Sunteți pe pagina 1din 71

Cuprins

Memoriu explicativ
Motivaia
Introducere
Capitolul 1
1.1 noiuni teoretice despre depresie
1.2 noiuni patologice
1.3 date epidemiologice n depresie :
-

1.3.1 Material i metod

-1.3.2

Criterii de excludere din lot

-1.3.3 Concluzii
-1.3.4 Factori de risc pentru apariia depresiei
1.4 Accesul depresiv
1.5 Simptomatologie
1.6 Diagnostic
1.7 Tratament
Capitolul 2
2.1 Aspecte ale ngrijirii pacienilor cu depresie
2.2 Tipuri de depresie
2.3 Planul de ngrijire a pacienilor cu depresie

Memoriu explicativ
Dispoziia constituie simfonia vieii psihice a individului, o stare complex, inefabila.
Psihologia insista asupra faptului c dispoziia este starea bazal. Timica de fond,
fundalul pe care pot aprea diverse tulburri. Pe acest fundal pot aprea si tulburri
afective, clasicele stri de afect, reacii emoionale intense, cea mai dramatic fiind
depresia.
Depresia este cea mai frecvent stare psihica patologic. se pare c o persoan din
zece prezint in societatea dezvoltat sau in curs de dezvoltare, de dou sau chiar de
trei ori in existenta sa, tulburri timice sau mintale de tip depresiv destul de grave pentru
a necesita o psihoterapie de sustinere.
Depresia, ca nici o alt boala psihiatrica, sau boal in general, nu ii trage istoria nc
din primele scrieri ale omenirii. Prima descriere obiectiv a depresiei a fost facut de
Hippocrates, care a denumit-o melancolia n intenia de a atrage atenia asupra
excesului de bil neagr in constituia bolnavului. Simptomele bolii afective au ramas
aceleai de 25 de secole n ciuda schimbrii perpetue a opticii etiologice i terapeutice.
Dupa Hippocrates, Aretaeus din Cappadocia face cea mai complet i remarcabil de
modern descriere a depresiei n al doilea secol al erei noastere.
El propune ipoteza c boala ar fi cauzat de factori psihologici, nefiind legat de bila,
flegma sau alte umori. El asociaz depresia cu mania, ca par i ale aceleiai boli n unele
cazuri.
Depresia capteaz tot mai intens atenia in clinica patologica n ultima perioad, gra ie
rspndirii mari n populaie, n grade variabile de intensitate, de la uoare perturbri
pn la forme severe de suferin.

TULBURAREA DEPRESIVA A PERSONALITAII


Acesta tulburare ii afl sorgintea la nceputul secolului nostru, n studiile lui Kraepelin
( 1921), care vorbete de o depresie de fundal pe care ar putea aprea episoade
depresive sau maniacale. La rndul sau Kretschmer ( 1924), descrie temperamentul
depresiv ca form atenuat a depresiei.
Cel care contureaz tabloul clinic al tulburarii depresive de personalitate este nsa Kurt
Schneider (1950). El descrie aceti oameni ca fiind linisti i, seriosi, sceptici, cu sim ul
datoriei, incapabili de a se relaxa, de a se bucura, cu un anumit grad de anxietate si
nesiguran.

Tulburarea este definita printr-un pattern pervaziv de tristete i pesimism, de


autocriticism, autostima redus, pasivitate i expresie nhibata de agresivit i.
Din perspectiva general i sintetica, aceast tulburare este caracaterizat printr-un
pattern pervaziv de condiii i comportamente depresive care apar la nceputul vie ii
adulte i se manifest printr-o varietate de contexte... care au la baz un sentiment
persistent de descurajare, lipsa de bucurie i nefericire.

Tulburarea depresiv a personalitii prezint urmatoarele trsturi psihologice


i psihipatologice:
Incapacitate de a trii satisfacia, realizarea, succesul, refuzndu- i bucuria i chiar
relaxarea.
Contiincios, responsabil, disciplinat, exigent cu sine, chiar intransigent, se
autoanalizeaz cu severitate, se culpabilizeaz.
Proiecie a rigorilor autoimpuse, a autoexigentei asupra celorlal i.
Judectori exigeni, uneori necrutori ai comportamentului i activitii celorlalti, carora
le aplica aceleasi riguroase standarde.
Tendina de analiza selectiv i riguroas a nemplinirilor i eecurilor celorlal i i
minimalizarea sau scotomizarea succeselor acestora.
Grija excesiv i continu asupra existentei i activitaii trait sub spectrul imprevizibil al
riscului i eecului.
Trirea prezentului sub aura ndoielii i scepticismului, n pofida indiciilor i constat rilor
contrare.
Anticipri i expectaii negative asupra desfasurarii ulterioare a evenimentelor.
Autostima redus i o mare disponibilitate pentru autoculpabilizare i autoblamare.
Sentimente de inadecvare i trirea unei st ri cronice de siderare a dispoziiei .
Tendina de a suferi n tcere, cu momente de catarsis afectiv, desfsurat cu discreie,
n solitudine.
Tendina de ezitare, de indecizie, dificult i de deliberare i teama de dezaprobare.
Autocritici, derogativi i denigratori ai activit ii i persoanei lor.
Linistii, introvertii, pesimiti, non aservii.

Motivaia

Obiectivul principal al acestei lucrri este abordarea unei


probleme globale.
Gndurile negative, stresul cotidian i tulburrile alimentare sunt
doar civa dintre factorii responsabili de apariia depresiei. Boala
a devenit o problem global ca urmare a rspandirii sale rapide.
Specialitii considera c depresia ar trebui considerat o
problem de sntate public avnd n vedere impactul pe care l
are asupra populaiei n ultimul timp.
Depresia este o mare problem i este cu siguran necesar s i
acordm mai mult atenie dect o facem acum.

Avem nc multe de fcut n ceea ce privete gradul de


contientizare a bolii i, de asemenea, n tratarea cu succes a
acesteia. Procentul persoanelor afectate difer de la ar la ar;
-tinde s fie mai mare n rile cu venituri mici sau mijlocii i mai
mic n rile cu venituri mari. Factorii de decizie politic au facut
un efort de a aduce depresia n prim plan dar mai avem nca
multe lucruri de fcut. Ceea ce poate face o persoan incapabila
(infirm) difer la un caz la altul i poate fi diferit, la fel de bine,
de la o ar la alta ;
-exist o mulime de implicaii culturale i interpretri care
intervin, ceea ce face cu att mai important creterea gradului
de contientizare a dimensiunii problemei, ale semnelor ei i a
modalitii prin care putem sa o detectm.
Depresia n Romnia
n prezent, boala afecteaz aproximativ 121 milioane de oameni
pe glob. n Europa se estimeaz c 50 de milioane de persoane
sufer de depresie.

n Romnia, a fost depistat o cretere semnificativ a episodului


depresiv major odat cu vrsta, de la 2,1% 2,6% (18-49 ani) la
4,4% 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de cretere de 1,2
puncte procentuale pentru fiecare grup de vrst (50-64 ani i
peste 65 de ani).

Liga Romana de Sanatate Mintala a realizat pentru prima data in


Romania un studiu legat de frecvena depresiei la noi in ar,
cercetarea fiind realizat pe un esantion de cca 2.400 de
persoane. n urma acestui studiu s-a observat c prevalena
episodului depresiv major la momentul examinrii a fost de
aproximativ 9%, iar pe durata ntregii viei de 21%, spre deosebire
de diabet care are o prevalen de 8,4% n rndul populaiei
adulte. De asemenea depresia este de doua ori mai frecvent n
rndul femeilor dect n cel al brbailor.
Introducere
Fiecare are perioade cnd se simte mai mult sau mai puin trist.
Dei depresia nu constituie singura cauz a suicidului n rndul
adolescenilor, reprezinta un motiv major, fiind n mod cert cauza
unei dureri sufleteti imense.
Depresia este o experien comun. Fiecare dintre noi se simte
plictisit, ru sau uneori trist. De obicei motivele par a fi evidente o dezamgire, frustrare, pierderea a ceva sau a unei persoane
foarte dragi - dar nu ntotdeauna; uneori "avem toane", "ne
simim ru", "nu suntem n apele noastre", "ne sculm cu faa la
cearsaf" i nu stim de ce.
n unele cazuri depresia poate fi att de puternic nct domin
vieile dnd senzaia ca e inutil s mai trieti. Aceasta nu
nseamn c trebuie s cedezi, s fii acuzat de autocomptimire
sau de neputin de a "nu te aduna". Depresia ajuns la acest
grad reprezint o boal i trebuie tratat.

Ca n cazul fiecrei depresii normale exist ntotdeauna o cauz


aparent iar uneori nu. Ar putea fi o reacie la o boal fizic, stres,
suprasolicitare, somaj, probleme cu rudele, probleme financiare
sau cu casa, ns reacia este mult mai intens i dureaz mai
mult dect este necesar. Iar apoi, ntru-un mod foarte sever,
devastator chiar apare depresia.
Atunci cnd depresia este mai sever dect ne-am fi putut
atepta, sau cnd continu s acioneze avem nevoie de ajutor.
Avem nevoie de ajutor dac depresia ne afecteaz munca,
relaiile i sentimentele cu prietenii i cu familia, sau dac am
nceput s avem gnduri ca oamenii s-ar simi mai bine fr noi.
Uneori numai simpla discuie cu un prieten foarte apropiat sau cu
o rud n care avem ncredere ar putea fi de-ajuns s ne ghideze
pe "panta abrupt"(Winston Churchill denumea aceast stare
"situaia unui cine rios"). Dar dac depresia a luat unele forme
ngrijortoare este bine s se fac o vizit doctorului.
Bine-neles c nu putem s ne dm seama ct de bolnavi suntem
deoarece totul vine gradual, sau pentru c ne autocondamnm c
suntem lenei sau slabi. Trebuie s luptm, fie chiar si dac
suntem convinsi de alii s o facem, iar aceasta nu reprezint un
semn de slbiciune. Astfel trebuie s ncercm s scpm de
propriile noastre sentimente prin abordarea unei viei mai active
dei si n acest caz ne putem ntreba de ce ne simim stresai i
obosii. Uneori sentimentele noastre nu se autoprezint ca fiind
un rezultat al nefericirii, ci n unele cazuri drept forme de reacie
fizic cum ar fi constante dureri de cap, dureri sau dificulti de
dormire.

Capitolul 1

1.1 Noiuni teoretice depre depresie

Depresia este o tulburare a strii afective, care declaneaza


stri de tristee, de suprare, de subaprciere a propriei persoane
chiar i a unei stri de pierdere a speranei a propriilor puteri
pentru o perioad de timp destul de ndelungat.
Depresia se manifest pe o perioad mai lung de timp fat de
simplele stri de tristee, de suprare, de pierdere a propriei
energii, iar aceasta poate s-i schimbe complet viaa, avnd un
impact negativ asupra bucuriei vietii tale. Depresia influeneaz
complet tot modul de via, ii schimba gandirile, forele psihice i
fizice, capacitatea de a munci scade, i poate influena chiar si pe
cei apropiai ie, familia i prietenii.
Depresia nu are aceleai influene asupra tuturor oamenilor, i
acioneaz diferit la fiecare om in parte. La unele persoane poate
dura o perioad destul de lung, iar la alii poate fi trectoare
durnd doar cteva cateva zile. Persoanele care au depresie o
perioada scurta de timp, o zi sau doua, pot trece foarte uor peste
si isi continu viaa personal si profesional, fara ca ele sa fie
afectate. Dar chiar dac despresia se ntinde pe o perioad scurta
de timp, ea trebuie sa fie tratat cu medicamente si sa fie inuta
sub observatie deoarece exist riscul s devin din ce n ce mai
agresiv .

n cazul depresiilor severe, persoanele ii pot pierde capacitatea


de a mai comunica cu lumea din jur, nu mai pot face activitaile
zilnice pe care le fceau nainte, chiar ajung sa se sinucid.
De multe ori persoanele care sufera de depresie nu vor sa
primeasc ajutor din partea nimnui, sunt refractare la tot ce
nseamn ajutor deoarece ele consider c acest lucru va dovedi
ca sunt nite persoane slabe, care nu pot avea grij singure de ele
i consider c pot sa ii rezolve problema si pot sa se ajute
singure prin propriile lor fore fizice i psihice,negnd ca au o
problem.

n ziua de azi, dup multe studii fcute de ctre diferii


cercettori, se tie c depresia este o afeciune medical,i c are
att o baz biologic ct i o cauz chimic. Tratamentele care
exist n ziua de azi sunt foarte sigure si rezolv chiar i cazurile
severe de depresie.
- Semnele i simptomele depresiei Starea depresiv se manifest printr-o serie de semne, indicatori
cu valoare clinic. Persoana care se confrunt cu un asemenea
episod de vulnerabilitate, de slbiciune emoional poate simi c
nu se mai poate bucura ca altdat de micile plceri ale vieii, ca
i-a pierdut interesul pentru o serie de activiti care altadat i
fceau plcere.
Frecvent depresia este confundat cu tristeea. Diferena
major dintre cele doua este c depresi este o boala iar tristeea
este o emoie. Tristeea apare n cadrul bolii alturi de alte
simptome clinice
Dispoziia general poate fi una depresiv, trist, persoana n
cauz poate plnge cu uurin in contexte de via care nainte
nu o determinau s reacioneze n aa manier, sau nu se mai
poate bucura de micile plceri ale vieii, de activiti placute,
hobby-uri. Problemele de somn sunt si ele specifice episodului
depresiv. Persoanele pot avea tulburri ale somnului, n sensul n
care adorm cu greutate sau se pot trezi din somn i cu greu
adorm la loc. n orice caz, calitatea i cantitatea somnului este
afectat, somnul fiind neodihnitor. De obicei apare insomnia
(insuficiena somnului) dar poate fi vorba i despre hipersomnie
(somn n exces). Lipsa poftei de mncare, cu scadere n greutate
sau din contr cretere n greutate prin ingestie n exces de
alimente, diminuarea libidoului (dorinei sexuale), nivel energetic
sczut astfel ncat persoana suferind cu greu execut sarcini
zilnice. Lentoarea sau agitaia caracterizeaz comportamentul
persoanei depresive Sunt situaii n care sunt prezente i acuze

somatice, de genul durerilor de cap, stomac- nod n stomac,


dureri cardiace. Frecvent sunt relatate de ctre persoanele
suferinde, sentimente de neputin, coplesire, de gol emoional,
de amorire emoional, imaginea de sine fiind una negativ -
nu sunt bun de nimic!: , din cauza mea s-a ntmplat cutare
lucru!, nu pot face nimic! , nu am ncredere n nimeni! iar
viitorul este privit n mod prpstios i fr sperana. n acest
tablou clinic
pot fi prezente i tulburricognitive, tulburri ale ateniei concentr
ate n sensul n care vorbeti cu persoan depresiv i ea
nu te poate auzi, este distras cu uurin sau foarte greu
poate fi atent laconinutul vorbelor transmise,
nu rspunde adecvat
contextului, rspunde cu ntrziere sau deloc.
n situaia unui episod
depresiv sever sunt prezente i gnduri de
sinucidere, sau tentative anterioare de a-i face ru ntr-un fel
pentru a se elibera de golul emoional, de starea
de tristee continu,
de neputin (aa cum declara persoan suferind). Situaia episo
dului depresiv n care sunt prezente gnduri sau tentative de
sinucidere este
o urgen psihici necesit intervenie psihiatric (administrate
medicaie antidepresiv) combinat cu psihoterapia.
n cazul copiilor, semnele depresiei
pot lua o form puin diferit de cea a adultului. Astfel c un copil
suferind poate s experimenteze stri de iritabilitate,
nervozitate,tristee n mare parte din zi , dificulti legate
de rutin somnului (adoarme greu, se trezete noaptea frecvent,
nu se odihnete suficient), scderea interesului pentru activitile
plcute, poate adopta un comportament regresiv
(ntoarcerea la stadiile anterioare de
dezvoltare), se poate plnge de oboseal fr s aib la baza o ca

uza medical, modificri ale apetitului.

1.2 Noiuni de anatomie i fiziololgie a sistemului nervos

Funcionarea organismului depinde de funciile izolate ale


diferitelor organe, coordonate, controlate i conduse de sistemul
nervos. Acesta coordoneaz activitatea tuturor organelor, precum
i relaiile organismului, ca ntreg, cu mediul extern. Datorita
coordonarii si reglrii nervoase menionate, organismul se
comport ca o unitate functional. Proprietatea sistemului nervos
de a realiza aceast coordonare se numete funcie integrativ.
Integrarea este o proprietate a tuturor etajelor sistemului nervos,
dar organul de integrare propriu-zis, care subordoneaz i
funciile celorlalte etaje, este scoara cerebral.

Se deosebesc un sistem nervos vegetativ i un sistem nervos al


vieii de relaie, alctuit din sistemul nervos central i sistemul
nervos periferic. Sistemul nervos vegetativ nu este cum se
credea n trecut un sistem autonom, independent. Este o

componenta a sistemului nervos, care ii poate desfura


activitatea i independent de voin. Activitatea sa este reglat
de segmentele superioare ale sistemului nervos central i in mod
special de scoara. Sistemul nervos vegetativ coordoneaza
activitatea organelor interne: btile inimii i presiunea sanguin
distribuia sngelui, frecvena micarilor respiratorii, secreia etc.
Cele dou componente ale sistemului nervos vegetativ
simpaticul si parasimpaticul exercit asupra fiecrui organ
aciuni antagoniste: unul stimuleaz , cellalt inhiba.
Excitaia simpatica, mrete catabolismul, deci crete cldura,
glicemia, accelereaz btaile inimii, diminueaz circulatia
periferic i crete circulatia central. Parasimpaticul are aciune
antagonista: el crete anabolismul.
esutul nervos
esutul nervos este constituit din dou elemente eseniale:
neuronul (celula nervoas propriu-zis) i nevroglia (esutul de
susinere).
Neuronul unitatea anatomo-funcional a sistemului nervos
este alctuit din corpul celular i prelungirile sale. Acestea sunt:
axonul prelungire de obicei unic i lung, prin care influxul
nervos pleac de la celula i dendritele prelunigri scurte, prin
care influxul vine la celul. Fibra nervoas este continuarea
axonului i este constituit dintr-un fascicul de neurofibrile, numit
cilindrax, nvelit sau nu de o teaca de mielin. Prin intermediul
fibrelor nervoase se realizeaz legatura intre doi neuroni, legatura
care poart denumirea de sinaps.
Circulaia influxului nervos la nivelul sinapsei se face ntr-o
singur direcie, de la cilindrax, spre dendrite i corpul celular.
Energia care circul de-a lungul fibrei nervoase se numete influx
nervos. Dupa sensul impulsului nervos se deosebesc un neuron
aferent care conduce impulsul de la periferie ctre centru (calea
senzitiva) i un neuron eferent care conduce impulsul de la

centru spre periferie (calea motorie).

Sistemul nervos periferic, alctuit din fibre nervoase i organe


terminale, deservete informaia. La modificri corespunzatoare
de mediu extern sau intern, deci la stimuli diferii, se produc
excitaii (n organele terminale senzitive), transmise prin fibre
nervoase spre centru. Excitaiile mediului extern i excitaiile
pornite de la muchi, tendoane, articulaii, periost se transmit prin
intermediul sistemului nervos al vieii de relatie, iar excitaiile
plecate de la viscere se transmit pe calea sistemului nervos
vegetativ.
Aceste senzatii sunt recepionate de organe specializate,
numite receptori, care pot fi: exteroceptori, care culeg excitaiile
pornite de la mediul extern, proprioceptori, care culeg excitaiile
de la muchi, tendoane, articulaii etc. i interoceptori, care culeg
excitaiile viscerale.
Nervii periferici pot fi senzitivi sau senzoriali, motori i
vegetativi. Pe calea lor vin informaiile de la periferia corpului sau
din organe interne, care vor merge prin intermediul neuronului
senzitiv spre centru, influxul nervos retransmitndu-se spre
organele efectoare pe calea neuronului motor, a nervilor motori.
n general, nervii periferici sunt mixti , leziunea lor provocnd
tulburari clinice motorii i senzitive. Din nervii periferici fac parte
nervii cranieni, n numr de 12 perechi, i nervii rahidieni.
Sistemul nervos central
Sistemul nervos central este alctuit din encefal, care este format
din cele dou emisfere cerebrale, formaiunile de pe baza
creierului, trunchiului cerebral, cerebel i din maduva spinrii.
Emisferele cerebrale prezint partea cea mai dezvoltat a
sistemului nervos. Fiecare dintre ele cuprinde cte patru lobi:
frontal, parietal, temporal i occipital. Acetia sunt impartiti prin

anuri n circumvoluii.

Encefalul este format din substana cenuie i substana alb.


Substana cenuie prezint numeroase celule de diferite forme i
dimensiuni, alctuind la suprafaa scoarta cerebrala, iar in
profunzime nucleii centrali. n scoara se gsesc 14 milioane de
celule. Substana alb a emisferelor cerebrale este format din
fibre nervoase care realizeaza legatura ntre diferite zone corticale
(fibre de asociaie), legatura ntre cele dou emisfere (fibre
comisurale corpul calos), i legatura ntre diferite etaje ale
sistemului nervos central (fibre de proiectie). Coordonnd
funcionarea sistemului nervos, scoara cerebral controleaz
intreaga activitate a organismului. Ea deine n primul rnd
funcia de reprezentare i selecionare, de elaborare a ideilor
gndirea (raionamentul), denumit de Pavlov activitate nervoas
superioar.
Spre deosebire de reflexele necondiionate, care sunt nnscute,
reflexele condiionate sunt dobndite, aprnd n curesul
existenei individului, determinate de condiii diferite i variate ale
mediului extern. La nivelul scoarei se realizeaz, integrarea
superioar, cu alte cuvinte, adaptarea organismului la schimbrile
mediului extern, nregistrate cu finee i precizie, precum i
legtura dintre diferite pari ale organismului.
Lobul frontal, care corespunde circumvoluiei frontale
ascendente, este sediul neuronului motor central, deci sediul
micrilor voluntare. Leziunile lobului frontal se nsoesc de
tulburri motorii (paralizii), tulburri n articulaia vorbirii (disartrie
sau anartrie), tulburri de comportament.
Lobul parietal este sediul cortical al analizorului sensibilitii
generale. La acest nivel se realizeaz sinteza tuturor tipurilor de
sensibilitate. Leziunile lobului parietal se vor nsoi deci de
tulburri privind aprecierea volumului i a formei obiectelor

(stereognozie), a greutilor (barestezie), privind discriminarea


tactila (aprecierea distanei dintre dou atingeri ale pielii) etc.
Distrugerea total duce la agnozie tactila, adic la
nerecunoaterea prin pipait a obiectului respectiv.

Lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizorului auditiv.


Leziunea sa ,se poate nsoi de surditate verbala (bolnavul aude,
dar nu nelege), halucinaii auditive, tulburri de echilibru,
imposibilitatea de a nelege scrisul (cecitate verbal),
ncapacitate de utilizare uzual a obiectelor i de efectuare a
gesturilor obinuite (apraxie);
-uneori este pierdut intelegerea semnificaiei cuvantului vorbit
sau scris (afazie senzoriala).
Lobul occipital este sediul captului cortical al analizorului
vizual. Leziunea sa duce la tulburri de orientare n spaiu,
tulburri de vedere (halucinaii vizuale) etc.
Formaiunile de la baza creierului sunt diencefalul i corpii
striai. Diencefalul este alctuit n principal din: talamus, staia
cea mai important de releu pentru toate fibrele senzitive care
merg spre scoara cerebral (leziunile talamusului producnd
grave tulburri de sensibilitate), i hipotalamus, coordonatorul
sistemului vegetativ i al sistemului endocrin. Corpii striai,
formai dintr-un numar de nuclei de substana cenuie, au un rol
deosebit n realizarea micrilor automate i a tonusului muscular,
fiind segmentul cel mai important al sistemului extrapiramidal.
Leziunile acestora duc la apariia unor tulburri ncadrate n
noiunea generica de sindrom extrapiramidal.
Trunchiul cerebral este prima poriune cuprins n cutia
cranian, n prelungirea mduvei spinrii. Are un rol deosebit de
important, aflndu-se la raspania dintre emisferele cerebrale i

cerebel. Este alctuit de sus n jos din pedunculii cerebrali,


protuberana inelar i bulbul rahidian, care face legatura cu
mduva spinarii. innd seama de importana centrilor nervoi
(respiratorii, circulatorii, deglutiie) a cilor i a conexiunilor de la
nivelul trunchiului cerebral, leziunile acestora produc manifestri
complexe, grave i adesea mortale. De la acest nivel pornesc cele
12 perechi de nervi cranieni care ndeplinesc importante funcii
motorii i senzitive. n afara nucleilor nervilor cranieni i ai
centrilor reflexelor vegetative, n trunchiul cerebral se gsesc o
serie de nuclei nespecifici, care alctuiesc formaiunea reticular,
care joac rol n transmiterea spre scoara cerebral a diferitelor
stimulri extero i intero receptive, contribuind la edificarea strii
de veghe (de contien).

Cerebelul, aezat n fosa posterioar a cutiei craniene, alctuit din


dou emisfere laterale, cu rol n coordonarea motorie, i o regiune
median, care contribuie n mod deosebit la meninerea
echilibrului, numita vermis. Este legat de nevrax prin pedunculii
cere-beloi. Funcia sa principal const n reglarea tonusului
muscular i n coordonarea micrilor.
Maduva spinrii
Maduva spinrii este ultima poriune a sistemului nervos central
,este adapostit n canalul rahidian i se prezint sub forma unui
cilindru de substan nervoas, care ncepe de la bulb i se
ntinde pna la L2. Este mparit n dou jumati simetrice, fiind
format din substana alb i substana cenuie. Substana
cenuie este situat central i mbrac aspectul literei H.
Coarnele anterioare ale substanei cenuii sunt motorii, cele
posterioare senzitive, iar cele laterale au funcii vegetative.
Substanta alb este alcatuit din: ci motorii descendente i ci
senzitive ascendente, n fiecare jumtate de mduva se disting
trei cordoane de substan alb, separate de emergentele

rdacinilor anterioare (motorii) i posterioare (senzitive). Cordonul


aterior conine fasciculul piramidal direct. Cordonul posterior
conine fascicule Goli i Burdach, care conduc spre centrii
superiori sensibilitatea tactil i profund contient.
Cordonul lateral conine o serie de fascicule ascendente care
conduc spre centrii superiori informaii legate de sensibilitatea
termica, dureroasa i profund incontient. Tot la nivelul
cordonului lateral coboar fasciculul piramidal incruciat i cile
extrapiramidale, spre celula neuronului periferic, aflat n
coarnele anterioare, de unde porneste calea motorie final.
Leziunile mduvei provoaca grave tulburari senzitive, motorii i
vegetative. La nivelul mduvei, din cele dou rdacini
anterioar (motorii) i posterioar (senzitiv) se formeaz nervii
rahidieni. Pe traiectul rdcinii posterioare exist o umflatur,
ganglionul spinal, care conine corpul celular al primului neuron
senzitiv periferic. Nervii rahidieni dau natere nervilor periferici.
Sistemul nervos central (encefalul i mduva spinarii) este
acoperit i protejat de cele trei foie meningiene: dura mater, o
membrana fibroas n contact cu osul, arahnoida, o foi subire
care captuete faa intern, a durei mater, i pia mater, un esut
celular bogat vascularizat care acoper esutul nervos.
Spaiul subarahnoidian cuprins ntre pia mater i arahnoida
conine lichidul cefalorahidian. Acesta este secretat n ventriculi
de ctre plexurile coroide i ptrunde n spaiile subarahnoidiene
prin orificiile lui Magendie i Luschka. n interiorul encefalului se
afl un sistem de caviti sistemul ventricular, n care se
formeaz i circul L.C.R. n emisfere se afl ventriculii laterali i
ventriculul III. ntre protuberanta i cerebel se afl ventriculul IV.
Ventriculul III este legat de ventriculul IV prin apeductul sylvian.
Ventriculul IV comunica cu spaiul arahnoidian prin orificiul
Luschka si Magendie. L.C.R. se resoarbe din spaiul
subarahnoidian, prin vilozitatile arahnoidiene.

Pentru nelegerea simptomelor care apar n leziunea sistemului


nervos, este necesara o sumara recapitulare a cilor motorii,
senzitive i a reflexelor.
Caile motorii
Sistemul motor cuprinde trei elemente: neuronul motor central,
neuronul extrapiramidal si neuronul periferic. Neuronul motor
central si cel extrapiramidal reprezinta cele doua cai motorii care
merg de la encefal la maduva. La nivelul acesteia, calea motorie
este unica, fiind reprezentata de neuronul motor periferic, numit
de aceea si cale motorie finala comuna. Prin intermediul acesteia
se transmit atat impulsurile venite pe calea neuronului motor
central (calea piramidala), cat si cele venite pe caile
extrapiramidale.
Neuronul motor central formeaza calea piramidala. Fasciculul
piramidal are somele celulare (corpurile celulare) situate in
scoarta circumvolutiei frontale ascendente. Axonii lor alcatuiesc
calea piramidala si se termina in coarnele anterioare ale maduvei,
unde fac sinapsa cu neuronul motor periferic, cu exceptia unor
fibre scurte (fasciculul geniculat) care se termina in nucleii de
origine ai nervilor cranieni, la nivelul trunchiului cerebral.
Fasciculul piramidal este format din fibre care au deci o lungime
si un traiect diferit:
fasciculul geniculat (cortico-nuclear) care se termina in nucleii
motori ai nervilor cranieni din trunchiul cerebral;
fasciculul piramidal incrucisat, care reprezinta cea mai mare parte
a fasciculului piramidal si ale carui fibre se incruciseaza in partea
inferioara a bulbului (decusatie), pentru a ajunge apoi in
cordoanele medulare laterale si coarnele anterioare. Datorita
incrucisarii bulbare a acestor fibre, se intelege de ce o leziune
encefalica antreneaza o paralizie de partea opusa a corpului;
fasciculul piramidal direct, un fascicul foarte subtire, constituit din

cateva fibre, care nu se incruciseaza la nivelul bulbului, ci mult


mai jos, la nivelul maduvei, cu cateva segmente inainte de a se
termina tot in coarnele anterioare ale maduvei. Fasciculul
piramidal este de origine filogenetica mai noua. Prin intermediul
lui se transmit impulsurile motorii active (pentru miscarile
voluntare) si impulsurile moderatoare ale scoartei pentru
activitatea automat-reflexa a maduvei.
Neuronii extrapiramidali formeaza calea extrapiramidala care
este o cale motorie indirecta. Corpurile celulare isi au originea in
nucleii cenusii centrali (lenticular, caudat), nucleu rosu, locus
niger. Toti acesti nuclei sunt legati intre ei prin fascicule scurte.
Caile descendente se termina in coarnele anterioare ale maduvei
prin diferite fascicule: rubo-spinal, olivo-spinal, tecto-spinal,
vestibulo-spinal. De retinut ca scoarta cerebrala la nivelul lobului
frontal are neuroni cu functie extrapiramidala. Sistemul
extrapiramidal, de origine filogenetica mai veche, jaoca un rol in
miscarile automate si in coordonarea si reglarea tonusului
muscular.
Neuronul motor periferic este portiunea terminala a caii motorii.
Corpurile celulare se gasesc in coarnele anterioare ale maduvei,
iar axonii trec prin radacina anterioara in nervii periferici,
terminandu-se in muschi. Legatura intre nerv si muschi se face la
nivelul unei formatiuni de tip sinaptic, numita placa motorie.
Transmiterea influxului la acest nivel, se face cu ajutorul unui
mediator chimic, numit acetilcolina. Neuronul motor periferic
primeste excitatii atat pe calea neuronului motor central, cat si a
neuronului extrapiramidal si a arcului reflex medular. De aceea se
mai numeste si calea finala comuna. In leziunea neuronului motor
periferic sunt pierdute toate categoriile de miscari.
Caile sensibilitatii
Informarea sistemului nervos asupra variatiilor mediului extern si
intern se realizeaza prin existenta la periferie a unor receptori

specializati pentru toate tipurile de sensibilitate. In mare se


disting o sensibilitate elementara si una sintetica. Sensibilitatea
elementara cuprinde:

sensibilitatea superficiala sau cutanata, pentru tact, caldura si


durere (termica, tactila si dureroasa);
sensibilitatea profunda sau propriceptiva, care provine din
muschi, tendoane, ligamente, oase si articulatii;
sensibilitatea viscerala (interoceptiva), sub controlul sistemului
nervos vegetativ.
Sensibilitatea sintetica cuprinde: senzatii complexe, rezultate din
diferentierea si c< binarea senzatiilor elementare.

Caile sensibilitatii printr-o inlantuire de trei neuroni, alcatuiesc


calea sensibilitatii termo-algice, a sensibilitatii tactile, profunda
constienta (mioartrokinetioa, vibratorie si barestezica), profunda
inconstienta (relatii despre tonus si echilibru).

Caile senzitive cuprind trei neuroni. Primul neuron se gaseste pe


traiectul radacinii posterioare a nervului rahidian, in ganglionul
spinal si in ganglionii anexati nervilor cra-nieni. El are o prelungire
cu rol de dendrita, care alcatuieste fibra senzitiva a nervului
periferic, si o prelungire cu rol de axon care patrunde in maduva.
Aceasta prelungire poate fi scurta, pentru sensibilitatea
superficiala (care se termina in celulele coarnelor posterioare ale
maduvei), mijlocie, pentru sensibilitatea profunda inconstienta
(care se termina 2-3 segmente medulare mai sus) si lunga, pentru
sensibilitatea profunda constienta (care se termina in nucleii Goli
si Burdach din bulb).

Al doilea neuron transmite excitatia senzitiva la talamus pentru


sensibilitatea superficiala: prin fasciculul spino-talamic anterior,
pentru sensibilitatea tactila, prin fasciculul spino-talamic
posterior, pentru sensibilitatea termoalgica, iar pentru
sensibilitatea profunda, fibrele care pornesc din nucleii Goli si
Burdach se incruciseaza in bulb, pe linia mediana si se termina
in talamus.
Al treilea neuron este portiunea cailor senzitive cuprine intre
talamus si circumvolutia parietala ascendenta.
Reflectivitatea
Se intelege prin reflex un raspuns motor, secretor sau vasomotor,
obtinut prin intermediul sistemului nervos. Pentru ca sa se
produca un reflex este necesara continuitatea arcului reflex intre
nervul aferent si cel eferent, cu alte cuvinte, o suprafata
receptoare (piele, muschi, tendoane), un nerv senzitiv, care
constituie fibra aferenta, o celula intermediara situata in
ganglionul spinal posterior, o celula motorie (in cornul anterior al
maduvei) si o terminatie motorie in muschii.
Se cunosc mai multe tipuri de reflexe.
Reflexele osteotendinoase sunt reflexe spinale, formate din doi
neuroni unul senzitiv, care receptioneaza excitatia de la nivelul
tendo-nului, excitat Impulsurile corticale prin calea piramidala au
actiune inhibitorie asupra acestor reflexe.
Reflexele superficiale (cutanate si mucoase) sunt formate din
inlantuirea mai multor neuroni. Excitatia unor zone cutanate
mucoase determina contractia muschilor corespunzatori. Ele
devin patologice prin exagerarea lor, care apare in leziunea
fasciculului piramidal.
Reflexele de postura au tot un arc reflex alcatuit din doi neuroni,

dar sunt reglate in special de sistemul extrapiramidal, care


exercita asupra lor o influenta moderatoare. La subiectul normal,
modificarea pasiva a pozitiei unei articulatii determina o stare de
contractie a muschilor interesati. In leziunile extrapiramidale,
aceste contractii sunt exagerate, in afara acestor reflexe pot
aparea si alte reflexe patologice, care se ivesc numai in leziunile
neuronului motor central (calea piramidala).
In afara reflexelor somatice, maduva este si sediul unor reflexe
vegetative (defecatie, mictiune, erectie, ejaculatie,
vasomotricitate).

1.2Notiuni de patologie
Exist un vechi adagiu al psihiatriei clasice: bolile psihice nu dor
Neurofiziologii considera ca durerea este experienta umana cea
mai complexa si o sursa importanta de stres.
Depresia clinic este o stare mental de tristee/amrciune care
persist pe perioade ndelungate.
Simptome care dureaz mai mult de dou sptmni i de o
severitate care ncepe s mpiedice desfurarea normal a
activitilor zilnice deja semnific depresie clinic.
Se presupune c doar o mic parte din cei care sufer de depresie
ajung s contientizeze aceast afeciune i s se supun
tratamentului corespunztor. Motivele sunt frica de stigmatizare
social, orgoliul personal i ignorana.

Spre deosebire de credina popular, chiar i cazurile de depresie


sever pot fi tratate medical i vindecate.
Se estimeaz c n anul 2020 depresia va deveni a doua cauz

de dizabilitate la nivel mondial, dup afeciunile cardiovasculare.


n prezent, boala afecteaz aproximativ 121 milioane de oameni
pe glob. n Romnia, a fost depistat o cretere semnificativ a
episodului depresiv major odat cu vrsta, de la 2,1% 2,6% (1849 ani) la 4,4% 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de cretere
de 1,2 puncte procentuale pentru fiecare grup de vrst (50-64
ani i peste 65 de ani)
Simptome :sentimente de anxietate sau de ngrijorare fr un
motiv evident;
sentimentul de a fi copleit (chiar de activiti obinuite);
lipsa apetitului cu scdere n greutate, dar sunt i pacieni care au
creterea poftei de mncare;
insomnie, dar i creterea duratei de somn;
plns facil;
toleran sczut la frustrare.
Stare depresiv
Pierderea interesului pentru activiti care nainte produceau
plcere
Incapabilitate de a mai simi emoii
Fric
Auto-nvinovire
Auto-comptimire
Sentiment de neajutorare
Stim de sine sczut
Gnduri despre moarte i/sau suicid
Oboseal fizic i/sau mental

Punerea unei mti in fata societatii


Cine are risc sa faca depresie?[modificare | modificare surs]
Au risc de a face depresie urmatoarele categorii de persoane:
Care au avut episoade depresive anterior
Care au avut sau au tulburare depresiv in familie la frai/surori
sau prini
Femeile mai frecvent decat barbatii
Cu varsta mai mic de 40 ani
Perioada de dup nastere
Cu alte boli -Parkinson, diabet, cardiopatie ischemic, cancer
Care consuma unele medicamente - diureticele tiazidice, digital,
metildopa, cicloserina, hormoni anticonceptionale orale sau
steroizi anabolizani, antiinflamatoare nesteroidiene
Mai multe studii tiinifice au descoperit corelaii statistice ntre
anumite pesticide agricole i depresia
Sunt singure sau fr susinere din partea familiei
Au evenimente stresante sau mediu familial/social/profesional
stresant
Consuma substane psihoactive
Statistici :
Depresia face parte din cele mai frecvente tulburri psihice care
afecteaz un segment tot mai mare al populaiei la nivel mondial
i, de cele mai multe ori, este factorul principal al sinuciderilor[8].

La nivel global, se estima c depresia afecta aproximativ 121 de

milioane de oameni n 2011.[8] n Europa se estimeaz c 50 de


milioane de persoane sufer de aceast boal.[8]
n anul 2009, piaa antidepresivelor la nivel mondial era estimat
la 2 miliarde euro, iar n Romnia la 22 milioane euro.
1.3Date epidemiologice in depresie
Depresia este cea mai frecvent tulburare psihiatric, studiile
epidemiologice sugernd c aceasta are o prelevan de 5-15% la
populaia adult, riscul pe timpul vieii pentru a dezvolta un
episod depresiv major fiind de 10-25% pentru femei si 5-12%
pentru barbai.
Prelevana cea mai frecvent este ntlnit la populaia cu
vrsta medie (25-45 ani), incidena depresiei avnd tendina s
scad dup vrsta de 65 ani. Evalurile privind spectrul depresiv
au concluzionat c femeile sunt mai expuse la depresie pentru c
ele sunt mai vulnerabile fa de evenimentele negative din via,
existnd date care confirm c peste 50% dintre femeile
depresive au parcurs cu dificultate asemenea evenimente cu cel
puin 6 luni anterior apariiei episodului depresiv.
Aceste date confirm i faptul c depresia afecteaz frecvent
grupurile populaionale cele mai active socio-profesional .
De asemenea, datele actuale confirm estimri anterioare
conform crora depresia va deveni n urmtorii ani una dintre cele
mai importante cauze de dezirabilitate social. Ar mai fi de
semnalat c depresia major se asociaz cu un procent nalt de
mortalitate, 15% din pacieni decednd prin suicid. De altfel,
datele epidemiologice sugereaz c 70% din cazurile de suicid
sunt asociate cu tulburrile depresive, iar 15% din decese sunt
corelabile cu administrarea unor supradoze de antidepresive .
Aceste aprecieri ngrijortoare, din pcate sunt confirmate n
prezent.

Depresia este fr ndoial una dintre cele mai frecvente


tulburari ntlnit n populaie; riscul de a dezvolta o tulburare
depresiv de-a lungul vieii este de 15%. (Lam Raymond W., Mok
Hiram, 2008) Conform OMS (Organizaia Mondial a Sntii), n
prezent, tulburarea depresiv este a patra cauz de dizabilitate
iar n anul 2020 se preconizeaz c va ajunge pe locul doi, dup
bolile cardiovasculare. (Sadock, 2007) Prevalena exact a acestei
tulburari nu este nc stabilit datorit varietii criteriilor de
diagnostic utilizate n studiile epidemiologice, fiind estimat a fi
de 5-12% la brbai i 12-20% la femei. (Kanner, 2005) Termenul
depresie este inadecvat deoarece acesta se refer la o singur
boal, pe cnd depresia are o serie de manifestri clinice, fiind
mai potrivit sintagma tulburri depresive.
n datele American Psychiatric Association (2000), incidena
tulburrii depresive majore ar fi de 1 % la brbai i 3 % la femei,
vrsta medie este de 40 ani pentru ambele sexe, 50 % din cazuri
debutnd nainte de 40 ani, iar 10 % dup 60 ani. Riscul genetic
este de aproximativ 10-13 % pentru rudele de gradul I, cu o rat
de concordan mai mare pentru monozigoi dect pentru
dizigoi, dar raportul nu este att de mare ca cel constatat n
tulburarea bipolar.
Psihiatria biologic ncearc s aduc date obiective, indicatori
de tip neurobiochimic sau structural cerebral, care s confirme
diagnosticul tulburrii depresive pe baza evidenelor biologice.
Prima ncercare de evaluare epidemiologic pe baze biologice i
aparine lui Lopez Ibor (1988), care a corelat factorii de
vulnerabilitate pentru deficitul de serotonin cu riscul de
dezvoltare a depresiei.
Datele obiective ale psihiatriei biologice sugereaz c
neurobiochimia i neurobiologia tulburrii depresive acioneaz
pe mai multe sisteme de neuromediaie, serotonina i

disfuncionalitatea sa fiind numai una din modalitile


etiopatogenice ale depresiei ce evolueaz n funcie de vrsta
pacientului pe modelul de vulnerabilitate multifactorial.

1.3.1

MATERIAL I METOD

Subiecii au fost selectai din rndul pacienilor internai n


sanatoriu. Selecia s-a facut n pri

mele trei zile de la internare,


n funcie de urmtoarele criterii:

1. Diagnosticul clinic de depresie se refer la urmtoarele forme


clinice:

tulburare depresiv major

tulburare depresiv medie

tulburare depresiv organic (5).

2. Criterii de includere n lot se refer la urmtoarele:


vrsta
sex
mediu
climat (altitudine)
studii (6).
1.3.2 Criterii de excludere din lot:

tulburare schizo-afectiv
tulburare afectiv bipolar
tulburare organic de personalitate cu decompensare depresiv
epilepsie
accident vascular cerebral (7).
In distribuia lotului, format din 352 de pacieni, n funcie de sex
(Tabelul 1) se remarc o suprareprezentare feminin 65.34%
femei, fa de 34.65% barbai, cu un U = 8.24 la un p<10)
Tabelul 1. Structura lotului.
Sex
Barbati
Femei
Total

Structura lotului pe sexe


Frecventa absoluta
122
230
352

Frecventa relative(%)
34,65%
65,34%
100%

Media de vrsta (Tabelul 2) a sublotului masculin a fost


semnificativ crescut fa de media de vrsta a sublotului feminin
(44.03 ani, fa de 36.77 ani cu un t = 6.60, p<0.001)
Tabelul 2. Media de vrst.
Sex/vrsta
B/122
F/230

Media de
vrst
44,03
37,77

Dispersia
71,27
71,46

Abatere
standard
8,44
8,45

(B=barbati , F=femei )
Indicele de severitate a simptomelor este mai crescut la barbatii
si femeile peste 40 ani .
1.3.3

CONCLUZII

1. Media de vrsta a sublotului masculin a fost semnificativ


crescut fa de media de vrsta a sublotului feminin.
2. n funcie de frecvena absolut i frecvena relativ la barbai
i femei, se observ la o frecven absolut de 122 barbai,
frecvena relativ este de 34.65%, iar la femei din frecvena
absoluta de 230, frecvena absolut este de 65.34%.
3. Calitatea vietii pacientilor depresivi sub aspectul sanatatii
mintale este semnificativ mai redusa si se amelioreaza
considerabil mai dificil la persoanele cu sindrom metabolic.
4. Ca factor de risc major n declanarea i meninerea depresiei
am identificat predispoziia ereditar pentru depresie, vrsta
cuprins ntre 30-40 ani, studiile superioare, solitudinea, deinerea
posturilor cu nivel crescut de responsabilitate, omajul, statutul
socio-economic nefavorabil.
1.4 Etiopatogenia depresiei
Cauzele depresiei nu au putut fi elucidate pe deplin, in ciuda
eforturilor depuse. Viziunea unanima actuala a cercetarilor si
clinicilor impune un model bio-psiho-social in care, la instalarea

depresiei, contribuie atat perturbari biochimice la nivelul


creierului cat si cauze psihologice (personalitati fragile) sau
sociale (stresul cotidian, evenimente de viata negative, ostilitatea
mediului, etc.). In aproape un sfert din cazuri, primul episod
depresiv se produce ca o reactie la un eveniment de viata
negativ. Ulterior insa, episoadele se pot repeta fara nicio cauza
aparenta.
Unele medicamente pot si ele sa induca fenomene depresive :
antihipertensive, contraceptive orale si hormonii, stimulante sau
supresoare
ale
apetitului
alimentar,
analgezicele
si
antiinflamatoarele, antibacterienele si antimicoticele.
Dintre afectiunile medicale generale care pot sa favorizeze
aparitia unor stari de depresie, cele mai frecvente sunt cele
neurologice (boli cerebrovasculare, epilepsia), endocrinologice
(tulburarile tiroidiene si ale altor glande endocrine), cele
infectioase (infectia HIV, mononucleoza, pneumonia virala si
bacteriana, tuberculoza) si inflamatorii.
In cazul femeilor, menopauza, sindromul premenstrual si nasterea
recenta reprezinta cauze posibile suplimentare pentru depresie.
Riscul este mai mare in cazul persoanelor care au antecedente de
tulburari afective sau un istoric de afectiuni psihice in familie, de
consum de alcool sau substante psihoactive.
Aproape un sfert din adultii tineri prezinta un episod depresiv
major pana la varsta de 24 de ani, acest grup populational fiind
mai expus decat oricare altul riscului de declansare a depresiei.
Depresia instalata in aceasta perioada critica a vietii poate avea
consecinte nefaste de mare amploare pe termen scurt cuprinzand aici deteriorarea relatiilor interpersonale, functionarea
deficitara socioprofesionale si riscul de adictie sau consum de
substante psihoactive dar si pe termen lung afectand intreaga
dezvoltare neuropsihica.
1.3.4 Factori de risc pentru apariia depresiei

istoric de depresie sau tulburare afectiv bipolar n familie

evenimente traumatice in copilrie (decesul unui printe, abuz,


abandon, divor, violen)

este de 2 pn la 3 ori mai frecvent la femei dect la barbai

divorul sau lipsa unei relaii interpersonale apropiate

omajul: risc de 3 ori mai mare de a prezenta simptome depresive

asocierea cu alte boli cronice

-expunerea la violene, catastrofe naturale

dezavantaje socio-economice: nivel sczut al educaiei, srcia


Depresia este rezultatul unei interaciuni de factori sociali,
psihologici i biologici, la care se adaug factori economici,
dezastre naturale, conflicte.
1.

Cauze biologice

Studiile au artat modificri ale concentraiilor unor substane


existente la nivel cerebral, substane numite neurotransmitori.
Dintre acestea cele mai frevent asociate cu apariia simptomelor
depresive sunt noradrenalina i serotonina. Alte substane
implicate sunt: dopamina, acetilcolina, acidul gama aminobutiric,
glutamatul.
Neuronii sunt celule specializate n recepionarea i transmiterea
informaiilor. Neurotransmitorii sunt substane chimice care
mediaz transmiterea mesajelor de la un neuron la altul. Fiecare
neuron are un corp celular care conine toate elementele specifice
unei celule normale. De la nivelul corpului neuronal pleac
numeroase ramificaii mici numite dendrite i o ramificaie mai
mare numit axon. Cnd un neuron primete un semnal se
activeaz i este transmis un semnal electric dinspre corpul
neuronal spre captul axonului, acolo unde sunt stocai
neurotransmitorii.
Semnalul
electric
elibereaz
anumii
neurotransmitori la nivelul spaiului dintre axonul neuronal i
dendritele
urmtorului
neuron,
spaiu
numit sinaps.
Neurotransmitorii de la nivelul sinapsei se leag apoi
de receptorii situai la nivelul dendritelor neuronului vecin i astfel
mesajul
este
transmis
mai
departe.
Eliberarea
neurotransmitorului la nivelul sinapsei poate inhiba sau activa
neuronul urmtor. Neurotransmitorii se pot lega i la nivelul
receptorilor situai la nivelul aceluiai axon din care au fost
eliberai modulndu-i astfel propria aciune. Dup ce o anumit
cantitate de neurotransmitor a fost eliberat n fanta sinaptic,

acesta este apoi recaptat la nivelul butonului axonal, iar anumite


enzime descompun molecule de neurotransmitor rmase n
fanta sinaptic.
Teoria monoaminelor (serotonina, noradrenalina, dopamina)
Studiile timpurii au artat c anumite medicamente care cresc
nivelele sinaptice de serotonin i noradrenalin, au efect
antidepresiv. Pornind de la aceast descoperire a aparut ipoteza
c nivelele sczute de serotonin i noradrenalin pot duce la
apariia depresiei. Ulterior s-au descoperit alte medicamente
antidepresive care creteau att nivelele de serotonin i
noradrenalin ct i pe cele de dopamin, cu mult mai puine
efecte adverse dect cele iniiale. Totui, nivelul sczut al
monoaminelor nu a putut explica in totalitate apariia
simptomelor depresive.
Teoria neuroplasticitii
n ultima vreme cercettorii consider c un rol la fel de important
l au circuitele neuronale de la nivel cerebral, conexiunile
neuronale din anumite arii cerebrale i creterea neuronal, toate
constituind ceea ce se numete neuroplasticitate. Astfel, anumite
zone cerebrale sunt implicate n reglarea dispoziiei. Acestea sunt
amigdala, talamusul, hipocampul i cortexul cerebral. Depresia
pare s fie cauzat de alterarea neuroplasticitii la nivelul
acestor zone.
Amigdala este o structur neuronal care face parte din sistemul
limbic (un grup de formaiuni situate profund la nivel cerebral),
implicat n reglarea emoiilor cum ar fi plcerea, furia, frica. Cnd
o persoan este depresiv se pare ca exist o activitate crescut
la acest nivel. Talamusul este zona cerebral care primete
majoritatea informaiilor senzoriale pe care le transmite apoi ctre
cortexul cerebral, fiind implicat n reaciile comportamentale,
funciile de nvare, gndire. Hipocampul face parte la fel ca
amigdala din sistemul limbic i are un rol major n procesele de
memorie i n reaciile emoionale legate de anumite evenimente
stresante din trecut. Se pare c hipocampul este mai mic ca

dimensiuni la anumite persoane depresive, expunerea ulterioar


la evenimente stresante fiind afectat.
Studii recente care au folosit rezonana magnetic i reconstrucii
volumetrice ale structurilor cerebrale au artat c hipocampul
persoanelor depresive are un volum mai mic dect cel al
persoanelor fr simptome depresive. Aceleai cercetri
sugereaz faptul c dup administrarea anumitor antidepresive
aceste volume se egalizeaz, odat cu remiterea simptomelor
depresive. n acest proces de reparare sunt implicate substane
numite neurotrofine care au numeroase roluri printre care i acela
de formare de noi structuri neuronale. Exist studii (unele
efectuate chiar n ara noastr) care semnaleaz faptul c i
aceste neurotrofine sunt sczute la pacienii depresivi si astfel
procesul de reparare i regenerare al neuronilor este blocat.
2.

Cauze genetice

Depresia nu este cauzat de o gen anume, dar se consider c


apariia ei este influenat de mai multe gene. Pentru a afla rolul
pe care l joac genele n apariia depresiei s-au fcut studii
bazate pe gemeni si pe adopii.
Gemenii monozigoi (gemeni identici) au 100% aceleai gene, iar
cei dizigoi au doar 50% gene comune. Astfel dac depresia are
cauz genetic, geamnul monozigot al unui pacient are un risc
mult mai mare decat geamnul dizigot al pacientului. Exact acest
lucru se ntmpl i n cazul depresiei, iritabilitatea fiind estimat
la 40-50%. Acelai lucru se observ i n studiile pe adopii,
estimndu-se c riscul unei persoane adoptate de a face depresie
este mai mare dac parintele su biologic are depresie. Rudele de
gradul 1 ale celor care au depresie au un risc de 2 3 ori mai
mare de a face de-a lungul vieii depresie i de pn la 2,5 ori mai
mare de a face tulburare bipolar fa de populaia general.
Jumtate dintre pacienii cu tulburare bipolar au cel puin un
printe cu o tulburare afectiv, cel mai adesea aceasta fiind
tulburare depresiv major. Studiile au artat c dac un printe
are tulburare bipolar, riscul copilului este de 25% de a face o
tulburare afectiv. Daca ambii prini au tulburare bipolar, riscul
copilului de a face o tulburare afectiv este de 50% pn la 75%.

3.

Cauze psihosociale

Stresul reprezint un factor important n apariia depresiei.


Aproape toi ne confruntm cu evenimente stresante de-a lungul
vieii, ns majoritatea dintre noi nu facem depresie. O explicaie
ar fi c materialul genetic al fiecruia ne influeneaz foarte mult
rspunsul la stres. Dac odat cu anumite vulnerabilitai genetice
i/sau biologice apar i evenimente stresante, poate aprea
depresia.
Cele mai frecvente evenimente de via stresante asociate
depresiei sunt: pierderea n copilrie a unui printe sau abandonul
parental, trauma emoional, divorul sau pierderea locului de
munc.
Pierderea unui printe n timpul copilriei crete semnificativ
riscul apariiei depresiei la adult, n special dac pierderea
printelui a avut loc naintea varstei de 11 ani. Divorul parental
n copilria timpurie a fost de asemenea asociat cu o cretere a
riscului de depresie la adult. Un alt element de risc este abuzul
fizic sau sexual n copilrie. Femeile cu istoric de abuz sau
neglijare n copilrie au un risc de 10 ori mai mare de a face
depresie.
omajul reprezint un factor precipitant important fiind asociat cu
un risc de 3 ori mai mare pentru apariia depresiei. S-a observat
c poate fi asociat i cu suicidul. Creterea cu 1% a omajului este
asociat cu o cretere de 0,79% a suicidurilor la persoanele cu
vrsta mai mic de 65 de ani.
Srcia, gradul de ndatorare, pierderile financiare importante
datorate crizei economice sunt de asemenea factori de risc
asociai apariiei depresiei.
Declanarea unei depresii este deseori asociat unui factor
psihotraumatizant sau stresant. Episoadele ulterioare nu sunt
mereu asociate unor psihotraume. Se consider c modificrile
biologice aprute dup primul episod de depresie, vor fi cele care
vor conduce la apariia altor episoade de-a lungul vieii.

4.

Depresii secundare

Depresia poate aprea secundar unei afeciuni somatice sau unui


tratament.Cele mai frecvente situaii sunt: anumite boli endocrine
cum ar fi hipotiroidia, diabetul zaharat, infarctul de miocard, bolile
neoplazice (cancerul), dar i tratamentul cu anumite
medicamente cum ar fi interferonul.

1.4 Accesul depresiv


Accesul depresiv, numit si melancolie, este o alta manifestare a
psihozei periodice, care poate surveni imediat sau dupa un
interval de la remisiunea accesului maniacal sau a altui acces
depresiv. Tabloul clinic al melancoliei este situat la polul opus
maniei. Dispozitia trista, ideatia incetinita, aparitia unei senzatii
neplacute, cu lipsa poftei de mancare, lipsa de imbold in activitate
sunt simptome ce preceda uneori tabloul melancolic. in perioada
manifesta, melancolicul este abatut, trist, abulic, adica nu are
initiativa si nici placerea de a fi activ.
Bolnavii vorbesc in soapta, raspunzand monosilabic la intrebari.
Acestei inhibitii a functiilor psihice ii corespunde si o inhibitie
motorie; stau pe marginea patului, cu capul plecat pe piept, cu
mainile incrucisate, cu mimica exprimand o adanca durere
morala, se plang ca nu mai pot simti aceleasi sentimente, ca nu
mai pot participa la viata (anestezie psihica dureroasa").
Cand depresiei i se adauga teama ( anxietatea ), melancolicii
devin nelinistiti, se plimba agitati de la un capat la celalalt al
camerei, isi frang mainile, implora de la cei din jur ajutor sau cer
sa li se curme viata. Halucinatiile si iluziile auditive apar rar si au
caracter
depresiv.
Nu rareori, gandurilor li se adauga idei delirante, avand continut
depresiv. Intr-o forma mai grava, melancolia imbraca forma
stuporoasa: melancolicul ramane la pat, refuza alimentatia, nu

comunica cu nimeni, nu se misca din pat, nici chiar pentru


indeplinirea unor necesitati fiziologice ( urineaza in pat ).
Acesti bolnavi, dupa un timp, din stupoare, pot trece la acte
impulsive bruste ( se automutileaza, se dau cu capul de pereti, se
pot chiar sinucide ).
Dupa cum vedem, melancolia este o mare urgenta de asistenta
psihiatrica. Sinuciderea survine cu o frecventa maxima, de obicei
la iesirea din inhibitia motorie sau in perioadele de iesire din
acces.
Ca si in sindromul maniacal, si in sindromul melancolic intalnim
simptome de ordin somatic.
Maniacalii se alimenteaza superficial, avand un metabolism bazal
crescut, scad in greutate, au un puls crescut si uneori tranzitul
gastrointestinal crescut.

1.5 Simptomatologie
Simptomele tipice ale tulburrii depresive sunt:

dispoziie deprimata pentru cea mai mare parte a zilei,


aproape

fiecare

zi,

neinfluenat

de

circumstane,

prezent continuu cel puin n ultimele dou sptmni.

pierderea interesului sau a plcerii n activiti care n mod


normal erau plcute.

astenie, fatigabilitate.

Simptome adiionale ntlnite frecvent n tulburarea depresiv


sunt:

pierderea ncrederii n sine;

sentimente de vinovie, de culpabilitate, de autorepro;

gnduri recurente de moarte sau sinucidere sau orice


comportament de tip suicidar;

diminuarea capacitii de concentrare (indecizie, ovial);

modificarea activitii psihomotorii n sensul agitaiei sau


inhibiiei psihomotorii

tulburri de somn, de exemplu insomnie, hipersomnie, somn


superficial, neodihnitor;

modificri ale apetitului n sensul scderii sau creterii poftei


de mncare, cu modificri corespunztoare de greutate (cel
puin 5% fa de greutatea din luna precedent)

Alte simptome ntlnite n tulburarea depresiv sunt:

constipaia
inhibiiei

care

este

psihomotorii

consecin

sau

este

un

sedentarismului,

efect

secundar

al

antidepresivelor

cefalee accentuat matinal sau n urma unor situaii


stresante

dureri

osteoarticulare,

mai

ales

la

nivelul

membrelor

inferioare sau la nivelul coloanei dorso-lombare

modificri

de

instinct

sexual

cu

scderea

marcat

libidoului.
Simptomele somatice (Tabelul nr. II) ale sindromului depresiv sunt:
pierderea interesului sau a plcerii n activiti n mod normal
plcute;
lipsa reaciei emoionale la circumstane i evenimente externe
plcute;

trezirea matinal cu 2 ore mai devreme dect de obicei;


agravarea matinal; dovezi evidente i obiective de lentoare sau
agitaie psihomotorie;
scderea marcat a apetitului, pierdere n greutate (frecvent
definite ca 5% din greutatea corporal sau mai mult, n ultima
lun), scderea marcat a libidoului. De obicei, acest sindrom
somatic este luat n considerare dac sunt prezente cel puin 4
simptome de acest tip.
Sindromul somatic conform ICD-10

pierderea interesului sau a plcerii n activiti n mod


normal plcute;

lipsa reaciei emoionale la circumstane i evenimente


externe plcute;

trezirea matinal (cu 2 ore mai devreme dect de obicei);

exacerbare matinal;

dovezi evidente i obiective de lentoare sau agitaie


psihomotorie;

scderea marcat a apetitului;

pierderi n greutate (frecvent definite ca 5% din greutatea


corporal sau mai mult, n ultima lun);

scderea marcat a libidoului.

Simptomele considerate somatice pot fi numite i


melancolice, vitale, biologice sau endogenomorfe.
Acest sindrom somatic poate fi inregistrat i codificat (utiliznd cel
de-al 5 lea caracter) de cei care doresc s o fac, ns totodat
poate fi ignorat n stabilirea diagnosticului.

Dispoziia ntr-un episod depresiv sever este descris de ctre


persoana respectiv ca fiind o dispoziie deprimat, trist,
disperat sau ca fr chef. Uneori este descris ca dispoziie
iritabil sau anxioas.
n episoadele deosebit de severe aceast dispoziie depresiv
capt conotaii somatice, fiind descris ca dureroas, mai sever
dect cea mai intens durere fizic.
Dispoziia deprimat din cadrul unui episod depresiv este relatat
ca fiind diferit calitativ de tristee sau de doliu. Exist cazuri n
care dispozitia depresiv este negat, dar poate fi evideniat prin
interviu.
Unii pacieni au un prag sczut pentru plns, alii n schimb
prezint o scdere a reactivitii emoionale iar alii pun accentul
mai curnd pe acuzele somatice (cefalee, dureri epigastrice,
dureri precordiale care nu au substrat organic) dect pe
descrierea sentimentelor de tristee.
Pierderea interesului sau plcerii i anhedonia sunt
aproape ntotdeauna prezente, chiar i n absena dispoziiei
depresive.
Subiecii relateaz restrngerea sferei de interese, se simt mai
puin interesai de hobby-uri, nu mai simt nici o plcere pentru
activitile care anterior mbolnvirii erau considerate relaxante,
distractive.
Pacienii i pierd interesul att pentru ambian ct i pentru
propria persoan, inclusiv igien, inuta fiind n consecin
nengrijit. Pacienii depresivi sunt indifereni fa de orice, chiar
i fa de activitatea sexual, i pierd interesul erotic, ceea ce
duce la mari disfuncionaliti i n final la conflicte marital
. n cazuri extrem de severe, pacienii i pierd sentimentele fa
de partener, fa de copii, aa numita anestezie psihic
dureroas. Bolnavul se plnge c nu se mai poate bucura,

nduioa, ntrista, c nu-i mai poate manifesta sentimentele fa


de persoane apropiate, pacientul suferind, chiar de o manier
dureroas, deoarece nu mai poate rezona afectiv.
Acestei stri de paralizie emoional i se pot asocia
depersonalizarea, derealizarea.
Fatigabilitatea, energia sczut, extenuarea, scderea
randamentului, dificulti n iniierea unor aciuni, sunt simptome
relatate de ctre pacientul depresiv cu toate c activitile pe
care le efectueaz nu necesit mult energie. n episoadele
depresive severe, chiar i sarcinile zilnice, cum ar fi splatul,
mbrcatul dimineaa sau mncatul sunt epuizante i par a
necesita un efort considerabil.
n formele severe pacientul descrie un sentiment de greutate n
membre, ca i cum ar fi de plumb sau ca i cum s-ar deplasa prin
ap.
Apetitul este de obicei redus, majoritatea subiecilor afirm c
se straduiesc s mnnce sau, n formele severe acetia descriu
mncarea ca fiind fr gust.
n formele de depresie atipic apetitul este uneori crescut;
pacienii pot dori compulsiv anumite alimente cum sunt dulciurile
sau ali hidrai de carbon.
Cnd modificrile de apetit sunt severe poate fi observat fie o
pierdere a greutii, fie o cretere a acesteia.
Hiperfagia, alturi de bradikinezie pot duce la obezitate i sindrom
metabolic. Ambele tipuri de modificare a greutii pot avea
impact asupra imaginii i stimei de sine.
Ritmul somn-veghe este perturbat: cea mai comun tulburare
de somn fiind insomnia. Depresivii au de regul insomnie
median (se trezesc n cursul nopii i apoi au dificulti n a

readormi) sau insomnie terminal, (se trezesc cu cteva ore mai


devreme dect este ora obinuit i nu mai pot readormi) .
Atunci cnd este prezent i anxietatea, poate s apar insomnia
iniial, de adormire, (pacientul adoarme abea dup o jumtate
de or, o or dup ce se aeaz n pat).
n formele de depresie atipic, indivizii pot prezenta hipersomnie
nocturna sau diurn.
Modificrile psihomotorii includ agitaia sau lentoarea.
Agitaia este rar ntlnit n depresie i se manifest prin
incapacitatea de a sta linitit, mersul de colo-colo, frntul
minilor, frecarea tegumentelor, a hainelor sau a altor obiecte,
tricotilomanie.
O stare de agitaie extrem numit raptus melancolic poate s
apar brusc, la pacienii aparent linitii. Lentoarea este
considerat unul dintre simptomele principale ale depresiei,
manifestndu-se n vorbire, n gndire sau n micrile corpului.
Astfel este prezent bradilalia, bradipsihia i bradikinezia.
Lentoarea psihomotorie poate ajunge la intensitate extrem n
cazul episoadelor depresive severe, manifestndu-se prin stupor
sau catatonie (n cazul episoadelor depresive cu elemente
catatone).
n acest caz pacientul este incapabil s indeplineasca pn i
necesitile primare. Lentoarea psihomotorie poate fi evaluat cu
precizie de ctre o scala dezvoltat de Daniel Widlocher i
colaboratorii si, scal numit Salptrire Retardation Scale.
Sentimentul de inutilitate sau de culp include aprecieri
negative asupra propriei valori care nu corespund realitii sau
ruminaii n legtur cu erori minore din trecut.

Sentimentul de inutilitate sau de culp poate fi de intensitate


delirant (cnd un individ este convins c este rspunztor de
nenorocirile lumii).
Pacientul poate prezenta hiperprosexie pentru evenimentele
negative ale vieii cu hipoprosexie pentru evenimentele pozitive,
alimentndu-si astfel ideile prevalente negative.
Ideile suicidare. Gndurile de moarte se refer att la ideile
prevalente de inutilitate, cnd pacientul nu-i mai gsete rostul,
gsind moartea o soluie posibil i o alternativ rezonabil (fr
planuri specifice sau intenionale), ct i la planurile suicidare
bine construite (modalitate, loc, timp) cu pregtirea activ a
suicidului.
n depresiile de intensitate sever, chiar dac gndurile de suicid
sunt permanente, adesea pacientul nu dispune de energia
necesar pentru a le duce la bun sfrit.
Perioada cu risc maxim de suicid este perioada iniial a terapiei
antidepresive: energia ameliorndu-se mai rapid comparativ cu
dispoziia depresiv i ideile prevalente de inutilitate, pacientul
este capabil s duc la bun sfrit planul su suicidar.
Muli subieci acuz deteriorarea capacitii de a gndi, de a se
concentra sau de a lua decizii. Secundar scderii capacitii de
concentrare a ateniei apare hipomnezia, drept urmare cei care
desfasoara activiti intelectuale sunt adesea incapabili s
realizeze performanele anterioare.
La elevi, scderea notelor poate demonstra concentrarea redus
a atentiei. La vrstnicii cu episod depresiv major, dificultile
mnezice pot fi acuza principal, ceea ce face posibil stabilirea
dignosticului eronat de demen. Aceste tulburri cognitive se
remit dup tratamentul antidepresiv.

Tulburri ale instinctului sexual. Scderea dorinei sexuale


apare att la femei ct i la brbai, sub form de frigiditate,
respectiv impoten; tulburrile pot avea consecine maritale.
Adiional, femeile pot prezenta amenoree. Frecvent, depresia
este greit considerat o consecin a tulburrilor sexuale,
pacienii urmnd tratamente hormonale, temporizndu-se astfel
tratamentul antidepresiv.
Un numr mic de pacieni diagnosticai cu depresie atipica,
prezint creterea dorintei sexuale, chiar comportament de tip
compulsiv.
Simptomele psihotice apar n cadrul episoadelor depresive
severe i sunt reprezentate ndeosebi de ideile delirante i mai
puin de halucinaii. Ideile delirante pot fi congruente cu dispoziia
(idei delirante care sunt in concordan cu tema depresiv) sau
noncongruente cu dispoziia (idei delirante care nu sunt n
concordan cu tema depresiv), iar halucinaiile pot fi de orice
natur.
Simptomele somatice de tipul cefalee, dureri abdominale,
dureri lombare, plapitaii, dureri genito-urinare, parestezii, etc,
apar n cadrul depresiei mascate, dominnd tabloul clinic.
1.6 Diagnostic
Elemente de diagnostic pozitiv:
Dispoziie: depresiv, iritabil sau anxioas.
Manifestri psihologice asociate: lips de ncredere n sine, stim
de sine sczut, deficit de concentrare, pierderea interesului fa
de activitile obinuite, expectaii negative, idei legate de
moarte i sinucidere.
Manifestri somatice: inhibiie psihomotorie (sau agitaie),
anorexie cu pierdere n greutate (sau cretere n greutate),

oboseal, insomnie (sau hipersomnie), anhedonie, pierderea


dorinei sexuale.
Simptome psihotice: deliruri de devalorizare i pcat, de referin
i persecuie, de modificare negativ a sntii, de srcie,
halucinaii depresive.
Criterii de excludere: absena unei condiii somatice i/sau
cerebrale, precum i posibilitatea inducerii simptomatologiei de
ctre o substan psihoactiv.
Evaluare
Pentru evaluarea standard a depresiei se utilizeaz urmtoarele
scale:

Hamilton Depression Scale (HAM-D);

Montgomery-Asberg Depression Rating Scale (MADRS);

Global Assessment Scale (GAS);

Clinical Global Impressions (CGI).

Se mai utilizeaz evaluarea cognitiv.

Evaluare clinic
istoria familial i antecedente heredocolaterale;

istoria

psihiatric,

complian,

istoricul tratamentului (probleme

responsivitate

la

tratament,

de

durata

tratamentului;

factori

de

rezisten

somatici

(anemie

feripriv,

hipoproteinemie, disfuncie tiroidian), adicie i consum de


alcool, lipsa suportului socio-familial.
Probleme de diagnostic diferenial

tulburare depresiv datorat unei condiii medicale generale;

tulburare depresiv indus de substane;

doliu;

tulburare schizoafectiv;

schizofrenie;

tulburri de personalitate;

tulburare de adaptare cu dispoziie depresiv;

tulburri primare ale somnului;

tulburri anxioase cu depresie.


Evoluie

Durata minim naturalp a unui episod depresiv este evaluat la 39 luni. Se recunosc:

episod depresiv unic;

1-3 episoade depresive pe parcursul vieii;

episoade multiple;

episoade depresive n cadrul tulburrii bipolare tip I, II i III.


n acest context, remarcm tendina de viraj dispoziional de
tip hipomaniacal sau maniacal sub medicaie antidepresiv,
n special antidepresive triciclice i antidepresive din noua
generaie, cu aciune dual (tulburare bipolar tip IV).

n cadrul evoluiei episodului depresiv sub tratament se recunosc


urmtoarele faze: acut, de rspuns terapeutic, remisiune,
recdere i recuren.

Evoluia episodului depresiv (dup Malhi i Bridges, 1998)


1.7 Tratament

Generaliti
Criteriile necesare unui antidepresiv ideal ar trebui, dup Frank
1991, s permit controlul Responsivitii, Remisiunii, Recderii,
Recurenei
Dup Baldwin 2003, antidepresivul ideal ar trebui s
ndeplineasc urmtoarele criterii:

eficacitate:
o n toate tipurile clinice de tulburare depresiv;
o n depresia uoar, moderat i sever,
o obinerea remisiunii n episodul acut;
o la toate grupele de vrst;
o instalare rapid a efectului;
o raport optim cost / eficien.

acceptabilitate (complian):
o doz unic zilnic (monodoz);

o efecte adverse minime;


o influen

minim

asupra

activitii

profesionale

habituale;
o bun toleran n afeciuni organice i somatice;
o lipsa de interaciuni medicamentoase;
o siguran vital la over-dose.

Depresia poate fi controlata


Tratamentul depresiei este unul complex cuprinzand atat
abordarea medicamentoasa cat si cea psihoterapeutica. Cele
doua modalitati de interventie nu numai ca nu se exclud ci se
completeaza reci
proc.
Pe de o parte, psihoterapia accelereaza procesul de vindecare si
actioneaza acolo unde si cand medicamentele nu reusesc sa
ajunga.
Este bine stiut faptul ca orice antidepresiv are nevoie de un timp
de actiune - intre 2 si 4 saptamani pentru a-si atinge eficacitatea
maxima, de aceea sedintele de psihoterapie au valoare deosebita
la inceputul tratamentului.
Pe de alta parte, s-a constatat faptul ca aproape jumatate din
pacientii cu depresie abandoneaza tratamentul (sau il efectueaza
inconstant) odata ce starea lor psihica se amelioreaza.
Psihoterapia are darul de a crea o alianta terapeutica, de a
diminua sentimentul de izolare si senzatia pacientului ca suferinta
lui nu poate fi inteleasa de ceilalti si de a spori comunicarea
acestuia cu restul lumii.
Implicit de aici decurge si o mai buna complianta la tratament iar
pacientul devine constient de faptul ca abandonarea precoce a
medicatiei se insoteste de recidive ale bolii.
Astazi clinicienii beneficiaza de o gama larga de optiuni atunci
cand vine vorba de antidepresive.

Dezvoltate incepand cu anii '50, antidepresivele au trecut prin


mai multe generatii, au fost elaborate medicamente din ce in ce
mai eficiente si mai bine tolerate de catre pacienti.
Atunci cand alege un antidepresiv, psihiatrul ia in considerare
tipul depresiei si simptomatologia particulara a subiectului dar si
varsta modul de viata, existenta altor afectiuni asociate sau cure
medicamentoase.
Totusi nici un medicament nu este lipsit de efecte adverse iar
pacientul trebuie sa stie ca este nevoie uneori de perseverenta
pentru a surmonta perioada initiala mai dificila a tratamentului si
ca intodeauna trebuie sa puna in balanta beneficiile tratamentului
si efectele neplacute (de cele mai multe ori nesemnficative si
pasagere).
Si mai important, pacientul trebuie sa stie ca antidepresivul :

nu este un tranchilizant care diminueaza angoasa sau nelinistea


dar nu produce efecte durabile si in nici un caz nu rezolva
depresia

nu este un somnifer sau alt medicament care sedeaza si


impiedica desfasurarea activitatilor obisnuite

nu provoaca dependenta indiferent de cat timp este administrat

Tratamentul depresiei necesita insa o anumita rigoare si disciplina


din partea pacientului, el trebuie urmat fara intrerupere, zilnic,
mai multe luni de zile in functie de recomandarea medicului
prescriptor.
Dupa faza initiala "de atac" in urma careia se obtine disparitia
acuzele si starilor neplacute, tratamentul trebuie continuat pentru
consolidarea efectelor si prevenirea recaderilor.
La tratamentul cu antidepresive, se pot adauga anxiolitce sau
somnifere pentru perioade scurte timp atunci cand este cazul.
In tratamentul depresiei, interventiile psihoterapeutice se axeaza
asupra psihismului in general, a raportului pe care subiectul
depresiv il are cu ceilalti oameni dar si cu el insusi.
Anumiti specialisti considera ca tratarea episodului depresiv nu
cere o psihoterapie specifica ci doar o simpla terapie de sustinere.

Acest demers este intotdeauna necesar si de foarte multe ori si


suficient. Totusi, de-a lungul timpului au fost elaborate mai multe
tipuri de psihoterapie.
Terapiile scurte (cognitiv comportamentale si familiale) isi
focalizeaza atentia asupra prezentului si situatiei actuale,
incercand sa-l faca pe pacient sa ia cele mai bune decizii si sa
faca fata dificultatilor curente.
In schimb, terapiile psihodinamice se centreaza mai ales pe trecut
iar pacientul este solicitat sa retraiasca si sa-si inteleaga
elemente ale istoriei sale lasate in urma.
Uneori, psihiatrul este nevoit sa recurga la masura de a interna
pacientul sau macar de a-l indruma catre un spital unde poate
efectua tratamentul in conditii de siguranta. La fel exista situatii
cand concediul medical si repausul in ambulatoriu se impun.
n tratamentul depresiei, familia joaca un rol cheie.
Nu in ultimul rand, trebuie spus ca familia si prietenii pacientului
cu depresie joaca un rol important in vindecarea acestuia. Daca
doriti sa fiti de ajutor unui astfel de bolnav trebuie sa aveti in
minte urmatoarele aspecte :

depresia nu este o slabiciune de caracter, nici nu se datoreaza


lipsei de vointa - depresia este o maladie

este nevoie sa aratati ingrijorare dar nu una excesiva care


poate incapacita si mai mult subiectul sau il poate face sa se
inchida in sine

subiectul cu depresie doreste afectiune dar nu mila

activitatea fizica are un rol benefic in imbunatatirea starii


generale, nu ezitati sa-l incurajati sa o faca

micile schimbari pozitive pe care le observati si i le comunicati


pacientului cu depresie au un efect benefic si accelereaza
schimbarea

pacientul cu depresie trebuie incurajat in permanenta ca starea


lui este reversibila si boala se poate vindeca

Precum se poate observa, iesirea din depresie este un proces


complex la care participa in egala masura psihiatrul,
psihoterapeutul, pacientul si familia acestuia iar reusita depinde
de cele mai multe ori de o buna comunicare intre aceste parti.

Capitolul 2
2.1 Aspecte ale ingrijirii pacienilor cu depresie
Culegerea datelor:
a) circumstanele de apariie: factori de risc

- factori genetici
- afectiuni in timpul sarcinii
- traumatisme obstetricale
- traumatisme si infectii care produc leziuni ale creierului
- evenimente pe parcursul vietii ( decesul persoanelor dragi,
divort, schimbarea locului demunca, pensionare, soma)
- surmenaj intellectual
- perioade critice ale vietii
- boli metabolice, endocrine, neurologice, infectioase
b) manifestari de dependenta( semen si simptome posibile)
- tulburari ale dispozitiei
- depresie
- tulburari affective
- apatie, labilitate emotionala, plans
- tulburari de vointa
- dificultate in luarea unei decizii
- tulburari deactivitate
- diminuarea miscarilor, epuizare rapida dupa activitati
usoare,negativism
- tulburari de comportament instinctual
- diminuarea sau exagerarea apetitului alimentar,scaderea
instinctului matern, al instinctului sexual
- diminuarea instinctului de conservare(tentative de
autoagresiune, suicid)- tulburari organice
DE RETINUT!
Se vor culege informatii despre:
- habitat: aspectul locuintei si starea de igiena, aranjament
interior, decoratiuni interioare

- familie
- rolul pacientului in familie, calitatea relatiilor, existenta unor
conflicte trenante
- loc de munca
- incadrare afectiva in colectiv, randament profesional, stari
conflictuale simotivele acestora
- starea de igiena a tegumentelor, aspectul vestimentatiei
- comportament in trecut
- modul de dezvoltare a personalitatii- pentru a obtine informatii
pertinente, in timpul interviului este necesar sa se
castigeincrederea pacientului prin:
- ascultare atenta
- examinare fara prezenta altor personae
- utilizarea unui vocabular accesibil
- evitarea comentariilor fata de pacient
- neintreruperea expunerii- examinari paraclinice.

Analiza si interpretarea datelor ,interventii nursing


Problema de ingrijire

Obiective

Interventii

Alterarea respiratiei -pacientul sa aiba o-linistirea pacientului


dipsnee(cauza anxietate) respiratie normal, T.A si-sa aiba postura adecvata
puls in limite normale
Care
sa
faciliteze
-pacientul sa fie linistit
respiratia
-efectuarea exercitiilor de
relaxare
-se masoara pulsul si T.A
Nevoia de a bea si a-pacientul va consuma-sa se ofere pacientului
manca
hrana suficienta ,variata, sicanitati mici de mancare
lichude ,stabilirea greutatiide mai multe ori pe zi
prevenind slabirea corpului -se serveste pe cat posibil
Pacientul nu consuma
masa cu pacientul
sufficient
lichid
si

hrana,ceea c ear putea


duce la pericolul de slabire
a
organismului
sau
pierderea in greutate

-sa mentii pe cat posibil


echilibrul la mancare si
lichid

Nevoia de a elimina

-pacientul sa aiba scaun-intrebam pacientul despre


normal in fiecare zi
urina si scaun
-se mentine o lista a
defecarii
-se ofera pacientului
destula miscare ,sa nu
Pacientul este constipat
stea toata ziua in pat,sa
fac plimbare zilnica
-sa se ofera laxative de
comun
accord
cu
dieteticiana sau in accord
cu medicul
Pacientul are gura uscata-pacientul sa bea sufficient-sa se creeze conditii
si senzatie de sete
lichid si sa-si clateascapropice
pacientul
in
gura
facilitarea clatirii gurii si
hidratarii
-sa se ofere pacientului in
mod regulat de baut sis a
fie stimulat sa bea
Nevoia de a se misca si a-sa aiba o viata active
-explica
pacientului
mentine o postura corecta -sa participle la activitati debeneficiile miscarii
grup
-stabileste impreuna cu
pacientul diverse activitati
Refuzul de a se misca si
de a participa la activitati
-se insoteste pacientul la
plimabri
-invata pacientul tehnici de

relaxare si destindere
Nevoia de a dormi si a se-pacientul are un astfel de-nu-lasa sa stea mult in pat
odihnii
ritm de zi/noapte incat estein timpul zilei ,stimuleaza-l
Pacientul are problem cuvorba de un echilibru intresa se ridice din pat
activitate si odihna
somnul(adoarme
-invata pacientul cum sa
greu,doarme
agitat,se
execute tehnici
de
trezeste devreme)
relaxare
-pacientul primeste deseori
somnifere ,ai grija sa le ia
si observa efectul
Nevoia de a se imbraca siSa-si exprime interesul-se explica legatura intre
dezbraca
pentru a se imbraca
tinuta si stima de sine
Dezinteres fata de tinuta-sa-si aleaga vestimentatie-solicita pacientului sa se
vestimentara
adecvata
imbrace,vorbinu-I clar ,cu
respect
-aseaza hainele in camera
in ordinea folosirii lor

Nevoia de a-si pastra-sa-si faca singur toaleta


tegumentele curate
Dezinteres
fata
de
masurile de igiena

-ajuta pacientul sa-si


schimbe atitudinea fata
de aspectul fizic si fata de
ingrijirile igiemice
-identifica impreuna cu
pacientul cauzele si
motivatia
preocuparii
pentru aspectul fizic
-constientizeaza
pacientul in legatura cu
importanta
mentinerii
curate
a

tegumentelor,pentru
prevenirea imbolnavirilor

Pacientul
pentru ca
de ganduri
depresive

-pacientul se poate concentra-sa se indrume pacientul


asupra activitatilor sale siin mod structurate in
este in stare sa-si manifesteactivitatile sale zilnice
este agitat
sentimentele
si
ideile-sa se stabileasca un
este hartuit
depresive
contact
si sentimente
cu pacientul prin
interprinderea activitatilor
impreuna cu pacientul ,sa
se lege nefortat o discutie
cu pacientul doar daca
acesta simte nevoia
-apreciaza care este
efectul discutiei despre
idei/sentimente,daca
pacientul se ingroapasi
mai mult primn aceasta in
depresia lui,nu continua
sa discuti ci stimuleaza
pacientul in activitati
concrete

Pacientul are idei de- pacientul este in stare sa- in cazul pericolului acut
suicidspunand ca vreaexprime
desinucidere
se
ia
sa-si ia viata.Nu esteideile/sentimentelesuicidare- masurileadecvate;
nevoie ca pacientulsa-sipacientul se afla intr-oingrijire in sectiainchisa;
exprime
aceastaasemenea situatie incat nusa
te
informezi
intentieintotdeauna
arputea face o incercareregulatdespre
starea
desinucidere- sa se facapacientului -controleaza
ideile sisentimentele suicidaredaca
se
alepacientului
discutabileiaumedicamentele- sa se
asaincat sa se poata apreciaconsulte doctoral dacase
in cemasura acestea joaca uniau sedative; sa se

rol

observeefectul acestorasa
se
discute
despresinucidere
cu
pacientul; sa nuexiste
nimic secret despreastadaca pacientul nu se
exprimadespre sinucidere
sa
seurmareasca
activitatea
sanonverbala
,
de
ex
tendintade a se izola- sa
se tina contact regulat
cupacientul, sa nu fie
evitatdaca
se
iau antidepresive sase
tina
pacientul
subobservatie pentru ca
atuncicand
activitatea
pacientrul seintensifica,
dar dispozitia esteinca
sumbra,
pericolul
desinucidere este mare

Pacientul nu este inpacientul este in starepreintampina ca pacientul


staresa lege sau sasalege si sa intretinarelatiisase izoleze complet
intretina relatii,pentru casicontacte cu altii si-sideactivitatea
(sociala)
nu se mai simtevaloros siconsideracontributia
cadegrup;lasa-l sa participle
nu vrea sa fie opovarafiind valoroasa
lamese
orele
de
pentru altu
ceai/cafea;implica eventual
ceilaltipacienti
in
ingrijireapacientului
sa
seindrume

vizitelefamiliei; sa se
observe
atatrelatiile
pacientului
cat
si
alefamiliei- sa se raspunda
la intrebarilefamiliei dar sa
se stimuleze cafamilia sa
ramana in contactcu
pacientul si sa fie posibil
cafamilia sa se implice
iningrijirea lui directa- sa
nu
se
confirmesentimentele
pacientului prina-l evita;
chiar prezenta poatefi un
semnal;
recunoastepropriul
sentiment deneputinta dar
nu-l lasa se teatraga in
sentimenteledepresive ale
pacientului saula ruperea
contactului;sprijiniti-va si in
cadrul echipeiin acest caz.

2.2 Tipuri de depresie

Tipuri de depresie: Depresie sever, moderat sau uoar


Depresia major este o depresie sever care satisface criteriile unei stri avansate de depresie.
n cele mai severe cazuri depresia capt trsturile unei psihoze depresive incluznd simptome
ca halucinaii auditive sau iluzii.
n multe cazuri depresia nu satisface criteriile tulburrii depresive majore. Dac
tulburarea psihic are un grad mai redus de severitate i dureaz o perioad mai lung de timp
atunci avem de-a face cu ceea ce numim distimie. Distimia este uneori
denumitdepresie cronic sau minor.
Diferena ntre depresia major i distimie este una legat de intensitate. Este mai mult sau mai
puin aceeai stare de tulburare psihic caracterizat prin stri emoionale i simptome
asemntoare. Tratamentul are de asemenea asemnri. Distimia se caracterizeaz prin simptome
de intensitate mai redus dar care dureaz o perioad mai ndelung de timp, de doi sau mai
muli ani.
Alt tip este depresia n tulburarea bipolar. Boala bipolar este diferit de depresie deoarece
include o component de manie, care este o stare opus depresiei.

Tipuri de depresie importante

Tulburarea Depresiv Major, Depresia Major sau Unipolar

Depresia n Tulburarea Bipolar

Distimia sau Depresia Minor

Ciclotimia sau Depresia alternant cu Hipomania

Alte tipuri de depresie sunt:

Depresia Sezonier (SAD sau Seasonal Affective Disorder)

n perioada maternitii Depresia Postpartum

Depresia Baby Blues (o form de depresie postpartum, de intensitate mai redus)

2.3

Planul de ingrijire a pacientilor cu depresie

Caz numrul 1
Plan de ingrijire al pacientului cu tentativ de suicid
(autoagresiune) pe fond etanolic
Nume i prenume:P.V.
Vrst: 41 ani
Sex: masculin
Ocupaia: portar
Naionalitatea: romn
Religia: orthodox
Alergii: nu prezinta
Proteze: nu are
Comportamente:
fumtor 15 - 20 igri/zi, consumator de alcool, neag consumul de
droguri.
Diagnostic de internare: tentativa de suicid prin autoagresiune
Motivele internarii: Tentativa de suicid prin crearea de plagi la
nivelul abdomenului si pe fata anterior aantebratelor
-Iritabilitate
-Agresivitate
-Agitaie psihomotorie.
-Antecente heredocolaterale, fiziologice i patologice:
- bolile primei copilrii, internat n urm cu 5 ani cu diagnosticul
de ulcer duodenal.
Condiii de via i munc:
-locuiete cu familia sa, soia i un fiu, ntr-un apartament cu dou
camere.
Istoricul bolii:
Pacient de 41 de ani, cunoscut seciei de psihiatrie de acum 4 ani
cnd a fost internat pentru o tulburare
afectiv mixt pe fond toxico-carenial.

Domnul P.V. afi rm c inger buturi alcoolice de mai muli


ani, prima internare fi ind n anul 2000, de cnd se
interneaz anual pentru tratament.
A ncercat s renune la alcool, dar de 6 luni a renceput s
consume buturi alcoolice tari, ajungnd la 1 litru pe zi. De asemenea
se alimenteaz puin, afirm c are repulsie fa de alimente pentru
c i provoac grea i i irit stomacul.
n ultima sptmn acuz insomnii, este agitat psihomotor, faciesul
este congestionat.
Examen de boli interne:
Obiectiv: examen clinic n limite normale
Biologic: ficat mrit de volum
Diagnosticul: steatoz hepatic toxic, anemie uoar
Recomandri: Eseniale 3 x 1 comprimate pe zi, 3 luni
Examen psihologic:
Consultri: dizarmonic ansamblul structural n contextul
toxicofiliei etanolice.
Actualmente dispoziie depresiv sever cu nivelul de
anxietate sever (dup scara Beck) cu nivel de anxietate
sever (scara STAI).dificulti adaptive socio-profesionale i familial
tolerana sczut la frustrare cu marcate tendine de interpretare,
izolare de societate, trirea dureroas a solitudinii.multiple preocupri
hipocondriac-cenestapate i tendine psihastene. inabiliti
n gestionarea conflictelor cu gnduri de inutilitate existenial,
fr idei suicidare. Tendina de a amplifica importana evenimentelor
negative.
Examen psihiatric:
-Facies cu note triste, mimic i gestic hipomobile.
Discret disartrie, tremor al membrelor superioare, consum
etanolic abuziv n antecedente psihiatrice
sau confuzii onirice, neag sevraje complicate.
Anxietate marcat, dificulti decontrolare, dismnezii de fixare i
evocare disproxexie, randamentul diminuat. Labilitate
emoional toleran sczut, la frustrare cu crize de scurt
circuit.Tulburri hipnice mixte, apetit mult redus cu scdere n greutate
Consult neurologic:

Subiectiv: pacient cunoscut cu un consum cronic etanolic


Diagnostic de nursing
-tentativ de siucid prin autoagresiune ,
-polineuropatie senzitiv
-motorie amembrelor inferioare pe fond toxic carenial.
Pacientul este internat pe urgent prezentant taieturi de
cutit pe brate si pe abdomen ,de dimensiuni mici ,ce nu pun
in pericol viata,in stare avansata de ebrietate ,este pansat
si
re e c h i l i b r a t h e m o d i n a m i c fi i n d tr i m i s a p o i p e s e c t i a d e
p s i h i a t r i e p e n t r u c o n su l t s e d e specialitate
Examinri de laborator :
Glucoza
Creatinina
colesterol
trigliceride
GPT
GOT
GGT
uree

91
0,8
164
145
44
50
41
34

Mg/d
Mg/d/
Mg/d/
Mg/d/
I.U/
I.U/
I/.U
Mg/d

70/118
O,5-1,5
140-240
50-180
6-50
8-42
6-40
15-55

Anamneza asistentei medicale privind cele 14 nevoi fundamnetale

Nevoia

Manifestri de independenManifestari de dependen

1.nevoia de a respira i de aNevoie afectata


avea o buna circulaie

Frecvena respiratorie 25-30


r/min . dipsnee tip polipneic .
T.A 110/70 mm Hg ,AV
100p/min

2.Nevoia de a bea i a mancaNevoie afectata

Grea,varsaturi

3. Nevoia de a elimina

Pacientul la internare nu
prezint dificlutatea de a
miciona i defeca.

Nevoie afectat

Odata cu intrarea lui in sevraj


etanolic la aceste forme de
eliminare
se
adaug
diaforeza, pierderi patologice
prin polipnee i cele din
perioada febril (pacientul
avnd o temperature de 38,3
grade celcius )
4.Nevoia de a se mica i deNevoie afectat
a avea o bun postur

Mers ebrios

5.Nevoia de a dormi i de a seNevoie afectat


odihni

Somn redus,

Tremuraturi ale membrelor

-prezint insomnii
Pe timpul zilei este agitat din
cauza oboselii accentuate fiind
linitit
sub
doza
de
neuroleptice i tranchilizante

6.Nevoia de a se imbrca i Nevoie afectat


dezbeaca

Pe tot parcursul internrii


pacientul a fost ajutat n
satisfacerea acestei nevoi din
pricina transpiraiei existnd
riscul apariiei escarei.

7. Nevoia de a-i menineNevoie afectata


temperature in limite normale

n
timpul
sevrajului
temperature corpului a fost de

38,3 gr. Celsius .


Se ncearc o scadere a
acesteia prin administrarea de
antibiotice
injectabile
i
supozitoare antitermice
8. Nevoia de a fi curat

Nevoie afectat

9. Nevoia de a evita pericole Nevoie afectat

Pe tot parcursul internrii


,pacientul a fost ajutat n
satisfacerea acestei nevoi din
pricina transpiraiei ,existand
riscul apariiei escarei
Risc de suicid
Pe tot parcursul sindromului
de sevraj ,pacientul prezint
halucinaii i este confuz
,iritabilitate
i
agitaie
psihomotorie,ceea ce duce la
afectarea integritii fizice.
Risc
de
accidente
,comportament agresiv

10. Nevoia de a comunica

Nevoie afectata

n timpul perioadei de sevraj


pacientul nu era comunicativ
sociabil,prezint dezorientare
teporo-spaial.
Era agitat i iritabil n prezena
apropiailor i
cadrelor
medicale.

11. Nevoia de aciona dupNevoie afectata


valorile i credinele sale

Pacientul a declarat c se
simte
frustrate
datorit
sentimentului de inutilitate pe
care-l triete

12. Nevoia de a se realiza

Nevoie afectata

Ppacientul este satisfcut de


munca sa, dar din cauza bolii
sale nu-i mai poate realize
sarcinile impuse de locul de
munca

13. Nevoia de a se recrea

Nevoie afectat

Pacientul este satisfcut de


munc,dar din cauza bolii nu
se poate destinde

14. Nevoia de a invaa

Nevoie afectat

Deficit de cunotine

Probleme:
1.Dezechilibru nutriional , hidro-electrolitic i acido-bazic legat de sevrajul etilic
manifestat prin: greuri, scdere ponderal, deprinderi alimentare deficitare.
2.Alterarea respiraiei din cauza strii de agitaie psiho-motorie manifestat prin
dispnee detip polipneic (25 - 30 respiraii/min.)
3.Alterarea somnului din cauza orelor puine de somn manifestat prin insomnie,
agitaie ntimpul zilei i a consumului abuziv de alcool
.4.Hipertermie din cauza strii de sevraj manifestat prin febr moderat, 38,30
5.Lipsa autonomiei n acordarea ngrijirilor igienei din cauza strii de agitaie psihomotoriemanifestat prin necoordonarea micrilor.
6. Alterarea comunicrii la nivelul senzorial, intelectual, afectiv din cauza agitaiei
psihomotorii manifestat prin: halucinaii, anxietate, dezorientare temporo-spaial.
7.Insuficiente cunotine despre boala.
8.Anxietate. Dispoziie depresiv, randamentul util diminuat, scderea interesului i
a plcerii.

9.Diminuarea interesului fata de efectuarea activitatilor cotidiene datorita


consumului dealcool
10.Deficit de autoingrijire datorita folosirii alcoolului si datorita agitatiei psihomotorii
Manifestari de dependent (semne si simptome)
-tulburri ale starii de constienta in perioada sevrajului
-tulburri de gandire(sentiment de vinovatie )
-tulburri de memorie
-tulburri ale dispozitiei(depresie)
-tulburri afective)
-tulburri de voint(activitati nefinalizate)
-tulburri de activitate(agitatie psihomotorie)
-tulburri de comunicare(verbala sau scrisa)
-tulburri de comportament instinctual(diminuarea instinctului alimentar)
-tulburari organice(creier,ficat,)

Interventii delegate
-Pacientului i se recolteaz probele biochimiceindicate de medic.
-i se administreaza ,zilnic, (la indicatia medicului) lichide,medicamente
-Se vor corecta carenele vitaminice

Tratament
-Glucoza 5% 5oo ml
-B 12 f. i.m., B61 f. i.m.
-Aspatofort 2 f. Perfuzabil
-Imodium 1 tb
-Diazepam 1 f. 10 mg - i.m.
-Tiapridal 1 f. 10 mg. i.m
-Carmabazepin 200 mg. 2 tb.

-Silimarin 2 tb

Ingrijirea pacientului cu tentativa de suicid prin autoagresiune .


cazul 1
Nume P.
Prenume V.
DIAGNOSTIC MEDICAL; tentative de suicid prin autogresiune pe fond
etanolic
Diagnostic nursing :pacientul prezint toate cele 14 nevoi fundamentale
afectate

Evaluarea pacientului:
Sub tratamentul specific, vitamine i anxiolitice, evoluia pacientului este
favorabil,externndu-se dup 18 zile, cu recomandrile:
-continu tratamentul efectuat, ntrerupereadefinitiv a consumului de
alcool, dispensarizare psihiatric teritorial.
Se externeaz cu indicaiile:
- psiho-igien
- interzicerea consumului de alcool
- evitarea psiho-traumelor
Continuarea tratamentului cu:

Coaxil 1 1 - 1 minim 3 luni


Carmabazepin 200 mg. 1 1 - 1 tb./zi 1
anViplex 1 - 1 - 1 cps./zi 1 lun
Antalcoplant 20 - 0 - 0 pic./zi, 1 an
Cazul 2
STAREA LA INTERNARE
ISTORIC:
Pacienta IVANUS CONSTANTA-RAMONA,
varsta de 23 de ani,
-multiple internari la Psihiatrie cu diagnosticul Tulburare afectiva
bipolara (prima data in 1998),
este internata non-voluntar la Spitalul Alexandru Obregia, fiind adusa
de catre mama sa pentru urmatoarele manifestari:
dispozitie expansiva,
logoree, irascibilitate,
mai multe tentative de suicid in antecedente (ultima in urma cu o luna
prin ingestie medicamentoasa),
insomnii,
inversiune afectiva fata de familie.
Simptomatologia a debutat in urma cu circa o luna, cand clienta a
schimbat tratamentul.
Aparenta generala:
Pacienta in tinuta de spital, neglijenta, neingrijita, partial cooperanta,
irascibila, machiata strident.
Perceptie:
Halucinatii auditive (aude vocea Diavolului, care o ameninta si o
indeamna sa-si faca rau) si viscerale (simte ca Diavolul o atinge noaptea cu
intentia de a intretine relatii sexuale cu ea).
Atentie:
Distractibilitate, scaderea capacitatii de concentrare.
Memorie:
Hipomnezie de fixare (reda doua cuvinte din trei dupa cinci minute).

Gandire:
Ritm si flux ideativ accelerate, fuga de idei cu pastrarea coerentei,
asociatii posibile, capacitate normala de generalizare si abstractizare, idei de
grandoare (stiu vreo 25 de limbi straine la perfectie).
Comunicare verbala:
Logoree, uneori voce cu tonalitate ridicata.
Comunicare non-verbala:
Contact vizual partial realizabil, mimica si gestica in concordanta cu
dispozitia.
Orientare:
Orientata temporo-spatial, auto si allo-psihic.
Ritm nictemeral:
Insomnii; adoarme doar cu Diazepam.
Afectivitate:
Dispozitie expansiva, irascibilitate (Ma enervez foarte repede, tip,
acasa imi scuipam bunica pentru ca ma enerva).
Inversiune afectiva fata de tata (este un betiv, un epileptic, ne bate,
nu-l mai suport)
Labilitate afectiva, impulsivitate.
Activitate:
Hiperactivitate (parca nu am stare); in salon, se plimba mereu, isi
scoate lucrurile din noptiera.
Apetit alimentar:
Exagerat; pacienta supraponderala.
Instincte:
Mai multe tentative de suicid in antecedente; nu le poate preciza
numarul; una prin strangulare, celelalte prin ingestie medicamentoasa
(ultima acum o luna); toate tentativele de suicid au fost impulsive, fara plan.
Dezinhibitie sexuala: se dezbraca in salon in timpul vizitei, vorbire cu
conotatie sexuala, comportament seductiv fata de persoanele de sex
masculin.
TULBURARI BIPOLARE
-sunt caracterizate prin prezenta unui episod cu trasaturi maniacal
(maniacal, mixt sau hipomaniacal), asociat cu un episod depresiv si/sau
simptome depresive mai reduse. Episoadele maniacale sunt identificate
printr-o perioada distincta de timp in care experientele individuale de
dispozitie crescuta si/sau iritabila, stima de sine exagerata, dificultati de
somn, fuga de idei, dificultati de concentrare si de a-si mentine atentia,

agitatie psihomotorie si angajare in activitati care, desi placute, au


consecinte negative serioase (de ex., cheltuirea fara masura a unei sume de
bani, angajarea in relatii sexuale dezordonate si nesanatoase).
Diagnosticul de tulburare bipolara I se pune atunci cand pacientul
indeplineste criteriile de diagnostic atat pentru un episod maniacal, cat si
pentru o tulburare depresiva majora.Tulburarea bipolara II este identificata
prin prezenta si/sau istoric de cel putin un episod depresiv major si existenta
si/sau istoric de episoade hipomaniacale. Tulburarea ciclotimica este
diagnosticata atunci cand fluctuatiile de dispozitie sunt remarcabile, dar nu
suficient de severe pentru a fi considerate bipolare. Desi tulburarea
ciclotimica poate aparea devreme, in adolescenta, varsta medie a debutului
tulburarii bipolare este in jurul varstei de 20 de ani, atat pentru barbati, cat si
pentru femei. Cursul bolii implica in mod tipic aparitia brusca a simptomelor
maniacale care evolueaza rapid in cateva zile. Tulburarile bipolare au o
puternica influenta genetica.
EXPERIENTA INTERNA A STARII MANIACALE
AFECT: In variate tulburari disociate, se pot evidentia simtaminte de
placere intensa sau euforie. De asemenea, pot exista manifestari de
iritabilitate intensa, adesea insotite de anxietate trecatoare, agitatie si o
hipersensibilitate la, si o previzibila insulta si respingere. Mania este
caracterizata prin energie excesiva care poate fi experimentata in mod
negativ, ca o presiune interna distrugatoare si confuza, sau pozitiv, ca
semnificatie a unei puteri, abilitati si creativitati infinite. In orice caz,
provocarea maxima interna este adesea insotita de un comportament
impulsiv. Pacientii care experimenteaza stari maniacale relateaza adesea o
dorinta crescuta chiar o patima disperata- raportata la ceilalti, insotita in
mod frecvent de o dorinta sexuala intensa, constanta si dezinhibitie sociala.
Persoanele suferind de manie pot oscila intre simtaminte de spaima,
frangere si anxietate, pe de o parte, si simtaminte de mare inflacarare si
optimism, pe de alta parte. Fluctuatiile rapide de dispozitie sunt insotite in
mod egal de fluctuatii rapide ale..sense of self. Acum individul
este posomorat, agitat si se simte inutil, ca in momentul urmator sa se simta
ca un erou si un cuceritor. Aceste schimbari de dispozitie sunt neasteptate,
neprevazute si necontrolabile. Pot fi simtaminte de pierdere cand mania
dispare o dorinta pentru intensitate, extaz si productivitate emotionala.
Multe persoane cu tendinte maniacale cerceteaza medicamente
superioare, cum ar fi cocaina sau metamfetaminele, pentru a intensifica
sau a reduce euforia din manie.
MODELELE COGNITIVE pot include iluzii de invincibilitate si talente
exceptionale; o impresie a capacitatii de a reusi in orice activitate, indiferent
de pregatire sau experienta; dorinta de faima sau de a fi adorat; dificultatea
de a gandi clar, logic si.linear. Pacientii se pot teme ca nu-si vor
putea stapani gandurile, care par schimbatoare si mobile. Uneori, persoanele
cu stari maniacale se pot simti foarte dezorientate, astfel incat adesea sunt

incapabili sa identifice care din gandurile lor rapide sunt importante sau
relevante. Alteori, pot experimenta ganduri confuze-atat de spaima, cat si de
bucurie. Ei exprima in mod frecvent ceea ce gandesc in mod neselectiv si
dezinhibat.
SOMATIC: lipsa nevoii de odihna si de somn. Unii pacienti in episod
maniacal insista in ideea ca somnul este o pierdere de timp inutila. Ei se pot
simti revigorati fizic si pot descrie o nevoie de a merge inainte si a nu se opri.
Dorinta sexuala este frecventa si intensa. Epuizarea fizica, ce poate evoca o
depresie suicidala, este un pericol serios.
MODELELE RELATIONALE sunt adesea imprevizibile, haotice, impulsive
si sexualizate. Unele persoane cu tendinte maniacale inspira discipoli si
protejati, a caror dispozitie poate fi accentuata prin imitarea in linii mari a
unei persoane maniacale.
3.2. DIAGNOSTICE DE NURSING SI INTERVENTII TERAPEUTICE

DISCUII I CONCLUZII
n trecut, cele mai multe studii tiinifice din psihiatrie se concentrau pe reducerea simptomelor.
Actualmente, atenia este centrat asupra impactului pe care l au tulburrile psihiatrice i
tratamentul lor asupra calitii vieii. Este necesar extinderea cercetrii i a practicii clinice
dincolo de simpla evaluare a dimensiunii simptomelor, iar inta tratamentului s fie nu numai
reducerea simptomelor, ci i mbuntirea calitii vieii (Krouse, 2003). Este un fapt de mult
remarcat acela c stilul de via al pacientului cronic cu depresie sau/ i anxietate sufer
modificri cauzate de mbolnvirea per se (disconfortul psihic i somatic), dar i de
privaiunile la care acesta este supus prin msurile igienico-dietetice (evitarea consumului de
substane psihoactive, precum cafeina, tutunul i alcoolul, care n cazul unora dintre pacieni
constituie mici satisfacii ale existenei), ct i prin efectele secundare ale medicaiei
administrate. Practica medical a demonstrat c exist situaii frecvente n care evoluia
episodului depresiv sau a simptomelor anxioase sunt stopate sau mult diminuate de o medicaie
psihotrop adecvat i de un complex de msuri psiho-socio-spirituale eficace, n timp ce
bolnavul se simte tot mai stnjenit n desfurarea unor activiti compatibile cu o stare de
sntate normal. Aceast situaie paradoxal este denumit n literatura american going well,
feeling bad. Din acest motiv, aprecierea calitii vieii la persoanele cu depresie i/sau anxietate
devine necesar att referitor la simptomele netratate, ct, mai ales, la preul pe care individu