(TM, 99 urm.), lui este exclusiv intrebuintat.
In textele din Tara Romaneasc', gas:m pe lu i lui :

Tara Rom., 1600, lu pretutindeni, dar lui Mihail

(AAR, 457,7); lu (id., 491); 1602, lu (de 3 ori ; Papiu,

Tesaur, I, 385); lui (CB,I, 116, 8); lu pretutindeni
(CB, I, 122; Bolbosi, Gorj, 1576, DR, 1,4,7); lui (Ca-

cam.ei, Ialomita, 1592, DR, 2,2); lu pretutindeni (11f 0V,

1606, CB, I, 155-156; Berilesti, Ilfov, 1608, CB, I,
168; Mehedinti, 1599, CB,I, 88,1; Campulung, Muscel,
1521, N) ; lu i lui (Vldesti, Muscel, 1583-1585, CB,I,

39); lu (Beletii, Muscel, ca. 1600, CB,I, 100,1; Glo-

deni, Prahova, 1596, CB,I, 72,8; Bistrita, Valcea, 1573,

CB, 1,23,2; Mircesti, Vlasca, 1606, CB, I, 151, 3); lu
i lu (Vlasca, 1604, CB,I, 136,13).

In PO lui este mai des intrebuintat decat lu, fail

ca sa putem stabili o regula; astfel, in Gen. 6-26,
lui e intrebuintat de 126 de ori, iar lu de 36 de ori. Stint
capitole in care lu nu e intrebuintat, de ex. capit. 8,9,
10,15,16, 20 si 21, iar altele in care lu este exclusiv in-

trebuintat (de ex. cap. 18).

Intrebuintarea formei lui apare la Suceava, In 1491 (sub reserva autenticitAtei documentului) : sdcdtura tut Bucur 0 poiana
lul Isac (Bogdan, DSM, I, 488). Explicatia lui Puscariu (Der lu- Genetiv im Rumeinischen, Zs. I. rornan. Phil., XLI, p. 76-82) : lu< illu

lar lui<illu i, nu e confirmatA de fapte (cf. GAzdaru, Artie., p. 88

arm.) ; Meyer-Liibke (Rumanisch und romanisch, AAR, ser. 3,5 liter.,

p. 7 urm.) explicA pe lu din ill o. Nimic nu se opune ca O. admi-

tem cA lu provine din lui, pornindu-se dela legAtur1 sintactice, cAnd

cuvAntul urmAtor Incepea Cu I: lui lorz>lu Ion.

Articolul femin.in proclitic de genit.-dativ, dinaintea

numelor proprii (si rareori comune) apare sub formele-ei,
-ii i -i : a ei noastre credi fnlci (CV, 74,8), ale ei noasre
credinfe (TM, 124,141), jelei ii Marie (Maramures, 1593,
Mihaly, 638), Gheorghye a i Mosostoe (Campulung,

Bucovina, incep. sec. al XVII-lea, LB,54,12), ii Sara, ii

Tamark (Po, Gen. 18,10; 38,13).
www.dacoromanica.ro

94

MORFOLOGIA

Articolul al are urmnoarele forme : masc. sg. al,

a, pl. ai; fem. sg. a, pl. ale (v. mai jos, p. 113).
Pentru el (masc.).dea (f.), gsim forme. fdr -a:

(masc.) el, Zelui, pl. el, eelor, (f.) E, pl. 'ale, si forme
cu -a : (masc.) Zela, leluia, pl. Ida, Zelora, (f.) Zia, e ;
forma analogic de genit.-dativ fem. dei nu apare
.

in textele din sec. al XVI-lea.

Articolul nehonrit apare sub form,ele (masc.) U+,

un, u si

(f.) o.
NUMERALUL

C&B.DINAI.E. Pe lngil amandoi-amandoao, gdsim in

textele din sec. al XVI-lea pe imbi-imbe : de trae

Orine (H,S,V, ps. 149,6; amdndoao, CP).

.11;lie este invariabit: patru mie (CV, 36, 1; CT, Mt.
64), linei mie (CT, Mt. 66); in S gAsim forma mii (ps.
104,8; 118, 72, etc.), mie in CP (ps. 104, 8). Pe lan0
o (una), apare si uo : uo dzi (S, ps. 83,11; CV, 167, 9,
+tru o dzi, CV, 26,6).

intunerec zece mii" apare In H,S,V : fnturgrec

(ps.142,3), CV (78,3), untuniree in CP (ps. 142,3);
terrnenul traduce pe v.sl. tima, cu semnificatia de intunerec" i multi, numr infinit, zece mii".
ORDINALE AlAturi de tntii, tntiia, PO si CM intrebuinteazA pe
de+ primd (Gen. 38,6) d prima
:

(Gen. 48,14), (carie de) priird (CM, 268, 21); forma a-

ceasta a fost relevan in graiul vorbit asfai in Ortile

Bihorului.

G. Weigand, WJb., IV. p. 330: dan prima, la Vidra.

La plural, pe langA al lreile (CV, 16,7; 53,14; TM,

78, 127; 83), al asele (TM, 78, 127; TB, 285, 114),
al noole (TM, 79,127), apare si ai doii (TM, 79, 129).
Pe lngA al doile, al treile, etc., Mea' amplificativul

-a, apar st forme ca al patrul (CT, Mt. 57), al optul (CV,

169,11; CP, ps. 6, titlu; 11, titlu).

Clpariu (Principia, p. 132-133), a explicat pe -111 sau -k In kgaturli cu finala numeralului respectiv : al ;ase/e, dar al palrulu.
(De fapt, -le derivA din -lu, prin asimilarca lui ZZ: cfnelu>cfnele).

Explicatia dupli care -le ar reproduce pe ille (nominativ), lar -la pe

i 11 u m (acusativ) nu satisface, pentru cA nu ni se spune de ce, peutru

www.dacoromanica.ro

95

PRONUMEL

unele cuvinte, s'ar II pAstrat articolul la nomlnativ, lar pentru al-

tele forma de acusativ. Pe de altil parte, textele nu cunosc forme

ca al *meta (cf. Gradaru, Artic., p. 80-81). Presenta lui -lu trebue
decl explicatil pornindu-se dele analogia cu numele terminate fa u
(orna-lu, etc.).
PRONUMELE
FERSONALB .

Forma normal d a pron.. de pers. 1-ii,

la dativ sg., este mie; miia apare in texte serse de

Petru tichiopul (1591 si 1593, AAR, 20 ist., 444; 447);

astdzi forma aceasta este curentd in graiul moldovenesc
(mied-amplificativul a, pornind dela constructii ca mie
unuia>mia
Forma de dativ i acusativ plural este nd (<n obis

no s; S, ps. 79,6); ne este un fonetism analogic, refAcut dupd le (pron. pers. 3) , ni (FL S, ps. 79, 6)
provine din ne, prin inchiderea timbrului lui [e] neac-

centuat. Pe de altd parte, influenta analogicd a lui

nd asupra lui le explicd fonetismul l (TM, 230, 230).
In sec. al XVI-lea, ins (m.), Ins (f.) apar i isolati,

au numai in leaturi cu intr'(insul), printr'(insul), ca

In limba de astizi tu esti insu impdratul mieu (S, CP,

ps. 43,5), inveildtura ta insd ne invatei (S, ps. 17,36).
Ins apare foarte des in. compunere cu prep. cdtrd,
cu, de, mire, pre i spre : cdtr'dnsu, cuninsu (TM,191,
155), cunusul (CAmpulung, Bucovina, 1595, LB, 48,14),

cu nusii (TM, 228, 226), Cu nusa, cu nusul (CT, loan

12; 39; CC,, p. 96,5), iar in textele rotacisante curusul
(CV, 2, 3-4 ; S, ps. 17,24), etc., dinsu (di+su),
pres, sprensu.
RETLExrvs. Pe liingd insusi-inssi, siesi sau sinesi,

cun.oscute i astdzi, mai apar la Coresi si alte compuse,

Cu reflexivul -si: eisk (CP, ps. 83,4), lies!, (CP2, ps. 79,
16, 18), luish (CP, ps. 40,7, etc.), lorusk (CP, ps. 63,6).
Despre pronumele personale de reverentd domnia ta,
domnia voastra, etc., vezi mai sus, P. 82.
PoBEsrvu. Asupra lui miu, v. mai sus, p. 53.
Sdi apare in compositie cu pron. reflexiv -si: ai sdisi
(CV, 26,2).
DRMONSTRATIVE.

Formele masc.

(a)C'estu, (a,Zesta,

(a`Zcstui, pl. (a)Cesti, (a)estg (destia), (a)eegora; fem.

(a)egstd, (a)asta, (a)testera (destila), pl. aegs16, destora

www.dacoromanica.ro

MORFOLOGIA

sunt des intrebuintate. De asemenea masc. (a)ael, (a)Zela,

etc., fem. (a,e, ca, etc. La masc. plural gds:m atestat forma normal delta (=k
; S, ps. 73,2;
CP, CP2, ps. 19,8; PO, Gen. 10,14); forma de astAzi,
aceqtia, e format5 din pl. (a,eeqi-Fa. La genit.-dativ
fem. sunt atestate forme ca (a)eqteia, (aAtita, (a)Zjei,
(a)ieita; cee!ei este o formi-i analogic5, refkutil dupil
pluralul (ale.
In textele provenind din Moldova, gssim formele
masc. aest, (a)isla, sta, pl. aet, 41i, fem. (a)tasta:
est" (Cmpulung, Bucovina, incep. sec. al XVII-lea,

LB, 53,30), iasta (id., LB, 56,3,7, n-1 13), ae.qi (ib., LB,

60,8); asta (M-rea Slatina, incep. sec. al XVII-lea,

LB, 66,10); aest (Lucavet, Bucovina, incep. sec. al
XVII-lea, LB, 67, 10, n-1 25), ete (Suceava, 1601, LB,
70,15).

Alaltu (<61-Fall, cu trecerea lui [] la [a] sub influenta asimilatoare a lui [a] urmAtor) este curent in
textele din sec. al XVI-lea : alaltu (CV, 48, 8, etc.),
&an (S,V, CP, ps. 143, 13; CP2, ps. 59,10; 86, 4),
&alit (Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 457,7; Beletii,
Mucel, ca. 1600, CB, I, 101,16).
RELATIVE. Alturi de care, apare i forma articulat'd carele, fem. care, carg; formele de plural masculin

stint caret (<carei; CC2, p. 204, 35; 205,1; Tara

Rom., 1600, AAR, 20 ist., 457, 12; 458, 16; 1602, CB,

I, 116,8), cari, carii, forme curente in H i CP2 (ps.

70, 13; 21,24, etc.), (fem.) carile (CV, 40, 1; 166, 2).

NEROTARTIE. Forma de genit.-dativ sg. a lui alta

este &Ilia (H, ps. 47,14).
Actitare (cf. alb. aked-alare) apare sub forma acatare
(Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 473,1).

Pe lngil Zinqi fiecare" (S, CP, ps. 11, 3), gen.-

dat. cuiqi (H,S,CP, ps. 61, 13), gi-isim in CV un. compus : Zi+rescu(qi) fiecare" (22, 7-8; 29,6; 32,5; 112,

9-10), linescu (Ap. I, pl. 4). Forma aceasta pare a fi

compusd din ineicu, dei presenta lui [s] face dificultate.

Oarecare(le) (CV, 68,11), ante (CV,10, 13-14, etc.),

vare,ae oarecare" (cf. alb. vale, TM, 228, 225; CM,

267, 4-5), yore cze (T, 150, 2).
Ne5li+re cineva, un oarecare" (CV, 94,12, etc.).
www.dacoromanica.ro

VERBIJ1.

97

(Masc.) neVcit putin" (CP, ps. 8,6, etc.), nikil (S,

ps. 8,6, etc.), pl. neqkiti (niqkili), (fem.) negfilei (n4kilef"),
pl. nekite (nigate).
VERBUL

ConjugAri

Verbele urmtoare pstreaz forma primitiv de conjugare, pe cAnd in limba actual au trecut la alte conjugri : a adevara (si a adeveri), a adinca, a adauge, a
Pilara, a lerica, a gata, a impaenjena (si a impaenjeni),
a impietra (i a Impietri), a inv'Ve (si a inveqii), a
ragi, a raminea, a scuipi, a tel'ea, a final, a vie (si a
invie), a scrie (i a scria).
Unele verbe, transitive sau intran.sitive in limba de
astzi, sunt reflexive in sec. al XVI-lea : a se cuteza,
a se detinge (si a de#inge), a se flaminzi, a se inseta, a
se luneca, a se
a se putredi, a se raposa, a se tremura, a se turba.
Cteodat, fenomenal acesta e datorit influentei formei slave corespunztoare sau faptului c forma e imprumutat slavei : a se domni (vticariti se), a se glumi
(glumiti se), a se aura (kleti se), a se tagadui (oh6gtati
se), a se imparafi (vilcariti se), a se indemna (potilAtati
se), a se !mala (pouiti se), a se posti (postiti se).
Alte verbe, reflexive in limba de astzi, sunt futrebuintate in sec. al XVI-lea i ca intransitive : a atinge
i a se atine, a ivi i a se ivi, a intrista, a kinui, a naVe
(si a se nate), a ruga (i a se ruga), a scula (i a se &lila),
a sui (si a se sui), a veqtedzi.
Snfixele -ez *i -ese

Unele verbe care se conjug astzi cu -ez, apar n'ir

sufix in sec. al XVI-lea : lereeta : eeiZeti (id. pr. 2 sg.,
S, CP, ps. 8,5), se treete (subj. pr. 3 sg., CV, 116,2)
.sei-i lereetam (subj. pr. 1 pl., CC,, p. 43, 7), 1141.111a :
se inIril+re (subj. pr. 3 sg., CV, 148, 7), lucra : sa lucre

(subj. pr. 3 sg., PO, Gen. 2,15), raposa: ramales (S,

ps. 5,9), rapausa (3 pl., CV, 11.0, 12), sZleta safpla
Al. Rosetti.Limba rornini in secolul al XVIlea.

www.dacoromanica.ro

MORFOLOGTA

98

(id. pr. 3 pl., S, CP, ps. 63, 6), scurta : se nu scurte-

se (subj. pr. 3 sg., CV, 153,1), veghia : veghii (id. pr. 2

sg., S, CP, ps. 18, 14), se vghie (subj. pr. 3 pl., CV,
31,9).

Alte verbe apar cu i fAr sufixul -ez : invrztoase si

inorstosa(d)zti (S, ps. 36,17; 67, 29), inderipta si hidereptg(d)zei (H, ps. 72,13; V, ps. 138,24).
Ftir5. sufixul -esc sunt construite verbele urnatoare :
a conteni : cuntiri-te (imper. 2 sg., S, ps. 36,11), a luci :

lule (id. pr. 3 sg., V, ps. 84,12; S, CP, ps. 96, 11), a

straluci : straluZe (ind. pr. 3 sg., CV, 111,8), a rpi

rape (id. pr. 3 sg. i pl., S, ps. 21, 14; CV, 49,3), s
rape (subj. pr. 3 sg. *i pl., CP, ps. 49, 22; 108, 11), a
omori : omorgste (id. pr. 3 sg., S, CP, cnt. 3,6).
Formele de conjug a re
1. PREzENTur, ibmicenvirm si susJoNcrivirma. Conj . 1-a.

Pe lng'A adtipi (id. pr. 2 sg.), apare i adapi (S, ps.

79,6) : [] a fost introdus prin analogie, dela formele
in care [] era ethnologic (adelpeim, adeipat).

Dela a rebda, formele normale ale ind. present sunt

eu rebdu, tu rebdzi, el radii; dela a mina : eu min (mtiru,

1 sa., S, ps. 17,38).

Conj. a 2-a. Ind. pr. dela a se sptiria : m spar, te

spari, se spare. Dela a putea, de relevat eu poI(i)u (1

sg., S, ps. 25,1 ; TB, 356, 63; Cod. T, 207, 57 v. ; 309, 22

v.); fonetismul acesta se explic6 prin intrebuintarea

f ormei inversate : poi eu, cu [t]>.[C] din causa lui god

urniAtor.

Conj. a 3-a. Verbele terminate in -de fac pr. indicativului i subjonctivului in -(d)zu, dup.' analogia verbelor In care -(d)zu este etimologic (rtispun(d)zu, se(d)zu,
etc.) : aprin(d)zu, ca(d)zu, deski(d)zu, inki(d)zu, intin(d)zu,

piltrun(d)zu, vn(d)zu (.96 vdndzu, subj. pr. 1 sg., Dr5-

gueni, Vaslui, 1586, SI, X, 10). Aci -(d)zu nu avea

ratiuni fonetice, de oarece credo sau vend o, de ex.,
sunt representati in mod normal prin cred, vind.
DupA analogia lui scot (<exc uti o), s'a refa'cut un

&emit (id. pr. 1 sg., CV, 43,2).

Eu destingu este forma cea mai des intrebuintat ;

www.dacoromanica.ro

VERBUL

99

ei dotindu (id. pr. 3 pl.) apare, in S, pe Vinga. doting

(S, ps. 113, 25; deVing, V, CP, ps. 113, 25); introducerea lui -g se explica prin analogie : deVins-strins
(part. tr.)>destinge, ca stringe; in schim,b, a inZinde

(<i ncender e) nu apare decal: cu -d.

Acelasi proces analogic s'a exercitat

i asupra lui
a ue-ide: ueigu (id. pr. 1 sg., S, V, CP, cant. 2, 39).
A vine'e apare cu fonetismul normal : eu vncu, (H,
ps. 138, 6), tu venIi, el venZe (H, ps. 102, 19; S, ps. 9,
31); forma cu apare rareori (el vinge, CP, ps. 9, 31).
Puriu (1 sg.), pu/te (3 sg.),
spwie sunt formatiuni analogice, dupa fifiu, viuiu, in care [A] este etimologic (<t e ne o, veni o) : puntu (S, ps. 12, 2; puiu,
CV, 143,13), se punte (subj. pr. 3 sg., S, ps. 112, 8),
spuntu (S, ps. 2,7), spo+tu (H, ps. 2,7), sti spuntu (subj.
pr. 1 sg., PO, Ex. 10,2), se spur-de (subj. pr. 3 sg., S,

ps. 29,10).
Conj. a 4-a. Form,ele asteptate au(d)zu, inghifu (id.
si subj. pr. 1 sg.<a u dio, inglutti o), etc., sunt

curente in sec. al XVI-lea ; audzu (S, ps. 84,9), se

audzu (S, ps. 25,7).
&du (id. pr. 1 sg.) este forma etimologica (<5 a 1 i o) :
rnd satu (TM, 46,4); tu sai (2 sg.) este o forma refacuta
(WO analogia pers. 1 sg. (san< s ali s).
Cu un fonetism normal apar mortu (id. pr. 1 sg.<*m or i o, moru, S, ps. 117,17; se mortu, subj. pr. 1 sg., CV,
28, 3); Zen/ (id. pr. 1 sg., FI, S, 118,33), Zeindu (part.
pr., H, ps. 36,25; CV, 91, 6-7), se pae (subj. pr. 3 sg.,
CV, 110, 13); pie (=piaie, imper. 3 pl., H, ps. 82,18),
pieindu (part. tr., H, ps. 48, 11), sunt formatiuni analogice, refacute dupa sa'iu
deci : eu pietu,

ca eu sail); Zulu (id. pr. 1 sg.) apare in CP (ps. 118,

33, 145), iar &Hindu in S (ps. 37,13) si CP2 (ps. 36,25).

li (id. pr. 3 sg.) este forma normala (<s e i t,

S,

ps. 1,6; TM, 121, 233; tie, CP, ps. 1,6).

Manta (id. pr. 1 sg.,
ps. 88, 36), mant (3 pl., FI,
CP, ps. 65, 3) sunt formele asteptate (v. mai sus, p. 45).
Verbele de conj. a 2-a, a 3-a si a 4-a care fac pers.
1 sg. in -(d)z, -f, fac pers. 3 pl. in -d, -t : ed, prindu, aud,

etc. Formatiunile acestea sunt analogice, pornindu-se

dela formele in care -d este ethnologic : aprindu< a pr e-

h endun t, cad< c a du nt, etc.

www.dacoromanica.ro

100

moRFoLOGIA

2. IMPERFEtauL INDICATIVULta. 1. In textele rotacisante

In Cod. T (grita, 213, 69 v.), pers. 1 sg. a imperfectului indicativului apare in mod normal fArsa' -m:
era, (tied, lmbla, pleca, etc. In Coresi pleca (CP, ps.

34,13), era (CT, Mt. 106), qed, Intidfa (CT, Mt. 108) i
PO (era, di, Gen. 38,23; 40,16), formele PcirA -m sunt
rare ; ele sunt intrebuintate in zilele noastre, in
N.-Ardealului i in Maramurq.
G. Weigand, TV Jb., VI, p. 37, Papahagi, Maramureq, p.
Candrea, Oaq, p. 53.

Terminatiunea pers. 3 pl. este -a (nu -au, ca astilzi) :

av (H, ps. 39,13; CV, 70, 3), ceid (H, ps. 71,9), MU
(S, CP2, ps. 100,3), etc.
La conj. a 4-a, terminatiunea este -ja: el audzita
(3 sg., S, ps. 98,6); verbele terminate in -ri fac imper-

fectul in -i(i)a: se peiriA se certa" (3 sg., CV, 2,9),

urda (CP, ps. 43,11; ureda, V, ps. 82,3; una, S, ps.
119,7), etc.

0 form perifrastic6, com,pus din imperfectul

verbului a fi+part. pr. a/ verbului de conjugat apare
in CV: ca era margndu; insumi era stndu; era ca
oile rraindu (38, 9-10; 42, 10-11; 150, 10-11).
PERFECIIIL SIMPLII. Conj. 1: -aru, -a.q, -6, -am, -al, -or&
Asupra presentei timbrului [a] la pers. 3 sg. i 1 pl. (Mudd, laudm),
v. A. Procopovici. Din morfologia i sintaza verbului romclnesc, RP,

II, p. 18 urm.

Conj. a 2-a : -utu, -uqi, -u, -um, -ut, -cud.

-seqi, -se, -sem, -set, -ser. Formele
Conj. a 3-a :
de perfect ale verbului a Mre sunt urmAtoarele : Zerqitu
(1 sg., S, ps. 33,5), lerui (H, CP, ps. 33,5), Zeritu (2
pl., CV, 131, 13), lerircl (3 pl., CV, 140, 9), lerurd (CP,

CP2, ps. 34,4), Zerp (3 sg., CT, Marcu 69, Luca 4);

cf. m'au Zerit, au C'erOut (pf. cp. 3 pl., Bistrita, 1600,

LB, 52,8,9). Formele acestea se explic pornind dela

part. tr.

*Zeit,

devenit ZerOt sub influenta lui tire;

de aci, eerilu (pf. 1 sg.), etc. ; Zerulu (Coresi) e o form5

ref5cut6 dup5 analogia verbelor de conj. a 2-a : Ieri

(imperf.), deci &rut, ca tcui, etc. C,erui resultA
din contaminarea lui 'erifu cu Ierutu.
Cl. Candrea-Densusianu, Dic. eiim. al limbei ron.,

www.dacoromanica.ro

n-1

317.

VERBUL

/01

Cateva verbe reproduc cu fidelitate conjugarea latin : dedtu, de& (H, ps. 7,5; PO, Gen. 16, 5; 40, 11;
dedu, TM, 45, 2; TB, 362, 69; dedl, CC!, P. 1, 18), dedesi

(S, ps. 143,10; CT, Luca 79), d'de (S, ps. 13,7; CV,
135,10; CT, Mt. 64; PO, Gen. 14,10; dede T, 162, 9),
didet (CT, Mt. 106), dderei (S, ps. 68, 22; CV, 56,5;
PO, Gen. 19, 33); feeiu (S, ps. 50,6; CV, 69, 10; CC2,
p. 130, 8; Nu, TM, 45, 3; TB, 362, 69), felesi (S, ps.
98, 4; S, CP, ps. 38, 10), gee (S, ps. 7, 14; CV, 14,5;
GT, Mt. 2; PO, Gen. 5,1), A-ecru (S, CP, ps. 107, 14),
fact (TM, 45,3), Weal' (S, ps. 9, 16; CV, 49, 11; CT,
Mt. 80). Forma analogic facui apare o singur clan
In H (ps. 88, 48), pe lngA cea normalli ; Neu (3 sg.,
TB, 285, 115; PO, Gen.1,1).

Ven(r)tu (H, S, ps. 68,3; CV, 18,11), ven(r)ii, ven(r)e

(S, ps. 50, titlu; CV, 3,2; vine, CP, id.; vene, TM, 149,
185) si vin(r)e (vine, TB,284,114 ; 289,120; CT, Mt.
86; PO, Gen. 14,13), vefremu (CV, 15,6), vi+remu (CV,
17,3), ven(r)et, ven(r)erii (S, ps. 43,18; CV, 86,12) si
vinerii (CP, ps. 43,18; CT, Mt. 3; PO, Gen. 19, 4).
Pe lng aceste forme, gsim si forme analogice venrirei (H, ps. 104, 34), venirei (S, ps. 104, 34), verimu
(CV, 26, 8, etc.). Forma aceasta, dimpreunil cu cele
dela pers. 1 si 3 sg., se confund Cu formele dela indicativul present.
A. Procopovici, Din morlologia qi siniaxa verbului romtinesc. Aorislul

In ramp' cu celelatie iimpuri si moduri, RF, II, p. 148.

4. PERRELL uL corms (auxiliarul a avea

participiul
trecut). In traducerile rotacisante, pers. 3 sg. a auxiliarului apare sub forma au: au lapiu (H, ps. 65, 16;

CV, 29, 6-7, etc.), f apt- au (S, CP, ps. 102,10), au fost(u) (H,

ps. 17,19, etc. ; CV, 74, 3, etc.). Forma analogic ai

filcut apare si ea in H (ps. 87, 11) si V (ps. 138, 15).
Aceeasi intrebuintare a lui au, pe lng5 a, la pers.
3 sg., o Osim i In textele netraduse
Sliste (Maramures), 1593, au trecul, au fost (LB,
5,7). Bistrita (Nsilud), 1600, au btut, au lersit,
dar m'a prinsu (LB, 52, 4,8, 10-11). Campulung (Bucovina), 1595, 1-au prinsu, au los/u, dar a marsu LB,

12, 17, 16). Suceava, 1595, a fostu (3 pl.) si au fostu

www.dacoromanica.ro

102

toitroLOGIA

(3 sg., LB, 49, 8, 14). Brilhgsesti (Tecuei), 1577, au sill

(CB, I, 26, 3). Cmpulung (Muscel), 1521, si-u dus, au
venit, m-u spus, au vetzut, si-u prinsz, si-11 dat (N);

desti (Muscel) 1583-1585, au faptu, au luatu, au datu,

au metritatu (CB, I, 39). Tg. Jiu, 1591, au pretutindeni
(CB, I, 56-58). Galati, 1571, au dat (CB,I,19,11).
Grafiile au mersz (Tg.Jiu, 1591, CB, 1, 56, 1), su prins% (Campulung, Mucel, 1521, N), trebuesc interpretate ca au mers, s'au prins.

5. MAI-MULT-CA-PERFECIIIL. Traducerile rotacisante cunosc

forma perifrastic5 (perf. eompus sau mai-m.ult-ca-pf.

al verbului a fi participiul trecut al verbului de
conjugat, acordat sau nu cu subiectul) : infelgse

c'd

Rimlianu taste i ca era elu vadzutu (CV, 45, 8), postul

era amu ve+ritu (CV, 85, 7), dzise ceitr solie Ze era meri
(CV, 83, 13), era vtidzufi (CV, 33, 4-5), fusesat vadzut 3)
sg., TB, 287, 118, 119), unii.... de departe era venifi (CT,

Marcu 32), muerile, Ze era venite (CT, Luca 111), rcis-

punderea amu luald era Simeon (=Simeon luase ras-

punderea, CC2, p. 517, 25-26), nu era infelesk ueenieii

lui (CC/, 376), ceindk vtidzu Li cumz cei era steltuld
naVerg (PO, Gen. 30, 9), pnd nu se era culcafi, vinerd
betrbafii (Gen. 19,4).

Forma perifrastic (participiul trecut al verbului de

conjugat, acordat cu subiectul), apare in CC2 : noi

fostz murifi (p. 199, 22-23), pufinie Ttari au fostu venifi

(incep. sec. al XVII-lea, Cmpulung, LB, 60, 5-6).

Forma cu -se apare in textele urmAtoare :

(1 pl., TM, 227, 223), fusel (2 pl., CT, Luca, 108), invisse, mersse (3 sg., CC2, p. 102, 27; 104,1), leruselk
(2 pl., PO, Ex. 12,32), grdiset (PO, Gen. 43, 29), dedse

(3 sg., PO, Ex. 36,2), szkriasse (=scriase, 3 sg.,<a

scria, T, 150, 8) .
Adusesetu din CV (12, 8-9) este, de sigur, o eroare a copistului, care
a scris de 2 ori pe -se- (aduse sfarete randul, iar setu incepe ranch!'
urmator).

6. VilToRIIL. 1. Formele simple de viitor sunt construite

cu auxiliarul a vread-infinitivul scurt al verbului de

votu venri (H, ps. 41, 3), vrem trimite (Umpulung, Bucovina, 1595, LB, 48,9), etc., sau din aueonjugat

www.dacoromanica.ro

VERBUL

103

xiliarul a vread-subjonctivul verbului de conjugat : va

se

&la ja (TB, 285, 114). In T apare constructia cu

infinitivul lung : ne uom engrupare (=ingropa, 146, 11).

De obicei, formele auxiliarului sunt postpuse verbului
veri-voiu (S, ps.

41,3), avg-vrem (M-rea Nloldovita,

1592, LB, 46, 23), ceinta-vrem (CP, ps. 136, 5), aqteptaore= (CC2, p. 521, 28-29), lua-verk (Po, Gen. 4,7).

2. Afar de aceast form de viitor, mai gsim o

form perifrastie.", compus. din viitorul verbului a

fi-l-participiul present al verbului de conjugat :

yeti

hi imbleindu, veti fi socotindu (L, CB, I, 6, 1, 2), si o a

doua form, compus din pr. indicativului al verbului

a avea+infinitivul scurt al verbului de conjugat : eu

mai mull am a sluji (Cmpulung, Bucovina, incep. sec. al

XVII-lea, LB, 57, 12), noi mai multa avem a sluje (M-rea
Moldovita, 1595-1622, LB, 71, 22 - 23), n'arn a te Visa

(TB, 290, 122, 123), n'are aela a yea luminei (Cod. T,

206, 55 r.), are a se insetqa (CC2, p.66, 18-19), are a
ajula (CC2, p. 231, 26), etc.
In Cod.M gsim o constructie aldituit din viitorul
verbului a vrea-Finfinitivul scurt : va vr a fi pie peimeintu (229,139 v.).
7. coNDITIonum, PRESENT. 1. Forma simpl reproduce

perfectul subjonctivului latin.. Conj. 1-a : (intr)-are,-ari,

-are, -arem, -arel, -are. Conj. a 2-a : (telc)-ure, etc. Conj.
a 3-a : (zis)-ere, etc. Conj. a 4-a : (auz)-ire, etc. Ian ateva exemple : 1 sg. ; se intrare (V, ps. 131, 3); 2 sg.
(-ari i, uneori, -are): se feeri (CV, 119,1), se ascultare
(S, ps. 80, 9), se aiseri (V, ps. 138, 19), sil nu ascultare

(TM, 153, 191); 3 sg. : se zidire (S, ps. 126,1), sil te

rupsere TM, 122, 236), se" te ascultare (CT, Mt. 75) s4

jure (PO, Gen. 28,20); 1 pl. : se reidicarem (S, ps. 43, 21),
se viseremu (CV, 130, 13), se d'deremu (TM, 124, 241),
sil custarem (Po, Gen. 18,10); 2 pl. : se #udecaret

ps. 57, 2), se plecaret (S, V, ps. 130, 2), se kinuiretu

(CV, 154, 9-10), se nu ascullarel (TM, 48,7); 3 pl. : se
usare (FI, S, ps. 88, 31), se avure (CV, 120, 5), sei nu
jure (Po, Gen. 30, 33).
In S, pe /ngd formele de pers. 1 terminate in -are,
apar si forme terminate in -aru : se intraru (ps. 131,
3), se aderu (ps. 131, 4), se suiru (ps. 138, 8); aceste
forme corespund cu formele de perfect al subjonctivuwww.dacoromanica.ro

104

MORPOLOUIA

lui latin, care se confundase cu viitorul in.dicativului

(intraverim, dederim, etc.).

Cf. GAlwa, V, p. 76. 83-84.

2. Forma perifrastic e compus" din auxiliarul a

avea+infinitivul scurt al verbului de conjugat : asu
da (H, ps. 131, 4), op lace (S, ps. 7, 4), ars infra (CV,
116, 8-9), ars deskide (TM, 150, 186), aq presi (Bis-.
trita, IFsud, 1600, LB, 52, 19), are hi (Cmpulung,
Bucovina, 1604-1618, LB, 73, 4).

CAnd forma e inversatA, atunci se intrebuintea,z

infinitivul lung : firg-si (CV, 1,2), etc.

8. omeaTioNaLui, TpaccuT. 1. 0 formA este coxnpus din

imperfectul verbului a urea +infinitivul verbului de conjugat : se vri fi (S, V, ps. 123,1), se vrj asculta (CP, ps.
80 14), vi-, fi (CP, ps. 123,1; CC2, p. 242, 34); aceste
elemente pot fi inversate : peri-va (S, ps. 118, 92),
trudi-sik-vm (V, ps. 126, 1), scula-se-vri (CP, ps.123, 2).

A doua formil este alcRuit6 din perf. compus al

verbului a vread-infinitivul verbului de conjugat ; elementele acestea pot fi inversate : au vrut ji (H, ps.
123,1), n'au vrutu spre#i&(CV,82,12), inghili-ni-u vrut
(H, ps. 123, 3), ali vrulk vie, n'afi vrulk pdrdsi (TM,
230, 229), am k vrutk peri (TB, 229, 228; Cod. T, 225,
104 r.), s,-u vrut fi (Cod. T, 225, 104 v.), n'am vrut fi
(MM, 302, 2 v.), au vrut pohti (Tara Rom., 1600, AAR,
20 ist., 486), amk vrufk fi fiind (CT, Mt. 96), amk vruth
put.% (PO, Gen. 43, 7).
A treia formA, usitat5. i astlzi in limba comunti,
este compusA din conditionalul pr. al verbului a fi+
participiul trecut al verbului respectiv : periik ask fi
(H, o singurA dat, ps. 118, 92), s'ark fi greiit (Tara Rom.,

1600, AAR, 20 ist., 473, 5); forma inversat6, cu in,finitivul lung, apare in CV: fia-si ascultndu (1, 2-3).
9. IMPERATIV171,. 1.

Pers. 2 sg. a verbelor de conj. a

4-a apare in exemple ca audzi-me (S, ps. 12, 4; H, ps.

142,1), cuntiri-te (S, ps. 36, 8), adu (CT, Marcu, 6;
PO, Gen. 27, 4), vd (PO, Ex. 2,8; 3, 16).

2. Imperativul negativ. Pers. a 2-a pl. se termin6

in -ITO: nu firefi (S, ps. 31, 9), nu vd timerefi (CV, 154,

11-12), nu vet asemdrareti (TM, 120, 233), nu ldsarefi
www.dacoromanica.ro

VBRBUL

105

(Cod. T, 209, 49 v.), nu avgreli (CT, Marcu 60), nu ml

intristareti (PO, Gen. 43, 23).
Forma aceasta reproduce mal de graba o forma latina de plural

(non d I cer et I s), refAcuta dupii analogla formei de singular (n o n

d icer e), dead imperfectul subjonctivului latin (0v. Densusianu).

O aln forni1 e com.pus din subjonctivul pr. al verbului a avea+infinitivul lung sau scurt al verbului de
conjugat : nime sa n'aiba a bantui (Suceava, 1600,

LB, 51, 7), sa n'aiba a luarea (Tara Rom., 1600, AAR,

20 ist., 484, 11).
nisnurivuL. 1. Idinitivul scurt este intrebuintat
in formele compuse inversate (v. mai sus, P. 103);

isolat, apare precedat de prep. de : de-<a>-i ingru-

par (H, ps. 78, 3), a fife., d nurnarari (Po, Gen. 41, 49).
2.

Infinitivul scurt e intrebuintat uneori Mt% a:

31) ;

lntorgi (part. tr. dela intoade) apare in S si CP

ee infelige ;i ti domnul i ale gudefu (V, cant. 3,10),

n'am ca pul unde-mi inkina (TB, 286, 116).
FARTLantrx. TRECOT. Ardturi de Invins, forma de
asnzi, gilsim pe invancut (CP., ps. 9, 31); infelegut
(CC., p. 264, 3) e format dup analogia lui priceput.
&Lauri de facut, Wisim pe fapt : fapte (H, S, V, ps. 110,
8), faptu n-u (CC., p. 118, 31), au faptk (Po, Ex. 32,
(ps. 17, 27).

Formele earaeteristiee ale unor verbe

Avea. Ind. pr. noi avam (1 pl.), fonetism asteptat,

cu [e] >[a] sub influenta oclusivei labiale precedente
urmgtoare ; pAstrarea timbrului [e], In avefi (2 pl.),
a fost provocan de [i] din silaba urmiltoare (v. mai
sus, p. 32). Subj. pr. : se aibu (TB, 356, 63; sec' aibk,
CT, Mt. 79), aibi, aiba. Formele de plural avem, avefi
sunt refkute dup analogia formelor de indicativ pr. ;
ne-am fi asteptat, inteadevilr, la *aeam, *aeafi : sub
influenta part. tr. avut, s'au refkut *aveam i *avea(i,
care au fost atrase de avem, aveli, dela ind. pr. Cond.
pr. Pentru pers. 3 sg. gsim atestate formele urm"toare : arm, In textele rotacisante (al fi, H, ps. 72, 11;
CV, 130, 12), ara (sira aprinde, TB, 330, 44, 45), arm si
www.dacoromanica.ro

106

MORFOLOGIA

arx (TB, 330, 45), cus fi (CT, Mt. 108), arA; (muri, PO,
Gen. 44, 22). Part. pr. : aibandu (CV, 54, 4; CT, Mt. 2).
Goad. Pf. sp. 3 sg. : coapse; 3 pl. : coapse(rii) (Po,
Gen. 19, 3; 40,10).
FaI.e. Pf. sp. (v. mai sus, p. 101). M.-m.-ca-pf. : Opse
(3 sg., TB, 284, 113).

Fi. Ind. pr. 1 sg. : sntu (S, ps. 34,3; CV, 28, 4),
smtu (in enclisil -su i -s : H, S, CP, ps. 21, 7). Forma
normal este su (<su m) ; Ant e refcut dup analogia

pers. 3 pl.; oti este refticut dup analogia lui este (3

sg. ; cf. ete, V, ps. 85, 5, etc.), este (3 sg. ; e, i, v.

p. 83), sem (1 pl. <simus), sefi (2 pl.<sitis; cf.

sifi, Ap. I, P. 2), snt, smt (3 pl.<s i n t), su (in enclis H, ps. 11, 7; CV, 9, 1). Seintema (CP, CP2, ps.
43, 22; CP2, ps. 102,14), stinteli sunt forme refAcute dup

analogia pers. 3 pl. snt. Im.perf. ind. : era (1 sg.); fonetismul asteptat ar fi fost [yard]; era se explic prin
mutarea accentului pe final.
Selz din PO (Gen. 20, 4) 1. 1. de sett e o formatiune analogic5, dupi
add, stitet, ziset, In care conservarea lui [1] e

(<1.r e). Ind. pr. : imu (1 pl., S, cant. 7,41). Viitor

vofu i (1 sg., H, ps. 85,11; 138, 7; 142, 8), i-vorz (3 pl.,
H, ps. 80,13; 83,8).

imbla. 'raper. Forma scurtat. !Amu (1 pl.) apare

In TM (190, 154, 155) si in TB (322, 38, etc. ; 451, 75).

infer*. Pf. sp. : infelegu (3 sg., CT, Mt. 46; loan

13). Pf. cp. : am k infelegut (1 pl., CC2, p. 62, 28). Part.
tr. : infelegut (CC2, p. 264, 3).

La a spla". Ind. pr. : lau (1 sg., S, ps. 6,7; H, ps.

25, 6), l (3 sg., ps. 57, 11). Pf. sp. : luiu (1 sg., S, CP,
ps. 25,6), lu (3 sg., PO, Gen. 41, 14). Viit. : la-me-veri
(S, CP, ps. 50, 9), la-va (3 sg., H, ps. 57, 11; PO, Gen.
49, 11). 'raper. : me l (S, ps. 50, 4), lti-mA (H, ps. 50,4).

Vie. Ind. pr. : viu (1 sg., S, cant. 2, 40; CV, 46, 4),
vii (2 sg., H, CP, ps. 36, 27; S, ps. 21, 4), vie (3 sg.,
S, ps. 88, 49), ',fern, viefi (1, 2 pl., H, ps. 48, 2; S, cant.

5,9; CV, 142, 10), viu (3 pl., H, ps. 55, 14; S, ps. 23,
1; CV, 58, 7). Pf. sp. : viqu (1 sg., CV, 74, 8), vise (3
sg., H, ps. 118, 50). Pf. cp. : am visk (TM, 229, 227),
ai vis (TB, 423, 27), au visu (TB, 340, 54). Cond. pr.
se viserem (1 pl., Ap. I, pl. 4).
www.dacoromanica.ro

VERBUL

107

Vrea. Ind. pr.: volu (1 sg., S, ps. 140, 10), veri (2 sg.,

H, ps. 5,5; CI, 8, 13), va (3 sg., S, ps. 5,5,<*voare,

cu oa>a), vrem(u) (1 pl., H, S, ps. 78, 8, CV, 50,9 ;

v olemus>*vurem>vrem), vem (H, ps. 2,3; TM, 147,

182; vrem>vem prin disimilare totalL in legauri
tactice, cind initiala cuvintuIui urmtor era [r] : vrem

ruga>vem ruga), Om (Cod. T, 192, 2 v. ; CC2, p.

224, 34, 35), vom (Cod. T, 198, 23 v., cu [11]>[o]

sub influenta oclusivei labiale precedente si urrnRoare),

vrefi (2 pl., H, ps. 33, 6; CV, 116, 13), yeti (S, CP2, ps.
3, 12; Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 476 a; disparitia
lui [r] se explic ca in vem, v. mai sus), voru (3 pl., S,
67, 31). Part. pr. : vruindu (S, ps. 39, 15; CV, 10, 5-6).
Cu privire la actiunea oclusivei labiale asupra vocalei precedente,
v. A. Graur, I et V en latin, Paris, 1929, p. 76. Pentru S. Puscariu
(Dacoromania, VI, p. 387-393), va i aim sunt pur i simplu persoanele 3 si 4 din indicativul pr. al verbului vadere, patrunse ca forme
completive, In sistemul de conjugare al lu vette".
ADVERBUL 51 LOCUTIUNILE ADVERBIALE

KW (V, ps. 136, 1), aria (CP, ps. 132, 14), aie (S,
ps. 132, 14; CV, 14, 5) acolo, ad", allot. (CV, 33,12)
indat5.", ai (H, ps. 132, 14; TM, 125, 244; CM,
258,16; CC2, p. 80, 13), alga (CV, 57,11) aci", de alid
(CP, ps. 38, 14), Alfa (CPr., Act., 19, 26) de aci".

Ali (<eccum hi c)+a>alita ; -[e] din ale, este nor-

mal; dale (< eccum hicce); ii

(TB, 291,125),

ile aci" (de 11 ori, M-rea Galata, Iasi, 1588, CB, I,

192 urm.), cu disparitia lui

in legturi sintactice ;
alie0 (<alie+0 particul" intritoare).
Acum (CP2, ps. 19,7), acmu (<eccu in m o d o, S, ps.
19, 7;
S, ps. 16,11 ; CV, 19, 11), amu dar, cci, asa

dar, ian, acum, indatr (<a d modo, S, ps. 7,5; CV,

130, 4), akmussu (--_-=acmu<acmu+-i,

ritoare, T, 148, 1).

Adoarel dupA aceea" (CPr., luda, 5).

Atave pe fatri, evident" (<v. si. jav6, S, ps. 49,

3; CV, 37, 9).
Ainte inainte" (<a bant e, S, ps. 22, 5; CV, 15, 2),

In compositie cu din, in, mai : dinainte, inainte, mainte.

Alegd ndu gall de" (V, cnt. 3,2).

www.dacoromanica.ro

uoRyoLowA

108

Aora cteodat, uneori" (<a d hor a m, GB, 734,

20, 8 a; CC2; p. 243, 31).
Astard ast* sears" (<asta seard, PO, Ex. 16,6).
Aqa (< a+ s Ic, H,S, ps.1,4 ; CV,7,1), aqiaqi, cqeqi chiar

atunci, indatA, Cu destivrsire" (< asi <e c c um si c,

-Fsi, particul de intrire, H, ps. 34,19; 108, 3), aio.

numaideck" (PO, Gen. 17,3), a0# indatr (H, ps.

30,7), aqijderta, alljderi (<a5i-Fs.[tako]idere, H, CP2,

ps. 67,7).

Ba nu" (CV, 80,10; M-rea Moldovita, 1592, LB,

46,23).

Cdtelin cu incetur (<edte-Flin Inca")

(CV, 84,10), cdtiliru (TM, 190, 155), edtelin (Po, Ex.

23, 30).

Ddneloard odat, odinioar" (< de una hor a,

S,

ps. 88, 36), ddriloard (S, ps. 61,12), divdoard (CV, 155, /1),
dinioard (CP,61,12).

Debiu destul, belsug" (<ung. be, belsug" ; de+ *beu>

debew>debiw, cu [ew] neaccentuat trecut la [iw]) i
beiseidui debiu p.trei la zori (CV, 16, 13-14: parid la
destulk, CPr., Act., 20, 11), lie pale intru poterA ta qi
In debiu in stlapu pdrefilor tdi (V, ps. 121, 7; S, ps. 16,12).

Dicky& adevr, adevArat" (<de -F adevdr, S, CP,

ps. 58, 2; CV, 80, 12; TM, 52, 14).

luo uncle" (< u b > *ue>*ud>*uo ; [i]- se explic5 prin foneticA sintactic5 de-Fuo>diuo ; H, ps.
13,5; V, ps. 106,7; CV, 15,7; TM, 122, 236; TB, 290,
123; CP, ps. 43,11; CT, Alt. 3; Cm,pulung, Muscel,
1521, N; PO, Gen. 37,19 ; 38,21.
Inde cnd" (< u n d e, cu [u] neaccentuat >[1], CV,
62,5).

Iunde uncle" (<iuo-Funde, T, 148, 4).

Rind despre, In ceeace priveste pe" : seria. .birdului

de BistrA(d. de-i dau tAre de Hindu lu Ionaqck (Campulung, Bucovina, incep. sec. al XVII-lea, LB, 54, 1-3) ;

dau ,tire dumilor vostre de rindul a neqte jun (Suceava,

1601, LB, 69, 4) ; ni-au lostu luatu. . de sd cd tdmu printu
randulu unnuii figan (V16desti, Muscel, 1583-1585, CB,
I, 39).
Mar dar" (< claru s) : cd qi alastd le inainte ne Aste
pusd astdzi evanghelie mai WI. ardtd-ne i ne spue
(CC2, p. 363,9).

www.dacoromanica.ro

VERBUL

109

Rutes iarAsi (< ?, S, V, ps. 82, 5; CV, 90, 14; TM,

53,16).
Sensid ferice de" propus de Hasdeu (CB, II, 62, 40) e greit ; etimologia propusil de Giuglea (r ursu m, Dacorornania, 1, p. 250) nu
e satisfAcAtoare.

Tutindere pretutindenea" (<t o t +I n d e + sufixul

-re, ca In dure; H, ps. 118, 132; CV, 33, 1-2).
Mai virtos mai cu seam', mai ales" (H, S, ps. 118,
103; CV, 72, 11; M-rea Moldovita, 1592, LB, 46,20).
PREPOSITIA

Mire inainte" (<a n t e ; inte+tntre (<1n t e r)>intre

(S, ps. 5,10; CV, 6,12), In" (S, ps. 34, 18), spre, peste"
(S, ps. 137, 2), la, lng6" (S, ps. 140, 7),

Pre, prentru, prespre pe, peste", preste (v. mai sus,

p. 77).

Suptu sub" (<s ubtu s), cu fonetismul asteptat

(S, ps. 8,8; suph, H, ps. 65, 17; CV, 163, 7).
CONJUNCTIA

E iar" (<1at. et, S, ps. 2,6; CV, 1, 14; TM, 49,

10; TB, 415; M-rea Moldovita, 1592, LB, 46, 24).

I i" (<v.sl. i; H, ps. 2,2; S, ps. 15, 9; Cmpulung,
Musca, 1521, N; Sliste, Maramures, 1593, LB, 47,
3, etc.).

Seva sau" (<s i+v olet; CV, 148, 1, 2), sva m5-

car, fie" (TM, 53, 16).

INTERJECTIA

Ja: a intunereculk acesta stl rediZe (TB, 316, 34) ;

iani (<ia+ni): tane (CV, 40, 12) ; /Mi sa grelimk (TM,
101, 200) ; mine (CM, 275, 11) ; ni (<ung. ni uite")
ni set faZem cdrdmide, ni set zidim, ni sd pogordmk (Po,
Gen. 11, 3,4, 7 : venite).

www.dacoromanica.ro

SINTAXA

In studiul sintaxei, vom face deosebirea intre textele

traduse i textele netraduse. In textele traduse, dese

ori frasa romnease imit frasa din originalul slavonesc sau unguresc. Singurele fapte de retinut sunt,
prin urmare, abaterile dela modelul strein : asemAna'rile,
chiar daca au 1111 aspect romnesc, risca' sa' fie imitatii.

Textele de aceast categorie trebuesc deci studiate

paralel ca redactiile slavonesti sau unguresti de pe care

au fost traduse. Chiar in textele netraduse,

a nume

In scrisorile particulare, a cgror fraseologie este in genere

neinfluentatil de modele streine, exista' frase sau expresiuni stereotipe, luate din formularele slavonesti

existente.
ParticularifAtile sintactice care sunt datorite
modelelor unguresti i slavonesti, vor fi studiate inteun
capitol separat. Streine de spiritul limbei noastre, cons-

tructiile acestea vdesc nepriceperea primilor traducAtori i incurcaura in care se &eau de a transpune
inteo limb s'arac6, lipsin de termeni abstracti i nemldian printr'o traditie literat, subtilittile textelor
biblice. Resultatul asteptat a fost, de cele mai dese ori,
imitarea servilg a fraseologiei originalelor, fr consideratie la ordinea firease a cuvintelor, in romfin.este.
DECLINAREA SUBSTANTIVELOR

I ADJECTIVELOR

GENITIVIIL. Constructia cu prep. de, in locul gen.itivului

numelui, apare in exemplele unatoare : cale de &fate

(S, CP, ps. 106, 4; H: calea Zetafiei), casa de domnulz
(S, ps. 121, 9; H: casa domnului), pren (in) mijloc de

bdsgrecti (H,S, CP, ps. 21, 23), pie (pren) mijloc de casa
mg (S, V, CP, ps. 100, 2; H : in mijloculu caseei mele),
www.dacoromanica.ro

DECLINA REA

111

i noapte de noapte (S, ps. 18, 3; H: dzuoa

dzi de dzi
i noapl nopfiei), etc.
d:ileei

Rare ori acest rol 11 are prep. a : trestie a ctirtularIt

(S, ps. 44,2; CP : ceirtulariului).
Constructiunea cu prep. a, urmat'd de numele
respectiv, nearticulat, apare in exemple ca : se #tudele
a seracu i plecatul (S, ps. 9, 39; H: a #udeca seiracului
smritului), #7.udecafi a stiracu i mgseru (S, ps. 81,

3; H : selracului qi mgserului), voao i altora a multi

(TB, 364, 71), sufletele a tot omul ; veselie a bate fapturile ;
impeiratulz a loafer' lumia (Cod. T, 196, 14 r. ; 199, 25 r. ;

218, 87 v.), scriem. .dumiitale, birdu de eetatg Bistrifiei

a tot linstil svatulz dumiitale (Cmpulung, Bucovina,
incep. sec. al XVII-lea, LB, 59, 3-4), bunti stintitatc
si pale dumitale i a told Zetatg Bistrifii (Cm.pulung,
1604-1618, LB, 74, 5-6), nepofilor i a toatei semintie
(Barlad, 1603, CB, I, 131, 7), dale (el) a lucrtitori (CT,
Alt. 87; Marcu 53).

Dativul e redat ateodat prin prep. la : la impeiratul

(--imparatului, TM, 147, 181), la przcalabul (=pirctilabului, Suceava, 1595, LB, 49, 26), ca In limba de
asthzi: sti delm la stiraci sau, dialectal : sora la judef
(=---judetului, Drggus, F5g5ras).
T. Dinu, GS, I, p. 155.

ACUSATIVUL. In textele netraduse, acusativul numelor

sau pronum,elor se construeste Cu prep. pre, care leagt

verbul de complimentul direct, cnd acesta este un

num,e de persoang, un nume com,un de fiint sau un
pronume neenclitic. In N (Carapulung, Muscel, 1521), nu
sunt frase susceptibile de a fi construite cu prep. pie; pie

apare aci cu rolul de prepositie local.: in sus pie Dumire, pie Duntire in sus, pie io-i va fi VOla. In textele
traduse, intrebuintarea lui pre e conditionat de constructia din originalul slavonesc : in H, V si CV, pie
nu apare in constructiuni cu acusativul : 'Cc purtai ca
un berbe losifz (H, ps. 79, 2), i 'Ore se omorgscei elu
(S, ps. 36, 32), ruga-i Pavelu tofi se preemscei izranei
(CV, 92, 4-5) ; pie apare o singurA datil. in S, dinaintea

unui nume propriu la acusativ : pomen4te, Doamne,

prg David (ps. 131, 1). In schimb, in V, acusativul cu
pie e des intrebuintat. In Coresi, constructiile filr pie
www.dacoromanica.ro

112

6INTAXA

sunt de regulA ; pre e intrebuintat constant in ldleul

Cazaniei a II-a a lui Coresi (CC,), pe cAnd in textul evanghelic, care imitA originalul slavonesc, pre apare rAre
ori. In PO constructia fArA pre e mai des usitatA ; pre
e intrebuintat in mod consecvent in T : doseneste pre noi,
David (156, 1), ferikatzi pie iel (156, 2), pre tyne rzinstym (164, 2), etc.
/ntrebuintarea prep. pre, In constructiile amintite, este o inovalle a dacoromAnd ; Puscariu (Despre pre la acusalio, Dacoromania.

II, p. 565-581) a arAtat cA pre nu are acest rol In aromAnA, meglenit i istroromAnA. MutumitA lui pre, dacoromAna a substituit
ordlnei fixe (subiect-verb-compliment : taldl iubesle pe copa), ordinea

liberA : pe copil il lubeste la/dl sau ti iubesle taldl pe copll. Lipsa lui
pre, atunci cand ordinea obisnuitA nu mal e respectatA, face ca frasa
sil nu mai poatA fi InteleasA (v. exemplele de mal sus). Puscarlu crede
cA poate urmAri, In textele traduse, aparitia treptatA a constructiei
cu pre. Faptele nu justificA, InsA, aceastA interpretare : aparitia sporadicA a lui pre, In aceste texte, probeazA numai cA limba cunostea

constructla, dar cl ea era evitatA, pentru a se imita constructia slavoneascA corespunzAtoare. De aceea, singurele rapte probante sunt
abaterile dele regulA. Textele traduse nu ne sunt, prin urmare. de niel
un folos pentru fixarea momentului cAnd intrebuintarea lui pre a
fost generalisatA. Pentru a explica rolul gramatical al lui pre, Puscariu a arAtat cd trebue sA pornim dela frase in care anumite verbe
erau construite cu pre; pre si-a pierdut, apoi, rolul autonom, l a servit

la legaren complimentului de verb. In limba vorbitii, gilsim dese exemple

de neIntrebuintare a prep. pre : Impdratul Verde nu cunoslea nepof

sdi, nici Craiul nepoalele sale (I. CreangA ; J. Boutiere. La pie el

l'oeuore de Ion Creangd, Paris, 1930, p. 206).
ARTICOLUL

1. In textele rotacisante, sunt easuri cAnd numele

feminine nu comportA articolul, atunci cAnd sunt pre-

cedate de (in) toatei, de bate, in loa/e, intru loa/e: in

toda dzi (S, ps. 24, 5, etc.), in toatel noapte (S, ps. 91, 3),
toatd lume (TB, 420, 24), in toald vreme (TB, 356, 64),
de toate v'cure (TM, 103, 205), in Mate dzile (H, S, ps.

41, 4, etc. ; Cod. T, 212, 67 r.), in bate rodure (V, ps.

144, 13), in bate vami (TM, 124, 240), etc. Formele
articulate apar in aceleasi texte : in toat6 vanta (H,
S, ps. 105, 3, etc.), in toate limbile (H, S, ps. 81, 8). CAnd

numele este determinat, e insotit de artieol : in bate

dzilele viafeei (S, ps. 22, 6, etc.).

www.dacoromanica.ro

ARTIcoLuL

113

Proclisa articolului masculin si ferninin la numele

proprii masculine, a fost examinan mai sus (p. 92

urm.); proclisa apare rare ori la numele proprii feminine : ii Sara, ii Tamark (PO, Gen. 18,10; 38, 13, pe
l(ingsd Sarclei, Gen. 18, 14, Tamareei, Gen. 38, 11), dei
ii Marie (Maramures, 1593, Mihaly, 638), Gheorghge a i
Mosostoe (Cmpulung, Bucovina, bleep. sec. al XVII-lea,

LB, 54, 12).

Cf. ei Maruskyi (Vaslui, 1474, Bogdan, DSM, 1. 192).

Nealterarea lui [al in forme ca Ancelei (Widesti,

Muscel, 1583-1585, CB, I, 38), Milcclei, Rabecaei (PO,
Gen. 11, 29; 24, 15; 24, 30, etc.), probeazAc enclisa

articolului, la formele de genitiv-dativ feminin, este

de dat recent" numele urmat de articol era inc6
ana/isat si simtit ca un compus; articolul enclitic nu

fcea corp cu numele. DacA fenomenul ar fi fost vechi,

ar fi trebuit s gsim atestate numai forme cu fonetismul evoluat Ankii, etc. Asa dar, procedeul enclisei
nu era incA generalisat, in sec. al XVI-lea.
Asupra procedeului enclisei, v. acum lAmuririle lui A. Graur, A
propos de Particle posipos, Romania, LV, p. 475-481.

Articolul proclitic masc. al, pl. ai, fem. a, pl. ale,

precum si forma invariabil a apar in urmaoarele constructii
a) din.aintea genitivului Zi+nstitul rodu al Omantului (CV, 132, 11-12), Rica torlul e'ertului al pamcintului (TM, 103, 204), domnul nostru al Zeriului i al
pamntului; domnul C'ertului qi al pamantului (TB, 290,
122; 354, 63), curatul rodk a pamdritului (CPr., Iac.,
5,7), a blandzilor va fi pa mantul (S, ps. 36, 11), dra'ai
putgrnililoru a pameintutui (Cod. T, 211, 63 v.), lacovu
a lu dumnedzeu i a Domnului Is. Hs. 5erbu (CV, 109,
7-8), miel a lui Christos (CPrav., 17, 8), nest cap
de farcl a Mulduvei (CAmpulung, Bucovina, 1604-1618,

LB, 73, 3), in beiareca staid' a slaveei tale (S, (Ant. 7,

53), ale dzeului firutele plimantului loarte radicara-se
(S, ps. 46, 10), fii lu facovzi a lu Iosifs (S, ps. 76, 16),
a lui dumnedzeu finrufii pamantului (H, ps. 46, 10),
tori tirgerii omeniloru, a barba(iloru si a muerilor (TB,
415), atela nuor de focu Ask a omenilor (TI3, 420, 25);
Al. Rosetti.-Limba romAni In secolul al XVIlea.

www.dacoromanica.ro

114

SINTAXA

b) dinaintea pronumelui posesiv : numele sf tintu al

tau (H, S, ps. 137, 2), locul sttintu a lui (H, S, ps. 23,
3), a loru va pmntul (S, ps. 36, 9), numele al lui
(TM, 105, 209), al cui nume (TM, 105, 211), al l stiu
(Cod. T, 200, 27 y.), Zestu zapis al meu (Brahasesti,
Tecuci, 1577, CB, I, 26, 1-2), Zest adevciratu zapes al
nostru (Faurei, Putna, 1592, DR, 2,18), a lui Idori
(V, cant. 2,5), ai lui titori (S, cant. 2,5), doi omyrk a
ngtri (Saliste, Maramures, 1593, LB, 47, 7-8), scriu
qi a
inkintiZune. .priAtiniloro a ngtri, gupcinului.
doispradzae przgari a domitale (Suceava, 1595, LB,
49, 2-4), a mg taste toed tiling (S, ps. 49, 12), ale tale-s
Cerurele (S, ps. 88, 12), doospradz'ee semen fe ale noastre
(CV, 74, 13-14).

Aceeasi constructie apare in frasele urmatoare,

care pronumele posesiv atribut e asezat dinaintea complimentului : ca lui al nostru priiatin (Suceava, incep.
sec. al XVII-lea, LB, 64, 3-4), aya i muerile supuindu-se ale lor sdi beirbali (CV, 150, 13-14; In acest
exemplu, complimentul - beirbali considerat din eroare
ca atribut, a fost acordat cu subiectul - muerile-), s</i>
ntele mueri. . .supuindu-se a loru sat. bcIrbali (CV, 152,
3-5), di dupti vestia eresului a ei noastre credi+nfti yip
Farisetu (CV, 74, 7-9), ispitele santa ale ei noastre
credinfe (TM, 124, 241), multul a loru m'le lacrc2rni (TM,
215, 218).

Locul articolului in constructiile acestea se explica,

deci, prin positia pronum.elui posesiv. In constructiile
urmatoare : portine'itele ale lu a i dumnedzeu (Cat. M,
256, 28), Cozma qi Macsin crainicul, d' a lu a i Simion Rtste

(N. Maramuresului, 1602-1617, LB, 73, 24), dubla articulare (lu i i) trebue explican prin. Incurcatura
care se gsea scriitorul de a determina un nume propriu
la genitiv ;
Unii linguijti vild In al ji a pe i 11 u in neaccentuat>*efu>af ; dupil
altii, af<prep. a + art. 1 (0 tot astfel ai si ale), iar a<prep. a (< a d).
Presenta formei invariabile a, In aromAnil (=dr. al, a, at, ale) vine
In sprijinul acestei explicatii. Textele rotacisante cunosc Intrebuintarea laolaltil a lui al si a, si nu aduc nici un argument In favoarea
vreuneia din teoriile expuse mai sus. Este deci o eroare de a sustinea ca a s'a ptistrat" In Moldova (Candrea-Densusianu, Dict. etim.
al limbei rom., n-1 1) : generalisarea Intrebuintlirei lui a, in Moldova,

trebue explicatil pornindu-se dela starea oglinditfi In textele dfn sec.

www.dacoromanica.ro

ARTICOLUL

115

al XVI-lea. Argumentele aduse de Gazdaru (Artie., p. 118 urm.), in

sprijinul primei teorii, sunt intemeiate pe cunotinta partialil a textelor din sec. al XVI-lea (cf. A. Procopovici,le ca articol antepus,
RF, I, p. 249 urm. ; Aleyer-Liibke, Rumeinisch und romanisch, AAR,
ser. 3, 5 liter., p. 9-10).

c) dinaintea numeralului ordinal : al doil (CP, ps. 2,

titlu), al treile (CV, 16, 7; CPr., Act., 20, 9), al optulz

(CP, ps. 6, titlu ; CV, 169, 11).
4. Ce!. a) eel apare rare ori dinaintea unui substantiv,
In locul articolului enclitic : in c'lk dlu sveintu al teiu
(H, ps. 14,1 : vo svQtuju goru tvoju), spuse eii pie prcurate (TM, 45, 3),A sol z (Cmpulung, Bucovina, incep.
sec. al XVII-lea, LB, 59,6), i kemd domnedzeu'ea kirie
eriufk (PO, Gen. 1, 8 : es az erssget), aduse untk 5i
iapte 5i Z elk vilelk inainf lork (Po, Gen. 18,8 : es a m,eg
keszitet boryut), pre czey muncy (=mun(i) mar (=mari)

i pre czele ueg (=yeti) mar (T, 162, 2 : az nagy hegyelcr es az nagy vlgyekre).
Constructia fr 'eel e curent. : stiggiele tarelui
(H, S, ps. 119, 4), met' rturisescu mieiloru i mariloru
(CV, 79, 11-12), line Mate vddzutele 5i neveidzutele (MM,

303, 5 r.); constructia cu Zel, Zei apare dinaintea unui

adjectiv substantivisat : eelzmiel (H, ps. 9, 30), 'eel
lard de mild (MM, 310, 26 v.), Zei mi5ei (MM, 307, 17
v.); alte ori, se intrebuinteaz5. Zcl(a), Zeta, Zile, dar
adjectivul e articulat : eela necuratul (H, ps. 9, 34),
focal &la marele (TM, 226, 223), iubir omenilork &In
de5arta (TB, 420, 24), Zeta necuralii (S, ps. 25,5), Zeia

bogalii (CV, 111, 5-6), eresurile'eglm alele (TM, 230,230),

mun ile &le marile (TB, 344, 56).

eel n.0 e intrebuintat in constructia substantiv
articulat+atribut adjectival nearticulat : dzeul tare qi
viu (S, ps. 41, 3), duhul tau did& (S, ps. 142, 10); cand
adjectival e asezat dinaintea substantivului, atunci poart6
articolul : tarele beirbatu (S, V, ant. 3,9), bu+rul nume

(CV, 118, 3), infricatului scaunului (TB, 336, 49), sliintul

botedzul (TB,348, 59).
Dese ori constructia aceasta este modificard, in sensul
c adjectivul articulat mai e precedat de Cel(a): domnul

Zelz /ante (H, ps. 23, 10), gtindul eela bu.trul (CV, 46,
3-4), scaunul micu Zeta sf dntul (TM,47, 5), loculk Zeta
rumosulz; siuile &Ira bunele (Cod. T, 196, 14 r. ; 193,
5 r.), Alexandra Vodei eela bunul (M-rea Moldovita,
www.dacoromanica.ro

116

SIN'TAILA

1592, LB, 46, 15-16) ; cateodat6, adjectivul nu e ar-

ticulat : domnula clz tare (II, ps. 45, 12), sufletul lu

bunrz (H, ps. 142, 10) ; alte ori, numele, precedat
de Cela, este aezat intre dou'd adjective articulate :
marele #(1)udef(u) Cela infricatul (TB, 450, 74; Cod.

T, 213, 70 v.). Rareori *eel lipsete : omul miqelul qi meserul (S, ps. 108, 17), peltrg noastr stilioasa (TM, 123, 239).
ACORDUL SUBSTANTIVULUI Cu ATRIBUTUL

Atriliutul substantival st In acelai cas Cu substantivul ce-1 determin5. : turatu-me lu David s erbului

mieu (S, ps. 88, 4), sf tintulu I<sra>ililui impeiratului

nostru (H, ps. 88, 19), vei rsard stingele lu Stefanu martorului Mu (CV, 42, 9-10), grdi I ilului stew lui Isacu
(TM, 189), in poala peirintelui patriiarhului lui Avramx
(MM, 303, 6 r.-6 v.), marha dornnu nostru (Suciul-desus, Some, 1608, LB, 78, 8).
Sunt casuri, ins", cAnd acordul nu s'a filcut sviintul
lu Israilz imptiratulx nostru (S, ps. 88, 19).
Atributul adjectival, ca i cel substantival, este
acordat In gen, nunir i cas cu substantivul determinat :

se ispovedscu-se numelui tu marelui (S, ps. 98, 3),

di fpregiurul locului aCeliga (CV, 97, 8-9) ; se tntalnesc i casuri de neacord : &tare' impdratului mare (S,
ps. 47, 3).
Acordul se face i atunci cnd Cel precede adjectivul :
a kinului Celdia reului i al rebdariei Zeila lu.Niei (CV,
133,6-8), imptiratului Celui jara de moarte (MM, 302,
2 v.) ; uneori, adjectivul rAmne neacordat : se se spunke
numelui lau Zelui mare (H, ps. 98, 3), inainq gudefului
luCel gird de mild (MM, 310, 26 v.).
Numele de localitAti, rauri, etc., precum i numele
lunilor anului stau In casul genitiv : ua Sionului (S,

ps. 86, 2), trxgul Apieei (CV, 100, 1), apa Iordanolui
(TM, 45, 3), lura lui Priere (TM, 48, 8), luna lui Brumartu (TM, 146, 180).
ACORDUL VERBULU1 CU SUBIECTUL

In regulf general", verbul e acordat cu subiectul

su. CAnd sunt mai multe subiecte, atunci se intamplil

www.dacoromanica.ro

I'RONUMELI kkl. A DJECTI V Ul.

117

ta verbul s fie acordat numai cu primul subiect : adecd

scriu (Suceava, incep. sec.
eu qoltuzul i 12 pd rgary
al XVII-lea, LB, 62, 1-).
Alte ori, se intamplii ca verbul sil fie la plural, iar subiectul la singular : Dima, portar de Zafare' &Cava., scriem
(Suceava, incep. sec. al XVII-lea, LB, 65, 1). CAnd

subiectul e un nume colectiv, verbul se pune la plural :

nu puturu rada faptul mdinilor mele s-i mune-asea

diavolulu (TB, 364, 69-70).
AD JECTIVUL

Adjectivul in gradul comparativ este legat de celMalt

temen de comparatie prin conj. de : mai vrstoss de fsatele lu Iacovu (S, ps. 86, 2), mai multi de patrudzdi (CV,
50, 1-2), mai vrstos de zapada (MM, 311, 28 r.); decit
apare in propositiuni subordinate : mai bire e nikitu
dereptului, deceitu multa bogeirie peiceitoqilor (S, ps. 36,
16), mai vix!os a da deallu a lua (CV, 23, 9-10).
PlIONUMELE 51 ADJECTIVUL
PERSONALE. Insumi, insuqi,
apar precedati
de eu, tu, etc. : tu eqti insuti impliratul mieu (H, ps.

43, 5), ceitra' mere insumi sufletul mieu smenti-se (S, ps.
41, 7), va r,-qi eu insumi se audzu (CV, 70, 14-71, 1);

uneori, insumi, insuii, etc. sunt intrebuintati isolati

insu trimese inerul su (S, ps. 151, 3), insumi era

standu (CV, 42, 10-11).

Intrebuintarea pronumelui neaccentuat apare in casuri ca : Eunii lorx meinca-i focull (S, ps. 77, 63), i-i
grai miAtiului (CV, 35, 8-9), lu Pavelu-i gratia duhul
(CV, 25, 5-6), boergsa lui kema-o Polfiit (TM, 145),
Zinste-i felcu ; qi-mi sosi (Cod. T, 199, 24 r. ; 213, 69 v.).
1111

Poszsrvz. Pron. masc. sau, pl. sai, f. sa, pl. sale

sunt inlocuiti cu lor, cAnd subiectul e la plural :

adurmir <toli> somnul sefu (S, ps. 75, 6), radicara <ei>
glasul sdu (CV, 43, 4-5), nu se postescu de peicatele sale
(Cod. T, 210, 51 r.).
Ca 5i in limba de astgzi, dar mai frecvent, pronumele personal neaccentuat la dativ inlocue5te pronumele posesiv : apropiarei-se gonitorii-mi lerti-10e (S, ps.
www.dacoromanica.ro

118

SINTA X A

118, 150), Ci+re esti Ce-li osndesli soful (CV, 130, 3-4),
i viall-fficlitorIu-fi sufletz (MM, 304,

dumnedzesc

8 v.), di bunalat-le oarte era multd (PO, Gen. 36,7),

inelulk tu, brdulu-fy i toiagulu-fi carele li-e a mlind (Po,

Gen. 38, 18), lasali la mine un frate-vd (PO, Gen. 42, 33).
DEMONSTRATIVE. Adiectivul demonstrativ este asezat

inainte sau dup numele ce-1 determinil ; In regulii

generan., se intrebuinteazA forma cu -a : aCst- samtinfei

(H, ps. 11, 8), aCestu gturelu (CV, 51, 8), desta cuvlintu
(CV, 151, 1), aCela omr (TM, 53, 16).
RELATIVE SI INTEROGATIVE. Care(le) ce", in proposi-

tiuni interogative : care f dlosgste in sdngele mieu? (H,

ps. 29, 10), care folosu e? (CV, 119, 9);
cari (pl.) cei ce" : carii in morminte dormu, netticute ciintdri fie aducu (MM, 302, 1 r.);

le care" : tu esti le tocmit-ai uricul mieu mie (S,

ps. 15, 5);

Ce cruiao csrora" : spure-volu voao tuturor

v e
Inca de dzeul (S, ps. 65, 16), u4 glurelu Ce-i era numelc
Evlihu (CV, 16, 2-3);
Ce cel ce, cei ce" : spmlintei-se Ce viu in cumplitele
sgmnelor tale (S, ps. 64, 9), Ce acum al luoala, 164 credingos in parliia Cerfului (MM, 308,19 v.-20 r.);
Ce in care, de care, pe (prin) care" : deregu-te in
caf' aCasta Ce mergi (S, ps. 31, 8), se duse intr' u 'delate
mare Ce lcicuiA u+ pdrat (TM, 153, 190);

Ce de ce, pentru ce", in propositiuni interogative :

doamne, le se mullir dodeitorii miei? (S, ps. 3,2), Ce
no Cinstili sflinla domerecil? (TM, 50,10);
inc care" : feriCe de beirbatul Cinre va upovdi pr'insulz
(H, ps. 33, 9), Cire e omu Ce teme-se de domnul? (S, ps.

24, 12), alela omr inc in lis. cacle (TM,99), Cine se

aproplid cdtrd codrull? (Cod. T, 197, 18 v.), Cene fi-e
numele? (PO, Gen. 32, 29);

Cine cel (cei) ce" : scula-se-voru Cine-su in mormente,

si veseli-se-vor line-su spre peimtuitu (S, cnt. 5, 19),

Ci+re vau
dele, legali se-i aducu infra Ierusalimr
(CV, 38, 7-8), 'gire ihste pan Pogan Jurjr (Sliste, Maramures, 1593, LB, 46, 1).
NEHOTARITE. Oarecare(le) se aseaz dupil cuvntul de-

terminat : intreba-se intru Molfaturi ca munCitortu oarecarele (CV,3,14-4,1).

www.dacoromanica.ro

VERBUL

11 9

Tot se aseazA inainte sau dupil nume : tot pmeintul

(S, ps. 8, 2), lua-se ntidjcIA toatti a noastrcl (CV, 88, 7-8).

Forma de genit.-dativ sg. este a tot (masc.), a toatit

(f.) : pctrei in cumplitula a tot (S, ps. 71, 8), tudeca a

Matti lum (S, ps. 9,9), imptiratul a totu taste tatlk nostru
(TM, 126, 245).
VERBUL

Aspeetul

Prin aspect se intelege ceeace se refer la durata

si la grad ul de desvarsire al procesului indicat de
verb : aspectul durati v, sau imp erf ec t, este opus
aspectului implini t, sau perfec t. lat un tablou in
care aceste categorii sunt clasificate :

Perfect

Imperfect
(actiune in curs de indeplinire)

Present scriu sunt in curs de

a scrie"
Trecut
Viitor

scrim
voi scrie

(actiune indeplinit)
scri5

scris-am

chiar acum am scris''

am scris scrisesem
am lost scris
voi fi scris

am sei scriu am
intentia s scriu"

Valoarea perfectului simplu reiese bine din urruiltoarele citate :

fie lumina, si
lumind (PO, Gen. 1, 3), scri eu
fu pan Barcan mar< e> vist<ier> al meu rava, sa se tie cum au dat
Bistrietanii (Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 491).
dzise domnedzeu

In textele traduse din slavoneste, intrebuintarea perfectului simplu si a perfectului compus e determinat
de originalul slavonesc : aoristul slay e redat prin perfectul simplu romnesc, iar perfectul slay prin perfectul
compus (v. mai jos, p. 130). Intr'un text ca PO, tradus
din ungureste, perfectul simplu e des intrebuintat. De
ex. : ineepuik Vim dumnedzeu eeriul i pettneintul. E
pelmntulk era pustitu i in deertk, qi intunreck era spre
ademck, i duhul domnului se puna spre
domnedzeu : fie lumina', i fu lumincl.

www.dacoromanica.ro

op&

dzise

vddzu dom-

120

S1NTAXA

nedzeu c'ard fi bund lamina, qi desprti domnedzeu lumina de la intungreck. Si kemd lumina dzio, i intunirecul noapte, gi fu de+ntru srd si de+ntru demcinfd
zua dentntu (Gen. 1,1-6). In textele netraduse, dimforma mai expresivA
potriv perfectul compus

e mai des intrebuintat decat perfectul sim,plu, care

apare mai ales in texte din Tara Romneasc6 si din
Oltenia.
In Biblia lui Micu (Blaj, 1795), gAsim pretutindeni Intrebuintatc,
In acest pasaj, formele de perfect compus : au Piad, au zis, au veaut,
au despdrlit, au numil, s'au Ideal.
ADVERBUL

Adecil iatA" (ideal mai mare nedereptate (S, ps.

7, 15), adeca cu palma msurate-su dzilele mle (H, ps.
38, 6), si adec aqteptd (TM, 81, 132), adecd eu olluzul

i 12 prgary (Suceava, incep. sec. al XVII-lea, LB,

62, 1; cf. iald eu equmenul i tot saborul, M-rea Moldovita, 1592, LB, 41);
cit nu e legat de adjectivul sau adverbul urmftor
cu ajutorul prep. de, ca In limba de ast5zi ditu e fricosz in svaturi (H, ps. 65,5), ditu e dulee dzeul (S, ps.
72, 1).

PREPO SITIA

De partitiv (=din) : ca urul de gludeti (S, ps. 81,7),

intru ura de s+bte (CV, 15, 9), imbuc de trupul lu
(TM, 81, 132), smtu de .1:6i trei e perdor Sodomolu

(TM, 191, 155-156);

de dela" : cum am k auzit de borari Ze &Mis mcOilq
i de genere-miu Negre (Cmpulung, Museel, 1521, N),
erk noi am in (eles de un boeriu (Tara Rom., 1600, AAR,
20 ist., 457, 8);

de decat" : era mai mulli de patrudzdi (CV, 50,

1-2), mai I rumoasti fat de alsta n'am veidzut (TM,
147, 182);

derept pentru" : ntist yte-me In cararg deript'd de-

reptu vrjmaqul mieu (S, ps. 26, 11);

in, cu sens temporal : in dzi ziva" (H, S, ps. 87,
2). in noapte noaptea" (S, ps. 118, 55); in timp de" :
www.dacoromanica.ro

COORDONARS ??1 SUBORDINAKL

121

prebdndimu acolo in 7 dzile (CV, 25, 4-5), steiturti In

trei dzil i in trei nopli spre rug (TM, 43);
pie prin" : o-u tremesu <cartea> palrirarhol dela lerusalimk pie un ctilugru (TM, 54, 17), pie linek dick
domnezeu zUe cuvintele sale *id ? Pie Moysi proorock,
pie doao table de pialui (TM, 100, 198);
spre pe, peste, asupra, deasupra" : i kiemd fornele
spre pilmntu (S, ps. 104,16), qi- puse Pavelu mdrule
spre ei (CV, 3, 1), ailed cu piiiul spre falca zmeului
(TM, 152, 189), ede spa scaunul (TB, 460, 91), i intungreck era spre ackinck, i duhul domnului se pulla spre
aFd (PO, Gen. 1, 2);
despre de pe" : Ze radial despre ptimantu miselul

(V, ps. 112, 7), va arde plodul despre plimantu tofu (TM,

48, 8);
prespre pe, peste" : prespre tot pmtintul (S, ps. 46,
3, etc.), prespre tofu anul (CV, 18, 12), va lumina
prespri toate capetele ptimeintului (TB, 455, 84, etc.).
CONJUNCTIA

Ca cum, precum" : ca rcidicti qarpele (TM, 125, 243),

ca va grdi (TM, 194, 160), ca grdi prinfiloi nostri
(CP, ant. 9, 55), insti nu ca eu volu, e ca veri tu (CT,
Mt. 108);
ctiee (cd) pentru cA" (<cti
pentru Cc di au rddicat Bastea iuriu oaste in holarul Ardealului, cae
au luat Mihail Voevod Ardealul cu numele impdratului
(Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 485-486), am miluit
borarinul domniei inUe.
cae c'au
satul Bore-WU.
lost lui de moqie (Tara Rom., 1602, CB, I, 113, 2-3),
nu revni hicliniloru.
cae ca tarba curundu usucci-se
(CP2, ps. 36, 1-2);
iar
ins", conjunctie de repetare deli iar
rog domilor vostre (Bistrita, 1600, LB, 52, 17-18),

dil erz in zul nime trad sii nu aibd (Bo1bo5i, Gorj,

1576, DR, 1, 9), qi domneta iar veri Itisa omul domne-

tale credinCos ; incti iais rog pie domnela Mihail Voevodk

(Tara Rom., 1600, 20 ist., 457, 9, 14).

COORDONARE 5I SUBORDINARE

1. Propositiunile c op ulat ive sunt construite cu de,

neZe, neZe

.neee, nu .

i, icu : scoalci de le botAdzti

www.dacoromanica.ro

192

S1NTAXA

(CV, 41, 8-9), apropie-te de vedzi (TM, 149, 185), tremiserti la elu de-lu rugard (CV, 10, 10-11), se sui de
. de
frtinse pti fre i gustti (CV, 16, 12-13), yeti
vefi pltitge (TM, 49, 8), se nu fie fie dumnedzeu nou, nege

se inkin-le a dzeu striiru (S, ps. 80, 10), se furard si.tre

nege se mtirii+nZe, nege se bg (CV, 49, 13-14), verifi i

vedefi lucrul dzeului (S, ps. 65, 5), scoalti-le i pasli in

Damascu (CV, 39, 12-13), aezard-se i frdmse ptiine
qi "imbued (CPr., Act., 20, 11), Ara dgca-u trecuta in dos.
Mtirig vostrd afi oprit drumurile. -Ara omenii dumiilor
vostre au cursi dup'dmi (Cmpulung, Bucovina, incep.
sec. al XVII-lea, LB, 59, 11-15), c (ara este a nostrti,
erk Mihail Voevoda este ispravnic preste toate; erk domneta s fii ispravnic preste toate olile, iark, ge veri pohti,
tot va fi pre voe domnetale (Tara Rom.., 1600, AAR,
20 ist., 457, 8,9), pre io-i va fi VOA pren lg ra rumtingscti

iarz elk sti trc (Cmpulung, Mucel, 1521, N).

2. Propositiunile adversative sunt construite cu

adecti, lard (erk), "inset', nu numai..ge qi : nu morfii

laudd-te.
noi vii blagoslovima domnul (S, ps. 113,
25-26), se nu fie svadti i netocrmald..., ge se ne toc-

mim binior (M-rea Moldovita, 1592, LB, 45, 12), demangfa.

inflori-va qi trege-va, e s'ra cade (S, ps. 89,
6), vti dedin voao Isge, e voi scriptura no (i+reti (TM,
45,3-46,4), gerlula gertului domnului, e pdnuintuls dgde
fiilorz oamenilors (CP, ps. 113, 24), i sti le ascultare, afla-veri fratele tau, e sti nu tine ascultare, in cu
tine iarti unul sau doi (CT, Mt. 75), sti verk fa& bine
lua-verk platd, e sti rtiu (PO, Gen. 4,7), cd noi avem nedgjde numai pre domnia-voastrd, e, de vrem avg paguki
(M-rea Moldovita, 1592, LB, 46, 24-25), tdrdru
i adecti blitrtiritu (S, ps. 36,25), de multe ori izbdvi ei,
eri ei meiniarti elu (S, ps. 105, 43), tu credi+nfti ai, lard
eu lucru amu (CV, 120, 7-8), che omeni stirkini sintam,
erk limba, jerk de oche nu cunosti nimene (Moldova, 1593,
AAR, 20 ist., 444), ei au geriut 300 taleri, iard Andriia

m'au scos dereptu 100 taleri (Bistrita, 1600, LB, 52,

9), nu e vreme acum sti ne batem cu Moldova. . .erk, sti

ne vom bate; '6 yore trimete ei, afutoriu, bani, erk eu incd

de 3 ori mai multu; voi sd lsaf sd fie cum afi tocmit,

iar, sec' vd va Om c inste mai bund Zeastti tocmealti
(Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 457, 8, 10; 476 a),
www.dacoromanica.ro

COORDONA RE SI SUBORDINARE

123

hommu sse sskymbe ca ssi flore campuluy : deminatza

enfloreste, iarae ssara la ssaka (T, 148, 2), midi era
in vedgre, ins nime nu o putat rdica (TM, 43), cu
numai legatu se flu, 3e i se mortu gata sntu (CV, 28,
2-4).

Propositiunile disju n. ctive -sunt construite cu

sau, sau. . . sau, seva.. . seva, oare. . . oare : nime n' au
ve+ritu a afla, sau a vesti, sau a gall de ti.tre (CV, 102,
6-8), sei o &Cacti &Iva preulk, sva diack (TM, 53, 16),
oare dirtolariu va fi, oare va fi vldico, oare va fi preutu,
oare diack (TM, 54,17), dup acA vcl ruglimk tog .sf< i

prinfi, ore vldh3i, oare ep<is>c<o>pg, oare popi

(CI, 3, 1-5; Cat. M, 256, 2-3).

Propositiunile temp orale sunt construite

cu

cndu, atuae. dindu, c'ndu. atuae, cat, ca, de, cum,

(leca, chrei, inde, panel, pn dindu, ainte pn eandu,
ainte de Ce : cndu kiematu catr elu, audzi-me (S, ps.

21, 25), atuae nu ruqiadzu-me, cndu cautu spre porat-Oleic tale (S, ps. 118, 6), ceindu aide ei, atuae Cere
elu (S, ps. 77, 34), de nu-i vei prinde, Cal se va lua omtul
dela munte ei vor inCatpe a tllzui (Cmpulung, Bucovina,
incep. sec. al XVII-lea, LB, 57, 16-18), ca era mar-

gndu qi apropiindu-me.
strlai lumir mult (CV,
38, 9-12), ca fu a n du& noao (CV, 24, 5), ca fu noo
eqire (CPr., Act., 21,1), ca nu vadzutu (CV, 40,2), d'Ci
de vc+rr catrii elu, dzise &Ilea-mil (CV, 18, 8-9),
de trecurd oarecare dzile (CV, 68,4), i de vadzu slnta
luo apa (TM, 150,
V eneri c nu se poate apropiat. . .
185-186), qi dca nu vazui (CPr., Act., 22, 11), ea ca
auzi sculci-se cureind O. se duse cafe cinsul (CT, Ioan,
39; CC2, p. 95, 30-31), cum noao ne va erta (TM, 102,
cumu s,-u prinsz nele meqWter
203; CI, 11, 12), sCt
den Tarigrad cum VOI k tale ajle corabii. . cum amk
cumu Rt-11 dat impratul slobozie lu
auzil de boRtri.
Mahamet beg (Cilmpulung, Mucel, 1521, N), deca se sirsacst6 , ilzise lu Pavelu duhul (CV, 7, 3-5), i fu deca

sfrzi Is. inveifindu doispreizee aeniCi ai lui (CT, Mt.

39), pufinie Mari au fostu venifi'Ciaste dzile. . . d'Ci
i-au turnatu innapoi (Ompulung, Bucovina, Mcep. sec.
al XVII-lea, LB, 60, 5-7), deCiu m' au prinsu nete
dal niu m'au perdut.
Sasi; deCi a vrut ,s mci lac.

Deal eu amo trimes carte la Andrliq

www.dacoromanica.ro

deCi ma rog

124

6INTAXA

domnilor vostre (Bistrita, 1600, LB, 52, 5-12), 0 ei,

(Mali, ruga-se cu fried (TM, 146, 180), si amu Mk:

cu bucurie nesfrk5itti bucura-se-vor (TM, 226, 222), ar

popa tela te va ctig.ta liturglzie i va prtifzi, deli va bord;

i sei pue la masd, dei s kme popa (CPrav., 5, 14;

11, 9-10), atestih se dzicti le (Ward intru mere nedereptale, inde silitulu in gloatti (CV, 62, 4-6), nu me tornu
pdrd se cumplu-i (S, ps. 17, 38), ride se b Ord ctindu

nu-I voru aide elu (CV, 52, 14-53, 1), sldb4le-me se

rdpaosu, ainte parti nu me ducx (S, ps. 38, 14), ainte

pti.frti cdndu nu se voru apropia de elu, gata semu a-/u

aide elu (CV,50,14-51,3), ainte de te au codrii nu furd
(I-1, ps. 89, 2).

De atria -- (gala> ail> dal apol, dupli aceea", Cu Lea] neaccentuat> [e], lar, In privinta functiunei, treandu-se dela raportul de loc
la ce) de timp.

Propositiunile causale sunt construite cu cd, cdti

(di), de, derept cteea, derep te fer40e-me, doamne, cd
spre tire upuviiiiu (S, ps. 15,1), sti aibti strtinsore...
ca mull Mu au lticut (Cmpulung, Bucovina, fncep.
sec. al XVII-lea, LB, 58, 5-6), noi vrem fin de cdtrd
domnia-voastrd....ctli cd ne set priattin (M-rea Moldovita, 1592, LB, 46, 25-26), dltii s'au dusx Ghiorghi
dl-u cumpdrat cie vile, cdte atunsti n'au lost% opritd
marha (Cmpulung, Bucovina, Incep. sec. al XVII-lea,
LB, 59, 9-11), derept clt si acmu avem om acolo (Stiliste, Maramures, 1593, LB, 37, 10-11), scoaserti okii
miei, derep 'le nu ferina l'gg la (S, ps. 118, 136).
Propositiunile f ina le sunt construite cu ca &I (se),
cum (se), de, de se, prentru sd (se), se : mullemim domniilor

voastre... cd ali dat noao a li, ca sti nu pdlim veo pagad (M-rea Moldovita, 1592, LB, 45, 8-10), de foal('
cal re aptiratu pit oarele mele, le se ferescu cuvintele
tale (S, ps. 118, 101), gludecti Pavelu se trcil intru Ejes,
cum se nu fie lui a pesti intru Asia (CV, 18, 1-3), si
pus zioa la Vinerg mare cum sec' vie cu i sti jure
(Thrgoviste, 1602, CB, I, 122, 9-10), serbq cu burk

ntirauk, de se intre bucurdndu-se (TM, 8243, 158), de

se fii fifulu lui de se impli cuutintul lui (TM, 122,

235), pre.fde(i-u de o legaii (TM, 147, 182), si de nu furd

In credinld, elu-i pierda; qi ingerii de nu-k ferird alk

www.dacoromanica.ro

COORDONARE

I SUBORDINARE

125

sdu inleputk, nu-i crufcl (CPr., luda, sumar, 12-14),

cd I-am trimis cu &ix sols, de I-au petrecut pand in Rodna

(Cmpulung, Bucovina, bleep. sec. al XVII-lea, LB,

59, 6-7), se impld-se rostul mieu <de> laud& de se ceintu
slaveei tale (S, ps. 70, 8), luafi uqd Cerului, de sd intre im-

pdratuls slaveei (Cod. T, 197, 17 v.), rogu-md sd

aeei oameni rc7i lertare mare, prentru sd avem prietenqug

bunu (Cm.pulung, Bucovina, 1604-1618, LB, 77, 9-10),

cu sulifd impu<n>ser-I. .pri+tru sd lase noao 10e

(TM, 156, 194), din Zerru cdutcl domnul, se vadzei toti

liii oameniloru (S, ps. 32, 13).

Propositiunile completive sunt construite cu

cum se, se nu : e svaul voinililoru fu cum se L117.0 fuglii

(CV, 94, 10-12), spds4te-mia de lutz, se nu me intinu

(S, ps. 68, 15), lzbeiv4te-md, se nu candva rdpascd ca
leul sufletul mieu (S, ps. 7, 2-3), teme-se, se nu cumua
cddemu in locul Zeta dirainte (CV, 91, 1-3).
Propositiunile c o n se cutive sunt construite ca

di, de i iarti : Ze fie, mare, de fug4i, i tu, lordane, di te

intorse,yi? (H, ps. 113, 5), i ne rugclm.. al am infelesu cd Erefi (Suceava, 1593-1597, LB, 50, 14), Ze-ii
fu, mare, de fuik, qi ...codrii de gtucatu ca berteaii
(S, ps. 113, 5-6), di dracul 'taste mcIngdios de vd pdzyfi
(Cod. T, 226, 108 r.), mulfesco-sli laptele voastre de no
le poClu rdbda (TM, 50, 10), deaca vei vedea &astd carte
a mea, iard tu intr'ceela Zeasu cade sd aibi a-i pldti d<u-

misa>le iapele (Iai, 1606, AAR, 20 ist., 492).

Propositiunile condit ionaIe sunt construite cu
de, de se, deca i se : urgme de votu dobdndi, kiema-te votu
(CV, 64, 1-2), dzeul mieu, se nu la& de mere, de nu cdridu

ueri ttila de mere (S, ps. 27, 1; H : se nu cumva), de va

ueni un omu nebotezatu qi spurcatu (TB, 332,47), de va
hi& dostoinicu-i (TM, 125, 242), de viim zee de+ Zeriu,
zree-va noao (CT, Mt. 85), de vork afla urulk (Po, Ex.
22, 7), de nu i6e se ne izbdascc7 noi de oameri (TM,
125, 242-243), qi de vddzu
imptirat atlg i ma-Me-sit (TM, 149, 184), de vefi asculta pre mine, dulteata parndntului meinca-veti (CC2, P. 67, 36-37), avail

om acolo, de ne va aduce vr'o velste, v vrem da a ti (S5-

lite, Maramure, 1593, LB, 47, 10-11), de se omul

iela RimIgnul lard osndli bitre taste voao a-I bate (CV,
44, 4-6), deca durmiretu pie mijloc de holaru (S, ps.
www.dacoromanica.ro

126

SINTAXA

67, 14), se zidire. .casa, in desertu munIird-se ziditorii (S, ps. 126, 1), spufre-mi se Rim16 nu esti (CV, 44,
12-13), sei are vr'o paguba, s-si intr'be cz nusul (Urnpulung, Bucovina, 1595, LB, 48, 18-19), sti a% fa&
dista, sau sti 'taste nedereptate in mtina m, sau sti a1

imprumuta (CP, ps. 7, 4-5), sti gresire fie fratele Ulu

(CT, Mt. 75), sti se vorx posti trufasii sau rugticiune sd
vorl fate (CC2, p. 13, 15-16), di s an veni dela elz
asisk arm muri ; set iarz cu noi nu va fi (Po, Gen. 44, 22,
26), no uom peri, sse uom crede mezerere lug (T, 156, 5).
Impotriva celorlalti cercentori, M. Roques (Recherches sur les
ronjonctions conditionnelles set, de, dacd en ancien roumain, In Mlanges Chetbaneau, Erlangen, 1907, p. 825-839) si N. Draganu (Conjunc(iile

i dac, Dacoromania, III, p. 251-284; IV, p. 916-922) au ariitat

cu dreptate eS pentru a explica valoarea conditional5 a lui de, trebue
sti plec5m dela sensul temporal. Conclusia lui Roques, c5 de condide

Iional nu apare In traducerile rotacisante, trebue modifican, dacil

admitem di de e Intrebuintat In functie conditional5 In S si CV (de
ar avea valoare temporald In CV, 64, 1-2, Roques, op. cit., p. 827).

Propositiunile comp a r a t iv e sunt construite cu

cum, cum. . asa (si), ca. . . asa (0), ca (si), in le kip . .

asa, asa. in le kip, mai bine (mai Milos). . . de, deceit

tofi cdfi me audu asteidzi, sd fie op cum si eu sntu (CV,
81, 12-14), curnu taste trupul feird sufletu mortu, asa
si credi+nla lard lucru moartd taste (CV, 122, 3-5),
ca audzim, asa si vddzum (S, ps. 47, 9), arsesi-nd ca
arde-se argintul (S, ps. 65, 10), intru nemicti nu-i obiduitu, ca i tu bi+re stii (CV, 67, 6-7), in e kipu desird
lerbul la izvoarele apeloru, asa jelutaste sufletul mieu
cdtrei tire (S, ps. 41, 2), mai sus de bale suele (Cod. T,
208, 60 v.), mai bunz esti de pdrintele nostru Iacovz (CC2,
p. 152, 1-2), mai binre taste a nedejdi pre domnul decdtu
a nedejdi pre oum (H, ps. 117, 8), mai vrutu se l'pddu-mc
in casa dzeului mieu, deccitu se viu in fsatele pticeitosilorz

(S, ps. 83, 11), mai bu+r<u> e amu bi+re ftictindu.

deceitu reu a I ale (CV, 155, 8-10), kibzuifi domnia voastrd.

cri sef infelepfi mai mirtos (M-rea Moldovita, 1592, LB,

16, 19-20).

Propositiunile inter og at iv e sunt construite cu

au, le, doard, au doard (sau doard), ceile, derep le, dereptu
care, prentru le, pre+ le : fratele nu-N va izbil vi, au izbdvi-

la-va omul? (H, ps. 48, 8), Ze laudzi-te in reul tau? (S,
www.dacoromanica.ro

PARTCULA R ITATI SINTACTICE NEROMANE*TI

127

ps. 51,3), doard ispoved41e-li-se jerira? (S, ps. 29, 10),

au doard poate credi+rtla spsi elu? (CV, 119, 11-12),

ce me ultaqi? (S, ps. 41, 10), o, ale cu focul arse?

ospele ce ate dela impeiratul lertului? (TM, 191,
156), Mee nu grdifi ceitrcl sf<d>nta maica lu Hs.? (TB,
318, 36), i dzise domnul dumnezeu ctr muiare cdle
ai fcutit aljia? (PO, 3, 13), derep ie me leisqi? (S, ps.
21, 2), dereplu carl meihnitu imblu? (H, ps. 42, 2), prentru
desfate meinra ta? (H, ps. 73, 11), pre4 le nu li+stifi
s f<d>nta dornerecd? (TM, 49, 9).

RF, I,

V. Morariu, Sintaxa proposifiunei In Psaltirea

p. 219-231.

PARTICULARITATI SINTACTICE NEROMANESTI

Dificulttile de care s'au izbit primii notri tradupentru a reda nuantele i delicatetele textului
biblic, au fost deseori ocolite prin reproducerea seryil a fraseologiei originalului slavonesc sau unguresc,
filed preocupare de inteligenta textului.
lat cateva exemple de constructii de felul acesta
cei ispititu-n'au, dzeu, arsoi-nei ca arde-se argintul

(S, ps. 65, 10: jako iskusilil ny esi, b0e, raz2egid ny

esi, jakae raz2izaet s srebro), nedereptail se gtungheiu
intr'drima MA, nu MA va asculta menre domnulk (H,

ps. 65, 18: nepravdu ate uzrxii v serda

de ne uslygit mene gospodI) ; di luard elu mortu ;
detigtse Pavelu i ceidzu spri+su de-lu cuprie+nse,
dzise (CV, 16, 6 -10 ; Act., 20, 9 -10 : i vilz6tq ego
mriltva ; stiged

e Pawn napade nani,

obIerni ego,

re6), si tare pie bdrbatk Lot neiveilircl (Po, Gen. 19,9

es erssen rea tudulanac a firfiura Lothra),
imblard

tabdra acolo improtiva muntelui qi Moisi tard sus merse

pre munte ceitrd domnezeu (Po, Ex., 19, 2-3 : es tabort
iaranac ot a hegy ellenbe, es Moses selmne az Isten-

hz), line pre noi den Eftels afard aduse (Po, Ex.,

32, 1: ki miinket Egiptus fldebei kihozot), cu moartl

mortiei va muri (Po, Gen. 26, 11: halalnac halalaual
hallyon), aczassta u facze sse-11 ferikem, binele lay sse
nu-I vytem
cze may tare sse-1 laudem czine
www.dacoromanica.ro

SINTAXA

128

asteptem ssculatura (T, 147, 4: ez czac tessi hogy diezr tic, io voltat el ne flyetytic de st inkab magasstallyuc, kic az fel tamadst variuc), kum au Chrisius noue
ssgz [=zis] (T, 148, 5: mint az Christus meg monta).
lunghia (H, ps. 65, 18) se explic5 prin confusia lui uzrli ,.a vcdea" Cu po:Irsti a sacriiica".

Deelinarea substantivelor i adjeetivelor

CZNITIVTTL.
In locul genitivului numelui, se intrebuinteaza prep. de, urrnat de numele respectiv la nomin.-

acusativ ; procedeul acesta imit constructia slav5 cu

ola: de mijlocs de piatr crde glass (S, ps. 103, 12: ot

sradi kamenia dakt glas ; V: dim millo*, ca urul

de h,defi (S, ps. 81, 7), ca urul de Zei '0)&47 (V, id.

i jako edin ot kn,v1), pci.trei ajar de &t ate (CV, 25, 10-11:

Act. 21, 5, da2e do vng grada), intru ura de &l'Odie

(CV, 15, 9: Act. 20, 7, vo edinu Ie ot subbota), smiu
de l'el trei ie perdorti Sodomulu (TM, 191, 155-156),
neVire de 5erbi (TM, 78, 126: kto ot robr), intoarse-si

sveti Sisins de rsarit la Ravida (TB, 284, 114: vtizvratisl

sveti Sisini ot vastoka va Raviju), birul de Bistripi

(CAmpulung, Bucovina, 1595; Suceava, 1593-1597, 1595,

LB, 48, 22; 49, 25; 50, 20), mnstire de Bistrilti (Suceava, 1597, CB,I, 76, 3), Zetalea de Samaria (CT, Mt. 34).

AcusAlivu.c. Constructia ara' prep. pre apare in exemple

ca : are se omorgscei elu (S, ps. 36, 32), Ze purtai ca un
berbae Iosifs (H, ps. 79, 2), ruga-i Pavelu tofi se preem.'sca hran (CV, 92, 4-5), etc.

Artieolul

Lipsa articolului apare in casuri ca : brbals fard

mente (S, ps. 91, 7; H, V : brbatuls : m92I bezumen1),
se mire in &tate io vor fi (S, ps. 106, 7; H : &tar :
va grad obitlnyi), cCunoe e intr'ns inv4ti-se i ca

bru (S, ps. 108, 19; H:

.brelul u :

riza, va

nju2e obla6it sQ i jako

Lipsa articolului mai apare cand numele e precedat de o prepositie i constructia norma1 impune
determinarea numelui : tutti ca foale in brum (S, ps.
118, 83; H : foalele : byxa jako mx na slan6), puser-me

www.dacoromanica.ro

PARTICULABITXTI BINTACTICE NEROMINETI

129

in groapei dedesuptu (S, ps. 87, 7; H: in gaura; palotisa mQ vil roy preispodnem).
3. Constructia dzi si noapte (H, ps. 12, 2; S, ps. 41,
4, etc.), reproduce constructia slav. : dni i nata.; cons-

tructia normal apare, de altfel, in acele4 texte :

dzua i noapt (H, ps. 41, 4; S, ps. 12, 2, etc.).
Pronumele personale

Intrebuintarea pleonastic a pronumelui de pers.

a 3-a reproduce exact constructia slav : toYagul tdu
fustele tau, 'tale me manqdtard (S, ps. 22, 4:
tvoi i palica tvo, ta me u.t.6. 'ista), se stifi Ca domnutz

elu e dzeul% nostru (S, ps. 99, 3: uvdite jako gospodi,

tol esti bog nagil).
Lipsa pronumelui neaccentuat apare in textele
rotacisante, pc lng constructia corect (v.p. 117) : le

uruta gresiTu (H, S, ps. 50,6: edinornu sogrlixt1), ddrui

le dumnedzeu tofi cdfi noalci cu ti+re (CV, 89, 12-14;

Act. 27, 24: i se darova teb boga vsq plavajugtyg

toboju), nimdrui se nu spu.fri (CV, 53, 5-6; Act. 23,
22: ni edinornu e povdati).
Intrebuintarea formelor accentuate ale pron. per-

sonale, in locul celor neaccentuate : dai lui blagos1ovenie

in acul acului (S, ps. 20, 7: jako dasi emu blagos-

lovenje vo vku vka), nu Irisa mene, doamne dzeul

mieu (S, ps. 37, 22: ne ostavi mene, gospodi bo.2e ami).
Enclisa pronumelor personale neaccentuate, acolo
unde ne-am fi Weptat la proclis : nree incredinfard-se

in dzisa lui (V, ps. 77, 37: uvrik sQ b zavt ego),

i omerii tdi veselescu-se de tire (V, ps. 84, 7: i ljudie
tvoi vilzveselgt sQ o teb6), mesergre si dgclevdru
pira-se, dereptate si pcee sdrulard-se (V, ps. 84, 11:
milosti i istina srtosta SQ, pravda i miri oblobizasta sq).
Enclisa i proclisa pronumelor personale neac-

centuate reproduc constructia din vershmea slav co-

respunztoare : i ncistd vi i spre nedg jde (V, ps. 77, 53

i nastavi t na upovanie), i dralie lor copen i i mal (V,
ps. 77, 53: i vragy ix pokry more), gi sufletul fItimeindu

implu-1 de challa (V, ps. 106, 9: i dur9

adecci audzimu-o in Efratu, afleimu-o in cdmpul
AL Rosetti.Limba romn in secolul al XVI-lea.

www.dacoromanica.ro

130

biNTAXA

dumbrdviei (V, ps. 131, 6: se slygaxom v Efrat, obrtoxom v polix debravy).

6. Constructii de tipul acesta : se nu bucure-mi-se
(S, ps. 34, 19, 24) reproduc exact constructia slavg :
da ne vozradujut s o men.
Adjectivul

Demonstrati v. Adjectivul demonstrativ e a-

sezat duph." nume : mdrule tale alst (CV, 23, 4; Act.

20,34: ruc moi sij), pasa cdtrd oame+rii miei deela
(CV, 104, 2-3; Act. 28, 26: idi kri ljudemil <moirnO>

Nehot Ori t. Aceeasi constructie apare si cu adj.

alt :

in gintu altu (S, ps. 47,14; CP : intr'altd rudd :

vil rod inomri), in n'mu alta (S, ps. 77, 4;

gintu : v roda imi).

: luir' &ir.

Verbul

In textele traduse din slavoneste, formele de perfect s!mplu din versiunea romneascri corespund formelor de aorist din versiunea slavA ; perfectul e redat
In textul romnese prin perfectul compus. In. V, de
exemplu, perfectul sirnplu e intrebuintat aproximativ
de 362 de ori, i perfectul com.pus numai de 48 de ori.
Iat cfiteva exemple :
Versiunea slavri

Perfect

naval esi

Perfect cornpus

uslygalT esi

adus -ai (cnt. 4,15)

ascultat-ai (ps. 187,1)

poznal ITIQ esi

etc.

cunoseutu-m-i (ps. 188,1)

etc.

navede
pokryi

adusqi (cha. 7, 31)

villOi esi

Aorist

dasti
etc.

bdgat-ai (cOnt. 4,13)

Perf. simplu

coperi (clint. 4,3)

cale (ps. 111, 9)

etc.

0 serie de verbe sunt construite cu dativul, ca

verbele slave corespunzOtoare :

www.dacoromanica.ro

PARTICULARMtp bINTACTICE NEROXIINETI

131

asemdra (a se): (":ine in nuori asemand-se Domnului

(S, ps. 88, 7), omul de5ertului asama r-se (V, ps. 143, 4);

v. si. upodobiti
bate-goc (a-i): domnul bdtu-5i gocz lorz (H, ps. 2, 4);

v. si. (po)rpgati s;

bucura (a se): bucurafi-vd lui dumnedzeu (H, ps. 80, 2),

bucurali-vd lui (S, ps. 2, 11); v.sl. radovati s;

confeni : cunlinri vihorului (H, ps. 106, 29); v.sl. za-

prtiti ;

dodei : ingerul domnului dodei loru (S, ps. 34, 5); v.sl.

s frtOati ;
fludeca : a gadeca oamenrilorm Mi in dereptaf (H,

ps. 71, 2), j":udecti, doamne, &lora le me obiduescu (S,

ps. 34,1), cl Ie ludeca tuturork dupa lucru (CV, 142,

7-8); v. si. spditi ;
impiedica : intrell-i i impiradeca loru (S, ps. 16, 13);
V. si. zainti ;
caiei tale (H,
invala (a se): invala-voiu
ps. 50, 15), cdrariloru tale invaid-me (S, ps. 24, 4); pou-

6iti s;

ruga (a se): rfeei tale roagd-se bogafii oamerilor (S,

ps. 44, 13); v. si. moliti ;
tocmi (a se): tocmi-se domnului in fii dzeului (S, ps.
88, 7) ; y. si. upodobiti s;
ven& :

vorz ven& Ion dereplii (H, ps. 48, 15), cade

ndu ven& miqeiloru (S, ps. 9, 31), invarzcu loru (CV,

5,13) ; v. si. odolvati (odelti, odolti).
Adverbul

Negat iune a. Sub influenta versiunei slave, negatiunea nu e suprimatil dinaintea verbului, in frase care

incep cu o particuM de negatiune sau cu pind, pina

'T (S, ps. 13,4:
ni li urazum6jutii vsi dlajugtij bezzakonie), nu me
tornu para se cumplu-i (S, ps. 17, 38: paenu bragi
cind : nel(! infelegu toti piadora tara

moe, i postignit O, nu spmlinfel-se para va cauta spre

dralii si (S, ps. 111, 8: ne uboit s, dondae vozzrit
na bragi svoq), nernicd gandindu-se (CV, 110, 9-10;

1, 6: nitae sumn

www.dacoromanica.ro

STILISTICA
Ordinea euvintelor

Exemplele ce urmeaz sunt luate in primul rnd

din textele netradusc, in care scriitorul se poate mica

liber i intrebuinteazil constructia potrivit, nestnjenit de context.

Ordinca obinuit a cuvintelor in fras este subiectverb-compliment : eu, vomicul de Ceimpul-lungu, scriem
inkinalune i mullei seinalate la birdul de Bistrifti (Um-

pulung, Bucovina, incep. sec. al XVII-lea, LB, 55,

n-1 12).

Modificrile aduse acestei ordonante au in vedere

puncrea in valoare a vreunui membru al frasei, prin
locul ce i se acorn..
Verb-subiect-compliment. Se atrage atentia asupra actiunei exprimate de verb : delungal-ai de mere
soful qi apropialul (S, ps. 87, 19), qi-i o au daiu jupan
Nan ceTe fell& sleniei mantistir<i> (Bunetii de j.,
Vlcea, 1597, CB, I, 80, 9), audzi-me (S, ps. 16, 6),
scris-am (Suceava, 1593-1597, LB, 50,1; Fgra, 1599,
LB, 50, n-1 6), dau-vci in tire (Tara Rom., 1600, AAR,

20 ist., 476 a); constructia aceasta se intrebuinteaz

In frasele intcrogative : avg-vrem veo pagubci, au ba?

(M-rea Moldovita, 1592, LB, 46, 23).

Predicat nominal-verb. Se atrage atentia asupra

predicatului : di miel qi m3eru-s cu (S, ps. 85, 1);

In frasa urmaoare, pronumele compliment fem. neaccentuat o este proclitic : qe de cndu o au cu<m>plirat

On aC Ripti (Suceava, incep. sec. al XVII-lea, LB, 62,

11). Constructia liber, fcut posibilii prin intrebuintarea prep. pie, apare in inversiuni de tipul urmtor :
pre popa Manole am inveifai set' scrie (Suceava, incep.
sec. al XVII-lea, LB, 63, 20-21).
www.dacoromanica.ro

ORDINEA CUVINTELOR

133

Subiect-compliment-verb iarei Petr ,S'utra o au

cumpeirat (Tg. Neamt, incep. sec. al XVII-lea, LB,
67,6).

Atribut adverbial sau adjectival-verb (sau nume) :

'oral casa (Cmpulung, Bucovina, incep. sec. al
XVII-lea, LB, 53, 6), forte ne rugetin (Cmpulung, Butold

IA

covina, incep. sec. al XVII-lea, LB, 57, 11), ne forte

rugtim (Cmpulung, Bucovina, 1604-1618, LB, 76, 7),

cei au locale sidbit mandstir; iar noi Marte vom cv a
muliemi (M-rea Moldovita, incep. sec. al XVII-lea, LB,
68, 8; 69, 13-14).
Proeedeuri de limb scrisfi

Intrebuintarea cuvintelor compuse, pentru a reda

notiuni neobinuite in lirnba vorbit, este un procedeu
caracteristic al limbilor literare ; in textele traduse g6-

sim. o serie de termeni comp4, care traduc termenii

slavi corespunzaori (v. mai jos, p. 138).
Pentru corespondent, existau formulare slavoneti ; formulele au fost traduse i au servit de model

fraselor stereotipe romneti, intrebuintate in corespondenta particular. Procedeul este caracteristic ; iat cteva
frase de acest tip : qi avem nedjde pie domniavostal
se da( noao a ti de bate (M-rea Moldovita, 1592, LB,
46, 27), cd aczmu, cu mila lui dummidzetu, sti fie Maria,
lui Craiu setnettos i Domnu nostru ,57efan Vodtt, iaste
o iarei ca alaixtei (Suceava, 1595, LB, 49, 15-16; cf.
Cmpulung, 1595, LB, 48, 5-7),'ee va hi pohta i taba
domnilor voastre la noi, nevoi-vomz set faZemz prenztru
110/A domnilors voastre (Suceava, 1595, LB, 49, 17-19;
cf. Succava, 1593-1597, LB, 50, 10-12; Cmpulung,
Bucovina, incep. sec. al XVII-lea, LB, 55, 6-7), de
nu u vor Visa sti fie ca mainte, multi' val sei va fa& (Om-

pulung, Bucovina, incep. sec. al XVII-lea, LB, 56,

7-8), ne rugdm domniilor voastre de reindul; dm tire
dumiitale de rtindul, etc. (Cmpulung, Bucovina, 1595,
48, 11; incep. sec. al XVII-lea, LB, 55, n-1 12; 59,
5; 60,4; Suceava, 1601, LB, 69, 4), noi de bate bine
pre reind am inieles (Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist.,
476 a), mei inkin cu capul la peimetntu (Berileti, Ilfov,
www.dacoromanica.ro

134

STUIAISTICA

ca. 1609, CB, I, 173, 2-3; cf. cadent cu f.vbfele la mardele ptimeints, M-rea Voronet, 1616-1631, LB, 87, 23-24).

Proeedeuri do limbri vorbit&

Construirea de frase scurte si introducerea lor

prin cate o conjunctie i dup'aeA v dau 5tire c simlul
viu... e amu sceipat dela Belgrad...ddiu m'au prinsu
ne5te Sasi ; dei a vrut s ma tac... dci niu m'au perdut.
De a& eu amo tri<me>s carte...de& mli rog
eu
amu
tam met rog...5i 4.5eitreinesco, 5i am
fticot o barbei panel in bru... qi
stimlu
nomai co ctime5a (Bistrita, 1600, LB, 52),
avut
desta fe'br unz cal. DRi s'au acolisii Simion de alel

s'au dusa Ghiorghi.... dal ei s'au temulz

a vent pie la Mri vostrei...dal

IdAt 5ii-au fecuitz,
fau ldsat unul in nume de moils, q'au lua[s dela Ghiorghie 7 florinfi, 5i un inel de aigint....dai ne forte rugdms
Writ tale (Carapulung, Bucovina, incep. sec. al XVII-lea,
LB, 59).
lath cAteva exem.ple de intrebuintare ale acestui procedeu in limba vorbin dupei
gsesc 11 dobor cu toporu 51 dupc1 hala set string 51-1 lati api tot... 51-1 i'afi
tun cu lei pei pled in os q'apeit 11 sude pel cal....
5'aped vin la casa mortulur (Dinsus). Intil a venit TurciI
la mineistirea Urezulul, la Crizanti, Grec, fa vorbit cu
rel turce5te 51 s'a dus la mineistirea Bistritil 51 I-a dal
loc...5'a dal foe 51 p5teril... lei a fugit in Matra' ...
51 te loc numa ell a beiga un om singur.
56zu1
fa strigat tat-so'n vale 51 Eel nu 'nfetlegea...5'a zis sfintu
Gligorre (Ramesti, Valcea).
Candrea-Densusianu-Sperantia, Graiul:nostru, 11, p. 110; I, p. 31,

Deasa intrebuintare a demonstrativelor, pentru a

precisa de cine sau de ce este vorba : eu cad boA-en
le au fostu vornic... s-5i Intibe ca c'cl vornic (Urnpulung, Bucovina, 1595, LB, 48, 17-18), ate o prestrure de Ape...5e de ceindu o au cumparat On aC
(Suceava, incep. sec. al XVII-lea, LB, 62, 10-11).

Procedeul insistentei, prin repetitia unei forme,

apare in reluarea unui cuvnt sau unui grup de cuwww.dacoromanica.ro

PROCEDE= DE LIMBX VORBITX

135

vinte, dup o propositie subordinat' : O de l'a pie&

ore-o marhei, ei #ar" i o Riu, de le plae (Suceava, incep.

sec. al XVII-lea, LB, 62, 15-16), Voivodul nostru iaste

sndlos i acmo vine la scaunu, peste trei-patru dzile
ven i-va la scaunul dumisale (anipulung, Bucovina,
1604-1618, LB, 74, 14-15).

www.dacoromanica.ro

VOCABULARUL

Derivatiunea

Derivatiunea, ca *i compositiunea, sunt

procedeuri caracteristice ale limbilor iterare: exemplele

care urmeaza apar In texte traduse ; traducatorii au

usat de aceste procedee pentru a reda termenii slavi
corespunzatori.

1. Imp r o p ri e. 0 serie de substantive provin :

din adjective : afundu adancim,e"(H, ps. 42, 8),
amaru amaraciune" (S, ps. 9, 28), grasul grasime"
(S, ps. 80, 17), mullul multime" (CP, ps. 5, 12), etc. ;
din adverbe : aproapele tovara" (S, ps. 100, 5),
asuprti camM" (S, ps. 54, 12), deseitui Imbelugare"
(S, ps. 50, 7), des/u! (CP, ps. 50, 7), etc.;
din verbe ; dela infinitiv : adueere prinos, jertfr
(H, ps. 39, 7; CV, 32, 5), bre bautura." (S, ps. 101,
10), cumplire sfarit" (S, ps. 53, titlu), etc. ; dela participiul trecut : adunat adunare, gloata" (S, CP, ps.
73, 2), ajunat post" (S, ps. 34, 13; CP, ps. 68, 11),
aptirat dojana, mustrare" (S, CP, ps. 103, 7), ascunsu
taina" (S, ps. 50, 8), etc., i fem. : arsti jertfa" (H,
ps. 65, 15).
Exista adjective formate din verbe : afundat adanc"

(H, ps. 63, 7), amtinat tarziu" (CV, 114, 1, etc.), adverbe din substantive : adeveir inteadevar, cu adevarat" (H, ps. 118, 75) sau din verbe : alegtindu afarA
de" (S, cant. 2, 39), prepositii din adjective : dereptu
pentru" (S, ps. 5,10).

2. Cu sufixe.

-titate: bogeitate bogatie" (CV, 131,7; MM, 306, 13

v.), mesercllate miserie" (Po, Ex. 25, 17) ;
* BogdMtate, Cu disparitia lui -M-, ca In jumate < Aunlitate.

www.dacoromanica.ro

DERIVATIUNEA

137

-.dune : descumpdraCtune rAscumprare" (PO, Ex. 30,

12), ferikaczune fericire" (T, 154, 9), lericatune (MM,

305, 11 v.), imbrac'aure Imbrcminte" (H, ps. 68,

12), imputar Line mustrare" (CP2. ps. 43, 14; CT,
Luca 3; PO, Gen. 30, 23), imputiliune imputire"

(CC2, P. 309, 27), leisUure iertare" (CV, 78, 6), leis&

.4tune (CT, Luca 4), reiprtune rApire" (CT, Luca 60),
seZerdctune seceris" (CT, Mt. 54), uneczune unitate"
(T, 154, 9) ;
-eald : odihneard odihn, odihnire" (MM, 305, 12 v.) ;
-escu : canescu, cclinesc cAinesc" (S, CP, ps. 104, 31),

pelitescu trupesc" (CV, 146, 7) ;

-le: bleindzie blAndete" (S, ps. 44, 5), dqertie pa-

gub." (CV, 85, 10-11);

-ime : necurclfime necurtie" (H, ps. 5, 12);

-mantu : ascultmtintu ascultare" (CV, 138, 10), Mrgelmnt larg" (H, ps. 117, 5) ;
-nic : mezererniku milos" (T, 154,6);
-ontu : reontu rA"u" (S, ps. 63, 3), vulpontu (S, ps.
62, 11) ;

-si (<i p s i)

1. la dativul pronumelor (cuiqi,

luiqi, iei, ceruiasi, aeluiai, tnsusi, tnsii, etc.), 2. la

acmusi, asasi, etc.);

-qugu (<ung.-sg) hiclensig (H, ps. 27, 4;
S, ps. 9, 28, etc.), e
Indurare, mi15" (S, ps. 50,
3), eftensug (CP, ps. 50, 3; PO, Gen. 41, 31) ;
-wet : ailed-turd urm.6" (S, ps. 16,5), nestiuturd nestiintA" (CV, 142, 2) ;
Printre derivatele verbale : a se gloti a se aduna
In gloat" (MM, 306, 13 v.), a reoni a face rAu, a strica"
(CV, 154, 8), etc.
adverbe

3. Cu prefixe.

a- : aputi a mirosi" (aput, ind. pr. 3 pl., S, ps. 113,

14), astriira a instreina" (astriirat, adj., S, H, ps.

57, 4) ;

des- : dezdzile a-si lua rmas bun dela cineva" (CV,

2,2), a se destuma a se intoarce, a se suci" (S, ps.

77, 57) ;

in-: inacoperi acoperi" (H, ps. 26, 5), inmeiri a

mri" (T, 152, 6) ;

ne- : necuviniosti (H, ps. 42, 1), netare slab" (TM,

124, 241);

www.dacoromanica.ro

138

BLBMENTELE VOCA BU LA RULUI

pie.. (<v. si. pr6-) : prceintat preaslvit" (S, cant.

7, 52), pameindrie Intelepciune" (S, ps. 48, 4);
reiz- (v.sl. razil-) : rei4ucleca a judeca" (CV, 59, 3),

reisleibit istovit" (CC2, p. 243, 17, 23, 25).

spre- : spreree a cherna" (CV, 68,3), spreseirire grahire, cutezare" (CV, 12, 7-8).
COMPOSITIUNEA

Substantive, a) dou substantive : aqintu-tcletortu (CV, 8, 1-2) : srebrokovad; lege-celicare (S, ps.
36, 7) : zakonopr6st9pljenije ; b) adjectiv i subst. : bu+reljaZere (CV, 162, 2) : blagodjanije, dulee-deiruire (CV,
57, 13-14) : blagodarjenije, dulee-iubire (MM, 304, 9 r.) ;
e) adverb si subst. : ainte-neiscutul (CP, ps. 104, 36) :
prtivenIcI, Prei-lege (S, ps. 5,5) : bezakonije ; d) prepositie i subst. : asuprd-luare (CV, 169, 1-2) : prumno-

enije, deleveiru (S, ps. 5,11)<de+adeveir.

Verbe: a) adjectiv si verb : a reu-laee (CV, 155,

10); b) adverb si verb : a ainte-pune (S, ps. 85, 14) :
prAdtilaiti, a bire-greii (H, ps. 44, 3) : blagosloviti.
ELEMENTELE VOCABULARULUI

Vocabularul traducerilor este diferit de vocabularul

textelor netraduse. Traducalorii dispuneau de un lexic
srac si nu aveau la indem,an termeni romanesti suficienti, care s corespund tuturor termenilor slavonesti
sau unguresti din versiunea bibIic. S'au intrebuintat
diverse procedee pentru a ocoli aceste dificultti ; pe

lang procedeul de a traduce mai multi termeni din

textul biblic printr'un singur termen romanesc, traductorii au recurs, de cele mai dese ori, la procedeul
mai simplu de a introduce In textul lor cuvintele slavonesti sau unguresti care nu aveau echivalent romanesc. In felul acesta, un mare numr de elemente
streine a ptruns In vocabularul traducerilor.
Majoritatea acestor cuvinte nu apar In textele care
represint, ce! putin In parte, limba vorbit, de exemplu
In scrisorile particulare ; In textele din aceast categorie, pe lang termenii usuali de origine strein, aparwww.dacoromanica.ro

NLEMPINTELE V OCA BITLARIILUI

139

tinand limbei comune, mai aflm o serie de cuvinte

streine impuse de limba eancelariei.
Dintre elementele care alciltuese lexicul secolului al
XVI-lea, vorn examina numai elementele lat in e, slave

unguresti, in scopul de a da un tablou sumar al

vocabularului limbei romane in sec. al XVI-Iea.

In ceeace priveste elementele lat ine enumerate aci
mai jos, cele mai multe au dispkut din limba comun ;
uncle, ins, sunt conservate parai astzi in regiuni restranse ale domeniului dacoroman.
1. F..LEMENTS LATINA. Aiil (<ecce-hicce), adv. aci"

(H, ps. 131, 14; CV, 57, 11), agru (<agrum), su. ta-

rin" (S, V, ps. 106, 37; CT, Alt. 53), ainte (<ab ante),

adv. inainte" (S, ps. 22, 5), arbure (<arborem), sm.

pom" (H, ps. 1, 3), arirei (<arenam), sf. nisip"
(H, S, V, ps. 138, 18; CV, 93, 12), asin (<asinum),
sm. rngar" (TB, 470, 110), arid (<uvam), sf. strugure" (S, V, cant. 2, 14; PO, Gen. 49, 11), botepre
(<*baptizionem), sf. botez" (CV, 156, 10-11), cellartu
(<caballarium), adj., sm. clare, clret" (S, cant. 1,
19),

ceisatortu (<*casatorium), sra. orn cu familie"

(TM, 51, 13), cumeinda (<corrunandare), vb. a jertfi"

(S, ps. 53, 8), curneindare, si. jertf" (S, V, CP, cant.

7, 40; CV, 145, 10), a cumpli (<*complire), vb. a

sfarvi, a pierde, a prpildi" (S, ps. 144, 20), a cura (<cu-

rare), vb. a curilti, a sterge, a pfpdi" (S, ps. 64, 4),

a cure (<currere), vb. a alerga, a curge" (H, S, ps.

57, 8; CV, 34, 4; TM, 51,11; Theurer' intrecere la joc",

TM, 230, 229), a se delunga (<*delung) vb. a se de'Arta" (H, S. ps. 87, 19; CV, 167, 5), a despune (<disponere), vb. a stapani, a domni" (CV, 162, 10; despuitortu stpanitor, V, cant. 7, 37; TM, 79, 128; TB,
314, 32), dqidera (<desiderare), vb. a don, a pofti"
(S, ps. 83, 3), a deVinft (<deseenclere), vb. a se cobori" (S, ps. 29, 10; CV, 49, 2-3), a se dupleca
(<duplicare), vb. a se indoi, a se abate, a se feri" (H,
ps. 17, 8), e (<et), conj. iar, vi" (v. p. 109), a ferica (<*
felimre), vb. a ferici, a face bine" (S, V, cant. 9, 48;
CV, 133, 10), fur (<furem), sm. hot" (H, S, ps. 49,
18; CV, 161, 2), fu#e (<fustem), sm.. toiag" (S, ps.
2, 9), genru+re (<*gyronem), s. adncime" (H, ps.
68, 16; CV, 90, 11), #iniu. (<gentem), sn. neam, fawww.dacoromanica.ro

140

VOCABULARUL

milie" (S, ps. 9, 27; CV, 30, 7; TB, 316, 33, etc.), Ode,

jude (<judex), sm. judecAtor, boier ; magistrat" (S,

cnt. 7, 38; N. Maramuresului, 1602-1617, LB, 73,
23), iuo (<ubi), adv. uncle" (v. p.108), Imbe(<ambae),

adj., num. amfindou'r (H, S, ps. 149, 6), infrumqa

(<*informosiare), vb. a infrumuseta" (S, ps. 64, 9;
CV, 152, 4), imputa (<imputare), vb. a invinui, a
reprosa" (S, ps. 73, 10; +putare blestem", CV, 85,
9-10), a se Malt ge (<incalescere), vb. a se inclzi,
a se InfierbAnta" (S, ps. 38, 4; CV, 120, 2), intortu (<in-

tortus), adj. nedrept" (S, ps. 17, 27), a se Iniurereca

(<intenebricare), vb. a se intuneca" (S, ps. 68, 24),
a se inveVi (<investire), vb. a se imbrca" (H, S, V,
CP, ps. 132, 16), invoalbe (<involvere), vb. a inveli"

(S, CP., ps. 101, 27), lucoare (<1ucorem), s. lumin6"

(S, ps. 64, 11; CV, 76, 10), maritu (<maritum), sm..
mire" (S, ps. 18, 6), m3er (<mis'rum), adj. srac"
(H, S, ps. 39, 18), meserre (<rniserere), s.
pomarfd, milostenie" (S, ps. 17,51 ; TM, 155, 193, etc.;
Thrgoviste, 1602, CB, I, 127, 7), meseratate, sf. siirkie"
(S. ps. 30, 11; TM, 80, 131), neauci (<nivem), sf. zpad" (S, ps. 50, 9; V, cnt. 2,2), a se mundra (<nominare), vb. a spune pe nume, a ceti" (S, ps. 140, 4;

CV, 56, 7), op (<opus), s. trebue, trebuintil" (in expresii ca op s, e opu a trebue s', e trebuintA", etc.;
S, ps. 13, 3; CV, 12, 5-6; GB, 740, 52, 3 a; TM, 123,
239; EP, 37), peirdia (<*poenitare), vb. a p'tirni"
(S, CP, ps. 37, 7), pasa (<passare), vb. a merge" (CV,
39, 13), peisa (<pensare), vb. a apilsa" (S, ps. 31,
4), premiedza (<*permediare), vb. a injumtti" (CP,
ps. 54, 24; impremiedza, S, ps. 54, 24), prepune (<prae-

ponere), vb. a b'nui" (S, cnt. 2, 19; cf. prepunovi,

pl., CV, 108, 6), prevenIe (<pervincere), vb. a Invinge, a birui" (H, ps. 128, 2), scripluai, sf. scrisoare"
(CV, 128, 3-4; Mehedinti, 1599, CB, I, 83, 3), sprli
(<expartire), vb. a desp'rti" (S, ps. 21, 20), scura
(<excurare), vb. a curti" (S, ps. 50, 4), scumpara
(<excomparare), vb. a cump'ra" (CV, 169, 3), slur

(<stylum), sm. turtur de ghiat" (S, ps. 148, 8),

suru (<sonum), sn. sunet" (S, ps. 41, 5), erbi (<serVire), vb. a lucra, a sluji" (H, ps. 21, 31), erb (<servum.), am. rob" S, V, ps. 77, 70; CV, 109, 8), temoare
www.dacoromanica.ro

ELEMENTELE VOCANULARULM

141

(<timorem), s. tearn, spairn" (S, ps. 67, 28), unlure (<orationern), sf. urare, binecuvntare" (CV,

125, 1), vrgurei (<*virgulam), sf. fecioar" (CV, 26,

13), vie (<vivere), vb. a tri" (S, ps. 117, 17; CV, 43,
7), viptu (<victus), sn.
bucate" (H, S, ps. 64, 11).
2. ELEMENTE SLAVE. Adz. (<adil), sn. iad" (H, ps. 9, 18),
altimojnei (<almuZino), sf. poman" (TM, 51, 12), ankirei (<ankira), s. ancor" (CV, 93, 14), aslarrim (cf. r.
Mama), sn. camrit" (S, ps. 14, 5), aspid (<aspida), sf.

viperil" (S, ps. 90, 13), beseidui (<besclovati), vb. a

vorbi" (H, ps. 30, 14), beseadei (<bes&la ; cf. ung. beszd
grai, cuvnt, vorbire"), s. vorb, vorbire" (H, S,ps. 103,

34; PO, Gen. 11,1), bezaconi (<bezakoniti), vb. a

fptui nedreptti, frii-de-legi" (CP, ps. 74, 5), bezaconic (<bezakoninikt1), sm. nelegiuit" (H, ps. 64, 4),
bezaconie (<bezakonije), s. nelegiuire" (S, ps. 106,

17), blagodari (<blagodariti), vb. a multumi, a da

bar" (CV, 93, 1-2), blame"' (<blazni.1), sf. grcsal,
sminteal" (S, ps. 139, 6), bleizni (<blazniti), vb. a

lace s greseasc, a induce in croare" (H, S, ps. 106,

40; CV, 113, 1), cadild (<kadilo), sf. tilmie" (S,
ps. 140, 2; V, ant. 7, 38), casi6 (<kasiia), sf. scortisoar" (H, S, ps. 44, 9), caOismei (<kaOisma), si. divisiune a Psaltirei" (S, ps. 55, titIu), CiI (<6is1o), sf.

numr" (H, ps.

151, titlu), clevetei (<kleveta), sf.

calomnie" (S, ps. 118, 134; CV, 73, 7), cleveli (<klevetati), vb. a calomnia" (H, S, ps. 118, 23), clevetnic
(<klevetInikii), sm. calomniator" (S, ps. 71, 4), conob
(<konobti), s. cldare" (S, ps. 59, 10), corabnic (<korablnikil), sm. corbier" (CV, 86, 4), dealer' (<M0),
s. Iucru" (S, ant. 4, 17; CP, ps. 61, 13; Cmpulung,
Bucovina, incep. sec. al XVII-lea, LB, 53, 7), dezlupi
(<1upiti), vb. a rsdpi" (H, ps. 108, 23), doseidi (<do-

saditi), vb. a se supra, a ocri" (CV,46,14-47, 1;

CP2, ps. 89, 10), dodei (<dodjati), vb. a supra"
(H, ps. 43, 8; S, ps. 22,5), finicsu (<finikils), sm.
smochin" (S, CP, ps. 91, 13), qadin (<bg. gadinti), sf.
fiar, \Tin" (H, S, CP, ps. 103, 25; CV, 124, 4), girbli
(<grfibi1), sf. spinare" (CP, ps. 128, 3), getvoazde (pl.,
<gvozdi), sn. cui" (TM, 46, 4), geivozdi (<prigvoz-

diti), vb. a prinde cu cuic, a lipi" (H, ps. 118, 120),

glsi (<glasiti), vb. a glsui, a rosti" (H, S, ps. 113,
www.dacoromanica.ro

YOCABL LARUL

142

15; CV, 37, 2), gloti (a se ; <g/oatcl<glota), vb. strange

oaste" (H, ps. 139, 3), g(u)noiVe (<gnoigte), sf. gunoi"

(S, V, CP, ps. 112, 7), gospodin (<gospodina), sm.

stapan" (S, ps. 67,21), golovi (<gotoviti), vb. a gati,
a pregati" (S, CP, ps. 88, 5; CV, 53, 9), grepic (<gragInikti), sm. pacatos, greitor" (H, ps. 9, 25), gunosi
(<gnusiti), vb. a se scarbi" (H, ps. 5, 8; S, ps. 55, 6),

hlipi (<xlipati), vb. a se veta" (CV, 131, 5), hrei-

borie (<xrabril), s. Wire" (S, ps. 143, 1), hrcThilnild

(<xranillnica), s. lada, camarr (S, ps. 143, 13),
inite (<inije), s. bruma" (S, cant. 2,2), inorog (<inoroga), sm. animal fabulos cu un corn" (H, ps. 91, 11),
irodie (<jerodijevil), s. batlan" (H,S,V,CP, ps. 103,
17), iscodnic (<stixodlnika), sm. sol" (CV, 122, 2),

(<isl6diti), vb. a cerceta" (H, S, CP, ps.

138, 3), istucan (<istukana), sm. chip cioplit, idol"
(V, CP, ps. 77, 58), tuboste (<1juba), s. iubire" (S,
ps. 108, 4; CP, ps. 108, 5), l'ubov (<1jubovil), sn. iu(i)sledi

bire" (H, ps. 108, 4), jaloste (<1alostil), sf. (S, ps. 118,
139), lastly (<11stivi1), adj. inelator" (S, ps. 119, 2),
Itncotti (<19kota), sf. 1nelaciune, vicleug" (S, ps. 35,
4),

liva (<uva), s. vant de miazil-noapte, crivat"

(S, ps. 77, 26), maghenif (cf. magesInika magic"),

s. fermecatoare" (TM, 154, 192), mtiheii (<maxati),
vb. a face semn" (CV, 11, 5), meni (<mniti), vb. a
numi, a invoca" (S, cant. 5, 13; CV, 5,1), milcui (a se;

cf. bg. milkama se), vb. a se ruga" (S, ps. 34, 15),

miloste (<milost1), s. mila" (S, cant. 6, 9; CP, ps. 83,

12; CV, 126, 10-11; T. 158, 8), mandroste (<m9drostil),
sf.

intelepciune" (S, ps. 89, 12), m4ifti (<mygica),

sf. brat" (S, ps. 76, 16), moidan (<mo2danti), sn.

maduva" (S, ps. 65, 15), musild (<mugica), sf. tantar"

(S, ps. 104, 31), n'ddeli (a se; <nadjati), vb. a na-

dajdui" (S, ps. 35, 8), naft" (<nafta), s. smoala, pacued" (S, cant. 7, 46), neistvi (<nastaviti), vb. a Indrepta, a conduce" (S, ps. 142, 10), ndvedi (<navesti),
vb. a aduce" (S, cant. 1, 19), neasitti (<nejtsyt1),
sf. pelican" (H, ps. 101, 7), nencividi (<nenavidai),

vb. a uri" (S, ps. 138, 21), oajdii (cf. Oe franghie,

funie"), s. franghie, curca" (CV, 44, 2), obicni (<obyk-

n9ti), vb. a invata" (S, ps. 105, 35), oblei (<obliiti),

vb. a da pe fata, a fnfrunta" (S, ps. 140, 5), obreizui
www.dacoromanica.ro

PALIthOINTILLIC V 0 CABULARULUI

143

(<obrazovati), vb. a circumcide" (CV, 30, 4), ogoadd

(<ugoda), sf. p15.cere, plac" (CP2, ps. 68, 32; CV,
64, 9; CC2, P. 45, 36), ugodi, ogodi (<ugoditi), vb. a
pracea" (S, ps. 68, 32; CC2, p. 45, 37), oltariu (<oltitari), sn. altar" (S, ps. 42, 4), omet (<ometa), s. mar-

gine, tiviturr (S, V, ps. 132, 2), omrzi (a se; <omraziti), vb. a (se) pangAri" (S, CP, ps. 52, 2), onagru

(<onagril), sm. asin siilbatec" (H, S, ps. 103, 11),

organ (<organil), sn. instrument de musica" (H, S,
ps. 150, 4), oscrzbi (<oskrtibiti), vb. a mahni" (S,

cant. 7, 50), ostmpi (<ottist9piti), vb. a se dep'rta, a

slAbi" (S, ps. 21, 12), otqi (<ut'iti), vb. a mangaia"
(H, ps. 22, 4), pamente, pamite (<panit1), s. pomenire, amintire" (S, ps. 29, 5; V, ps. 111, 7), parasim
(<parasimovil), sf. stem5, marc'a', seine (CV, 99, 1),
plkean (<pyxa), sm. mandru, trufar (S, ps. 118, 51),
pele (<bg. pelegil), S. vernant" (S, CP, ps. 44, 14),
piqt (<pigta), sf. hranil" (S, ps. 145, 7), plasca (< plat,
sf. mantie" (S, ps. 21,19), pobedi (<pobf5diti), vb. a

invinge" (S, ps. 88, 24), podnojie (<podilnaije), s.

talpd" (S, ps. 109, 1), podobi (a se; <upodobiti sQ),

vb. a se asenfna" (S, ps. 82, 2), pogrzni (a se ; <pogrzngti), vb. a se cufunda, a se inneca" (S, cant. 6,6),

pojeri (a se ;<po2rti), vb. a se aprinde" (H, ps. 9,

23), polat (<polata), sf. curte princiar" (TM, 151,
188), poloji (a se ;<poloiti), vb. a pune" (H, ps. 148,

6), ponopnie(<ponogenije), sf. dojan, mustrare, ocarO"

(H, ps. 78, 12), pospi (<posypati), vb. a spulbera"

(S, ps. 147, 6), postmpi (< postppiti), vb. a se apropia"

(S, ps. 79, 19), polypi (a se ;<potopiti), vb. a se inneca"

(V, CP, ps. 138, 21), potrebi (a se ;<potraiti), vb. a

prripdi, a strivi" (S, ps. 11, 4), poveli (<poveIti), vb.
a porunci" (S, ps. 148, 6), pravednic (<pravIdinikil),
sm. drept" (H, ps. 36, 21), prpodobnic (<prpodobInil), adj., sm. cuvios" (S, ps. 11, 2), prescli (<pr ;6-

kati), vb. a nia" (S, ps. 28, 7), pastpnic (<pr6st9-

pinikil), sm. cglditor legei" (S, CP, ps. 118, 119), priddi

(<prdati), vb. a da, a preda" (S, ps. 40, 3; CV, 22,

8-9), (pri)lsti (<presistiti),

vb. a inela" (H, ps.

14, 3; S, ps. 76, 3; CV, 168, 2), prilctz (<prlaziti),

sn. trecere" (S, ps. 143, 14), pripec (<bg. pripekti),
sn. arit" (S, cant. 8, 67), pristni (<pristati), vb.
www.dacoromanica.ro

144

VOCABULARUL

a sta Inainte, a sta de fat" (H, S, CP, ps. 35, 5), pristani5fe (<pristanigte), sf. liman, port" (S, ps. 106,
30; CV, 85, 3), pristoi (<pr;tojati), vb. a inceta ;
a sosi, a veni" (S, cnt. 7, 46; CV, 2, 6-7), prilef (<pri-

Mlle, adj. pribeag" (S, ps. 118, 19), proidi (<proiti),

vb. a trece, a strilbate" (S, ps. 102, 16), prosjeti (<prosvaiti), vb. a lumina" (S, ps. 30, 17), rsveiri (<rostvarjati), vb. a amesteca" (H, ps. 101, 10), lie& (<rykati), vb. a fcni" (S, CP, ps. 103, 21; CV, 163, 13),
riyi (<rygati), vb. a izbucni" (S, CP, ps. 18, 3), sblaznei (<siblazni.1), sf. greald, smintealil" (S, CP,

49, 20; CV, 85, 5-6), aver (<sveri1), sm. miai-

noapte, vnt de miaZnoapte" (S, ps. 47, 3), sicamene

(<sikaminije), sf. pl. mure" (S, ps. 77, 47), skimen

(<skimIna), sm. cgel, pui de hard" (S, ps. 16, 12),
slatind (<slatina), sf. apg srtratti" (S, ps. 106, 34),
stacti (<stakti), s. smirnd" (S, ps. 44, 9), sieji (<stOati),

vb. a se gr6bi" (S, ps. 36, 7), stepen (<stepeni), sf.

treaptV (S, CP, ps. 119, titlu), strinte, striVe (<sil-

rata occursus"), sf. intmplare, nenorocire" (CM, 265,

4; Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 476 b; 479), temell
(<temeliti), vb. a interneia" (S, ps. 86, 5), tiri (<trai),
vb. a sdrobi, a sfr6ma" (S, ps. 104, 33), ucloni (a se;
<ukloniti), vb. a se abate" (S, ps. 52, 7), ugodnic

(<ugodInikil), adj. plkut" (H, ps. 68, 32), umnoji

(a se ;<urnno2iti), vb. a se inmulti" (S, ps. 48, 17),
upoycli (<uptivati), vb. a nAddjdui" (S, ps. 17, 3;
CV, 152, 3-4), ustnei, usn (<ustina), sf. buzd" (S,

ps. 11, 3; CV, 153, 14; Leg. Dum. Cod. I, 26, 1), va-

silisc (<vasiliskovil), sm. reptil6" (S, ps. 90, 13),

vemic (<vrinikt1), adj. credincios" (T, 156, 4), ve-

trilei (<vtrilo), s. pAnzd (la corabie)" (CV, 86, 12),

vledui (<vlasti), vb. a stdpAni" (S, ps. 102, 19), vlasli

(<vlast1), sf. putere, strtpnire" (S, Simb. Ath., ed.

Candrea, P. 336, 25), zeiblealc1 (<zabralo), sf. fereastr"

(CV, 16, 2), zapodie (<zapodil), sf. vale" (H, ps. 83,
7; S, ps. 64, 14), zeipreti (<zaprtiti), vb. a opri, a

ingrozi" (S, CP, ps. 67, 31), zeislimpi (<zastppiti), vb,

a sprijini" (S, ps. 47, 4), zboriste (<silborigte), sf.
loc de adunare" (CV, 10, 3), zlac (<zlakil), S. iarba"
(H, S, CP, ps. 36, 2), nezlobiv (<zlobivil), adj. nevinovat" (CC2, p. 12, 27).
www.dacoromanica.ro

BLEM ENTELE VOCABULARITL Ul

145

3. KLENENTE IINGURESTI. Addmand (<adom.ny), sf. ca-

mag, liicomie" (H, ps. 14, 5), aldui (< ldani), vb. a
binecuvanta" (T, 162, 8), alean (<ellen), sn. potriv"
(FI, ps. 147, 7; CV, 75, 9; Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist.,

473, 5 ; PO, 31, 36; L, CB, I, 8, 41; T, 160, 4), aleni

(<ellenes), s. dusman" (PO, Gen. 14, 20; T, 146, 9),

alnic (< lnok), adj. siret" (Po, Gen. 3, 1), banal (<b-

nat), sn. necaz, scarb5." (H, ps. 65, 11), banui (<bnni),
a-i fi jale, a deplnge, a fi ingrijat, necsjit, a se strdui,
a dispretui" (H, ps. 68, 18), beiral (Ghat-a), sm. prieten"
(PO, Gen. 38, 12), bdsdu (<bossza), sn. rnnie, urgie"
(H, ps. 6, 8; Tara Rom., 1600, AAR, 20 ist., 473, 5; PO,

Gen. 9, 5), berc (<berek), s. Odure saced" (Po, Ex.

34, 13), Had (<prta), sf. diademli." (PO, Ex. 25),
berg (<beteg), adj. schilod, olog" (PO, Gen. 48,

binldlui (<biintetni), vb. a pedepsi" (PO, Ex.

birdu (<birei), sm. primar" (M-rea Moldovita,
1592, LB, 45, 3, etc.), birui (<birni), vb. a stgpani"
1),

21),

(H, ps. 21, 29; CP, ps. 88, 24; PO, Gen. 15, 7), budulldu

(<bujdos6), adj. fugArit" (PO, Gen. 4, 12), Zelduag

(<csalatsg), sn. inselliciune" (11, ps. 23, 4), e'elui
(<csalni), vb. a insela" (H, ps. 5, 11), Zurda (<csorda),
sf. turrn5." (Po, Gen. 31, 43), cdlduz (<kalauz), s. eltiuz" (Po, Ex. 14), carndld (<kamat), sf. cam5f"
(CP, ps. 14, 5), comornic (<komornik), sn. seful unei
armate" (PO, Gen. 39, 1), debiu (<bii), loc. adv. belsug" (v. P. 108 ; deirnd (< dzsma), sf. dijrn6" (PO, Gen.

28, 22), fgdda (<fogads), s. rg'duiald" (PO, Gen.

31, 13), lagadui (<fogadni), vb. a filg5dui, a Ozdui"
(H, ps. 72, 15; S, cnt. 6, 10; CV, 105,11; TM, 50,11;
PO, Gen. 18, 19), lelel'lu (<felelet), s. justificare,
Indreptare" (CV, 37, 1; 69, 7), felelui (<felelni), vb.
a da edspuns" (CV, 59, 12-13), fuglu (<fogoly), adj.

legat, prins" (CV, 68, 11), fuldu (<fal rnneu"),

sm. necinstit, vagabond" (Suceava, incep. sec. al
XVII-lea, 62, 14), gildlui (<gytillni), vb. a uri" (H,
ps. 10, 5; S, ps. 33, 22; CV, 127, 5-6), go.ree, gorgiu
(<gyolcs), sn. panz` subtire" (Cmpulurig, Bucovina,
lncep. sec. al XVII-lea, LB, 53, 21; PO, Ex. 28, 42),

hldslui (<halasztani), vb. a cruta" (S, ps. 77, 50),

hasnd (<haszon), sf. folos, profit" (TM, 101, 200;
L, CB, I, 6, 4; PO, Ex. 23, 10), hillean, hicleug, etc.
A. Roseltl.-Umba rortani In secolul al XVI-lea.

www.dacoromanica.ro

10

146

VOCABULAMIL

(<hitlen, hitlensg, v. mai sus, p. 79), hotncgru (<hadnagy), sm. cap al ostirei (PO, Gen. 21, 22), ill (<ls),

s. hranA" (Po, Gen. 14,11), soltar (karte soltarulug

<zsoltr psalm"), sm. psalm" (T, 150, 8), keillug
(<ktiltsg), sn. avere" (Po, Gen. 42, 25), lepiniu
(<1epny), s. lipie (paine din cocs, fr5. aluat)" (Po,

Ex. 29, 2), maj (<mzsa), s. greutate de 50 kgr."

(PO, Ex. 25, 39), marli (<marha), s. marfg, vite"
(TB, 344, 55; Cm,pulung, Bucovina, incep. sec. al

XVII-lea, 55, 11; 59, 11; PO, Gen. 31, 1), murgui,

murguire (<morogni), vb., s. a protesta ; cartire"

(CV, 159, 4), nemzet (<nemzet), sn. natiune, popor"
(T, 166, 1), di (<oka), s. caus" (PO, Gen. 38, 7),
pirctilab (<porkolab), sm,. prefect, magistrat al unui
judet" (Tg. Neam,t, Incep. sec. al XVII-lea, LB, 67, 2),
pirgar (<polgr), sm. consilier comunal" (Cmpulung,
Bucovina, 1604-1618, LB, 75, 2), soduq (<szavatos,

szovatos), sm. garant, chezas" (Tg. Neamt, bleep.

sec. al XVII-lea, LB, 67, 8), somsid (<szornsd), sm.

vecin" (SAliste, Maramures, 1593, LB, 47, 10), inor

(<sin6r), sn. snur, cordon" (Po, Ex. 28, 37), qolluz

(<sltsz), sm,. primar" (Tg. Neamt, incep. sec. al
XVII-lea, LB, 67, 1), qpan (<ispn), sm. supraveghetor" (Po, Ex. 1, 11), sucuit (<szokni), s. obicei"
(PO, Ex. 33, 11), tar (<tr, tovr), sn. sarcin5, povarA greutate (ilisur"), incgratur, marfA" (H, ps.

2, 3; S, ps. 80, 7; T, 162, 6; Cmpulung, Bucovina,

incep. sec. al XVII-lea, LB, 54, 7), teiroasli (<terhes),

adj. gravid" (PO, Gen. 3, 16), ttircat (<tarka), adj.

trcat" (Po, Gen. 31, 10), tarnaf (<torncz), sn.
prisp'" (PO, Ex. 27, 18), utaluitortu (<utlni), adj.
protivnic" (S, ps. 54, 13), oldie (<vidk), sn. regiune,

divisiune administrativii" (Suceava, 1593-1597, LB,

7), vorint (<forint), sm. florin (m.oned')" (Bistrita, incep. sec. al XVII-lea, LB, 61, 6).
50,

SCHIMBARI DE INTELES

O serie de cuvinte si-au Vstrat sensul primitiv sau

un sens apropiat de sensul primitiv, pe cnd In limba
comun6 de astzi aceste cuvinte sunt intrebuintate cu
acceptiuni diferite :

www.dacoromanica.ro

SCHIMBXR1 DE NTELES

147

apra a opri" (S, ps. 39, 10; CV, 63, 3), aplecat,
sm. (copil) Int:Ircat" (H, ps. 130, 2), artita a mustra"
(H, ps. 117, 18), Maui a-i fi jale, a fi ingrijat,
a se strklui, a dispretur (H, ps. 68, 18), bezaconie nelegiuire" (S, ps. 106, 17), bez(d)nti piiipastie" (H, ps.
6),

birui a oblildui, a stgpni" (H, ps. 21, 29;

CP, ps. 88, 24; PO, Gen. 15, 7), bol(o)van idol, chip
cioplit" (H, ps. 113, 12; S, ps. 77, 58), buret furtun,
vifor" (S, CP, ps. 49, 3), ctirtularlu scriitor" (S, CP,
ps. 44, 2), Are a Cauta" (H, S, ps. 21, 27; CV, 13,4),
codru munte" (H, S, ps. 10, 1; TM, 189, 153), crula
a milui" (H, ps. 101, 15; S, ps. 101, 14), cumanda a
jertfi" (S, ps. 53, 8), cumplit sfarsit" (S, ps. 58, 14),
cuvintos asemenea, asem5ntitor" (S, ps. 85, 8), dihanie
duh, suflet" (H, S, CP, ps. 150, 6), dobdadd cAstig,
mostenire" (CV, 130, 8), drac vrAjmas" (S, ps. 9, 4),
du!le bun" (S, ps. 9, 10; CV, 145, 4), dulleafti bun5tate" (S, ps. 20, 4), e//in Induetor, milos" (CV, 133,
13), eflinig, eflinwg indurare, milr (S, CP, ps. 50,
3), Itzgadui a Wizdui" (H, ps. 72, 15; S, cnt. 6, /0 ;
CV, 105, 11; TM, 50, 11; PO, Gen. 18, 19), film& familie" (H, ps. 108, 13; TM, 47, 6), foale burduf" (S,
CP, ps. 32, 7), foarte (apel loar/e) tare" (S, cnt. 1, 10),
(ricos strasnic, de temut" (H, S, ps. 65, 6), genunkru

neam" (H, S, V, CP, ps. 77, 67), gala' greutate"

can', judecnor" (S, ps. 9, 17; CV, 67, 5; H, S, ps.

(S, ps. 30, 21; CV, 13, 6; TM, 226, 222), udel judo-

21; CV, 1, 7), hranti pazr (S, ps. 38, 2), hrilni
a feri, a pilzi" (S, ps. 11, 8), a lmbuna a face bine"
(H, ps. 143, 15), imperfi. a despilrti" (S, ps. 54, 10;
CV, 48, 1), Indemna (a se) a se grni" (S, ps. 69, 2),
in fries intelepciune, pricepere"
ps. 77, 72), jale,
jelanie dorint6" (H, ps. 111, 10; S, ps. 77, 30), jelui
a don" (S, ps. 41, 2), lttsa a ierta" (S, ps. 31, 1), lemn
arbore" (S, ps. 1, 3; TB, 287, 118), Umbel popor,
neam strein" (S, ps. 66, 3; CV, 31, 6-7), limbut de
neam strein" (S, ps. 139, 12), lnged bolnav" (S, ps,
104, 37; CV, 98, 2), lumtinare
(H, S, ps. 138,

11), lume luminil" (S, ps. 16, 8), maf strunr (S,

ps. 143, 9), mandru intelept" (S, ant. 2, 6), mndrie

intelepciune" (CP, ps. 110, 10; CV, 110, 5), miqe1
s'rac" (H, ps. 9, 10; S, ps. 39, 18; CV, 116, 12; TM,
www.dacoromanica.ro

148

VOCABULARUL

80, 130; TB, 453, 80; CC2, P. 288, 14), mutare geed-

mAnt, s'Alas" (H, ps. 25, 8, S, ps. 18, 6), Wipaste ispitA"

(H, S, CP, ps. 17, 30), npaslui a ispiti" (CV, 112,

4-5), netare slab" (TM, 124, 241), numra a numi"
(CV, 56, 7), oaste rrizboi" (H, ps. 45, 10; CV, 127,
1), pdure munte" (S, ps. 3, 5), plod rod, poam'A"
(S, ps. 106, 37; V, ps. 84, 13; CV, 126, 11), podoaba
chip" (S, ps. 105, 20), pomrl pomenire, amintire"
(H, ps. 101, 13; S, ps. 111, 7), ponoslu dojanA, mustrare,

ocarA" (H, ps. 43, 14), primartu dinthi, de odinioarA"

(S, CP, ps. 78, 8), prinsoare temnii/A" (TB, 454, 80;
Suceava, incep. sec. al XVII-lea, LB, 63, 5), rmdnea
(a pe cineva) a face sA piardA procesul" (am ramas
pe Dan, Glodeni, Prahova, 1596, CB, I, 72, 8, 10), raposa a se odihni" (S, CP, ps. 4, 9; CV, 160, 12), sarac

orfan" (H, S, ps. 67, 6; CV, 116, 2-3), sruta a

saluta" (S, ps. 84, 11; CV, 68, 7), scarba necaz, sup5.-

rare" (S, CP, ps. 4, 2; CV, 20, 3), scriptur scriere,

scrisoare" (CV, 128, 3-4), sila putere" (S, ps. 29,
8), sminti a (se) turbura" (S, ps. 59, 4), spare a(se)
imprAstia, a (se) risipi" (S, ps. 88, 34), tgadui (a se)
a se feri, a se codi" (CV, 19, 4), Ceide a pArigA'ri"
(S, ps. 105, 38), a lovi" (TM, 46, 4; BArlad, 1588,
CB, 1, 51, 5), vdi a calom.nia" (H, S, CP, ps. 108, 29),

ardza verdeatti" (S, ps. 36, 2), voinic ,,otean" (CV,

55, 12-13), voivod seful ostirei" (CV, 100, 6-7).
V. Bogrea, Rev. islorie6, V, 1919, p. 133-135.
CIRCULATIA CUVINTELOR

Unele cuvinte intrebuintate in n,ordul Ardealului

In Marainures erau necunoscute in sudul Ardealului
si in Tara RomAneascA. Astfel, de ex., unii termeni
unguresti din nordul Ardealului sau BAnat nu sunt
intrebuintati in textele din Tara RomAneascil (v. mai
SUS, p. 44 si 145 urm.).

Pentru urmArirea repartisArei pe teren a unor anu-

miti termeni, nu dispunem, ca mijloc de cercetare,

cleat de studiul comparativ al versiunilor romAnesti
ale aceluiasi text, provenind din regiuni diferite ale
domeniului dacoromAn. DacA comparArn, de exemplu,
www.dacoromanica.ro

149

ERCULATIA CUVINTELOR

versiunea din Apostolul diaconului Coresi (CPr.) cu

versiunea din Codicele Voronetean (CV), constatAm
unii termeni din CV sunt inlocuiti in CPr. cu termeni
sinonimi ; aceste inlocuiri ne permit sil presupunem
cll, in a doua jumnate a sec. al XVI-lea, anumiti ter-

meni din regiunea rotacisantd erau necunoscuti sau

neobinuiti in graiul din Tara Romneasc6 1 din regiunea Braovului. Tan cteva exemple de astfel de
inlocui ri

CPr.
bolncickile (lac. 5, 14)

CV

leingedfjyte (134, 7-8)

l'cl.Nedul (134, 13)

bolnavul (lac. 5, 15)

(pa' nata) destuls (Act. 20, 11) deviu (16, 14)
lie5kcarele (Act. 20, 31)
fiekcui (Act. 21, 26)

lature (II, Petr. 2, 4)

mereilk (Act. 23, 3)
nsipk (Act. 27, 39)

pituli (set' te ; I, Petr. 3, 11)

'Ci.1.rescu5i (22,7-8)

li.trescu (32, 5)
pletiturite (169, 7)
vdruit (46, 10)
arirei (93, 12)
ferbcti-se (154, 1-2)

prag (Act. 21, 35)

spit (35, 3; 36, 9)

valure (Act. 27, 27)

stimtintit (146, 11)

gerure (90, 7)

ruda (I, Petr. 2, 9)

vamc2 (Act. 24, 26)

vreunulk (Act. 21, 19)

mita (64, 3)

Zi.trescusi (29, 6)

Cf. Al. Rosetti, Lexicul Apostolului lui Corest eomparat eu al Cedicelui Voroneteart, GS, I, p. 100-106.

www.dacoromanica.ro

CONCLUSIE GENERALA

In cursul exposeului nostru, du0 ce am eliminat

grafiile care nu au ratiuni fonetice, am stabilit urmtitoarele fapte fonetice cu un caracter genera 1, care
sunt atestate in textele din sec. al XVI-lea:
monoftongarea lui [e] (<1eal): left, etc. ; fonetismul
[i] (-F[n])<[e] (+[n]): cuvinte (pl.) etc. si [i] (+[n])
.<[1] (+En]) :

sint (id. pr. 3 pl.), etc., [ye] (<[ya]):

ieste, etc., diftongii [ay, ey, uy] in cdraire, cureire, minuine, etc.

In privinta variatiilor dialectale, textele ne

permit s localigm uncle fonetisme in anumite regiuni ; in

genere, faptele se grupeaz in asa fel, inct unui grup

dialectal alcrituit din Moldova (inclusiv Bucovina si
Basarabia), n.ordul Ardealului si Maramuresul, i se
poate opune un grup dialectal aletuit din Tara Romneasc. si sudul Ardealului ; Bilnatul ocup un loc aparte :

el presinn particularitli fonetice care iI al'turti cnd

primului grup, cnd celui de al doilea.

Am stabilit urnatoarele variatiuni f onetice :

S. Ardealului, Tara Romneasc : [ea] in seamti, in opo-

sitie cu [a](samet"), in N. Ardealului-Mararnures si Moldova ;

N. Ardealului si Moldova : [u] (< [o]), in numele

Moldovei (Moldua);

N. Ardealului-Maramures si Moldova : [a] (< [d] :

cazu, etc.;

nasalitatea vocalelor era mai pronuntat in N. Ar-

dealului-Maramures ;

N. Ardealului-Maramures si Moldova : tendinta lui

[w], al doilea element al diftongilor [aw, iw, aw], de

a trece la [v]: tau, rdou (=nu, rgu) ;

ITriat, S. Ardealului si Tara Romnease : diftongul

[1y] (cline), pe cnd N. Ardealului-Maramures si Moldova

cunosc, in regul6 general, fonetismul [I] (cine, etc.);

www.dacoromanica.ro

CONCLUSIE GIENERALA.

ml1

N. Ardealului, Bucovina i Moldova : [pa'] final trecut

[e] (vei vede, mina me);

N. Ardealului-Maramure qi Moldova : palatalisarea
oclusivelor labiale i fricativelor labio-dentale ;

la

N. Ardealului-Maramure, Moldova i anat :

[dz]

i [] (dziee, Os), in opositie cu [z] i [j] (zile, jos), ates-

tnti in sudul Ardealului i Tara Romneasc ;

Moldova : tendinta lui [g] de a trece la [j] (arjiniu,
leje);
N. Ardealului-Maramure i Moldova : rotacism.ul lui

-[n]-;
Sudul Ardealului i Tara Romaneasc : [ri] disprut,
pe cand in N. Ardealului-Maramure, Bucovina, Moldova i Irnat, [A] e conservat (cuvinios);
N. Ardealului-Maramure : [P] (r apical vibrant);
N. Ardealului-Maramure : [t] velar, cu tendinta de
a trece la [w] sau de a disprea (+ref(d=inlt) ;
Ardeal, Maramure i Bucovina : -[v]-, vocalisat (Moldua);
N. Ardealului-Maramure, Moldova i BAnat : grupul
[ni] trecut la [mi] (smt, Md. pr. 3 pl.) ;
N. Ardealului-Maramure : grupul [fs] conservat (fsai).

Textele ne permit sa urmrim progresul unor inovatiuni fonetice, in cursul secolului al XVI-lea i al
XVII-lea, de ex. procesul palatalisrei oclusivelor labiale i fricativelor labio-dentale, i trecerea lui [4] la
yod.

Pe de alt parte, sunt casuri cand textele din secolul

al XVI-lea i al XVII-lea ne permit s vedem cum o
inovatiune fonetic (rotacismul) e pe cale de a disprea
dintr'o regiune anumit.

Gruprile dialectale pe care le-am constatat sunt

justificate de existenta relatiilor dintre grupurile sociale din N. Ardealului-Maramure i Moldova, sau din
Sudul Ardealului i Tara Romneasc, i de emigrrile

populatiei din Ardeal in Principatele vecine. In felul

acesta, fonetica limbei romne in sec. al XVI-lea apare

cu trsaturi dialectale mai marcate decae in zilele noastre,
In sensul c' opositia dintre grupurile dialectale e constituit prin particularitati fonetice tranante. Eliminarea
lor s'a fcut prin extinderea limbei comune, dotat cu
www.dacoromanica.ro

152

CONCLUSIE GENERALA

un prestigiu social mai ridicat, asupra regiunilor amase in intrziere fat de evolutia general A a limbei.

I. Nistor, Emigrrile de peste mnnit, AAR, 37 1st., p. 815 urm.;

V. Mih5ilescu, Asezarile omenesti din cdmpia romdn la miflocul f i
la sldr.situl sec. XIX, AAR, ser. 3,4 ist.

Morf ologia este dorneniul conservatismului : fa t de

morfologia limbei comune de astzi, cea din sec. al

XVI-lea apare ancombrat de forme neunificate, inc',

prin actiunea analogiei ; une le din aceste forme s'au
p6strat pn astzi in anumite regiuni ale domeniului
dacoromn, care n'au urmat miscarea general de innoire a limbei,
Unificarea si simplificarea s'au fcut in sensul disparitiei unor forme (lui inlocueste asfzi, in limba literaril, pe lu, intrebuintat, Inc, in sec. al XVI-lea),
prin suprimarea unor diferente de ex.. in conjugarea verbelor, introducerea desinentei -m la irnperf.
ind. 1 sg. (era>eram), unificarea termingiunilor fluctuante ale numelui, inlocuirea formelor de perfect simplu
cu forme compuse, mai expresive, etc.
In domeniul s i n t a x ei, sunt de relevat constructiile
cu de si a, in locul genitivului i dativului numelui ;

acusativul cu prep. pie apare, sporadic, si in textele

traduse ; constructiile fr pie, in textele de aceast

categorie, sunt datorite imitrei constructiei slavonesti.

Proclisa articolului, la numele proprii (si comune) feminine, apare rare ori ; procedeul enclisei nu era inc.
generalisat in sec. al XVI-lea. In privinta conjunctiilor,
unele au fost inlocuite sau sunt intrebuintate, astAzi,

cu sensuri diferite, potrivit tendintei de a substitui

forrnelor usate forme mai expresive.

Modifickile in or di nea cuvintelo r, provocate de

nevoile de expresivitate, se observil in textele netraduse,

unde scriitorul putea s se miste mai liber. In textele

traduse, cnd frasa nu imit constructia slavoneascri
sau ungureasc' corespunzgtoare, ea se misdi in regul
general greoi, fr elegant. In textele netraduse, ins',
scriitorul exprim., in frase simple, ceeace are de spus,
si ritmul fraselor e mai vioi intre o scrisoare particulaa din sec. al XVI-lea si un text de aceeasi categorie,
www.dacoromanica.ro

CONCLUWE GENRRA LA.

153

scris in zilele noastre de cineva dela %mil, diferenta e

constituit nurnai de formulele stereotipe diferite care
sunt intrebuintate in fiecare din aceste texte ; in sec.
al XVI-lea se flcea uz de formule traduse din slavonete. Caracteristica generalii a textelor netraduse este
desf'durarea ideilor pe un ritm lent. Frasa vioaie, nervoas'd, se va degaja mai tarziu, sub influenta culturei
occidentale.

V o cabularul traducerilor e plin de cuvinte teh-

nice, netraduse, adoptate de traducstori in lipsa ter-

menilor romneti corespunznori. O mare parte din cuvintele slavoneti i ungureti introduse pe aceasn
cale, nu erau curente in limb; putini literati din sec. al
XV Mea le vor fi cunoscut.

Procedeurile derivatiei i compositieisunt in-

trebuintate in textele traduse, pentru a reda termenli

slavoneti corespunetori.

In resumat, limba romn, aa cum se oglindete

In textele din sec. al XVI-lea, are caracterul unei limbi

intrebuintate de curnd pentru scopuri literare : grafia
neprecis, cu esit4ri i alternante, morfologia
frasa greoaie i vocabularul s'rac sunt caracteristicele generale ale limbei textelor din aceas-M epocA

www.dacoromanica.ro

TABLA DE MATE R I I
Pag.

vil
PREFATA
NOTATIA FONETICA. SI TRANSCRIEREA ALFABETULUI
CIRILIC
xi
ABREVIATIUNI
xin
INDICATII BIBLIOGRAF ICE
xvii
Limbl : XVII. Istorie literar5 : XVII.
Publicatii periodice : xviii.
INTRODUCERE
1

Privire generala: imprejuriirile politice

sI culturale din secolul al XVI-lea . . .
.

Vechea slavA : 1. Textele romAnesti din sec. a/ XV-lea : 3.

Localisarea si datarea celor mai vechi traducen i romanesti de
cArti religioase : 4. Teoria husit : 5. Reforma lul Luther
In Ardeal : 7. Activitatea diaconului Coresi : 10. Literatura
apocrif5. : 12.

Grafia

Grafia cirilia : 14. Grafiile traditionale : 15. Vechimea

scrierei textelor romAnesti cu ajutorul alfabetului cirilic :
16. Slova 4. : 17. Slova u : 18. Notarea lui [i] : 18. Slove

14

glagolltice : 18. Slove polifone : 18. Regule ortografice slave :

19. Grail MA valoare fonetica : 20. Interpretarea tor : 21.

Alternantele grafice si causele lor : 23.

Gruparea textelor pe regiuni dialectale

25

Vocalele

30
30

N. Ardealului-Maramures : 26. N. Ardealului : 26. Maramures : 26. Bucovina : 26. Mo/dova : 26. Basarabia : 27. S.
Ardealului-Tara RomAneascA : 27. S. Ardealului : 27. Tara
Romaneascd : 27. BAnatul : 27. Texte mixte : 28.
FONETICA
[a] : 30. ,[e] : 30. [e]> [6] : 32. [e] dup5 [s)> []: 33. [e]>

[i]: 33. delortu, ddlorlu : 33. deli; letTor, lidlor ; nete, nedi,

nide, WU; 33. nemica: 34. [e]> [i] prin asimilare : 34.
[o] : 34. fol> [u]: 34. rumdn, rumdnesc, rumaneste : 34.
[ol : 35. (u): 35. Moldova : 36. [6] : 36. [6] dup5 f, dz,

notat e: 36. [6] > [a]: 37. bds&ecd, bldstema, Puddle, fdrecare,
nddfde, OHM, Iremete: 38. ridica, prdvi, dim, ndroc, sdbor :

39. [f] : 39. Notarea nasalitdtei : 39. [1] nasal : 40. Aferesa

www.dacoromanica.ro

TABLA DE MATERD

156

Pag-

lui fn(m): 40. .trelu, demineald: 40. inimd: 41. [u] nasal :
41. Notatia zero : 41. Vocalele nasalisate : 43. [i]: 43. [i]
(-1-n) precedat de o oclusiva labiala, de [s], [r) sau de o
consoana+ [r] > [1] : 45. [1] : 45. [11 asimilat de [u]: 46.
[u]: 47.

Vocalele finale
-[e] : 47. -[1]: 48. -[u] :
Vocalele in hiat

48. -fral :

47
51.

[i-a], [l-a]: 52. [o-d] : 52. [u-d] : 53. [u-a] : 53. Grafiile

52

care marcheaza hiatul : 53.

Diftongii crescanzi

54

a'] : 54. conj. &nisi : 55. [ye] : 55. mierurafa: 56. [yu] : 57.

fusor: 57. millulelu: 57. [wa]: 57. cuperi: 58. orne: 58.

Diftongii descrescanzi

58

Consoanele

62

[aw, ew, iw, dw) : 58. miu: 59. [fy] : 59. [ay, ey, uy] : 60

Palatalisarea labialelor : 62. [o] : 65. [h]: 65. [dz] I [z]: 66.

[dzi : 67. #iee: 68. [df] si [f) : 68. [clj]: 69. [n) : 69. Rotacismul : 69. amerinfa: 74. Acomodarea lui [n]: 74. [i] : 75.
[I]: 76. [1] : 76. [1] : 76. [r]: 77. anind, arind, fdnind: 77.
Prep. pren1ru, prespre, prestre: 77. Prep. pre: 78. [f] : 78.

Grupuri de consoane
79.
[n., 11] :
[11] :

79

[pf]: 80. [II]: 80. (n1]: 80. [up] : 81. Us]: 81.
81. [Mel: 82. [sf]: 82.

Scurtarea

82

domniei sale, domniei tale: 82. astd seard, fa: 83. a vrea: 83.

este, sInt: 83. had: 83.

MORFOLOGIA

84

Numele

84
84

Terminatiunea
Masculine si neutre : 84. Feminine : 84. Genul : 84.
Declinarea
Masculine : 85. Feminine : 86. Neutre : 90.

Adjectivul
Articolul

85
91

91

Enclitic : 91. Proclitic : 92.

Numeralul
Cardinale : 94. Ordinate : 94.
Pronumele

94

Verbal

97

95

Personale : 95. Reflexive : 95. Posesive : 95. Demonstrative :

95. Relative : 96. Nehotarite : 96.

Conjugari
Sufixele -ez

i -ese

Formele de conjugare
Presentul indicativului l subjonctivului : 98. Imperfectul
indicativului : 100. Perfectul simplu : 100. Perfectul compus :
101. Mai-mult-ca-perfectul : 102. Viitorul : 102. Conditio-

www.dacoromanica.ro

97
97
98

TABLA DE MATRUH

157

Ng.

nalul present : 103. Conditionalul trecut : 104. Imperativul : 104. Infinitivul 105.
Formele caracteristice ale unor verbe

105

alma: 1L5 coaee: 106. fate: 106. fi : 106. i: 106. frnbla:

106. Infelije: 106. la : 106. vie: 106. urea; 107.

Adverbul j locutiunile adverbiale

Prepositia
Conjunctia
Interjectia
SINTAXA

Declinarea substantivelor
adjectivelor
Genitivul : 110. Dativul : 111. Acusativul : 111.
Articolul

107
109
109
109

110
110
212

Lipsa articolului : 112. Proclisa articolului : 113. Art. masc.

al, pl. ale, f. a, pl. ale: 113. eel :

115.

Acordul substantivului ca atributul.

Acordul verbului cu subiectul
Adjectivul
Pronumele i adjectivul

116

116
117
117

Personale : 117. Posesive : 117. Demonstrative : 118. Re-

lative si interogative : 118. Nehotarlie : 118.

Verbul

119
119
120
120
121
121

Aspectul

Adverbul
Preposit.ia
Conjunctia
Coordonare i subordinare

Propositiuni copulative : 121. Prop. adversative : 122. Prop

disjunctive : 123. Prop. temporale : 123. Prop. causale : 124
Prop. finale : 124. Prop. completive : 125. Prop. consecutive : 125. Prop. conditionale : 125. Prop. comparative :
126. Prop. interogative : 126.
PARTICULARITATI SINTACTICE NEROMANESTI . . . .

Declinarea substantivelor
Genitivul : 128. Acusativul : 128.
Articolul
Pronumele personale
Adjectivul

adjectivelor

127
128
128
129
130

Demonstrativ : 130. Nehotarit : 130.

Verbul

130

Adverbul

131

ST IL I ST ICA

133
132

Perfectul i aoristul slay : 130. Verbe construite cu datival : 130.

Ordinea cuvintelor
www.dacoromanica.ro

TABLA BE MATERO

158

Pag

Subiect-verb-compl.: 132. Verb-subiect-compl.: 132. Predicat

nominal-verb : 132. Subiect-compl.-verb : 133. Atribut adver-

bial sau adjectival-verb (sau nume) : 133.

Procedeurl de limbA scrisl

Cuvinte compuse : 133. Formularele slavonetl :
Procedeuri de limbA vorbitA

133
133.
134

Frase scurte, introduse de conjunctii : 134. Intrebuintarea

demonstrativelor : 134. Insistenta : 134.

VOCABULARUL

Derivatiunea
Improprie : 136. Cu sufixe : 136. Cu prefixe :
Compositiunea
Substantive : 138. Verbe : 138.
Elementele vocabularului

136
136

137.
138
138

Elemente latine : 139. Elemente slave : 141. Elemente ungureti : 145.

SchimbAri de inteles

Circulatia cuvintelor
CONCLUSIE GENERALA

www.dacoromanica.ro

146

148
150