Sunteți pe pagina 1din 3

Ingrijirea Pacentei Cu Boala Inflamatorie Pelvina

boala inflamatorie pelviana (BIP) este un sindrom clinic determinat de afectarea


cailor genitale superioare feminine prin ascensiunea microbilor, determinand
infectia endometrului, a trompelor, ovarelor, mezosalpinxului si ligamentelor
largi. Acest termen inlocuieste denumirile clasice de anexita, metroanexita si
salpingita.
Calea de transmisie
a) Este predominant sexuala,
b) Apoi iatrogena: HSG, Hidrotubatii, DIU, DTC, Chiuretaje.
Boala inflamatorie pelvina poate include infectia sau inflamatia:
- trompelor uterine (salpingita)
- stratului superficial al uterului (endometrita)
- ovarelor (ooforita)
- a unei trompe uterine si a ovarului respectiv, care formeaza o cavitate infectata
(abcesul tubo-ovarian).
De asemenea, boala inflamatorie pelvina poate aparea in interiorul abdomenului
sub forma unui abces, a unei inflamatii a stratului superficial ce captuseste
interiorul abdomenului (peritonita pelvina) sau a unei inflamatii in jurul ficatului
(perihepatica).
Boala inflamatorie pelvina poate aparea ca o afectiune silentioasa, afectand
organele reproductive fara sa determine aparitia vreunui simptom. Desi
majoritatea femeilor se vindeca complet cu tratament, unele femei fac
complicatii serioase dupa ce au avut o boala inflamatorie pelvina.
Principalul simptom intalnit in BIP este durerea abdominala inferioara, de obicei
descrisa ca fiind sub forma de crampe sau constanta si iritanta. Aceasta durere
se poate accentua in timpul miscarilor intestinale, a actului sexual sau a
mictionarii. De asemenea, pot fi prezente unul sau mai multe simptome din cele
ce urmeaza:
- o senzatie de presiune la nivelul pelvisului
- durere in regiunea dorsala inferioara. Uneori aceasta durere poate iradia spre
unul sau spre ambele picioare
- o secretie vaginala anormala, de culoare galbena, maronie sau verzuie sau o
crestere a cantitatii secretiei vaginale
1

- febra, de obicei peste 38,33 grade C. Totusi, uneori febra poate lipsi
- o senzatie vaga de slabiciune a intregului corp sau de disconfort (stare de rau
general)
- durere de cap
- greturi sau varsaturi
- dureri la contactul sexual (dispareunia)
- sangerari menstruale neregulate
- simptome urinare, precum arsuri sau durere la urinare.
Este important ca persoana care prezinta oricare din aceste simptome de mai
sus sa consulte un doctor, deoarece boala inflamatorie pelvina si alte cateva
afectiuni cu simptome similare necesita un tratament prompt.
Bolnavul cu boala inflamatorie pelvina trebuie supravegheat si indrumat catre un
tratament adecvat.
Tratamentul antibiotic dureaza 14 zile in cazul bolii inflamatorii pelvine. Desi
persoana respectiva poate incepe sa se simta mai bine mai devreme este
necesara administrarea tratamentului in toata aceasta durata de 2 saptamani. In
caz contrar, infectia poate sa reapara. De asemenea pot fi utilizate un
medicament din clasa antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS) pentru a se
indeparta durerea sau disconfortul.
Continuarea evaluarilor este importanta pentru obtinerea sigurantei ca
tratamentul are efect. Monitorizarea indeaproape poate ajuta la prevenirea
aparitiei complicatiilor, precum durerea pelvina cronica sau infertilitatea.
Doctorul va dori sa faca un nou consult la 2 3 zile de la inceperea
tratamentului, apoi dupa inca alte 7 10 zile.De asemenea, va mai fi necesara o
noua evaluare la 4 6 saptamani de la terminarea tratamentului, pentru a se
verifica daca persoana este vindecata.
De retinut!
In cazul in care persoana respectiva are un dispozitiv intrauterin, in scop
anticonceptional si prezinta o boala inflamatorie pelvina, poate fi necesara
indepartarea dispozitivului intrauterin, acest lucru depinzand de gradul de
severitate al infectiei. Doctorul va recomanda spitalizarea in urmatoarele situatii:
- femeia este insarcinata
- persoana respectiva este foarte bolnava
- persoana respectiva prezinta varsaturi
- este necesara o interventie chirurgicala pentru un abces tubo-ovarian sau o
sarcina ectopica (care pot fi rezultatul unei boli inflamatorii pelvine)
2

- persoana respectiva nu se poate trata singura la domiciliu.


Fiecare partener(a) cu care persoana respectiva a avut contact sexual in ultimele
60 de zile trebuie sa fie evaluat(a) pentru o boala cu transmitere sexuala si
tratat(a) adecvat, pentru a preveni reinfectarea si raspandirea infectiei de la o
persoana la alta.
Pentru a se preveni reinfectarea este importanta abstinenta de la contactul
sexual pana cand atat persoana in cauza cat si partenerul/ partenerii sexual(i) au
terminat complet tratamentul cu antibiotice (cel putin 14 zile).
Daca tratamentul antibiotic initial a vindecat infectia cauzata de boala
inflamatorie pelvina, nu este necesar un tratament de intretinere. Cu toate
acestea, este important sa se stie cu siguranta ca infectia a fost vindecata si
acest lucru se poate afla printr-un control regulat efectuat de doctor.
Evitarea unei infectii pelvine recurente, mai ales daca este vorba de o boala cu
transmitere sexuala este elementul cheie in prevenirea unui alt episod de boala
inflamatorie pelvina.
Folosirea regulata de prezervative s-a dovedit eficienta in reducerea riscului de
boala inflamatorie pelvina recurenta. Episoadele repetate de boala inflamatorie
pelvina creste riscul de infertilitate tubara, de durere pelvina cronica si de
sarcina ectopica.
Dupa un episod de boala inflamatorie pelvina este important ca aparitia
ulterioara a unuia din simptomele pelvine sa fie investigata prompt. Doctorul va
dori sa faca o examinare completa, pentru a cauta semne ale unei alte infectii,
ale unei posibile afectari ale organelor pelvine (aderente) sau ale altor cauze
posibile ce ar putea sa provoace acele simptome.