1, Reprezentarea risen a iaseor geologice Li, Harti geologice . Sectiuni geologice | Colnane stratigrafios be ‘Legenda hartlior, sect Harti geologice speciale 2, Raporturi erusti-titosferd-manta 24, Comsituta: etobutul terest A via @ niloy geologice 9) coloanclor stratigeative 2.22. Astenosfera 22.3, Grosimea litosferei si fluxul termic’ |. Crusta terestra . . 2.3.1. Crusta Seen cabiegialt . 233, Crusis intermediara . 234, Tipuri erustale. . | 2) | 2.3.5. Evolutia crustei terestre | | 3. Structari primare ‘iy Gteustint-peimave ‘tle rocttor sedimentare «. BAL. Stratul ca parte elementar& a stratisferei | Propriviaji structurale ale rocllor sedimentare | 31.9. Raborturi de concordan{a si discordanta a stratelor 3.14, Tipuri de discordanje in stratigrafia seismicd 1.5, Transgresiunl gi regresiuni marine. 3.1.6, Cicku sedimentar sau eta} struabural— 3.2. Structuri primare ale rocilor eruptive 2.1. Structuri primare ale rocilor extrazive 3.22. Structurl primare ale rocilor intruzive 33. Relayii tipurl de magmatism—placiitosferive pee ‘gi deformare add ‘Componehtele stressuibui 44.2, Stressul inten punet 4150 Stressul pe un plan. 4,4. Elipsoidul de stress. 415. Stiri speciale de stress | | 416, Exemple de stiri de stress tn Foci | 2, Delormarea 42,1. Blipsoidal de detormare at423. Strain 9j deformare . . we ee 43, Raspunsul rocilor la actiunes ‘stresiuiut 431. Stadii de deformare . . . . ae 49.3, Diagrama steess-deformare |)... . . - 493. Mecanisme de defortvare . 1... ‘ 434, Factoril care controleaz’. comportarea rocilor 5 Structurl culate. Procese de cure... 2. ~*~ 5,1. Elemontele geometrice ale cutelor 32, Clasificarea geometrical a cutelor ¥ 3 SS. Analiza microstructurald a qutelor | 0... S41. Orientarea elementelur constitutive ale rocilor 532. Clivajul, sistoritatea gi liniatiile . 3.3. Aplicatii practice ale seit, amlerosirltirale ‘aa studi Ba 4.2%, Strainuri asociate cu deforméri omogene qurilor cutate . . . oe GAL Bladitte do deformare a steatelor ws cum © Oye y's ghee } 55. Tipuri de mecanisme de cutare . , 4 scaes Sut 9 TASES 554. Guigeea prin fextonare 3) alunecare gag geen a tare 552, Cuturea prin aplatizare 55.3, Cutarea prin. curgere 554. Cuturea prin Hexionare # forfeeare $55. Culdrea prin flexionare si aplatizane 56. Cute knick, en chevron” si conjugate. , suGirie WRG bc ae eet ove yroulaetteded: gl 57. Tipuel_genetice de cute. ciapieibeeede a) « aL §.7.1, Cute formate prin actiunea. “‘forfelor tectonics MT WL 372 Cute de origine netectonick . . . . Selfeess brats oo 18 Ba. Metode de atudiu 9l reprozentace a cutela Oe 0o LS vaoe Gi, Steucturt disconting! 42 ce ee i de TOE GA. Rupturi in roci . . . - Picnic Nod ale: 12! The 8, e gan ws 62. Mecanica rupturilor . ne ee ee TOE G21. Relutiile rupturilor cu stressul st deformarea 2 167 032, Ractorii care controlsass eomportareasocllr 1 159 68. Fisurajia rocilor oS. ee 631, Tipuri de fisuri > pt Dam 6. Matode de cercotare a “fisuvatiet rocilor = . ~ 160 a “if “Pn ese 7A. Caracterste generale yi eleenentele falillor 7.2. Clasifivarea fullilor . . Sa SE 721. Clasifitares geumetsied 2°) 7a. Clasificarea genetica sa 43, Metede de studiu $} repreaentare a “gansta 74, Fall gravitationale wm Asceia(ii de falii, gravitapionale, $ 742. Mecanisme de formare 8 grabenelor 743, Tipuri de zone do riftur dee! sleerliage ce Ne oo RAD: 7.44, Exempie de rifturi inteacontinentale ‘ge intercontinentale ~. . - 23 75, Falil de inedlecare whe see coe tye % 28 Tipuri genetice de'inedledtel 2 De. + ee Asociatit de falit de Incfleeare <<<. s+ eT ly peal 223 228 Pinze tectonice Consideratii asupra ‘sibednsiriotor “de formare a a garter’ a Ineflecirilor =. es i46, Deccogit og eye ee SE ET ej 3 2 Sha TEL cei Gi STORES cai eid ied SO 4 6.2. Evolutia marilor ‘i ta Scara globulul terestru an Al Sensi ee ee ‘8, Diapirismul gi structurile diapire © © 2. 0. Se 8.4, Hlementele structuritor diapire 8.1. Originea structurilor diapice 83, Tipurl de structuri diapire oe @4, Ipoteze privind modul de punere in jor a 85. Structuri diapire din Romania... . - 5 | Tectonica globald ge ee 9a; Teoria expansiunii funduritor ocoanice © 6 6 ee ee es HP 9.1.1. Dinamica procesulut de expansiune 2 2. 2 2 es BR 9.12. Mecani«mele expansitn|i fundului nceanice 5...) - 278 92. Deriva continentelor 2. 6 fot ee es 27 93. Tectonica placilor BO ah abe QAI. Migdirile piicllor ee 384 932. Stressuri in placile litesferive 4. 6 6s + BR 9.4. Procese tectonice din zonele de subductie . . . 5 > BaF 9.4.1. Morfostructura zonelor de subduoyie 2 2.) 2. 2 se SBF B42. Procese tectonice necolizionale . - 2 2 2 ee ee ss 280 9.43. Dinamiea procesului de subductic . 2 2 2. 5. es O80 ‘MigeKrt tectomite, 2 aawe ¢ = Sa 10.1. Migediri verticale ale scoarjel terestre 2... 6 ss woes hn 5 O88 102, orizontale (tangentigle) . ) 2 ee SOE 10.3. festared miigcdrilor fectonice in timp si spat 906 ‘Elemente geotectonice ale scoarfei terestre © 2 2. ee SD Vd. Regiumi stabile 2 ee ee ; eo es 6 at Ui% Geosinclinsle 2 oe te RD 1121, Evolujia notiunii de geosinclinal . we + Ba 11.22, Legi generale de dezvoltare a geosinclinalelor . . . . . . « S28 H2E. Stags de evolutie a regiunilor geasin Sieg ok at ow OE 11.24. Geosineli in conceptia tectonicii placilor’ - , _ . . . 320 nee a aonGeologin structurala este 0 ramura a stiintelor geologice cate se ocupa /Studierea formelor de zdcAmint si a siructurit interne a corpurilor de din-constitutia scoartei terestre precum si al migcdrilor $i deforma it suferite de acesten. Diferitele tipuri de roei sau asociatii de rect constitule corpuri geo- ule céror forme yi dimensiuni variezA in limite largi, Astfel rocile fave apar, in mod obisnuit, sub forma de strate care, la rindul orizontile, inelinate, cutate sau faliate. Rocile magmatice pot stratiforme, cilindroide, lenticulare sau neregulate. In ro e Tntiinese mai frecvent corpuri-lentiliforme, fe forme variate sub’ care’ se prézint& corpurile de roei ca’§i ra- de ayezare in apatiu ale accstora sint cuprinse sub numele de ‘zdetimint sau forme structurale. slérea Structurii si a dezvoltarif scoarfei terestre se realizeaza nalizei_geometrice, cinematice si dinamice a formelor struc G geometricd consta in stabilirea formelor si a dimensiunilor or de roci dintr-un sector al scoarfei, a structurii interne ca sia geometrice dintre acestea, Analiza geometrica se bazeazi pe finute prin cerceidri geologice de teren, precum gi pe datele ol prin foraje si lucrari miniere sau prin cercetari geofizice. Trebuie ins& cA analiza geometrica nu se rezumd la culegerea $i inven- hiformatijlor referitoare la Saeutsuatd ‘geometrice si relafiile ale formelor structurale; ef implica si o interpretare si corelare or informatil pe masura acumularii lor, ti vederea obtinerii unei le aiisamblu, unitare, 9 constitutiel geologice a regiunii cerce- care se reprezinté grafic pe harti si sectiuni geologice. Ca lor de cercetare pe teten gi de reprezentare graficd struc ferestre sé ocup& o ramura relativ tindrd a geologiet struc- eartografia geologiei. cinematica, cea de a doua treapté in cercetarea structurii estre consid in sudiul miscarilor si deformarilor pe care ¢orpurile de rock ins timp. geologic. Cu alte cuvinte, analiza ed urmiireste in primulxind reconstituirea mecanismului de for- -diferitelor tipuri de structuri, Ea se bazeazi pe datele analizei 9geometrice a corpurilor de roci, a raporturilor spatiale dintee ele si pe studiul tuturor urmelor miscarii si deformarii imprimate In caracterele formatiunilor geologice. Un alt obiectiv important al analizei cinematice este reconstituirea succesiunii In timp a diferitelor procese geologice care au condus la apa- rifia formelor structurale existente intr-o regiune cercelata. Din. punct de vedere cinematic se pot deosebi forme structurale sau structutt pri- mare, care au aparat concomitent cu geneza corpurilor de roci $i strue- turi secundare, rezultate prin deformarea unor structuri primare. De exemplu, un strat orizontal este forma primara de zic&mint a unei roci sedimentare, in timp ce 0 cuta este o structura secundara, Analiza cinematica urmaregte, de asemenea, stabilirea relatiilor, din~ tre miscdrile si deformirile suferite de diferitele corpuri de roci, gi alte fenomene geologice, cum sint fenomenele magmatice sau acum depozitelor sedimentare, Sub acest aspect se deosebesc, de exemplu, fe- nomené magmatice antecinematice, sincinematice, tardicinematice i post cinematice. Analiza. dinamict urméreste stabilirea naturii mecanice, a intensitatii, orientarii gi a punctelor de aplicare a fortelor care au determinat, defor marea corpurilor de roci. Aceasta se realizeazd prin corelarea x te lor analizei geometrice si cinematice cu datcle experimentale privind mo- dul de comportare, mai ductilA sau mai rigid, a diferitelor tipuri de roel supuse unor compresiuni, distensiuni sau torsiuni in diferite con- ditii de temperatura, presiune, umiditate ete. : Deformarea corpurilor de roci si aparitia structurilor secundare poate fi determinata de actiunea unor forte de origini foarte variate. O prima categorie de forte o constituie fortele exogene, care igi au sursa in ener gia solara. Ele pot determina deformari ale rocilor prin contractie qi di- jatare termica, prin hidratare si deshidratare etc. Cele mai importante deformari ale corpurilor de roci sint ins generate de forjele endogene numite si forte tectonice. Acestea determina miscarea urior volume meri de roel, afectind sectoare importante ale scoutrfei si, respectiv, ale lite- sferei terestre. Ansamblul procesclor geadinamice Ja seara planetard gi-a gasit 0 ex~ plicatie unitara in cadrul conceptului tectonicli globale sau & placilor, In acest concept, procesele de deformare ale corpurilor de roci din. scoarta terestra.sint. determinate de migcarile convergente, diver- gente sau de culisare ale placilor litosferiee, migcdri determinate, la rin— dul-lor, de distributia neuniforma a maselor si a caldurii in interiorul planetei. In concluzie, obiectul geologiei structurale este cunoagterea geome- triei, a cinematicii si a dinamicii-corpurilor de roci din-scoarja terestré. ‘Sinteza datelor rezultate din analiza’ geometricd, cinematied 9i dinamica si‘lcorelarea acestora cu informatiile privind virsta fazelon) de: migcare $i deformare conduc Ja reconstituirea evolutie: in timp si spatiu a unui settor/al’scoarfei terestre, adica a istoriei tectonice @ sectorulni respectiv. 10Metodele jgeologiei. structurale. In. studiul structural-geologic al unei ini sint utilizate diferite»metode de cercetare, care variazi in functie obiectivele urmirite. 2 Observapia directa pe teren si:analiza comparativa a formelor de ai- tale corpurilor de-roci este metoda de baz’ pentru obtinerea in- ‘atiilor de ordin structural. Observatiile si masuratorile efectuate pe en In deschideri-naturale, in cariere sau lucrari miniere permit deli- mitarea corpurilor de roci, stabilirea relatiilor geometrice dintre ele si feprezentara lor pe harti geologice. Deseifrarea structurii interne-acorpurilar de roci si stabilirea conditii- Toy in care: a avut-loe:deformarea corpurilor respective se bazeazi pe-da- ele obtinute prin.metodele analizei microstructurale nd.ca object studiul foliafiilor, liniatiilor, microcutelor, fisuratiei ete, __ Anualiza -petrostructurald, care se bazeaza pe studiul ‘microscopic al difiearilor suferite de mineralele din constitutia rocilor ea urmare a ormatii si a metamorfismului suferite de acestea, contribuie, de ase- dnenea, Ia cunoasterea conditiilor de deformare, in special, a corpurilor dé roci mai mutt sau mai putin metamorfozate. Cunoasterea structurii de adincime a scoarfei terestre se realizeazd analiza, corelarea si interpretarea datelor rezultate din observatiile ctudte usupra aflorimentelor, a daielor de foraj sia datelor obtinute diferite metode de cercetare geofiziea; Reaultatele aplicirii acestei le se-exprima grafic’prin construirea: unor sectiuni geologice, a unor fi structurale (cut izobate), & hartilor de grosime (cu izopachite), a har- ice (de descoperta), a hartilor litofaciale, a hartilor pa- logice (ale reliefului ingropat) ete. da experimentald si-a gasit uncle aplicatii in studiul comporiarii si mineralelor supuse la diferite conditii de presiune si tempe- Pe aceasta ale, fost obtinute date importante privind dina- a proceselor de deformare. Prin modelarea experimentala, adicd prin oducerea la scara foarte mica) a unor procese de cutare, de faliere, de diapirism au fost objinute informatii privind moduli. conditiile care §-au desfasurat procesele respective in naturé. Aplicarea corecti acestei_metode. necesit&. respectarea principiului similitudinii meca- ee, care a fost exprimat de Reynolds prin formula . CCr-Cr-Cs Cy este raportuil dintre viscozitatea. obiectului natural si cea a lui utilizat in modelare; Cy — raportul dintre greutatea speci- Sbiéctului sicea a materialului utilizat in modelare; C; —raportul Tungites obiectulii din natura si cea a modelului; C, — raportul ‘durata procesului natural si cea a procesului de modelare. Folo- acestei metode: are avantajul cé permite observarea desfasurarii in @ procesului de deformare, observare care nu este ‘posibilé in na- , data find: durata foarte mare a_proceselor de deformare naturale: Cunoasterea modului Atanasiv (1929) pentru imprejurimite esului; I. Baneili (1941) pentru Muntii Haghimas-Ciuc; D,M. Preda ) pentru partes de rasarit a judetului Prahova; M.G, Filipescu .Mur- 1931). pentru regiunea-dintre Comarnic si Tegila; N. Oncescu ‘Muntii Bucegi-Piatra Craiului; Al. Codarcea (1940) peniru suid; $t.'Ghika-Budesti (1939) pentru Fagiras, N. Gherasi ) pentr Muntii Godeanu si arcu; G. Manolescu (1938) pentru ving; M) Paucd (1941) pentru Munjii Codru si Moma; M. Iie entru Muntii Trascdului si alfii. |_in. Carpatii- Orientali, tnvareast&::etapa, a fost confirmata existenta 23 le Sariaj in Haghimas i Rarau (D.M. Preda), in zona intern’ steaettirald aa fligulul (G_. Murgeanu), fn» fligul extern’ (My Gi Pilipescuy @i-Macovei, T. Atanasiu, D. M-. Preda) ca si in. zona subcarpatica. In Carpajii Meridionali, A. Streckeisen confirma existenta gariajului Retic si distinge o serie de unitati supragetice, iar Al. Codarcea identific’ si contureazA noi elemente structurale sub pinza geticd si anume pinza de Severin, duplieatura:de Arjana, duplicatura de Cerna ete. In-Muntii Apuseni, P. Rozlozsnik, M. Palfy, Th. Krautner si M. Paucd identified si contureazé Pinza de Codru fata de autohtonul de Bihor, iar M. Ilie descifreaza structura in pinza a Muntilor Trascau. Elementele structurale majore ale Dobrogei si ale régiunilor inveci- nate au fost descrise de GM. Murgoci si J. Atanasiu. © cotitura importanté in dezvoltirea geologie! structuralé’a fost rea- lizat&é dup& anul/1944, ca urmare-a sprijinului sustinut acordat de Stat luerarilor de cercetare geologica si geofizica. Prin reforma invatamintului din anul 1948 au’ fost infiintate sectii de geologie in cadrul universitatilor din Bucuresti, Iasi si Cluj, precum §i Institutul de Petrol, Gaze si Geologie fapt ce a condus 1a cresterea in- tr-un titm rapid:a numérului de specialisti in diferitele domenii ale geo- logici si geofizicii. Intre principalele progrese realizate in cunoasterea structurii Carpa- tilor Orientali in etapa de dupa anul 1944 se remarea: identificarea, in zona cristalino-mezozoica, a unor pinze de soclu (M. Sanduleseu, Elvira si I. Bercia, Plorentina si H. Kriutner, My Muresan), precum sia unor pine de decolare fn Muntii Persani (M. Iie) $i Haghimas (M. Sandulescu); recunoasterea sariajului fligului curbicortical (I. Cernea), a pinzei sistu- vilor-negre (M.G. Filipescu, I. Bancila) si a pinzei de Baraolt (M. Stefa— neseu), preeum si preciztrea structurii ce amanunt a principalelor uni- t€fi tectonice. In Carpatii Meridionali a fost aprofundata cunoasterea structurii pin- zei getice ca $i a domeniului danubian (Al. Codareea, Gr. Raileanu, Li. Pa- velescu, S. Nastaseanu, I. Bercia, V. Mutihae si alti): In structura Mun- filor Apuseni de nord aw fost identifieate o serie de noi unitati tectonice ca pinza de Arieseni, pinza de Biharia si pinza de Muncelu (M. Blealu, R. Dimitrescu si altii), iar in Muni Apuseni de sud au fost puse im evie denta gariaje- orientate spre nord si nord-est (M. Lupu, 5. Bordea, G. Mantea si alti). Ca urmare a cércetarilor geofizice si a numarulul mare de foraje adinci executate tn regiunile din fata arcului carpatic au fost realizate tari progrese in. cunoasterea elementelor ale Platformei Moesice (N. Gri- yoras, I. Patrut, D. Paraschiy), ale Platformei Moldovenesti si ale Depre- siunii Predobrogene (G. Murgeanu, D. Patrulius, ‘Th. Joja, O. Dicea). Contributii insemnate la descifrarea tectonicii Dobrogei au fost aduse de 0. Mirauta. Unyprogres important in cunoasterea structurii de ansamblu gi aievo- lutiei tectonice a teritoriului RomAniei 9, fost realizat prin publicarea, in 181962, a primei hirti tectoniée !a"Rothaniéi (Ti "Duimitheseu, M! San- dulescu, V. Lazdrescu, O. Mirau{a S., Pauliue,.C. Georgescu), elaborarea eestei harti sa bazat pe somes etajelor structurale dupa criteriul stei cutarii si consolidarii dormatiunilor din endral diferitelor regiuni. e ea au fost delimitate regiunile de platforma (epiproterozoiea si epi- 4), avantfosa, sistemul muntos carpatic, depresiunile intermun- ase §i intramontane. In ultimele dou’ decenii, interpretarea datelor structurale, stratigra- = petrologice si geofizice'prin aplicarea conceptului tectonicii globale Ja revizuirea vechilor conceptii privind evolutia tectonicd a do- Seeatalat carpatic si a regiunilor invecinate si la claborarea unor modele sinteze noi (D. Radulescu, M. Sandulescu, M. Bleahu, L. Constanti- , I. Cornea, St. Airinei, V. Lazirescu, H. Sava). ar. pei oe pelea, ab BG Petterotiea oh sbe A sl IOR] REPREZENTAREA GRAFICA * A STRUCTURILOR GEOLOGICE 1.1, HARTI GEOLOGICE: Harta geologic a unei regiuni red’, pe o baz& topografica, cu ajuto- rul semnelor si culorilor conventionale, extinderea la suprafaja pamin= tului a corpurilor de roci care alc&tuiesc subsolul acelei regiuni, precum si virsta si raporturile spatiale ale acestora, Ea reprezinta o sintezA a ansamblului de date privind componenja petrografica, succesiunea stra- tigratied, si caracteristicile structurale obtinute in cadrul lucrarilor de cartare pind la un moment dat, reflectind astfel. gradul de cunoastere a geviogiel_unei regiuni la data Intocmirli ei. Pe masura aprofundarii sia detalierii cercetarilor geologice asupra unei-regiuni harta geologicd se per- fectioneaz& treptat, ea redind cu o fidelitate din. ce in ce mai mare, structura geologicd a regiunii respective. Pe baza analizei éxtinderii in suprafata gi a limitelor dintre corpurile de voci care apar la suprafata pAmintului, geologul are posibilitatea sé-si formeze o imagine in trei dimensiuni a structurii sectorului respectiy al scoartei terestre. Astfel, o harté corect intocmita ne permite sa stabilim te tipuri de roci si, aproximativ, la ce adincime vor fi intilnite de un foraj sau put minier amplasat intr-un punet oarecare de pe acea harid Elaborarea unor harti geologice corecte are o deosebita insemnatater in activitatea de prospectiune, explorare si de exploatare a substanjelor niinerale utile. Harjile geologice ofera posibilitatea de a deduce caré sint punctele sau zonele unde pot fi descoperite, In adincime, noi zicdminte de petrol, cérbuni, minereuri etc, De asemenea pe hartile geologice foarte detaliate se transpun-rezultatele lucrarilor de*explorare, pe baza carora se determina formele si-dimensiunile zacimintglor si se evalucazd rezer- vele de substanje minerale in vederea exploataril acestora. Pe linga im- portanta lor practied, hartile geologice prezintA si o mare important’ teo- reticd. Ele sint un valores instrument de studiu al structurii ca si al is- toriei geologice a scoartei terestre. DupA forma limitelor reprezentaté pe harta, geologul stabileste condifiile de mint ale corpuriler de roci, succesiunea: formérii lor in timp geologic, raporturile de concordanta sau de discordanta dintre seriile de roci sedimentare. Hartile geologice ne 20ajuta sd stabilim unde gi cind s-au manifestat diferite migcari ale scoartei terestre, eventual eruptii vulcanice sau punerea in loc a unor corpuri magmatice intrusive. Hartile geologice servese de asemenea, la reconstituirea conditiilor paleogeoy ice ale unei regiuni in diferite etape ale dezvolt4rii geologice a acestela, intrucit raspindirea actuald a depozitelor marine si continen- tale formate intr-o anumita epocd geologicd reflecta in mare masura re- partitia uscatului si a mari in epoca respectiva. Scara hartilor geologice. Pentru a raspunde diferitelor cerinte ale stiintelor geologice si ale dezvoltdrii economice a aparut necesitatea de 4 se fhtocmi harti geologice la scari diferite. Alegerea scdrii unei harti geologice depinde de intinderea teritoriului a crui structura geologied se reprezint, precum si de scopul in. care este intocmitA harta respectiva. fn funetie de seara la care sint intocmite, hartile geologice pot fi grupate in trei categorli: harti la scard mica, la scara mijlocie si la scara mare. Harfile la scar& micé (1 ; 1 000.000, 1 ;4 500 000 ete.) sint harti de sin- tezi care redau trasaturile generale ale alc&tuirii geologice a unor tari, continente, sau a globului terestru in ansamblu, Ele sé intocmesc, de re- gula, prin corelarea si simplificarea datelor cuprinse pe harfi geologice mai detaliate, Pentru regiuni mai putin cunoscute sub aspect. geologic, avesie harfi. se construiese pe baza unor Iucrari de recunoastere. Hartile Ja scard micA sint utilizate in scopul unei aprecieri generale a perspec- tivelor de substanje minerale utile ale unor regiuni intinse, in vederea proiectarii lucrarilor de cercetare geologic mai detaliate. Unele harti gedlogice de sintezd sint utilizate in scopuri didactice, de exemplu Harta geclogica a Roméniei la scara 1: 1500 000. | Hartile la scara. mijlocie (12750 000, 1 : 200 000) sint harti regionale, care redau structura geologied a unor tari, lanturi muntoase, sau regiuni. Pe astfel de harti se.reprezinta raspindirea formatiunilor sedimentare, ‘magmatice si metamorfice de virste.diferite, ivirile de substante minerale “utile precum si unele indicatii privind posibilitatea existentei In.subsol. a i yy substan{e minerale utile. Aceste harti sint rezultatul unor lucrdri ‘scart mare (mai mate decit 1 : 200 000) sint harti detaliate 8, care redati amanuntit structura geologicd a_unor Ele sint rezultatul unor lucrari de cartare detaliata la Scata 1:25000) sau foarte detaliate (la seara 1:10 000, 000, 1:1 000. eto,),-Aceste harti.stau-la.baza proiectrii forajelor, pufurilor si de explorare, a, juariivezervelor de substante minerale, a proiectarii unor constructii ete. 2k1.2. SECTIUNT GEOLOGICE 0 sectiune. geologied este o,reprezentare grafic’, la o anumitA seard, a structurii geologice a unei regiuni aga eum, rezulté ea din intersectia cu un. plan. vertical. In construirea unei sectiuni se utilizeaz atit datele de observatie directa redate pe o harta geologic cit si ansamblul de infor- matii geologice obtinute cu,ajutorul forajelor, al lucrarilor miniere gi al prospectiunilor geofizice. Sectiunile geologice se consiruiesc, de regula, la acéeasi scara cu scara hartii geologice pe care o insotesc. In cazuri exceptionale, cind se urma- reste o reprezentare mai detaliati a succesiunii depozitelor dispuse ori- zontal. sau cu 0 inclinare foarte mica, se admite o exagerare a scdrii inal- timilor in raport cu cea a lungimilor, In acest caz, pe sectiune se noteazd separat scara Jungimilor si scara inaljimilor. Scara inaltimilor poate fi redati si grafic, in lungul unei verticale plasate in stinga sectiunii. Alegerea directiei sectiunii se face in functie de directia dominanta a stratelor, cutelor, faliilor, iar zona unde se traseazA este in functie de existenta unor foraje sau lucrari miniere ale céror date urmeaza a fi incluse in seetlune. De regula, sectiunile se construiese perpendicular pe directia dominanta a structurilor. In cazul cind structurile traversate de © sectiune geologicd nu sint paralele intre ele se admite construirea sec= tiunii in lungul unei linii frinte, astfel ca diferitele segmente ale 'séctiunii sa ramina cu o orientare’ transversala, In cazul unor structuri care pre- zinta ridicari si coborfri axiale, ‘pe ling& Sectiunile orientate transversal se construiese si sectiuni longitudinale, orientate paralel cu axele eute- lor, Atunei cind este necesard reprezentarea structurii in adincime in lungul unui aliniament dat, de exemplu in lungul unui tunel san a unui baraj proiectat, orientarea sectiunii poate fi transversala, oblicA saw’ lon- gitudinala in raport cu directia structurilor geologice. “Traseul) sectiunilor se indie’ pe hart, fie prin linii subjiri’ continui, fie prin segmente de dreapta plasate’ la capetele fiecdrei'sectiuni, precum si in punetele de schimbare a\ directiei sectiunii, Aceste segmente de dreapta se noteazd cu cifre sau cu litere, care tnlesnese recunoasterea traseelor pe care au fost construite diferitele sectiuni ale unei harti. Constructia unei sectiuni geologice se incepe prin trasarea profilului morfologic deasupra ciruia se. noteazA principalele repere topografice (numele vailor, culmilor, localitatilor traversate de profil)..La extremita- {ile profilului se noteazd punctele cardinale care indicd orientarea aces- tuia. De regul4, profilele se dispun, in plansa, cu, extremitatea vestica sau nordicd in partea sting&. Pe profilul morfologic se transpun apoi po- zifille stratelor, limitele geologice, virsta formatiunilor, axele cutelor, fa- lille si linifle de sariaj traversate’de traseul sectiunii. De asemened, se prolecteazd fn planul sectiunif limitélé sivaccidentele tectonice puse in eviden{a- prin’ foraje, lucrari minieré si prospectiuni geofizice. Corelarea sl'interptetarea tuturor datelor si informatiilor privind elementele struc- turale:$ivconditiile de deformare a rocilor serveste la descifrarea -strut= turii de.adineime si la finisarea sectiunii geologice. 22,1.3, COLOANE STRATIGRAFICE O coloana stratigraficd este o reprezentare a succesiunii formatiunilor geologice dintr-o. regiune studiata, care red grosimile normale, carac- teristicile petrografice si raporturile stratigrafice dintre formatiuni, Ea se consiruieste, de regula, la o scar mai mare decit cea a hartii pe care © insofeste, pentru a putea reda detaliat constitutia formatiunilor cunos- cute in perimetrul hartii respective. La stinga coloanei se indica subdiviziunile stratigrafice si simbolurile adoptate pentru ele iar in dreapta coloai pentru fiecare subdiviziune, se indicd limitele de variatie a grosimilor, caracteristicile litologice si principalele fosile caracteristice. Pe coloana stratigraficd propriu-zisé se reprezinté, prin semne conventionale, constitutia litologicd, raporturile de concordanté sau discordanté, Varialiile laterale de facies, 0 atentie deosebité acordindu-se reperelor litologice sau paleontologice cate pre- zinta importanté pentru corelarea regionalé a depozitelor si la stabilirea sincronismului stratelor. 1.4, LEGENDA eee SECTIUNILOR GEOLOGICE SI A COLOANELOR- ‘TIGRAFICE Pentru reprezentarea grafic’ a datelor geologice cunoscute asupra ‘unei regiuni se utilizeazd o serie de culori, simboluri si semne convenfio- nale, a edror semnificafie se explica sub forma unei legende. Numarul si tonul culorilor, simbolurile gi semnele conventionale variazi de la o hart& geologica la alta in functie de scara hartii, de natura forma- jiunilor geologice care constituie subsolul regiunii, precum si de gradul de detaliere a cunoasierii geologiei regiunii. Din aceasta cauzi esie ne- cesar ca fiecare harta geologica sa fie insotita de o legenda proprie, va- labilé si pentru sectiunile si coloanele stratigrafice care fi sint anexate. in fara noastra culorile, simbolurile si semnele conventionale_ utili- zate la intocmirea hartilor geologice la scar mijlocie, ca si a sectiunilor ‘si a coloanelor stratigrafice care le Inspfesc au fost standardizate, in con- sens cu legendele geologice ulilizate pe plan international, find cuprinse in STAS 3948/1969. La congresele internationale de geologie de la Mont- zeal (1972) si Sidney (1976) s-a propus o legenda a Virstelor cu alte cu- lori decit cele traditionale, dar ea ny a intrat in uz in Romania. Pentru Aarjile geologice intocmite la sear mare sau foarte mare, pe lingé ele- mentele preyazute in standard se utilizeaza si alte elemente a caror sem- nificatie este necesar sé fie cuprinsa in legenda harfii respective. Culorile utilizate pe h&rfi, sectiuni gi coloane stratigrafice au fost nuimerotate de la 1 la 24 dupa cum urmeaza: alb — 1; galben de 1a~ miie — 2; galben de crom — 3; portocaliu — 4; rosu galbui — 5; rosu — 6; carmin — 7; violet roscat — 8; violet albastrui — 9; albastru de: chis — 10; albastru marin — 11; albastru de Prusia — 12; albastru in- digo — 13; verde albastrui — 14; verde galbui — 15; verde — 16; verde 23cenusiu — 17; ocru — 18; siena —119+Yosw indian’ — — 21; catenin galbui — 22; cenusiu — 23; negru — 24. 20; cafeniu rogcat Simboluri geocronologice. Tabelul +. Subdivizitin’ zeo- Sim- Subdiviziuni’ geos he eronologice boluri cronologice Cant Neozvic Ne Valanginian ¥ Cuaternar Q Berriasian be Holocen Qe Jurasic I Pleistocen Qi Jurasic superior J3 Neogen N Tithonie th Pliocen N2 Kimmeridgian im Romanian x0 Oxtordian ox Dacian de Jurasie mediu a2 Miocen ‘NI Callovian el Pontian p Bathonian bt Meotian m. Bajocian b) Pannonian pn Aalenian aa ‘Sarmatian sm |} Jurasic inferior i Kersonian ks Toareian te Basarabjan bs Domerian do Velatsien vh nee ca uglovien "7 imemurian si Badenian sf | Hetiangian he Burdigalian bd ‘Triasic Superior v3 Aquitanian aq Rhetion rh Paleogen. Pg Norian no Oligocen, Pg3 |} Carnian oe Chattian ch ‘Triasic mediu ‘T2 Rupetian ru Ladinian la ‘Lattorfian la isin an Eocen Paty|] ‘Triasic-inferior 7 Priabonian pr =) Wertenian w Lutetian t Campilian, we Cuisian . cu ‘Seisian ~ 4 ws Paleocen Pet} Pateoroic Pe Herdian a Permian. PR Thanetian th Permian superior Pz Montian mn Permian ror PL Danian dn Carbonifer superior ies Mezozoie Mz |) Carbonifer media Cretacie K Carhonifer inferior Cretacic superior | ka Devonian, rier Senonian 50 Devonian mediu Maastrichtian ma Devonian inferior Campanian cp Silurian superior as Santonian st ©) qf cSilurian inferior ‘ST Coniecian en _ | Ordovician | 0 Turonian oy 3 ah superior 7 og Cenomanian eat Ordovician medin ‘OF Cretacic inferior Ki Ordovician“Interior Ol Vraconian vr Cambrian Cm Albian ath || Cambrian superior Gras Aptian ap Cambrian medis Cm Barremian br. | Comibrian, interior cin Hatterivian b Proterozoic’ * Arhaic A Precambriai Pe 24Pentri indicaréa virstei formatiunilor-sedimentare; magmatice»sau metamorfice se utilizeazi simboluri care reprezinté prescurtari ale de- humirit subdiviziunilor stratigratice (tabelul 1). Simbolurile stratigrafice se utilizeazé pentru precizarea virstei si atunci cind aceasta este indicata prin eulori sau haguri. Virsta formapiunilor sedimentare se indica, de regula, prin culori con- ventionale (tabelul 2), Astfel subdiviziunilé erei arhaice se reprezinté prin ‘rabelul 2, Gulori conventionale utilizate pentru indicarea’ virstel formatiunilor jimentare Grupa, sistem Indicii culorilor Cuaternar sri Nevgen galbem Paleogen portocaliu Cretacie verde 14,15, 165-17 Jurasic albastru 10, 11, 12, 13 Triasic violet a9 Permian cafeniu roscat aL Carbonifer cena, 3 Devonian cafeniu gilbui — 2 ‘Silurian verde = 7 us Ordovician verde ~ ‘ I eu 4 Cambrian carmin: 1 Proterozoic ror * Arhaic ros 6 nuante de rosu iar'céle ale erei proterozoice prin nuanje de roz. Pentru fiecare perioada a erelor paleozoica, mezozoic si neozoicd se foloseste cite o culoare distincta. Subdiviziunile perioadelor se diferentiaza prin nuante, maf inchise pentru formatiunile mai_vechi si din ce in ce mai deschise pentru formatiunile din’ce in. ceamat noi! In cazul in care nu- marul nuantelor de-care-dispunem. este-insuficient, pentru: incieares tu- turor etajelor si subetajelor, acestea se diferentiaza prin hasuri colorate. ~ Pentru reprezentarea diferitelor tipuri de roci_ sedimentare-se folo- sese semne conventionale, care se pot suprapune peste culorile care in- dica virsta formatiunilor respective (tabelul 3). Continutul paleontologic al formatiunilor sedimentare se indica prin Semine conventionale, a cdror forma deriva din morfologia unor elemente reprezentative pentru diferitele grupe de vietuitoare (de exemplu, con= tural unet frunze pentra-indicarea- unui -punct cu flora fosita)- Pentru indicarea virstel rocilor magmatice ‘se folosese culori conven- tionale- precum si simboluri stratigrafice (tabelul 4). Tipurile principale de roci magmatice se reprezinta atit pe harfi gi sectiuni geologice cit 51 pe coloane stratigrafice prin semne.conventionale gi prin simboluri repre- 25Tabelul 3. Semne convention, utilizate pentru, reprezentarea rocilor sedimentar Sern Ny Seem Tp. sem, Tp eonvertona! pelregratie consotonat petrogratio canventiona? petrogra ts Plocur? anglare Orese Galcar grezos Blocur hate (ES) Grosse sities Siet ortuminos EEE89) e118 angular Gresie argloasé Ay Calear brturmimos ESS3) Pers retire EB anr. EG) ovens Petos.eumsip Argel 4 exrcer totomne FE] wep = sstargias E53 toro SS ms since EES coterie Dotornit grezos EZ] movargios EERA comearenp HB ov: SH? nisipos Coleisittit BQ eer. E=) » E33 corms E23 sronpins 3 ser carcaros eee Arg nispoasa FQ Morne Ee trea Merno-calcar dignt Argilt q Precie EE 3earcar DD Gite trum [E33] congtomerat — FE) covcar orecing When Tabetul 4. Culori folosite pentru indiearea virstet rocilor magmatice es Uitrabazice | Bazice. | antermediare | Acide MagMatitelor indexurile culorilor Qun = a 4515 a. K2 si Pg - 5 intens 5 mediu 5 slab Pz sup si Mz 9 intens 9 mediv 9 mediu 9 slab Pe si Mz 8 intens 8 intens- 7 mediu 7 slab \ ‘mediu 26ventind abrevieri) in@alfabetul’ grecese, ‘ale denumirii: rocilor respective (iabelul 5) In cazul rocilor metamorfice virsta se indica prin simboluri stratigra- fice, iar tipurile petrografice se reprezintA prin semne conventionale, cu- ‘Tabehit 5) Semne conventionale si simboluri folosite pentru reprezentarea tipuritor de roci magmatice ROGI PLUTONICE ROC! FILONIENE Simbol — Sem woo m Smboi a well r r Granit Tal Granttakatin re Granodiorit § Sienit ae Stent aleaha $0 Stent aefelinie y Monzornt o [awe | Zon dg Doritevertifer w Gabbro v Nort Brecre prroclastica Av Anortozt Aglomerat go Peridtit Orent(Ti?) [x] air Lové prreolashed Hornblendit Lahar Prrowerit (RT) a sucar Serpertint a neal 27 ——$ $$ LaneTabelul 6. Simboluri, semne conventionale si, culoti ‘utitizate pentra reprezentarca Principalelor tipuri de rock metamorfice AG sels 3 Up petrogratic S 80-01-gu [LF] Sisturi sericito-clorito-cuartoast S9t-30 YE] mis Micasistury Pon [XA Poragnaise bn go-to Onaise cvarte -4eldspatice Oise (Jauorvite sericitoase co Colare cristaline ad Dolomite ite FF Meta Pir’ acicle aa Meb Mefotuturi bazice 4a [Es anttonte Mg 2323] Metagrouwocte Metaconglomerote Fse-ol Filite serivitoase, cloritoase 79 [E=]Mipnotie Jor] 4i ‘simboluri, adic& abrevieri, in alfabetul Jatin, ale denumirii rocilor respective (tabelul 6). Elementele: structurale ‘se reprezinti pe hartile géologice prin. semne quiventionale care redau atft tipurile de structuri eft $1 oriemterea in spa— {iu a acestora (tabelul 7). Sisturi grofito-sericitoose 1.5, HARTI GEOLOGICE SPECIALE Dezvoltarea i. aprofundarea cercetarilor in cadrul diferiteloy ramuri ale stlintelor geologice ca si amplificarea lucrarilor de prospectiune, ex plorare $i exploatare a substanjelor minerale utile a conidus la sporirea 51 diversificarea datelor“privind structura de adincime si camdetencuata 28Tadotul 7. geologice unei regiuni nu poa' de_grosime, litologice, pozitelor cuaternare, tectonice, Semne conventionale “pentru reprezentarea principatelor elemente structurale Sermn, Denumirea Sern Derismrea conventional elementuly structural converrtonol elementula structural BATT Pout chstrot D> Dom RL Pexite rormeti Blues Pazifie résturnata + Strate orzorvak eee Strate verticale ~---- Lirita normale ta Lirnté.de discardonté O Kipps seaimentori 3 Discardanti unghwlora Ax de sitelinol normal Ax de sinclinaldeversat Ade anticlinal vormal Ax oe anticlinal deversat Ax de antislinal rasturnat fy Brminatieperianticlinale Terminafie perisinchinala Brohianticlinal at Brabisinelinal _ — = Comtoct diapir + Aa de cut anhtorms Ee Are cuta sittormé art Feeuré <= Froctiré profinas => Becrosare — fle 2 — Falie vertical Wh Fale normale contorme THT Folie normals contrara qleg Malic irversé comtorina Fote wversa contrara mmrrm /ncalecare wr soriag @® Petece acoperire Oo Fereastra tectonea ale diferitelor Tegiuni. Intracit harta geologied /propriu-zisa a te cuprinde totalitatea. datelor obtinute fn cadrul diferitelor domenii de cercetare, a aparut necesitatea ca pentru aceeasi ‘regiune, pe ling’ harta geologic’ propriuazis& sa fie elaborate harfi geo- logice speciale, fiecare dintre ele reprezentind o anumita categorie de date sau informatii.. ~~ = In functie de continutul si scopul pentru care sint intocmite se dis- ting urmatoarele:tipuri principale de harti geologice speciale: structurale, litofaciale, paleogeografice, geomorfologi e, ale de- paleogevlogice (de deseoperta), hidrogeo- ‘29logice, geologo-ingineresti, geofizice, geochimice, ale substantelor mine= rale utile, de prognoza, etc. Narfi structurale. Acestea sint hir{i care redau forma si pozitia in spatiu @unei suprafete de strat sau a, unui orizont. reper)-Drept, orizont reper poate servi o limita stratigraficd (de ex. limita Dacian/Pontian), un strat caracterizat printr-o Htologie particulara (carbune, tuf vulcanic, 8ips), acoperisul (capul) sau patul unui strat petrolifer o suprafata de dis cordanta, 0 suprafafa de contrast in ceea ce priveste anumite proprietati fizice (rezistivitate electrica, elasticitate, ete.) ale corpurilor de roci, puse in eviden{a prin metodele de prospectiune geofizica. Reprezentarea morfologiei unui orizont Teper se ‘realizeaza cu ajuto- rul iobatelor. Acestea sint proiectii pe un plan orizontal ale liniilor re- zultate din intersectia orizontului reper cu o serie de plane orizontale echidistante, cotate in raport cu un plan de referinta (de regula nivelul mari). Cu alte cuvinte, izobatele pot fi definite drept curbe de nivel ale unel suprafete reper, adiea linii de egalé adincime a reperului faté de un plan de refering orizontal, Martile structurale se construiesc pe bazd’corelarii unui orizont re- per in mai multe sectiuni_transversale. sau. pe. baza.determinarii adin- cimii orizontului reper Intr-o serie de foraje. Pentru aceeasi-regiune se pot construi-afitea: hrti structurale cite orizonturi reper ai fost iden- tificate. Hartile structurale au_o larga utilizare in geologia petrolului, a carbunilor si a altor substante minerale utile. ‘Hirfi de grosime. Variatiile de grosime a unor strate sau formatiuni Se pot reprezerita prin dopachite (izopace) sau prin izochore. Tzopachi- icle sint curbe care: unese Intre ele puncte tle egali-gvosime siratigrafica (normala) a unor formatiuni geologice. Ele au o semnificatie paleotecto— nica, intrucit zonele conturate de izopachitele de valor maxime cores- pund, de regula, zonelor care. s-au caracterizat, in. timpul acumularii stratelor respective, printr-o miscarenegativa mai accentuata a scoarjei teresire. Tzochorele sint lini care unese intre ele punctele de egala gro- sime vertical. Valoarea izochorelor este egal cu cea a izopachitelor in cazul stratelor orizontale si, pentru aceeasi grosime notmala,-creste data cu cresterea Inclinarii stratelor. Harti Titologice. Astfel de harti se intocmese pentru a reprezenta va- riatiile in componenta petrograficé a unei subdiviziuni stratigratice, cu- noscute in aflorimente sau pe baza datclor de foraj. Tipurile de rock care predomina in componenta subdiviziunii date se Teprezinta, de regula, prin semne conventionale sau hasuri. Un tip particular de harti litologice sintiifirfite contimutulai procen- tual in anumifi componenti: petrografici (nisip, argilé, ‘carbonati) din cadrul unei subdiviziuni stratigrafice. Variatia continutului intr-un anu mit component se repreainté prin izolinii ale continutului, adic& lini ce unese intre ele punctele in care componentul respectiv are aceeasi pondere Procentualé in coloana. stratigraficd a subdiviziunii. stratigra- fice date, 30Hirtile litologice sint utilizate pentru rezolvarea unor probleme de jogie inginereasct, de hidrogeologie, paleogeografie precum si pentrt sprecicrea perspectivelor de petrol si gaze ale unor regiuni. -Harfi litofaciale. Sint harti care redau variatiile caracteristicilor Tito fogice si ale conditillor de sedimentare pentru depozitele apartinind anu- mijor-subdiviziuni stratigrafice. Pe astfel dé7har{i ‘se contureazd aria de extinde babilé a bazinulul de sedimentare din epoca’ respectiva, pre- gum si avi’ de’ extindere actuala a depozitelor subdiviziunii date. Tn cadrul acesteia din urma se delimiteazd’ suprafefele -caracterizate prin lominarea'“diferitelor tipuri litofaciale, ‘care se’ teprezint& prin semne Eonventionale complexe, a caror semnificatie se prezint& in legenda. Pentru redarea conditiilor de sedimentare se utilizeazd culori. conven fionale si anume: albustru>pentru:mediul marin cu salinitate-normala; Verde pentru mediul’ salmastru; ‘violet pentru-mediul lagunar; gatben pentru mediul continental, Pentru indicarea zonelor de mic& adincime a Spelor se utilizeazA 0, nuan{a mai deschisi a culorii, care indied tipul de bazin, Variatiile grosimii formatiunii date se reprezint cu ajutorul izo- pechitelor. Hartile litofaciale servesc la reconstituirea paleomediilor de eedimentare $i la identificarea ariilor care, in anumite etape ale istoriel geologice, au oferit condifii favorabile formarii unor substante mineral Harti paleogeografice. Ansamblul conditiilor fizico-geografice care exi- stat intr-o anumit& epocd.a trecutului geologic al unei regiuni seirepre- zinta cu ajutorul hartilor paleogeogratice...Pe baza informatillor rezultate din studiul caracteristicilor sedimentologice si litofaciale ale depozitelor, ‘al asociatiilor paleontologice si al raporturilor stratigrafice, pe aceste harti se reprezinta, pentru un anumit interval stratigrafic, limitele din- tre useat $i mare, caracteristicile generale ale reliefului continental 1 ale fejelel hidrogratice, conditiile paleoclimatice, caracterele, fizico-geogra- fice ale domeniului marin (adineimi, paleocurenti, salinitate, tempera- furi etc), caracteristicile paleobiogeografice etc, Gradul de detaliere si de corectitudine ale hartilor paleogeografice este, in general, cu atit mai Tidicat cu cit ne referim la o epoc& mai apropiaté de cea actuala. Pe ling& fmportanta lor teoretica, hartile paleogeogratice au si o important prac- tied pentru evidentierea unor acumuléri de hidrocarburi legate de anu- mite’ forme ale reliefului ingropat, sau a unor zAc&minte de carbuni a caror genezi a fost conditionaté de anumiti factori paleogeografic! (pa- Jeoclimat, precipitatii ete.). Harti geomorfologice. Acéste arti redau caracterfsticile reliefului unei regiuni in corelare cu natura rocilor din subsol gi cu elementele structurale ale regiunii respective. Ele servesc in activitates de proiec- fare @ unor constructii, a unor luerari de combatere a degradarii tere- ete. “Mar{i ale depozitelor cuaternare. Sint harji care redau caracteristicile ‘tipurile genetice si virsta depozitelor cuaternare, fara 0 subdi- vizare stratigraficd detaliata a formatiunilor precuaternare. Aceste harti ‘ht utilizate in cercet&rile: pedologice, hidrogeologice gi de geologie in- ginereasca. 31Harti tectonice. Aceste -harti serves pentru reprezentarea structurii de ansamblu sf a-evolutiei tectonice a unor {Ari sau continente. Pe o harta tectonic& se delimiteazd regiuni de cutare (=orogenice), regiuni de platforma si-regiuni de avantiosa, Regiunile de cutare se impart, dupA virsta eutarii si a consolidarii lor, in regiuni de cutare alpina,-hercinica (=varisca), caledoniana, assyntica etc. Piecare dintre acestea se subdivid, la rindul lor, in etaje tectogenetice, care cuprind formatiunile cutate si consolidate in cadrul anumitor faze sau perioade tectogenetice. Regiunile de platforma se subdivid, in functie de virsta cutdrii si consolidarii (cra tonizarii) {undamentului, in platforme epiproterozoice, epihercinice etc. Pe hartile tectonice se reprezinta principalele elemente structurale ca anticlinorii, sinclinorii, falii, sariaje, anteclize sineclize ete. De asemenea se contureazd ariile de raspindire a formatiunilor de flis si de molasd, a caror acumulare a fost controlata de tipul de crust si de anumite:pro- cese tectonice. i Pe linga hartile tectonice propriu-zise se intocmese si harti paleotec- tonice, care redau structura gi regimul geotectonic ale diferitelor sectoare ale unei regiuni intr-o anumita etapa a’ evolutiei tectonice a ei, Hrti paleogeologice (de descopertd). Se intocmesc elitr a reprezenta formatiunile géologice acoperite de 0 serie discordanta. Ble redau imagi- hea pe care am obfine-o prin inlaturarea seriei discordante si se denu- mesc dupa virsta formatiunilor inlaturate (de ex: harta formatiunilor pre- neogene, sau harta formatiunilor antecenomaniene). Mai-rar, se foloses¢ si hari _geologice ale talpii formatiunilor de deasupra discordantei, va zu\i de jos in sus (engl. worms eye map). Harti hidrogeologice. Aceste harti veprevihtA ariile de extindere si caracteristicile fizico-chimice ale apelor subterane din anumite strate sau complexe acvifere. Se disting astfel: harfi cu hidroizohipse (curbe de egala adincime a nivelului apelor freatice raportat la nivelul maril), har{i hidrogeochimice, care redau mineralizatia totala sau concentratia in anu- mite substante a apelor apartinind unui strat acvifer. Hrfi_ geologo-ingineresti. Sint harti pe care se reprezinta raspindirea in suprafata.a diferitelor tipuri de roci caracterizate prin anumite. pro- prietati fizieo-mecanice (porozitate, permeabilitate, rezistenté la com- presiune, etc). Aceste hirti servesc la proiectarea constructiilor de. cla- diri, drumuri, cai ferate, baraje, tunele, etc. Harfi geofizice. Aceasta categorie de harti preginté prin. izolinii-varia- lia cimpurilor geofizice naturale. (gravitajie, magnetism, radioactivitate, seismicitate) sau provocate (reaistivitate electric’, radioactivitate indusd), ele reflectind raspindirea rocilor caracterizate.prin anumite. proprietati fizice ca: densitate, conductibilitate termicd sau clectricd, magnetism, elasticitate ete. Interpretarea unor asemenea.hirfi-serveste la, descifra- rea structurii geologice de.adincime a unor regiuni si la identificarea sectoarelor in care se gasese anumite-substante minerale. Harti geochimice. Sint harti care redau raspindirea in solul sau in subsolul unor regiuni a anumitor elemente chimice. Aceste harti-servesc 324s identificarea §i delimitarea sectoarelor cu pers} jective. privind anumite substante minerale utile. Dee handel 2 « __ Hiri ale substantelor minerale. Acestea sint arti care redau raspin- direa in suprafata si legétura cu anumite complexe de roci sau structuri tectonice a corpurilor de substanje minerale utile cunoscute intr-o regiune dat’, Ele servesc la calculul rezervelor de substanje minerale utile gi la proicctarea lucrarilor de explorare si de exploatare. Harti de prognoz’. Constituie 0 categorie de hari geologice speciale cu ajutornl cdrora se delimiteazd sectoarele si regiunile cu perspective pentru descoperirea de noi zAcdminte de substante minerale. Aceste harti ee intoemese pe baza analizei tuturor datelor geologice, geofizice si geo- chimice aferente unei regiuni si a datelor privind_conditiile deformare gi de acumulare a diferitelor substanje minerale. Ele servesc la ‘orienta- Tea gi planificarea in perspectiva a lucrarilor geologice de prospectiune si explorare. Dup& cui rezulié din cele ardtate mai sus, pe masura aprofundarit cercetirilor geologice a crescut si numarul si varietatea tipurilor de har\i geologice speciale, Elaborarea s1 interpretarea acestor tipuri de harfi se bazeazi pe o bund cunoastere a formelor de zicamint ale corpurilor de roci, @ elementelor structurale majore, precum gi a evolufiei tectonice @ regiunilor respective. K 2 = Geologie structuraloar * CRUSTA—LITOSFERA—MANTA 2.1, CONSTITUTIA GLOBULUI TERESTRU Globul terestru are o structuré in paturi concentrice, cu densita{f di- ferite, separate prin suprafeye de discontinuitate seismica, Structura, in- ferna a fost stabilita prin studii de seismologie (propagarea undelor lon- gitudinale Psi transversale S) si pe baza datelor oscilafiilor libere ale Pamintului, Variatiile vitezelor undelor P si S (cauzate de schimbarea densitaiii) in inteviorul globului reflectd schimbari in presiune, tempe- ratura, compozitie mineralogic’ si chimie’, precum gi gradul de topire partiala a rocilor. Modelul structurii interne a Pamintului cuprinde mai multe geosfere concentrice gi anume (fig. 2.1): 1, Crusta se extinde piha la discontinuitatea Mohorovicit si repre~ zint& portiunea relativ superficiala, cu grosimi-variind intye 3 km (in re~ giunile rifturilor oceanice) si 80 km (in zonele de inradacinare a centu- rilor_muntoase), cu o medie de grosime de 10—12 km sub oseane $i 30—50 km sub continente. Densitatea medie a crustei terestre este de 2,7—2,9 g/em*, iar viteza de propagare a undelor P prin crusta este sub 7 km/s. 2.Mantaua superioara se extinde de la suprafata Mohoro- viéié si pina la aproape 400 km, in cadrul ei existind mai multe discon- tinuitati care confera acestei geosfere proprietati diferite. Intre suprafata Mohoroviéié $i 50—70 km sub oceane si pind la 150 km sub continente este separat stratul B’ (Bullen, 1963) in care viteza undelor seismice este de 8,1—8,2 km/s (unde P) si 4,5—4,7 kin/s (unde S). Acest strat, impre- una cu crusta, formeaza litosfera (50—150 km grosime) definita drept stratul superior al Pamintului care reactioneaza la stressuri ca un. solid ri- gid si tn care vitezele undelor seismice crese continuu cu un salt important pe suprafata Moho, Sub litosfera si pina la adincimea de circa 700 km se dezvolta astenosfera, formata din material viscos, susceptibil a suferi deformari mari si in care se produc miseari importante ale materiei. Pe primii 50—100 km din astenosfera se dezvolté stratul B’, in care vitezele undelor seismice scad brusc, ajungind la 7,6 km/s (unde P) si 4 km/s (unde S), cunoscut gi sub numele de strat de vitezi redusti, Acest 34strat este bine marcat sub oceane si sub zonele orogenice tinere $i mai putin definit sub scuturile vechi continentale. Sub stratul de vitezé redusi pina la adincimea de cirea 400 km se inregistreazi o variajie semnificativa in densitate si in viteza seismice; acestea din urma cresc cu un gradient normal, ajungind la 8,2 km/s. Acest strat, cunascut ca stratul BY’; are o grosime de 125— 175 km si proprietiti mecanice omogene. vw 2000 sao al 3 5600 | aw Yas mrewthiro tid eee , ne Densitaten (gjemn*) Fig. 2.1 — Structura globului teres- trl si Variatia eset proprietiti ince. Wreea feomps) 3. Zona de tranzitie se extinde de la 400 lo circa 1050 km. 7 val ei vitezele undelor seismice crese continu, rematcindu-se cl- ypte, la adincimi cuprinse intre 375—430 km, 500—570 km, 670— 700 km si a 1.050 km, Viteza undelor seismice creste de la 8,2 km/s pind Ye"aproape 11 km/s, iar la limita cu mantaua inferioara sare la 12 km/s. Dnfinuita{ile mu’ se menfin 1a aceeagi adincime sub continente si sub feeans, astfel incit discontinuitatea de la baza zonei de tranzifie se gi- seste 1a 1050 km_sub continente si la 1 250 km sub’ oceane- Discontinui- seien de la adincimea de 670—700 km corespunde cu baza astenosferei, = 35de 1a care in jos, incluzind si mantaua inferioard, se dezvolté mezosfera (tig. 2.1). 4. Mantaua inferioara se dezvolt& intre 1050 km (disconti- nuitatea Repetti) si 2898 km (discontinuitatea Gutenberg-Wiechert). fn cuprinsul ei vitezele undelor seismice crese gradat pind la 13,6 km/s. Se pot recunoaste si in aceasta 3 discontinuitati, la adincimi fm jur de 1200 km, 1800 km si 2500 km. La limita cu nucleul extern are loc © scddere brusca a vitezel undelor pind la cea 8 km/s. 5. Nucleul extern cuprinde zona dinire discontinuitatea Guten- berg-Wiechert si discontinuitatea Lehman (5100 km). In cuprinsul Ini se’Constaté un gradient normal al undelor P, in timp ce pentru undele S avesta este complet opac. Modul de propagare @ undelor seismice suge- reazd o stare lichida. 8. Zona de tranzitie catre nucleul intern a fost separata pe un interval gros de 150 km (intre adincimiile de 4.970—5.120 km), in care gradientul de vitezi este negativ, reflectind existenta unor discontinuitafi. %Nucleul intern reprezinté geosfera centrala cu o razd de 1250 km (intre § 120 kin si 6370 km), Este foarte omogen §i fn cuprinsul lui undele seismice au un gradient scazut, ajungind la viteza de 11,2 km/s. 2.2. LITOSFERA SI ASTENOSFERA \ Intx-un model actual al structurii globului terestru geosferele cuprind litosfera, astenosfera, mezosfera,nucleul- extern si -mucleul intern (fig. 2.1). Avind in vedere importanta celor dowd pituri: superficiale, li tosfera si astenosfera, care sint si sediul principalelor mige&i si -procese tectonice care se manifesta si la suprafafa Pimintului, este necesard de- finirea si caracterizarea acestora. 2.2.1. Litosfera Reprezinia fnvelisul superior al globului terestru, relativ rigid, inglo- bind scoarfa si o parte din mantaua superioara, cu o grosime de 70— 150 km. Joaci un rol esential in mecanica terestré gi are urmatoarele proprietiti (Mattauer, 1973): " — Ja suprafaja Pamintului se prezintA’sub forma unt numar de placi sau calote sferice de mari dimensiuni (mai mule mii de kilometri), prac- tic lipsite de deformatii; — placile au suferit deplasari mari fara a se deforma (mai multe mii de kilometri), ceea ce sugereaza ca litosfera are o mare rigiditate si c& este capabila s& suporte stressuri importante pe perioade lungi de timp. Viscozitatea sa este de 10° poise si datorita acesteia viteza undelor seis— mice este mare; 36ita eu astenosfera este adesea foarte neta, astfel: 08 placile lito- area lor putind sd nu aiba eubstratul lor viscos, mis ‘imea $i proprietatile jitosferei sint raportate gradientulul geoter~ ite si deosebim 0 litosfer& oceanicd gi una continentala (cu ‘coborit — scuturi si platforme i ip ‘ca gradient geotermic ridicat “Litosfera oceanied. Av fost elaborate mi tester are care prezentam un model ombinat (Murrell, 1976, For= 971, Mercier si Carter, To75), Litosfera oceanic ajunge een de echilibra dupa aproximatly 80 milioane-de ani de la creeres wns gi Poehis, 1975), in timp ce Forsyth By sugereazh ch grosimea. litosteret reste de Wa aproximatiy. 70 pa 30 milioane. de ant ina 1a aproximativ 65 km 1a ‘100 milioane de ‘din momentul generarit el. in aos medie a litosferei oceanice °st6 apreciaté gind separate mai multe zone cu proprietati diferite: o—5 km — a $12 km — patiira bazaltick format din dolerite, La baza, ei Se afli aiata Mohorovielé, unde temperatura este de 390—470°C. 12-2 eo Or peridotit: ct plagioclaz * aleie, temperatura ajungind la 2778 kan peridotit cu piroxeni-+eclogit eu plagioclaz sau peri- it cu spinel-+hornblenda. tn apropierea Jimitei. inferioare hornblenda ‘mai exista, compozitia fiind din peridotit cu granat. La baza litosfe- % temperatura ajunge la e dezvolté asteno- 1 120°—1 160", sub care 5! ‘sfera partial topita. _ Litosfera continental. Utilizind profilele yitezelor_seismice date de pai multi autori, geotermele iui Mercier si Carter (1975), precum si. di }, au fost stabi- en! ott (1971) si Wyllie (1977 vxturi si pentru zonele 4 de seul ne de rift). Daca baza fitosferei este: de- fara starii solide am) ahanci in ariile scutuq proximativ 155 km (temperatura de ompozitia mineralogical © Jdotit cu granat ja adincimea de tem] rea 1 290°C) daca este Un eclo- git In ariile cu flux termic ridicat (de tip bazin. ‘sau zone de rift) baza Titosferel se gaseste 1a © adincime de aproximatv 80 km (temperatura Bova 1 170°C), adineime apropiata de cea “iin domeniul oceanic. ‘in model al litosferei (Murrell, 1976) ariile de scuturt prezintli ur- sBhtoarele proprictatl: - ~ g-i6 km — pature graniticl (predomin’ granodioritele), Ya baza ca- temperatura este tnmeaie de 240°C. 16-35 patura pazaltica (doler’ aja Mohorovidi, unde re perature este 440 Cs : __ peridotit: cu granat-+hornblenda, temperatura 2 fe 260°C. at. Ja 78 km in cadrul ite) la pans chrela este SUPT jungind85—195 km — peridotit' eu granat (la 100 km ‘hornblenda dispare), temperatura ajungind la 1 160°C. Sub 155 km astenosfera partial ‘topiti formata din peridotit cu gra natHichid. * a 1] In ariile de tip bazin si rift continental distributia diferitelor paturi esie urmitourea (model bazat pe litosfera continentala din zona Basin and Range — 8.U.A.): ja yong, — Patura granitica (=granodiorite), temperatura ajungind ja 620°C. 19—30 km — patura‘-bazaltica (Sdolerite), la baza careia supratata Mohoroviéit, temperatura ajungind la 70°C (Mercier si Carter, 1975) sau chiar 900°C (Herrin, 1972). 30—80 km. — peridotit, 1a partea superioar& peridotit eu spinel apoi spre bazd peridotit cu granat, temperatura ajungind la 1170°C. Sub adincimea de 80 km — astenosfera partial topita (peridotit cu granst { Hchid). Se estimeazd cf In 100 km temperatura ajunge la 1 260°— 130°C. 2.2.2. Astenosfera Cuprinde portiunea din globul terestru dintre litosferd si o adineime de 600—700 km, corespunzatoare unei zone cu material viscos, suscep tibil a se deforma ugor, constituind sediul unei importante migcari a ma- teriei, Viscozitatea astenosferel este de circa 3 ori mai mick decit a litosferei Se poate explica aceast modificare de stare printr-un stadia de fu- ziune partiala. Proprietafile astenosferei nu sint omogene pe toatd gro- simea, flind distinse 0 serie de strate“ eu proprietiti diferite: Astenosfera reacjioneaza diferit 1a eforturi; nu se produe rupturi st deci nici seisme, dar se produce un fluaj, o deformatie proportionala cu timpul. Se pot obtine astfel deformari importante cu eforturi mici. Aici este sediul unor miscari ale materiei extrem de importante prin curenti de convectie (=miscari realizate prin diferente de densitate), dintre care deplasarile placilor nu sint decit o consecinta. Datorita lipsei seismelor nu se pot face observatii asupra astenosferei, cauzcle exacte ale deplasari- lor de materie fiind putin cunoseute. 2.2.3, Grosimea litosferei si fluxul termic Determinarea grosimii litosferei pe baza propagarii undelor seismice se face prin stabilirea adincimii la care are loc o scédere a vitezei aces tora, corespunzdtoare unci regiuni de topire partial a rocilor de la care se considera c& incepe astenosfera, Se cunoagte, de dati recent, cd sub scuturile precambriene zona seismici dé vitezd redusi lipseste sau este slab dezvoltata lao adincime mare, ceea’ce face dificil trasarea limite litosfera-astenosferd. 38|. Adincimea Ja-¢are are loc topirea: partiala. in, manta, infr-oregiune dati, depinde de temperatura Ja, care rocile mantalei incep sd se si de variatia temperaturii cu adincimea, Profilul de adincime al tem- ae actuale, denumit geotermi, depinde in cea mai mare masura de termic. Pentru stabilirea grosimii -placilor litosferice sint utilizate, prin extrapolare datele de flux termic masuxate 1a suprafata pamintului Fig. 22 L Horta de variatle a. grosimil ttosterel: dupa datele de ux “germic (dupa. Pollack $1 Chapman, 1977). Cum misurdtorile directe ale temperaturilor in interiorut globului sit Jimitate la cel mult 10 km de crusta, extrapolarea temperaturilor la adin— imi de 100 km si mai mult implica diferite premise. Este necesar sa stim cum variaz’ proprietatile termice ale yorilor cu temperatura, varia— fia radioactivitafii cu adincimea, iar pentru regiunile oceanice cum se racese plicile oceanice dupa formarea lor pe dorsale. Masuratori de Jaborator si date de observatie pe teren, recente, ou furnizat suficiente date pentru construirea modelelor detaliate care per- ‘mit caloularea geotermelor caracteristice pentru regiunile ‘oceanice sicon= finentale. © -Adincimile la care exista conditii de topire fel de calcule sint fn acord cu cele date de sei variatie a grosimii litosferei (fig. 2.2), realizath pe flux termic (Pollack si Chapman, 1977), se remarea ‘existenta unor zone ‘im care grosimile sint foarte mari (zonele- seuturilor: canadian peste km; brazilian peste 250 km; african peste 200 m siberian peste m si antarctic peste 200 km), im-epozitie cu zona ey grosimi mici ‘oceanice — in 5} dorsalele mediooceanice cu grosimi mai 75 km — dorsale medio atlantice si chiar-mai mici de 50 km — fica). torile de flux termic indic& o:figrosare'a pldcllor-oceanice cy a cifiva kilometri pe dorsala, la peste 100 km: in bazinele cele mai vechi,wnde:fiuxul termic este redus. 2% 39In zonele continentale ale placilor tectonice sé reniareli o variatie: sis tematica in grosime de Ja cca 40 km’ in provineiile geologice tinere unde fluxul tertie este tidieat, la citeva sute de kilometri ‘sub scuturile con- tinentale ‘al cfror flux termic este mic: Pentru unele scuturi geoterma nu intersecteaz® curba de topire a mantalel, indiferent de adincimie, ceea-ce ar indiea lipsa astenosferei sub aceste zone. In aceste arii este posibil ca li tosfera sa fie cuplatd direct cu interiorul mai adine al mantalei, trecerea intre ele facindu-se fri a exista ,zona de viteza redusa. O astfel de situatie creeaz dificultati in mecanismul de gindire a miscarii placilor litosferice, astfel de zone reprezentind ,,zone de ancorare* care au ca afect fntirzierea miscarli sistemului de placi. 2.3. CRUSTA TERESTRA Crusta sau scoarfa terestra reprezinta invelisul exterior al pamintu- lui, care acoperaé mantaua, situaté deasupra discontinuité{ii Mohorovicic, a carei densitate este in medie mai mic& de 3,3 g/cm’, iar viteza undelor seismice (P) este mai mica de 8 km. sox, and 2a —«HOOHT Br Fig. 23 — Sectiune prin crusta terestra intre Pacific si Atlantic (dupa Mattauer, 1979). Grosimea erustei variaz’ foarte mult, fiind net diferita fn-ariile ocea- nice (5—15 km) si fn ariile continentale (30—80 km) (fig. 2.3.). Pe bava grosimii si compozitiei se poate vorbi de crusta continentala, oceanica si intermediar’, 2.3.1, Crusta continentala Compozitia sa este diferiti dac& o analizim in zonele stabile, fari re~ lief important (=platiorme) sau In zonele centurilor orogenice, peste tot recunoscindu-se insd trei paturi cu compozitie si grosimi diferite. Zone continentale stabile. De la suprafata in adincime se pot distinge urmitoarele paturi sau nivele (fig. 2:3): Patura sedimentaraé (=stratisfera= cuvertura sedimentaré—etajol structural superior), alcdtuité din roci sedimentare necutate si nemeta- 40In’zonele continentale ale placilor teetonice sé remarcl o variatie: sis tematica in grosime de la cca 40 km’ in provinelile geologice tinere unde fluxul terrie este ridieat, Ia citeva sute de kilometri sub scuturile con- tinentale al efror flux termic este mic, Pentru unele seuturi geoterma mi interseeteazé curba de topire'a mantalel, indiferént de adineime, ceea.ce ar indica lipsa astenosferei sub aceste zone. In aceste arii este posibil ca li- tosfera sa fie cuplata direct cu interiorul mai adine al mantalei, trecerea intre ele facindu-se fari a exista ,zona de vitexd redusa“. O astfel de situafie creeazi dificultiti in mecanismul de gindire a migc&rii placilor litosferice, astfel de zone reprezentind ,,zone de ancorare care au ca efect intirzierca miscarii sistemului de placi. 23, CRUSTA TERESTRA Crusta sau scoarta terestra reprezinta invelisul exterior al pamintu- lui, eare acoperé mantaua, situatéa deasupra discontinuita{ii Mohoroviéic, @ cdrei densitate este in medie mai micA de 3,3 g/cm’, iar viteza undelor seismice (P) este mai mic’ de 8 km. Povire "aot aoe —~« Mee ae Fig, 2.3 — Seotiung prin crusta terestré Intre Pacific si Atlantic (dupa Mattauer, 1973), Grosimea cristei variaz& foarte mult, find net diferita fnvariile ocea- nice (5—15 km) si fn arlile continentale (30—80 km) (fig. 2.3.), Pe bava grosimii si compozitiei se poate vorbi de crusté continentala, oveanica si intermediara, 2.3.1. Crusta continentala Compozitia sa este diferita dac&t o analizim in zonele stabile, far re- lief Important (=platforme) sau in. zonele centurilor orogenice, peste tot recunoscindu-se ins trei paturi cu compozifie si grosimi diferite. Zone continentale stabile, De la suprafata in adincime se pot distinge urmatoarele paturi sau nivele (fig. 2.3): Patura sedimentarti (=stratisfera= cuvertura sedimentar’etajul structural superior), alc&tuita din rocl sedimentare necutate si nemeta- a0morfozate cu grosime totala foarte variabilA putind depasi, in unele, ba~ zine, 3000 m, iar in alte zone lipseste complet. Densitatea medie este.de 2,5 g/em? iar viteza, undelor seismice intre 2—5 km/s, functie de tipul petrografic. ~ f Patura graniticd (=stratul granitic=soclul cristalin— etajul. structu- ral inferior) are grosimi de 10—15. km, find alcdtuitd din granite, gra- nodiorite, gnaise. si micagisturi. Viteza. undelorseismice este de 5,9— 6,3 km/s, corespunzind la densitati de 2,7—2,8.g/em", La baza ei se ga- ste_o suprafaja de discontinuitate numita Conrad. Pentru aceasta zona Badgley (1965) propune denumirea, de ,,strat continental superior‘. Pétura bazaltict (=stratul bazaltic) are o grosime de 10—20 km si nu afloreazd nicdieri la suprafata, fiind presupusd a fi format, din am- fibolite in facies eclogitic sau din diorite. Viteza undelor seismice este de 6,3—7,6 km/s, covespunzind la densitati de 2,8—2,9 g/cm’. Pentru aceasta patura Badgley. propune termenul de.,strat continental inferior“. La baza paturii bazaltice se dezvolta suprafata de discontinuitate Mo- horoviéié, de unde incepe mantaua superioara in care vitezele undelor seismice au valori de 8—8,4 km/s, corespunzator unei densitati medi de 3,3 g/em®. Lanfuri muntoase. Se regasesc aceleasi paturi ca in zonele continen- iale stabile. In constitutia lor pot exista o serie de modificdrt legate de faptul c& suprafata Mohorovidié se afundA accentiat pind la 60 km si chiar 80 km (ub Himalaia), scoarta thgrosindu-se, formind ,,zone de ra- dacina (fig. 2.3). Datorita structutii tectonice complicate pot exista 0 se- rie de discontinuitafi suplimentare, generind forme complexe ale scoarjei in care se pare c& suprafete de tip Conrad se repet& la diferite adincimi. 2.3.2. Crusta oceanica Se caracterizeazA_prin absenta ,,p&turii granitice, natura sa find cu- noscuta indirect din datele masurdtorilor seismice de refractie cit si di- rect din forajele efectuate de pe nava Glomar Challenger, precum gi an probari din batiscafe, Se deosebesc si aici diferite zone cu particu- ifAti_ privind grosimea. si constitutia crustei: zone oceanice tipice, dor- sale medio-oceanice si mari interioare. Zone oceanice tipice (=zone abisale cu relief slab). Sint caracterizate prin dezvolfarea unei paturi sedimentare sub{iti (stratul 1) (0,4 km— grosime medie) de virst’ recent (post’ (riasie’) formaté in gene- ral din miluri neconsolidate, sedimente...slalb consolidate si roci con- solidiate normal, unde viteza undelor seismi¢e este redusa (1,6—2,5 km/s), eu o densitate medie 2,3 g/em® (fig: 2.3). Sub aceasta urmeaza: patura bazaltied in care se recunose 2 strate cv proprietati diferite, Stratul 2, gros de 1,5—1,7 km, cu viteze ale undelor seismice intre 45i 6 km/s, aledtuit din bazalte tholeitice-in eare se separd la partea su- perioar& un nivel de lava vitroasi cu structura de tip pillow-lava, sub care apar gabbrouri strabatute de filoane doleritice. Acest strat are pro- 41prietiti magnetice deasebite, constituind totodaté soclul acustic al seis- micii. Stratul 3 (=strat oceanic) are o grosime medie de 5 km cu o vitez’ a undelor scismice de 6,4—7,0 km/s, fiind aledtuit din bazalte ‘metamor- fozate (la parted superioara), iar in adincime gabbrouri-sau’ serpentine provenite prin hidratarea mantalel superioare. Rezulta astfel o grosime medie de 7 km a crustei oceanice, sub care se dezvolti mantaua superioari de natura peridotitiea, In care vitezele undelot seismice sint in medie 8,1 km/s (variind tre 7,5—8,4 km/s). Dorsale ‘medio-oceanice. Sint caracterizate prin lipsa sedimentelor (sau grosimi extrem de mici) si a stratului bazaltic inferior, astfel ineit grosimea crustei este redusé la 3—6 km sau chiar mai putin, 2—4 km (Le Pichon et al, 1975) (fig. 2.3). Viteza undelor seismice este foarte variabila, 4,4 la 6,9 km/s, sub dorsale dezvoltindu-se mantaua®su- perioara (cu viteze de peste 7,3 km/s). Grosimea mica a crustei, absenta sedimentelor, prezenta mantalei superioare si fluxul termic ridicat re- flect& tinerejea crustei precum si intruderea magmelor Ja adincimi, mici sub creasta dorsalei. Miri interioare (tip Marea Neagra). Grosimea crustel sub aceste miri variaz&. inte 15 km,-(Golful Mexic). si- 45m (Marea: Caspica)... Stra- tul granitic lipseste, astfel incit pAtura sedimentard (viteze ale unde- lor seismice cuprinse intre 2 si 5 km/s) std direct pe patura bazaltica (V,=6,3—6,7 kms) (fig. 2.4). Sedimentele sint foarte groase, depasind uneori 10 km (15 km M. Neagra si 20 km M. Caspica) wo8a suo vase ‘ nM ana neath SEOMENTE RERONSLIOATE ‘St CONSDLIOA TE 2O78S Rrmyser Fig. 24 — Sectiune transversala crustalA prin Marea Neagra. Sectiuni seismice prin M. Neagra (fig. 2.4) si prin Golful Mexic re- leva lipsa paturii granitice si grosimea mare a sedimentelor. 2.3.3. Crusta intermediara Sint cuprinse in aceasta categorie erustelé ‘care au ,,pAtura’ granitica* subtiata, adincimea suprafetei Mohoroviéié flind de cca 20 km (intre 15 $i. 20 km). Acest tip de crust® a fost descris in zonele de margini con- 42,tinentale (pantele continentale si: piemonturile abisale), arcurile insulare din Pacificul de vest si unele insule (ex. Ins. Antile) (fig. 2.5). Uni au- {ori considera si marile interioare ca avind.o crust intermediara, chiar dac& in centrul bazinului lipseste complet patura granitica, aceasté ab- senja fiind consecinfa unui proces treptat de subliere a crustei. o te a 400 ken Fig. 2.8'— Sectiune prin-arcurile insulare din Pacificul de Vest. 2.3.4. Tipuri crustale Luiete cme in sonoeniall oceanica si interpeniys nu este suficienta, in cadrul fiecdreia putind fi separate mai multe tipuri crus- tale (Condie, 1976). . . = ie Un tip. crustal repredinta un segment de crustA care prezinta caracteristicl’ geologice si geofizice similare. Au fost separate 12 tipurt crustale (5 continentale, 2 de tranzitie 51 5 oceanicé)> Scuturi. Sint partile cele mai stabile ale continentelor, constitulte din roci precambriene, fara cuverturé sedimentara, cu relief sters sau foarte slab exprimat, Virsta rocilor este foarte diferita fiind cuprinsaé intre 05 si 3.5 miliarde de ani. Ocupa’ 6% din suprafata globului. Exemple: scuturile baltic, canadian, african si antarctic. Platforme: Sint elemente stabile tectonic, alcétuite dintr-un funda~ ment precambrian si o cuvertura sedimentara orizontala, groasa pina la 5 km, Ocupi 189/ din suprafata globului si au 0 grosime medie de 41 km. Catene orogenice paleozoice. Au forme alungite pe mat multe mil de Kilometri si lafimi de sute-mii de kilometri, sint-aleatuite din roci de tip geosinclinal (sedimentare si metamorfice), intens cutate si faliate, cu relief putin accentuat (sint lanturi muntoase erodate). Sint, tectonic sta- bile si ocupa 8's din suprafata globului. Catene orogenice tinere (mezozoice sii cenozoice).. Sint forme alungite, de ordinul miilor de kilometri,.cu dezvoltare larga a rocilor de tip geosin- clinal, Au relief accentuat sivsint tectonic active. Principalele catene oro- genice sint,catena cordilerand in partea de vest a Americit de N si S gi Eatena: alpino-carpato-himalaiana. Ocup& 6% din suprafafa globului. Rifturi continentale, Sint vai largi de 30—75 lum, limitate de alii gravitationale, lungi de sute'sau mii de kilometri, aflate sub stress ten~ 43sional. Ca forme structurale pot fi grabene, semigrabene sau grabene complexe (grabene asociate cu horsturi), Sint zone tectonic instabile, re~ lativ' tinere (mai noi de 30 milioane de ani), ocuptnd mai putin de 1% din suprafaja globului terestru. Cel mai important rift continental actual este sistemul Est-African, lung de peste 6 500 km. Insule vuleanice. Sint formate prin acumularea produselor magmatice {in special de natur& bazalticd). Se formeazi in zonele de expansiune, fie legate de dorsalele medio-oceanice (Ins. Islanda, Ins. Ascension), fie in mijlocul bazinelor oceanice (Ins. Hawaii, Insula Pagtelui, etc) formate prin activitarea panaselor de manta. Sint tectonic instabile, unele insé foarte stabile (ex. Insula Pagtelui) si ocup& mai putin de 1% din supra- fata globului. Arcuri insulare. Sint dezvoltate deasupra zonelor de subductie gi se caracterizeazi prin mare instabilitate tectonicd, vulcanism activ si seis- micitate ridicata. Sint constitute mai ales din produse magmatice ande- zitice, formind insule de dimensiuni variabile ce se asociazd in ghirlande cu lungimi de ordinul miilor de kilometri (Arhipelagul Japoniei, Arhipe- lagul Filipinelor, ete) sau reprezinté prelungiri ale unor peninsule (ex. Ins, Kurile — prelungirea pen. Kamciatka). Ele 6eup& mai pufin de 1% din suprafata globului. . Fose oceanice. Sint structuri asociate zonelor de subductie marcind fnceputul acestora (flexura placii care se subduce). Se caracterlzeana printr-o intensa activitate seismicd; majoritatea au adincimi de 5—8 km. Fosele sint umplute cu sedimente. provenite. in principal din, arcurile in- sulare sau lanturile vuleanice de deasupra. Reprezinta 3% din suprafata globului. Bazine oceanice. Ocupa suprafaja cea mai mare a globului_terestru (41%). Sint tectonic stabile, cu o pitura sedimentara subfire, ayind 0 gro- sime-a crustei redusd (cca 7 km), Au un relief plat, pe care se dezvolta coline abisale (50—1 000 m altitudine relativa) si munti vulcanici subma~ rini care: pot avea partea superioara retezaté (guyoturi) si pe care se pot instala recifi. Dorsale- medio-vceanice. Sint forme topografice pozitive’ ce se dez- volta sub forma unor centuri liniare ce insumeazd peste 80000 km, care’au in zona centrala:o vale de rift. Sint tectonic foarte instabile cu © activitate magmaticd bogata si cu cea mai redusi grosime a scoartei (media 5 km), Sint tdiate de numeroase falii transformante. Ocupa circa 10%/ din suprafata globului. « ‘Bazine marine marginale, Sint elemente structurale cu crusta de tip oceanic (cca 9 km grosime) situate intre un are insular si un continent (M. Japoniei, M. Ohotk) sau intre doua arcuri insulare (M. Filipinelor). Sint tipic dezvoltate in partea de vest a Pacificulul, find legate de: zo~ nele de subductic. Se caracterizeaza prin structuri de tipul-grabenelor si horsturilor si pot fi din punct de: vedere ‘tectonic ‘active ‘sau inactive. ‘Au 0 extindere ce repreainta cca 4/ din suprafata globului, 44Bazine marine interne, Sint clemente structurale inconjurate complet sau aproape complet de continente (M. Caspicé, M. Neagra) sau asociate ‘eu sisteme de arcuri insulare (Golful Mexic). Tectonic sint variate de la regiuni cu stabilitate relativa, la regiuni stabile. Cuvertura sedimentara este foarte groas& gi se dezvolt& frecvent fenomenul de diapirism al de- pozitelor de sare sau miluri. Sint relativ putin extinse, nedepasind 1° din suprafata globului. 2.3.5, Evolutia crustei terestre Crusta terestra este un invelis dinamic care-si' schimba ‘grosimea si compozitia in timp. Schimbirile care au loc in crust sint rezultatul pro- ceselor subcrustale dar si al interactiunilor dintre placile crustale. Cielul de evolutie crustali. Daca se iau in considerare cele dou ele- mente principale care definese un tip ‘crustal; grosimea si compozitia crustei, atunci se poate stabili un ciclu de evolutie crustala pornind de Ja crusta nou creata. Crusta oceanicd suferd procese de ingrosare dato- rita diverselor mecanisme, in timp ce crusta continentala poate suferi atit procese de ingrosare cit si de subtiere, toate acestea intr-un ciclu care se poate repeta si care are drept consecin{a formarea diferitelor ba- zine de sedimentare a cizor evolutie reflecta pulsul activitatii tectonice a crustei din fundament. In diagrama grosime/compozifia crustel (fig. 2.6) stnt prezentate dife- vite tipuri de cruste care pot evolua unele din altele. Modelele schema tice din fig. 2.7 reprezinta stadii n ceea ce poate fi definit in prezent un continuum al evolutiei crustale (Green, 1977), Tip OE Rock Fig. 26 — Cielu de evolutie erustala. Beosinea erustel Chm) Ses Fe ys Modele de ingrosare a crustei aceanice si formarea crustelor-de tran- zitie (=intermediare). Crusta oceanic& are o grosime tipict de 4—9 km (media 7 km), fiind creati fn zonele de expansiune din dorsalele ocea- 45| > 36, peosrd. Neel Snare. aoe aceanicd Bauaiier metamortite TIPU Se) eeitrvers tects ‘Monta seperioaré i é 3 x - & & g - 30! Ao a Seomente f Pr ons ee (2 Seoimente necnnsalidote ch 4 a mone ( Seoimente consotdate causra CONTINENTALA a. peat eemetamocfile en TRA atemedere. EG eRE Catcore recifore 30 * notice Manta superioaré aan Manta superioore 8 a $ — ‘por eoicouries ‘UErUAL aVORTATE We Rea NEVADA & Fig, 27. Tipuri de cruste’ (dupa Green, 1977), knnice, ‘Sau prin panage de manta, dar-si tm bazine retro-are si poate ‘fi in- grosata prin diverse procese. Cpusta oceanied se poate forma” prin riftarea crtistei continentale si generarea unei dorsale de expansiune medio-oceanice sau de-a lungul unei forfecdri a marginilor continentale. Ea-poate evolua la o crust in- grosata prin urmatoarele procese (fig. 2.6, fig..2.7): ‘L Curgeri vuleanice pot acoperi crusta-oceanica mai veche si si creasck astfel grosimea, compozitia raminind bazica: Aceasta’ se poate produce prin activitatea’ unui panag de manta (ca in Islanda sau Hawaii) (ig. 2.7 A) sau 0 curgere vulcanicd intimplatoare (vestul Atlanticulul — platoul Azore), crusta putind s creasc pind la 20 km (fig. 2.7). Pentru Zcest tip de crust MacDonald (1972) utilizeazd termenul de: ,,platillo* pentru a desetie astfel de mase vulcanice nedeformate din roci bazaltice groase care stau peste o crusté oceanica normala. 2. O placa -oceanicd este subdusa sub 0 alta placd oceanic& (subduc- tie oceanocean) ceea ce poate conduce la formarea unui are vuleanic gros ca cel din M. Filipine (fig. 2.6 B, fig. 2.7.—5). Continuarea eruptii- jor da nastere unui are insular care este initial de compozitie bazaltic& si devine apoi andezitic&, cu ingrosare a crustei. Arcul este apoi mai Acid si mai gros decit crusta oceanicd ,normala“, devenind o crusté de tranzitie asa cum se cunoaste in Insula Tonga din Pacificul de sud (fig, 2.78). 3. Pe crusta’ oceanicd, ih anumite zone se pot acumla constructii re- cifale masive formind o crusté cu o grosime mai mare (ex. in Jamaica fig. 2.7—3), iar alteori se poate acumula material detritic foarte gros {ca in Golful Mexic, fig, 2:7—7) cu formarea unei cruste de tranzitie. 4. Pe marginile in subductie cuvertura sedimentara se poate deforma si acumula sub forma unei prisme de acretiune (cu structuri de pinze de sariaj) care ingroase crusta, ajungind la o crust& de tranzifie (ex. margi- hea nord vesticé a Pacificului (fig. 2.6—C,, fig. 2.7—6). Modele de ingrosare a crustei continentale. Crusta continentala, cu grosimi de 25—80 km (media 36 km), se poate ingroga printr-o activi- Yate orogenic, in diferite moduri $i anume: 1. Dac o margine continentala vine in coliziune cu un alt continent (coliziune continent/continent) rezulta o centura muntoasa in care crusta se ingroasa prin suprapunerea tectonica a celor doua cruste continentale ig. 2.7—18, 2.6—D). In acest fel se formeaza crusta continental cu cea fnai mare grosime cunoscuta, de exemplu 80 km in Himalaia si 60 km in platoul Tibet. 2. Daca o crusta oceanica este subdus& sub o crust continentald sé dezvolti o centura muntoasa in care sint generate magme calcoalcaline ‘ce sint injectate in crust, conducind la ingrosarea crustei continentale ‘mai vechi (fig. 2.6—C.). Un astfel de exemplu il oferd lanjul Sierra Ne- -vada din California (fig. 2.7—17). 3. Un tip special ‘de coliziune continent/continent care a condus la rea crustei este cel din Anzii Meridionali din Venezuela (fig. 2.7— 16) unde s-a dezvoltat un sistem de grabene mesozoice care a suferit 47compresiune si inversiune in timpul Miocenului, formind un lant muntos cu crustd ingrosata. Modele de subtiere a crustei continentale si formarea crustelor de tranzitie (intermediare}, Un lant-muntos format prin coliaiune conti- nent/continent, ulterior erodat si peneplenizat, se transforma fntv-un com~ plex de scut sau platforma, generind astfel inceputul fazei dejsubjiere aveiclului crustal (fig. 2.6—£), Ia nastere astfel o crusté continentala cu grosime normala, care poate fi in continuare subfiaté pind la o crusta de tranzitie prin procese crustale interne gi prin miscati laterale de dis~ tensiune. Aceste procese pot fi: 1. Injectia de material mai dens fn crusta:superioar’, care prin racire da nastere unei subsidente izostatice cu subjierea crustei (fig. 2.7—9). 2, Transformarile mineralogice de fazi produc prin raciréa la adin- chime convertirea gabbroului in eclogit care are drept consecin{&-micgora~ rea volumului (coniraclic) si deci subtiere a crustei, rezultind subsi- den{a la suprafata. Aceleasi efecte de subtiere pot fi realizate gi prin procese de eroziune subcrustalé si fluajul.termic (fig. 2.7.—14). 3, Riftarea crustei continentale prin extensiune sau forfecare trans- versal conduce 1a formarea bazinelor interne continéntale dacd-procesul este incomplet (fig. 2.6—J gi G), asa-numitele rifturi avortate:(M. Nor- dwui, fig. 2.7—13) sau’ bazine ale marginii continentale (fig. 26—H) Daca procesul avanseazi se formeazi margini continentale pasive (tip atlantic), iar intre blocuri continentale riftate se dezvolta rust ocea- nied noua (fig, 2.712). 4. Formarea: prin’ expansiune. local a bazinelor retro-are (cur sint céle-din Pacificul de vest) produce deplasatea arcuriler insulare’dinspre continent spre ocean, avind ca rezuliat formarea de blocuri faliate nor- mal-cu erusta subtiata (fig. 2.6.F; 2.7—10). Dupa procesele de subjiere crustald pot si se dezvolts 0 serie de pro- cese secundare, in special de subsidenta, care s& conducd la formarea unor bazine foarte bine nutrite (de tip M, Neagré si M. Caspica), unde sedimentele ating 20 km (fig. 2.7-—11). In procesele ciclice ale evolutiei crustale (fig. 2.6; fig..2,7) se pot dez~ volta multe tipuri de cruste de tranzitie; legat de aceste procese are loc formarea diferitelor tipuri de bazine de sedimentare cu evolujie proprie, controlata direct de procesele din crusta inferioar’.STRUCTURI 3.1, STRUCTURI PRIMARE ALE ROCILOR SEDIMENTARE Maa, Stratul ca parte elementara a stratisferei Stratul poate fi definit ca un corp de roca de forma plata limitat de su- ptafete de stratificatie, formate in timpul depunerii rocilor. In sens geo- metric, stratul este un corp geologic de forma tabulara, limiiat de doud suprafeje, mult extins pe orizontala gi mai putin pe verticald, jar in sens genetic este un volum. de sedimente depuse intr-un: interval. de timp, pe un anumit spatiu, depoaitat tn’ aceleagir conditit izice de. sedimentare: $i {ransformate ulterior in roca. a i if ‘La un strat se deosebese urmatoarele elemente: © fetcle stratului — suprafefele prin care un strat vine in contact. cu stratul superior (fata superioara) si cu cel inferior (fata inferioara); ‘© ialpa stratului — portiunea mai veche din strat aflaté Ja baza acestuia st care 1a limita corespunde eu faja inferioard; ‘© Grestetul stratului — portiunea mai nou’ din strat aflata la par- tea superioara si care Ja limitd corespunde cu fata superioara; © grosimea stratului — distanta minima dintre pat si acoperis (ma- surata intre suprafejele stratului), numité fn mod obisnuit grosimea nor- mala sau interval stratigrafic. ~ tnopractica geologicA adeseori se face o raportare la stratul de dede- subt si la cel: de deasupra, numindu-se: © culcugul sau patul stratului — stratul-imediat inferior, iar acoperisul — stratul imediat superior, care pot fi definite in sens geometric sau stratigrafic. Geometric de- finim acoperig stratul care se afl deasupra, in timp ce stratigrafic, aco- perisul este stratul de virst& mal mou cu care vine in contact si cu care poate fi intr-o succesiune normala (acoperisul este mai nou si se gaseste geometric deasupra) sau in succesiune invers& sau rasturnata (acoperigul care este mai nou stratigrafic se gaseste geometric dedesubt). 4 = Geologie structuraia agGrosimea normala a stratelor poate fi caracterizati! prin adjective care indicd marimea relativé a acestei dimensiuni. Ingram (1954) indica urmatoarele limite: — strate foarte groase (=masive) _ peste 1 m; — strate groase 30 —100 em; — strate medii 10 — 30 cm; — strate subtiri 3 — 10 cm; — strate foarte subtiri 1 — 3em; — lamine groase 03-1 em; — lamine subtiri sub 0,3 cm. Continuitatea Jateralé a stratelor poate exista fie cu mentinerea constanta a grosimii, fie prin variafii mai lente sau mai bruste ale aces- teia. Pettijohn si Potter (1964) au deosebit in cadrul suecesiunilor de strate, functie de constan{a si uniformitatea grosimii, precum si de con- tinuitatea stratelor urmatoarele patru categorii: 1) strate egale in grosime, uniforme lateral in grosime si continui; 2) strate inegale in grosime, uniforme lateral in grosime si continui; 8) strate inegale in grosime, variabile lateral in grosime gi continui; 4) strate inegale in grosime, yariabile lateral in grosime gi discon- ui, . Variatiile In grosime ale stratelor pot avea drept cauze efilarea (Gea derea grosimii pina la disparitia stratului) sau strangularea (micsorarea si apoi marirea grosimii stratelor pe distante mici), Funcjie de modul cum se produce reducerea grosimii, efilarea poate fi_primara (legata de procesele de sedimentare) sau secundara (datorita proceselor tectonice sau de eroziune). Fig. 3.1 — Bfilare primara prin depasire transgre- Fig. 33 — Indintare de sivd (a) 5i prin retragere regresiva (b). facies, GEST Fig. 89 — Bfliare datorita: nevegularitatilor to- Fig: 3.4 — Variatie de fa- pografice, cies tip pana. Efilarea primara se poate produce in mai multe moduri, stratele indi- viduale pierzind treptat din grosime pind la disparitie. si ‘anume: — datoriia sist&tii normale a sedimentarii pe marginile bazinelor de sedimentare prin depasiri transgresive sau retrageri regresive (lig. 3.1); 50—= datorité sedimentarii in zone-ct relief de’ eroziune (nevegulavitati topografice) ale bazinului de sedimentare, dispozitia orizontala a’ stratu- lui conducind 1a efilari ale stvatelor individuale (fig. 3.2); — prin variatii de facies (treceri Jaterale de la un tip de roca la alt tip de roca) care se poate realiza prin indintare de facies (fig. 3.3) sau treceri laterale tip pand (fig. 34). corks "i Grosimea stratului poate fi masurata, mai ales in sectiuni verticale, si constituie o informatie clementara, a oricdrui. studiu litologic si stra- tigratic, Grosimea stratului este raportata la intensitatea curentului care i-a depozitat, curen{ii mai puternici depunind strate mai groase gi cu gra~ nulometrie mai grosier’d, Exist& mai multe moduri de avanaliza variatia pe verticala a grosimii stratelor (cele mai obisnuite fiind ritmogramele), in scopul separarii unor cicluri de sedimentare de ordin superior, necesare pentru interpretarea ‘evolutiei bazinului de sedimentare sau stabilirea unor legitati de variatie care si permit gasirea unor nivele de corelare in faciesuri in care nu exist orizonturi reper (cum ar fi turbiditele). Un mod de prelucrare a grosimii stratelor turbiditice prin urmarirea asociatiilor lor pe verticalA este de a separa stratele in secyen{e unitare, @ caror grupare poate forma ,,unitati secventiale* (cicluri de ordinul al doi- Jea, minore), acestea grupate in mega- secvenje (cicluri dé ordinul al doilea, majore) si in continuare asocierea in suite turbiditice (cicluri de primul ordin). .UnitAtile secventiale* sint asociatii de 3—15 strate (secvente unitare) a,ca- ror tendin}a poate fi pozitiva (grosimea descreste de jos in sus), negativa (gro- simea creste de jos in sus) sau ciclica. Megasecventele sint asociatii de sec- vente (cuprinzind 25—50 strate) cu ten- dinjé pozitiva, (=megasecvenje pozi- tive), negativa (=megasecvente nega- five), fara nici o tendinté..(—megasec- yenje monotone) sau. .combinatii ale acestora (=megasecvente.compuse), Una. 80) 60 60-100 Teo 40 a. ian astfel de exemplu il ofera asocieres Sept stratelor -turbiditice din fligul curbicor=~ Fig, 25— Tip de-megaseeventa po- i bazinul. Trotusului, (Carpatii. zitiva, tical. din. Orientali) (Dinu, 1979) (fig. 3.5), Urma~ rind in. continuare, asocierea megasecventelor. in cadrul unui, bazin de sedimentare, acestea formeazi suite turbiditice cu. tendinta. ,pozitiva (suite recesionale sau transgresive), reflectind eresterea adincimii apei in bazimul de sedimentare prin trecerea de la faciesuri mai grosiere in a 5Ebazé la faciesuri mai fine spre partea superioara si suite cu tendin{é ne- gativa (suite progradante sau regresive), reflectind sc&derea adincimii apei in bazinul de sedimentare, cu faciesuri mai fine in bazd si grosiere la paitea superioara. 2f8.12. Proprietafi structurale ale rocilor sedimentare Rocile sedimentare se caracterizeaz prin proprietati cu caratter geo- metric, reziiltate din asocierea in diverse moduri a elementelor compo- nente, ca raspuns’ la procesele dinamice de formare. Aceste proprictati sint descrise ca structuri si texturi sedimentare. Textura se referé la caracterele particulelot constitutive ale -rocilor si la raporturile dintre ele. Structura priveste caracterele macroscopice de ansamblu ale “roeii, determinate de pozitia spatiald a componentilor ei. Struetura interna re. prezintA aranjamentul global al particulelor, dupa marimea lor, in in- teriorul unui strat, reflectind modul de dispnere si de grupare a parti< culelor, si raporturile spatiale atit intre. particule cit si intre acestea si suprafetele de strat. Structura extern& reprezinid modul in care se dis- tribuie si sint organizate particulele clastice pe cele dou ifeté ale stratului, rezultind aspectul reliefului suprafetelor de separatic, Structurile rocilor sedimentare pot fi utilizate pentru a rezolya-urma. toarele tipuri de probleme: 1) determinarea agentului sat mediului de sedimentare; 2) stabilirea ordinii stratigratice a stratelor prin determina. rea suprafefelor inferioare si superioare; 3) indicarea sursei sedimente. lot prin harti-de paleocurenti; 4) reconstituirea condifiilor de curgere a agentului de transport a sedimentelor; 5) stabilirea schimbarilor chimice dupa depozitare. Stracturi interne. Functic de modul cum sint asociate particulelé fn interiorul unui strat pot fi deosebite urmatoarele structuri Interne: ointtificatie masiva (fara structura interna); — laminatie (paralelé sau orizontala s{ inerucisats); — granoclasare; — imbricatie; —- structurl de crestere. Stratificatia masivg este o structuré mai rard, caracteristica stratelor foarte groase, in care se remarca lipsa laminatiei’ sau o difuzs dispozitie @ granulelor in amine. Absenta laminatiel indied lipsa unei faze de trans. Port in timpul depozitarii, san o depozitare rapid din suspensii. Laminagia (—stratiftcapia) paratela este daté de disporitia paralelé a laminelor componente; ea reflects un mediu de sedimentare relativ linis- ‘tit sau cu activitate a unor curenti foarte slabi. : Laminatia A=stratificatia) incrucisaté (éross-bedding) este data de la- mine oblice, paréléle intre cle, denumite plane frontale de stratificatie (foreset bedding), fnelinate la un unghi oarecare, cuprinse intre. plane ori-~ zontale, numite plane de basa (botiom set) si plane de virf (top set). Un singur grup de lamine oblice limitat de’ plane de stratificatie se numeste set Un grup de seturi similare neseparate: prin discontinuitati majore se mumeste coset. Clasificarea stratificatiel Incrucisate se face functie de scara 52setului, formasi pozitia stratelor inerucisate, forma gi natura suprafetelor de limitare inferioara si superioaré a‘setului. se deosebese urmatoarele tipuri de laminatie incrucigata: — laminatie oblica tabulara (fig. 3.64); = jaminatie oblicd in forma de pana (fig. 3.66); — Jaminatie oblicd concoida (fig. 3.6¢). © clasificare mai elaboratA utilizeaza Anastasiu si Jipa (1983), care fo- josece termenii de laminafie oblict pentru structuti la scard micé si mare si de stratificatie oblica pentru strucy turi la seard foarte mare. © Laminatia oblicd cuprinde urma- toarele forme: a) Forme de relief pozitiv — pro- duse de ondulatii depozitionale: — ondulatii depozitionale la scara mica: — ondulatii de curent — ondulatii coliene — ondulatii datorita oscilatiilor — megaondulatii depozitionale: — valuri de nisip — dune hidraulice — antidune — berme de plaja b) Forme de colmatare — umplerea reliefului negativ: — Jaminatie oblicd de colmatare © Stratificatia oblica cuprinde wr- matoarele forme: a) roa pees pozitiv: — corpuri tabulare (de progradare) pleats r See eneme, |e Maes ty ogee b) Forme de colmatare. in cadrul tuturor acestor tipuri se intilnese corpuri de sedimente cu structuraé interna specifica, recunoasterea lor fiind necesara™ pentru de- limitarea corectA a stratelor si identificarea pozitiel reale (normale sau rdsturnate) a acestora. Granoclasarea (stratificatia ritmica sau gradata) reprezint& diferentierea pe verticald a granulelor componente ale unei unitafi de sedimentare Gupa dimensiunea lor, Functie de sensul variatiei dimensionale se defi- neste granoclasare normal (reducerea dimensiunilor particulelor’ de Is hava unititii de sedimentare spre pariea sa superioard, — cazul cel mai freevent), granoclasare inversi (particule mai fine in bazA sidin ce in ce mai grosiere spre partea superioara), granoclasare simetricl (secvenlt: Pat” ticule grosiere — particule fine — particule grosiere) $1 granoclasare multiplé (repetarea mai multor nivele granoclasate de ‘obicei normal in 53.cadrul aceluiasi strat) (fig. 3.7), Stabilirea corecté a tipului de granocla- Model sare permite determinarea pozitiei normale sau rasturnate a unei succe. siuni de strate intr-un afloriment. Un tip special de granoclasare, utilizabil $i pentru determinarea po- normale sau inverse a stratelor il reprezinté modelul. structural al unui strat turbiditic (seeventa Jui Bouma), in cadrul. \earuia pot fi identificate mai multe.in- completd. (fig. 3.8) sau diverse secvenfe trunchiate (din care lipsese unele intervale inferiou- re sau superioare). Imbricafia este o structura a D ce rezult& prin dispunerea obli- Fig. 33 ‘ipuri de granoclasare: c& a galetilor fata de patul @ — normaia;& — inversa; © — simetrica: cutgerii sub actiunea curentu- dispun oblic sub actiunea curentului, inclind in sens contra directici cu- rentului (orientare in raport cu axele a lungi ale galetilor) sau inclind in acelasi sens (orientare in raport cu axele c scurte ale galetilor). Aceasti proprietate a elementelor aplatizate dintr-un conglo- gto merat poate da indicatii a utile privind directia de aport a sedimentelor, dar ca o indicatie. statistica si numai dupa ce a fost de- ferminat cu muita grijd modul de dispunere a ga- letilor In raport cu agen- L. ahteylianorerts tul de transport. ; h eyrent Structuri. interne for- (0ble6 # comotite) mate prin actiunea gravi= mentare cu adincime mare fr multe. din’ sedimente se deplaseaza* prin transport de masa, ‘sub actiunea gra- vitatiei. Acest proces are |, ,,,,,. loc intermitent §i catastro- fic, prin deplasarea rapidd in josul pantei a unei mase tervale, rezultind a secventa ee Jui, Galetii, aplatizati, care se ca se poate utiliza numai tafici. In mediile de sedi-.. |; a, Cera ee mari de sedimente. Fig. 3.8 — Model de strat turbiititic. oa‘Transportul de masa prin gravitatie este raportat de obicei 1a proce- sul de*resedimentare. Procesele variate de transport prin gravitatie au fost clasificate pe baza dezagregavii interne a masei de sedimente in mis- care si anume (fig. 3.9.): — deri de Toci (rock fall), in care fragmente de roci de mari dimen- siuni, litificate; se mise’ prin cAdere libera, depozitele formate dind gro- hotisuri (subaeriene) sau oli~ stolite (subacvatice); — depozite de alunecate Asenarg (slide $i stump), in care o ma- sf de sedimente semiconsoli- date se misca de-a lun- gul unui plan bazal de ceda- re (forfecare), mentinindu-se intt-o oarecare masurd stra- tificatia interna, In aeceptia mai recent’, termenii de ,sliding* si ,slumping* sint aproape'sinonimi, eu toate ca procesul de ,sliding* cuprin- de deplasari laterale ale ma~ sei de sedimente, iar cel A formatii interne si miseari de rotatie ale fragmentelor de roci sau ale pachetelor de strate; — curgeri_ gravitationale de sedimente (sediment gra- vity flow=mass flow), un termen general utilizat pen- tru curgerea unui amestec de sedimente §i fluid in care cotrenta _stratificatiei este distrusa. Sint definite patru tipuri de curgeri gravitatio- nale de sedimente, functie de mecanismul suportului gra- nulelor: curgeri de fragmente (debris flow) in care elementele clastice sint suportate de matrice; curgete de sedimente fluidizaté (fluidized sediment flow) in care deplasarea sedi- mentelor se face prin scparea-fluidelor din pori; curgere granulara (grain flow) — interactiune granul la granul; curgere de turbiditate (tur- bidity flow) prin turbulenta fluida. Toate aceste moduri de transport dau nastere la sedimente cu struc- turi interne tipice, care pot fi recunoscute in sedimentele vechi. Cunoas- terea acestor structuri si descrierea lor corecté este extrem de impor~ ye fe Sesto ip amen i stresses BV 1e6a7e i interven masa Of roe! i t Fig: 39 — Procese de transport de masd prin gravitatie si Upuri de depozite formate (dupa Reading, 1978). . 55tant pentru descifrarea structurilor geologice, pentru a nu fi interpre- be ca fenomene generate de migcarile tectonice care produe cute si fracturi. Structuri externe. Pe suprafetele de strat, la parteacinferioara sau superioara, se formeazi, in anumite conditii, protuberante saw adincituri de diferite marimi si-forme, cunoscute sub numele generic de® ,,hiero- glife, putind fi mecanoglife (datorate actiunii mecanice a curentilor sau valurilor) gi bioglife (datorate activitatii diferitelor vietuitoare). Incerearile de sistematizare a structurilor externe, datorate multor cercetatori, au condus la elaboratea unor elasificri complicate, care ur- mAresc si cuprinda toate aspectele sedimentologice, dar sint foarte greu de utilizat practic. Luind in consideratie criteriul genetic de formare, structurile externe pot fi clasificate in pre-, sin- gi postdepovitionale, in raport cu-actiunea curentilor care au depus detritusul. Struciurile predepozifionale nu sint legate direct de caracteristicile dinamice ale mediului de sedimentare; ele pot oferi insa informatii pri- vind pozitia normala sau inversa a stratelor, paleoecologia, paleoclima si pozitia liniei {8rmului bazinului de sedimentare: In aceasta categorie se ineadreaz& urmelé de picaturi de ploaie, eraipaturile de uscare, urmele de disolutie gi bioglifele (piste de reptatic, suprafete perforate, urme de pasi de pasdri sau mamifere, urme sau resturi vegetale, fucoide ete.). Structurile sindepozitionale se formeazd in timpul sedimentarii par~ ticulelor constituente ale stratului si sint legate de intensitatea, directia si sensul agentului de transport. Se impart in dowd categorii: — mecanoglife de-eroziune (scour marks), jproduse de dctiunea_ero- ziva a curentului fn milul lichefiat; ™_. mecanoglife de impact (tool marks), generate de actiunca eroziva a obiectelor transportate de curent. Mecanoglifele de eroziune au forme foarte variate, functie de directia de transport, natura relatiilor cu topografia bazinului de sedimentare $i mecanismul deformare, cele mai frecvente fiind: lingviforme (flute casts), transversale (transverse scour marks), canaliforme (channel marks), mean- driforme (rill marks), semilunave (current crescent). Mecanoglifele de impact sint si ele variate; continui. de dragave (groove casts) sau de brazdate (chevron casts) si discontinui de ciocnire (prod casts), de ricosare (baunce casts), de periere (brush casts), de sal- tafie (skip marks), de rostogolire (rail marks). Toate aceste tipuri de mecanoglifexle gasim sub forma de mulaje pe partea inferioaré a stratelor de gresii extindere transgresiva: — extindore rogresiva; © — deevoitares deelelagi formatiunt pe verucath, Tn aceasta idee, termenii de transgresiune si regresiune ar trebui uti- Mzati numai pentru miscarile mari, iar cei de extindere si reducete pen- tru ariile de sedimentare. Sint numerosj factori care determina producerea ‘unor succesiuni cu caracter iransgresiv sau regresiv. Daci Iudm in considerare aportiil de material fntr-un bazin de sedimentare, pe un’ fond de ridicare continua a nivelului mari (deci in timpul unei transgresiuni), se poi distinge trei situatii (fig. 3.18); — afluxul de material terigen este scizut, dar constant in timp (fig. 3.18 a) iar depunerea lui se face astfel incit se realizeazi o extindere transgresiva; — afluxul de material terigen este mare, din ce in ce mai mare In timp, cohcomitent cu ridicarea nivelilii mari, situatie in care, desi termenii se depasese spre jarm, vezulta 0 coloand stratigrafica regre-intructt avanseazi sispre larg (fig. 3.18). Are loc astfel/o extin- regresiv4, spatiul sedimentar se largeste prin avansarea mari (trans- “gresiune) rezultind ins& 0 coloana regresiva; — afluxul de material terigen contrabalanseazi ridicarea nivelului “mari prin cresterea lui treptat4, astfel inoit se produce deptisirea terme- “nilor inferiori spre (arm, dar faciesurile an exact acceasi-extindere spre Jarg (fig, 3.18 ¢). Va. rezulta o coloand, stratigrafici formata din. acelayi “ip litologic, dar diferitd de Ja o zona Ja alta, cu faciesuri din ce in ce mai fine spre larg. Pini acum am analizat situajiile legate de evolutia sedimentarii 1a marginea unui bazin de sedimentare. Dac& luém fnsa fn consideratie ra- porturile dintre termenii stratigrafici priviti in relatiile lor, spre lar- gul bazinului de sedimentare, atunci se definese procese de progradare sau regradare a formatiunilor geologice. © succesiune progradatd de formatiuni geologice presupune ca ter- “meni, superiori sa-i depiseascd pe cei, inferiori spre larg, astfel tneit vor rezulta depozite care se ingroase progresiv (fig. 3.194), Din distributia faciesurilor in cadrul fiecdrui termen stratigrafic (faciesuri din ce in ce ‘mai fine spre larg) vor rezulta depozite cu termeni mai fini in baza si din ce fn ce mai grosieri spre partea superioard, asemandtoare coloanelor litologice regresive. O succesiune regradaté (=recesionala). presupune.ca termenii stratigrafiei superiori sa aiba o extindere ee in ce. mai mica spre larg in raport cu cei vechi. AceastA situatie araté sciderea aportului de ma- terial terigen in timp, si sedderea energiei agentului de transport, re- zultind 0 coloana stratigrafiea cu termeni mai grosieri In baza si din ce fn ce mai fini spre partea superioara, asemAnatoare coloanelor transgresive (fig. 3.19 b). Determinarea caracterului progradant sau recesional al unei succe- siuni stratigrafice dintr-o zona cu depozite marine de mare adincime (ex. bazinele de flis) araté tendinja in timp a evolutiei bazinului de sedimen- Swe larg Sore larg £ i HN Ww 3 p 2 TOTO gE a Fig. 3.19 — Degvoltarea suceesiunilor progradate (a) si regradate (>). tare in raport cu sensul miscArilor tectonice verticale (de ridicare sau co~ borire) si.cu afluxul de material detritic. Daca facem astfel de analize, intr-o succesiune de formatiuni de flig pot fi identificate suite progradante cu urmitoarea ordine pe verticala; 5 — Guotogie structurale 65hemipelagite (in bai) —2 turbidite distale —+ turbidite normale —> turbidite proximale —s fluxoturbidite si conglomerate (paramola- sa); de asemenea pot fi identificate suite recesionale jeu. fluxoturbidite si conglomerate fn bazi, ajungind in ordine invers& la hemipelagite, Uneori apar succesiuni complete formate dintro suité progradanta ur- mata de una recesionala. Astfel de suite au fost descrise in fligul eretacie din bazinul Trotusului, de Dinu (1979), dar ele pot fi recunoseute in toate unitafile structurale ale Carpafilor sau ale altor lanturi muntoase constituite din depozite de flis, — 3.1.6, Ciclu sedimentar sau etaj structural Un cielu sedimentar sau etaj structural reprezintaé un pachet de roci cuprins intre dou discordanje, care incepe cu o transgresiune si se ter- mina cu_o regresiune. Rezultd din combinarea unei, coloane transgresiva urmata de una regresiva, reflectind 0 crestere a adincimii apei in timpul sedimentérii, urmata de 0 micsorate a acestei adincimi (fig. 3.204). De obieci aceste cichuri sint pe scar mica si nu prezinta diseordante tn Succesiunea formatiunilor geologice. In realitate situatiile din teren sint mai complexe, fiind recunoscute cicluri secundare (la scara mai mict) ce se pot asocia in cicluri principale (majore), la scar& regionala (fig. 320 b), Un ciclu secundar apare datorité deplasdrilor alternative ale li_ niei férmului, cind transgresiv cind regresiv, in cadrul unui proces. ma- jor transgresiune—regreésiune. t Cretu principal | Sielu secundar ‘ | Peesreunty Timp Miscareo scoarfer a + o Fig. 3.20 — Cielu sedimentar: @ — goloana Utologied $1 diagrama Hmp/adineimes mari; b — cle se dimentar prineipal §{ cieluri secundare (dupa Dumitresct, 190i) Complicatiile mai pot aparea si datorit& rapiditafii cu care se produc miscarile scoartei, fie de-ridicare fie de coborire, putind rezulta cichuri in care partea transgresiva sau regresiva si predomine satt'sd existe nu- mai una din ele. Astfel de situafii pot apfirea dacd de/exemplu, migcarea de coborire a scoartei se face lent si cea de ridicare mai repede, cind se 66va forma o sticcesiune transgresiva: groas4, urmatd de o succesiune re- gresiva subtire sau aceasta poate chiar sA lipseascd. Funetie de gradul de importanta a'acestor cicluri de sedimentare se stabilese limitele intre diferitele subdiviziuni din stratigrafie, fiind preci~ zate extinderea unor formatiuni transgresive sau regresive. Separarea ciclurilor principale ofera posibilitatea coreldrilor la mari distanje si identificarea efectelor regionale sau chiar la seara globala ale unor mis- cari tectonice majore. Utilizarea nofiunii de etaj structural este relativ usor de realizat in studiul regiunilor de platforma, in cuverturile Jor sedimentare, acolo unde nu s-au Tesimtit decit migcarile tectonice verticale. In zonele supuse mis- catilor teetonice tangentiale, separarea ciclurilor de sedimentare este foarte dificila si poate conduce la erori. Ftajul structural a fost utilizat ca principiu de baza 1a intocmirea primei editii a har{ii tectonice a Europei, ins aplicarea lui s-a dovedit greoaie si uncori-fortata, ceea ce a condus in final la renuntarea aplicarit Ja editia ulterioara. 3.2, STRUCTURI PRIMARE ALE ROCILOR ERUPTIVE Consolidarea magmelor se poate face la suprafaja Pamintului, did nastere la roci eruptive extruzive (vuleanice), sau in adineime, generind roci intruzive. Intrucit diversele tipuri de manifestari magmatice care se produc Ja suprafafa sau in interiorul litosferei, manifestari denumite supracrustale sau intracrustale (Condie, 1976), dau roci cu structuri primare specifice, Je vom examina atit in cadrul rocilor extruzive, cit si al celor intruzive. 3.2.1, Structuri primare ale rocilor extruzive Consolidarea magmelor la suprafata crustei terestre genereaz& roci extruzive sau vulcanice, care se prezinté sub diverse forme, depinzind de modul in care’s-a produs ajungerea la suprafata. Unitafile fundamentale care reztlt{ din activitatéa’ extruziva sint curgerile de lave si stratele piroclastice. Aceste unitati' sint de obicei aso- ciate pentru a forma vuleani, care rezulta din‘ eruptii ‘centrale, si cimpit sau platouri vulcanice, care rezult din eruptii de fisur’. Curgeri de lave. Curgerile de lave rezulté: din magme révirsate ‘la suprafata’ Pamintului pe fisufi lineare. Formeaz corpuri tabulare, cu grosime mic& faté de extinderea pe orizontala, avind 0 pozitie orizontald sau slab inclinat&, functie de suprafata pe care curge lava. Suprafaja unei curgeri de lava poate fi netedi sau sa prezinte o serie de neregula- ritati de marimi diferite, denumite functie de aspectul lor: lava cordataé ud 67.(tip Pahoehoe), caré are suprafata rasucit’ ca un odgon, find caracteri ticd pentru lavele bazice ce dau bazalte; lava cu spiné (tip Aa), cons’ din blocuri neregulate acoperite cu proeminente asemanatoare spinilor, rezultaté din racirea Javei baziee eu viscozitate mai mare; lava eu blocurt (block lava), formaté din blocuri relativ netede, rezultata din racirea la~ velor acide (Billings, 1962). La suprafaja lavei pot aparea o serie de’ alte proeminenje, de diferite marimi gi forme, ca: tumuli, creste de presiune, excrescente, tunele di lava, conuri de expulzare a gazelor, depresiuni de prabusire. Curgerile de lave din diferite regiuni au grositni variabile: 5—10 m in Islanda; 25—30 m in platoul Columbia din nordul’S.U.A. si din India; pind la 300 m in Hawaii. In extindere pot depisii uncori 1000 km*. Strate piroclastice, Rocile piroclastice sint formate din fragmente de material vuleanie de dimensiuni foarte variate (de Ja fractiuni de mili- metri la citiva metri); in functie de dimensiuni se deosebese: praf vul= canic (particule cu diametru mai mie de 0,25 mm) si cenusa vuleanicth (0,25—4 mm diametru), care prin cimentare formeazd jtufuri vulca- nice*; lapilli (4—32 mm diametru) si blocuri (cu diametre mai mari de 32 mm), care prin cimentare dau ,brecii vulcanice* (dacd fragmentele sint angulare) sau j,aglomerate vulcanice* (cu fragmente rotunjite sau | subangulare). In fara noastra stratele piroclastice sint abundente, mai larg dezvol= tate fiind tufurile dacitice si andezitice din Bazinul, Transilvaniei: si avantfosa carpatica (pot atinge pind Ja 200 m grosime — tuful de Dej) si aglomerate andezitice in lanjul vulcanic Oas—Gutti—Calimani—Har- ghita. Tufurile vuleanice constituie repere de corelare foarte bune pentra anumite nivele stratigrafice, ele avind un eomportament cu totul spe= cial in diagrafiile geofizice, uneori chiar la grosimi foarte mici, ceea ce ajuta mult in coreléri de sonde (ex. tuful de Bazna 5—8 cm). Eruptii, Extruziunea lavelor la suprafata crustei se realizeazd prin deschideri de forma lineara (dind eruptiile lineare sau areale) sau de tip central (eruptii explozive, efuzive sau mixte). Erupfiile lineare (fisurale) presupun iegirea lavelor pe fracturi adinci, — prin. revarsare linistita peste marginile faliei formind un platou sau o cimpie de lava (fig. 3.21). Asemenea dislocatii rupturale pot atinge zeci de kilometri lungime, ca in IslandaIn.general acest tip de manifestare. este caracteristic lavelor bazice; in cazuri mai rare sint si lave acide care din cauza componentilor usori volatili pot genera explozii locale violente si depuneri de roci piroclastice. Multe din platourile de bazalte (Colum- bia Britanicaé — Canada,.Dekkan — India, America de Sud sau Africa de Sud) sint formate in acest: fel, avind grosimi foarte.mari de 1000— 3000 m. Eruptiile centrale sint mai violente, gi; desi mai putin extinse, dau’ forme variate; vulcani, cratere si caldere. Vulcanii sint corpuri de roci 68de forma conica, constituifi din lave sau strate piroclastice. Dupi struc tura interna se deosebese: — Conuri vuleanice (fig. 3.22), ce pot fi aledtuite numai din curgert de lave (conuri de lave) cu pante mici, din piroclastite (conuri piroclas~ tice) cu pante mari, din alternante de curgeri de lave si strate piroclas~ aabterice 62 COPE CUeINE Neckev teu. car aarerty roaiare Fig, 3.21 — Bloc-diagram& artind structuri primare ale roci- lor eruptive efuzive si intruzive. ee mofo ce TE Vrociprewtaniee = Bi ave (3) Poei piroctastice Fig. 9.22 — Tipuri de vuleani (dupa Billings, 1962). tice (conuri complexe sau strato-vulcani) si din lave mai viscoase care nu au. putut curge (conuri tip hornitos). Uneori se pot forma: vulcani secundari, formind conuri adventive sau parazite. 69— Domuri vuleanice: (fig. 3.23), avind forma de conuri rotunjite; versan{i abrupti, formati din lave viscoase care pot creste prin ridi dinspre interior ‘a lavelor mai noi care Ie imping pe cele mai vechi.(d muri endogene) sau prin curgeri de lave viscoase, din ce in ce mai m spre partea superioaré, cu forma de evantai (domuri exogene). Fig. 3.23 — Domuri vulcanice (dup& Billings, 1962): @ — endoren; 0 — exogen. — Ace vulcanice ascutite, formate din lave foarte viscoase, avind inalfimi de Ja citiva metri la sute de metri (exemplu celebru fiind acul de la Mt. Pelée din Martinica, cu inltimea de 343 m), — Vulcani complecsi sau com trei tipuri diferite, descrise mai sus (fig. 3.21). — Craterele sint depresiuni situate in jurul cogului care alimenteazi vulcanul. Au o forma circulara sau aproape circulara in suprafata, find formate prin explozia partii superioare a cosului. La interiorul craterelor se pot acumula fragmente de roci provenite din alunecdrile de teren ale peretilor. Dupa forma, se disting: a) ,,cratere-groapi, care au pereti abrupti (Insula Hawaii) si care pot si-si mareasca diametrul dupa ex- plozie prin faliere circularé sau alunecari de teren; ,maar“ele, care au fundul aplatizat, tapisat cu conuri vuleanice mici, fiind tipice in Suabia. si Etiopia (fig. 3.21). — Calderele sint depresiuni vuleanice mai mari decit craterele, de forma circulara sau aproape circular&, cu dimensiuni de ordinul kilo- metrilor in diametru. Functie de modul de formare se disting: a) caldere de explozie, formate in urma-unei exploaii violente, care a aruncat in aer masé uriase de roci din crater (de exemplu, Bandai San din Japonia); b) caldere de prabusire, formate prin prabugirea suprastructurii vul- canului din cauza retragerii magmei ca urmare a racirii, exemplu tipic constituindu-l caldera Krakatau din Indonezia, sau a revirsarii lavelor pe fisuri laterale, exemplu find valeanul Kilauea din Hawaii; c) caldere de eroziune, datorate proceselor de eroziune care Targese cogul vuleanic, 3.2.2. Structuri primare ale rocilor intruzive (plutoni) In terminologia structural a rocilor intruzive se utilizeazd termenul’ plutoni pentru toate corpurile de roci magmatice consolidate la o adincime oarecare in interiorul scoartei sau litosferei, Degi in’ petrologie se face 70distinetic intre domeniul plutonic (adincimi mari si unde nu exista indicatii de deplasare a magmei), domeniul intruziv (adincimi mari la mici, dar existd evidenta unui transport al magmei) si cel subvulcanic (in nivelele apropiate de suprafata, corpurile magmatice fiind legate de aparatele vul- canice), intrueit limitele dintre ele sint.greu de stabilit, pentru descrierea caracterelor structurale s-a acceptat aceasta simplificare. Definirea ‘diferitelor tipuri de plutoni (clasificare geometrica) se ba- zeazi pe urmatoarele criterii: relatiile structurale cu rocile inconjuré- toare (gradul de concordanta), forma plutonilor, marimea sau extinderea acestora, gradul de cutare a rocilor inconjuratoare. Dup& relatiile plutonilor cu rocile inconjuratoare se deosebese plu- toni concordanti, care au contacte paralele cu stratificatia sau foliatia rocilor inconjuratoare, si plutoni discordanfi, care au contacte nete, taind texturile rocilor inconjuratoare pe directii oarecare. Gradul de cutare a rocilor in care se gasese cantonati plutonii, re- prezinté un factor care controleazi natura si dezvoltarea corpurilor plu- tonice, fiecare pluton avind un amplasament tectonic caracteristic. $2.24. Plutoni concordantt Silluri (=filoane strat) sint plutoni tabulari, paraleli sau aproape pa- raleli cu stratificatia sau foliatia rocilor inconjuratoare. Sint relativ sub- firi in raport cu extinderea lor areala, putind ayea grosimi de la 1 cm Fig. 324 — Siflw @ — inelinat; b — orlzon! ‘vertical. la sute de metri si suprafefe de mii de kilometri p&trati. Sint de obicei amplasati la adincimi reduse si au rareori zone de metamorfism in jur. a pozitie pot fi orizontale, verticale sau inclinate, la fel cu inclinarea stratelor in care se gasesc (fig. 3.21, 3.24). Fig. 5.25 — Lacolit: simetrie isi asi- metric (dupa Billings, 1962) Functié de rodul lor de formiare pot fi: — silluri simple, rezultate dintr-o singuré injectie magmatica; — silluri multiple; formate din doud saw mai multe injectii de magme de aceeasi compozitie; — silluri compuse, rezultate din doud sau mai multe injectii de mag~ me de compozitii diferite; a— silluri diferentiate, ‘cind au ogrosime suficient de mare (sute metri) pentru: ca, fn timpul racirii, In magma si se poatd separa, gravitatie, p&turi de compozitie diferita. Lacolite, termen propus de Gilbert (1880) (=laccolith), sint plat de forma plan-convexé sau biconvexa care boltese stratele sub care fost intruse si uneori depresioneazA depozitele de sub: intruziune. parted inferioara, lacolitul are un canal care aratd drumul de acces magmet (fig. 3.21, 3.25). In general, grosimea lor este de ‘pind la 1 000m, iar in suprafata de 3—8 km diametra, flind arbitrar separate de sill, tn. natura existind o trecere gradaté. Conventional, Billings (1954) a pro~ pus sa fie utilizat termenul de sill pentru corpurile la care raportul int diametru si grosime este mai mare de 10, iar cel de lacolit eind raportul este mai mie de 10. Lacolitele sint de obicei formate din roci acide, pu- tind fi simetrice sau asimetrice, dupA cum sint inclindrile stratelor m= conjurdtoare de pe cele doua flancuri ale sale, Se utilizeazi termentl de lacolit intraformational, pentru ‘acele core puri care au fost injectate pe o discordanta majora.” Lopolit. Grout (1918) a folosit termenul de ,,lopolith* pentru ,,o mas intrusivA mare, lenticulara, afundaté im centru, in general concordanté, cu grosimea de aproximativ 1/10 1a 1/20 din largimea sau diametrul sau“. Diametrul unui lopolit este obisnuit de sute de kilometri iar grosimea de mii de metri. In general se accepti cA este o intruziune concordanta aso- clat& unui bazin structural, unde stratele incliné convergent; formarea lopolitului find sincron& eu cea a bazinului, subsidenfa acestuia este le- gata de retragerea magmei din rezervorul magmatic (fig. 3.26). Fig. 3.26 — Lopolit: @.— plan; & — sectiune, Lopolitele, la fel cu lacolitéle si sillurile, pot fi simple, multiple, com- plexe sau diferentiate. St Facolit, termen creat de Harker (1909) (=phacolith), reprezintA un pluton concordant pus in loc contemporan cu cutarea stratelor, amplasat in bolfile anticlinale gi albiile sinclinale, adicd in regiuni de slabire a stressului gi detensionate (fig. 3.27). Facolitele sint cantonate in zone adinci, punerea in loc factndu-se prin mecanismul de permisivitate, adicd prin deplasarea pasiva a magmei fn formatiuni cu presiune scizuta, asa cum sint crestele cutelor. Sint corpuri de dimensiuni relativ mici, cu grosimi de zeci sau sute de metri gi lungimi de 1—3'kmi. Caracterele lor 72¢ dikeuri circulare — intruziuni de forma ovala, arcuita sau circu- lara in plan, cu pereti verticali in sectiune verticala, cu diametre de 1— 30 km si grosime de maximum 2 km (fig. 3.30). Mecanismul' de formare a diketirilor in con si ciretlare a fost des- erls de Anderson (1936) si completat de Reynolds (1956) (fig. 3:31). Cres~ ATV SS Fig, 328 — Dike-uri radiane, Fig, 5.29 — Dike-uri fn eon: @ in plan; 6 — tm seeqiune: Fig. 9:30 — Dike-uri cir- Pig. 3.31 — Formarea dike-urilor dn culare: con $i Ciretlare (dupa Billings, 1962) @ — 4m plans & — tn uc ‘une, terea presiunii in rezervorul magmatic creeazi fracturi de tensiune per- pendiculare pe peretii rezervorului, care vor fi umplute formind dikeuri in con. O deserestere a presiunit magmei conduce la formarea unior frac. turi de tensiune paralele cu peretii rezervorului magmatic: totodath apar fi fracturi de fortecare, care formeazd un unghi de 30° cu fracturile de tensiune si care prin umplere cu material magmatic vor forma dileeuni circulare. Batolite (batholith), Termenul a fost introdus. de. Suess (1904—1924). Sint cele mai mari si mai importante corpuri plutonice din centedie ve genice (fig. 3.21). Ele au urmétoarele.-caracteristici: sint corpurl mari, oH suprafata de peste 100 km; peretii sint abrupti si inelind divergent, Ait corpul se maresie in) jos; ‘acoperisul are o forma de dom, cu pproceniaente (cupole) sau zone coborite, depresionare, usnits Patolite sint compuse, flindvaledtuite din numeroase varietlti plutonice amplasate in momente diferite. (de la engl. stock—trunchi). ‘Sint batolite de dimensiuni avind aceleasi caracteristici. Daly (1933) a ales ca o limita arbi- “pentru delimitarea lor fat de batolite, 0 suprafati mai mica de (engi. neck=git), Sint plutoni formati ca umpluturi ale vulcanice avind dimensiuni variate (fig. 3.21). Uneori formeaz’ enje morfologice (de tip ac vuleanic), rocile conului vuleanic din indepartate prin eroziune. _ 2225. Mecanisme si timpul de punere in loc a plutonilor im scoarta terest exist& plutoni attt in regiunile stabile vehi (seu- si in catenele orogenice mai vechi sau tinere (alpine). Numerosi ori au recunoscut relatii strinse intre tipurile de plutoni $i adin- Jor de amplasare, stilul tectonic si faciesul metamorfic al rocilor e. Cum majoritatea plutonilor de dimensiuni mari sint de consti- graniticd, mulli cercetdtori asociaz’ mecanismele de amplasare a ora cu procesele de formare a granitelor in scoarta. cimea de amplasare. Adincimea Ja care s-au consolidat plutonii ci a fost pusd fn raport cu rocile in care sint cantonati sau func- de caracteristicile corpului intrus, determinate de nivelul crustal in © @ ajuns. din 1904, Grubenmann a definit trei nivele de adincime, epi- si catazona, pe care Michot (1956) si Buddington (1959) le-au sta- ept zone de adincime de amplasare a plutonilor deosebind: Plutonii de epizona, pind la 6—8 km adincime, in general discor- cu foarte slabe structuri de curgere gi foliatii, contacte transante focile inconjuratoare si asociatii cu vulcanism de aceeasi virstaé. For- obisnuite sint: dikeuri circulare si in con, silluri, lacolite, neckuri, . Sint tectonic tirzii sau posttectonici. = Plutonij de mezozona, amplasati intre 6 si 15 km adincime, pot ees dar si discordanti, au contacte Paes eu rocile incon- a. se dezvolté larg aureole de contact curgere primara. Foarte multe batolite Sint tectonic tirzii sau sincinematici. Plutonii de catazoné, amplasati Ja adincimi “de, 10-20 km, sint concordanti, cu. contacte gradate spre rocile Inconjuratoare, en gnaisica si sint sintectonici. Tipurile obisnuite sint do- H cercetétoriconsiderde4 pluton pot s4 apara la dowd niyele tec- ‘de infra- si_suipra-structura (asa cum au fost cel descrisi in scu- ‘anadian $i Baltic), la trei nivele (Buddington, 1959) sau la patru 5