UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

Facultatea de tiine Juridice i Administrative

DREPT CIVIL
TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR
- proiect -

Prof. ndrumtor: Lect.univ.dr. Floric Ciutacu

Student: Bnseanu (Anghelu) Marinela

Anul II, FR, Specializarea Drept

2015, Bucureti

Cuprins:
I. Studiu aprofundat privitor la o institutie juridica ce are legatura cu activitatea
preventiva de litigii
I.1. Introducere (pag.3);
I.2. Istoricul cesiunii de creanta (pag.3);
I.3. Notiune (pag.4);
I.4. Domeniul de aplicare al cesiunii de crean (pag. 5);
I.5. Functiile cesiunii de creanta (pag. 7);
I.6. Conditiile cesiunii de creanta (pag. 7);
I.7. Efectele cesiunii de creanta (pag. 11);
I.8. Regimul special al cesiunii creantelor constatate printr-un titlu nominativ (pag. 14);
I.9. Cesiunea de creanta in locul executarii (pag. 15);
I.10. Elemente de drept comparat i reglementri privind cesiunile transfrontaliere (pag. 15);
II. Studiul relativ la o situatie litigioasa: Actiune in declararea simulatiei; Actiune pauliana
II.1.Prezentarea spetei (pag. 17);
II.2.Tratarea spetei prezentate (pag. 24);
II.2.1. Scurta prezentare teoretica privind actiunea in declararea simulatiei (pag. 24);
II.2.2. Scurta prezentare teoretica privind actiunea pauliana (revocatorie) (pag. 27);
II.2.3. Comentarea spetei (pag. 29);
III.Contract de cesiune de creanta i notificare
Bibliografie

I. Studiu aprofundat privitor la o institutie juridica ce

are legatura cu activitatea preventiva de litigii
Cesiunea de creanta
I.1. Introducere
Institutia cesiunii de creanta are o semnificaie aparte n contextul actual al liberalizrii
comerului. Astfel, progresul tehnologic, precum i libera circulaie a persoanelor, serviciilor, respectiv
capitalurilor la nivel comunitar, a determinat o emancipare a creanelor n raport cu bunurile corporale.
Extinderea din punct de vedere economic a rolului creanelor se traduce la nivel legislativ prin
dezvoltarea unor mecanisme conforme pentru circulaia acestora. Or, instituia cesiunii convenionale de
crean poart blazonul operaiunilor translative asupra creanelor.
n prezent, asistm la o depersonalizare a obliga iei i la accentuarea naturii sale patrimoniale,
ceea ce a favorizat dezvoltarea mijloacelor juridice de transmisiune i transformare a obliga iilor.

I.2. Istoricul cesiunii de creanta

De-a lungul timpului cesiunea de crean i-a dobndit autonomia distingndu-se de alte
mecanisme juridice prin intermediul crora se realizeaz dinamica legturii obligaionale i al cror
numitor comun const n aceea c pun n relaie trei persoane. Este cazul n special al subrogaiei n
drepturile creditorului, cesiunii de datorie, cesiunii de contract i novaiei prin schimbarea
creditorului.
Dreptul roman s-a constituit ntr-un laborator pentru apariia i configurarea instituiei cesiunii de
crean, influennd decisiv codificrile ulterioare. Dac n dreptul roman primitiv caracterul strict
personal i formalist al raportului obligaional, nu permitea vreo schimbare a subiectului, n ultimele
secole ale Republicii, nevoile comerului au determinat posibilitatea realizrii pe cale deturnat a cesiunii
de crean folosind dou procedee: novaia prin schimbarea creditorului i o form particular de mandat
denumit procuratio in rem suam. Ulterior, legislaia imperial fcnd loc principiului transmisibit ii
obligaiilor a ncercat s nlture neajunsurile men ionate anterior prin dou remedii: legitimarea
cesionatului s acioneze n nume propriu prin conferirea unei ac iuni utile ( actio utilis)i notificarea
debitorului cedat (denunciatio) pentru a nu se mai putea libera de datorie prin plata fcut cedentului.
Sistemul configurat n dreptul roman a stat la baza evolu iei viitoare a institu iei cesiunii de
crean, constituind premisa modelului cauzalist al cesiunii promovat de Codului lui Napoleon care a fost

preluat i n Codul nostru civil adoptat n anul 1864, n vremea lui Alexandru Ioan Cuza.
Obiectivarea creanei i apropierea de regimul bunurilor corporale a determinat ridicarea unui semn de
ntrebare referitor la obiectul transmisiunii: drept de crean sau drept de proprietate asupra unei creane?
Dac avem n vedere variabilele ecua iei (drept personal drept real), dar i teza tradi ional a
ncorporrii dreptului de proprietate n obiectul su, problema ridicat pare cel pu in surprinztoare.
Treptat ns au nceput s se creioneze cteva opinii, n prezent minoritare, n sensul reconsiderrii
noiunii de proprietate i extinderii obiectului su n privin a drepturilor incorporale. De i subzist semne
dentrebare legate de compatibilitatea celor dou drepturi, aplicarea unor instrumente interna ionale,
precum i evoluia legislativ din ara noastr par s le apropie din ce n ce mai mult. Amintim n acest
sens c jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului include n categoria bunurilor i creanele,
conferindu-le protecia prevzut de art. 1 din Primul Protocol adiional la Convenie.
Noul Cod civil pare s fac un pas nainte n favoarea teoriei propriet ii asupra crean ei,
incluznd n mod expres lucrurile incorporale, n categoria bunurilor. Cu toate acestea, Noul Cod civil nu
suprim regimul obligaiilor, ci trateaz problema transferului crean elor n mod separat consacrndu-i un
sistem de norme proprii care, ntr-adevr, se apropie pe alocuri de cele prescrise n materia transferului
bunurilor corporale. n consecin, realitatea practic a impus o evolu ie n ceea ce prive te no iunea de
bunuri, dar fr s se ajung la configurarea unui regim juridic identic indiferent de natura bunului vizat.
n contextul actual de reevaluare a domeniului propriet ii, chiar dac s-ar admite utilizarea generic a
termenului de proprietate, regimul de protec ie conferit este diferit, dup cum este vorba de un bun
corporal sau incorporal.
Toate aceste aspecte pregtesc prezentarea reglementrii actuale a cesiunii de crean i
anticipeaz definiia acestei instituii.

I.3. Notiune
Dup modelul francez, Vechiul Codul civil romn a consacrat cesiunii de crean un capitol
distinct intitulat Despre strmutarea creanelor i a altor lucruri necorporale, inclus n titlul
Despre vinderi (art. 1391-1404, cap. VIII, titlul V, cartea III). Reglementri privind ordinea de
prioritate, publicitatea i executarea cesiunii de crean regsim i n titlul VI al Legii nr. 99/1999
intitulatRegimul juridic al garaniilor reale mobiliare. n pofida nscrierii de ctre legiuitor a
cesiunii de crean n partea consacrat contractului de vnzare, aceast instituie manifest un
caracter neutru putnd materializa, dup caz, o vnzare, un schimb, o donaie, o dare n plat sau o
garanie.
Pentru conturarea definiiei cesiunii de crean trebuie avute n vedere dou elemente: pe de-

o parte, apartenena sa la categoria mijloacelor de transmisiune a obligaiilor, iar pe de alt parte,

faptul c avem de-a face cu un contract sinalagmatic, dar ale crui efecte se produc dincolo de cedent
i cesionar, de la momentul conformrii exigenelor de opozabilitate.
Noul Cod civil, urmnd modelul de sistematizare propus de doctrin i cteva legislaii
moderne, opereaz o permutare n ceea ce privete poziia cesiunii de crean dedicandu-i acestei
operatiuni juridice un intreg capitol I, intitulat Cesiunea de creanta'' (din Titlul VI, Cartea a V-a) si
cuprinzand o intreaga sectiune 1, Cesiunea de creanta in general (art. 1566-1586) si o sectiune 2
Cesiunea de creanta constatata printr-un titlu nominativ , la ordin sau la purtator (1587 1592).
Astfel, cesiunea de creanta este legal definita de art. 1566 alin. (1) C. civ., conform caruia:
''cesiunea de creanta este conventia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanta
impotriva unui tert. Nuantand definitia de mai sus, s-a retinut in literatura de specialitate ca
cesiunea de creanta este un contract care implica, din punct de vedere subiectiv, urmatorii subiecti de
drept: creditorul care transmite creanta si care se numeste cedent; dobanditorul creantei care se
numeste cesionar, tertul asupra caruia exista creanta, adica debitorul care este indatorat sa execute
prestatia si care se numeste debitor cedat.

I.4. Domeniul de aplicare al cesiunii de crean

Cesiunea de crean are o natur contractual. Prin urmare, orice cesiune realizat pe alta cale
dect una convenional nu intr n sfera acestei operaiuni juridice.
De aceea, art.1566 alin.2 C.Civ. prevede c dispoziiile legale referitoare la cesiunea de crean nu
sunt aplicabile : a) transferurilor de creane realizate pe calea unei transmisiuni universale sau cu
titlu universal (adic pe calea unei succesiuni universale sau cu titlu universal ori, n cazul unei
persoane juridice prin comasare, absorbie, divizare ) i nici b) transferului titlurilor de valoare i
altor intrumente financiare (cu excepia notabil a dispozitiilor seciunii a- 2 a art . 1587- art.
1591 C.civ.);
c) de asemenea [dei art 1566 alin.2 C.civ. nu prevede], trebuie s excludem din sfera de aplicare a
cesiunii de crean reglementat n Capitolul I), i transmisiunile cu titlu particular realizate pe calea
succesiunii testamentare, printr-un legat cu titlu particular care nu poate avea natura unei convenii
(excepia se deduce din definiia legal a cesiunii de crean care este numit de legiuitor
convenie).
Domeniul de aplicare al cesiunii de crean este dat de obiectul acesteia tipul creanei ce
face obiectul operaiunii juridice. Astfel, poate face obiectul unei cesiuni, orice fel de crean,

indiferent care este obiectul su. Pot fi cesionate creantele pecuniare (avnd ca obiect o suma de
bani) sau de alta natur (de a face sau a nu face), nscute din orice contract, dintr-o promisiune de
contract (adic tot dintr-un contract), nscute dintr-un delict sau dintr-o fapt licita generatore de
obligaii, dintr-un act juridic unilateral, creanele afectate de modaliti, chiar i creanele viitoare (v.
art. 1527 C.civ) i chiar i cele eventuale.
Practica atest nsa c de cele mai multe ori, se cesioneaz creanele crora le corespunde
datoria de a plti o sum de bani, afectate de un termen suspensiv sau creanele rezultate dintr-o
promisiune bilaterala de nstrinare (unde poate fi vorba chiar de o cesiune a contractului i nu doar
de o cesiune de crean, dup caz).
Principiul de mai sus al liberei cesibiliti a creanelor (corespunde principiului liberei
circulaii a bunurilor) cunoate o serie de excepii complexe:
a) n primul rnd, nu pot face obiectul cesiunii creanele care sunt declarate netransmisibile
prin lege - art. 1569 alin (1) C.civ. Este necesar s includem n aceast categorie i o mare
parte a creanelor care au un caracter intuitu personae (in privinta laturii lor active a
creditorului) si care, din acest motiv nu pot fi transmise (de aceea, nu poate face obiectul
transmisiunii intretinerea astfel cum rezulta din prevederile art. 2258 C. civ.);
b) n al doilea rnd, nu pot face obiectul cesiunii creanele avnd ca obiect alt prestaie dect
plata unei sume de bani (adic obligaiile de a da altceva dect o sum de bani, de a face sau
de a nu face) dac prin efectul transmisiunii, obligaia va fi n mod substanial mai
oneroas [art. 1569 alin. (2) si 1571 alin. (2) C. civ]. Per a contrario, in ce priveste creantele
privind sume de bani, principiul liberei circulatii se reinstaureaza, astfel incat, oricat de
oneroasa ar deveni creanta ca urmare a transmisiunii si oricat de speculativa ar fi intreaga
operatiune pentru cedent si cesionar, ea este liber transmisibila;
c) n al treilea rnd, prin excepie, prile raportului obligaional iniial, pot stabili caracterul
inalienabil al creanei lor, cu condiia existenei unui interes legitim. Cu toate ca
inalienabilitatea conventionala a creantei poate impiedica transmisiunea, exista situatii de
exceptie cand prohibitia conventionala de instrainare nu isi poate, totusi, produce efectele,
conform art. 1570 alin. (1) lit. a)-c) C.civ., atunci cand:
i. debitorul a consimtit la cesiune (este vorba de un consimtamant dat ulterior
conventiei prin care s-a stipulat inalienabilitatea si prin care debitorul practic renunta
la beneficiul inalienabilitatii creantei);
ii. inalienabilitatea creantei nu a fost expres stipulata in inscrisul constatator al creantei,
iar cesionarul nu a cunoscut si nu trebuia sa cunoasca incesibilitatea creantei in
momentul cesiunii;
6

iii. cesiunea priveste o creanta care are ca obiect o suma de bani. In aceasta situatie
cedentul va putea fi tinut sa raspunda de nerespectarea obligatiei contractuale de a nu
cesiona creanta.

I.5. Functiile cesiunii de creanta

Doctrina subliniaz ca funciile cesiunii de crean ar putea presupune:
a) Funcia translativ funcie fundamental de tehnic de realizare a transferului creanei
(este ceea ce se desprinde n mod direct din reglementarea de ansamblu a cesiunii de
crean);
b) Funcia de instrument de plat prin intermediul cesiunii de crean se poate stinge o datorie
a debitorului fa de creditor (a cedentului fa de cesionar);
c) Funcia de instrument de credit cesiunea de credit poate s satisfac funcia de instrument
de credit (prin cesiunea unei creane cu termen suspensiv de executare a creanei cedate, se
realizeaz o mobilizare a creanei nainte de executarea datoriei corespunznd creanei);
d) Funcia de garanie asa-numita cesiune-fiducie (este vorba de imobilizarea creanei n
patrimoniul cesionarului pn la executarea unei anumite obligaii a cedentului fa de acesta
- este o funcie expres reglementat i n Legea nr. 99/1999 titlul VI, dar si conexa ipotezei
garantiei reglementate de art. 2387 si urm. C. civ., privind ipoteca mobiliara).

I.6. Conditiile cesiunii de creanta

Caracterul triunghiular al cesiunii de crean particularizeaz structura condiiilor cerute n
raport cu un contract clasic, distingndu-se ntre condiii de validitate ntre pri i condiii de
opozabilitate fa de teri. La rndul lor condiiile de validitate sunt mprite n mod tradiional n
condiii de fond i condiii de form.
Condiiile de validitate ale cesiunii de crean urmeaz regulile de drept comun ale
obligaiilor, fr s deroge n mod fundamental de la acestea.
Cesiunea de crean, dei genereaz raporturi tripartite ntre cedent, cesionar i debitorul
cedat, din punct de vedere al formrii sale este un contract bipartit, fiind suficient realizarea
acordului de voina ntre cedent i cesionar.
Cteva precizri apar necesare mai ales n privina obiectului cesiunii. Astfel, jurisprudena
francez a enunat cu valoare de principiu posibilitatea cesiunii creanelor viitoare sau eventuale,
indiferent de originea legal sau convenional, caracterul accesoriu sau principal, de a face obiectul
unui contract, dar sub rezerva identificrii lor suficiente (Cass. 1re civ., 20 mars 2001, n Bulletin nr.
76/2001, p. 48).

Astfel ca, spre deosebire de vechea reglementare, Noul Cod civil trateaz n mod expres
problema cesiunii creanelor viitoare, prevznd c vor putea face obiectul unei cesiuni ns actul
trebuie s cuprind elementele care permit identificarea creanei cedate (art. 1572 alin. 1 Noul C.
civ.).
n acest context se impune detaarea unei cesiuni de crean de un drept potestativ, cu referire
la ipoteza unei promisiuni unilaterale de vnzare care prevede posibilitatea substituirii unui ter n
locul beneficiarului promisiunii. n mod evident nu putem vorbi de o cesiune de crean atunci cnd
n joc sunt drepturi potestative. Calificarea construciei contractuale amintite a generat n practic i
n doctrin o serie de discuii, propunndu-se fie apropierea substituirii beneficiarului unei
promisiuni unilaterale cu instituii deja existente (stipulaia pentru altul), fie utilizarea unor mecanisme
sui generis (substituire de persoane, respectiv substituire de contractant). Analiza efectelor operaiunii ne
permite,ns a conchide n sensul c prin exercitarea facult ii de substituire inclus ntr-o promisiune de
vnzare se ajunge la realizarea unei cesiuni de contract.
Totodat cu referire la obiectul cesiunii se impune decelarea resorturilor unei clauze de
incesibilitate convenional pentru situa iile n care aceasta nu este interzis n mod absolut de lege. O
atare clauz inclus n contractul din care rezult crean a cedat nu afecteaz valabilitatea cesiunii
cedentul fiind ns expus la plata de daune-interese fa de debitorul cedat. Unele solu ii din
jurisprudena francez (Cass. com., 22 octombrie 2002, disponibil pe site-ul www.legifrance.gouv.fr.) au ajuns s
nuaneze poziia amintit, inopozabilitatea clauzei depinznd de ignoran a cesionarului n ceea ce
privete existena acesteia.
n Noul Cod civil regimul clauzelor de inalienabilitate difer dup cum cesiunea prive te o
crean bneasc sau nu, ns n ambele ipoteze, nclcarea interdic iei de a ceda crean a, constituie o
cauz de neexecutare a contractului, iar cedentul se vede expus la plata de daune-interese potrivit art.
1570 alin. 2 Noul C. civ.
ntre pri, dreptul civil supune n mod clar formarea contractului de cesiune cu titlu oneros
principiului consensualismului. Remiterea titlului, n sens de instrumentum, nscris constatator al
creanei, la care trimite art. 1391 Vechiul Cod civil ine de obliga ia de livrare. Ct privete cesiunea de
crean cu titlu gratuit este necesar recurgerea la solemnitatea nscrisului autentic cerut n materie de
donaie, conform dreptului comun.
In concluzie, cesiunea de creanta este guvernata de principiul consensualismului si nu este
necesar consimtamantul debitorului cedat pentru validitatea cesiunii. Odata indeplinite conditiile de
validitate ale operatiunii prin care se realizeaza cesiunea de creanta, acest contract produce efecte depline
intre cedent si cesionar, fara nicio alta formalitate. Efectele intre parti vor urma principiul fortei
obligatorii a contractului (art. 1270 Noul Cod Civil). Cu toate acestea, pentru efectivitatea (eficienta)

cesiunii de creanta, este necesar ca aceasta operatiune sa fie facuta opozabila debitorului cedat, care este
nimic altceva decat un tert fata de actul incheiat intre cedent si cesionar. Conditiile de efectivitate se
refera, de fapt, la mijloacele care fac opozabila cesiunea de creanta debiutorului cedat.

Condiiile de efectivitate
Cu toate c Noul Cod civil urmeaz aceleai reguli n privina formei cesiunii, dispozi iile art.
1578 Noul C. civ. o lipsesc de eficacitate n raporturile cu debitorul cedat, dac cesionarul, emitent al
notificrii, nu poate s-i comunice, la cerere, dovada scris a opera iunii. Nu aceea i concluzie poate fi
reinut atunci cnd notificarea cesiunii se realizeaz de ctre cedent.
Avnd n vedere caracterul triunghiular al cesiunii de crean , legiuitorul a creat un regim de
opozabilitate derogatoriu de la regula potrivit creia drepturile rezultate dintr-un contract sunt opozabile
de plin drept.
n trecut formalitile cesiunii fa de teri erau reglementate de o manier diferit de prevederile
art. 1393 Vechiul C. civ. i de capitolul 3 intitulat Publicitatea i ordinea de preferin a garan iilor reale
mobiliare din titlul VI al Legii nr. 99/1999.
Astfel, Vechiul Codul civil solicita ndeplinirea a dou tipuri de formalit i: fie notificarea ctre
debitor a cesiunii, fie acceptarea cesiunii fcut de debitor printr-un act autentic. Notificarea cesiunii se
facea, n principiu, printr-o somaie a executorului judectoresc transmis, dup caz, la ini iativa
cedentului, a cesionarului, a motenitorilor unuia sau altuia ori chiar la cererea ambelor pr i. Notificarea
nu mai era necesar atunci cnd debitorul a acceptat cesiunea printr-un act autentic, situa ie care este
destul de rar ntlnit n practic i, n special, doar atunci cnd nsu i transferul are loc prin act autentic,
cedatul fiind invitat s participe. Solu ia existen ei unui act autentic pentru asigurarea opozabilit ii fa
de teri, promovat imperativ de Vechiul Cod civil, urmarea nlturarea oricrei fraude care ar fi putut
avea loc cu privire la dat, ntruct un act sub semntura privat ar fi putut fi u or antedatat sau postdatat.
ns obiectivul menionat putea fi realizat i printr-un act sub semntur privat cu dat cert.
Analiza jurisprudenei n materie dovedete o temperare a formalit ilor amintite n raporturile cu
debitorul cedat. Totodat, apelnd la interpretarea extensiv a no iunii de fraud, coroborat cu
identificarea sferei terilor fa de cesiune, n anumite condi ii s-a dat eficien i simplei cunoa teri din
partea debitorului cedat. Fa de ceilal i ter i, nu sunt recunoscute msuri echivalente n vederea
asigurrii opozabilitii cesiunii.
Admiterea unor forme echipolente de notificare, respectiv acceptare n raport cu debitorul cedat,
justific scindarea calificrii naturii formelor prescrise de art. 1393 Vechiul C. civ., n func ie de ter ii
vizai. Astfel, dac pentru debitorul cedat acestea reprezenta un mijloc de informare, pentru al i ter i
interesai indeplineau o funcie de publicitate.

O dat cu intrarea n vigoare a titlului VI al Legii nr. 99/1999 toate cesiunile drepturilor de
crean, fr a distinge dup cum cesiunea avea sau nu drept scop garantarea ndeplinirii unei obligaii,
au fost guvernate n ceea ce privete ordinea de prioritate, publicitatea i executarea de regulile
prevzute de acest act normativ. Or, capitolul 3 din titlul VI al Legii nr. 99/1999 a recurs la un sistem
modern de publicitate, i anume nscrierea cesiunii n Arhiva Electronic de Garan ii Reale Mobiliare.
ns aceast form de publicitate a cesiunii de crean i gsete justificarea mai cu seam n cadrul
cesiunii de crean cu titlu de garanie, dect n cazul celorlalte tipuri de cesiune.
Ct privete concilierea celor dou reglementri, n privin a cesionarilor succesivi i a creditorilor
cedentului art. 99 alin. 2 din titlul VI al Legii nr. 99/1999 stabile te c raportul ntre formele prevzute
de Codul civil i publicitatea realizat potrivit Legii nr. 99/1999 este unul de subsidiaritate, n sensul c
primele confer prioritate numai n msura n care respectiva cesiune nu a fost nscris la arhiv. n
schimb, fa de debitorul cedat soluia nu este definitiv tran at depinznd de sfera de aplicare a
prevederilor art. 85 din titlul VI al Legii nr. 99/1999 care impun ca atunci cnd bunul afectat garaniei,
constnd ntr-o crean bneasc, este cesionat, cesionarul trebuie s notifice cesiunea, n scris,
debitorului cedat.
Noul Cod civil a operat o scindare a cerinelor impuse n materie de opozabilitate, distingnd
dup cum este vorba despre debitorul cedat sau cesionarii succesivi. Dac n raport cu debitorul cedat
acceptarea autentic i notificarea sunt nlocuite cu acceptarea printr-un nscris cu dat cert i
comunicarea scris pe suport de hrtie sau n format electronic, fa de cesionarii succesivi ordinea de
prioritate se va stabili n funcie de nscrierile efectuate la Arhiva Electronic de Garan ii Reale
Mobiliare. Formalitile de opozabilitate prevzute n raport cu debitorul cedat se impun a fi ndeplinite
i fa de fideiusor, n caz contrar neputnd fi inut s plteasc cesionarului (art. 1581 Noul C. civ.).
n ipoteza unor cesiuni succesive fcute de acela i cedent cu privire la aceea i crean , fa de
debitorul cedat se aplic regula priorit ii primei comunicri sau acceptri cu dat cert. n schimb, n
raporturile dintre cesionarii succesivi potrivit art. 1583 alin. 2 din Noul Cod civil este preferat cel care
i-a nscris mai nti cesiunea la arhiv, indiferent de data cesiunii sau a comunicrii acesteia ctre
debitor.
De la formalitile de publicitate expuse anterior, n anumite domenii sunt reglementate o serie de
excepii constnd fie n complinirea acestora cu alte modaliti, fie n nlturarea sau chiar nlocuirea cu
forme particulare simplificate.
Att admisibilitatea unor forme atenuate de notificare, respectiv acceptare n raporturile cu
debitorul cedat, ct i reglementarea inclus n Noul Cod civil conduc la disocierea problemei liberrii
debitorului de cea a titularitii creanei n cazul unei cesiuni succesive realizate de cedent. De aici apare
necesar explicitarea categoriei terilor fa de cesiune i evidenierea consecinelor ndeplinirii sau

10

nendeplinirii formalitilor instituite n materie. Pornind de la o definiie restrictiv a noiunii de teri

fa de cesiune, majoritatea doctrinei include n aceast categorie debitorul cedat, al i cesionari ai
aceleai creane i creditorii cedentului.
n principiu, potrivit art. 1395 Vechiul C. civ. debitorul cedat care nu a fost n mod oficial
informat de schimbarea creditorului se poate libera valabil pltind cedentului, cesionarul neputnd cere o
a doua plat debitorului cedat, dar pstreaz dreptul de regres mpotriva cedentului. Invers, din moment
ce procedura de publicitate a fost ndeplinit, schimbarea de creditor are efect total, astfel c cedentul
dispare din raportul obligaional, cedatul devenind doar debitorul cesionarului i putndu-se libera valabil
numai pltind acestuia din urm. n plan jurispruden ial, regula expus prezint unele limitri atunci cnd
debitorul, cunoscnd cesiunea, acioneaz n mod fraudulos mpreun cu cedentul i n situa ia n care
debitorul accept cesiunea posterior pl ii. ( A. Weill, F. Terr,Droit civil.Lesobligations, Ed. Dalloz, Paris, 1986,p.
945).

n conflictul intervenit ntre diferi i cesionari se aplic, ca i n materia publicit ii funciare,

principiul prior in tempore, potior in iure, triumfnd cel a crui cesiune a fcut prima obiectul uneia
dintre formalitile legale i nu cel care a achizi ionat primul crean a. n cazul n care cesiunile succesive
intervenite n privina aceleiai crean e au fost nscrise la Arhiva Electronic de Garan ii Reale Mobiliare
funcioneaz de asemenea regula prioritii primei nscrieri. Noul Cod civil stabile te prioritatea ntre
cesionarii succesivi prin raportare la nscrierea n arhiv. Aceeasi inscriere in arhiva poate sa produca
efecte de opozabilitate in toate cazurile de cesiune de creanta fata de terti, dar nu este suficienta pentru
realizarea opozabilitatii fata de debitorul cedat in cazul lui fiind necesare ori acceptarea, ori notificarea.

I. 7. Efectele cesiunii de creanta

Principalul efect al cesiunii este transmiterea dreptului de creant de la cedent la cesionar. De
asemenea, contractual care include cesiunea de crean, putnd fi un act complex, produce i efectele
operaiunii juridice care se realizeaz prin intermediul ei: vnzare, schimb, mprumut, donaie, etc.
Efectele cesiunii de crean ntre pri
A) Transferul creanei: cesiunea de crean are ca efect principal transferul dreptului de crean,
ut singuli, din patrimoniul cedentului n patrimoniul cesionarului. Creana se transmite, aa
cum a existat n patrimonial cedentului, adic mpreuna cu:
a. Toate drepturile pe care cedentul le are n legtur cu creana cedat;
b. Drepturile de garanie (fideiusiunea, gajul, ipoteca, privilegiul);
c. Accesoriile
Creana se transmite la valoarea ei nominal (adic la valoarea rezultat din titlul creanei, n
limita rmas neexecutat efectiv la data producerii cesiunii de crean), indiferent c
11

cesiunea este cu titlu oneros si cesionarul a dobndit-o la un pre inferior sau c este cu titlu
gratuit.
Este posibil i o transmitere parial a creanei (cesiune parial). n acest caz, cedentul i
cesionarul au drepturi proporionale n ncasarea creanei de la debitorul cedat, astfel cum
prevede art. 1584 C.civ.
B) Obligaia de garanie. Cedentul este tinut, in temeiul obligatiei de garantie, sa-l
despagubeasca pe cesionar pentru prejudiciile suportate de acesta, constand in pretul cesiunii,
cheltuielile de judecata, etc.. Garania pentru existena actual nu presupune i o rspundere
pentru solvabilitatea debitorului cedat. Prin excepie, nimic nu-l mpiedic pe cedent s-i
asume prin actul de cesiune obligaia de a garanta i solvabilitatea debitorului. Rspunderea
cedentului pentru solvabilitatea debitorului se angajeaz numai n limitele preului la care a
fost nstrint creana, chiar dac valoarea ei nominal este mai mare.
Efectele cesiunii de crean ntre pri se produc de ndat ce a fost ncheiat cesiunea,
dup regulile forei obligatorii ale contractului i nu sunt subordonate n niciun fel cerinelor de
publicitate a cesiunii de crean prin care se realizeaz efectele cesiunii doar fa de teri.
Efectele cesiunii de crean fata de terti i intre terti
Cesiunea de crean, produce efecte primare, ca urmare a principiului forei obligatorii, fr
niciun fel de formaliti, ntre cedent i cesionar. Fa de cesiunea de crean, toate celelalte persoane
au calitatea de teri, inclusiv debitorul cedat. Fac parte din categoria terilor toate persoanele, cu
excepia cedentului i cesionarului i a succesorilor lor universali i cu titlu universal.
A)efectele nainte de notificare sau acceptare. Fa de debitorul cedat, pn n momentul
notificrii sale sau acceptrii prin nscris cu dat cert, cesiunea creanei i este inopozabil. Plata
facut are efect liberatoriu pentru debitor. Chiar ndeplinite formalitile de publicitate prin
notificare, dac aceasta a fost comunicat debitorului cedat de ctre cesionar, primul are dreptul
s suspende plata (adic nu poate fi inut s plteasc cesionarului) pn n momentul prezentrii
dovezii scrise a cesiunii (art 1578 alin 3,4,5 C civ). Orice modificare a creanei iniiale ar fi
convenit de debitorul cedat i cedent nainte de ndeplinirea condiiilor de publicitate ale
cesiunii de crean este pe deplin opozabil cesionarului.
B)efectele dup notificare/acceptare. Dup ndeplinirea cerinelor de publicitate a cesiunii,
debitorul cedat devine debitor exclusiv al cesionarului i nu mai poate face plata n mana
cedentului. Efectele cesiunii ntre cesionar i debitorul cedat sunt:
12

a)debitorul cedat poate s opun cesionarului toate mijloacele de aprare pe care le-ar fi putut
invoca mpotriva cedentului (legiuitorul exemplific prin plata, c nu numai excepia plii i
poate fi opus cesionarului, ci i alte mijloace de aprare, cum ar fi nulitatea actului juridic din
care rezult creana, efectele leziunii din raportul obligaional iniial, alte cauze dect plata de
stingere a raportului obligaional);
b) debitorul cedat poate s opun cesionarului plata facut cu bun-credin unui creditor
aparent poate fi vorba n acest sens de cedentul care nu cominc debitorului cedat c a avut loc
o cesiune de crean i se prezint n continuare ca fiind creditor. Poate, de asemenea, s fie
vorba de un alt creditor aparent care deine titlul creanei sau un alt mijloc prin care poate s l
conving, ntr-o manier plauzibil, pe debitorul cedat c el este titularul real al creanei, astfel
ncat acesta face plata n favoarea sa.
c) debitorul cedat care a acceptat cesiunea prin nscris cu dat cert, nu mai poate opune
cesionarului compensaia pe care o putea opune cedentului. Dac a operat deja o compensaie
parial ntre cedent i debitorul cedat, creana trebuie considerat parial stins, la fel i dac a
operat o compensaie total, indiferent de forma acesteia.
C)Cesionarii succesivi. In raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleai creane se nasc
raporturi complexe care sunt guvernate de regula prior tempore, patior jure, articulat diferit, n
funcie de modalitatea de publicitate aleas de aceast categorie de teri. Astfel:
a) dac s-au fcut mai multe cesiuni ale aceleai creane, va dobndi creana acela dintre
cesionari care a fcut primul notificarea cesiunii ctre debitorul cedat sau celui cruia a obinut
primul acceptarea cesiunii prin nscris cu dat cert [art 1583 alin. (1) C.civ.];
b)n raporturile dintre cesionarii succesivi, nscrierea n arhiva electronic a cesiunii
reprezint o modalitate superioar de publicitate celei a notificrii/acceptrii, astfel nct, n cazul
concursului dintre cele dou forme de publicitate, nscrierea n arhiva electronic va avea
prioritate fa de cealalt.
c) creditorii cedentului, pn la notificarea sau acceptarea cesiunii de ctre debitor, sunt
considerai teri fa de cesiunea intervenit ntre debitorul lor, care este cedentul, i cesionar.
Deci, cesiunea nu le este opozabila i, prin urmare, pot urmri creanta cedentului fata de
debitorul cedat, ca fcnd parte din gajul lor general. Dimpotriva, dup realizarea publicitatii
cesiunii, dreptul respectiv de creanta a ieit din patrimoniul cedentului i din gajul lor general.

I. 8. Regimul special al cesiunii creantelor constatate printr-un titlu

nominativ
13

Titlurile nominative cuprind o mare varietate de nscrisuri comerciale care dau dreptul
deintorului sau titularului acestora la plata unei sume de bani (cec, cambie, bilet la ordin), sau la
totalitatea drepturilor asupra unor mrfuri, la drepturi societare, etc. Regimul juridic al acestora este
stabilit, de regul, prin lege special pentru fiecare din categoriile exemplificate. Art 1587 C.civ.
prevede dou reguli n privina circulaiei acestor creane:
a) n primul rnd, titlurile nominative, la ordin sau la purttor nu se pot transmite prin
simplul acord de voin al titularului titlului de valoare i al cesionarului;
b) n al doilea rnd, aceleai titluri de valoare cunosc un regim de transmisiune special care
se reglementeaz prin lege special. In cazul titlurilor nominative, transmisiunea se menioneaz att
pe nscrisul respectiv, ct i n registrul inut pentru evidena acestora. n cazul titlurilor la ordin este
necesar pentru realizarea transmisiunii aplicarea girului, dupa regulile aplicate n materia de cambie
adic nscrierea unor meniuni speciale pe titlu privind transmisiunii creanei, prevazut n legea
special. n cazul titlurilor la purttor, creana ncorporat n aceste nscrisuri se transmite prin
remiterea material a acestora (adic prin tradiiune).
Datorit caracterului acauzal al titlurilor de valoare, circulaia acestora este supus unor
condiii formale speciale (cele prevzute de art 1588 C.civ.) dar are caracteristica primordial c
dreptul de crean cuprins n titlul materializat ntr-un nscris nu poate fi contestat dect n mod
limitat. Odat prezent titlul spre plat, plata trebuie fcut fr ca debitorul cedat s poat invoca
vreo excepie legat de fondul raportului obligaional. Totui :
a) Debitorul poate invoca nulitatea absolut a titlului- art 1589 alin (1) C. civ;
b) Debitorul poate invoca orice excepii sau aprri care reies nendoielnic din cuprinsul
titlului art 1589 alin (1) C. civ;
c) Debitorul poate invoca i toate excepiile personale pe care le are mpotriva deintorului
actual al titlului de valoare art 1589 alin (1) C. civ;
d) Deintorul care a dobndit titlul n frauda debitorului, nu se va putea prevala de regimul
acauzal al titlului de valoare art 1589 alin (2) C. civ;
e) Caracterul acauzal al titlurilor de valoare are drept consecin, faptul c, chiar i n ipoteza n
care emitentul titlului probeaza c acesta a fost pus n circulaie fr voia sa sau mpotriva
voinei sale, el nu va avea dreptul s refuze plata ctre deintorul de bun-credin art 1591
C. civ. Singura maniera n care cel deposedat nelegitim de titlu poate sa evite efectuarea platii
ctre debitor consta n obtinerea unei hotarari judecatoresti (pe cale de ordonanta
presedintiala) i comunicarea ei detinatorului titlului (art. 1592 C. civ.).

I. 9. Cesiunea de creanta in locul executarii

14

Aceast figur juridic reprezint o varietate de dare n plat pe care legiuitorul a ales s o
reglementeze distinct tot n cadrul condiiilor plii, prin art 1493 C.civ. Cu toate acestea, cesiunea de
crean n contul plii prezint anumite particulariti.
Potrivit art 1493 alin. (1) C.Civ. plata se poate efectua i prin intermediul unei cesiuni de
crean n contul unei datorii. Spre deosebire de darea n plat, al crei efect extinctiv de datorie se
produce la data transferului dreptului sau executrii prestaiei de ctre debitor conform ntelegerii cu
creditorul, n cazul cesiunii de crean n contul datoriei, obligaia se stinge n momentul satisfacerii
creanei cedate, aadar nu n momentul efecturii cesiunii de crean.

Transferului creanei n

favoarea creditorului prestaiei iniiale i se aplic dispoziiile aferente art. 1568-1584 C.civ. aferente
cesiunii de crean. Prin excepie, prile pot conveni ca efectul extinctiv de obligaie s se produc
de la data producerii transferului creanei adic de la data realizrii cesiunii. Sunt aplicabile
mutatis mutandis dispoziiile art 1586 C.civ. referitoare la garania pe care cedentul din cadrul
cesiunii de crean o datoreaz cesionarului privind existena i transmisibilitatea creanei.

I.10 Elemente de drept comparat i reglementri privind cesiunile

transfrontaliere
Extinderea utilizrii instituiei cesiunii de crean a determinat o serie de preocupri pentru
crearea unor instrumente internaionale n materie. Amintim n acest sens Conven ia Na iunilor Unite
asupra cesiunii de crean n comerul internaional adoptat la New York n anul 2001. Un loc aparte n
contextul tendinelor de armonizare a legisla iilor europene l ocup i principiile elaborate n materia
contractelor internaionale, cu aplicarefacultativ, n msura n care prile contractante au fcut trimitere
la acestea n mod explicit. Este cazul Principiilor UNIDROIT care n edi ia din 2004 trateaz cesiunea de
crean, a Principiilor dreptului european al contractelor, proiect publicat de Comisia de drept european
al contractelor, sprijinit de Comunitatea European, a Codului european al contractelor al Academiei
Privatitilor Europeni (Codul Gandolfi) i a Proiectului cadrului comun de referin . Acestea transpun
o concepie modern asupra cesiunii cu minime exigen e n ceea ce prive te opozabilitatea.
Un studiu comparativ al cesiunii de crean n ordinea intern a mai multor state permite
creionarea unei grafic general cu privire la tendin ele legislative urmate n legtur cu formalit ile
cesiunii fa de teri. Avem n vedere dreptul belgian, dreptul francez, dreptul italian, dreptul canadian,
dreptul german, dreptul elveian, dreptul spaniol i dreptul englez.
n condiiile n care cesiunea este supus unor reglementri distincte n func ie de sistemul de
drept n discuie, apare n mod evident problema regulilor aplicabile unei cesiuni transfrontaliere

15

rezolvat, fie prin instituirea unui mecanism de norme conflictuale, fie utiliznd o metod mixt,
respectiv combinarea unor reguli de drept material uniform cu reguli privind conflictul de legi, cum este
cazul Conveniei Naiunilor Unite asupra cesiunii de crean n comer ul interna ional adoptat la New
York n anul 2001. La nivelul Uniunii Europene, un eventual conflict de legi intervenit n legtur cu
obligaiile contractuale n materie civil i comercial se va solu iona n conformitate cu normele
uniforme cuprinse n Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului i al Consiliului din 17 iunie
2008 privind legea aplicabil obligaiilor contractuale (Roma I). Art. 14 din Regulamentul Roma I
prevede reguli specifice de conflict referitoare la cesiunea conven ional de crean .
De asemenea, Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept interna ional
privat conine o serie de norme conflictuale cu referire la ipoteza cesiunii de crean . Regulamentul
Roma I, act normativ comunitar cu aplicabilitate direct, va prevala ns n materiile care fac obiectul su
de reglementare fa de Legea nr. 105/1992.
n cadrul crii a VII-a intitulat Dispoziii de drept internaional privat din Noul Cod civil, nu
regsim prevederi speciale privind soluionarea unui conflict de legi n materia cesiunii de crean de
drept comun, ns n privina cesiunii de crean n scop de garantare (opera iune asimilat), art. 2632
Noul C. civ. menioneaz c se vor aplica n mod corespunztor dispoziiile referitoare la publicitate i
efectele acesteia cuprinse n Capitolul III, Seciunea a 7-a consacrat ipotecilor mobiliare, innd ns
cont de specificul acestora.
Dezvoltrile realizate pe marginea subiectului cesiunii de crean permit desprinderea unor
concluzii generale i propuneri delege ferenda.
Demersul comparativ dovedete faptul c principiile elaborate n materia contractelor
internaionale i majoritatea legislaiilor analizate prevd forme simplificate de aten ionare a
debitorului cedat cu privire la cesiune, uneori fiind suficient chiar simpla cunoa tere. n pu ine cazuri
sunt necesare formaliti suplimentare fa de al i ter i i sunt aplicabile doar n anumite domenii.
Evoluia jurisprudenei, n interpretarea dispozi iilor art. 1690 C. civ. francez (corespondentul art.
1393 Vechiul C. civ. Romn/ art.1578 1581 Noul C. civ. Romn) i solu iile curative propuse,
demonstreaz necesitatea unei redimensionri a condi iilor de opozabilitate ale cesiunii de crean i
rentoarcerea la dreptul comun al contractelor.
De altfel, analiza n paralel a insituiei subroga iei n drepturile creditorului, un alt mijloc de
transmitere a creanei, poate ridica un semn de ntrebare n privin a ra iunilor juridice care justific
meninerea unui sistem distinct i formalist de opozabilitate numai n domeniul cesiunii.
n consecin, aspectele semnalate dovedesc complexitatea subiectului cesiunii de crean i
justific demersul de sistematizare i analiz a dinamicii acestuia.

16

II.
Studiul relativ la o situatie litigioasa:
Actiune in declararea simulatiei; Actiune pauliana
II.1.

Prezentarea spetei

CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILA DECIZIA CIVILA NR.

132/11.02.2011, dosar nr.28363/3/2008
Prin cererea nregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti la data de 8.06.2007
reclamantul A.M.T a chemat n judecata pe prtii N.A., S.C. BR S.R.L. si S.C. M.H.S.R.L. pentru
declararea simulatiei actului de adjudecare nr.12 din 28.11.2003 ncheiat pe numele adjudecatarei
N.A.; sa se constate ca reclamantul este proprietarul constructiei adjudecate de N.A.; sa se constate
nulitatea absoluta a contractului de vnzare cumparare autentificat sub nr.130 din 21.01.2005
ncheiat ntre prta N.A. n calitate de vnzator si prta SC B.R. SRL n calitate de cumparator,
act avnd ca obiect imobilul adjudecat de N. Ad.a, situat n Bucuresti; sa se constate nulitatea
absoluta a contractului de vnzare cumparare autentificat sub nr.3305 din 15.08.2005 ncheiat ntre
SC B.R. SRL n calitate de vnzator si prta SC M.H. n calitate de cumparator.
n motivarea cererii reclamantul a sustinut ca ntre el si prta N.A. a intervenit o conventie
prin care au stabilit ca reclamantul sa dobndeasca dreptul de proprietate asupra imobilului situat
n Bucuresti astfel cum rezulta din actul secret depus la dosar.
Ulterior, reclamantul a achitat n ntregime pretul imobilului n litigiu, dobndit prin licitatie
publica de N. A., dar dreptul de proprietate a intrat - conform ntelegerii secrete dintre reclamant si
N. A. - n patrimoniul reclamantului. N. A., stiind ca nu este proprietarul imobilului, a actionat
ntotdeauna n conformitate cu instructiunile reclamantului n privinta nstrainarii ulterioare a
imobilului.
Astfel imobilul a fost nstrainat n 2005 catre SC B. R. SRL, iar apoi catre prta SC M. H.
SRL. Ambele contracte au avut un caracter fictiv ntruct pretul vnzarii mentionat n contract nu a
fost platit n realitate, nici de catre SC B. R. SRL si nici de catre SC M. H. SRL.
Aceasta situatie poate fi constatata analiznd documentele contabile ale ambelor societati
comerciale. Astfel, toate actele sunt n ntregime fictive, nule absolut pentru cauza falsa, iar imobilul
a ramas n proprietatea reclamantului.

17

Reclamantul sustine ca dovada ntelegerilor secrete dintre parti cu privire la fictivitatea

contractelor de nstrainare poate fi dovedita prin faptul ca imobilul a ramas n posesia sa, el
ncheind cu ambele societati comerciale contracte de nchiriere pe 10 si respectiv 20 de ani,pentru
sume derizorii n raport de marimea imobilului.
La data de 29.03.2006 a intervenit n proces,n interes propriu intervenienta SC I.T.L.
SA,solicitnd anularea contractului de vnzare - cumparare nr.3306 din 15.08.2005 ncheiat ntre
SC M. H. SRL si SC B. R. SA cu consecinta ntoarcerii bunului imobil n patrimoniul SC B. R. SA.
Intervenienta si-a ntemeiat cererea pe dispozitiile art.975 Cod civil privind actiunea
revocatorie(pauliana) si a motivat ca, actul de nstrainare a imobilului de catre SC B. R. SRL a avut
ca scop fraudarea dreptului de gaj general al creditorului SC I.T.L. SA. Astfel SC B.R. SRL si-a
nstrainat singurul bun de valoare, n perioada n care avea datorii mari catre SC I.T.L.SA.
Prin sentinta civila nr.2982 din 23.05.2008 Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti si-a declinat
competenta pentru judecarea cauzei n favoarea Tribunalului Bucuresti,avnd n vedere valoarea
imobilului situata la 22 miliarde lei vechi 22.000.00 (22.00.000 lei noi).
Prin sentinta civila nr.618 din 23.04.2009 Tribunalul Bucuresti Sectia a IV a Civila a respins
n totalitate cererea reclamantului; a admis cererea de interventie n interes propriu formulata de
intervenienta SC I.T.L.SA; a revocat contractul de vnzare - cumparare autentificat sub nr.3306 din
15.08.2005 ncheiat ntre SC B.R. SRL n calitate de vnzator si prta SC M.H. n calitate de
cumparator.
Instanta de fond a motivat ca, n baza art.1175 Cod civil actul secret care modifica un act
public nu poate avea putere dect ntre partile contractante si succesorii lor, iar un asemenea act nu
poate avea nici un efect n contra altor persoane, cum ar fi tertii de buna credinta. Analiznd actele
depuse la dosar instanta a stabilit ca, ambele societati comerciale care au cumparat imobilul n
litigiu au fost de buna - credinta la data ncheierii actului, n sensul ca nu au cunoscut ntelegerea
secreta dintre reclamant si prta N.A.. Sub aspectul actiunii pauliene formulata de intervenienta
SC I.T.L.SA instanta a retinut ca, actul de nstrainare a imobilului n litigiu de catre SC B.R. SRL,
catre SC M.H.SRL, a avut loc dupa contractarea unor datorii de catre SC B.R. SRL conform actelor
de leasing financiar ncheiate cu SC I.T.L.SA, iar nstrainarea imobilului, cu un pret derizoriu, n
pofida scopului de principiu al unei societati comerciale de a realiza un profit, a fost o operatiune
efectuata n scopul micsorarii gajului general pe care intervenienta l avea asupra patrimoniului
societatii comerciale debitoare, n frauda intereselor creditorului, pentru a-si mari starea de
insolvabilitate, declarata ulterior prin procedura insolventei.

18

mpotriva sentintei pronuntata de Tribunalul Bucuresti au declarat apel prtele SC

M.H.SRL (prin lichidator judiciar Societatea Insolvent IPURI Suceava) si reclamantul M. A. Ti.
Reclamantul a declarat apel pentru urmatoarele motive: a)instanta a omis a se pronunta
asupra chestiunilor de fapt si de drept invocate prin notele de sedinta din data de 19.02.2009 iar
sentinta este nelegala sub aspectul ncalcarii normei prevazute de art.261 pct.5 Cod procedura
civila; b)nu sunt ndeplinite conditiile de admisibilitate ale actiunii revocatorii formulata de SC
I.T.L.SA n sensul ca nu s-a dovedit ca actul atacat a creat un prejudiciu creditorului; astfel,
vnzarea imobilului a avut loc n anul 2005 iar procedura insolventei SC B.R. SRL a fost declarata
n 2006; la data ncheierii contractului de nstrainare a imobilului SC B.F.t SRL nu avea nici o
datorie catre SC I.T.L.SA; SC B.R. SRL nu a achitat datoriile catre SC I.T.L.SA din cauza
inundatiilor din 2005, care au determinat ncetarea activitatii societatii comerciale;creditorul nu a
avut o creanta certa,lichida si exigibila anterioara actului atacat; sub acest ultim aspect, biletele la
ordin depuse de intervenienta la dosar nu erau scadente la data nstrainarii imobilului -15.08.2005 ci la data de 25.11.2005; c)complicitatea la frauda a tertului dobnditor nu a fost dovedita; pretul
retinut de instanta ca fiind derizoriu, este cel nregistrat n registrele contabile si cel cu care fusese
nstrainat imobilul n urma cu patru luni; la data vnzarii bunului imobil activul societatii
vnzatoare depasea cu mult pasivul, bilantul fiind pozitiv.
Cu privire la cererea privind declararea simulatiei reclamantul a criticat sentinta sustinnd
ca: a)cererea trebuia solutionata numai n contradictoriu cu prta N.A., deoarece reclamantul nu a
afirmat ca actul secret ar fi opozabil celorlalti prti sau intervenientului; astfel cererea n
declararea simulatiei are caracter de sine statator ce vizeaza doar primul act translativ de
proprietate; actul secret nu a avut caracter "pro cauza" asa cum a retinut instanta de fond; prta
N.A. nu a contestat niciodata actul secret; n mod gresit a fost respins primul capat de cerere, n
baza unor presupuneri arbitrare, care nu se ntemeiaza pe nici un mijloc de proba. b)instanta nu a
analizat n concret cauzele de nulitate absoluta invocate de reclamant - respectiv cauza falsa
(inexistenta cauzei) - cu privire la contractele de nstrainare ulterioare si se limiteaza sa faca
aprecieri cu privire la inopozabilitatea simulatiei si la cauza ilicita, nu cu privire la cauza falsa;
consecinta nulitatii absolute a contractelor ncheiate de SC M.H.si SC B.R. SRL - n baza art.948 si
966 - 968 Cod civil - ar lipsi de efecte contractele de nstrainare, cu efect retroactiv, iar imobilul ar
fi considerat ca existent n patrimoniul prtei N.A.; astfel, sanctiunea inopozabilitatii fata de terti a
simulatiei, prevazute de art.1175 Cod civil, nu are nici o legatura cu efectele nulitatii, iar motivarea
instantei, sub acest aspect,este straina de natura pricinii.

19

mpotriva sentintei pronuntate de Tribunalul Bucuresti a declarat apel si SC M.H.SRL pentru

urmatoarele motive: a)prin revocarea contractului ncheiat ntre SC B.R. SRL si SC M.H.SRL,
instanta de fond si-a contrazis propriile considerente ce au condus la solutia de respingere a cererii
principale, bazata pe protectia oferita tertilor de art.1175 Cod civil ; b) la data la care SC B.R. SRL
a vndut imobilul n litigiu, societatea comerciala intervenienta SC I.T.L.SRL, nu avea mpotriva
prtei SC B.R. SRL nici o creanta exigibila, certa si lichida, astfel ca, motivarea instantei de fond
este gresita sub acest aspect; de asemenea, nu poate fi luata n considerare motivarea constnd n
aceea ca, nstrainarea imobilului a fost facuta n scopul fraudarii intereselor societatii creditoare
SC I.T.L.SRL, deoarece din probele administrate n cauza rezulta ca deschiderea procedurii
insolventei mpotriva debitoarei SC B.R. SRL a avut loc la data de 5.10.2006, iar contractul de
nstrainare a imobilului a fost ncheiat la data de 15.08.2005.
Intimata SC I.T.L.SA a formulat ntmpinare si a solicitat respingerea apelului declarat de
SC M.H.SRL. Apelul declarat de reclamantul A. M. T. mpotriva sentintei va fi respins ca nefondat.
Instanta de apel a solutionat toate aspectele puse n discutie de avocatul reclamantului prin notele
de sedinta din 19.02.2009 prin ncheierea din 2.04.2009 (fila 548 dosar fond) cnd a dispus
rectificarea unor erori materiale din ncheierea anterioara.
Hotarrea instantei de fond cuprinde motivele de fapt si de drept care au justificat concluzia
finala,precum si pe cele pentru care au fost nlaturate cererile partilor. Astfel, instanta de fond a
motivat pe larg att respingerea cererilor reclamantului, ct si admiterea cererii de interventie,
aspect care rezulta din lecturarea hotarrii atacate.
Conditiile de admisibilitate ale actiunii pauliene, formulata de intervenienta SC I.T.L.SA,
sunt ndeplinite n speta. Astfel, conform art.975 Cod civil, creditorii pot sa atace actele viclene,
facute de debitor n prejudiciul drepturilor lor. Prin vnzarea imobilului, debitorul si-a creat o stare
de insolvabilitate, deoarece n scurt timp de la vnzarea imobilului, el nu a mai putut plati datoriile
pe care deja le contractase n baza actelor ncheiate cu intervenienta, anterior vnzarii imobilului.
n acest context, nu are relevanta mprejurarea ca datoriile nu erau exigibile la data
nstrainarii bunului sau ca nu fusese nca declansata procedura insolventei debitorului. Ceea ce este
esential si relevant este faptul ca, prin vnzarea imobilului, debitorul si-a creat o stare de
insolvabilitate si si-a micsorat activul patrimonial, dupa ncheierea contractelor de leasing
financiar, n baza carora si-a asumat datorii cu termene de scadenta clar stabilite, datorii pe care
nu le-a mai putut achita.
Instanta apreciaza ca nu este o conditie legala necesara ca datoria sa fi fost exigibila la data
nstrainarii imobilului, deoarece, n primul rnd, art.975 Cod civil nu pune o asemenea conditie, iar
20

exigibilitatea era certa, previzibila si inexorabila, ntr-un viitor apropriat, ceea ce conduce la
concluzia ca bunul a fost nstrainat n frauda drepturilor creditorului, de vreme ce, la data
scadentei, debitorul s-a dovedit a fi insolvabil.
Debitorul putea vinde n deplina libertate si cu orice pret toate bunurile sale, cu conditia ca,
la data scadentei datoriilor sale fata de terti, sa fie solvabil. nsa, situatia de fapt a demonstrat ca
debitorul nu a prevazut, n mod culpabil, sau a prevazut cu rea credinta viitorul imediat al
insolvabilitatii sale - n ambele variante el fiind vinovat de ncheierea actului - n frauda dreptului
de gaj general al creditorului chirografar.
Nu are relevanta n speta apararea debitorului privind interventia inundatiilor din 2005.
Aceasta problema priveste numai executarea obligatiei fata de creditor, conform clauzelor
contractuale, iar prezenta instanta nu este sesizata cu stabilirea platii unor daune - interese pentru
neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractelor de leasing, ncheiate ntre
intervenienta si SC B.R. SRL.
Complicitatea la frauda a tertului este dovedita n primul rnd, din existenta pretului mic al
imobilului (aprox.10% din valoarea lui reala) astfel cum rezulta, nu numai din expertiza
extrajudiciara efectuata de expert Toma Vasile, ci si din constatarea judecatoriei, care si-a declinat
competenta, retinnd o valoare a imobilului de peste 2.200.000 de lei (hotarre sustinuta si de
Curtea de Apel Bucuresti prin stabilirea competentei de solutionare a unei alte cauze avnd ca
obiect acelasi imobil - vezi fila 111 dosar apel - sentinta Curtii de Apel Bucuresti nr.44/2006).
Existenta contractului de nchiriere a imobilului pentru o perioada de 10 ani n favoarea
reclamantului A.M.T(fila 15 dosar fond) nu este o situatie de fapt de natura a exclude concurenta la
frauda a prtei SC M.H.SRL, dimpotriva, chiria lunara modica datorata de reclamant, de 300 lei
pentru ntregul imobil, pe o perioada de 10 ani, si relatiile dintre reclamant si SC M.H.SRL (vezi fila
114 dosar judecatorie) dovedesc actiunile concurente ale acestor persoane n scopul de a scoate
imobilul n litigiu de la orice executare, pentru ca acesta sa ramna, n final, n posesia si
proprietatea reclamantului.
Astfel, asa cum a recunoscut si reclamantul A.M. T., toate contractele de nstrainare ale
acestui imobil au fost fictive, ncheiate "n conformitate cu instructiunile sale" - astfel cum a afirmat
n cererea de chemare n judecata. Instanta, este convinsa, n baza probelor administrate n cauza,
ca, ntr-adevar,ceea ce uneste toate contractele de nstrainare este caracterul simulat, impus de
reclamant, att SC B.R. SRL ct si SC M.H.SRL si ca ambele contracte au fost fictive.
Complicitatea la frauda a SC M.H.SRL a fost dovedita att de relatiile existente ntre partile
contractante ct si de scopul acestor relatii contractuale fictive - scopul esential ca imobilul sa
21

ramna n proprietatea reclamantului. Aceste raporturi contractuale fictive, ncheiate ntre

persoane care au urmarit un scop ocult nu pot fi opuse unei terte persoane - si anume intervenientului SC I.T.L.SRL - care a crezut, cu buna - credinta, ca, la data ncheierii raporturilor
contractuale de leasing financiar cu SC B.R. SRL, aceasta societate comerciala era proprietara unui
imobil cu o valoare mare, ceea ce a reprezentat un indiciu de credibilitate n derularea afacerilor
comune.
n acest context, actul de nstrainare ncheiat ntre SC B.R. SRL si SC M.H.SRL, prin care
SC B.R. SRL a nstrainat imobilul catre SC M.H.SRL n scopul de a scoate bunul din zona nesigura
a unei posibile executari silite, nu este opozabil intervenientei SC I.T.L.SRL, astfel ca, n mod legal,
n conformitate cu dispozitiile art.975 Cod civil, actul a fost desfiintat de catre instanta de fond, cu
consecinta ca bunul se va ntoarce n patrimoniul SC M.H.SRL ca si cum acesta nici nu ar fi fost
nstrainat vreodata, urmnd ca bunul sa fie utilizat n scopul unic al satisfacerii creantei SC
I.T.L.SRL, deoarece actiunea pauliana formulata de aceasta societate comerciala are efecte relative,
iar fata de ceilalti creditori se considera ca si cnd actul nici nu ar fi fost revocat.
Excedentul ramas dupa satisfacerea creantei creditorului - SC I.T.L.- care a formulat
actiunea pauliana, apartine tertului dobnditor, adica SC M.H.SRL. Ca urmare a efectelor admiterii
actiunii pauliene, actiunea n declararea simulatiei actului de adjudecare nr.12/2003, ncheiat n
beneficiul prtei N.A., cu consecinta constatarii ca reclamantul A.M.T este proprietarul imobilului,
nu poate fi admisa, deoarece reclamantul nu poate fi considerat proprietarul imobilului, de vreme
ce, o terta persoana, si anume intervenienta, este ndreptatita sa ignore situatia juridica creata prin
contractele fictive.
Astfel, reclamantul nu se poate prevala fata de tertii de buna credinta, de situatia creata prin
actul secret si, de aceea, actiunea sa n declararea simulatiei - nici chiar n contradictoriu cu prta
N.A., asa cum a cerut apelantul - reclamant n motivele de apel - nu poate fi admisa.
Aceasta deoarece, constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului ar
lipsi de efecte actiunea pauliana, or ambele actiuni, att actiunea n simulatie ct si cea pauliana,
au ca scop ocrotirea tertilor de buna - credinta. Instanta ar prejudicia pe intervenienta daca ar
admite actiunea n simulatie, chiar si numai mpotriva prtei N.A., deoarece, n afara
intervenientei, toate partile au cunoscut simulatia, cu consecinta ca, efectele contractului secret nu
s-au oprit la prta N.A., ci au continuat catre succesorii cu titlu particular, dobnditori ulteriori ai
bunului imobil, succesori care au cunoscut contractul secret si carora acest contract le este
opozabil.

22

De aceea, succesorii cu titlu particular nu se pot prevala - conform contractului secret - de

dreptul de proprietate asupra imobilului, deoarece ei stiau ca toate operatiunile juridice se bazeaza
pe un act fictiv. n acest context, participantii la frauda nu pot beneficia de constatarea de catre
instanta a existentei dreptului de proprietate n patrimoniul reclamantului - prin admiterea actiunii
n simulatie - deoarece, aceasta constatare ar lipsi de efecte actiunea pauliana a intervenientului,
iar acesta nu ar mai putea executa silit un bun care s-ar afla n proprietatea altei persoane constatarea simulatiei nsemnnd, n acest caz, nfrngerea dispozitiilor art.1175 Cod civil, potrivit
carora actul simulat nu poate avea efecte mpotriva altor persoane - terti de buna credinta.
n plus, prin admiterea actiunii pauliene, ale carei efecte fata de intervenient instanta deja
le-a mentionat, bunul urmeaza a fi utilizat n scopul satisfacerii creantei intervenientei, astfel ca,
este posibil ca bunul sa fie adjudecat, iar proprietatea asupra lui sa se transmita catre alta
persoana, deoarece sanctiunea simulatiei este inopozabilitatea fata de terti a operatiunii juridice
fictive.
De aceea, att n ceea ce o priveste pe intervenienta, ct si pe ceilalti terti ulteriori, aparenta
juridica (chiar sanctiunea prevazuta de art.1175 Cod civil pentru persoanele care au utilizat aceasta
modalitate contractuala consta n aceea ca bunul imobil n litigiu va ramne n proprietatea SC SC
B.R. SRL, conform actului public.
Asupra a ceea ce mai ramne din bun, dupa ndestularea creditorului care a formulat
actiunea pauliana, reclamantul poate emite pretentii, n baza actului secret mpotriva oricarui
contractant participant la simulatie. n acest context, dreptul de proprietate al reclamantului asupra
imobilului nu poate fi constatat, dar instanta nu exclude posibilitatea juridica a constatarii lui
ulterioare, n cazul n care, imobilul nu va fi nstrainat n cursul executarii silite pornite de
intervenienta mpotriva SC B.R. SRL, iar aceasta societate va ramne n proprietatea imobilului,
fiind sau devenind solvabila, n raport de creditorii sai.
Imposibilitatea juridica a constatarii nulitatii contractelor fictive - astfel cum a cerut
reclamantul - este data chiar de aplicarea, n cazul sau, a sanctiunii simulatiei, si anume, a
sanctiunii inopozabilitatii contractelor fictive fata de terti, si anume fata de intervenienta, care, a
considerat cu buna credinta, ca bunul imobil se afla n patrimoniul SC B.R. SRL, iar pastrarea
acestei aparente nseamna chiar respingerea actiunii n constatarea simulatiei, adica respingerea
recunoasterii juridice a actului fictiv si secret - n scopul ocrotirii tertilor de buna credinta.
Sanctiunea inopozabilitatii fata de terti a contractelor secrete aplicata de prima instanta
reclamantului, prin respingerea actiunii sale n declararea simulatiei, are legatura cu efectele
nulitatii - n pofida a ceea ce sustine reclamantul n motivele de apel - deoarece nulitatea opereaza
23

cu efect retroactiv si are drept consecinta ntoarcerea bunului imobil n patrimoniul reclamantului,
ceea ce ar nsemna att ncalcarea dispozitiilor art.1175 Cod civil, prin lipsirea de efecte a acestui
text de lege n raport cu tertii de buna credinta, ct si lipsirea de efecte a actiunii pauliene formulata
de intervenient.
Astfel, admiterea actiunii pauliene are ca efect imediat si obligatoriu respingerea actiunii n
simulatie, deoarece nu este posibil sa i aperi pe terti mentinnd aparenta actului public si sa
constati, n acelasi timp, ca actul public este simulat. Este adevarat ca, reclamantul poate
demonstra ca actul aparent este fictiv, dar n prezenta speta, astfel cum instanta deja a precizat,
efectele relative ale admiterii actiunii pauliene exclud admiterea actiunii n simulatie mpotriva
oricarui prt din actiunea principala, deoarece instanta nu poate constata ca imobilul este n
acelasi timp att n proprietatea reclamantului (pentru a da efecte actului secret n actiunea n
simulatie) ct si n proprietatea prtei SC B.R. SRL (pentru a da efecte actiunii revocatorii).
De aceea, apelul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat n baza art.296 Cod
procedura civila . mpotriva sentintei a declarat apel si prta SC M.H.SRL,dar instanta a raspuns
deja tuturor criticilor formulate de aceasta apelanta, prin analiza primului apel luat n discutie,
formulat de reclamant.
Astfel, pentru motivele deja mentionate si aceasta cerere de apel va fi respinsa.

II.2.

Tratarea spetei prezentate

n speta de fata, este vorba despre doua aciuni distincte: Aciunea n declararea simulatiei
introdusa de reclamant i Aciunea pauliana pe care se intemeiaza cererea intervenientei, ca o
consecinta a crearii unei stari de insolvabilitate prin instrainarea la un pre derizoriu a unui bun, care
se afla n patrimoniul societii debitoare, ns le voi trata mpreuna ntruct nici una dintre acestea
nu poate primi soluie independent de cealalata.

II.2.1. Scurta prezentare teoretica privind actiunea in declararea simulatiei

n ceea ce privete simulatia, aceasta reprezint o operaiune complexa care, din punct de
vedere tehnic reprezint o excepie de la principiul opozabilitatii efectelor obligatorii ale
contractului. Dintr-o alta perspectiva (cea a partilor), efectele acestei operaiuni sunt guvernate de
principiul forei obligatorii a contractului. n sfrit, din perspectiva tertilor, simulatia produce efecte

24

care urmeaz relativitatii efectelor contractului, dar nu i pe cele ale opozabilitatii acestora. Practic,
prin simulatie, prile ascund fata de terti continutul adevaratei relaii juridice care exista intre ele.
De aceea, unii autori au calificat-o plastic, ca o minciuna concertata'' sau ca o ''dedublare de
contracte''. Importana acestei figuri juridice pentru dreptul modern este evidentiata de locul pe care
astzi l ocupa noua reglementare. Dac n vechiul Cod civil, aveam de a face cu un modest articol
(art. 1175 V. C. civ. care reproducea n ntregime art. 1321 C. civ. fr.), astzi avem de a face cu texte
destul de detaliate (art. 1289 1294 C. civ) care transpun de fapt n drept pozitiv, concluziile
doctrinei i jurisprudentei dezvoltate anterior pe marginea unui text sumar (fostul art. 1175 V. C.
civ.), n conditiile n care doctrina anterioara n materie este prolifica.1
Speta de fata a fost solutionata n temeiul prevederilor vechiului Cod civil, ns acestea nu
numai ca nu au fost eliminate ci au fost mult dezvoltate i intarite n noul Cod Civil.
Desi mai elaborata, noua reglementare isi refuza, in continuare, o definitie legala a simulatiei,
consacrand, totusi, in premiera formala, denumirea de "simulatie" si contrastand astfel cu vechea
reglementare, in care textul relevant parea sa fi fost strecurat mai degraba din greseala printre
mijloacele de proba.
Noul Cod civil aseaza mai potrivit, in structura sa, dispozitiile incidente materiei, parand sa
lamureasca problema naturii juridice a simulatiei, controversata sub imperiul legiuirii de la 1864.
Constanta cea mai evidenta a celor doua reglementari consecutive o constituie atitudinea
ingaduitoare fata de - ceea ce literatura numeste - "manifestarea minciunii in drept"2. Atat legiuitorul
de la 1864, cat si cel din 2011, recunosc valabilitatea simulatiei, pentru ca o percep ca "expresie a
libertatii de vointa care guverneaza incheierea contractelor"3. Asadar, de lege lata, sanctiunea
nulitatii continua sa-i fie straina simulatiei, evident, sub rezerva existentei unor cauze de nulitate
separate de faptul nasterii aparentei neconforme realitatii.
Majoritatea solutiilor adoptate in materie de catre legiuitorul din 2011 constituie codificari
ale anticipatiilor doctrinare manifestate sub imperiul vechii reglementari, eventual legitimate
jurisprudential.
Art. 1290 alin. (1) din Noul Cod civil transeaza conflictul dintre partile sau tertii care se
intemeiaza pe actul secret, pe de-o parte, si tertii de buna-credinta care se incred in contractul public,
dobandind astfel drepturi, pe de alta parte. Victoriosi sunt acestia din urma. Buna-credinta nu le este
insa necesara succesorilor universali sau cu titlu universal care, invocand drepturi proprii, ignora

Liviu Pop, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2012, p. 217
Fl. A. Baias, ''Simulatia. Studiu de doctrina si jurisprudenta'', Editura Rosetti, Bucuresti, 2003, p. 92 - 96
3
Fl. A. Baias, ''Simulatia. Studiu de doctrina si jurisprudenta'', Editura Rosetti, Bucuresti, 2003, p. 93
2

25

actul secret. Temeiul actiunii lor nu il constituie aparenta creata prin simulatie, ci dreptul propriu,
e.g. calitatea de mostenitori rezervatari.
Ca inovatie a noii reglementari putem nota inasprirea conditiilor in care creditorul chirografar
al dobanditorului aparent se poate prevala de aparenta creata prin simulatie. Daca sub imperiul
vechii legislatii civile unui asemenea creditor ii era necesar si suficient sa se increada cu bunacredinta in actul public, art. 1291 alin. (1) din Noul Cod civil ii cere ca, in plus, sa fi declansat
urmarirea silita si sa fi indeplinit formalitatile de publicitate cu privire la aceasta sau sa fi obtinut
instituirea sechestrului asupra bunurilor obiect al simulatiei. Conflictul dintre creditorii
dobanditorului aparent si cei ai instrainatorului aparent va fi castigat de catre cei din urma, in masura
in care se prevaleaza de o creanta anterioara actului secret. Per a contrario, in celelalte cazuri au
castig de cauza creditorii dobanditorului aparent, care vor putea sesiza, astfel, bunurile ce fac
obiectul simulatiei.
Art. 1293 din Noul Cod civil confirma aplicabilitatea simulatiei actelor unilaterale supuse
comunicarii, tema de speculatie doctrinara sub imperiul vechiului Cod civil. Dar, pentru a face
obiectul simulatiei, actul trebuie sa fie destinat unei persoane determinate, astfel incat sa fie creata
premisa

existentei

acordului

simulatoriu

dintre

autorul

actului

si

destinatarul

sau.

Noua mai este si limitarea adusa de art. 1294 din Noul Cod civil sferei de aplicare a
simulatiei, extragandu-i acesteia actele nepatrimoniale. Ratiunea acestei solutii legislative anticipate,
totusi, doctrinar4, consta in aceea ca "simulatia urmareste intotdeauna un rezultat patrimonial
necuvenit"5. De aceasta maniera, Noul Cod civil infirma curentele doctrinare ce calificau casatoria
fictiva drept forma specifica a simulatiei, instituind regimuri juridice diferite in cele doua cazuri.
In ceea ce priveste actiunea in declararea simulatiei, aceasta este aceea actiune prin care se
cere instantei de judecata sa constate existenta si continutul actului secret cu scopul de a inlatura
actul aparent sau acele clauze ale sale care anihileeaza sau mascheaza actul real.6
Actiunea in simulatie poate fi exercitata de orice persoana interesata sa invoce in favoarea sa
actul secret, daca este valabil, sau sa ceara constatarea nulitatii acelui act, cum sunt: o parte
contractanta, succesorii in drepturi ai partilor contractante sau tertii propriu-zisi.
Actiunea in simulatie este, din punct de vedere procedural, o actiune in constatare care poate
fi exercitata oricand pe cale procedurala ori de exceptie. Este subordonata interesului procesual de a
o formula astfel incat, daca interesul declararii simulatiei este legat de executarea sau desfiintarea
4

Fl. A. Baias, ''Simulatia. Studiu de doctrina si jurisprudenta'', Editura Rosetti, Bucuresti, 2003, p. 262 272;
I. Turcu, Noul Cod civil. Legea nr.287/2009. Cartea V. Despre obligatii, art. 1164 1649. Comentarii si explicatii,
Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2011, p.368;
6
Liviu Pop, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2012, p. 236.
5

26

actului secret, atunci si admisibilitatea actiunii in constatare este dublata de admisibilitatea acestei
actiuni in executarea sau desfiintarea actului secret.
Contractul aparent sau public este prezumat ca exprima adevarul, adica vointa reala a
partilor, pana in momentul in care se dovedeste contrariul. Chestiunii probei simulatiei, legiuitorul ii
dedica art. 1292 C. civ., acest text este completat insa cu regulile generale aplicabile in materie de
probatiune.
Din analiza textelor legale se desprinde idea ca proba simulatiei se face diferit, dupa cum
actul secret este invocat de catre una dintre partile contractante, de catre succesorii lor universali si
cu titlu universal sau de catre un tert, fie el tert absolut devenit interesat sa probeze simulatia, fie
creditor.
Intre partile contractante, proba simulatiei se poate face numai potrivit normelor de drept
comun privitoare la dovada actelor juridice.7
Revenind la speta noastr, aceasta va trebui analizata i in lumina noilor reglementari
instituite de Noul Cod civil, dei n conformitate cu art. 109 din Legea de aplicare nr. 71/2011:
Dispozitiile art. 1.289 1.294 din Codul civil se aplica numai n cazul n care contractul secret
este ncheiat dup intrarea n vigoare a Codului civil, n cazul de fata fiind ncheiat la 28.11.2003.

II.2.2. Scurta prezentare teoretica privind actiunea pauliana (revocatorie)

Doctrina juridica a definit actiunea pauliana ca fiind acea actiune prin care creditorul
reclamant urmareste ca anumite operatiuni juridice, incheiate in frauda sa de debitorul sau cu tertii,
sa fie declarate inopozabile fata de el. Fiind una din institutiile importante ale dreptului obligatiilor
civile, aceasta se regaseste in toate sistemele de drept de sorginte romana.
In dreptul roman, actiunea pauliana (revocatorie) isi gaseste reglementarea la art. 975 art.
976 din Codul civil din 1864 (Codul civil anterior), respectiv la art. 1562 art. 1565 din Codul civil
din 2009 (Noul Cod civil).
In ambele reglementari, aceasta institutie se contureaza ca o actiune personala si nu reala,
deoarece creditorul care o exercita invoca un drept al sau propriu, de a urmari intregul patrimoniu al
debitorului. In Codul Civil anterior natura juridica a actiunii nu a fost precizata, ceea ce a dat nastere
unor controverse, fiind interpretata fie ca actiune in nulitate, fie ca actiune in raspundere delictuala
sau in inopozabilitate. Noul Cod civil transeaza aceasta controversa, la art. 1565 fiind precizat clar
efectul acestei actiuni ca fiind inopozabilitatea actului atacat, fata de creditorul care a introdus
7

Liviu Pop, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2012, p. 237;

27

actiunea, precum si fata de ceilalti creditori ce au intervenit in cauza. Astfel, creditorul va putea
urmari bunul, ca si cum nu ar fi iesit niciodata din patrimoniul debitorului sau.
In viziunea Codului civil anterior, efectele actiunii pauliene erau determinate de natura sa
juridica, in privinta careia legea era lacunara, ramanand doctrinei si jurisprudentei sarcina de a o
lamuri. Reglementarea actuala este mult mai clara, fiind precizate efectele actiunii fata de tertul
dobanditor, fata de debitor si fata de ceilalti creditori ai debitorului.
Fata de tertul dobanditor, principalul efect il constituie revocarea actului fraudulos. Ca
urmare a revocarii, creditorul va putea urmari bunul ca si cum niciodata nu ar fi iesit din patrimoniul
debitorului sau, revocarea fiind retroactiva. Astfel, admiterea actiunii pauliene indisponibilizeaza
bunul pana la incetarea executarii silite a creantei pe care s-a intemeiat actiunea pauliana. Desigur,
tertul dobanditor are dreptul de a salva actul fraudulos si a de a pastra bunul, platind creditorului
creanta, eventualele dobanzi si cheltuielile efectuate de creditor pentru recuperarea creantei sale.
Fata de debitor, efectele actiunii pauliene sunt guvernate de caracterul relativ al acesteia, ceea
ce inseamna ca actul incheiat de debitor este revocat partial, in masura satisfacerii creantei,
revocarea actului insemnand de fapt inopozabilitatea fata de creditorul ce a intentat actiunea.
Fata de ceilalti creditori, actul fraudulos continua sa isi produca efecte. Caracterul relativ al
actiunii pauliene determina ca admiterea acestei actiuni sa nu isi produca efecte decat fata de
creditorul ce a intentat actiunea, precum si fata de cei care au intervenit in cauza. Numai fata de
creditorii ce au fost parti in actiunea revocatorie actul este revocat, iar bunul instrainat se intoarce in
patrimoniul debitorului pentru a fi urmarit si executat chiar si in mainile tertului dobanditor, ca si
cand nu ar fi iesit nicioada din patrimoniul debitorului. Astfel, creditorul diligent, care a introdus
actiunea pauliana, si creditorii intervenienti isi vor satisface creanta, in timp ce ceilalti creditori vor
fi nevoiti sa introduca actiuni proprii si sa se multumeasca cu ce ramane dupa urmarirea primului
creditor.
Reusita actiunii pauliene depinde de indeplinirea urmatoarelor conditii:8
A) Creanta creditorului trebuie sa fie certa, lichida si exigibila si, de regula, anterioara
actului atacat.
a. Creanta trebuie sa fie certa la momentul introducerii actiunii si lichida si exigibila
la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti de declarare pe cale pauliana a
inopozabilitatii actului atacat;
b. Creanta creditorului trebuie sa fie, de regula, anterioara incheierii de catre debitor
a actului a carui inopozabilitate se solicita;
8

Liviu Pop, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2012, p. 770 775.

28

c. Admisibilitatea actiunii pauliene nu depinde de existenta unui titlu executoriu;

B) Actul incheiat de debitor cu tertul trebuie sa fi cauzat un prejudiciu creditorului
reclamant.
C) Frauda debitorului care desemneaza simpla cunoastere de catre debitor a faptului ca prin
perfectarea actului contestat pe cale pauliana ii cauzeaza creditorului un prejudiciu.
D) Complicitatea tertului la frauda debitorului atunci cand el a cunoscut ca prin actul atacat
se cauzeaza un prejudiciu creditorului.
In concluzie, Noul Cod civil a clarificat natura juridica si efectele actiunii pauliene, stabilind
ca este o actiune in inopozabilitate si preluand modelul actiunii revocatorii din Codul civil din
Quebec.

II.2.3. Comentarea spetei

n fapt, reclamantul A.M.T. a chemat n judecat pe paratii N.A., S.C. BR S.R.L. i S.C. M.H.
S.R.L. pentru declararea simulatiei actului de adjudecare nr.12 din 28.11.2003 ncheiat cu N.A,
solicitand s se constate ca este proprietar al constructiei adjudecate de N.A. precum i nulitatea
absolut a celorlalte contracte de vanzare cumparare a respectivei construcii de la N.A. ctre S.C.
BR S.R.L. i de la acesta din urma ctre S.C. M.H. S.R.L.
Reclamantul urmeaz aciunea n simulatie fcnd proba acesteia cu actul secret depus la
dosar, ct i cu documente contabile care atesta achitarea pretului de ctre reclamant, prin
intermediul dobanditorului aparent N.A.
Tribunalul Bucuresti, prin sentinta civila nr.618 din 23.04.2009, a retinut in mod corect proba
simulatiei, in cazul de fata fiind vorba de o forma a interpunerii de persoane, insa nu a retinut si
faptul ca cei doi cumparatori ar fi cunoscut actul secret, considerandu-i terti de buna credinta.
Instanta de fond a motivat ca, in baza art. 1175 din Vechiul Cod Civil actul secret care
modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor, iar un
asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane, cum ar fi tertii de buna credinta.
Chiar daca actul secret ar fi fost incheiat dupa intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, tot
buna credinta ar fi prevalat, in conformitate cu art. 1.290 alin. (1).
Singura cale pentru reclamant de a convinge Instanta sa-i admita actiunea in simulatie, ar fi
fost sa dovedeasca, cu mijloacele de proba adecvate, ca paratii au avut cunostinta despre incheierea
si cuprinsul actului secret, deoarece s-a statuat ca reaua credinta a tertilor face sa dispara ratiunea
pentru care legea ii ocroteste impotriva efectelor actului secret, care le devine, astfel, opozabil.9
9

Liviu Pop, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2012, p. 234

29

Aceasta ar fi fost o solutie numai in cazul in care nu ar fi intervenit S.C. I.T.L. S.A.,
solicitand anularea contractului de vanzare cumparare nr. 3306 din 15.08.2005 incheiat intre SC
M.H. S.R.L. si B.R. S.R.L. cu consecinta intoarcerii bunului imobil in patrimoniul S.C. B.R. S.R.L.,
motivand ca, actul de instrainare a imobilului de catre B.R. S.R.L. a avut ca scop fraudarea dreptului
de gaj general al creditorului S.C. I.T.L. S.A.
Facand o paranteza, daca ne-am fi aflat in situatia aplicarii Noului Cod Civil, S.C. I.T.L.
S.A., in calitate de creditor titular al unui drept de gaj general, putea ataca contractul de vanzare
cumparare nr. 3306 din 15.08.2005 incheiat intre SC M.H. S.R.L. si B.R. S.R.L. prin constatarea
simulatiei si invocarea actului secret care ii vatama drepturile [art. 1290 alin. (2) C. Civ] sau putea
avea dreptul sa invoce cu buna credinta aparenta creata, in speta existenta actului de vanzare
cumparare care il face proprietar pe M.H. S.R.L. si asupra carui patrimoniu detine dreptul de gaj
general. In aceasta ultima situatie, expres prevazuta de art. 1291 alin (1) din C. Civ. pentru creditorii
dobanditorului aparent, legiuitorul a prevazut ca: Existenta actului secret nu poate fi opusa de parti
creditorilor dobanditorului aparent care, cu buna credinta, au notat inceperea urmaririi silite in cartea
funciara sau au obtinut sechestru asupra bunurilor care au facut obiectul simulatiei. Ca urmare,
pentru a retine buna credinta a intervenientei S.C. I.T.L. S.A., aceasta ar fi trebuit sa faca dovada
notarii inceperii urmaririi silite, sau a obtinerii sechestrului asupra bunurilor.
Revenind la solutia Sectiei a IV-a Civila prin sentinta civila nr. 618 din 23.04.2009, instanta a
retinut in mod corect ca actul de instrainare a imobilului in litigiu de catre S.C. B.R. SRL, catre S.C.
M.H. S.R.L., a avut loc dupa contractarea unor datorii de catre S.C. B.R. SRL conform actelor de
leasing financiar incheiate cu S.C. I.T.L. S.A., iar instrainarea imobilului, cu un pret derizoriu, in
pofida scopului de principiu al unei societati comerciale de a realiza un profit, a fost o operatiune
efectuata in scopul micsorarii gajului general pe care intervenienta il avea asupra patrimoniului
societatii comerciale debitoare, in frauda interesului creditorului, pentru a-si mari starea de
insolvabilitate, declarata ulterior prin procedura insolventei.
Conform Noului Cod Civil care s-ar fi aplicat doar daca scadenta creantei s-ar fi situat dupa
intrarea sa in vigoare, daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile
fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care
debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate. [Art. 1.562 alin (1) NCC].
Cum frauda si prejudiciul au fost dovedite, la fel situatia de insolvabilitate, solutia ar fi fost
aceeasi, adica admiterea actiunii pauliene si revocarea contractului de vanzare - cumparare incheiat
in frauda intervenientei, avand totodata ca efect respingerea actiunii in simulatie introdusa de
reclamant cu conditia de a se fi facut dovada existentei creantei certe la momentul introducerii
30

actiunii, dar si lichida si exigibila la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti de declarare pe cale
pauliana a inopozabilitatii actului atacat.
Impotriva sentintei pronuntata de Tribunalul Bucuresti au declarat apel paratele S.C. M.H.
S.R.L. si reclamantul A.M.T.
Motivele reclamantului A.M.T.:
- instanta a omis a se pronunta asupra chestiunilor de fapt si de drept invocate prin notele de
sedinta din data de 19.02.2009;
- nu s-a dovedit ca actul atacat a creat un prejudiciu creditorului deoarece declararea
procedurii insolventei S.C. B.R. SRL (2006) a avut loc ulterior vanzarii imobilului (2005);
- creanta S.C. B.R. SRL catre S.C. I.T.L. S.A. nu era certa, lichida si exigibila la data
instrainarii imobilului si motivul instrainarii a fost altul, respectiv inundatiile din 2005;
- complicitatea la frauda a tertului dobanditor nu a fost dovedita; pretul retinut de instanta
ca fiind derizoriu, este cel inregistrat in registrele contabile si cel cu care fusese instrainat
imobilul in urma cu patru luni; la data vanzarii bunului imobil activul societatii vanzatoare
depasea cu mult pasivul, bilantul fiind pozitiv;
- cu privire la cererea privind declararea simulatiei: cererea trebuia solutionata numai in
contradictoriu cu parata N.A.; instanta nu a analizat in concret cauzele de nulitate absoluta
invocate de reclamant respectiv cauza falsa cu privire la contractele de instrainare
ulterioare; consecinta nulitatii absolute a contractelor incheiate de S.C. M.H. si S.C. B.R.
SRL ar lipsi, in baza art.948 si 966 968 Cod civil, ar lipsi de efecte contractele de
instrainare, cu efect retroactiv, iar imobilul ar fi considerat ca existent in patrimoniul
paratei N.A.; sanctiunea inopozabilitatii fata de terti a simulatiei, prevazute de art. 1175
Cod civil, nu are nici o legatura cu efectele nulitatii.
Motivele reclamantului A.M.T.:
- revocarea contractului incheiat intre S.C. B.R. SRL si M.H. S.R.L. incalca protectia oferita
tertilor de art. 1175 Cod civil;
- la data vanzarii imobilului creanta nu era certa, lichida si exigibila;
- instrainarea imobilului nu a fost facuta in scopul fraudarii intereselor societatii creditoare
S.C. I.T.L. S.R.L., deoarece procedura insolventei a fost deschisa ulterior instrainarii
imobilului, mai exact la aproximativ un an diferenta.
Rezolvarea cauzei:
Apelul a fost respinsa de instanta ca nefondat pentru motivele pe care le voi analiza in cele
ce urmeaza:
31

Referitor la aspectele de fapt si de drept invocate de reclamant prin intermediul unor note
de sedinta, cu privire la care instanta de fond nu s-ar fi pronuntat, inteleg ca instanta de apel le-a
solutionat printr-o incheiere in care a dispus rectificarea unor erori materiale din incheierea
anterioara.
Mai sus am vazut si am dezbatut si motivele de fapt si de drept pentru respingerea
cererilor reclamantului cat si pentru admiterea cererii de interventie, motive care au fost cuprinse
in Hotararea Instantei de fond.
In ceea ce priveste sustinerile reclamantului referitoare la neindeplinirea conditiilor de
admisibilitate ale actiunii revocatorii formulata de SC I.T.L. S.A., instanta de apel nu este de
acord, din contra, considera ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale actiunii pauliene,
conform art.975 din Vechiul Cod civil conform caruia, creditorii pot sa atace actele viclene, facute
de debitor in prejudiciul drepturilor lor.
Prevederea este mai nuantata in Noul Cod Civil si anume art. 1.562 alin (1): Daca
dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice
incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi
mareste o stare de insolvabilitate.
In consecinta, trebuie dovedite frauda si prejudiciul, iar instanta de apel retine ca prin
vanzarea imobilului, debitorul si-a creat o stare de insolvabilitate, deoarece in scurt timp de la
vanzarea imobilului, el nu a mai putut plati datoriile pe care deja la contractase in baza actelor
incheiate cu intervenienta, anterior vanzarii imobilului.
In zadar sustine S.C. M.H. S.R.L. ca intre instrainarea imobilului si aparitia insolventei nu
exista nici o legatura, datorita perioadei de timp de un an de zile scursa intre cele doua evenimente
precum si datorita faptului ca la data instrainarii creanta nu era lichida, certa si exigibila deoarece,
ceea ce este cert la data judecatii este faptul ca instrainarea imobilului a diminuat activul cu care
debitorul a garantat datoriile sale, datorii pe care nu le-a mai putut plati.
Nici art. 975 din Vechiul cod civil nu punea conditia exigibilitatii datoriei la data instrainarii
imobilului, nici Noul Cod Civil dimpotriva, in conformitate cu art. 1.563 din NCC Creanta trebuie
sa fie certa la data introducerii actiunii, fapt care a fost probat. Aceasta nu inseamna ca
exigibilitatea si lichiditatea creantei sunt indiferente pentru admisibilitatea actiunii pauliene, ci doar
ca, dupa cum s-a apreciat in doctrina, aceste cerinte trebuie indeplinite la momentul pronuntarii
hotararii judecatoresti de declarare pe cale pauliana a inopozabilitatii actului atacat si nu la data
introducerii actiunii.

32

Tot in literatura de specialitate, s-a apreciat ca, pentru a cauza un prejudiciu creditorului,
constand in crearea sau accentuarea unei stari de insolvabilitate, actul atacat trebuie, mai intai, sa
provoace o insaracire debitorului. Si a fost considerat act de insaracire vanzarea unui bun al
debitorului la un pret lezionar, adica exact ceea ce s-a intamplat in cazul de fata, prin vanzarea
imobilului la un pret derizoriu, rezultat nu numai din expertiza extrajudiciara efectuata de expertul
angrenat, ci si din constatarea judecatoriei, care si-a declinat competenta, retinand o valoare a
imobilului de zece ori mai mare.
Un alt act de insaracire a fost considerat inchirierea bunului pe o perioada indelungata in
schimbul unei chirii derizorii, act care a fost invocat de catre reclamant in excluderea concurentei la
frauda a tertului dobanditor insa, instanta l-a retinut ca proba a actiunilor concurente reclamantului si
tertului dobanditor, in scopul de a scoate imobilul in litigiu de la orice executare, pentru ca acesta sa
ramana, in final, in posesia si proprietatea reclamantului.
In concluzie, complicitatea la frauda a tertului este dovedita in primul rand, din existenta
pretului mic al imobilului, de chiria lunara modica datorata de reclamant, de 300 de lei pentru
intregul imobil, pe o perioada de 10 ani, si relatiile dintre reclamant si M.H. S.R.L. care dovedesc
urmarirea unui scop ocult de a scoate bunul din zona nesigura a unei executari silite si care nu pot fi
opuse tertului intervenient S.C. I.T.L. S.R.L., care a fost de buna credinta la data incheierii
contractului de leasing financiar cu S.C. B.R. SRL.
In consecinta, actiunea pauliana a intervenientului S.C. I.T.L. S.R.L. a fost in mod legal
admisa atat de catre instanta de fond cat si de catre instanta de apel care au retinut ca, in conformitate
cu art. 975 din Vechiul cod civil actul de vanzare trebuie desfiintat, cu consecinta ca bunul se va
intoarce in patrimoniul vanzatorului pentru a satisface creanta debitorului sau, excedentul apartinand
tertului dobanditor. In mod asemanator Noul Cod Civil prevede ca, prin admiterea actiunii pauliene,
actul atacat este declarat inopozabil fata de creditorul care a avut initiativa declansarii demersului
judiciar, dar si fata de creditorii care, putand introduce actiunea au intervenit in cauza [art. 1565 alin.
(1)].
Astfel, daca prin actul atacat a fost instrainat un bun, creditorul reclamant si, eventual, cel
care a intervenit in proces, il va putea urmari silit ca si cand acesta nu ar fi iesit din patrimoniul
debitorului, instrainarea nefiindu-le opozabila. Pretul obtinut din valorificarea bunului se va imparti
intre ei, cu respectarea cauzelor de preferinta ai caror beneficiari sunt, daca este cazul [art. 1565].
Este de precizat ca tertul dobanditor va putea pastra bunul, daca va plati creditorului o suma
de bani egala cu prejudicial suferit de acesta prin incheierea actului atacat [art. 1565 alin. (2) teza I

33

NCC]. Tertul are, practic, un drept de optiune intre plata datoriei catre creditorul urmaritor si
desesizarea sau abandonarea bunului dobandit in mainile acestuia.
Ca urmare a efectelor admiterii actiunii pauliene, actiunea in declararea simulatiei actului de
adjudecare nr.12/2003, incheiat in beneficiul paratei N.A., cu consecinta constatatii ca reclamantul
A.M.T. este proprietarul imobilului, nu poate fi admisa, deoarece reclamantul nu poate fi considerat
proprietarul imobilului, de vreme ce, o terta persoana si anume intervenienta, este indeptatita sa
ignore situatia juridica creata prin contractele fictive.
Constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului ar lipsi de efecte
actiunea pauliana, or ambele actiuni, atat actiunea in simulatie cat si cea pauliana, avand ca scop
ocrotirea tertilor de buna credinta. Admiterea actiunii in simulatie ar prejudicia-o pe intervenienta,
chiar si numai impotriva paratei N.A., deoarece, in afara intervenientei, toate partile au cunoscut
simulatia, cu consecinta ca, efectele contractului secret nu s-au oprit la parata N.A., ci au continuat
catre succesorii cu titlu particular, dobanditori ulteriori ai bunului imobil, succesori care au cunoscut
contractul secret si carora acest contract le este opozabil.
De aceea, succesorii cu titlu particular nu se pot prevala conform contractului secret de
dreptul de proprietate asupra imobilului, deoarece ei stiau ca toate operatiunile juridice se bazeaza pe
un act fictiv. Acesta a fost si rationamentul instantei de apel care a mai precizat ca, nu exclude
posibilitatea juridica a admiterii ulterioare a unei actiuni in simulatie, cu consecinta constatarii
dreptului de proprietate al reclamantului, in cazul in care, imobilul nu va fi instrainat in cursul
executarii silite pornite de intervenienta impotriva S.C. B.R. SRL, iar aceasta societate va ramane in
proprietatea imobilului, fiind sau devenind solvabila, in raport de creditorii sai.
-

34