Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru a defini notiunea de nivel de organizare a sistemelor biologice am adoptat cateva criterii.
Sistemele biologice dintr-un nivel dat trebuie:
1.
2.
sa aiba caracter universal, in sensul ca materia vie fiind organizata in sisteme, un nivel de
Def : Pe baza acestor criterii un nivel de organizare al materiei vii este un ansamblu de sisteme biologice
echivalente, cu caracter de universalitate si capabile de existence de sine statatoare .
Recunoasterea (identificarea) nivelurilor de organizare ale sistemelor biologice este importanta cel putin din
doua puncte de vedere: biologic si epistemiologic
Din punct de vedere biologic nivelurile de organizare ale vietii, reprezentand niste realitati obiective, permit
abordarea unitara (sistemica, holista) a formelor de organizare si a relatiilor atat dintre ele cat si cu mediul abiotic.
Din
este
punct
importanta
de
vedere
pentru
ca
epistemiologic
ele
reprezinta
identificarea
forme
nivelurilor
calitativ
diferite
de
organizare
ale
miscarii
Procesul caaracteristic al sistemelor acestui nivel este metabolismul - anabolismul si catabolismul. Sunt
singurele sisteme din intreaga ierarhie, capabile de schimb material, energetic si informational cu mediul
inconjurator (abiotic si biologic), ceea ce permite integrarea lor in acest mediu.
Integralitatea la acest nivel este cea mai pronuntata, iar mecanismele de autoreglare cele mai prompte si
eflciente. Ele permit raspunsuri active si adecvate la schimbarile mediului.
Existenta in timp a organismelor individuale este limitata genetic.
Functia (rolul organismului in viata populatiei) principala este reproducerea, care asigura mentinerea
populatiei.
"Evolutia" la acest nivel consta in ontogenie (dezvoltare de la zigot la diviziune sau moarte) si care
cuprinde doua etape: epigeneza sau dezvoltarea embrionara, cu aparitia succesiva de noi trasaturi ale indMdului si
faza postembrionara.
O ultima trasatura pe care o mentionam consta in variabilitatea caracterelor genetice si fenotipice ale
indivizilor, oferind materialul prin care actioneaza selectia.
Din aceasta caracterizare rezulta ca sistemele organismale au o serie de trasaturi emergente, proprii lor :
metabolismul;
nedefinit (cat permit conditiile ecologice) de sine statator (din punct de vedere reproductiv).
Ca atare, populaTia este forma elementara de existenta a speciei, in sensul ca o specie poate exista fiind
reprezentata (in conditii naturale) Cel putin printr-o populatie, cand, evident specia se confunda cu populatia
respectiva.
Din aceasta cauza populatia si specia reprezinta acelasi nivel de organizare.
Populatia reprezinta, in consecinta, unitatea elementara a evoluTiei (in sens strict) si obiectul principal al
selectiei.
Procesul
caracteristic
(contradictia
interna)
al
populatiei
(speciei)
il reprezinta relatiile
3. BIOCENOZA
- sistemul supraindividual elementar capabil sa asigure reciclarea substantelor.
La nivelul bioceozei se stabilesc relatiile interspecifice . producatori ;consumatori ;descompunatori.
Aceste conexiuni interspecifice determina integralitatea biocenozei si a intregului ecosistem, ca si
functionarea autocontrolului starilor sale si a proceselor (homestazia si homeorheza). Mai mult ecosistemul, prin
numeroase feed-back-uri negative si pozitive exercita controlul asupra intregii ierarhii organizatorice.
Ecosistemul reprezinta mediul care genereaza selectia naturala si in care se desfasoara evolutia
populatiilor.
4. BIOMUL
- este alcatuit dintr-un complex de ecosisteme diferite, are o mare extindere geografica, in anumite zone
climaterice ale globului.
Trasatura caracteristica a biomului o reprezinta covorul vegetal cu o anumita structura taxonomica si mai
ales prin formele de viata ale plantelor ca si o structura caracteristica a faunei.
Cateva exemple de biomi: padurea ecuatoriala, savana, padurea de foioase, taigaua (padurea de conifere),
tundra, stepa etc.
Examinand oricare din biomii mentionati putem constata ca in structura lor intra numeroase si variate
ecosisteme, ca mlastini, lacuri, ape curgatoare de diferite marimi, stancarii etc.
Ele sunt dominate de o anumita structura a covorului vegetal si evident cu o anumita fauna.
Deasemenea, conditiile climatice, structura solului sunt si ele caracteristice. Intre ecosistemele unui biom
exista conexiuni, interactjuni si deci interdependente (schimburi materiale, energetice si informationale).
Incadrarea biomului in ierarhia organizatorica a sistemelor biologice este inca problematica. Atata timp cat
nu cunoastem destul de bine modul de organizare, mecanismele de functionare, interrelatiile ecosistemelor
componente, modalitatile lor de integrare, existenta si mecanismele autocontrolului, locul biomului in ierarhia
organizatorica ramane incert.
5. BIOSFERA
- este sistemul biologic global al Terrei, care prin structura sa biologica
-
energetice de pe Terra.
BIOCENOZA
Definitia.
Termenul de biocenoza a fost introdus de Mobius =
Biocenoza este o comunitate de organisme, ocupind un anumit teritoriu, adaptate la mediu si unele fata de
altele, legate intr-un intreg care se schimba odata cu schimbarea conctitiilor de mediu sau cu schimbarea numarului
unora dintre specii.
Din aceasta definitie se desprind unele trasaturi importante ale biocenozei:
interdependenta si de aici
este o comunitate de populatii care traiesc pe un anumit teritoriu su functioneaza ca o unitate prin
transformari metabolice cuplate.. este un system supraindividual .
producatori
2.
consumatori si
3.
descompunatori .
3. Dominanta este un indice prin care se incearca a se exprima influenta uneia sau mai multor specii
asupra structurii si functionarii biocenozei si, in general, a ecosistemului.
Necesitatea determinarii acestui indice porneste de la constatarea faptului ca intr-o biocenoza nu toate
speciile au aceeasi importanta pentru mentinerea ei.
deci in mentinerea structurii, intr-o padure de fag aceasta specie~este dominanta in etajul
producatorilor lemnosi prin numar, prin biomasa, prin spatiul ocupat, prin rolul in desfas.urarea fluxului de ener-gie,
prin umbrirea solului, productivitatea biologica. Rarirea sau eliminarea fagului dintr-o asemenea biocenoza ar duce
practic la desfiintarea ei.
Calcularea indicelui dominantei se face, de obicei, tinind seama mai ales de abundenta relativa.
4 Constanta unei specii dintr-o biocenoza se exprima de obicei in functie de frecventa ei.
- Speciile avind frecventa peste 50%, sint considerate specii constante,
- cele avind frecventa intre 25% si 50% sint specii accesorii,
- iar cele cu frecventa sub 25% sint specii accidentale.
5. Fidelitatea exprima taria legaturilor unei specii cu alte specii. Aceasta caracteristica este deosebit de
importanta, deoarece ridica problema posibilitatii de a caracteriza biocenozele prin prezenta unor specii sau a unor
grupuri de specii, care astfel devin indicatoare pretioase ale starii biooenozelor respective.
Din punctul de vedere al fidelitatii se considera ca speciile se pot imparti in specii :
-
preferentiale- sunt speciile care pot exista in mai multe biocenoze diferite dar prefdera
ubiquiste (indiferente)- sunt vietuitoarele care pot tri in diferite tipuri de biocenoze. EX:
RELATIILE INTERSPECIFICE
5
Relatiile dintre populatiile (speciile) unei biocenoze, parte integrants a structurii sale, reprezinta
trasatura fundamentals, caracteristica a acesteia .
Orice populatie
este conexata mai mult sau mai putin strins, direct sau indirect, cu multe alte
populatii.
Aceste conexiuni reprezinta rezultatul adaptarii reciproce a populatiilor.
Biocenoza apare ca o retea de conexiuni dintre populatiile componente, conexiuni care determina :
1.
1.
3.
transferul de informatie ;
4.
5.
Relatia este obligatorie pentru comensal in timp ce ngazda" nu este afectata de aceasta convietuire.
Numeroase cazuri cind un organism planta sau animal este folosit drept adapost sau suport de
catre organisme apartinind altor specii, se pot incadra in aceasta categorie.
De pilda, in interiorul spongierilor, in camera paleala a scoicilor, in camera branhiala a racilor, se pot
intilni reprezentanti din diferite specii, larve de insecte, viermi, care profits de aceste adaposturi in care circula
apa cu particule nutritive.
Gazda de obicei nu este afectata de aceste prezente, cit timp nu sint excesive. Aceasta convietuire
poate reprezenta un prim pas fie catre mutualism, fie cStre parazitism.
6. Amensalism (0) (antibioza).
Relatia nu este obligatorie pentru nici unul din componenti
Un component (amensalul) este inhibat in cresterea sau dezvoltarea sa de catre unele produse
elaborate de partener. Multe substante eliminate de bacterii, de alge, de plante superioare sau chiar de
animale au efect inhibitor asupra dezvoltarii indivizilor apartinind altor specii. Antibioticele produse de bacterii
sau ciuperci au aceste efecte.
7 Parazitism (+ - )
Relatia este obligatorie si implica un efect pozitiv pentru parazit si un efect negativ, inhibitor, pentru
gazda.
8 .Predatorism (+ )
Ca si in cazul parazitismului, relata este obligatorie si pozitiva pentru pradator si negativa, inhibitoare,
pentru prada.
migratiile salmonidelor; orientarea testoaselor., atragerea pazii (planteel carnivore) ; feromoni .
R e l a t i i i n t e r s p e c i f i c e l e g a t e de r e p r o d u c e r e.
Este vorba de faptul ca reproducerea, la multe specii, este conditionata de prezenta altor specii, nu ca
sursa de hrana ci pentru alte aspecte
De pilda, prezenta arborilor cu scorburi necesare mai multor specii de pasari, prezenta unor plante
acvatice ca substrat pentru depunerea pontelor a numeroase nevertebrate si a mai muilor specii de pesti ;
Rela t i i i n t e r s p e c i f i c e l e g a t e de r a s p i n d i r e
Raspindirea multor specii de plante si animale este legata de existenta si activitatea altor specii.
transportul unor seminte, parti de plante, ouale diferitelor nevertebrate, ale resturilor
R e l a t i i l e t r o f i c e si alte relatii care deriva din acestea, reprezinta cea mai importanta legatura
dintre speciile unei biocenoze,
Relatiile trofice determina o anumita structura trofica a biocenozei
Relatiile trofice cu transfer de materie si energie se desfasoara intre nivele trofice succesive, respectiv
intre verigile succesive ale lanturilor trofice.
Printre mijloacele de aparare pasiva putem cita carapacea broastelor testoase, cochiliile melcilor si
ale molustelor bivalve ; tepii, spinii, perii care acopera corpul.
Mijloace de aparare activa sint si ele extrem de variate.
Fara a putea intra in analiza amanuntita a lor vom aminti unele mai raspindite.
- Fuga, viteza de zbor. de inot, reprezinta unul din mijloacele cele mai sigure si mai raspindite.
-
Autotomia (la sopirle urmarea unor structuri anatomice specializate care permit parasirea cozii in