Sunteți pe pagina 1din 5

1.

Consideratii introductive

Criminalitatea economico financiara, cunoscuta si sub denumirea white


collar crime, genereaza cele mai mari prejudicii economiei mondiale. Cu toate
acestea, infractorii ce savarsesc infractiuni in acest domeniu sunt priviti de catre
societate ca persoane ce au gasit o varianta de a se sustrage actelor coercitive
ale statului, respectiv taxe si impozite tot mai mari.
Consecintele pe termen lung ale acestui tip de criminalitate, iar intr-o
economie in tranzitie ca cea a Romaniei in care legislatia financiar-fiscala s-a
nascut greu, dar s-a maturizat si mai greu, principala consecinta a fost nasterea
unei clase de miliardari de carton, pe fondul pauperizarii restului populatiei.
Astfel, dupa mai mult de un deceniu de haos legislativ in domeniul
economico-financiar, se simte din ce in ce mai mult nevoia controlarii
fenomenului infractional din acest domeniu. Au fost adoptate noi acte normative
( Codul fiscal, Codul de procedura fiscala) si au fost reconsiderate dispozitiile
actelor normative adoptate anterior. In concluzie, combaterea infractiunilor din
domeniul economico-financiar a devenit un deziderat actual.
Din punct de vedere al administrarii probatoriului si al investigarii acestui
tip de infractiuni, in aceasta materie complexitatea si numarul mare al actelor
normative constituie un impediment evident in tragerea la raspundere a
faptuitorilor, iar pentru o mai buna infaptuire a justitiei se impune o specializare
continua a organelor de politie, a procurorilor si mai ales a judecatorilor ce isi
desfasoara activitatea pe aceasta linie.
Infractiunile in domeniul financiar-bancar sunt cele mai complexe
infractiuni economico-financiare. De cele mai multe ori, investigarea si probarea
unei astfel de infractiuni depasesc limitele frontierei statului in care a fost
constatat prejudiciul, iar legislatia referitoare la activitatea bancara limiteaza in
mod strict cazurile in care se pot oferi date si informatii referitoare la actele
cercetate.
Dupa 1989 au devenit accesibile si pentru romani institutiile bancare
externe, care au oferit nu numai un cadru evoluat si competitiv pentru
dezvoltarea afacerilor, ci si mijloc de a oferi unor activitati ilicite o aparenta de
legalitate. Aceleasi institutii bancare externe au devenit si locul in care si-au
gasit destinatia sumele provenite din acte ilicite savarsite pe teritoriul Romaniei.
Din acest punct de vedere, anul 1989 a fost momentul nasterii marii
criminalitati financiar-bancare din Romania, cand sistemul bancar romanesc a
inceput sa devina concurential si privat. Totusi, posibilitatile oferite de existenta
acestui sistem bancar, precum si posibilitatile oferite de liberul acces la sisteme
bancare externe nu erau cunoscute decat de catre un grup restrans de persoane,
raportat la marea masa a populatiei.
Printre acesti initiati au existat persoane care si-au adus contributia la
crearea si dezvoltarea sistemului bancar din Romania, care au stiut sa imbine

interesul personal cu cel social, insa au existat si altfel de initiati, care au folosit
sistemul in interes strict personal, de cele mai multe ori prejudiciind grav
economia romaneasca. Ca in orice economie de tranzitie, evolutia sistemului
financiar-bancar a fost marcata de scandaluri, falimente, arestari care, din
pacate, au atras si deteriorarea constanta a economiei in ansamblu.
Falimentele unor banci ca Dacia Felix, Credit Bank, Bankcoop, Banca
Albina Bancorex si altele, au insemnat nu numai pierderea economiilor de catre
mii de romani, ci si deteriorarea increderii in sistemul bancar. Dar, cel mai grav
efect al acestor falimente a fost poate acela ca o parte din pierderi au fost
preluate direct sau indirect de catre economia nationala, care a devenit astfel mai
slaba si mai instabila.
Iata de ce este deosebit de important ca in lupta contra criminalitatii
financiare sa se acorde un deosebit rol specializarii organelor abilitate cu
aplicarea legii, astfel incat acestea sa cunoasca sistemul si sa-i foloseasca
resursele intr-un scop pozitiv, prevenind si contracarand cu o mai mare
eficacitate actele ilicite ce ar putea cauza dezastre financiare ca cele mentionate
mai sus.
2.

Cauzalitatea criminalitatii economico-financiare.

Ceea ce s-a intamplat, se intampla si in mod sigur, se va mai intampla in


lumea financiar-bancara, nu reprezinta cazuri izolate, accidente sau situatii
iesite din comun. In mod repetat, viata publica este zguduita de scandaluri, de
prabusiri inexplicabile la prima vedere ale unor banci si institutii financiare
deosebit de onorabile, cu un rol deosebit in dezvoltarea unei economii sanatoase.
Aceste seisme genereaza panica si sunt de natura sa destabilizeze economia
unei tari. Sute de mii de oameni isi vad peste noapte spulberate depunerile si
sperantele.
Nici o economie nu este ferita de asemenea accidente, nici superputerile, nici
tarile in tranzitie si nici chiar cele subdezvoltate. Ceea ce le diferentiaza este insa
modul in care acestea absorb socurile provocate de convulsiile bancare.
Marile dezastre produse in lumea finantelor si a bancilor au avut ca factor
generator, in principiu, potentialul imens pe care il are acest mediu in obtinerea
unui castig material insemnat. Uriasele profituri ce pot fi obtinute prin folosirea
cu rea-credinta a sistemului bancar a determinat aparitia unui nou tip de
infractor, versat si periculos, care si-a dezvoltat preocuparile ilicite intr-un mediu
social caracterizat de urmatorii factori:
- mediul economic insuficient maturizat, marcat de usurinta cu care apar noi
agenti economici, noi societati bancare, noi institutii financiare, care ofera
perspective promitatoare, de multe ori fiind insotite de o publicitate pe masura.
In lipsa unei traditii in domeniu, sistemul devine vulnerabil prin aceea ca
eventualii astfel de intrusi, cu scop ilicit, sunt depistati prea tarziu. Intr-o
economie sanatoasa, infiintarea unei banci private, cum ar fi Banca Albina,

inseamna un potential sporit de dezvoltare. Dar, intr-un mediu economic matur,


politica financiara a unei astfel de banci atragea imediat suspiciuni cu privire la
seriozitatea ei. Din pacate, mediul economic existent in Romania in perioada
anilor 1996-1999 a facut posibila functionarea unei astfel de institutii ce avea ca
scop unic imbogatirea rapida, prin orice cai, a unui numar limitat de persoane,
altele decat depunatorii.
- mediul judiciar imperfect ofera terenul ideal pentru initierea si finalizarea
unor afaceri ilegale, soldate cu pagube imense. Sistemul judiciar este fie lacunar,
fie depasit, fiind constant in urma mediului afacerilor, un mediu dinamic, cu legi
proprii si motivat material. De cele mai multe ori, sunt speculate lipsurile
legislative insa, la fel de periculoasa este si abundenta de acte normative, mereu
in schimbare, ce face imposibila desfasurarea unei activitati economice corecte,
chiar si atunci cand exista buna-credinta.
- mediul politic este, fara indoiala, factorul ce sta la baza haosului economic.
Persoane ce si-au desfasurat activitatea la limita legii sau chiar cu incalcarea ei
si care au obtinut profituri uriase, au cumparat pozitii politice ce le-au oferit
imunitate, dar si o putere sporita. Astfel de politicieni au initiat si au sustinut
initiative legislative nesanatoase, au otravit mediul economic si au dezvoltat o
lume subterana ce le-a intarit pozitia, insa a slabit puterea economica nationala.
- controlul intern si extern total necorespunzator este un alt factor ce
incurajeaza si amplifica fraudele din banci si institutii financiare. Lipsa
experientei, necunoasterea actelor normative, lipsa motivatiei, puse in sarcina
organelor abilitate cu atributii de control au contribuit la formarea unui mediu
vulnerabil, in care potentialii infractori se puteau manifesta in voie.
- managementul defectuos al unei unitati bancare poate da nastere unei
activitati ilicite, atat din interiorul bancii, cat si din exteriorul acesteia. Dorinta
obtinerii unor profituri imense si imediate poate genera decizii manageriale
gresite, avand consecinte deosebit de grave. De exemplu, falimentul unor banci
din Romania, sau slabirea altora a fost cauzat si de:
- oferirea unor comisioane la operatiunile bancare mult mai mici decat cele de
pe piata, care sunt insa si sub nivelul costurilor implicate de efectuare a acelor
operatiuni.
- oferirea unor dobanzi la depozite sau credite neproportionale cu realitatea
economica, cu ignoranta calculelor economice elementare.
- extinderea fondului comercial al unitatii bancare prin crearea de noi filiale si
sucursale, in numar foarte mare, pentru care insa nu a existat un personal
adecvat si nici un numar suficient, imperfectiuni ce au fost speculate de clientii
acestor filiale si sucursale, sau chiar de managerii acestora.
Indiferent insa de cauza aparitiei si dezvoltarii criminalitatii economicofinanciare, se impune continuarea procesului de tranzitie la o economie de piata,
mediu in care aspectele generatoare de infractionalitate sunt compensate de
adaptabilitatea sistemului si de mediul concurential sanatos, in care practicile

suspecte sunt automat excluse, chiar si fara interventia organelor abilitate cu


aplicarea legii.
Legea bancara nr. 58/1998 a avut inca de al adoptare prevederi criticabile, care
limitau nejustificat posibilitatea investigarii infractiunilor din domeniul
financiar-bancar. Articolul 37 din aceasta lege prevedea ca, in cauzele penele,
bancile pot comunica date aflate sub incidenta secretului bancar doar la
solicitarea parchetului sau a instantei de judecata, dupa punerea in miscare a
actiunii penale.
Legea 78/2000, privind prevenirea si sanctionarea unor acte de coruptie, a creat
posibilitatea organelor de cercetare penala de a obtine datele si informatiile
necesare justei solutionari a cauzei, pana la momentul punerii in miscare a
actiunii penale, insa doar pentru cauzele in care se efectuau cercetari cu privire
la faptele de coruptie prevazute in aceasta lege.
Din noiembrie 2003, art.37 din legea bancara prevede in mod expres ca
obligatia de pastrare a secretului profesional nu poate fi opusa autoritatii
competente in exercitarea atributiilor sale prevazute de lege, iar art.
37 prevede ca in cauzele penale, la solicitarea scrisa a procurorului sau a
instantei judecatoresti ori, dupa caz, a organelor de cercetare penala, cu
autorizarea procurorului, bancile vor furniza informatii de natura secretului
profesional.